Aggravated fraud conviction upheld for post-dated checks by prohibited company administrators; appeals dismissed

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 293/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpaților P.D.D. și P.F., și trimiterea în judecată a acestora, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Galați sub nr. 1574/P/2004.

Prin sentința penală nr. 159 din 17 martie 2005 a Tribunalului Galați, pronunțată în Dosarul nr. 1574/P/2004 s-a dispus în baza art. 300 alin. (2) C. proc. pen. trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați în vederea refacerii urmăririi penale.

În cauză a formulat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați.

Prin Decizia penală nr. 50/ R din 25 ianuarie 2006 a Curții de Apel Galați, pronunțată în Dosarul nr. 1345/2005, a fost admis recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, a fost casată sentința penală nr. 159 din 17 martie 2005 a Tribunalului Galați și a fost trimisă cauza spre continuarea judecății la instanța de fond.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Galați sub nr. 5733/121/2006.

Prin sentința penală nr. 267 din 22 mai 2007 a Tribunalului Galați pronunțată în Dosarul nr. 5733/121/2006 s-a dispus, în baza art. 332 alin. (2) C. proc. pen., restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați pentru refacerea urmăririi penale.

În cauză a formulat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați.

Prin Decizia penală nr. 587/ R din 5 noiembrie 2007 a Curții de Apel Galați pronunțată în Dosarul nr. 5733/121/2006 a fost admis recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, a fost casată sentința penală nr. 267 din 22 mai 2007 a Tribunalului Galați și trimisă cauza la aceeași instanță în vederea continuării judecății.

În rejudecare, prin sentința penală nr. 455 din 29 octombrie 2009 a Tribunalului Galați, pronunțată în Dosarul nr. 5733/121/2006 s-a dispus, în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea inculpaților P.F. și P.D.D. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În conformitate cu dispozițiile art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligată inculpata P.F. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC F. SRL Tecuci la plata către partea civilă SC A. SRL Iași, a sumei de 20.093,25 lei cu titlu de despăgubiri civile.

Conform dispozițiilor art. 189 C. proc. pen. s-a dispus ca suma de 4937 lei reprezentând onorariu de expert judiciar desemnat în cauză să fie avansată din fondul Ministerului Justiției.

În temeiul dispozițiilor art. 192 al. (1) pct. 1 lit. c) C. proc. pen. a fost obligată inculpata P.F. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC F. SRL Tecuci la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 6000 lei, sumă incluzând și onorariul de expertiză judiciară.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Galați a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 293/P/2001 întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și înregistrat la Tribunalul Galați sub nr. 1574/P/2003 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților P.F. și P.D.D. pentru săvârșirea în formă continuată a infracțiunii de înțelăciune cu consecințe deosebit de grave prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a reținut, în esență, prin actul de sesizare a instanței că inculpații P.F. și P.D.D., administratori ai SC D. SRL Tecuci și SC F. SRL Tecuci și împuterniciți, fiecare, la cealaltă societate, au indus în eroare pe reprezentanții altor societăți comerciale cu ocazia încheierii unor contracte (tranzacții comerciale) prin emiterea de file C.E.C. și bilete la ordin deși cunoșteau că nu au provizia necesară și se aflau în perioada de interdicție bancară, cu intenția de a-și crea profituri și a prejudicia interesele societăților cu care au încheiat relații comerciale. Activitatea susnumiților inculpați s-a materializat în emiterea a 17 file C.E.C. și 3 bilete la ordin în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, cauzând prin aceasta un prejudiciu total în valoare de 10.936.960.000 lei.

În concret, inculpata P.F. era asociat unic și administrator la SC F. SRL Tecuci, iar inculpatul P.D.D. - fiul acesteia - era asociat unic și administrator la SC D. SRL Tecuci.

În perioada 24 iunie 1999 - 24 iunie 2000, SC F. SRL Tecuci s-a aflat în interdicție bancară, iar la data de 4 august 2000, cu încălcarea dispozițiilor art. 145 din Legea nr. 31/1990, inculpatul P.D.D. a împuternicit-o prin procură autentică pe inculpata P.F., mama sa, să administreze SC D. SRL Tecuci.

În baza acestei procuri, inculpata P.F. a ridicat de la B.R.D. Agenția Tecuci mai multe carnete cu file C.E.C., cu ajutorul cărora, împreună cu fiul său, inculpatul P.D.D., au desfășurat activități comerciale cu mai multe societăți, activități în care și-au demonstrat reaua credință prin urmările cauzate.

