Single count doctrine for breach of domicile and property destruction despite multiple victims; prohibition of double-counting joint action as both an element and an aggravating circumstance
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeals filed by two of the three defendants, upholding the Court of Appeal’s decision which partially annulled the first-instance conviction to correct legal qualifications and re-individualize sentences, thereby affirming the convictions for attempted aggravated homicide, breach of domicile, destruction, and battery against all three co-defendants. The dispute centered on a violent conflict in which the principal defendant attacked two victims with an axe, causing one victim to lose an eye and life-threatening injuries, while two accomplices, including a minor, invaded the victims' home, caused property damage, and assaulted additional family members. The appellate and supreme courts ruled that a single act of intrusion constitutes one crime of breach of domicile regardless of the number of household members, and that the same factual circumstance (joint action) cannot be double-counted as a legal element of the crime and as an aggravating circumstance under Article 75 of the Penal Code; consequently, the courts reduced the charges from two counts of breach of domicile and destruction to one count each, removed the invalid aggravating circumstances for the attempted homicide and battery, but maintained the severity of the sentences—ten years’ imprisonment for the principal defendant and three and a half years for the adult accomplice, with the minor sentenced to five years—due to the defendants' recidivism and the extreme gravity of the injuries.
Legislator headnote
AI generatedart. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen, art. 192 alin. (2) C. pen, art. 75 lit. a) C. pen, art. 217 alin. (1) C. pen, art. 20 C. pen, art. 20 alin. (1) C. pen; Single count doctrine for breach of domicile and property destruction despite multiple victims; prohibition of double-counting joint action as both an element and an aggravating circumstance: The dispute centered on a violent conflict in which the principal defendant attacked two victims with an axe, causing one victim to lose an eye and life-threatening injuries, while two accomplices, including a minor, invaded the victims' home, caused property damage, and assaulted additional family members. The appellate and supreme courts ruled that a single act of intrusion constitutes one crime of breach of domicile regardless of the number of household members, and that the same factual circumstance (joint action) cannot be double-counted as a legal element of the crime and as an aggravating circumstance under Article 75 of the Penal Code; consequently, the courts reduced the charges from two counts of breach of domicile and destruction to one count each, removed the invalid aggravating circumstances for the attempted homicide and battery, but maintained the severity of the sentences—ten years’ imprisonment for the principal defendant and three and a half years for the adult accomplice, with the minor sentenced to five years—due to the defendants' recidivism and the extreme gravity of the injuries.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProvision authorizing the court to dismiss the appeals as unfounded.
Provision regarding the determination of judicial costs imposed on the appellants.
Full text
Asupra recursurilor de față,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 100 din 26 martie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile declarate în cauza de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, inculpații D.M., M.C. și V.I., a desființat în parte sentința penală nr. 74 din 03 mai 2011 a Tribunalului Olt și rejudecând:
1. A descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată inculpatului M.C. și a repus pedepsele componente în individualitatea lor după cum urmează:
- 1 an și 8 luni închisoare aplicată în baza art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. și cu aplic. art. 99 și urm. C. pen. (parte vătămată P.P.);
- 1 an închisoare și 8 luni închisoare aplicată în baza art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. și cu aplic. art. 99 și urm. C. pen. (parte vătămată P.D.);
- 1 an închisoare aplicată în baza art. 217 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. și cu aplic. art. 99 și urm. C. pen. (parte vătămată P.P.);
- 1 an închisoare aplicată în baza art. 217 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. și 99 și urm. C. pen. (parte vătămată P.D.);
- 5 ani închisoare aplicată în baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. și 99 și urm. C. pen. (parte vătămată P.D.).
2. A descontopit pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare aplicată inculpatului D.M. și a repus pedepsele componente în individualitatea lor după cum urmează:
- 10 ani închisoare aplicată în baza art. 20 alin. (1) C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) și (2) C. pen., la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. și la art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) și c) C. pen. și cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (părți vătămate P.P. și P.T.D.) și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani;
- 3 ani și 6 luni închisoare aplicată în baza art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) și c) C. pen. și cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (parte vătămată P.P.);
- 3 ani și 6 luni închisoare aplicată în baza art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) și c) C. pen. și cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (parte vătămată P.D.);
- 1 an și 6 luni închisoare aplicată în baza art. 217 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) și c) C. pen. și cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (parte vătămată P.P.);
- 1 an și 6 luni închisoare aplicată în baza art. 217 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) și c) C. pen. și cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (parte vătămată P.D.);
- 1 an închisoare aplicată în baza art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) și c) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (parte vătămată P.I.);
- 1 an închisoare în baza art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) și c) C. pen. și cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (parte vătămată P.A.);
3. A descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului V.I. și a repus pedepsele componente în individualitatea lor după cum urmează:
- 3 ani și 6 luni închisoare aplicată în baza art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen. și cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. (parte vătămată P.P.);
- 3 ani și 6 luni închisoare aplicată în baza art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) și c) C. pen. și cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. (parte vătămată P.D.);
- 1 an și 6 luni închisoare aplicată în baza art. 217 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) și c) C. pen. și cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. (parte vătămată P.P.);
- 1 an și 6 luni închisoare aplicată în baza art. 217 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) și c) C. pen. și cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. (parte vătămată P.D.);
- 1 an închisoare aplicată în baza art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) și c) C. pen. și cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. (parte vătămată P.I.);
- 1 an închisoare aplicată în baza art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) și c) C. pen. și cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. (parte vătămată P.A.).
În baza art. 334 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin actul de sesizare al instanței după cum urmează:
- în cazul inculpatului M.C. din două infracțiuni de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. și cu aplic. art. 99 și urm. C. pen. și două infracțiuni de distrugere prev. de art. 217 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. și cu aplic. art. 99 și urm. C. pen. într-o infracțiune de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 99 C. pen. și înlăturarea art. 75 lit. a) C. pen. (părți vătămate P.P. și P.D.) și o singură infracțiune de distrugere prev. de art. 217 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. și cu aplic. art. 99 și urm. C. pen. (părți vătămate P.P. și P.D.);
- în cazul inculpatului D.M. din două infracțiuni de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) și c) C. pen. și cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. și două infracțiuni de distrugere prev. de 217 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) și c) C. pen. și cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. într-o singură infracțiune de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. și înlăturarea art. 75 lit. a) C. pen. (părți vătămate P.P. și P.D.) și o singură infracțiune de distrugere prev. de art. 217 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) și c) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. (părți vătămate P.P. și P.D.);
- în cazul inculpatului V.I. din două infracțiuni de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) și c) C. pen. și cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. și două infracțiuni de distrugere prev. de 217 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) și c) C. pen. și cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. într-o singură infracțiune de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. și înlăturarea art. 75 lit. a) C. pen. (părți vătămate P.P. și P.D.) și o singură infracțiune de distrugere prev. de art. 217 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) și c) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. (părți vătămate P.P. și P.D.).
A respins cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptei de tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav reținută în sarcina inculpatului D.M. din art. 20 alin. (1) C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) și (2) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. și la art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. în art. 20 alin. (1) C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) și (2) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. și art. 20 alin. (1) C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) și (2) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. și la art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen.
A. A condamnat pe inculpatul minor M.C. după cum urmează:
- 1 an și 8 luni închisoare pentru infracțiunea de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 99 C. pen. (părți vătămate P.P. și P.D.);
- 1 an închisoare pentru infracțiunea de distrugere prev. de art. 217 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. și art. 99 C. pen. (părți vătămate P.P. și P.D.);
- 5 ani închisoare pentru infracțiunea de tentativă de omor prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic. art. 99 C. pen. - partea vătămată P.D.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen. s-a stabilit ca inculpatul M.C. să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare în condițiile art. 57 C. pen.
