Nullification appeal inadmissible for failure to submit new evidence proving impossibility of appearing in court during citation by publication

Asupra contestației în anulare de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 3848 din 22 noiembrie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 39154/3/2005, s-au respins ca nefondate recursurile declarate de inculpații O.K.H. și O.M. împotriva deciziei penale nr. 24/A din 31 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală.

Au fost obligați recurenții inculpați la plata sumei de câte 450 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 50 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorii desemnați din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleși, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul cuvenit interpretului de limbă arabă s-a plătit din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut următoarele:

I. Tribunalul București, secția I penală, în baza sentinței penale nr. 424/F din 25 mai 2010 pronunțată în Dosarul nr. 39154/3/2005, a condamnat pe inculpatul O.K.H. la pedeapsa de 16 ani închisoare.

- în baza art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 Iit. a), b) și c), constând în dreptul de a avea calitatea de administrator sau membru al consiliului de administrație al vreunei societăți comerciale, pe 10 ani după executarea pedepsei principale.

- în baza art. 323 C. pen., a condamnat același inculpat la pedeapsa de 10 ani închisoare.

- în baza art. 33 Iit. a), art. 34 Iit. b) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 16 ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 - art. 64 Iit. a), b) și c) C. pen.

- în baza art. 35 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 Iit. a), b) și c), constând în dreptul de a avea calitatea de administrator sau membru al consiliului de administrație al vreunei societăți comerciale, pe 10 ani după executarea pedepsei principale.

- în baza art. 88 C. pen., a dedus prevenția de la 06 aprilie 2005 la 02 august 2005 inclusiv.

- în baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul Q.E. la pedeapsa de 14 ani închisoare.

- în baza art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., constând în dreptul de a avea calitatea de administrator sau membru al consiliului de administrație al vreunei societăți comerciale, pe 10 ani după executarea pedepsei principale.

- în baza art. 323 C. pen., a condamnat același inculpat la pedeapsa de 8 ani închisoare.

- în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 14 ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

- în baza art. 35 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. constând în dreptul de a avea calitatea de administrator sau membru al consiliului de administrație al vreunei societăți comerciale, pe 10 ani după executarea pedepsei principale.

- în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, luată prin mandatul de arestare preventivă din 18 aprilie 2005, nepus în executare.

- în baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat inculpatul O.M. la pedeapsa de 14 ani închisoare.

- în baza art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., constând în dreptul de a avea calitatea de administrator sau membru al consiliului de administrație al vreunei societăți comerciale, pe 10 ani după executarea pedepsei principale.

- în baza art. 323 C. pen., a condamnat același inculpat la pedeapsa de 8 ani închisoare.

- în baza art. 31 alin. (2) C. pen., rap. la art. 273 din Legea nr. 86/2006, a condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare.

- în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 14 ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

- în baza art. 35 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., constând în dreptul de a avea calitatea de administrator sau membru al consiliului de administrație al vreunei societăți comerciale, pe 10 ani după executarea pedepsei principale.

- în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, luată prin mandatul de arestare preventivă din 18 aprilie 2005, nepus în executare la momentul prezentei.

- în baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., au obligat inculpații O.K.H., Q.E. și O.M., în solidar, la plata către partea civilă V.T. Corporation a sumei de 480.760 euro echivalent RON la data plății.

- în baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., au fost obligați inculpații O.K.H., Q.E. și O.M., în solidar, la plata către partea civilă A.L. AG Viena, prin A. România SA, a sumei de 1.114.223 euro echivalent RON Ia data plății.

- în baza art. 163 C. proc. pen., s-a luat măsura sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale celor trei inculpați până la concurența sumei totale stabilite cu titlul de prejudiciu.

- în baza art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen., a fost obligat fiecare dintre inculpați la câte 10.000 RON cheltuieli judiciare către stat.

Instanța a fost sesizată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. nr. 275/P/2003 consecutiv căruia, potrivit art. 300 C. proc. pen., s-a și învestit cu judecarea cauzei în vederea tragerii la răspundere penală a inculpatului O.K.H. pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 323 C. pen., art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplic. art. 41 C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., cu referire la art. 12 din Legea nr. 508/2004, Q.E., pentru săvârșirea infracțiunilor de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 323 C. pen., art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplic. art. 41 C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., cu referire la art. 12 din Legea nr. 508/2004, și O.M. pentru săvârșirea infracțiunilor de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 323 C. pen., art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplic. art. 41 C. pen., și infracțiunea de participație improprie la folosire de acte false la autoritatea vamală, faptă prev. și ped. de art. 31 alin. (2) C. pen., rap. la art. 178 din Legea nr. 141/1997, toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., cu referire la art. 12 din Legea nr. 508/2004.

Prin actul de inculpare, s-a dispus totodată și scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților A.K. pentru infracțiunile prev. de art. 323 C. pen. și art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în conformitate cu prev. art. 10 lit. c) C. proc. pen., M.M. pentru infracțiunile prev. de art. 323 C. pen. și art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în conformitate cu prev. art. 10 lit. d) C. proc. pen., U.N., pentru infracțiunile prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., art. 178 din Legea nr. 141/1997 cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., în conformitate cu prev. art. 10 lit. d) C. proc. pen., P.M.C. pentru infracțiunile prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., art. 178 din Legea nr. 141/1997 cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., în conformitate cu prev. art. 10 lit. d) C. proc. pen.

S-a dispus disjungerea cauzei în vederea identificării autorului necunoscut care s-a prezentat cu datele de identificare ale Iui A.K., cât și cu privire la verificarea și cercetarea modului în care s-au încheiat actele autentice la notariat, precum și cu privire la autorii necunoscuți care au întocmit în fals adresele prin care A.L. AG Viena și-a dat acceptul pentru utilizarea în trafic intern și internațional a celor 10 capete tractor marca I. de către SC R.C. SRL.

În esență, actul de inculpare a reținut că în perioada septembrie 2001 - octombrie 2002 inculpatul O.K.H., în calitate de președinte al unui grup de firme, a inițiat și coordonat o grupare criminală la care au aderat și cetățeni de origine arabă, inculpatul O.M. și Q.E., cu o structură ierarhică bine definită având ca scop inducerea în eroare a părților vătămate A.L. AG Viena, SC A. România SA și V.T. Corporation, în vederea obținerii unui număr de 22 capete de tractor pe care Ie-a exportat în Siria și Egipt unor societăți care aparțin familiei O. sau se află în cercul lor de interese.

În scopul desfășurării activității infracționale, grupul i-a atras pe învinuiții M.M., A.K., U.N. și P.M.C., care au efectuat demersuri pentru achiziționarea, înmatricularea și exportarea celor 22 capete tractor, fără ca aceștia să cunoască intenția celor trei inculpați, care urmăreau să nu achite ratele de leasing și autovehiculele să ajungă în Siria.

Hotărând soluționarea în fond a cauzei penale prin condamnare în conformitate cu dispozițiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen., după efectuarea cercetării judecătorești în condițiile art. 288 - art. 291 C. proc. pen. în cursul căreia au fost administrate probele strânse la urmărirea penală și alte probe noi - instanța fondului a examinat și apreciat materialul probator, confirmând existența faptelor ilicite, deduse judecății și vinovăția penală a autorilor acestora, sens în care a reținut următoarele:

Inculpații s-au sustras cercetării judecătorești.

S-a procedat la audierea prin comisie rogatorie a martorilor G.A.K.S. și A.N.K.

S-au făcut demersuri în scopul audierii prin comisie rogatorie a inculpatului M.M.

Prima adresă a fost înaintată Ministerului de Justiție la data de 19 noiembrie 2007.

S-au solicitat informații cu privire la stadiul efectuării comisiei rogatorii la fiecare din următoarele termeni de judecată fără ca Ministerul Justiției să fie în măsură de dea un răspuns concret cu privire la rezultatul acesteia.

Întrucât nu existau posibilități legale pentru a obliga autoritățile judiciare irakiene a răspunde solicitărilor instanței române, Tribunalul a revenit asupra acestei solicitări la ultimul termen de judecată ca urmare a constatării imposibilității îndeplinirii acestei activități procesuale.

Analizând materialul probator efectuat în cursul urmăririi penale și cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut că, în cursul anului 2002, inculpații O.K.H., Q.E. și O.M. au stabilit și pus în aplicare o metodă elaborată de obținere de foloase ilicite cu aparență de legalitate.

În concret, persoana care emitea dispozițiile necesare și coordona activitatea celorlalți inculpați și persoane implicate a fost O.K.H., de executarea ordinelor ocupându-se în mod direct inculpații M.O. și Q.E.

Activitatea infracțională desfășurată de cei trei inculpați care face obiectul prezentei cauze a avut ca scop obținerea de capete tractor în sistem leasing, ce urmau ca în realitate să fie scoase din țară și înmatriculate pe firmele inculpatului O.K.H. (sau ale celorlalți membri ai familiei acestuia) din Turcia, evident fără a mai fi achitate ratele de leasing.

Contractele urmau a fi încheiate prin societăți preluate în cadrul grupului condus de către inculpatul O.K.H. și administrate de persoane fictive, folosindu-se datele de stare civilă ale unor persoane de origine arabă racolate de inculpații M.O. și Q.E. sub pretextul ajutorului dat acestora în vederea obținerii unor vize de ședere temporară în România.

Pentru a prezenta credibilitate, aceste firme erau prezentate ca făcând parte din grupul M. condus de inculpatul O.K.H., care se folosea de renumele său în mediul de afaceri pentru a convinge părțile vătămate să încheiere contracte de leasing.

Mai exact, inculpații M.O. și Q.E. aveau ca sarcină atragerea unor cetățeni, cu precădere de origine arabă, cărora li se promitea asigurarea unor locuri de muncă în România la grupul de firme condus de O.K.H. Sub pretextul obținerii vizelor de ședere temporară, cei doi inculpați foloseau documentele acestora pentru înființarea de noi societăți comerciale în cadrul grupului, fără ca persoanele cărora li s-au folosit documentele să cunoască că au devenit asociați sau administratori Ia societățile nou înființate.

Societățile ce au fost folosite pentru a induce în eroare părțile vătămate au fost SC C.C. SRL și SC R.C. SRL, societăți ce fuseseră preluate de inculpatul Q.E. la indicațiile inculpatului O.K.H.

Situația de fapt și prezentarea materialului probator a evidențiat activitățile inculpaților, mai întâi situația achiziționării în sistem leasing a 10 capete de tractor de la A.L. AG Viena și ulterior achiziționarea a 5 și respectiv 7 capete de tractor de la A. România SA și V.T. Corporation.