Astfel, practicând un mod de lucru defectuos și în contradicție cu dispozițiile Legii nr. 59/1934, inculpații au declanșat primul incident la plată la SC D. SRL Tecuci înregistrat la data de 15 octombrie 2000, ce a avut drept efect înregistrarea primei cauze penale sub nr. 323/P/2001, în care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei P.F.

Cu toate acestea, deși erau în interdicție bancară, inculpații au continuat activitățile comerciale cu încălcarea dispozițiilor legale, inducând în eroare și prejudiciind mai multe societăți comerciale cu care au încheiat relații comerciale după cum urmează:

Începând cu data de 17 august 2000, inculpații P.F. și P.D.D. au încheiat relații comerciale în numele SC D. SRL Tecuci, cu SC I.S.S.A. SRL Bacău, privind achiziționarea de creanțe de energie electrică în valoare totală de 1.175.000.000 lei. Ultima convenție s-a încheiat cu bonuri de energie electrică în valoare de 150.000.000 lei. Pentru plata ultimelor două bonuri de energie înregistrate în procesele verbale nr. 813 și 822 la data de 29 octombrie 2000, la inițiativa inculpatei P.F., inculpatul P.D.D. a emis fila C.E.C., deși cei doi știau că societatea pe care o administrau era în interdicție bancară, în valoare de 150.000.000 lei. Reprezentanții SC I.S.S.A. SRL Bacău, neștiind că SC D. SRL Tecuci este în interdicție bancară și crezând că fila C.E.C. este corectă și legală, a girat-o pe SC D. SRL Bacău la care avea la rându-i datorii, iar aceasta, la rândul său, a girat-o pe SC A. SRL Bacău. La data de 29 octombrie 2000, SC A. SRL Bacău a introdus fila C.E.C. la bancă, plata fiind refuzată la data de 2 noiembrie 2000 din lipsă totală de disponibil în contul SC D. SRL Tecuci care era în interdicție bancară începând cu 15 noiembrie 2000.

În această situație, SC I.S.S.A. SRL Bacău a luat legătura cu inculpata P.F., care a emis un bilet la ordin la data de 20 decembrie 2000 pentru suma de 150.000.000 lei, scadent la 15 ianuarie 2001, deși știa că este în incidență de plăți, bilet la ordin care la 23 ianuarie 2001 a fost refuzat la plată pentru lipsă totală de disponibil.

Prin cele două instrumente de plată emise în perioada interdicției bancare, inculpații au adus și menținut în eroare SC I.S.S.A. SRL Bacău, cauzându-i un prejudiciu în valoare de 150.000.000 lei, sumă cu care se constituie parte civilă și în prezent. Inculpații au susținut că ar fi achitat această sumă cu fila C.E.C. din 20 octombrie 2000, în valoare de 193.000.000 lei, emisă tot în perioada în care societatea era în interdicție bancară. Această din urmă filă C.E.C. a fost avută în vedere și în raportul de expertiză contabilă efectuată în cauză, dar privește o altă sumă de bani, ce reprezintă contravaloarea altor bonuri, din moment ce SC I.S.S.A. SRL Bacău a susținut că nu a fost achitată suma de 150.000.000 lei prin această filă C.E.C.. Inculpații au recunoscut emiterea acestor instrumente de plată în perioada de interdicție bancară, însă au susținut că au fost emise cu titlu de garanție, susținere care în fapt nu a putut fi reținută ca atare din moment ce pe aceste înscrisuri nu figurează nici măcar mențiunea „garanție" și mai mult, inculpații nu aveau voie să emită asemenea instrumente de plată întrucât societatea se afla în interdicție bancară.

La data de 13 aprilie 2000, inculpata P.F., ca reprezentant al SC F. SRL Tecuci, a încheiat un contract de vânzare-cumpărare îngrășăminte chimice cu SC B. SA Brăila, iar în timpul derulării activităților comerciale,- deși societatea era în interdicție bancară- în baza contractului de asociere întocmit la 25 martie 2000, între SC D. SRL Tecuci și SC F. SRL Tecuci încheiat cu încălcarea dispozițiilor legale, la sugestia inculpatei P.F., inculpatul P.D.D. a emis la data de 17 noiembrie 2000, fila C.E.C., în valoare de 1.418.884.000 lei, refuzată la plată la 4 decembrie 2000 pentru lipsă totală de disponibil.