În baza art. 71 C. pen. pe durata executării pedepsei i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. (pedeapsă accesorie a cărei executare va începe după împlinirea vârstei de 18 ani).
B. A condamnat pe inculpatul D.M. după cum urmează:
- 10 ani închisoare pentru tentativa la infracțiunea de omor deosebit de grav prev. de art. 20 alin. (1) C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) și (2) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. și art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. și cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (părți vătămate P.P. și P.T.D.) și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani;
- 3 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. (părți vătămate P.P. și P.D.);
- 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de distrugere prev. de art. 217 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) și c) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. (părți vătămate P.P. și P.D.);
- 1 an închisoare pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (parte vătămată P.I.);
- 1 an închisoare pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (parte vătămată P.A.).
În baza art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen. s-a stabilit ca inculpatul D.M. să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare în condițiile art. 57 C. pen. și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani.
În baza art. 71 C. pen. pe durata executării pedepsei i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
C. A condamnat pe inculpatul V.I. după cum urmează:
- 3 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. (părți vătămate P.P. și P.D.);
- 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de distrugere prev. de art. 217 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) și c) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. (părți vătămate P.P. și P.D.);
- 1 an închisoare pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. (parte vătămată P.I.);
- 1 an închisoare pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. (parte vătămată P.A.).
În baza art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen. s-a stabilit ca inculpatul V.I. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare în condițiile art. 57 C. pen.
În baza art. 61 alin. (1) teza a II-a C. pen. a menținut liberarea condiționată pentru restul de pedeapsă de 1.601 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 17 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 100 din 25 octombrie 1993 a Tribunalului Dolj.
În baza art. 71 C. pen. pe durata executării pedepsei a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
A menținut restul dispozițiilor din sentința penală apelată.
În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondate apelurile declarate de părțile civile P.P., P.D., P.T.D.
A obligat pe fiecare dintre apelanții părți civile P.P., P.D., P.T.D. la plata sumei de 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Suma de 1.200 RON reprezentând onorarii avocați oficiu se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției.
S-a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție Curtea a reținut că prin sentința penală nr. 74 din 03 mai 2011 a Tribunalului Olt a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din tentativă la infracțiunea de omor prev. de art. 20 alin. (1) C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. în infracțiunea de omor deosebit de grav prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) și (2) C. pen., la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. și la art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. formulată de inculpatul M.C. ca nefondată.
1. În baza art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. și cu aplic. art. 99 și urm. C. pen. a fost condamnat inculpatul minor M.C. la 1 an și 8 luni închisoare (parte vătămată P.P.).
În baza art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. și cu aplic. art. 99 și urm. C. pen. a fost condamnat același inculpat la 1 an închisoare și 8 luni închisoare (parte vătămată P.D.).
În baza art. 217 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. și cu aplic. art. 99 și urm. C. pen. a fost condamnat același inculpat la 1 an închisoare (parte vătămată P.P.).
În baza art. 217 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. și 99 și urm. C. pen. a fost condamnat același inculpat la 1 an închisoare (parte vătămată P.D.).
În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. și art. 99 și urm. C. pen. a fost condamnat inculpatul M.C. la 5 ani închisoare.
În baza art. 109 alin. (3) C. pen. nu i s-a aplicat inculpatului minor pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul M.C. să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare în condițiile art. 57 C. pen.
În baza art. 71 C. pen. pe durata executării pedepsei au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. (pedeapsă accesorie).
2. În baza art. 20 alin. (1) C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) și (2) C. pen., la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. și la art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) și c) C. pen. și cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul D.M. la 10 ani închisoare (părți vătămate P.P. și P.T.D.) și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani.
În baza art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) și c) C. pen. și cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. a fost condamnat același inculpat la 3 ani și 6 luni închisoare (parte vătămată P.P.).
În baza art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) și c) C. pen. și cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. a fost condamnat același inculpat la 3 ani și 6 luni închisoare (parte vătămată P.D.).
În baza art. 217 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) și c) C. pen. și cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. a fost condamnat același inculpat la 1 an și 6 luni închisoare (parte vătămată P.P.).
În baza art. 217 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) și c) C. pen. și cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. a fost condamnat același inculpat la 1 an și 6 luni închisoare (parte vătămată P.D.).
În baza art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) și c) C. pen. a fost condamnat același inculpat la 1 an închisoare (parte vătămată P.I.).
În baza art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) și c) C. pen. și cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. a fost condamnat același inculpat la 1 an închisoare (parte vătămată P.A.).
În baza art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul D.M. să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare în condițiile art. 57 C. pen. și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani.
În baza art. 71 C. pen. pe durata executării pedepsei au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
3. În baza art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen. și cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul V.I. la 3 ani și 6 luni închisoare (parte vătămată P.P.).
În baza art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) și c) C. pen. și cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat același inculpat la 3 ani și 6 luni închisoare (parte vătămată P.D.).
În baza art. 217 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) și c) C. pen. și cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat același inculpat la 1 an și 6 luni închisoare (parte vătămată P.P.).
În baza art. 217 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) și c) C. pen. și cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat același inculpat la 1 an și 6 luni închisoare (parte vătămată P.D.).
În baza art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) și c) C. pen. și cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat același inculpat la 1 an închisoare (parte vătămată P.I.).
În baza art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) și c) C. pen. și cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat același inculpat la 1 an închisoare (parte vătămată P.A.).
În baza art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus că inculpatul V.I. va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare în condițiile art. 57 C. pen.
În baza art. 61 alin. (1) teza a II-a C. pen. a fost menținută liberarea condiționată pentru restul de pedeapsă de 1.601 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 17 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 100 din 25 octombrie 1993 a Tribunalului Dolj.
În baza art. 71 C. pen. pe durata executării pedepsei, a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
S-a constatat că Spitalul Municipal Caracal nu s-a constituit parte civilă în cauză.
A fost obligat inculpatul D.M. la plata sumei de 4.437,87 RON despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație pentru perioada cuprinsă între data rămânerii definitive a hotărârii până la achitarea integrală a debitului către parte civilă, din care suma de 2.997,98 RON cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată P.P. și suma de 1.439,89 RON cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată P.T.D.
A fost obligat inculpatul M.C. la plata sumei de 4.432,47 RON despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată P.D., sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație pentru perioada cuprinsă între data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea integrală a debitului către parte civilă.
A fost admisă în parte acțiunea civilă și a fost obligat inculpatul D.M. la 5.000 RON daune morale către partea civilă P.T.D. și la 15.000 RON cu același titlu către partea civilă P.P.
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea privind suma de 100.000 RON cu titlu de daune materiale formulată de partea civilă P.P.
A fost admisă în parte acțiunea și obligă pe inculpatul M.C. la 5.000 RON daune morale către partea civilă P.D.
A fost admisă în parte cererea și au fost obligați în solidar inculpații D.M. și V.I. la 800 RON către partea civilă P.I. și la 900 RON către partea civilă P.A. cu titlu de daune morale.
Au fost obligați inculpații M.C., D.M. și V.I. la câte 333,33 RON cheltuieli judiciare către părțile vătămate P.P. și P.T.D. și la câte 1.100 RON cu același titlu către stat, din care câte 100 RON onorariu avocat oficiu, sumă ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați Olt.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în fapt că în ziua de 30 aprilie 2008 în jurul orelor 15.00, inculpatul D.M., s-a întâlnit în dreptul barului M.G. cu părțile vătămate P.P. și P.T.D., persoane cu care se afla în relații conflictuale de mai multă vreme. În aceste împrejurări inculpatul a luat din căruță un topor, cu care a intenționat să îl lovească pe P.D. însă nu a făcut acest lucru deoarece a intervenit partea vătămată P.P. În continuare, cu același obiect, inculpatul D.M. a lovit-o pe partea vătămată P.P. în două rânduri, mai precis în zona ochiului drept și a coapsei drepte, moment în care această parte vătămată și-a pierdut cunoștința.
