Spyware interception as violation of correspondence secrecy: Art. 181 Penal Code threshold in simplified procedure

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 31 din 12 martie 2013, pronunțată în dosarul penal nr. 162/57/2013, Curtea de Apel Alba lulia, secția penală și pentru cauze cu minori, a hotărât următoarele:

I. A respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul L.M.D. din infracțiunea prev. de art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991 în infracțiunea prev. de art. 195 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b)1 C. proc. pen. și art. 181 C. pen. a achitat pe inculpatul L.M.D. de sub învinuirea săvârșirii infracțiunilor prev. de:

- art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991,

- art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

- art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

- art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003,

- art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen.

În baza art. 91 C. pen. a aplicat inculpatului L.M.D. sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii, în cuantum de 1.000 RON.

A constatat că inculpatul a fost reținut 24 de ore, de la 02 iunie 2010 și până la data de 03 iunie 2010.

A constatat încetată de drept măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, dispusă de Curtea de Apel Alba-lulia prin încheierea penală nr. 10 din 03 iunie 2010, față de inculpatul L.M.D.

II. A respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul D.O.S. din infracțiunea prev. de art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991 în infracțiunea prev. de art. 195 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b)1 C. proc. pen. și art. 181 C. pen. a achitat pe inculpatul D.O.S. de sub învinuirea săvârșirii infracțiunilor prev. de:

- art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991,

- art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

- art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

- art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003,

- art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen.

În baza art. 91 C. pen., a aplicat inculpatului D.O.S. sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii, în cuantum de 1.000 RON.

A constatat că inculpatul a fost reținut 24 de ore, de la 02 iunie 2010 și până la data de 03 iunie 2010.

A constatat încetată de drept măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, dispusă de Curtea de Apel Alba lulia prin încheierea penală nr. 10 din 03 iunie 2010, față de inculpatul D.O.S.

III. A respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul C.C. din infracțiunea prev. de art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991 în infracțiunea prev. de art. 195 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b)1 C. proc. pen. și art. 181 C. pen. a achitat pe inculpatul C.C. de sub învinuirea săvârșirii infracțiunilor prev. de:

- art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991,

- art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

- art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

- art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003,

- art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen.

În baza art. 91 C. pen. a aplicat inculpatului C.C. sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii, în cuantum de 1.000 RON.

A constatat că inculpatul a fost reținut 24 de ore, de la 02 iunie 2010 și până la data de 03 iunie 2010.

A constatat încetată de drept măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, dispusă de Curtea de Apel Alba lulia prin încheierea penală nr. 10 din 03 iunie 2010, față de inculpatul C.C.

IV. A respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul D.B. din infracțiunea prev. de art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991, art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 în infracțiunea prev. de art. 195 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b)1 C. proc. pen. și art. 181 C. pen. a achitat pe inculpatul D.B. de sub învinuirea săvârșirii infracțiunilor prev. de:

- art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991,

- art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

- art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

- art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003,

- art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen.

În baza art. 91 C. pen. a aplicat inculpatului D.B. sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii, în cuantum de 1.000 RON.

A constatat că inculpatul a fost reținut 24 de ore, de la 02 iunie 2010 și până la data de 03 iunie 2010.

A constatat încetată de drept măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, dispusă de Curtea de Apel Alba lulia prin încheierea penală nr. 10 din 03 iunie 2010, față de inculpatul D.B.

V. A respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul O.A. din infracțiunile prev. de art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991 art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 în infracțiunea prev. de art. 195 alin. (1) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b)1 C. proc. pen. și art. 181 C. pen. a achitat pe inculpatul O.A. de sub învinuirea săvârșirii infracțiunilor prev. de:

- art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991,

- art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

- art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

- art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003,

- art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen.

În baza art. 91 C. pen. a aplicat inculpatului O.A. sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii, în cuantum de 1.000 RON.

A constatat că inculpatul a fost reținut 24 de ore, de la 02 iunie 2010 și până la data de 03 iunie 2010.

A constatat încetată de drept măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, dispusă de Curtea de Apel Alba lulia prin încheierea penală nr. 10 din 03 iunie 2010, față de inculpatul O.A.

VI. A respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul V.C. din infracțiunea prev. de art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991 în infracțiunea prev. de art. 195 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b)1 C. proc. pen. și art. 181 C. pen. a achitat pe inculpata V.C. de sub învinuirea săvârșirii infracțiunilor prev. de:

- art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991,

- art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

- art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

- art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003,

- art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen.

În baza art. 91 C. pen. a aplicat inculpatului V.C. sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii, în cuantum de 1.000 RON.

A constatat că inculpatul a fost reținut 24 de ore, de la 02 iunie 2010 și până la data de 03 iunie 2010.

A constatat încetată de drept măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, dispusă de Curtea de Apel Alba lulia prin încheierea penală nr. 10 din 03 iunie 2010, față de inculpatul V.C.

VII. A respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpata A.A.H.V. din infracțiunea prev. de art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991, art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 în infracțiunea prev. de art. 195 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b)1 C. proc. pen. și art. 181 C. pen. a achitat pe inculpata A.A.H.V. de sub învinuirea săvârșirii infracțiunilor prev. de:

- art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991,

- art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

- art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

- art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003,

- art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen.

În baza art. 91 C. pen. a aplicat inculpatei A.A.H.V. sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii, în cuantum de 1.000 RON.

A constatat că inculpata a fost reținută 24 de ore, de la 02 iunie 2010 și până la data de 03 iunie 2010.

A constatat încetată de drept măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, dispusă de Curtea de Apel Alba lulia prin încheierea penală nr. 10 din 03 iunie 2010, față de inculpata A.A.H.V.

VIII. A respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul B.F. din infracțiunea prev. de art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991 în infracțiunea prev. de art. 195 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b)1 C. proc. pen. și art. 181 C. pen. a achitat pe inculpatul B.F. de sub învinuirea săvârșirii infracțiunilor prev. de:

- art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991,

- art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

- art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

- art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003,

- art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen.

În baza art. 91 C. pen. a aplicat inculpatului B.F. sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii, în cuantum de 1.000 RON.

A constatat că inculpatul a fost reținut 24 de ore, de la 02 iunie 2010 și până la data de 03 iunie 2010.

A constatat încetată de drept măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, dispusă de Curtea de Apel Alba lulia prin încheierea penală nr. 10 din 03 iunie 2010, față de inculpatul B.F.

IX. A respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul F.Ș. din infracțiunea prev. de art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991 în infracțiunea prev. de art. 195 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b)1 C. proc. pen. și art. 181 C. pen. a achitat pe inculpatul F.Ș. de sub învinuirea săvârșirii infracțiunilor prev. de:

- art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991,

- art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

- art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

- art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003,

- art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen.

În baza art. 91 C. pen. a aplicat inculpatului F.Ș. sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii, în cuantum de 1.000 RON.

A constatat că inculpatul a fost reținut 24 de ore, de la 02 iunie 2010 și până la data de 03 iunie 2010.

A constatat încetată de drept măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, dispusă de Curtea de Apel Alba lulia prin încheierea penală nr. 10 din 03 iunie 2010, față de inculpatul F.Ș.

X. A respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul T.V. din infracțiunea prev. de art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991 în infracțiunea prev. de art. 195 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b)1 C. proc. pen. și art. 181 C. pen. a achitat pe inculpata T.V. de sub învinuirea săvârșirii infracțiunilor prev. de:

- art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991,

- art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

- art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

- art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003,

- art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen.

În baza art. 91 C. pen. a aplicat inculpatei T.V. sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii, în cuantum de 1.000 RON.

A constatat că inculpata a fost reținută 24 de ore, de la 02 iunie 2010 și până la data de 03 iunie 2010.