I. Tribunalul a reținut că pentru înființarea SC R.C. SRL au fost folosite datele de stare civilă ale numitului A.K., ce a fost adus în România de inculpații O.K.H. și M.O., iar documentele sale de identitate au fost luate de cei doi inculpați sub pretextul obținerii unei vize de ședere și folosite de cei doi inculpați pentru înființarea SC R.C. SRL.

Societatea R.C. a fost folosită în scopul inducerii în eroare a A.L. AG Viena, în modalitatea expusă, cei trei inculpați reușind să obțină încheierea unui contract de leasing privind 4 autotractoare marca I.E.S. și 6 autotractoare marca I.E.T., ce au fost preluate de inculpatul O.K.H. și transportate în Turcia, unde au fost înmatriculate și folosite în cadrul firmelor pe care le deținea în această țară împreună cu membrii familiei, fără a achita ratele de leasing stabilite prin contract cu partea vătămată.

Mai exact, acest act material s-a desfășurat în modalitatea următoare:

Martorul P.M.C. a fost cooptat în cadrul grupului M. promițându-i-se angajarea în funcția de director în cadrul SC R.C. SRL, promisiune făcută direct de inculpatul O.K.H.

Martorul a fost împuternicit să reprezinte SG R.C. SRL în vederea negocierilor și întocmirii documentației în vederea încheierii contractului de leasing cu partea vătămată.

Ulterior, fără a avea cunoștință de scopul indicațiilor date lui de inculpați, a răspuns de întocmirea formalităților vamale și de înmatricularea, parcarea și îmbarcarea unui număr de 10 autotractoare marca I. și trimiterea acestora în Siria.

În același scop a fost cooptat în cadrul grupului și martorul U.N. Astfel cum a rezultat din declarațiile acestui martor, acesta a fost racolat de o persoană care s-a prezentat sub identitatea falsă de A.K. Identitatea reală a acestei persoane nu a putu fi stabilită. Martorul a fost împuternicit prin procură specială de către această persoană, în calitate de administrator cu puteri depline a SC R.C. SRL.

Mai mult, printr-o hotărâre a adunării generale a asociaților din 11 ianuarie 2002, Q.E. a devenit asociat unic în cadrul societății, iar procura specială prin care martorul U.N. a fost împuternicit poartă data de 08 februarie 2002, condiții în care Tribunalul a reținut că identitatea pretinsului fost administrator era fictivă, iar scopul desemnării martorului U.N. ca administrator era acela de a evita implicarea directă, nominală, a celor trei inculpați în aceste proceduri comerciale.

În această calitate martorul U.N. a însoțit pe martorul P.M.C. la negocierile cu partea vătămată și a semnat contractul de leasing ca reprezentant al societății beneficiare.

La data de 03 decembrie 2001, SC R.C. SRL a transmis către SC C.R. SRL o scrisoare de intenție, prin care și-a exprimat intenția de a achiziționa în sistem leasing 10 autotractoare marca I., societate finanțatoare fiind A.L. AG Viena.

Din partea SC R.C. SRL s-au prezentat inițial la negocieri martorii B.D. și L.F., care au depus documentația.

Ulterior, societatea a fost reprezentată de martorii B.D. și P.M.C., iar ulterior de acesta din urmă și de martorul U.N.

Relevant în acest sens este că atât la debutul negocierilor, cât și ulterior SC R.C. SRL a fost prezentată ca făcând parte din grupul M. aparținând inculpatului O.K.H., reprezentanților părții vătămate consolidându-li-se convingerea că întregul demers era inițiat la directivele exprese ale acestui inculpat.

În acest sens, Tribunalul a reținut că martorul B.D. avea calitatea reală de director la departamentul de importuri din cadrul grupului M. și era direct subordonat inculpatului O.M., vicepreședintele grupului.

În plus s-au prezentat înscrisuri din care rezulta că SC M.E. SRL, prin inculpatul O.M., închiria SC R.C. SRL un imobil în vederea desfășurării activităților acestei din urmă societăți.

S-a reținut că caracterul fictiv al acestei societăți rezultă și din împrejurarea că acest contract de închiriere era semnat din partea SC R.C. SRL de un anume A.K. Acesta a fost audiat relatând că semnătura nu îi aparține, nu are cunoștință de existența acestui contract și nu cunoaște cine a semnat în locul său acest act.

II. Din declarațiile martorilor ce au participat la aceste negocieri a rezultat că numele inculpatului O.K.H. a fost vehiculat des, acesta fiind prezentat ca persoana ce a dorit încheierea acestui contract.

În data de 07 martie 2002 a fost încheiat un contract de leasing financiar între partea civilă A.L. AG Viena și SC R.C. SRL și în baza acestui contract au fost predate societății beneficiare 10 autotractoare marca I., care au fost depozitate de martorul U.N. în spațiul închiriat de SC M.E. SRL, unde au staționat până la data de 16 iunie 2002.

Pentru a putea transporta cele 10 capete de tractor în Siria a fost încheiat un contract de închiriere între SC R.C. SRL și E.D.I. din Egipt - contractul din 16 mai 2002, acestea urmând a fi utilizate în trafic internațional între Egipt și Sudan pentru transportul materialelor de construcții.

S-a încercat exportarea capetelor de tractor procedându-se la îmbarcarea lor pe motonava S. sub pavilion sirian. Exportul nu a mai avut loc ca urmare a avizului negativ al Direcției Regionale Vamale Constanța care a constatat că în contractul inițial de leasing încheiat cu partea civilă se prevedea în mod expres faptul că autotractoarele nu puteau fi închiriate unor terți până la achitarea integrală decât cu acceptul firmei de leasing, iar SC R.C. SRL nu produsese acest accept.

Ulterior, martorul P.M.C. a informat autoritățile vamale că a fost reziliat contractul de închiriere cu E.D.I. Egipt și a prezentat de această dată un contract de prestări serivicii încheiat cu aceeași societate, din 20 iulie 2002, conceput de M.O. și O.K.H., care prevedea ca SC R.C. SRL să efectueze transporturi internaționale pe ruta Egipt - Siria - Turcia - Bulgaria - România în contul E.D.I. Egipt.

Contractul era valabil până la data de 01 octombrie 2002, dată la care autotractoarele urmau să revină în România.

Autoritățile vamale române au emis liberul de vamă după ce a solicitat lămuriri suplimentare SC R.C. SRL. Între documentele înaintate de această societate Biroului Vamal Constanța s-a regăsit și o adresă din partea A.L. AG Viena, prin care se confirmă libera utilizare de către SC R.C. SRL a autotractoarelor marca I.

Autotractoarele au părăsit țara cu nava A.K.F., sub pavilion sirian, la începutul lunii august 2002, cu destinația Siria, port de descărcare Tartous.

La data de 15 noiembrie 2002, partea civilă A.L. AG Viena a sesizat organele de poliție cu privire la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune de către reprezentanții SC R.C. SA.

Valoarea totală a contractului de leasing a fost de 662.334 euro, plus o valoare reziduală de 139.398 euro. Din această sumă, s-a achitat doar un avans de 69.699 euro.

După părăsirea teritoriului României de către cele 10 autotractoare, SC R.C. SRL nu a mai achitat ratele contractului de leasing, iar reprezentanții părții civile nu au mai putut contacta pe administratorul acestei societăți.

Tribunalul a reținut că, după scoaterea din țară, autotractoarele remise de partea civilă reprezentanților SC R.C. SRL au fost înmatriculate la Ministerul Transportului - Direcția de Transport a Municipiului Homs - Siria, în numele firmelor M.O.T., aparținând inculpatului O.K.H. prin rudele sale.

Situația de fapt, astfel cum a fost descrisă, a fost dovedită pe baza declarațiilor martorilor audiați în cauză, coroborate cu înscrisurile administrate.

Audiat inițial în calitate de învinuit, martorul P.M.C. a dat declarații extrem de detaliate cu privire la implicarea sa în încheierea contractelor, relatând că a fost angajat în cadrul grupului de firme M. ca urmare a unui anunț publicat într-un cotidian național.

În mod constant, martorul a arătat că era subordonat inculpatului O.K.H., directorul grupului de firme, și primea indicații concrete de la inculpatul O.M.

Același martor a mai arătat că, încă de la momentul angajării sale inculpatul O.K.H. i-a trasat ca sarcină prospectarea pieței în vederea achiziționării de capete de tractor. Directivele concrete privind negocierile cu părțile civile Ie-a primit de la inculpatul O.M., în condițiile în care deciziile finale erau luate de inculpatul O.K.H., al cărui acord expres era necesar pentru negocierea fiecăreia dintre clauzele contractuale. Martorul arată că tot inculpatul O.K.H. se ocupa în mod direct de efectuarea plăților.

Tribunalul a reținut din declarațiile acestui martor că, după ce a fost informat de acesta că firmele existente din cadrul grupului nu sunt considerate de partea civilă A.L. AG Viena ca viabile, în zilele următoare, personal, inculpatul O.K.H. a înmânat martorului actele în original ale SC R.C. SA.

Martorul a constatat că persoana care figura ca administrator al acestei firme - A.K. - era de fapt angajat ca șef atelier construcții metalice.

La finalizarea negocierilor, a solicitat inculpatului O.K.H. lămuriri cu privire la persoana care va semna contractul de leasing pentru SC R.C. SRL, a doua zi inculpatul O.K.H. i l-a prezentat pe martorul U.N. ca și împuternicit pentru a reprezenta această societate.

După semnarea contractului, martorul P.M.C. s-a ocupat de rezolvarea problemelor apărute cu privire la acceptul Direcției Vamale Port Constanța, contractele și actele necesare fiindu-i înmânate de inculpatul O.K.H.

Între actele depuse la această autoritate de către martor - acte înmânate lui de către inculpatul O.M. - s-a aflat o adresă apărând a fi emisă de A.L. AG Viena prin care se atesta că SC R.C. SA avea dreptul de liberă utilizare a autotractoarelor marca I. în traficul internațional.

După demararea cercetărilor s-a constatat, în urma verificării registrelor acestei societăți, că A.L. AG Viena nu a emis nici o adresă către Direcția Generală a Vămilor prin care să se ateste că SC R.C. SRL era îndreptățită să utilizeze cele 10 tractoare marca I. în traficul intern și internațional.

Atribuțiile martorului au încetat la momentul finalizării formalităților vamale.