În aceeași împrejurare, de către același inculpat D.M. și cu același obiect contondent (topor) a fost lovită și partea vătămată P.T.D. în zona capului și peste brațe, partea vătămată reușind totuși să fugă către locuința fratelui său, P.P., situată la câteva sute de metri de locul incidentului.
În derularea aceleiași activități agresorii au pătruns fără drept în curtea soților P.D. și P.P., inculpații V.I., care avea asupra sa un ciomag, D.M., care avea un topor, și M.C., care avea asupra sa o furcă, obiecte cu care au provocat distrugeri gardului împrejmuitor al locuinței și, totdată, la ferestrele și ușile imobilului.
În această împrejurare, partea vătămată P.D. a fost lovită de către inculpatul M.C. cu furca în zona capului, iar soții P.I. și P.A. au fost loviți de către inculpații V.I. și D.M. cu obiectele contondente pe care le-au avut asupra lor. Cei trei inculpați au părăsit curtea locuinței părții vătămate P.P., dat fiind că se apropia autoturismul de serviciu al Postului de Poliție Fălcoiu, ai cărui lucrători fuseseră anunțați de către un membru din familia părților vătămate.
Ca urmare a agresiunii suferite, partea vătămată P.P. a prezentat leziuni traumatice care pot data din ziua de 30 aprilie 2008, produse prin lovire cu un corp dur și un corp tăietor, care necesită 70 de zile îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor și care i-au pus viața în primejdie, prezentând infirmitate permanentă și pierderea de organ dat fiind că s-a practicat eviscerația globului ocular drept; partea vătămată P.D. a prezentat leziuni traumatice care pot data din 30 aprilie 2008, produse prin lovire cu corpuri dure și a necesitat 35-40 zile îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor, care nu i-au pus viața în primejdie; partea vătămată P.T.D. a prezentat leziuni care au putut fi produse la data de 30 aprilie 2008 prin lovire cu și de corpuri contondente, necesită 45-50 zile îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor dacă nu survin complicații, leziunile traumatice au pus în primejdie viața acestuia, iar lipsa de țesut osos de la nivelul bolții craniene reprezintă infirmitate fizică permanentă; părțile vătămate P.I. și P.A. au prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse la data de 30 aprilie 2008 prin lovire cu corpuri contondente și au necesitat 7-8 zile, respectiv 8-9 zile îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor.
Cu privire la prima parte a incidentului, derulată în fața barului administrat de către M.G., unde au fost lovite părțile vătămate P.P. și P.T.D., prima instanță a reținut că s-a procedat la audierea mai multor martori, care, într-un fel sau altul, au venit în contact cu incidentul dintre părțile vătămate și agresori.
Astfel, P.D., unul din frații părților vătămate, care a fost prezent la fața locului, în precizările făcute organelor de poliție imediat după incident și consemnate în procesul-verbal întocmit, face mențiunea că petele de sânge de pe hanoracul inculpatului V.I., abandonat la locul comiterii faptei, sunt de la fratele său, P.P., care, după ce a fost lovit de inculpatul D.M. cu toporul în zona capului a căzut peste aceste obiecte de îmbrăcăminte.
În același sens este și declarația numitului P.I., alt frate al părților vătămate, dată la Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, în sensul că pe parcursul internării în Spitalul din Craiova a discutat cu frații săi, P.P. și P.T.D., și a înțeles de la aceștia că, în fața barului, au fost loviți cu toporul de către inculpatul D.M.
Au fost de asemenea audiați martorii C.I., N.A., D.F., C.A. și N.S., persoane propuse de către părțile vătămate și care ar fi observat derularea primei părți a incidentului din fața barului.
Cu acești martori, părțile vătămate au încercat să dovedească faptul că, în fața localului, partea vătămată P.P. a fost lovită în zona capului cu toporul de către inculpatul V.I. și în zona coapsei drepte, cu același topor de către inculpatul D.M. S-a dorit de către părțile vătămate prezentarea și dovedirea acestei stări de fapt, și pe cale de consecință reținerea și în sarcina inculpatului V.I. a unei infracțiuni de tentativă de omor, dat fiind că acest inculpat, așa cum a rezultat din fișa de cazier, mai are o condamnare de 17 ani pentru comiterea unei infracțiuni de omor, fiind liberat condiționat la 11 august 2004 cu un rest de 1.601 zile.
Depozițiile martorilor propuși de părțile vătămate, nu au confirmat poziția procesuală exprimată ulterior de către acestea și care face trimitere la faptul că, în fața barului, partea vătămată P.P. ar fi fost lovită cu toporul în zona capului de inculpatului V.I., după care, cu același obiect contondent a fost lovită și în zona piciorului de către inculpatul D.M. De altfel, ar fi greu de acceptat că, în momentul aplicării unor lovituri succesive, agresorul să se oprească la un moment dat, să dea obiectul corp delict celuilalt inculpat, cu care, acesta din urmă să aplice și el o lovitură aceleiași părți vătămate.
Din acest punct de vedere, singura explicație logică a reveniri părților vătămate asupra poziției procesuale inițiale, ar fi aceea de a fi reținută și în sarcina inculpatului V.I., comiterea unei infracțiuni de tentativă de omor și revocarea acelui rest de 1.601 zile. Această concluzie se impune cu atât mai mult cu cât unul dintre martorii propuși de părțile vătămate, respectiv N.A., martor care a fost prezent la locul incidentului, precizează că, ulterior, la domiciliul său, s-au prezentat partea vătămată P.P., tatăl acestuia și unul din frați, și i-au sugerat ca, în ipoteza în care va fi audiat, să declarare că a observat personal cum P.P. a fost lovit în cap cu toporul de către inculpatul V.I., ceea ce nu corespunde realității. În aceeași idee este și declarația lui P.I., frate cu părțile vătămate, din care rezultă că ulterior incidentului a discutat cu P.P. și P.T.D. în spital și a înțeles de la ei că au fost loviți de inculpatul D.M. Acest martor, deși rudă cu părțile vătămate, nu și-a mai schimbat depoziția inițială, dat fiind că a plecat la rândul său la muncă în afara țării, iar părțile vătămate nu au mai solicitat reaudierea acestuia.
Cu privire la motivul pentru care părțile vătămate au revenit asupra poziției procesuale inițiale, întrebate fiind în cursul anchetei, au menționat că la momentul audierii au fost tulburate din cauza loviturilor primite. Această explicație ar fi greu de acceptat dacă ne raportăm la faptul că au fost audiați în spital la o săptămână după incident, interval în care erau deja stabilizați din punct de vedere medical.
Derularea celei de a doua părți a scandalului dintre membri celor două familii, în care inculpații au pătruns fără drept în curtea părții vătămate P.P., au provocat distrugeri și au exercitat acte de violență fizică asupra părților vătămate P.D., P.I. și P.A., a fost observat personal de către P.I., P.F., B.D. și a fost consemnată în depozițiile date de aceste persoane.
S-a apreciat că lovirea în aceeași împrejurare și cu aceeași ocazie de către inculpatul D.M. a părților vătămate P.P. și P.T.D., cu toporul în zona capului, provocându-le leziunile traumatice descrise în cele două acte medico-legale, care le-a pus în primejdie viața, pierdere de organ și infirmitate permanentă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav, poziția subiectivă a acestuia, caracterizându-se prin intenția de a ucide.