A constatat încetată de drept măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, dispusă de Curtea de Apel Alba lulia prin încheierea penală nr. 10 din 03 iunie 2010, față de inculpata T.V.

XI. A respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpata P.M. din infracțiunea prev. de art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991 în infracțiunea prev. de art. 195 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b)1 C. proc. pen. și art. 181 C. pen. a achitat pe inculpata P.M. de sub învinuirea săvârșirii infracțiunilor prev. de:

- art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991,

- art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

- art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

- art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003,

- art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen.

În baza art. 91 C. pen. a aplicat inculpatei P.M. sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii, în cuantum de 1.000 RON.

XII. A respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpata M.C.G. din infracțiunea prev. de art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991 în infracțiunea prev. de art. 195 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b)1 C. proc. pen. și art. 181 C. pen. a achitat pe M.C.G. de sub învinuirea săvârșirii infracțiunilor prev. de:

- art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991,

- art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

- art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

- art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003,

- art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen.

În baza art. 91 C. pen. a aplicat inculpatei M.C.G. sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii, în cuantum de 1.000 RON.

A constatat încetată de drept măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, luată prin ordonanță față de inculpata M.C.G.

XIII. A respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul F.D. din infracțiunea prev. de art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991, art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 în infracțiunea prev. de art. 195 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b)1 C. proc. pen. și art. 181 C. pen. a achitat pe inculpatul F.D. de sub învinuirea săvârșirii infracțiunilor prev. de:

- art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991,

- art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

- art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

- art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003,

- art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen.

În baza art. 91 C. pen. a aplicat inculpatului F.D. sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii, în cuantum de 1.000 RON.

A constatat că inculpatul a fost reținut 24 de ore, de la 02 iunie 2010 și până la data de 03 iunie 2010.

A constatat încetată de drept măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, dispusă de Curtea de Apel Alba lulia prin încheierea penală nr. 10 din 03 iunie 2010, față de inculpatul F.D.

XIV. A respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul I.C. din infracțiunea prev. de art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991 în infracțiunea prev. de art. 195 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b)1 C. proc. pen. și art. 181 C. pen. a achitat pe I.C. pentru comiterea infracțiunilor prev. și ped. de:

- art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.,

- art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.,

- art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

- art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003,

- art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen.

În baza art. 91 C. pen. a aplicat inculpatului I.C. sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii, în cuantum de 1.000 RON.

A constatat că inculpatul a fost reținut 24 de ore, de la 02 iunie 2010 și până la data de 03 iunie 2010.

A constatat încetată de drept măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, dispusă de Curtea de Apel Alba lulia prin încheierea penală nr. 10 din 03 iunie 2010, față de inculpatul I.C.

S-a luat act că partea civilă C.A. a declarat că nu formulează pretenții civile în cauză.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a telefoanelor mobile pe care a fost instalat programul informatic, astfel cum rezultă din dispozitivul sentinței.

Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Hunedoara, din data de 04 noiembrie 2011, emis în Dosarul nr. 2/D/P/2010, au fost trimiși în judecată, în stare de libertate, printre alții, inculpații:

1. L.M.D. pentru comiterea infracțiunilor prev. și ped. de:

- art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991,

- art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

- art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

- art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003,

- art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

2. D.O.S. pentru comiterea infracțiunilor prev. și ped. de:

- art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991,

- art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

- art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

- art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003,

- art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

3. C.C. pentru comiterea infracțiunilor prev. și ped. de:

- art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991,

- art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

- art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

- art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003,

- art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

4. V.C. pentru comiterea infracțiunilor prev. și ped. de:

- art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991,

- art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

- art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

- art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003,

- art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

5. F.D. pentru comiterea infracțiunilor prev. și ped. de:

- art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991,

- art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

- art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

- art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003,

- art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

6. A.A.H.V. pentru comiterea infracțiunilor prev. și ped. de:

- art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991,

- art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

- art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

- art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003,

- art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

7. B.F. pentru comiterea infracțiunilor prev. și ped. de:

- art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991,

- art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

- art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

- art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003,

- art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

8. F.Ș. pentru comiterea infracțiunilor prev. și ped. de:

- art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991,

- art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

- art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

- art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003,

- art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

9. T.V. pentru comiterea infracțiunilor prev. și ped. de:

- art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991,

- art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

- art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

- art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003,

- art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

10. P.M. pentru comiterea infracțiunilor prev. și ped. de:

- art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991,

- art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

- art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

- art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003,

- art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

11. M.C.G. pentru comiterea infracțiunilor prev. și ped. de:

- art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991,

- art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

- art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

- art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003,

- art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

12. I.C. pentru comiterea infracțiunilor prev. și ped. de:

- art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.,

- art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.,

- art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

- art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003,

- art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În fapt, s-a reținut, în esență, prin actul de sesizare al instanței, că:

Inculpații L.M.D., G.A.C., D.O.S., A.M., A.S.M., D.M., H.C., G.R., C.C.D., C.C., O.T.P., M.T., I.M.S., H.C.I., D.C., D.B., B.C., Ș.R.A., O.A., P.M., Z.N.F.A., V.C., M.C., F.D., A.A.H.V., B.F., J.A.E., F.A., B.A., F.Ș., M.N., T.V., R.V.C., P.M., M.C.G., M.M., R.G.A., C.M.D., P.A.A., B.E.C., I.C., H.A.I.S.:

- au cumpărat, instalat și utilizat programul informatic destinat interceptării convorbirii telefonice, discuțiilor ambientale și transmisiilor sms [faptă prev. de art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991],

- au deținut fără drept în program informativ conceput sau adaptat în scopul săvârșirii uneia din infracțiunile prev. la art. 42-45 [art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003],

- au accesat fără drept un sistem informatic (telefonul mobil țintă în scopul obținerii de date informatice, date privind apelurile efectuate/primite, conținutul sms-urilor, expediate/primite și transmisii GPRS) [art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003],

- au interceptat fără drept transmisii de date informatice care nu sunt publice și care sunt destinate unui sistem informatic sau provin dintr-un asemenea sistem (interceptarea de sms-uri), fapte prev. de art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003,

- au transferat neautorizat date dintr-un sistem informatic (transferarea în contul configurat pe site-ul „Y” al listingului apelurilor efectuate/primite, a continuturilor sms-urilor expediate/primite și transmisiilor GPRS din telefonul mobil țintă, precum și transferarea prin transmiterea de sms-urilor a informației privind inițierea sau primirea unui apel de către telefonul țintă [art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003].

Starea de fapt s-a fundamentat, în opinia Parchetului, pe următoarele mijloace de probă:

- procese-verbale de sesizare din oficiu;

- procese-verbale efectuate de organele de poliție;

- procese-verbale de redare a înregistrării audio-video;

- adrese bancă și extrase cont;

- ordine de plată;

- rapoarte de constatare tehnico-științifică;

- procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice;

- procese-verbale de redare conținut e-mail-uri;

- procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice/SMS-uri;

- procese-verbale de redare conținut e-mail-uri;

- capturi ale contului de administrator utilizat de O.N.D.;

- procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice/SMS-uri;

- adresă SC V. România SA și factură;

- procese-verbale;

- copie factură fiscală;

- declarație făptuitor;

- procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice/SMS-uri/ambientale;

- extrase cont;

- proces-verbal de percheziție domiciliară;

- proces-verbal de percheziție a sistemelor informatice;

- declarații martori;

- declarații parte vătămată;

- plângere penală;

- declarație făptuitor;

- fișe cazier;

- declarații învinuiți;

- declarații inculpați;

- procese-verbale de prezentare a materialului de urmărire penală.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel la data de 07 noiembrie 2011 sub Dosar nr. 1189/57/2011.