Conform declarațiilor acestui martor, inculpatul O.K.H. a avut o reacție foarte tăioasă în momentul în care l-a informat că reprezentanții SC C.R. SA i-au solicitat lămuriri în legătură cu plata ratei de leasing, inculpatul interzicându-i să mai ia legătura cu reprezentanții SC C.R. SA și obligându-l să predea cartela telefonică imediat inculpatului O.M. pentru a nu putea fi contactat de reprezentanții SC C.R. SA sau A.L. AG. Inculpatul O.K.H. a avut aceeași poziție și după ce martorul l-a informat că a fost chestionat de organele de poliție, interzicându-i acestuia să declare orice cu privire Ia acest contract. La rândul său inculpatul O.M. l-a șicanat pe martor reproșându-i diverse aspecte legate de activitatea ș.a. și oprindu-i salariul, profitând și de împrejurarea că martorul acceptase să lucreze în lipsa unui contract de muncă înregistrat (la solicitările inculpatului O.K.H., care nu dorea să achite impozite suplimentare).

Martorul a sistat contactele cu cei doi inculpați după audierea sa de organele de poliție.

Tribunalul a reținut - din declarațiile martorului U.N. - că acesta a fost racolat de către o persoană care s-a prezentat sub identitatea de A.K. și sub promisiunea angajării sale în cadrul SC R.C. SRL despre care știa că face parte din grupul de firme M. al inculpatului O.K.H. a fost de acord să participe la încheierea unui contract de leasing ca împuternicit în locul numitului A.K. În aceste împrejurări l-a cunoscut direct și pe inculpatul O.M., căruia i-a și solicitat lămuriri în legătură cu promisiunea de angajare făcută de pretinsul A.K., fiind însă amânat sub diverse pretexte.

I s-a prezentat acestui martor fotografia persoanei care are în mod real identitatea de A.K., martorul nerecunoscând această persoană ca fiind cel care l-a racolat.

Această împrejurare a fost confirmată și de martorul A.K., care a declarat că, în cursul anului 1997 a fost convins de inculpatul O.K.H. - angajatorul său - să vină în România și să lucreze în cadrul grupului de firme M., unde urma să realizeze construcții metalice, obținerea pașaportului fiindu-i facilitată de inculpatul O.M.

Din declarațiile acestui martor, Tribunalul a reținut că, în scopul facilitării obținerii vizei permanente de ședere în România, în temeiul unui contract de muncă, i-a remis inculpatului O.K.H. pașaportul, acest act rămânând în posesia inculpatului timp de o lună.

Ulterior, martorul a aflat de la un alt angajat al firmei că motivul pentru care i s-a acordat viză a fost faptul că pe numele său s-a înființat o firmă, aspect pe care martorul i l-a reproșat inculpatului O.K.H., care i-a replicat că în România „lucrurile se întâmplă după cum dorește el” și i-a cerut expres să nu se implice în afacerile firmei.

Relevante au fost apreciate și declarațiile martorului S.G. care a relatat că a venit în România la solicitarea inculpatului O.M., sub pretextul de a lucra ca și contabil la o firmă din cadrul grupului inculpatului O.K.H. Sub pretextul de a i se facilita obținerea vizei permanente de ședere în România, martorul a dat inculpatului O.M. actele sale de identitate. La un moment dat martorului i s-a solicitat, din partea aceluiași inculpat, să semneze două acte, fără a cunoaște conținutul acestuia. Datele de identificare ale martorului au fost utilizate pentru preluarea societății SC R.C. SA - atât numele, cât și semnătura acestui martor se regăsesc pe hotărârea adunării generale a asociaților din 11 februarie 2001, prin care administrator al societății era desemnat inculpatul Q.E. Martorul precizează că nu a semnat niciodată astfel de documente.

Declarații similare a dat și martorul N.E., care a fost adus în România în aceleași condiții și tot sub pretextul obținerii unei vize permanente a dat actele sale inculpatului O.M., ulterior datele de stare civilă și numele martorului fiind folosite pentru preluarea SC R.C. SA - martorul figurează ca asociat în această societate fără a avea cunoștință și fără a semna vreun act legat de această firmă.

Inculpatul O.K.H. a declarat cu ocazia audierii în faza urmăririi penale că nu cunoaște nici un aspect cu privire la activitățile firmelor SC R.C. SRL și SC C.C. SRL și nici despre încheierea contractelor de leasing.

Apărările inculpatului au fost infirmate însă de întreg materialul probator administrat în cauză, și în special declarațiile martorilor ce au fost expuse mai sus.

Atât declarațiile martorilor indicați mai sus, cât și ale martorilor ce au participat la încheierea primului contract de leasing cu A.L. AG Viena privind 10 capete de tractor, respectiv N.E.M., A.G.B., din cadrul SC C.R. SRL, A.G., acești martori declarând că la negocierea contractului de leasing cu SC R.C. SRL persoanele prezente din partea acestei societăți l-au indicat pe O.K.H. ca persoana care direcționa explicit negocierile pentru SC R.C. SRL în calitate de director al grupului M. din care făcea parte această societate.

Martorul A.G.B. a indicat în declarațiile date la urmărire penală că în momentul în care a încercat să ia legătura cu persoanele cu care negociase în mod direct, U.N. și P.M.C., întrucât constatase neplata ratei de leasing, a fost informat de aceștia că au încetat orice colaborare cu grupul M., ulterior nemairăspunzând nici la telefon.

În același sens au fost și declarațiile martorilor G.R. și B.D., care au declarat că încheierea contractului de leasing pentru cele 10 capete de tractor cu A.L. AG Viena a fost direcționată de inculpatul O.K.H., prin intermediul inculpatului O.M., care dădea efectiv indicațiile primite de la acesta.

Destinația finală a tractoarelor achiziționate de la A.L. AG Viena așa cum a fost reținută în actul de sesizare a fost confirmată de înscrisurile puse de la dispoziție de martorul K.A., înscrisuri din care rezultă că acestea au fost înmatriculate la Ministerul Transporturilor - Direcția de Transport a municipiului Homs - Siria pe numele societății M.O.T., aparținând membrilor familiei inculpatului O.K.H.

Implicarea inculpatului O.M. a rezultat din materialul probator expus anterior, toate persoanele audiate prezentându-l ca fiind persoana ce a coordonat încheierea contractului de leasing în numele inculpatului O.K.H. Relațiile de rudenie dintre cei doi sunt un indiciu în plus de coeziunea rezoluției infracționale.

La. rândul său, inculpatul Q.E. a fost inclus de ceilalți doi coinculpați și a participat la punerea în aplicare a rezoluției infracționale, participația acestuia rezultând din contribuția inculpatului la preluarea SC R.C. SRL, această preluare făcându-se la indicațiile inculpatului O.K.H.

Tribunalul a reținut că acest inculpat a fost administrator al SC R.C. SA, astfel cum rezultă din hotărârea adunării generale a asociaților din 11 ianuarie 2002, prin care Q.E. a devenit asociat unic în cadrul acestei societăți, iar procura specială dată ulterior martorului U.N. de către pretinsul A.K. probează faptul că intenția celor trei inculpați era ca nici inculpatul Q.E. să nu aibă contact direct cu reprezentanții părților vătămate și să nu aibă o implicare oficială, vizibilă, în încheierea contractelor de leasing.

Activitatea infracțională a inculpatului în demersurile făcute pentru inducerea în eroare a SC A.L. România SRL și V.T. Corporation au relevat reaua-credință a acestui inculpat și împrejurarea că era la curent cu scopurile ilicite ale inculpaților O.K.H. și O.M.

În aceeași perioadă și într-o manieră similară au fost induși în eroare reprezentanții părților civile SC A.L. România SRL și V.T. Corporation, obținându-se în aceeași modalitate un număr de 5 capete tractor marca I. și respectiv un număr de 7 capete tractor marca V., ce-au fost însușite de cei trei inculpați și înmatriculate pe societățile din Siria ale inculpatului O.K.H. fără a se mai achita părților civile ratele de leasing.

La data de 10 mai 2002, partea civilă SC A.L. România SRL a încheiat cu SC C.C. SRL, reprezentată de inculpatul Q.E., și care făcea parte din grupului M. condus de inculpatul O.K.H., un contract de leasing privind 5 autovehicule marca I., valoarea totală a fiind de 382.190 euro.

La data de 20 septembrie 2002, între SC C.C. SRL și D.C.I.E. Cairo, Egipt, s-a încheiat un contract de prestări servicii prin care autocamioanele achiziționate de SC C.C. SRL în sistem leasing urmau să efectueze transporturi internaționale de produse congelate pe ruta Egipt - România. La încheierea contractelor au participat inculpații Q.E. și M.M. În baza acestui contract cele 5 camioane marca I. au fost îmbarcate din Portul Constanța pe motonava L. sub pavilion sirian, având destinația Egipt la data de 17 octombrie 2002, părăsind România la data de 18 octombrie 2002.

Primul termen scadent al ratei de leasing a fost stabilit pentru data de 23 noiembrie 2002, dată la care societatea beneficiară nu a achitat rata de leasing.

Cele 5 capete tractor au fost livrate în Siria proprietarilor firmelor M.O. CO și Z.T.F. CO, firmele de transport aparținând rudelor inculpatului O.K.H.

SC C.C. SRL a achiziționat și un număr de 7 capete tractor marca V. în sistem leasing de la V.T. Corporation, încheindu-se în acest sens contractul de leasing din data de 07 mai 2002.

Valoarea contractului era de 1.529.239 euro, și avea ca obiect achiziționarea unui număr de 15 unități capete tractor marca V., din care au fost livrate beneficiarului un număr de 7 tractoare la data de 14 iunie 2003, pentru care s-a achitat un avans inițial, urmând ca restul tractoarelor să fie livrate după plata primei rate de leasing.

Și cele 7 capete de tractor marca V. livrate au făcut obiectul contractului de prestări servicii cu D.C.I.E. Cairo, Egipt, și au fost scoase din România cu aceeași navă și la aceeași dată.

Și acestea au fost livrate proprietarilor firmelor M.O. CO și Z.T.F. CO, firme de transport aparținând rudelor inculpatului O.K.H., fără ca părții civile V.T. Corporation să îi fie achitată vreo rată de leasing.

Tribunalul a reținut această situație de fapt, ca urmare a analizei mijloacelor probatorii expuse mai jos.

Declarațiile martorului P.M.C. date atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești, în care a declarat că știa că societatea SC C.C. SRL era administrată de martorul M.M., apropiat al inculpatului O.K.H., și această firmă făcea parte tot din grupul de firme M. Martorul s-a ocupat de înmatricularea celor 12 capete de tractor achiziționate în sistem leasing prin această societate, la indicația directă a inculpatului M.O. Relevant este și faptul că acest inculpat i-a solicitat martorului să urgenteze înmatricularea autotractoarelor întrucât martorul M.M. ar fi condiționat restituirea unei sume de 20.000 dolari S.U.A. de înmatricularea tractoarelor.