De asemenea, pătrunderea aceluiași inculpat, fără drept, în curtea soților P.P. și P.D., provocarea unor distrugeri la gardul împrejmuitor, ferestre și uși, precum și lovirea cu aceeași ocazie și a părților vătămate, P.I. și P.A., întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de violare de domiciliu, distrugere și lovire sau alte violențe prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i), art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen., cu aplic. art. 75 lit. a) și c) C. pen., părți vătămate P.P. și P.T.D., violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., două infracțiuni, distrugere prev. de art. 217 alin. (1) C. pen. (pentru aceste infracțiuni părți vătămate fiind P.P. și P.D.), două infracțiuni și lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. (părți vătămate P.I. și P.A.), toate cu aplic. art. 75 lit. a) și c) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., inculpatul fiind recidivist.
S-a reținut că pătrunderea fără drept a inculpatului minor M.C. în domiciliul părților vătămate P.P. și P.D., lovirea cu furca corp delict a acestei din urmă părți vătămate, în zona capului, cu provocarea unei fracturi parietale cu înfundare, precum și provocarea unor distrugeri la gardul împrejmuitor, ferestre și uși întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de tentativă de omor, violare de domiciliu și distrugere prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) C. pen., parte vătămată P.D., art. 192 alin. (2) C. pen., art. 217 alin. (1) C. pen., părți vătămate P.P. și P.D., toate cu aplic. art. 75 lit. a) și art. 99 și urm. C. pen.
De asemenea, s-a reținut că pătrunderea fără drept a inculpatului V.I. în domiciliul părților vătămate, alături de ceilalți doi inculpați și provocarea unor distrugeri, precum și lovirea părților vătămate P.I. și P.A. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de violare de domiciliu, distrugere și lovire sau alte violențe prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., art. 217 alin. (1) C. pen. (săvârșite în dauna părților vătămate P.P. și P.D.) și lovire sau alte violența prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., părți vătămate P.I. și P.A., toate cu aplic. dispoz. art. 37 lit. a) C. pen., art. 75 lit. a) și c) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen.
În acest context s-a apreciat că cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din tentativă la infracțiunea de omor prev. de art. 20 alin. (1) C. pen., rap. la art. 174 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. și cu aplic. art. 99 și urm. C. pen., în infracțiunea de omor deosebit de grav prev. de art. 20 C. pen., rap. la art. 174 alin. (1) și (2) C. pen., la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. și la art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. formulată de inculpatul M.C. este nefondată și a fost respinsă.
Așa cum s-a arătat din întreg materialul probator administrat în cauză, a rezultat că în timpul conflictului părțile vătămate P.P. și P.T.D. au fost lovite cu un topor de către inculpatul D.M., partea vătămată P.P. pierzându-și în urma incidentului ochiul drept.
În mod constant din materialul probator administrat în cauză a rezultat că pe toată durata conflictului, în ambele faze ale acestuia, inculpatul D.M. a avut asupra sa un topor cu care a lovit-o în cap pe partea vătămată P.P. și pe partea vătămată P.T.D. în zona capului și peste brațe.
Deși inculpații au recunoscut numai parțial participarea la conflict și săvârșirea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată, Tribunalul a apreciat că situația de fapt și vinovăția acestora au fost pe deplin dovedite cu depozițiile părților vătămate, cu procesul-verbal de sesizare încheiat de organele de poliție, cu procesul-verbal de cercetare la locul faptelor, cu planșele fotografice și cu depozițiile martorilor P.D., P.I., P.F., B.D., M.T.S., D.L., C.I., N.A., P.M., N.S., C.A., D.F.
În consecință s-a dispus condamnarea inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, încadrarea juridică a acestor fapte fiind stabilită în mod corect în actul de trimitere în judecată.
La individualizarea pedepselor la care au fost condamnați inculpații, instanța a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 și 52 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru aceste fapte, gradul ridicat de pericol social al acestora prin care s-a pus în primejdie viața unor persoane în cazul inculpaților M.C. și D.M., inviolabilitatea domiciliului și integritatea patrimoniului persoanei, precum și integritatea fizică a acesteia, împrejurările reale ale săvârșirii faptelor, constând în aceea că cei trei inculpați făcând parte din aceeași familie și fiind înarmați au exercitat violențe grave asupra părților vătămate, în prima fază în fața unui bar comunal, iar în a doua fază prin pătrunderea în domiciliul acestora.
Totodată, instanța a avut în vedere și circumstanțele personale ale inculpaților majori, care pe parcursul urmăririi penale și al judecății a avut o comportare nesinceră și oscilantă încercând să zădărnicească aflarea adevărului și nu sunt la primul conflict cu legea penală în sensul că inculpatul D.M. este recidivist în varianta prev. de art. 37 lit. b) C. pen., iar inculpatul V.I. este recidivist în varianta prev. de art. 37 lit. a) C. pen., anterior fiind condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de omor pentru care a fost condamnat la o pedeapsă de 17 ani închisoare, fiind liberat condiționat.
Referitor la inculpatul minor M.C., instanța a avut în vedere starea de minoritate a acestuia, precum și celelalte circumstanțe legale și personale, respectiv faptul că deși este minor și nu a mai săvârșit fapte de natură penală, pe parcursul urmăririi penale și al judecății a avut o comportare nesinceră și a încercat să ia asupra sa tentativa la infracțiunea de omor deosebit de grav reținută în sarcina inculpatului D.M.
Având în vedere aceste elemente, instanța a apreciat că aplicarea unor pedepse cu închisoarea privativă de libertate într-un cuantum care să fie îndepărtat de minimul special prevăzut de lege, va fi de natură să-și atingă scopul preventiv educativ urmărit de lege.
Întrucât inculpatul M.C. este minor nu i s-a aplicat acestuia pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., aplicându-i-se însă pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de aceste dispoziții legale, pedepse ce au fost aplicate și celorlalți doi inculpați majori.
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului V.I. a rezultat că acesta, prin sentința penală nr. 100 din 25 octombrie 1993 a Tribunalului Dolj prin care s-a dispus contopirea pedepselor la care acesta a fost condamnat, s-a dispus să execute pedeapsa de 15 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 2 ani închisoare, urmând ca acesta să execute în total 17 ani închisoare. A fost arestat la data de 30 decembrie 1991 și liberat condiționat la data de 11 augsut 2004, rămânând un rest de executat de 1.601 zile închisoare.
Instanța, având în vedere dispoz. art. 61 alin. (1) teza a II-a C. pen., a menținut liberarea condiționată pentru restul de pedeapsă de 1.601 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 17 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 100 din 25 octombrie 1993 a Tribunalului Dolj, motivat de faptul că infracțiunile săvârșite de inculpatul V.I. nu sunt de o gravitate deosebită care să atragă revocarea liberării condiționate pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat precizat mai sus.
Referitor la latura civilă s-a reținut că Spitalul Municipal Caracal nu s-a constituit parte civilă în cauză așa cum a rezultat din adresa din 26 aprilie 2010.
Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova, cu adresa din 14 mai 2010, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 8.870,34 RON despăgubiri civile reprezentând cheltuieli de spitalizare, din care suma de 2.997,98 RON cheltuieli de spitalizare a părții vătămate P.P., suma de 1.439,89 RON cheltuieli de spitalizare a părții vătămate P.T.D. și suma de 4.432,47 RON reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții vătămate P.D., sumă care să fie reactualizată cu indicele de inflație la data producerii prejudiciului și până la data plății efective a debitului.