Înaintea citirii actului de sesizare a instanței, inculpații M.C.G., L.M.D., V.C., F.D., D.B., A.A.H.V., O.A., T.V., D.O.S., P.M. și C.C. au depus declarație autentică prin care au arătat că înțeleg să se prevaleze de dispozițiile art. 3201 C. proc. pen. sau au declarat în fața Curții că înțeleg să se prevaleze de dispozițiile art. 3201 C. proc. pen., poziția acestora fiind consemnată în declarațiile date.

Instanța, constatând poziția procesuală a inculpaților, incompatibilă cu poziția celorlalți inculpați, și apreciind de asemenea că recunoașterea integrală a faptelor determină declanșarea procedurii prev. de art. 3201 alin. (3) C. proc. pen., procedură de asemenea incompatibilă cu procedura de drept comun, a dispus, în temeiul art. 38 C. proc. pen., disjungerea cauzei cu privire la inculpații M.C.G., L.M.D., V.C., F.D., D.B., A.A.H.V., O.A., T.V., D.O.S., P.M. și C.C. și formarea unui nou dosar.

Cauza disjunsă a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba lulia sub Dosar nr. 162/57/2012.

Analizând probele existente la dosarul cauzei s-a reținut următoarea stare de fapt:

1. Inculpatul L.M.D. l-a contactat telefonic pe inculpatul O.N.D., în luna februarie 2010, primind informații despre programul „X”.

Inculpatul L.M.D. a ținut legătura cu inculpatul și pe e-mail, în luna februarie 2010.

În urma înțelegerii cu inculpatul O.N.D., inculpatul L.M.D. a achitat prin bancă suma de 710 RON, în data de 09 februarie 2010, în contul deschis la Banca T. SA Cluj-Napoca, pe numele soției inculpatului, numita O.S.M..

Aplicația a fost instalată pe un telefon marca N., începând cu data de 06 martie 2010.

Din conținutul discuțiilor telefonice și al e-mail-urilor a rezultat că programul informatic a fost folosit, fiind transmise de pe telefonul țintă în contul de pe site-ul „Y”, activat la data de 08 februarie 2010, informații privind numerele de telefon apelate și cele care au contactat persoana ce folosea acel telefon, precum și conținutul SMS-urilor primite/transmise.

De asemenea, din convorbirile telefonice purtate de inculpatul L.M.D. cu o doamnă pe nume „N.” a rezultat că a interceptat-o cel puțin o lună pe o anume „O.” (convorbirea din 18 martie 2010, ora 18:30:58).

Telefonul țintă a fost utilizat de către martora B.O.C., prietenă cu inculpatul L.M.D. de aproximativ 5 ani, care, potrivit art. 82 C. proc. pen., a precizat că înțelege să nu participe în proces ca parte vătămată.

Aparatul telefonic a fost primit cadou de către martoră de la inculpat. Martora a precizat că nu a avut cunoștință despre instalarea programului informatic, însă după ce a sesizat costuri suplimentare pe factura telefonică, l-a întrebat pe inculpat dacă îi ascultă convorbirile telefonice, însă acesta nu i-a răspuns. Întrucât costurile creșteau în continuare, martora a insistat și, până la urmă, inculpatul a recunoscut instalarea programului informatic pe telefon.

Inculpatul a recunoscut acuzațiile aduse încă din faza de urmărire penală.

2. Inculpatul D.O.S. l-a contactat telefonic pe inculpatul O.N.D. în luna septembrie 2009, primind informații despre programul „X”.

Inculpatul D.O.S. a ținut legătura cu inculpatul și pe e-mail, în luna septembrie 2009.

În urma înțelegerii cu inculpatul O.N.D., inculpatul D.O.S. a achitat prin bancă suma de 1.712 RON, în data de 14 septembrie 2009, în contul deschis la Banca T. SA Cluj-Napoca pe numele SC C.C. SRL Orăștie.

Aplicația a fost instalată pe un telefon marca N.

Din conținutul discuțiilor telefonice și al e-mail-urilor a rezultat că programul informatic a fost folosit, fiind transmise de pe telefonul țintă în de pe site-ul „Y”, activat la data de 14 septembrie 2009, informații privind numerele de telefon apelate și cele care au contactat persoana ce folosea acel telefon, precum și conținutul SMS-urilor primite/transmise, împrejurare ce a rezultat și din conținutul contului menționat.

Telefonul țintă a fost utilizat de către partea vătămată V.A.M., care l-a primit cadou de la prietenul ei, inculpatul D.O.S., fără a avea cunoștință despre instalarea programului informatic.

În declarația dată, partea vătămată a precizat că nu se constituie parte civilă în cauză.

Inculpatul nu are antecedente penale și a recunoscut fapta comisă încă din faza de urmărire penală.

3. Inculpatul C.C. l-a contactat telefonic pe inculpatul O.N.D. în perioada august - aprilie 2010, primind informații despre programul „X”.

Inculpatul C.C. a ținut legătura cu inculpatul și pe e-mail, în luna aprilie 2009.

În urma înțelegerii cu inculpatul, inculpatul a achitat prin bancă suma de 1.493,72 RON, în data de 10 martie 2009, în contul deschis la Banca T. SA Cluj-Napoca pe numele SC C.C. SRL Orăștie. Întrucât expirase perioada de valabilitate a licenței și a dorit să o prelungească, la data de 10 mai 2010, acesta a achitat prin bancă suma de 1.500 RON în contul deschis la Banca T. SA Cluj-Napoca pe numele soției inculpatului, numita O.S.M.

Aplicația a fost instalată pe un telefon marca N.

Din conținutul discuțiilor telefonice și al e-mail-urilor a rezultat că programul informatic a fost folosit, fiind transmise de pe telefonul țintă în contul de pe site-ul „Y”, configurat la data de 09 martie 2009, informații privind numerele de telefon apelate și cele care au contactat persoana ce folosea acel telefon, precum și conținutul SMS-urilor primite/transmise. De asemenea, din listing-ul cartelei telefonice utilizate în telefonul țintă a rezultat că au fost transmise SMS-uri de înștiințare către telefonul de monitorizare privind traficul apelurilor.

Telefonul țintă a fost utilizat de către partea vătămată Z.N., fiind primit cadou de la concubinul ei, inculpatul C.C.

Partea vătămată nu a știut că telefonul primit cadou are instalat un program informatic, însă din discuțiile purtate cu inculpatul și-a dat seama că acesta știa ce făcea în lipsa lui și cu cine discuta. De altfel, din acest motiv, partea vătămată a spart primul telefon mobil marca N., primindu-l cadou pe cel de-al doilea de la inculpat.

Deși partea vătămată l-a întrebat pe inculpat dacă îi ascultă convorbirile, acesta a negat.

Partea vătămată a precizat în declarația dată că nu se constituie parte civilă în cauză.

Inculpatul nu are antecedente penale și a recunoscut faptele reținute în sarcina sa încă din faza de urmărire penală.

4. Inculpatul D.B. l-a contactat telefonic pe inculpatul O.N.D. în luna februarie 2010, primind informații despre programul „X”.

Inculpatul D.B. a ținut legătura cu inculpatul și pe e-mail, în luna februarie 2010.

În urma înțelegerii cu inculpatul O.N.D., inculpatul a achitat prin bancă suma de 1.350 RON, în data de 10 februarie 2010, în contul deschis la Banca T. SA Cluj-Napoca pe numele soției inculpatului, numita O.S.M.

Aplicația a fost instalată pe un telefon marca N.

Din conținutul discuțiilor telefonice și al e-mail-urilor a rezultat că programul informatic a fost folosit, fiind transmise de pe telefonul țintă în contul de pe site-ul „Y”, configurat la data de 23 februarie 2010, informații privind numerele de telefon apelate și cele care au contactat persoana ce folosea acel telefon, precum și conținutul SMS-urilor primite/transmise, împrejurare ce a rezultat și din listing-ul cartelei folosite în telefonul țintă, stabilindu-se că au fost transmise SMS-uri de înștiințare cu privire la apelurile inițiate sau primite.