Reaua-credință a inculpaților a fost confirmată și de comportamentul SC C.C. SRL după obținerea fizică a capetelor de tractor. Martorul A.B.A., la data faptei angajat al V.T. Corporation având ca atribuții urmărirea executării contractelor de leasing, a relatat în declarațiile date în cele două faze procesuale că la momentul la care a constatat că SC C.C. SRL nu a achitat prima rată de leasing a procedat la notificarea societății, executorul judecătoresc comunicând că la adresa indicată nu locuiește nimeni. Martorul nu a putut contacta reprezentanții firmei debitoare.

Martorul T.M., audiat în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, administrator al societatea A.S. și care s-a ocupat de transportarea celor 12 capete tractor, a cofirmat faptul că de realizarea efectivă a formalităților vamale s-a ocupat inculpatul Q.E., acesta fiind persoana care l-a contactat direct și i-a transmis actele în vederea transportului.

Inculpatul Q.E. era administratorul SC C.C. SRL, această calitate a inculpatului fiind confirmată de martorii B.S. și G.M.A. angajați în cadrul grupului de firme M.

Martorul R.I.I. a confirmat că la negocierile cu V.T. Corporation au participat pentru SC C.C. SRL inculpatul Q.E. și martorul M.M., martorul relatând că a fost surprins de faptul că cei doi nu au negociat condițiile contractului, ci au acceptat condițiile standard. De asemenea, se cunoștea faptul că SC C.C. SRL face parte din grupul de firme M.

Relevante în acest sens au fost și declarațiile martorului L.A., care a relatat că a dat aviz negativ încheierii contractului de leasing de către V.T. Corporation cu SC C.C. SRL întrucât cunoștea faptul că grupul de firme M. era implicat în afaceri dubioase, cunoscându-se în mediul de afaceri că inculpatul O.K.H. face afaceri la limita legii și nu își onorează obligațiile, în plus dosarul de creditare al SC C.C. SRL era atât de bine întocmit încât trezea suspiciuni.

Din declarațiile celor doi martori Tribunalul a reținut că inculpații au prezentat voit condiții atât de favorabile - practic de nerefuzat - partenerului încât să obțină facil încheierea contractului de leasing. Acceptarea unor termeni contractuali ce ar fi fost oneroși pentru beneficiar relevă intenția inculpaților de a nu-și respecta obligațiile contractuale.

Declarațiile martorului M.M. date în cursul urmăririi penale sunt în același sens și confirmă acuzațiile aduse inculpaților prin actul de sesizare. Martorul a declarat că inculpații O.K.H. și O.M. i-au solicitat să asigure traducerea în cadrul negocierilor ce vor fi purtate de inculpatul Q.E. cu reprezentanții V.T. Corporation. Martorul urma să primească sume de 50 sau 100 dolari S.U.A. lunar pentru fiecare cap de tractor. Martorul a declarat că după finalizarea negocierilor a cerut inculpatului O.K.H. aceste sume însă i s-a răspuns că tractoarele, au fost furate de către egipteni, ulterior martorul aflând că fuseseră înmatriculate pe firmele din Siria ale acestui inculpat.

Destinația efectivă a capetelor de tractor obținute în această modalitate rezultă din relațiile furnizate de Interpol Damasc - Siria cu adresa numărul din 04 august 2003, capetele de tractor fiind livrate în Siria proprietarilor M.O. CO și Z.T.F. CO, ambele fiind firme de transport și aparținând rudelor inculpatului O.K.H.

S-a reținut că implicarea directă a inculpaților O.K.H., O.M. și Q.E. rezultă din modalitatea în care a fost pusă la punct și realizată efectiv rezoluția infracțională, negocierea și încheierea acestor contracte de leasing având loc în aceeași perioadă cu obținerea celor 10 capete de tractor de la A.L. AG Viena, în modalitatea expusă.

Sub aspectul încadrării juridice, faptele inculpatului O.K.H. - de a se asocia cu ceilalți doi coinculpați în vederea inducerii în eroare a părților vătămate A.L. AG Viena și V.T. Corporation, în scopul obținerii pe nedrept a 10 capete de tractor - prin încheierea unui contract de leasing de către SC R.C. SRL și 12 capete de tractor prin încheierea unui contract de leasing de către SC C.C. SRL - întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prevăzută de art. 323 C. pen. și înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Instanța de fond a mai arătat că reținerea disp. art. 41 alin. (2) C. pen. este justificată de unicitatea rezoluției infracționale, relevată de modalitatea similară în care au fost induse în eroare părțile vătămate, perioada scurtă scursă între actele materiale, similaritatea foloaselor necuvenite ce s-au urmărit a se obține.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost aplicate pentru aceste infracțiuni, Tribunalul a avut în vedere, conform art. 72 C. pen., modalitatea și împrejurările concrete ale comiterii faptelor, modalitatea extrem de elaborată în care a fost conceput planul infracțional, varietatea metodelor adoptate pentru a evita o ulterioară tragere la răspundere penală (cooptarea unor cetățeni turci în grupul de firme condus de inculpat și folosirea actelor de identitate ale acestora în scopul falsificării actelor privitoare la societățile utilizate în scopul inducerii în eroare a părților civile, folosirea unor persoane - martorii P.M.C., U.N. - pentru a evita implicarea directă în relațiile cu părțile civile), valoarea extrem de mare a prejudiciului produs, cât și împrejurarea că nu a fost recuperat nici în prezent.

De asemenea, s-a avut în vedere poziția procesuală constant nesinceră a inculpatului, împrejurarea că a încercat să tergiverseze prin orice modalități efectuarea cercetării judecătorești, iar ulterior s-a sustras cercetării judecătorești, poziție procesuală ce de altfel reprezintă expresia constantă a concepției inculpatului cu privire la relevanța eforturilor organelor judiciare române - concepție conform căreia în România lucrurile decurg conform voinței inculpatului - și care rezultă din declarațiile martorilor angajați în cadrul grupului de firme al inculpatului.

Față de toate aceste împrejurări, s-a apreciat că se impune aplicarea unor pedepse mai ferme, pentru a da expresie atât scopului de exemplaritate, cât și scopului reeducativ, fiind evident că numai executarea unei perioade mai îndelungate în regim de detenție - cu posibilitatea urmării mai temeinice a programelor de reeducare organizate în cadrul sistemului penitenciar român - ar putea contura inculpatului o imagine corectă cu privire la gravitatea și semnificația legală a comportamentului său ilicit și totodată ar înlătura o concepție neinspirată cu privire la presupusul beneficiu al unei impunități de facto în fața autorităților judiciare române.

S-a apreciat că gravitatea faptelor impune și interzicerea dreptului de vot, îndeosebi atitudinea constantă a inculpatului vis-a-vis de autoritățile statale române relevând dincolo de dubiu că posibilitatea ca acesta să se exprime în privința unor probleme esențiale pentru societatea română ar avea doar caracter nefast. De asemenea, împrejurarea că inculpatul a săvârșit fapta în exercitarea și profitând de atribuțiile deținute în calitate de administrator al unor societăți comerciale impune și interzicerea dreptului.de a avea calitatea de administrator sau membru al consiliului de administrație al vreunei societăți comerciale.

S-a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv de la data de 06 aprilie 2005 când s-a dispus reținerea inculpatului O.K.H. pentru 24 de ore, până la data de 02 august 2005, dată la care a fost admis recursul inculpatului împotriva încheierii din data de 11 iulie 2005, dată de Tribunalul București, prin care se dispusese prelungirea măsurii arestării preventive.

S-a mai arătat că fapta inculpatului Q.E. - care în perioada septembrie 2001 - octombrie 2002 s-a asociat cu inculpații O.K.H. și O.M. în scopul inducerii în eroare a părților civile A.L. AG Viena și V.T. Corporation în scopul obținerii pe nedrept a 10 capete de tractor - prin încheierea unui contract de leasing de către SC R.C. SRL și 12 capete de tractor prin încheierea unui contract de leasing de către SC C.C. SRL - întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prevăzută de art. 323 C. pen. și înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Disp. art. 41 alin. (2) C. pen. sunt atrase de unicitatea rezoluției infracționale, relevată de modalitatea similară în care au fost induse în eroare părțile vătămate, perioada scurtă scursă între actele materiale, similaritatea foloaselor necuvenite ce s-au urmărit a se obține.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost aplicate pentru aceste infracțiuni, Tribunalul a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. și a observat modalitatea și împrejurările concrete de comitere a faptelor, caracterul extrem de elaborat al planului infracțional, valoarea prejudiciului produs, împrejurarea că inculpatul s-a sustras urmăririi penale și cercetării judecătorești, față de acesta emițându-se mandat de arestare preventivă în lipsă la data de 18 aprilie 2005 (prin încheierea din această dată de Tribunalului București, secția a lI-a penală, emisă în Dosarul nr. 2440/2005), mandat ce nu a fost pus în executare nici în prezent, condiții în care apreciază că scopurile de exemplaritate și reeducativ nu vor putea fi atinse decât prin aplicarea unor pedepse mai ferme.

S-a arătat că se impune aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) - constând în dreptul de a avea calitatea de administrator sau membru al consiliului de administrație al vreunei societăți comerciale, pe 10 ani după executarea pedepsei principale aplicate pentru infracțiunea de înșelăciune. Rațiunile acestei măsuri fiind identice ca și în cazul inculpatului O.K.H., având în vedere și poziția procesuală a inculpatului care s-a sustras procesului penal, dar și decizia nr. 24/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secțiile unite, în soluționarea recursului în interesul legii, prin care s-a stabilit că pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi se aplică în condițiile art. 65 C. pen. și inculpaților cetățeni străini.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, luată prin mandatul de arestare preventivă din 18 aprilie 2005, nepus în executare la momentul prezentei.

S-a concluzionat că faptele inculpatului O.M. - care în perioada septembrie 2001 - octombrie 2002 s-a asociat cu inculpații O.K.H. și Q.E. în scopul inducerii în eroare a părților civile A.L. AG Viena și V.T. Corporation în scopul obținerii pe nedrept a 10 capete de tractor - prin încheierea unui contract de leasing de către SC R.C. SRL și 12 capete de tractor prin încheierea unui contract de leasing de către SC C.C. SRL - întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prevăzută de art. 323 C. pen. și înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., aplicarea acestor din urmă dispoziții fiind atrase de unicitatea rezoluției infracționale, relevată de modalitatea similară în care au fost induse în eroare părțile vătămate, perioada scurtă scursă între actele materiale, similaritatea foloaselor necuvenite ce s-au urmărit a se obține.