Având în vedere această situație, instanța, văzând și dispoz. art. 14 C. proc. pen. și art. 998 și urm. C. civ., a apreciat că cererea este întemeiată, astfel că a fost admisă și s-a dispus obligarea inculpatului D.M. la plata sumei de 4.437,87 RON despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova, din care suma de 2.997,98 RON cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată P.P. și suma de 1.439,89 RON pentru partea vătămată P.T.D., acestea fiind victime ale agresiunii inculpatului, ce va fi actualizată cu indicele de inflație pentru perioada cuprinsă între data rămânerii definitive a hotărârii până la achitarea integrală a debitului.
Inculpatul M.C. a fost obligat la plata sumei de 4.432,47 RON despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată P.D., victimă a tentativei la infracțiunea de omor săvârșită de inculpatul M.C., sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație pentru perioada cuprinsă între data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea integrală a debitului către partea civilă.
Referitor la despăgubirile civile și daunele morale solicitate de părțile civile, instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă P.T.D. și a dispus obligarea inculpatului D.M. la plata sumei de 5.000 RON cu titlu de daune morale către aceasta, având în vedere cele 45-50 zile de îngrijiri medicale necesare acestuia pentru vindecarea leziunilor traumatice cauzate de inculpat și la plata sumei de 15.000 RON cu același titlu către partea civilă P.P., care a rămas cu o infirmitate permanentă ca urmare a pierderii unui ochi în urma loviturii cu toporul aplicată de inculpat.
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea privind suma de 100.000 RON cu titlu de daune materiale formulată de partea civilă P.P. motivat de faptul că aceasta nu a făcut nicio dovadă pentru a-și dovedi cererea.
A fost admisă în parte acțiunea și s-a dispus obligarea inculpatului M.C. la plata sumei de 5.000 RON daune morale către partea civilă P.D., care a suferit leziuni traumatice în urma loviturilor aplicate de acesta care au necesitat pentru vindecare 35-40 zile îngrijiri medicale.
A fost admisă în parte cererea și s-a dispus obligarea în solidar a inculpaților D.M. și V.I. la 800 RON către partea civilă P.I. și la 900 RON către partea civilă P.A. cu titlu de daune morale, având în vedere numărul zilelor de îngrijiri medicale, respectiv 7-8 zile, 8-9 zile suferite de acestea ca urmare a loviturilor aplicate de cei doi inculpați.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen, Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, inculpații D.M., V.I. și M.C. și părțile civile P.P., P.D. și P.T.D.
1. Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt a criticat sentința sub aspectul legalității și temeiniciei invocând că în mod nelegal s-a reținut în cazul infracțiunilor de violare de domiciliu și omor incidența disp. art. 75 lit. a) și c) C. pen., arătând că în cazul inculpatului M.C. nu se poate reține aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. întrucât a săvârșit singur infracțiunea de tentativă la omor calificat împotriva părții vătămate P.D., iar inculpatul D.M. a săvârșit singur infracțiunea de tentativă la omor deosebit de grav împotriva părților vătămate P.P. și P.T.
S-a solicitat totodată înlăturarea aplicării art. 75 lit. a) C. pen. în cazul fiecăruia dintre cei trei inculpați pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., arătându-se că aceeași împrejurare nu poate servi la o dublă agravare a situației inculpaților din dosar.
Sub aspectul temeiniciei s-au criticat pedepsele aplicate celor trei inculpați arătându-se că în cazul inculpatului minor s-a ignorat faptul că acesta a avut o comportare nesinceră încercând să își asume singur răspunderea pentru comiterea tuturor infracțiunilor, că inculpatul V.I. este cunoscut cu multiple antecedente penale fiind condamnat pentru infracțiuni de o gravitate deosebită, impunându-se în cazul celui din urmă și revocarea liberării condiționate. Totodată, s-a arătat că faptele astfel cum au fost reținute de prima instanță au produs consecințe deosebit de grave (leziuni grave, infirmitate permanentă, pierderea unui organ și punerea în primejdie a vieții).
2. Inculpatul D.M. prin motivele scrise depuse a criticat hotărârea exclusiv sub aspectul modului în care s-au individualizat pedepsele solcitând să se dea o eficiență mai mare circumstanțelor reale și personale, cu luarea în considerare a conduitei procesuale și a împrejurărilor care au determinat producerea conflictului.
3. Inculpatul M.C. a criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul legalității și temeiniciei, solicitând înlăturarea circumstanței agravante prev. de art. 75 lit. a) C. pen. în cazul infracțiunii de tentativă de omor întrucât a săvârșit fapta singur, și totodată reindividualizarea pedepselor aplicate prin valorificarea datelor care îl particularizează pozitiv, respectiv vârsta, lipsa antecedentelor penale și conduita sinceră în proces.
4. Inculpatul V.I., prin motivele de apel depuse la 15 martie 2012, a solicitat în principal desființarea sentinței sub aspectul laturii penale și, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., achitarea sa pentru infracțiunile de violare de domiciliu și distrugere apreciind că din probe nu rezultă că faptele ar exista, și în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. achitarea pentru infracțiunile prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. arătând că faptele au fost săvârșite de către inculpatul M.C., care a și recunoscut acest lucru.
În subsidiar s-a solicitat reindividualizarea pedepselor aplicate și suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante.
5. Partea vătămată P.P. a solicitat atât majorarea pedepsei aplicate inculpaților, arătând că în urma agresiunii și-a pierdut parțial vederea, dar și acordarea integrală a daunelor materiale și morale solicitate la prima instanță.
6. Partea vătămată P.T.D. nu a depus la dosar motive de apel, însă cu ocazia dezbaterilor a solicitat exclusiv majorarea pedepselor aplicate celor trei inculpați.
7. Partea vătămată P.D. nu a depus la dosar motive de apel și nici nu s-a prezentat în fața instanței pentru susținerea motivelor pe care le apreciază întemeiate.
În cursul cercetării judecătorești s-a procedat la ascultarea apelanților inculpați V.I. și D.M., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.
La ultimul termen de judecată în condițiile art. 334 C. proc. pen. reprezentantul Ministerului Public a solicitat schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin actul de sesizare al instanței după cum urmează:
- în cazul inculpatului M.C. din două infracțiuni de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. și cu aplic. art. 99 și urm. C. pen. și două infracțiuni de distrugere prev. de art. 217 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. și cu aplic. art. 99 și urm. C. pen. într-o singură infracțiune de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 99 C. pen. și înlăturarea art. 75 lit. a) C. pen. (părți vătămate P.P. și P.D.) și o singură infracțiune de distrugere prev. de art. 217 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. și cu aplic. art. 99 și urm. C. pen. (părți vătămate P.P. și P.D.);
- în cazul inculpatului D.M. din două infracțiuni de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) și c) C. pen. și cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. și două infracțiuni de distrugere prev. de 217 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) și c) C. pen. și cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. într-o singură infracțiune de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. și înlăturarea art. 75 lit. a) C. pen. (părți vătămate P.P. și P.D.) și o singură infracțiune de distrugere prev. de art. 217 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) și c) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. (părți vătămate P.P. și P.D.);
- în cazul inculpatului V.I. din două infracțiuni de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) și c) C. pen. și cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. și două infracțiuni de distrugere prev. de 217 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) și c) C. pen. și cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. într-o singură infracțiune de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. și înlăturarea art. 75 lit. a) C. pen. (părți vătămate P.P. și P.D.) și o singură infracțiune de distrugere prev. de art. 217 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) și c) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. (părți vătămate P.P. și P.D.);
- în cazul inculpatului D.M. din art. 20 alin. (1) C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) și (2) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. și la art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. în art. 20 alin. (1) C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) și (2) C. pen. art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. și art. 20 alin. (1) C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) și (2) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. și la art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen.