Telefonul țintă a fost utilizat de către partea vătămată A.A., aceasta primindu-l cadou, în data de 14 februarie 2010, de la concubinul ei, inculpatul D.B.

După câteva săptămâni, partea vătămată a aflat că i-au fost interceptate convorbirile telefonice, că au fost transmise în contul configurat pe site numerele de telefon apelate și cele care au apelat-o, precum și conținutul SMS-urilor primite și expediate, inculpatul arătându-i toate aceste date pe calculatorul lui.

Partea vătămată nu a avut cunoștință de la început cu privire la programul informatic și aplicațiile sale.

În declarația dată, partea vătămată a precizat că nu se constituie parte civilă în cauză.

Inculpatul nu are antecedente penale și a recunoscut faptele reținute în sarcina sa încă din faza de urmărire penală.

5. Inculpatul O.A. l-a contactat telefonic pe inculpatul O.N.D., în perioada iulie 2009 - martie 2010, primind informații despre programul „X”.

Inculpatul O.A. a ținut legătura cu inculpatul și pe e-mail, în perioada iulie 2009 - aprilie 2010.

În urma înțelegerii cu inculpatul O.N.D., inculpatul a achitat prin bancă suma de 1.620 RON, în data de 29 iulie 2009, în contul deschis la Banca T. SA Cluj-Napoca pe numele SC C.C. SRL Orăștie.

Aplicația a fost instalată pe un telefon marca N.

Din conținutul discuțiilor telefonice și al e-mail-urilor a rezultat că programul informatic a fost folosit, fiind transmise de pe telefonul țintă în contul de pe site-ul „Y”, configurat la data de 29 iulie 2009, informații privind numerele de telefon apelate și cele care au contactat persoana ce folosea acel telefon, precum și conținutul SMS-urilor primite/transmise.

Din interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice purtate de sus-numit a rezultat că a realizat interceptări ale discuțiilor ambientale purtate în proximitatea telefonului țintă. De asemenea, inculpatul O.A. a interceptat și discuții telefonice purtate de la telefonul țintă cu terți.

Telefonul țintă a fost utilizat de către partea vătămată C.A., fiind primit cu titlu de telefon de serviciu de la inculpatul O.A., în luna decembrie 2008.

Partea vătămată nu a avut cunoștință despre instalarea programului informatic, sesizând însă că aparatul telefonic transmitea fără știrea sa mai multe SMS-uri (SMS-urile de înștiințare către telefonul de monitorizare cu privire la primirea sau inițierea unor apeluri), precum și faptul că atunci când era apelată de către un terț se activa opțiunea de „conferință”.

Deși în faza de urmărire penală partea vătămată a precizat că se constituie parte civilă în cauză cu o sumă ce urma să fie precizată constituind daune morale, în fața instanței de fond a depus o declarație autentică în care a relevat faptul nu dorește să se constituie parte civilă, nu solicită daune și nici tragerea la răspundere penală a inculpatului.

Inculpatul nu are antecedente penale și a recunoscut faptele reținute în sarcina sa încă din faza de urmărire penală.

6. Inculpata V.C. l-a contactat telefonic pe inculpatul O.N.D., în luna decembrie 2010, primind informații despre programul „X”.

Inculpata V.C. a ținut legătura cu inculpatul și pe e-mail, în luna decembrie 2009.

În urma înțelegerii cu inculpatul O.N.D., inculpata a achitat prin bancă suma de 1.493 RON, în data de 21 decembrie 2009, în contul deschis la Banca T. SA Cluj-Napoca pe numele SC C.C. SRL Orăștie.

Aplicația a fost instalată pe un telefon marca N.

Din conținutul discuțiilor telefonice și al e-mail-urilor a rezultat că programul informatic a fost folosit, fiind transmise de pe telefonul țintă în contul de pe site-ul „Y”, configurat la data de 18 decembrie 2009, informații privind numerele de telefon apelate și cele care au contactat persoana ce folosea acel telefon, precum și conținutul SMS-urilor primite/transmise. Din interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice purtate de inculpata V.C. a rezultat că telefonul țintă i-a transmis SMS-uri de înștiințare privind apelurile inițiate și primite de telefonul țintă, reieșind de asemenea că sus-inculpata a interceptat comunicații ambientale purtate în proximitatea telefonului țintă.

Telefonul țintă a fost utilizat de către martorul Ș.L., fiind primit cadou cu ocazia sărbătorilor de Crăciun din anul 2009, de la inculpata V.C., concubina sa.

Martorul nu a avut cunoștință despre existența programului informatic, însă a observat mai multe „disfuncționalități”, în sensul că, în timp ce era apelat de către un terț, se activa opțiunea de „conferință”. Totodată, martorul a sesizat în discuțiile cu inculpata că aceasta cunoaște unele aspecte discutate de el la telefon cu alte persoane.

Martorul a susținut că abia după mai mult timp, inculpata i-a confirmat faptul că-i ascultă convorbirile telefonice, însă nu a crezut-o, considerând-o o glumă.

Potrivit art. 82 C. proc. pen., martorul a precizat că înțelege să nu participe în proces ca parte vătămată.

Inculpatul nu are antecedente penale și a recunoscut faptele reținute în sarcina sa încă din faza de urmărire penală.

7. Inculpata A.A.H.V. l-a contactat pe inculpatul O.N.D. în luna februarie 2010, primind informații despre programul „X”.

Inculpata a ținut legătura cu inculpatul O.N.D. și pe e-mail în luna februarie 2010.

În urma înțelegerii cu inculpatul O.N.D., inculpata a achitat prin bancă suma de 710,60 RON, în data de 23 februarie 2010, în contul deschis la Banca T. SA Cluj-Napoca, pe numele SC C.C. SRL Orăștie.

Aplicația a fost instalată pe un telefon marca N.

Programul informatic a fost instalat, fiind configurat contul de pe site-ul „Y” la data de 24 februarie 2010.

Telefonul țintă a fost făcut cadou de către inculpată soțului ei, martorul A.S., care susține că instalarea programului informatic pentru monitorizare a fost făcută cu știrea sa, la solicitarea inculpatei, care i-a spus că dorește să stabilească ce persoană îl sună.

Potrivit art. 82 C. proc. pen., martorul a precizat că înțelege să nu participe în proces ca parte vătămată.

Inculpata nu are antecedente penale și a recunoscut faptele reținute în sarcina sa încă din faza de urmărire penală.

8. Inculpatul B.F. a achiziționat programul „X” de la inculpatul O.N.D., cu care a ținut legătura, prin intermediul învinuitului C.C.M. în luna decembrie 2009, pe e-mail.

În urma înțelegerii cu inculpatul O.N.D., inculpatul a achitat, prin intermediul numitului C.C.M., suma de 1.712 RON, în data de 02 octombrie 2009, în contul deschis la Banca T. SA Cluj-Napoca, pe numele SC C.C. SRL Orăștie.

Aplicația a fost instalată pe un telefon marca N., de către învinuitul C.C.M., la solicitarea inculpatului B.F., după ce învinuitul a descărcat-o personal de pe site-ul indicat de inculpatul O.N.D.

Din conținutul e-mail-ului, al contului și al listing-ului telefonului țintă rezultă că programul informatic a fost instalat și folosit, fiind configurat contul de pe site-ul „Y”, la data de 02 octombrie 2009.

Telefonul țintă a fost utilizat de către partea vătămată D.G., aceasta primindu-l cadou, în luna octombrie 2009, de la prietenul ei, inculpatul B.F.