Fapta inculpatului de a-l determina pe martorul P.M.C. să se folosească, fără vinovăție, de acte false - respectiv adresă pretins provenind din partea A.L. AG Viena prin care se menționa că SC R.C. SRL avea drept de liberă utilizare în traficul internațional a celor 10 capete tractoare marca I. - la Direcția Generală a Vămilor - Direcția Regională Vamală Interjudețeană București întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de participație improprie la folosire de acte false la autoritatea vamală. Deși la momentul sesizării instanței fapta era prevăzută de art. 178 din Legea nr. 141/1997, având în vedere că modificările legislative intervenite prin adoptarea C. vam. prin Legea nr. 86/2006 nu au modificat nici condițiile de încriminare și nici limitele de pedeapsă, Tribunalul a avut în vedere noul text de lege ce reproduce identic infracțiunea încriminată inițial prin textul de lege menționat mai sus. Pentru această faptă, Tribunalul reținând - în drept - dispozițiile art. 273 din Legea nr. 86/2006, fapta inculpatului întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 273 din Legea nr. 86/2006.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost aplicate pentru aceste trei infracțiuni, Tribunalul a avut în vedere în condițiile art. 72 C. pen., ca și în cazurile precedente, modalitatea și împrejurările concrete de comitere a faptelor, valoarea totală extrem de ridicată a prejudiciului cauzat, împrejurarea că nu a fost recuperat, nici parțial, faptul că acest inculpat s-a sustras urmăririi penale și cercetării judecătorești fiind emis mandatul de arestare preventivă în lipsă prin încheierea Tribunalului București, secția a ll-a penală, din 18 aprilie 2005 (Dosarul nr. 2440/2005), dar și împrejurarea că acest inculpat acționat la ordinele directe ale inculpatului O.K.H. și nu ar fi desfășurat activitatea infracțională în lipsa inițiativei acestui inculpat, pentru aceste considerente aplicând pedepse mai ferme pentru infracțiunile săvârșite, operațiune juridică necesară pentru a da relevanță scopurilor de exemplaritate și reeducativ al pedepselor. Față de ultimul argument, ca și în cazul inculpatului Q.E., cuantumul acestora vor fi mai reduse decât cele aplicate inculpatului O.K.H.

Și acestui inculpat i s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. constând în dreptul de a avea calitatea de administrator sau membru al consiliului de administrație al vreunei societăți comerciale, pe 10 ani după executarea pedepsei principale, având în vedere aceleași rațiuni referitoare la gravitatea faptelor, poziția procesuală și natura funcției de care inculpatul s-a folosit pentru săvârșirea faptelor, cât și decizia nr. 24/2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secțiile unite, în soluționarea recursului în interesul legii, prin care s-a stabilit că pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi se aplică în condițiile art. 65 C. pen. și inculpaților cetățeni străini.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, luată prin mandatul de arestare preventivă din 18 aprilie 2005, nepus în executare la momentul prezentei.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, Tribunalul a constatat că partea civilă A.L. AG Viena reprezentată de A.L. România, s-a constituit parte civilă cu următoarele sume: suma de 732.033 euro, reprezentând valoarea contractului și valoarea reziduală stabilite prin contractul de leasing încheiat în data de 07 martie 2002 cu SC R.C. SRL. Valoarea prejudiciului se compune din suma de 662.334 euro, valoarea totală a 4 tractoare marca I.E.S. și 6 tractoare marca I.E.T., valoarea reziduală de 139.398 euro, sume din care se scade suma de 69.699 euro achitată de SC R.C. SRL la momentul încheierii contractului.

Aceeași parte civilă a solicitat suma de 382.190 euro, reprezentând valoarea contractului de leasing încheiat cu SC C.C. SRL în data de 10 mai 2002, având ca obiect 5 autovehicule marca I.S.

Partea civilă V.T. Corporation s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale și a precizat cuantumul prejudiciului prin cererea din 21 ianuarie 2008 la suma de 480.760 euro, reprezentând valoarea contractului încheiat cu SC C.C. SRL la data de 07 mai 2002.

S-a concluzionat - pe latură civilă - că pretențiile sunt justificate, valorile solicitate reieșind din copiile contractelor de leasing încheiate cu cele două societăți și depuse la momentul formulării plângerilor penale.

Pe cale de consecință, au fost obligați inculpații în solidar la plata către partea civilă V.T. Corporation a sumei de 480.760 euro echivalent RON la data plății și la plata către partea civilă A.L. AG Viena, prin A.L. România SA, a sumei de 1.114.223 euro echivalent RON la data plății.

În temeiul art. 163 C. proc. pen., s-a luat măsura sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale celor trei inculpați până la concurența sumei totale stabilite cu titlul de prejudiciul.

Împotriva acestei sentințe au declarat apeluri în termen legal inculpații O.K.H. și O.M., aducând critici de nelegalitate și netemeinicie.

Inculpatul O.K.H. a criticat în principal greșita condamnare, în condițiile în care instanța de fond a procedat la soluționarea cauzei fără ca procedura de citare să fi fost legal îndeplinită, solicitând trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul București;

În subsidiar a solicitat rejudecarea cauzei și în baza probelor administrate - din care nu a rezultat vinovăția inculpatului, să se dispună achitarea lui, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Într-un al doilea subsidiar, a solicitat reindividualizarea pedepsei, potrivit art. 72, 52 C. pen.

Inculpatul O.M. a criticat sentința cu privire la greșita soluționare a cauzei și condamnare a sa, fără ca procedura de citare să fi fost legal îndeplinită.

În subsidiar, a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și rejudecând cauza să fie pronunțată o hotărâre legală și temeinică prin care să se dispună achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât nu există elemente care să-l indice ca autor al faptei de înșelăciune și de asociere în vederea comiterii de infracțiuni.

Într-un al doilea subsidiar a criticat greșita individualizare a pedepsei aplicate.

Examinând cauza sub aspectul motivelor de apel ale inculpaților O.K.H.. și O.M., cât și din perspectiva dispozițiilor art. 371 și urm. C. proc. pen., Curtea a constatat apelurile promovate ca nefondate.

Cu privire la apelul inculpatului O.K.H., instanța de prim control judiciar a apreciat că, potrivit art. 291 alin. (1) C. proc. pen., judecata poate avea loc numai dacă părțile sunt legal citate și procedura este îndeplinită, înfățișarea părții în instanță, în persoană sau prin reprezentant ori avocat ales ori sau avocat din oficiu, dacă acesta din urmă a luat legătura cu partea reprezentată, acoperind orice nelegalitate survenită în procedura de citare.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, a apreciat că instanța de fond a procedat în conformitate cu dispozițiile procedurale în materie, fiind citat inculpatul O.K.H., inițial, la toate adresele din România, cât și prin afișare, în conformitate cu dispozițiile art. 177 și urm. C. proc. pen., iar - ulterior - și la adresele din străinătate, prin Ministerul Justiției, în comisie rogatorie, toate acestea pe fondul informațiilor de notorietate privind situația și locul unde se află inculpatul.

Textul de lege care reglementează citarea inculpatului la ședința de judecată, dispoziții care conferă, pe de o parte, inculpatului garanția că procesul penal în care este judecat nu se desfășoară fără a i se da posibilitatea efectuării apărării complete și în modalitatea care consideră, iar pe de altă parte, instanței de judecată că acesta (inculpatul) are cunoștință de existența unui astfel de proces și de obligațiile pe care i le stabilește legea pe parcursul desfășurării lui.

Elementul principal care interesează ființa acestui text este ca inculpatul să aibă cunoștință de procesul penal în care este parte, data și locul desfășurării lui, indiferent prin ce modalitate ia la cunoștință - personal, prin rudele aflate la domiciliu, avocat angajat, registratură, afișare, modalități prevăzute în text, situație în care se găsește inculpatul.

De altfel, greutățile întâmpinate de instanța de fond pentru legala citare a inculpaților - uneori apelând și la Interpol, pentru aflarea locului de cazare/deținere - au fost întâmpinate și de instanța de apel, cu toate acestea, prezența apărătorului ales acoperind orice nelegalitate survenită în procedura de citare, în această fază a judecății - apel (text introdus prin Legea nr. 202/2010, M. Of. din 26 octombrie 2010).

Față de aceste considerente, Curtea a constatat acest motiv de apel ca nefondat, procedura de citare cu inculpatul O.K.H. fiind legal îndeplinită.

Potrivit art. 345 C. proc. pen., instanța hotărăște, prin sentință, asupra învinuirii aduse inculpatului, pronunțând, după caz, condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal, condamnarea pronunțându-se dacă instanța constată că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, a rezultat cu prisosință vinovăția inculpatului O.K.H. faptele reținute în sarcina sa, prin actul de inculpare, fiind pe deplin dovedite, apărările inculpatului, în sensul că nu a avut legătură cu activitatea respectivă, neexistând vreun document din care să rezulte implicarea în faptă prin semnătură, decizie, dispoziții față de alții, este pur formală, nefiind sprijinită de nici o probă făcută în instanță.

Astfel, inculpatul O.K.H., în calitate de președinte al grupului de firme M., a inițiat și coordonat o grupare criminală, la care au aderat și cetățeni de origine arabă - inculpații O.M. și Q.E. - cu o structură bine definită, având ca scop inducerea în eroare a părților vătămate A.L. AG Viena, A.L. România și V.T. Corporation, în vederea obținerii unui număr de 22 capete de tractor, pe care Ie-a exportat în Siria și Egipt, unor societăți care aparțin familiei O. sau se află în cercul de interese al acesteia.

În realizarea planului, inculpatul O.K.H. și ceilalți au atras și pe M.M., A.K., U.N. și P.M.C., din ale căror declarații a rezultat că persoana care emitea dispozițiile necesare și coordona activitatea celorlalți inculpați și persoane implicate a fost O.K.H., iar de executarea ordinelor acestuia s-au ocupat în mod direct inculpații O.M. și Q.E.

În cadrul planului astfel elaborat, inculpații au avut în vedere încheierea unor contracte de leasing, prin societăți preluate în cadrul grupului condus de către inculpatul O.K.H. și administrate de persoane fictive, folosindu-se datele de stare civilă ale unor persoane de origine arabă racolate de inculpații M.O. și Q.E. sub pretextul ajutorului dat acestora, în vederea obținerii unor vize de ședere temporară în România.