Cererile au fost puse în discuția părților, opiniile exprimate de apărătorii aleși ai inculpaților fiind consemnate și atașate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 15 martie 2012.
Analizând apelurile declarate în cauză în raport de motivele invocate, dar și de dispozițiile art. 371 alin. (1) și (2) C. proc. pen., instanța a reținut următoarele în fapt și în drept:
În ceea ce privește situația de fapt (motiv de apel invocat de inculpatul V.I.), s-a arătat că prima instanță a făcut o corectă evaluarea a materialului probator administrat în dosar, luând în considerare declarațiile părților vătămate numai în măsura în care acestea s-au corelat cu declarațiile martorilor sau cu declarațiile inculpaților. De asemenea, prima instanță în mod motivat a înlăturat apărările formulate de inculpați, cenzurând susținerile inculpatului M.C., care a încercat prin declarația din data de 19 septembrie 2010 să își asume integral vina pentru comiterea infracțiunilor.
Așa cum în mod întemeiat s-a reținut de către prima instanță nu se poate accepta posibilitatea ca M.C., inculpatul minor, să fi fost cel care în faza incipientă a agresiunii să fi lovit cu toporul în zona capului, respectiv în zona coapsei pe părțile vătămate P.T. și P.P., întrucât așa cum rezultă din declarațiile celor două părți vătămate în cauză, minorul nici nu a fost prezent în fața localului, acesta intervenind ulterior când două dintre părțile vătămate au fost urmărite până în imobilul soților P.I. și P.A. Conflictul a izbucnit pe fondul unor discuții contradictorii, inițial între inculpatul D.M. și partea vătămată P.T., generate de nemulțumiri ale celui din urmă cu privire la felul în care inculpații manevrau un atelaj pe drumul public, iar obiectul vulnerant folosit pentru agresarea celor două părți vătămate s-a aflat încă de la început în posesia inculpatului D.M. și nu a minorului.
De altfel, în succesiunea evenimentelor se observă că ulterior inculpatul minor a lovit-o pe numita P.D. în zona capului, însă cu o furcă, nu cu un topor, aspect confirmat nu numai de partea vătămată, dar și de minor și de martora P.F., nefiind făcută nici un moment vreo referire la faptul că inculpatul ar fi abandonat obiectul vulnerant folosit inițial pentru a se reînarma ulterior.
Mai mult, martorii care au asistat la a doua parte din incident respectiv P.M. și B.D., deși nu au văzut momentul agresiunii inițiale, au arătat că l-au observat la un moment dat pe inculpatul D.M. și că acesta avea asupra sa un topor, minorul fiind înarmat numai cu o furcă.
De asemenea, s-au înlăturat ca nesincere declarațiile părților vătămate date în fața instanței prin care s-a încercat să se acrediteze ideea că în fața localului inculpatul D.M. și inculpatul V.I. ar fi lovit amândoi cu toporul pe cele două părți vătămate, invocându-se faptul că inițial ar fi lovit cu acel topor V.I. după care și D.M. a luat toporul continuând agresiunea (declarația de la dosar a părții vătămate P.P.). Partea vătămată nu explică însă cum de a reușit să perceapă întregul eveniment în condițiile în care precizează în cadrul aceleiași declarații că după ce a fost lovit inițial în zona capului și-a pierdut cunoștința intrând în comă, după cum nici nu explică faptul că în cursul urmăririi penale a relatat altă succesiune a evenimentelor (în acest sens conținutul plângerii penale atașate, dar și declarația din 02 iunie 2008 în care arată „V.I. m-a lovit cu toporul o singură dată în zona ochiului drept, moment din care nu îmi mai amintesc nimic. După aplicarea acestei lovituri am fost lovit cu același obiect de fratele lui.”??).
Trebuie subliniat, de asemenea, că inițial partea vătămată P.T. agresată în aceleași împrejurări precizează că D.M. l-a lovit atât pe el, cât și pe P.P. cu un topor (declarații din 02 iunie 2008 și 07 mai 2008 atașate la dosar uurmărire penală), după care, printr-o declarație nedatată atașată revine și arată că fratele său ar fi fost lovit de V.I. și D.M., precizând că a fost într-o stare de puternică tulburare până în acel moment și că imediat ce și-a revenit a dorit să clarifice situația.
În realitate este puțin plauzibil că în mijlocul unei agresiuni de amploarea celei analizate, ce a implicat în faza inițială patru persoane, iar ulterior șapte, inculpații să își fi remis reciproc un singur obiect vulnerant pentru a putea să lovească pe rând părțile vătămate cu care se certau, cu atât mai mult cu cât așa cum s-a arătat și în paragraful anterior, D.M. a fost observat ulterior de doi martori care au indicat în mod expres că acesta era înarmat cu un topor.
De altfel, interesul părților vătămate de a obține și condamnarea inculpatului V.I. pentru infracțiunea de tentativă la omor deosebit de grav rezultă nu numai din analiza declarațiilor lor succesive, dar și din cererea de reaudiere formulată de martorul N.S. care precizează că în fața instanței și-a schimbat declarația de la procuror în sensul că V.I. avea în mână un topor, la sugestia părții vătămate P.P. pentru a-l ajuta pe cel din urmă în proces.
Analizând și apărările formulate de apelantul inculpat V.I. respectiv că nu a fost implicat nici în partea a doua a incidentului, nefăcând parte din grupul celor care au intrat în curțile părților vătămate P.I. și P.A., instanța a constatat că pe lângă declarațiile constante sub acest aspect a cinci părți vătămate toate arătând că alături de ceilalți doi coinculpați, V.I. a intrat în domiciliul lor și folosind obiecte contondente au lovit gardul și ușile de la casă, agresându-i totodată și pe soții P., aceleași împrejurări sunt relatate și de martorii P.F.
În ceea ce privește încadrarea în drept a faptelor (motive de apel invocate de Parchet, dar și de inculpații M.C. și V.I.) reținute de prima instanță, Curtea a apreciat că se impune admiterea în parte a cererii formulate în condițiile art. 334 C. proc. pen. de reprezentantul Ministerului Public la ultimul termen de judecată, respectiv din două infracțiuni de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. și două infracțiuni de distrugere prev. de art. 217 alin. (1) C. pen., într-o singură infracțiune de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. (părți vătămate P.P. și P.D.) și o singură infracțiune de distrugere prev. de art. 217 alin. (1) C. pen. (părți vătămate P.P. și P.D.).
Sub acest aspect din probele administrate în dosar rezultă că în a doua etapă a incidentului cei trei inculpați, urmărind părțile vătămate agresate inițial au pătruns fără drept în curtea soților P.P. și P.D., unde, folosind obiectele pe care le aveau asupra lor au lovit gardul împrejmuitor, dar și ferestrele și ușile de la imobil provocând distrugerile constatate prin procesul-verbal întocmit ulterior de organele de poliție (proces-verbal și planșe foto de la dosar urmărire penală). Prima instanță a apreciat că aceste fapte întrunesc în cazul fiecăruia dintre inculpați elementele constitutive a două infracțiuni de violare de domiciliu și două infracțiuni de distrugere, probabil raportându-se la numărul părților vătămate.
Cu toate acestea pătrunderea în aceeași ocazie în domiciliul comun a două părți vătămate, soț și soție, nu poate întruni elementele constitutive a două infracțiuni de violare de domiciliu în concurs ideal întrucât obiectul juridic special ocrotit de art. 192 C. pen. se referă la protecția inviolabilității domiciliului și a vieții private a persoanei, fiind irelevant numărul celor care folosesc în comun același spațiu locativ. Încadrarea juridică nu depinde așadar de numărul membrilor familiei care folosesc imobilul, ci de caracterul indivizibil al folosinței acestuia, impunându-se schimbarea încadrării juridice în sensul solicitat de procuror.