Partea vătămată nu a știut că pe acest telefon mobil este instalat un program informatic destinat interceptării convorbirilor telefonice, discuțiilor ambientale și transmisiilor de SMS și GPRS, însă, după un timp, a constatat mai multe „disfuncționalități” ale aparatului și faptul că, pe factura detaliată, apăreau foarte multe înregistrări de trafic internet, deși ea personal utiliza foarte rar internetul.

În aceste condiții, partea vătămată l-a întrebat pe inculpat ce se întâmplă, iar el a recunoscut că îi asculta convorbirile telefonice fiindcă nu avea încredere în ea. Această discuție a avut loc între cei doi după ce partea vătămată a constatat că inculpatul știa de foarte multe ori ceea ce face și cu cine vorbește.

Partea vătămată a încercat să dezinstaleze soft-ul de pe telefonul mobil, însă, după încă un timp, a constatat că acest lucru nu s-a putut realiza, inculpatul dându-i din nou de înțeles că știa ce face și chiar a recunoscut că a continuat să o asculte.

Partea vătămată a arătat, în declarația dată, că nu se constituie parte civilă în cauză.

Inculpatul nu are antecedente penale și a recunoscut faptele reținute în sarcina sa încă din faza de urmărire penală.

9. Inculpatul F.Ș. a cumpărat programul „X”, de la inculpatul O.N.D., prin intermediul inculpatului I.C., care anterior cumpărase și el un astfel de program informatic.

Inculpatul I.C. a ținut legătura pentru sus-numit cu inculpatul O.N.D., în perioada iulie 2009 - martie 2010.

În data de 02 martie 2010, ora 09:44:12., inculpatul F.Ș. a discutat personal cu inculpatul O.N.D.

În urma înțelegerii cu inculpatul O.N.D., inculpatul I.C. a achitat pentru inculpatul F.Ș., prin bancă, suma de 1.500 RON, în data de 30 iulie 2009, în contul deschis la Banca T. SA Cluj-Napoca pe numele SC C.C. SRL Orăștie.

Aplicația a fost instalată pe un telefon marca N.

Din conținutul discuțiilor telefonice a rezultat că programul informatic a fost instalat, fiind configurat contul de pe site-ul „Y”, la data de 31 iulie 2009.

Din conținutul contului menționat mai sus a rezultat că programul informatic a fost utilizat, împrejurare ce rezultă și din listing-ul telefonului țintă.

Telefonul țintă a fost folosit de către martora F.T., soția inculpatului F.Ș., care, potrivit art. 82 C. proc. pen., a precizat că înțelege să nu participe în proces ca parte vătămată, iar în ceea ce privește declarația de martor s-a prevalat de prevederile art. 80 alin. (1) C. proc. pen.

Inculpatul nu are antecedente penale și a recunoscut faptele reținute în sarcina sa încă din faza de urmărire penală.

10. Inculpata T.V. a ținut legătura cu inculpatul O.N.D., prin intermediul învinuitului A.V., telefonic, în perioada octombrie 2009 - martie 2010 și pe e-mail, în luna decembrie 2009.

În urma înțelegerii cu inculpatul O.N.D., învinuitul A.V. a achitat, prin bancă, suma de 2.568 RON, în data de 06 ianuarie 2010, în contul deschis la Banca T. SA Cluj-Napoca pe numele SC C.C. SRL Orăștie, pentru programul „X”.

Aplicația a fost instalată pe un telefon marca N.

Din conținutul discuțiilor telefonice a rezultat că programul informatic a fost instalat, fiind configurat contul de pe site-ul „Y” la data de 01 ianuarie 2010. Din conținutul contului menționat mai sus a rezultat că programul informatic a fost utilizat, împrejurare ce rezultă și din listing-ul telefonului țintă.

Telefonul țintă a fost folosit de către martora Ț.C.L., fiica inculpatei T.V., care, potrivit art. 82 C. proc. pen. a precizat că înțelege să nu participe în proces ca parte vătămată, iar în ceea ce privește declarația de martor s-a prevalat de prevederile art. 80 alin. (1) C. proc. pen.

Inculpata nu are antecedente penale și a recunoscut faptele reținute în sarcina sa încă din faza de urmărire penală.

11. Inculpata P.M. l-a contactat telefonic pe inculpatul O.N.D., în datele de 04, 05, 06, 12 și 13 ianuarie 2010, primind informații despre programul „X”.

Învinuita P.M. a ținut legătura cu inculpatul și pe e-mail, în datele de 05, 07, 12 și 13 ianuarie 2010.

În urma înțelegerii cu inculpatul O.N.D., învinuita P.M. a achitat, în data de 05 ianuarie 2010, suma de 500 RON, din contul personal în contul deschis la Banca T. SA Cluj-Napoca, pe numele soției inculpatului, numita O.S.M.

Aplicația a fost instalată pe un telefon marca H.

Din conținutul discuțiilor telefonice și a e-mail-urilor dintre inculpata P.M. și inculpatul O.N.D. a rezultat că programul informatic a fost folosit în perioada 05 - 13 ianuarie 2010, în această perioadă fiind transmise de pe telefonul țintă în contul de pe site-ul „Y”, informații privind numerele de telefon apelate și cele care au contactat persoana care folosea telefonul țintă, precum și conținutul SMS-urilor și al email-urilor, cel puțin al email-urilor trimise de pe telefonul țintă (e-mail-ul din 12 ianuarie 2010, ora 10:41).

Telefonul țintă a fost folosit de către martorul P.D.I., soțul învinuitei, care, potrivit art. 82 C. proc. pen. a precizat că înțelege să nu participe în proces ca parte vătămată.

Martorul a susținut că programul informatic a fost achiziționat de soția sa, inculpata P.M., judecător la Tribunalul București la momentul comiterii faptei, cu știrea sa, în scopul de a-și monitoriza fiica în vârstă de 10 ani, care avusese anterior unele probleme de comportament. Martorul a susținut că a știut faptul că învinuita a instalat programul informatic pe telefonul său, acela fiind singurul deținut de familie care avea acces la internet.

Inculpatul nu are antecedente penale și a recunoscut faptele reținute în sarcina sa încă din faza de urmărire penală.

12. Inculpata M.C.G. a ținut legătura, prin intermediul surorii sale, învinuita P.I.N., cu inculpatul O.N.D., în perioada octombrie 2009 - februarie 2010.

Pentru a ține legătura cu inculpatul, s-a folosit și adresa de e-mail.

În urma înțelegerii cu inculpatul O.N.D., învinuita P.I.N. a achitat prin bancă suma de 1.690 RON, în data de 04 septembrie 2009, în contul deschis la Banca T. SA Cluj-Napoca pe numele SC C.C. SRL Orăștie, pentru programul „X”.

Aplicația a fost instalată pe un telefon marca N., iar monitorizarea a fost realizată folosindu-se o cartelă cumpărată special în acest scop.

Din conținutul e-mail-urilor a rezultat că programul informatic a fost instalat, fiind configurat contul de pe site-ul „Y”, la data de 03 septembrie 2009.

Telefonul țintă a fost folosit de martorul M.G., soțul învinuitei M.C.G. Aceasta a reușit să asculte mai multe discuții ambientale purtate de soțul ei, în câteva rânduri vizualizând și informații transmise pe contul configurat, istoricul apelurilor efectuate/primite, conținutul SMS-urilor primite/transmise, precum și informații privind localizarea GPRS.

La un moment dat, martorul și-a spart telefonul, motiv pentru care învinuita M.C.G. i-a făcut cadou un alt telefon similar, marca N., pe care i-a instalat din nou programul informatic, întrucât licența era valabilă pentru un an.

Martorul M.G. nu a avut cunoștință despre instalarea programului informatic și despre folosirea acestuia, aflând acest lucru doar atunci când a fost ridicată cu mandat de aducere de la cumnata sa, învinuita P.I.N., moment în care soția sa, învinuita M.C.G., i-a spus despre ce este vorba.