Relevante în acest sens au fost apreciate declarațiile martorului P.M.C., care a fost cooptat în cadrul grupului M., promițându-i-se angajarea în funcția de director în cadrul SC R.C. SRL, promisiune făcută direct de inculpatul O.K.H., martorul fiind împuternicit să reprezinte această societate în cadrul negocierilor pentru contractul de leasing cu partea vătămată.

În același scop, a fost cooptat în cadrul grupului și martorul U.N., acesta fiind racolat de o persoană cu identitate falsă de A.K., fiind împuternicit, prin procură specială, de către această persoană, în calitate de administrator cu puteri depline a SC R.C. SRL.

În această calitate, martorul U.N. a însoțit pe martorul P.M.C. la negocierile cu partea vătămată și a semnat contractul de leasing, ca reprezentant al societății beneficiare.

Contractul de leasing financiar a fost semnat la data de 07 martie 2002, între partea civilă A.L. AG Viena și SC R.C. SRL - cu obiect 10 autotractoare marca I., acestea părăsind teritoriul României la începutul lunii august 2002, cu destinația Siria, cu nava A.K.F., sub pavilion sirian.

După părăsirea teritoriului României de către cele 10 autotractoare, SC R.C. SRL nu a mai achitat ratele de leasing, astfel încât partea civilă A.L. AG Viena a sesizat, la data de 15 noiembrie 2002, organele de poliție, cu privire la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

S-a reținut că autotractoarele au fost înmatriculate la Ministerul Transporturilor - Direcția de Transport a municipiului Homs - Siria, pe numele firmelor aparținând inculpatului O.K.H., prin rudele sale.

Astfel cum s-a menționat, situația de fapt expusă mai sus rezultă din declarațiile martorilor audiați în cauză, coroborate cu înscrisurile administrate, respectiv:

- declarațiile martorului P.M.C., din care rezultă că era subordonat inculpatului O.K.H. - directorul grupului de firme - și primea indicații concrete de la inculpatul O.M.;

- i-a fost trasată, ca sarcină de la inculpatul O.K.H., prospectarea pieței în vederea achiziționării de capete de tractor;

- directivele concrete privind negocierile cu părțile civile le-a primit de la inculpatul O.M., în condițiile în care deciziile finale erau luate de inculpatul O.K.H.;

- contractele și actele necesare pentru rezolvarea problemelor apărute la Direcția Vamală Port Constanța i-au fost înmânate martorului P.M.C. de către inculpatul O.K.H., inclusiv o adresă cu aparența de a fi emisă de A.L. AG Viena, prin care se atesta că SC R.C. SA avea dreptul de liberă utilizare a autotractoarelor marca I. în traficul internațional;

- atitudinea inculpatului O.K.H. față de martor, atunci când acesta l-a anunțat că reprezentanții SC C.R. SA sau A.L. România revendică neplata ratei de leasing, cât și momentul în care i-a anunțat pe inculpați că a fost chestionat de organele de poliție, fiindu-i interzis acestuia să mai aibă legături/relații cu părțile civile sau să mai declare la organele de poliție cu privire la desfășurarea contractului.

- declarațiile martorului U.N.:

- care arată că a fost racolat de către o persoană care s-a prezentat sub identitatea de A.K. și sub promisiunea angajării sale în cadrul firmei SC R.C. SRL, a fost de acord să participe la încheierea unui contract de leasing ca împuternicit în locul numitului A.K., împrejurări în care l-a cunoscut și pe inculpatul O.K.H. - ca reprezentant al grupului de firme M.;

- la prezentarea fotografiei persoanei care are - în mod real - identitatea de A.K., martorul nu a recunoscut această persoană ca fiind cel care I-a racolat;

- declarațiile martorului A.K.:

- a venit în România la îndemnul inculpatului O.K.H. pentru a lucra în cadrul grupului de firme M., obținerea pașaportului fiindu-i facilitată de inculpatul O.M.;

- în scopul obținerii vizei permanente de ședere în România, pe baza unui contract de muncă, i-a dat inculpatului O.K.H. pașaportul, pe timp de o lună, ulterior, aflând că pe numele său s-a înființat o firmă;

- declarațiile martorului S.G.:

- a venit în România la solicitarea inculpatului O.M., sub promisiunea angajării în calitate de contabil Ia una din firmele grupului M. de inculpatul O.K.H. și a predat actele de identitate sub pretextul obținerii vizei de ședere permanentă în România;

- datele de identitate ale martorului au fost utilizate pentru preluarea SC R.C. SRL - atât numele, cât și semnătura fiind regăsite pe hotărârea adunării generale a asociaților;

- semnarea de către martor a două documente, la îndemnul inculpatului O.K.H., fără a cunoaște conținutul acestora;

- declarațiile martorului N.E.:

- a fost adus în România de către inculpatul O.K.H. și, sub pretextul obținerii vizei permanente, a dat documentele de identitate inculpatului, aceste date de identitate fiind folosite la preluarea SC R.C. SRL - martorul figurând ca asociat în această societate fără a avea cunoștință și fără a semna vreun act legat de această firmă.

Declarațiile celorlalți martori, respectiv N.E.M., A.G.B., A.G., care au participat Ia încheierea primului contract de leasing cu A.L. AG Viena, confirmă faptul ca persoanele prezente din partea SC R.C. SRL l-au indicat pe inculpatul O.K.H. ca persoana care direcționa explicit negocierile pentru această societate, în calitate de director al grupului M. din care făcea parte și SC R.C. SA.

Cu privire la prejudiciul produs părților civile A.L. România și V.T. Corporation, constând în contravaloarea a 5 capete de tractor marca I. și, respectiv, un număr de 7 capete tractor marca V., însușite de cei trei inculpați și înmatriculate pe societățile din Siria de inculpatul O.K.H., fără a se mai achita părților civile ratele de leasing, în baza contractului de leasing încheiat cu SC C.C. SRL. Se constată - pe baza probatoriului administrat - că inculpații au procedat într-o manieră similară, încurajați de activitatea infracțională anterioară.

Astfel, din declarațiile martorilor A.G.B., M.T., B.S., G.M.A., R.I.I., L.A. și M.M., rezultă fără putință de tăgadă vinovăția inculpatului O.K.H., care împreună cu inculpații O.M. și Q.E. au pus la punct și realizat planul infracțional stabilit inițial, constând în negocierea și încheierea contractului de leasing, această activitate având loc în aceeași perioadă, cu obținerea celor 10 capete de tractor de la A.L. AG Viena, justificând și prin aceasta încadrarea juridică a faptelor, relevată de modalitatea similară în care au fost induse în eroare părțile vătămate, perioada scurtă scursă între cele două acte materiale, similaritatea foloaselor necuvenite, ce s-au urmărit a se obține.

În acest sens, este de subliniat adresa din 04 august 2003 - Interpol Damasc, din care rezultă că respectivele capete de tractor livrate în Siria proprietarilor M.O. CO și Z.T.F. CO, ambele fiind firme de transport și aparținând rudelor inculpatului O.K.H.

Cu privire la al doilea motiv subsidiar, vizând redozarea pedepsei aplicate, Curtea a constatat că și acesta este neîntemeiat, întrucât, potrivit art. 72 C. pen., la individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost aplicate pentru aceste infracțiuni, Tribunalul a avut în vedere modalitatea și împrejurările concrete ale comiterii faptelor, modalitatea extrem de elaborată în care a fost conceput planul infracțional și varietatea metodelor adoptate pentru a evita o ulterioară tragere la răspundere penală (cooptarea unor cetățeni străini în grupul de firme condus de inculpat și folosirea actelor de identitate ale acestora în scopul falsificării actelor privitoare la societățile utilizate în scopul inducerii în eroare a părților civile/folosirea unor persoane - martorii P.M.C., U.N. - pentru a evita implicarea directă în relațiile cu părțile civile), valoarea extrem de mare a prejudiciului produs, cât și împrejurarea că nu a fost recuperat nici în prezent.

În aceleași context, s-a avut în vedere poziția procesuală constant nesinceră a inculpatului O.K.H., împrejurarea că a încercat să tergiverseze efectuarea cercetării judecătorești, iar ulterior s-a sustras cercetării judecătorești, poziție procesuală ce de altfel reprezintă expresia constantă a concepției inculpatului cu privire la relevanța eforturilor organelor judiciare române - concepție conform căreia în România lucrurile decurg conform voinței inculpatului - și care rezultă din declarațiile martorilor - angajați în cadrul grupului de firme al inculpatului. Pentru toate aceste argumente, Curtea a apreciat că pedeapsa aplicată - în cuantum și modalitate de executare - este aptă să realizeze cerințele prevăzute de art. 52 C. pen.

Cu privire la apelul inculpatului O.M.:

Criticile formulate și de acest apelant, cu privire la neîndeplinirea legală a procedurii de citare sunt fondate, întrucât a fost citat prin comisie rogatorie, prin Ministerul Justiției și prin Interpol și întrucât nu a putut fi astfel realizată s-a dispus și citarea acestuia prin afișare, la dosar nefiind depusă o dovadă a faptului că inculpatul s-ar fi aflat încarcerat în vreun penitenciar din străinătate. Ambii inculpați au fost citați și la toate domiciliile din România, precum și prin afișare.

S-a arătat că vinovăția inculpatului O.M. rezultă din același material probator administrat și expus la analiza motivului de apel al inculpatului O.K.H., toate persoanele audiate prezentând-l ca fiind persoana ce a coordonat încheierea contractelor de leasing în numele inculpatului O.K.H.

Mai mult, relațiile de rudenie dintre cei doi inculpați (apelanți în speță) reprezintă un indiciu de coeziune a rezoluției infracționale.

Nici motivul de apel referitor la greșita individualizare a pedepsei nu a putut fi primit de instanța de prim control judiciar, întrucât, la individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost aplicate pentru aceste trei infracțiuni, Tribunalul a avut în vedere în condițiile art. 72 C. pen., ca și în cazurile precedente, modalitatea și împrejurările concrete de comitere a faptelor, valoarea totală extrem de ridicată a prejudiciului cauzat, împrejurarea că nu a fost recuperat, nici parțial, faptul că acest inculpat s-a sustras urmăririi penale și cercetării judecătorești fiind emis mandatul de arestare preventivă în lipsă prin încheierea Tribunalului București, secția a ll-a penală, din 18 aprilie 2005 (Dosar nr. 2440/2005), dar și împrejurarea că acest inculpat a acționat Ia ordinele directe ale inculpatului O.K.H. și nu ar fi desfășurat activitatea infracțională în lipsa inițiativei acestui inculpat, cuantumul acestora fiind mai redus decât cele aplicate inculpatului O.K.H.