Cu privire la aceeași infracțiune de violare de domiciliu s-a constatat că prima instanță deși a stabilit că faptele întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu în formă calificată prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. (faptă săvârșită de două sau mai multe persoane împreună) a reținut în cazul fiecăruia dintre inculpați și a disp. art. 75 lit. a) C. pen. (circumstanța agravantă constând în săvârșirea faptei de către trei sau mai multe persoane împreună), valorificând astfel de două ori aceeași împrejurare ca element agravant, deși fiind cuprins în conținutul constitutiv al infracțiunii calificate, împrejurarea că la comiterea faptei au participat trei inculpați nu mai putea fi considerat și ca circumstanță agravantă.
În mod similar în cazul infracțiunii de distrugere prev. de art. 217 alin. (1) C. pen. prima instanță a apreciat că fapta celor trei inculpați de a distruge în aceeași ocazie și în același loc bunuri comune ale soților P. întrunește elementele constitutive a două infracțiuni de distrugere în formă simplă aflate în concurs ideal, pornindu-se tot de la existența a două părți vătămate. Se apreciază însă, dat fiind că infracțiunea analizată este o infracțiune contra patrimoniului, iar în cauză patrimoniul lezat a fost unic, chiar dacă era supus regimului de proprietate comună, că numărul coproprietarilor nu poate influența încadrarea juridică, impunându-se schimbarea acesteia din două infracțiuni prev. de art. 217 alin. (1) C. pen. într-o singură infracțiune de distrugere simplă, cu reținerea circumstanțelor agravante prev. de art. 75 lit. a) C. pen. în cazul inculpatului minor M.C. (fapta fiind săvârșită de trei inculpați împreună) și a circumstanțelor agravante prev. de art. 75 lit. a) și c) C. pen. în cazul inculpaților majori D.M. și V.I. (reținându-se faptei de trei sau mai multe persoane împreună și de inculpați majori cu inculpat minor).
În cazul circumstanței agravante prev. de art. 75 lit. a) C. pen. S-a apreciat că nu pot exista dubii cu privire la cunoașterea de către inculpații majori a vârstei inculpatului minor, dat fiind că V.I. este, conform declarațiilor sale, tatăl inculpatului minor, iar D.M. este un apropiat al familiei.
În ceea ce privește cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptei de tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav reținută în sarcina inculpatului D.M. din art. 20 alin. (1) C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) și (2) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. și la art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. în art. 20 alin. (1) C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) și (2) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. și art. 20 alin. (1) C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) și (2) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. și la art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. (tentativă la infracțiunea de omor calificat - săvârșit în public, și tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav - săvârșit în public de către o persoană care a mai săvârșit un omor) astfel cum a fost solicitată de procurorul de ședință, s-a apreciat că este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Conform probelor de la dosar inculpatul D.M., pe fondul relațiilor tensionate anterioare, dar și a conflictului verbal spontan cu partea vătămată P.T. a luat un topor cu care a încercat să îl lovească pe cel din urmă, agresiune nefinalizată întrucât a intervenit partea vătămată P.P., care a reușit să imobilizeze mâna în care inculpatul avea obiectul vulnerant. În aceste condiții inculpatul D.M. a lovit-o pe partea vătămată P.P. de două ori, o dată în zona ochiului drept și ulterior în zona coapsei drepte - partea vătămată căzând la pământ și pierzându-și cunoștința - iar ulterior a continuat agresiunea împotriva victimei pe care o viza inițial lovind-o pe partea vătămată P.T.D. atât în zona capului, cât și peste brațe.
Faptele inculpatului comise în aceeași ocazie, la un interval nesemnificativ de timp și prin folosirea aceluiași obiect, constând în lovirea a două părți vătămate în zone vitale ale corpului cu intenția evidentă de a le suprima viața întrunește în cauză elementele constitutive a unei singure infracțiuni de tentativă la omor deosebit de grav prev. de art. 20 alin. (1) rap. la art. 174 alin. (1) și (2), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. și art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. (în loc public și asupra a două sau mai multe persoane) astfel cum s-a reținut și prin actul de sesizare, dar și prin sentința apelată.
Chiar dacă nu a existat o rezoluție infracțională unică, fiind evident că inculpatul nu a urmărit ab initio uciderea ambelor părți vătămate, ci doar a numitului P.T. cu care se și certa, faptul că în timpul agresiunii inițiale adoptă rezoluția de a îl ucide și pe cel care intervenise pentru a o proteja pe victimă, după care continuă agresiunea începută nu justifică reținerea a două infracțiuni în concurs, omorul deosebit de grav în modalitatea analizată permițând ca inculpatul să acționeze chiar și cu forme de vinovăție distincte în raport de părțile vătămate (intenție directă față de una și indirectă față de cealaltă/celelalte), important fiind ca fapta să fi fost comisă în aceeași împrejurare chiar dacă prin acțiuni diferite. De altfel, în același sens a fost și practica constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, și anterior a Tribunalului Suprem, care au conturat opinia că omorul săvârșit asupra uneia sau mai multe persoane constituie o unitate infracțională legală indiferent dacă faptele au fost săvârșite deodată, printr-o acțiune unică, sau prin acțiuni diferite comise cu aceeași ocazie într-o succesiune de momente în timp, nefiind necesară nici existența unei singure rezoluții delictuoase - decizia penală nr. 2539/1969, decizia penală nr. 581/1966 ale Tribunalului Suprem, etc.
Se impune însă înlăturarea în cazul acestei infracțiuni a circumstanțelor agravante prev. de art. 75 lit. a) și c) C. pen. pe care le-a reținut prima instanță întrucât în faza inițială a conflictului, inculpatul D.M. nu a acționat împreună cu ceilalți inculpați (unul major și unul minor) împotriva părților vătămate P.P. și P.T.D.
De asemenea, în cazul inculpatului minor M.C., pentru infracțiunea de tentativă la omor prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) și (2) C. pen., se impune înlăturarea circumstanței agravante prev. de art. 75 lit. a) C. pen. întrucât inculpatul minor a acționat singur împotriva părții vătămate P.D., numai el fiind cel care a lovit-o pe cea din urmă cu o furcă în zona capului, fiind irelevant că această agresiune a avut loc în condițiile în care toți cei trei inculpați pătrunseseră în domiciliul părții vătămate.
În cazul ambilor inculpați majori pentru infracțiunea de loviri sau alte violențe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. s-au înlăturat circumstanțele agravante prev. de art. 75 lit. a) și c) C. pen., întrucât fiecare dintre inculpați, singur, a agresat câte o parte vătămată, fără ca la această infracțiune să își fi adus contribuția cei care îl însoțeau.
Sub aspectul individualizării pedepselor aplicate inculpaților (motive invocate de toți apelanții din cauză) s-a apreciat că prima instanță a făcut o judicioasă aplicare a criteriilor prev. de art. 72 C. pen., luând în considerare în cazul fiecăruia dintre inculpați contribuția efectivă pe care au avut-o la comiterea faptelor, numărul de infracțiuni care au fost reținute în sarcina lor, urmările deosebit de grave pe care aceste fapte le-au produs, dar și datele despre persoana celor acuzați, cu referire la vârstă, antecedente penale și conduită procesuală.