Potrivit art. 82 C. proc. pen., martorul a precizat că înțelege să nu participe în proces ca parte vătămată.

Inculpata nu are antecedente penale și a recunoscut faptele reținute în sarcina sa încă din faza de urmărire penală.

13. Inculpatul F.D. I-a contactat telefonic pe inculpatul O.N.D., în perioada august 2009 - martie 2010, primind informații despre programul „X”.

Inculpații a ținut legătura și pe e-mail, în perioada octombrie 2009 - aprilie 2010.

În urma înțelegerii cu inculpatul O.N.D., inculpatul F.D. a achiziționat programul „X”, întâlnindu-se cu acesta la Cluj-Napoca și achitându-i contravaloarea în numerar, respectiv suma de 1.300 RON.

Aplicația a fost instalată pe un telefon marca N.

Din conținutul discuțiilor telefonice și al e-mail-urilor a rezultat că programul informatic a fost folosit, fiind transmise de pe telefonul țintă în contul de pe site-ul „Y”, configurat la data de 17 septembrie 2009, informații privind numerele de telefon apelate și cele care au contactat persoana ce folosea acel telefon, precum și conținutul SMS-urilor primite/transmise.

Telefonul țintă a fost utilizat de către partea vătămată A.E., aceasta primindu-l cadou în vara anului 2009, de la concubinul ei, inculpatul F.D.

Partea vătămată nu a avut cunoștință că pe acest telefon a fost instalat un program informatic.

În declarația dată, partea vătămată a recizat că nu se constituie parte civilă în cauză.

Inculpatul nu are antecedente penale și a recunoscut faptele reținute în sarcina sa încă din faza de urmărire penală.

14. Inculpatul I.C. a ținut legătura cu inculpatul pe e-mail, în perioada mai - august 2009.

În urma înțelegerii cu inculpatul O.N.D., inculpatul a achitat prin bancă suma de 1.120 RON, în data de 26 ianuarie 2009, în contul deschis la Banca T. SA Cluj-Napoca pe numele soției inculpatului, inculpata O.S.M., pentru programul „X”.

Aplicația a fost instalată pe un telefon marca N.

Din conținutul discuțiilor telefonice și al e-mail-urilor a rezultat că programul informatic a fost instalat, configurându-se contul de pe site-ul „Y”, la data de 14 decembrie 2009.

Din listing-ul convorbirilor telefonice a rezultat că au existat, în perioada 16 august 2009 - 30 noiembrie 2009, la intervale de timp regulate, transmisii de date prin GPRS, aceasta confirmând faptul că programul informatic a fost folosit și că istoricul apelurilor telefonice și conținutul SMS-urilor primite/expediate a fost trimis în contul configurat pe site.

Telefonul țintă a fost folosit de martora P.G., aceasta având o relație extraconjugală cu inculpatul I.C. de circa 11 ani. Telefonul a fost primit de martoră, cadou, de la inculpatul I.C. cu ocazia sărbătoririi zilei de naștere, în data de 08 aprilie 2009. Martora a arătat că nu a cunoscut că pe acest telefon este instalat un program informatic cu ajutorul căruia îi sunt interceptate convorbirile telefonice, discuțiile ambientale și transmisiile de SMS-uri, însă după un timp și-a dat seama că ar putea să-i fie interceptate convorbirile telefonice întrucât inculpatul îi spunea diverse chestiuni pe care nu ar fi avut cum să le știe altfel. Martora susține că, abia prin luna decembrie 2009, inculpatul i-a spus că i-a ascultat convorbirile telefonice în cursul acelui an, respectiv până în cursul lunii iunie 2010, când telefonul i-a fost furat în Turcia, unde se afla în vacanță cu familia sa.

Potrivit art. 82 C. proc. pen., martora a precizat că înțelege să nu participe în proces ca parte vătămată.

Inculpatul nu are antecedente penale și a recunoscut faptele reținute în sarcina sa încă din faza de urmărire penală.

Starea de fapt enunțată mai sus și care a fost acceptată de către inculpați în modalitatea în care a fost descrisă în actul de sesizare, rezultă din materialul probator administrat în cursul urmăririi penale:

- procesul verbal de sesizare din oficiu,

- procesele-verbale de redare a discuțiilor telefonice,

- procesele-verbale de redare a conținuturilor e-mailurilor purtate dintre inculpatul O.N.D. și inculpați,

- facturi

- declarațiile martorilor și ale părților vătămate.

În ce privește dreptul intern aplicabil, în actul de sesizare al instanței faptele săvârșite de către inculpați față de starea de fapt descrisă mai sus, au fost calificate ca întrunind elementele constitutive ale următoarelor infracțiuni:

- Art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991 constând în faptele acestora de a cumpăra, instala și utiliza programe informatice destinate interceptării convorbirii telefonice, discuțiilor ambientale și transmisiilor SMS.

- Art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 constând în faptele acestora de a deține fără drept programe informatice concepute sau adaptate în scopul săvârșirii uneia din infracțiunile prevăzute la art. 42 - 45.

- Art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 constând în faptele acestora de a accesa fără drept sisteme informatice (telefoanele mobile țintă) în scopul obținerii de date informatice (date privind apelurile efectuate/primite), conținutul sms-urilor expediate/primite și transmisii GPRS.

- Art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 constând în faptele acestora de a intercepta fără drept transmisii de date informatice care nu sunt publice și care sunt destinate unui sistem informatic sau provin dintr-un asemenea sistem (interceptarea de sms-uri).

- Art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 constând în faptele acestora de a transfera neautorizat date dintr-un sistem informatic (transferarea în contul configurat pe site-ul „Y” al listing-ului apelurilor efectuate/primite a conținutului sms-urilor expediate/primite și a transmisiilor GPRS din telefonul mobil țintă, precum și transferarea prin transmiterea de sms-uri a informației privind inițierea sau primirea unui apel de către telefonul țintă.

Referitor la cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de toți inculpații din infracțiunea prev. de art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991 în infracțiunea prev. de art. 195 C. pen. și de inculpații D.B., O.A., A.A.H.V. și F.D. din infracțiunile prev. de art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991, art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 în infracțiunea prev. de art. 195 C. pen., prima instanță a reținut următoarele:

Conținutul dispozițiilor art. 195 C. pen. este următorul:

„Art. 195 - Violarea secretului corespondenței

Deschiderea unei corespondențe adresate altuia ori interceptarea unei convorbiri sau comunicări efectuate prin telefon, telegraf sau prin alte mijloace de transmitere la distanță, fără drept, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

Cu aceeași pedeapsă se sancționează sustragerea, distrugerea sau reținerea unei corespondențe, precum și divulgarea conținutului unei corespondențe, chiar atunci când a fost trimisă deschisă sau a fost deschisă din greșeală, ori divulgarea conținutului unei convorbiri sau comunicări interceptate, chiar în cazul în care făptuitorul a luat cunoștință de acesta din greșeală sau din întâmplare.”

Infracțiunile supuse discuției, respectiv infracțiunile prev. de art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991, art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 și infracțiunea prev. de art. 195 C. pen. vizează și ocrotesc valori sociale distincte astfel că în cauză nu există motive raționale care să convingă asupra faptului că actele materiale ce realizează latura obiectivă specifică faptelor încriminate de art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991, art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 ar coincide cu cele ce definesc latura obiectivă a infracțiunii prev. de art. 195 C. pen.

Prevederile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991 încriminează deținerea, confecționarea sau folosirea ilegală de mijloace specifice de interceptare a comunicațiilor, oricare dintre cele trei modalități de săvârșire constituind infracțiune.