Și în cazul acestui inculpat, față de argumentele expuse, Curtea a apreciat că pedeapsa aplicată - în cuantum și modalitate de executare - este aptă să realizeze cerințele impuse de art. 52 C. pen.

În considerarea celor expuse, Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 24/A din 31 ianuarie 2012 a respins ca nefondate apelurile inculpaților, dispunând obligarea lor la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva deciziei evocate, recurenții inculpați au formulat în termen legal recursuri.

Recurentul inculpat O.M. a invocat într-o primă critică cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 21 C. proc. pen., susținând că atât sentința instanței de fond, cât și decizia Curții de Apel au fost pronunțate cu încălcarea prevederilor privind citarea sa în fața instanței de judecată.

S-a arătat că prin încheierea de ședință din 05 septembrie 2009 instanța fondului a dispus citarea inculpatului prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, în temeiul art. 177 alin. (8) C. proc. pen., însă o asemenea procedură nu era aplicabilă în speța de față întrucât între România și Siria, în materia de cooperare judiciară în materie penală există tratat bilateral care reglementează procedura de citare, respectiv Convenția între Republica Socialistă România și Republica Arabă Siriană privind asistența juridică în materie civilă, familială și penală, ratificată de statul român prin Decretul nr. 70/1979 publicat în M. Of. nr. 19/05.03.1979.

Potrivit tratatului amintit, art. 3 și 10, transmiterea de acte și comisii rogatorii se efectuează prin intermediul Ministerelor de Justiție, iar în opinia apărării, încălcarea dispozițiilor referitoare la citarea inculpatului în faza de judecată, ținând de prezența inculpatului, obligatorie, determină nulitatea absolută a actelor efectuate cu nerespectarea lor, inclusiv a hotărârilor pronunțate.

S-a mai învederat Înaltei Curți că în faza apelului instanța nu a mai procedat Ia citarea inculpatului O.M. nici prin scrisoare recomandată, considerându-se procedura legal îndeplinită prin afișare la consiliul local și ușa instanței, în împrejurarea în care poliția de frontieră comunicase instanței fondului că inculpatul a părăsit România în noiembrie 2004.

Un alt caz de casare considerat de către apărare ca fiind incident în cauză este cel reglementat în art. 3859 pct. 9 C. proc. pen., sens în care s-a invocat precizarea făcută în cuprinsul considerentelor deciziei recurate de instanța de prim control judiciar vizând caracterul fondat al criticilor privind nelegala citare a inculpatului, dispozitivul deciziei statuând însă respingerea ca nefondat a apelului inculpatului.

O altă critică privește greșita condamnare, urmare a comiterii unei grave erori de fapt, circumscris cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., în condițiile în care fapta nu a fost săvârșită de inculpatul O.M.

S-a susținut că legat de acuzațiile aduse, procurorul a folosit instituția de „grup de firme”, care de altfel nu are reglementare juridică, însă s-a dorit a se justifica astfel ideea de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni și pentru a se acredita ideea că inculpatul O.M. avea o poziție dominantă coordonând activitatea infracțională cu scopul prejudicierii societății. În realitate, însă, acuzarea nu a produs nici un fel de dovezi din care să rezulte că la momentul derulării evenimentelor era constituită vreo entitate sub titulatura „grup de firme M.”, ci exista în realitate o singură societate SC M.E. SRL.

Referitor la implicarea recurentului inculpat O.M. în derularea negocierilor și încheierea contractului de leasing, apărarea consideră că inculpatul nu a avut vreo participare, nici un învinuit ori martor nu a menționat că ar fi primit indicații de la inculpatul O.M. cu privire la societatea cu care să declanșeze negocierile.

De asemenea, învinuiții din cauză nu au făcut nici o referire la implicarea inculpatului O.M. în achiziționarea efectivă și expedierea în străinătate a vehiculelor marca I. și V.

S-au invocat în acest sens declarațiile martorilor G.M.A., R.I.I., C.D., H.M. și T.M.

În fine, într-o ultimă critică, recurentul inculpat O.M. a înțeles să invoce greșita individualizare judiciară a pedepsei aplicate, învederând că pedeapsa de 14 ani închisoare este mult prea mare în raport cu situația de fapt reținută, participația sa fiind una redusă ca amploare și importanță.

Constatarea instanțelor privind sustragerea inculpatului de la urmărirea penală și judecată s-a arătat că este netemeinică, în condițiile în care inculpatul a părăsit România în mod legal, întorcându-se în țara natală, Siria, și a procedat astfel nu în scopul de a evita anchetarea în acest dosar penal, părăsirea teritoriului României având loc la 01 noiembrie 2004, iar urmărirea penală declanșându-se la 29 martie 2005.

S-a mai arătat că inculpatul O.M. nu a avut nici un moment intenția de a se ascunde, dovadă fiind ca în toată această perioadă a avut același domiciliu în țara sa natală, domiciliul la care au ajuns citațiile din dosar, însă cu un decalaj ce nu a permis îndeplinirea în mod legal a procedurii de citare.

Recurentul inculpat O.K.H. a invocat de asemenea în cuprinsul motivelor de recurs depuse în scris la dosarul cauzei, dar și în cadrul dezbaterilor, nelegala sa citare, în contextul cazului de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 21 C. proc. pen.

În împrejurarea în care era de notorietate că inculpatul nu se mai afla pe teritoriul României - pe rolul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. aflându-se Dosarul nr. 121/D/P/2007 având ca obiect tocmai plecarea din țară, existând informații oficiale cu privire la locul unde se afla acesta - apărarea a susținut că în mod greșit inculpatul a fost citat prin afișare la ultimul domiciliu cunoscut în România.

Mai mult decât atât, s-a arătat că la termenul din 29 aprilie 2009 în Dosarul nr. 8263/2/2001 al Curții de Apel București, secția a ll-a penală, s-a trimis de către familia inculpatului O.K.H. din Siria o notă prin care instanța era informată că inculpatul se află în custodia autorităților siriene, fiind încarcerat în Damasc, informație confirmată prin declarații de presă la acel moment atât de Președinția României, cât și de Directorul S.R.I., precum și prin declarația dată de Președintele Siriei.

Și citarea inculpatului O.K.H. în Siria a fost apreciată de apărare ca nelegal îndeplinită, sens în care s-au înfățișat argumente identice cu cele aduse de recurentul inculpatul O.M.

Criticile vizând greșita condamnare urmare a comiterii unei grave erori de fapt - circumscris cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. - au avut în vedere aceleași aspecte iterate de inculpatul O.M., invocându-se lipsa de implicare a inculpatului O.K.H. în derularea negocierilor și încheierea contractului de leasing.

Hotărârile pronunțate în cauză au fost criticate și din perspectiva aplicării unor pedepse greșit individualizate în raport cu dispozițiile art. 72 C. pen.

În condițiile în care instanța de recurs ar considera totuși o oarecare vinovăție a inculpatului s-a solicitat, în raport cu gradul redus al participației sale, reducerea semnificativă a cuantumului pedepsei aplicate, sens în care s-a cerut a se mai constata că inculpatul nu a încercat să se sustragă judecății.

Examinând hotărârile recurate, actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de casare invocate, a criticilor aduse de către recurenții inculpați, dar și din oficiu, Înalta Curte de Casație și Justiție a expus următoarele:

Starea de fapt reținută de ambele instanțe s-a reținut că este integral conturată de materialul probator administrat în cauză, din analiza și coroborarea acestuia rezultând, dincolo de orice îndoială, modalitatea concretă în care au acționat inculpații O.K.H., O.M. și Q.E.

A reieșit astfel că în perioada septembrie 2001 - octombrie 2002 inculpatul O.K.H., președinte al firmelor M., a inițiat și coordonat o grupare de criminalitate organizată la care au aderat cetățeni de origine arabă, coinculpații O.M. și Q.E., în scopul de a induce în eroare partea vătămată A.L. AG Viena, A.L. România și V.T. Corporation, realizând astfel obținerea a 22 capete tractor ce au fost transportate în Siria și Egipt, destinatare fiind societăți ce aparțineau familiei O. ori apropiaților lor, prin neachitarea ratelor de leasing.

Materialul probator al cauzei a evidențiat rolul, sarcinile pe care fiecare inculpat le avea în cadrul grupului criminal., dar și aspectul că inculpații, sub pretextul obținerii vizelor de ședere temporară a unor cetățeni arabi în România, foloseau documentele acestora pentru înființarea de noi societăți comerciale în cadrul grupului, fără ca persoanele în cauză să cunoască că au devenit asociat ori administratori la societățile comerciale nou înființate.

De altfel, procedând la o judicioasă și completă analiză a probelor, instanțele au stabilit o corectă situație de fapt, expunând în mod detaliat activitatea infracțională a inculpaților, prezentând amplu și corespunzător acțiunile ilicite desfășurate de aceștia în negocierea/încheierea contractelor de leasing, achiziționarea în sistem leasing a celor 10 capete tractor de la A.L. AG Viena și respectiv 5 și 7 capete tractor de la A.L. România și V.T. Corporation.

De asemenea, implicarea directă a inculpaților a rezultat din modalitatea în care s-a produs negocierea și încheierea contractelor de leasing, faptelor inculpaților stabilindu-se o corectă încadrare juridică în raport și cu prejudiciul extrem de ridicat produs în cauză societății de leasing.

Prin urmare, critica adusă de recurenții inculpați cu privire la greșita lor condamnare consecință a comiterii de către instanță a unei grave erori de fapt s-a apreciat că este nefondată.

S-a arătat că este știut că eroarea de fapt există atunci când situația de fapt stabilită prin hotărârea atacată este contrară probelor dosarului, hotărârea reținând o anumită situație de fapt pe baza probelor administrate în cauză în timp ce probele nu reflectă acea situație de fapt ori situația de fapt constatată de instanță nu e confirmată de probe.

Or, în speța de față, Înalta Curte de Casație și Justiție, în urma propriului examen, nu a identificat nici un element care să ateste discordanța între cele reținute de instanțe și conținutul real al probelor, ci dimpotrivă a constatat că soluția pronunțată este susținută de întregul material probator al cauzei.

În raport cu critica având caracter comun avansată de recurenții inculpați O.K.H. și O.M. și circumscrisă cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 21 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a arătat:

Acest caz de casare este aplicabil, hotărârea fiind supusă casării, în două situații: când judecata în primă instanță sau în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți și când una din părți, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta la judecată în primă instanță sau în apel și de a înștiința despre această imposibilitate.