S-a avut în vedere și s-a evidențiat în cuprinsul sentinței faptul că inculpatul minor a adoptat o conduită nesinceră, că recunoașterea faptelor de către acesta a urmărit în principal exonerarea de răspundere penală a tatălui său, cunoscut cu antecedente penale, că inculpatul minor a lovit cu deosebită violență o parte vătămată într-o zonă vitală, faptă ce putea avea consecințe dintre cele mai dramatice, și totodată că atitudinea în fața instanței nu justifică concluzia că ar regreta cele întâmplate decât la nivel formal.
De asemenea, s-a avut în vedere că inculpatul V.I. este cunoscut cu antecedente penale săvârșind fapta până la împlinirea duratei pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 100/1993 a Tribunalului Dolj - din a cărei executare a fost liberat condiționat - că acesta a negat în permanență săvârșirea faptelor încercând să se folosească de fiul său, că nu a manifestat în nici un moment regret față de fapte și consecințe, cuantumul pedepselor corespunzând gravității faptelor săvârșite.
În cele din urmă, în ceea ce îl privește pe inculpatul D.M. se apreciază că prima instanță a reflectat prin cuantumul sancțiunilor aplicate contribuția esențială pe care cel din urmă a avut-o în declanșarea conflictului și în radicalizarea acțiunilor pe care participanții le-au întreprins, acest inculpat fiind cel care a folosit inițial un obiect apt să producă moartea cu care a lovit două dintre părțile vătămate.
S-a apreciat că nu se impune reducerea pedepselor aplicate celor trei inculpați astfel cum solicită aceștia, instanța neputând identifica nici o împrejurare sau circumstanță care să le fie favorabilă, mai ales în condițiile în care doi dintre ei în faza de urmărire penală și judecată au negat constant orice implicare în conflict.
Faptul că acest incident s-a grefat pe o situație conflictuală mai veche dintre membrii celor două familii, nu poate în nici un caz să diminueze gradul de pericol social al faptelor, ci justifică mai degrabă concluzia unei periculozități sporite a inculpaților, reprimarea fermă a acestor conduite fiind necesară pentru atenuarea stării de dușmănie și a eventualelor alte noi agresiuni ce ar putea urma.
Sub aspectul laturii civile a cauzei (motiv de apel invocat de partea civilă P.P.) s-a constatat că prima instanță a acordat celui din urmă suma de 15.000 RON cu titlu de daune morale, respingând cererea de acordare a daunelor materiale ca nefondată, întrucât în cauză nu s-a administrat nici o probă pentru a susține pretențiile formulate.
S-a apreciat să soluția sub acest aspect este legală și temeinică întrucât prejudiciul material încercat de o parte din procesul penal trebuie dovedit atât sub aspectul existenței, dar și al întinderii, instanța nefiind îndreptățită să prezume efectuarea unor cheltuieli exclusiv în baza susținerilor persoanei interesate. Chiar dacă este alăturată acțiunii penale, acțiunea civilă va rămâne supusă regulilor de probațiune obișnuite, cel care se adresează instanței fiind obligat să individualizeze prejudiciul, să precizeze cu exactitate ce reprezintă acesta și totodată să indice probele pe care se bazează și să solicite administrarea lor.
Apelantul parte civilă, cu ocazia judecării la prima instanță, a solicitat într-un mod general acordarea sumei de 10.000 RON cu titlu de daune materiale, respectiv cheltuieli de spitalizare, însă nu a solicita administrarea niciunei probe prin care să tindă să dovedească efectuarea acestor cheltuieli. Mai mult, se constată că prin sentință, Tribunalul a dispus printre altele și plata către Spitalul Județean de Urgență Craiova a sumei de 2.997 RON reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de tratarea numitului P.P., ceea ce îndreptățește concluzia că acesta a beneficiat de internare și tratament medical ale căror costuri au fost suportate de Casa de Asigurări de Sănătate.
De asemenea, deși inițial această parte civilă a precizat că a cheltuit 10.000 RON pentru tratament medical, în fața instanței de apel revine asupra acestui aspect solicitând despăgubiri materiale în sumă de 30.000 RON, caracterul oscilant al declarațiilor, dar și ignorarea obligației de a propune probe pentru a-și dovedi pretențiile justificând soluția de respingere a acțiunii civile sub acest aspect.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., instanța de apel a admis apelurile declarate în cauza de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, inculpații D.M., M.C. și V.I., a desființat în parte sentința penală nr. 74 din 03 mai 2011 a Tribunalului Olt în sensul celor expuse mai sus, și în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondate apelurile declarate de părțile civile P.P., P.D. și P.T.D.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs inculpații D.M. și V.I.
Inculpatul D.M. a solicitat achitarea deoarece fapta a fost săvârșită pe fondul unui conflict anterior și participanții și-au aplicat reciproc lovituri. În subsidiar a solicitat reindividualizarea pedepsei și aplicarea dispozițiilor art. 861 C. pen.
A invocat cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 18 și 14 C. proc. pen.
Inculpatul V.I. a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. deoarece fapta a fost comisă de inculpatul M.C. Faptele de violare de domiciliu și distrugere nu au existat, declarațiile martorilor sunt subiective, date pe fondul relațiilor de dușmănie între cele două familii.
În subsidiar a solicitat reducerea pedepsei aplicare.
A invocat cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Înalta Curte, analizând decizia prin prisma cazurilor de casare invocate, cât și a celor care, conform, dispozițiilor art. 3859 pct. 18 și 14, cât și a celor care, conform dispozițiilor art. 38515 alin. (3) C. proc. pen., constată următoarele:
Cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., grava eroare de fapt, desemnează un viciu în stabilirea situației de fapt, în sensul că în considerentele hotărârii se afirmă contrariul a ceea ce rezultă în mod evident din probele administrate, existând o vădită neconcordanță între modul cum acestea au fost percepute și analizate în hotărâre. Așadar, nu orice concluzie eronată privind chestiunile de fapt, datorată unei interpretări inexacte a probelor constituie gravă eroare de fapt, în sensul textului de lege examinat.
În cauză, soluția pronunțată de cele două instanțe nu e în discordanță cu materialul probator. Grava eroare de fapt nu trebuie confundată cu o greșită apreciere a probelor, pentru că aprecierea instanțelor nu este cenzurabilă în cadrul acestui caz de casare.
În prezenta cauză instanțele au explicat pe larg de ce au înlăturat unele probe, iar situația de fapt reținută corespunde întrutotul probatoriului administrat.
Aspectul invocat de inculpatul D.M. că fapta a fost săvârșită pe fondul unui conflict anterior între familii nu poate conduce la o schimbare în ceea ce privește răspunderea penală și nici măcar la o schimbare a încadrării juridice.
În ceea ce privește cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că în raport de gravitatea concretă a faptelor săvârșite (aplicarea unor lovituri cu furca de inculpatul M.C. și a unor lovituri cu toporul de către inculpatul D.M.), de urmările produse (leziuni ce au necesitat 35-45 zile îngrijiri medicale în cazul părții vătămate P.D. și leziuni ce au necesitat 70 de zile de îngrijiri medicale și pierderea unui ochi în cazul părții vătămate P.P.), de circumstanțele personale ale inculpaților (ambii inculpați sunt recidiviști) pedepsele aplicate sunt blânde.
O reindividualizare în sensul reducerii lor ar aduce atingere nu doar prevenției generale, ci și prevenției speciale, fiind de natură să creeze inculpaților impresia că pot comite fapte de violență extremă pentru care vor fi sancționați doar în mod simbolic.
De aceea, în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., Curtea va respinge ca nefondate recursurile inculpaților și în conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. îi va obliga la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații D.M. și V.I. împotriva deciziei penale nr. 100 din 26 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.
Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 18 octombrie 2012.