În ceea ce privesc infracțiunile reglementate de art. 46 alin. (2), art. 42 alin. (2), art. 43 alin. (1), art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 acestea ocrotesc confidențialitatea și integritatea datelor și sistemelor informatice sub aspectul: deținerii fără drept de programe informatice concepute sau adaptate în scopul săvârșirii uneia din infracțiunile prevăzute la art. 42 - 45, accesării fără drept sisteme informatice (telefoanele mobile țintă) în scopul obținerii de date informatice (date privind apelurile efectuate/primite), conținutul SMS-urilor expediate/primite și transmisii GPRS, interceptării fără drept transmisii de date informatice care nu sunt publice și care sunt destinate unui sistem informatic sau provin dintr-un asemenea sistem, transfera neautorizat date dintr-un sistem informatic.

În concluzie, având în vedere că infracțiunile aduc atingere unor valori sociale distincte, au obiecte juridice speciale distincte și se realizează sub aspectul laturii obiective prin acțiuni diferite, instanța a apreciat că cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpați sunt nefondate și urmează a fi respinse.

În urma examinării efective a probelor esențiale supuse aprecierii sale, raportat la circumstanțele concrete ale cauzei, la modul și mijloacele de săvârșire a faptelor, la scopul urmărit, la urmarea produsă, precum și la elementele ce definesc persoana și conduita inculpaților, instanța a constatat că acestea nu ating pragul de gravitate specifică unei infracțiuni, în cauză fiind întrunite exigențele art. 181 C. pen.

În speță faptele au fost săvârșite în împrejurări cu totul speciale, aspecte ce justifică în mod rezonabil aprecierea că prin ele însele faptele săvârșite de către inculpați aduc o atingere minimă valorilor sociale ocrotite de lege și nu ating pragul de gravitate specific unei infracțiuni.

Argumentele în acest sens vizează atât împrejurările obiective, concrete ale cauzei, cât și elementele subiective, relaționale dintre inculpați și persoanele care au fost urmărite de către aceștia.

Astfel inculpații au achiziționat programele informatice de spionare a telefoanelor mobile în mod transparent, aparent legal, acestea fiind comercializate pe internet, iar din actele dosarului rezultă că inculpații nu aveau cunoștință despre consecințele cumpărării și utilizării unui astfel de program. La fel, tranzacțiile au fost efectuate legal prin emiterea de facturi, astfel că Ie-a fost creată convingerea că acționează în limitele.

Deși inculpații nu se pot prevala de necunoașterea legii, față modalitatea concretă în care aceștia au acționat, coroborată cu urmările produse, precum și cu scopul urmărit se justifică aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, adoptarea unei soluții de condamnare a inculpaților apreciindu-se a fi excesivă și nerăspunzând unei necesități de prevenție și reeducare.

În cauză trebuie a fi luați în considerare și factorii subiectivi, respectiv natura relațiilor dintre inculpați și persoanele urmărite, precum și poziția acestora din urmă, raportat la acțiunile desfășurate de către primii. Astfel, trebuie remarcat faptul că inculpații au procedat la săvârșirea faptelor descrise mai sus pentru a se convinge cu privire la conduita unei persoane apropiate (soți, prieteni apropiați, copii), în cele mai multe cazuri acestea și-au dat repede seama că le sunt interceptate comunicările. Relevant este faptul că persoanele urmărite, în marea lor majoritate, nu s-au constituit părți civile, iar numita C.A. a declarat prin înscris autentic în fața instanței de fond că nu are niciun fel de pretenție de la inculpat și nu dorește nici tragerea lui la răspundere penală.

Față de acestea, s-a concluzionat că nu se poate reține că faptele inculpaților au avut consecințe semnificative în planul relațiilor sociale ocrotite de lege, consecințe care să justifice aplicarea unor pedepse.

La fel, au fost avute în vedere și elementele ce caracterizează persoana inculpaților, cu referire specială la conduita lor socială și procesuală adecvată, care au fost apreciate ca definitorii în aprecierea oportunității aplicării unei sancțiuni cu caracter administrativ. S-a avut în vedere faptul că în mod constant pe parcursul procedurilor la urmărire penală, cât și în fața Curții, inculpații au recunoscut integral faptele și au regretat sincer situația creată. De asemenea, aceștia nu numai că nu au mai fost confruntați cu legea penală dar sunt cunoscuți în comunitățile din care fac parte ca persoane corecte și bine integrate sociale - în acest sens sunt documentele depuse la dosar în fața instanței de fond.

Față de aceste argumente, prima instanță a constatat că în cauză sunt întrunite cumulativ cerințele art. 181 C. pen., iar sancționarea inculpaților potrivit legii penale nu este în circumstanțele date nici necesară și nici oportună.

În ceea ce privește admisibilitatea adoptării unei soluții de achitare în procedura prevăzută de art. 3201 C. proc. pen. Curtea a reținut că situația prevăzută la art. 10 lit. b)1 C. proc. pen., reprezintă singura împrejurare care nu exclude adoptarea unei soluții de achitare în cadrul procedurii instituite de art. 3201 C. proc. pen.

Atâta timp cât s-a demonstrat existența unei fapte săvârșite de către un inculpat, fapta se circumscrie textului de lege încriminator, aprecierea asupra gradului de pericol social și asupra atingerii aduse valorilor sociale ocrotite de lege nu poate impune instanței limitarea dreptului inculpatului de a urma procedura prev. de art. 3201 C. proc. pen. întrucât inculpatul a recunoscut integral starea de fapt reținută în actul de sesizare al instanței și a solicitat judecarea în cadrul procedurii simplificate, el nu poate fi privat de acest drept, doar pentru considerentul că fapta sa nu atinge pragul de gravitate al unei infracțiuni și că în cauză se preconizează adoptarea unei soluții de achitare în temeiul art. 10 lit. b)1 C. proc. pen. raportat la art. 18 C. pen.

În cauză, dacă s-ar fi acceptat că o soluție de achitare în temeiul art. 10 lit. b)1 C. proc. pen. raportat la art. 181 C. pen., ar fi impus judecarea procesului penal conform procedurii comune, raportat la circumstanțele concrete ale cauzei aceasta ar fi fost lipsită de eficiență, întrucât în mod covârșitor, acuzațiile se întemeiază pe mijloace materiale de probă a căror administrare nemijlocită și contradictorie, pe parcursul cercetării judecătorești, este superfluă.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba lulia și inculpații P.M. și D.O.S.

Prin recursul declarat, reprezentantul Parchetului a invocat temeiul art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., solicitând casarea hotărârii atacate și condamnarea inculpaților pentru faptele pentru care au fost trimiși în judecată, pe motiv că faptele săvârșite nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. A arătat că potrivit art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. singura soluție pe care o poate pronunța instanța este cea de condamnare, iar nu cea de achitare a inculpatului, dacă constată că fapta există, constituie infracțiune și fost săvârșită de către inculpați. Posibilitatea constatării neîntrunirii trăsăturilor esențiale ale infracțiunii nu poate avea loc în cadrul procedurii simplificate, ci numai pe calea procedurii de drept comun. Astfel, având în vedere că instanța de fond a soluționat cauza potrivit dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen., nu putea pronunța o altă soluție decât condamnarea inculpaților.

A mai susținut că faptele săvârșite de inculpați, indiferent de mobilul și scopul acestora, au adus atingere dreptului la viață privată, drept prevăzut și garantat atât de Constituția României, cât și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Pentru aceste motive, reprezentantul Parchetului a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale și pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice în sensul celor solicitate.

Recurenta inculpată P.M. a depus motive scrise de recurs, în termenul legal prevăzut de art. 38510 C. proc. pen., solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina sa, din infracțiunea prev. de art. 19 din Legea nr. 51/1991 în infracțiunea prev. de art. 195 C. pen.

Recurentul inculpat D.O.S. și-a retras recursul declarat împotriva sentinței primei instanțe, în ședința din 15 ianuarie 2013, motiv pentru care Înalta Curte va lua act de manifestarea de voință a recurentului, în conformitate cu dispozițiile art. 3854 alin. (2) raportat la art. 369 C. proc. pen.