Recurenții inculpați au invocat nelegala lor citare de către instanțele naționale.

Inculpatul O.M. a susținut că modalitatea de citare la care au recurs instanțele - prin scrisoare recomandată, nu era legală, în condițiile în care între România și Siria, în materie de cooperare judiciară în materie penală, opera un tratat bilateral ce obliga la citarea sa prin Ministerul Justiției.

S-a mai apreciat de către apărare că nici îndeplinirea procedurii cu inculpatul în fața instanței de apel prin afișare la ușa instanței și la consiliul local nu a respectat cerințele legale în materie, aceleași argumente fiind aduse și în sprijinul incompletei citări la domiciliile inculpatului cunoscute în România, în condițiile în care la termenul din 17 noiembrie 2005, conform comunicatului Poliției de Frontieră, se cunoștea că inculpatul plecase din România.

Inculpatul O.K.H. a invocat de asemenea nelegala sa citare prin afișare la ultimul domiciliu cunoscut din România în împrejurarea în care, în mod oficial, se confirmase informația că se află în custodia autorităților siriene, fiind încarcerat la Damasc.

În baza propriului demers analitic cu privire la criticile formulate de cei doi recurenți inculpați în legătură cu citarea lor de către instanțe, și în conformitate cu cerințele legale în materie în vigoare la data judecății, Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat ca neîntemeiate criticile, în virtutea următoarelor considerente:

În respectarea prevederilor art. 291 C. proc. pen. care statuează reguli cu privire la judecată și procedura de citare, instanțele au procedat la citarea inculpaților, la toate adresele cunoscute pe teritoriul României, dar și prin afișare în conformitate cu art. 177 C. proc. pen., precum și la adresele din străinătate, prin Ministerul Justiției, în comisie rogatorie, având în vedere tocmai informațiile cu caracter notoriu, privind situația și locul în care s-ar fi aflat inculpatul.

Instanțele au efectuat toate demersurile legale ce se impuneau în vederea respectării garanției inculpaților de a li se oferi posibilitatea unei apărări complete, de a avea, în primul rând, cunoștință de existența unui proces în care erau părți, iar dificultățile evidente întâmpinate de către instanțe pentru legala citare a inculpaților au fost acoperite prin prezența apărătorilor aleși, în fața instanței de apel în împrejurarea în care procedura de citare cunoscuse modificările, îmbunătățirile prin Legea nr. 202/2010, publicată în M. Of. din 26 octombrie 2010, în vigoare la 25 noiembrie 2010 - art. 291 C. proc. pen., consfințind reguli noi cu privire la citarea părților la judecată.

Dintr-o asemenea perspectivă, criticile aduse de inculpați s-a apreciat că sunt lipsite de fundament, în cazul inculpatului O.M. fiind respectată Convenția dintre Republica Socialistă România la acel moment și Siria, dar și dispozițiile dreptului intern cu referire la citare, iar privitor la inculpatul O.K.H. procedura de citare fiind legal îndeplinită, atât în fața instanței de fond, cât și a instanței de prim control judiciar.

S-a impus observația că însuși inculpatul O.M. a recunoscut, prin apărătorul său, în cuprinsul motivelor scrise de recurs, că nu s-a sustras de la procedurile judiciare, în toată perioada primind citațiile în țara sa natală, însă cu un decalaj ce nu a permis, în opinia sa, îndeplinirea legală a procedurii de citare.

A rezultat așadar că inculpatul a avut cunoștință de derularea procesului în care era parte, data și locul desfășurării lui.

În raport cu greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților, critică avansată în plan subsidiar, Înalta Curte de Casație și Justiție efectuând propriul examen vizând operațiunile de individualizare judiciară a pedepselor aplicate celor doi inculpați, a expus următoarele:

În considerarea modalității concrete a comiterii faptelor, a caracterului elaborat, coordonat al derulării activităților ilicite de către inculpați, a conceperii și executării rezoluției infracționale, a metodelor adoptate în scopul evitării tragerii la răspundere penală, dar și constatând valoarea extrem de ridicată a prejudiciului produs, a circumstanțelor de ordin personal ale inculpaților, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că instanțele au efectuat o justă individualizare a pedepselor aplicate, în natura, cuantumul și modalitatea lor de executare stabilind un tratament sancționator corespunzător.

Individualizarea pedepselor trebuie să aibă ca scop determinarea aplicării unei pedepse juste, corecte, atât sub aspectul restabilirii ordinii de drept încălcate, cât și din punct de vedere al nevoii de reeducare, reinserție socială a făptuitorului, căci numai într-o asemenea manieră, retribuția justă realizează și scopul pedepsei, cel de prevenție generală și specială.

Instanțele au avut în vedere în egală măsură persoanele inculpaților și respectiv nevoile lor de reintegrare în societate, cât și necesitatea restabilirii ordinii de drept, dând eficiența cuvenită criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen.

Elementele ce au circumscris persoanelor inculpaților, conduita lor procesuală, astfel cum s-a conturat pe parcursul derulării procedurilor judiciare au constituit, de asemenea, criterii în stabilirea pedepselor, alături de gravitatea faptelor comise, împrejurările concrete ale cauzei, instanțele raportând în mod corespunzător faptele deduse judecății la sistemul general de valori, acceptat de societate.

În fine, evaluarea gravității faptelor a fost realizată în urma unei analize serioase a vinovăției inculpaților, a atitudinii psihice a acestora față de faptele comise și urmările acestora.

Împotriva acestei decizii penale, la data de 01 august 2013, sub nr. 4097/1/2013, a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe cererea de contestație în anulare formulată de contestatorul-condamnat H.K.O., prin care a susținut, în esență, că la termenul la care s-a judecat cauza, respectiv 22 noiembrie 2012 nu a fost îndeplinită procedura de citare cu acesta, el aflându-se în custodia autorităților din Siria, și că din acest motiv a fost în imposibilitatea de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această imposibilitate.

În sprijinul contestației, contestatorul a invocat atât dovezile existente la dosarul cauzei (adresa Înaltei Curți de Securitate din Siria), cât și dovezi provenite de la autoritățile judiciare siriene cu privire la starea sa de detenție pe teritoriul sirian în perioada în care a fost judecat în România. A mai menționat contestatorul împrejurarea că la dosar se află o corespondență amplă între autoritățile judiciare române și cele siriene, partea siriană nedând un răspuns concret autorităților din România și datorită faptului că în prezent sunt lupte de stradă între autorități și insurgenți.

Față de aceste susțineri, a solicitat admiterea în principiu a contestației în anulare formulată împotriva deciziei nr. 3848 din 22 noiembrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție secția penală, în Dosarul nr. 39154/3/2005.

Cererea a fost motivată în drept pe dispozițiile art. 386 lit. a) și lit. b) C. proc. pen.

Examinând contestația în anulare în raport cu lucrările și materialul din dosarul cauzei, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 391 alin. (2) C. proc. pen., instanța, constatând că cererea de contestație este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute în art. 386 C. proc. pen. și că în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestația și dispune citarea părților interesate.

Potrivit dispozițiilor art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:

a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;

b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștiința instanța despre această împiedicare;

c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. f)-i1),cu privire la care existau probe la dosar;

d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă;

e) când la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514 alin. (11) ori art. 38516 alin. (11).

Examinând cauza în raport de dispozițiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., instanța constată că cererea de contestație a fost formulată în termenul prevăzut de dispozițiile art. 388 C. proc. pen., respectiv în 10 zile de la data începerii executării pedepsei. Astfel, contestația în anulare a fost formulată de contestator la data de 31 iulie 2013 și înregistrată pe rolul instanței la data de 01 august 2013, iar din înscrisurile aflate la dosar rezultă că acesta a fost încarcerat în Penitenciarul Rahova la data de 23 iulie 2013, însă motivele invocate de contestator în cererea de contestație în anulare nu se sprijină pe dovezi aflate la dosar și nici nu au fost depuse înscrisuri noi care să confirme susținerile acestuia.

Astfel se constată că aceleași motive invocate în prezenta cerere de contestație în anulare au fost invocate și în fața instanțelor anterioare, respectiv la soluționarea cauzei pe fond, în apel și în recurs, ocazie cu care s-a constatat că procedura de citare cu contestatorul a fost legal îndeplinită. De altfel, nici la soluționarea cauzei în recurs și nici cu ocazia soluționării contestației acesta nu a dovedit imposibilitatea de prezentare la instanțe și nici imposibilitatea de a încunoștiința instanțele cu privire la acest aspect.

Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, rezultă fără dubiu că sus-numitul contestator a avut cunoștință de existența procesului din România, a dat declarație la urmărirea penală, iar instanțele, constatând incidența în cauză a dispoz. art. 291 C. proc. pen., care statuează reguli cu privire la judecată și procedura de citare, au procedat la citarea inculpatului la toate adresele cunoscute pe teritoriul României, dar și prin afișare, în conformitate cu art. 177 C. proc. pen., precum și la adresele din străinătate, prin Ministerul Justiției, prin comisie rogatorie, având în vedere tocmai informațiile cu caracter notoriu, privind situația și locul în care s-ar fi aflat inculpatul.

Instanțele au depus toate diligențele necesare pentru a garanta inculpatului posibilitatea de a se apăra și chiar dacă nu a fost prezent personal la judecată, instanțele au constatat incidența în cauză a prevederilor art. 291 alin. (3) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate în data de 25 noiembrie 2010 și care prevăd că „Partea prezentă personal la un termen, prin reprezentant, prin avocat ales ori prin avocat din oficiu, dacă acesta din urmă a luat legătura cu partea reprezentată, la un termen, precum și partea căreia, personal, prin reprezentant sau apărător ales sau prin funcționarul sau persoana însărcinată cu primirea corespondenței, i s-a înmânat în mod legal citația pentru un termen de judecată nu mai sunt citate pentru termenele ulterioare, chiar dacă ar lipsi la vreunul dintre aceste termene cu excepția situațiilor în care prezența acestora este obligatorie potrivit legii.”

În concluzie, Înalta Curte reține că inculpatul a avut cunoștință de derularea procesului în care era parte, de data și locul desfășurării lui, a părăsit fraudulos teritoriul țării în anul 2006 și nu a indicat o altă adresă decât cele cunoscute pentru a fi citat, deși avea această obligație.

Ca atare, văzând și dispozițiile art. 391 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat H.K.O. împotriva deciziei penale nr. 3848 din 22 noiembrie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 39154/3/2005 și va fi obligat contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat H.K.O. împotriva deciziei penale nr. 3848 din 22 noiembrie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 39154/3/2005.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 29 ianuarie 2014.