Analizând recursurile formulate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acestea sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare.

Examinând actele și probele dosarului, instanța de recurs reține că, în condițiile judecării cauzei în procedura simplificată, potrivit art. 3201 C. proc. pen., soluția de achitare a inculpaților este corectă.

Specificul procedurii simplificate constă în faptul că judecata se face pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, cu posibilitatea instanței de a înlătura probele - atunci când este cazul - administrate în mod ilegal.

Potrivit dispozițiilor art. 3201 alin. (1), (2) și (4) C. proc. pen., inculpatul, pentru a beneficia de procedura simplificată, trebuie să recunoască fapta săvârșită, astfel cum este descrisă în actul de sesizare al instanței.

Prin urmare, instanța de judecată învestită cu judecarea cauzei este îndrituită să verifice prealabil - pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală - dacă fapta recunoscută prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și dacă aceasta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii reținută în sarcina inculpatului prin rechizitoriu sau ale unei alte infracțiuni.

Dispozițiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., care se referă la pronunțarea unei hotărâri de condamnare în cazul în care este urmată procedura simplificată, nu exclud aplicarea dispozițiilor art. 181 C. pen., deoarece o hotărâre de condamnare poate fi dispusă numai dacă fapta comisă și recunoscută de inculpat prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni; în caz contrar, ne aflăm în prezența unei fapte prevăzute de legea penală și nu a unei infracțiuni.

Înalta Curte constată că singurul temei al achitării compatibil cu procedura simplificată este cel prevăzut în dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b)1 C. proc. pen., toate celelalte temeiuri de achitare prevăzute în art. 10 C. proc. pen. impunând efectuarea cercetării judecătorești în urma căreia să se stabilească existența faptei, dacă aceasta constituie infracțiune și dacă a fost săvârșită de inculpat.

Înalta Curte, verificând actele și probele dosarului cu privire la infracțiunile pentru care s-a dispus achitarea inculpaților, constată că prima instanță, deși a reținut o situație de fapt corectă, bazată pe materialul probator administrat, care a confirmat existența acestora, a apreciat greșit că faptele săvârșite de inculpați întrunesc conținutul constitutiv al infracțiunilor prevăzute de art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991, art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003.

În sarcina inculpaților s-a reținut că au cumpărat, instalat și utilizat programul informatic destinat interceptării convorbirii telefonice, discuțiilor ambientale și transmisiilor SMS (faptă prev. de art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991), au deținut fără drept un program informatic conceput sau adaptat în scopul săvârșirii uneia din infracțiunile prev. la art. 42-45 [art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003], au accesat fără drept un sistem informatic (telefonul mobil țintă în scopul obținerii de date informatice [date privind apelurile efectuate/primite, conținutul SMS-urilor expediate/primite și transmisii GPRS - art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003], au interceptat fără drept transmisii de date informatice care nu sunt publice și care sunt destinate unui sistem informatic sau provin dintr-un asemenea sistem (interceptarea de SMS-uri), fapte prev. de art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, au transferat neautorizat date dintr-un sistem informatic (transferarea în contul configurat pe site-ul „Y” al listing-ului apelurilor efectuate/primite, a conținuturilor SMS-urilor expediate/primite și transmisiilor GPRS din telefonul mobil țintă, precum și transferarea prin transmiterea de SMS-urilor a informației privind inițierea sau primirea unui apel de către telefonul țintă [art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003].

Textul art. 195 alin. (1) C. pen. încriminează fapta de violare a secretului corespondenței, constând în deschiderea unei corespondențe adresate altuia ori interceptarea unei convorbiri sau comunicări efectuate prin telefon, telegraf sau prin alte mijloace de transmitere la distanță, fără drept.

Dispozițiile art. 19 din Legea nr. 51/1991 încriminează inițierea, organizarea sau constituirea pe teritoriul României a unor structuri informative care pot aduce atingere siguranței naționale, spijinirea în orice mod a acestora sau aderarea la ele, deținerea, confecționarea sau folosirea ilegală de mijloace specifice de interceptare a comunicațiilor, precum și culegerea și transmiterea de informații cu caracter secret ori confidențial, prin orice mijloace, în afara cadrului legal.

Raportând activitatea infracțională reținută în sarcina inculpaților la textele legale sus-menționate, instanța de recurs constată că aceasta se suprapune textului legal care încriminează fapta de violare a secretului corespondenței, corespunzând conținutului juridic și constitutiv al acestei infracțiuni.

Sub aspectul laturii obiective, acțiunea inculpaților a fost una de interceptare a convorbirilor sau comunicărilor (SMS) efectuate prin telefon, având ca urmare o stare de pericol pentru relațiile sociale care se referă la libertatea persoanei de a comunica prin mijloace licite cu alte persoane.

Sub aspectul laturii subiective inculpații au acționat cu forma de vinovăție cerută de textul de lege, respectiv intenția directă.

Așa cum a reținut, în mod corect, și prima instanță, infracțiunile pentru care au fost achitați inculpații, au un obiect juridic special distinct, care se referă la valori sociale ce țin de siguranța națională a statului, în cazul infracțiunii prevăzute de art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991 și, respectiv de ocrotirea confidențialității și integrității datelor și sistemelor informatice, în cazul infracțiunilor din Legea nr. 161/2003.

Obiectul juridic al infracțiunii de violare a secretului corespondenței este diferit de cel al infracțiunilor din legea specială, care este unul complex, prin faptul că în cazul acestora din urmă, prin punerea în pericol a unei libertăți a persoanei se creează o stare de pericol și pentru siguranța națională.

Or, în contextul concret al cauzei, actele materiale reținute în sarcina inculpaților, că ar întruni conținutul constitutiv al faptelor încriminate de cele două legi speciale, nu au constat într-o acțiune de deținere sau folosire ilegală de mijloace specifice de interceptare a comunicațiilor, care să fi adus atingere siguranței naționale, confidențialității și integrității datelor și sistemelor informatice. Activitatea inculpaților a pus în pericol relații sociale ce țin de libertatea persoanei private de comunicare, prin interceptarea convorbirilor acestora fără drept, însă nu a fost de natură să aducă atingere siguranței naționale, astfel cum este definit acest concept în art. 1 din Legea nr. 51/1991.

Deși corecta caracterizare în drept a faptelor cercetate s-ar circumscrie art. 195 C. pen., violarea secretului corespondenței, soluția acțiunii penale determinată de incidența art. 181 C. pen., nu mai justifică demersul procedural al schimbării încadrării juridice.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba lulia și inculpata P.M. împotriva sentinței penale nr. 31 din 12 martie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba lulia, secția penală și pentru cauze cu minori, și va lua act de declarația de retragere a recursului declarat de inculpatul D.O.S. împotriva aceleiași hotărâri.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

I. Respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba lulia și inculpata P.M. împotriva sentinței penale nr. 31 din 12 martie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba lulia, secția penală și pentru cauze cu minori, privind și pe inculpații D.O.S., F.Ș., B.F., I.C., C.C., M.C.G., L.M.D., V.C., F.D., D.B., A.A.H.V., O.A. și T.V.

II. la act de declarația de retragere a recursului declarat de inculpatul D.O.S. împotriva aceleiași hotărâri.

Obligă recurenții inculpați P.M. și D.O.S. la plata sumelor de câte 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 RON, reprezentând onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați B.F., L.M.D. și T.V., în sumă de câte 400 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Onorariile parțiale ale apărătorilor desemnați din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleși pentru intimații inculpați F.Ș., I.C., C.C., M.C.G., V.C., F.D., D.B., A.A.H.V. și O.A. în sumă de câte 100 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba lulia rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 29 ianuarie 2014.