Aflând că SC B. SRL Brăila a introdus fila C.E.C. la bancă pentru decontare și știind că în cont nu are provizia necesară, inculpata P.F. a solicitat reprezentanților societății menționate retragerea din circuit a filei C.E.C. cu motivarea că va face plata la o dată ulterioară, fără a preciza când anume.

Văzând că plata nu se face, SC B. SA, la data de 29 noiembrie 2000, a introdus din nou la bancă fila C.E.C., care a fost refuzată din lipsă totală de disponibil.

Este drept că ulterior, între cele două societăți comerciale s-au derulat activități comerciale,ultima activitate fiind înregistrată la 3 februarie 2001, însă pentru faptul că SC D. SRL Tecuci a emis pentru plată bilete la ordin, acestea nu au fost onorate la plată din lipsă de disponibil, sumele nefiind onorate nici până în prezent.

Ultimele două tranzacții au fost evaluate la 150.000.000 lei sumă care nu a fost recuperată nici până în prezent.

La data de 28 decembrie 2000, inculpata P.F., în calitate de administrator al SC D. SRL Tecuci, a cumpărat tablă zincată de la SC U.I. SRL Tecuci, în valoare de 64.460.000 lei, pentru care a eliberat o filă C.E.C., deși știa că nu are disponibil în bancă.

Întrucât inculpata nu a achitat contravaloarea mărfii, SC U.I. SRL Tecuci a introdus fila C.E.C. la bancă pentru decontare, pe care a retras-o însă, la cererea inculpatei care a promis că va face plata imediat. După mai multe insistențe, SC U.I. SRL Tecuci a primit o parte din bani, respectiv suma de 38.000.000 lei, iar pentru diferența de 26.460.000 lei, inculpata deși știa că este în interdicție bancară și că nu are în cont provizia necesară, a emis filă C.E.C. scadentă la 26 martie 2001, filă C.E.C. refuzată la plată la data de 2 aprilie 2001 pentru lipsă totală de disponibil.

La data de 8 decembrie 2000, inculpata P.F., în calitate de administrator al SC D. SRL Tecuci, a încheiat un contract de cesiune de creanță pentru bonuri de energie electrică - afaceri profitabile, se pare - cu SC O.I. SRL Craiova, iar pentru a crea impresia corectitudinii și a perfecta contractul a plătit mai întâi drept contravaloare, suma de 200.000.000 lei, iar pentru diferența până la 4.643.220.000 lei a eliberat, deși se afla în perioada de interdicție bancară și știa că nu are disponibil în cont, un număr de 3 file C.E.C., BG 303- 131642 pentru suma de 264.000.000 lei, pentru suma de 1.500.000.000 lei și pentru suma de 1.181.750.000 lei, toate în perioada 17 decembrie 2000 - 20 ianuarie 2000.

La data de 9 ianuarie 2001, pe primele două file C.E.C., unitatea bancară, la prezentarea pentru plată, constatând lipsa totală de disponibil în contul SC D. SRL Tecuci a înscris pe verso „refuză - lipsă total disponibil", fapt pentru care s-au retras de la bancă.

Fila C.E.C. din 20 ianuarie 2001 pentru suma de 2.181.732.000 lei emisă de inculpata P.F. a fost introdusă la plată de SC O.I. SRL Craiova la 13 februarie 2001, iar la 15 februarie 2001 a fost refuzată la plată pentru lipsă totală de disponibil. Toate cele trei file C.E.C. au fost emise de inculpata P.F. de comun acord cu inculpatul P.D.D., în perioada de interdicție bancară, când știau că nu au disponibil în cont. Acesta a și fost motivul pentru care SC O.I. SRL Craiova a formulat plângerea penală împotriva reprezentanților SC D. SRL Tecuci, considerându-se prejudiciată de cei doi inculpați prin modalitatea arătată.

La data de 19 septembrie 2000, inculpatul P.D.D., în calitate de administrator al SC D. SRL Tecuci, a cumpărat de la SC P.P. SA din comuna Dorobanțu, județul Călărași un autoturism marca Mercedes în valoare de 400.000.000 lei. Inițial, s-a convenit cu vănzătorul ca prețul autoturismului să fie plătit în termen de o lună cu bani lichizi, însă la termenul fixat, nefăcăndu-se plata, administratorul SC P.P. SA, A.S., a venit la Tecuci, a luat legătura cu inculpata P.F., iar aceasta, sub pretext că nu are bani, i-a înmânat fila C.E.C. din 22 decembrie 2000 în valoare de 400.000.000 lei, deși vănduse autoturismul imediat după achiziționare cu suma de 400.000.000 lei către SC C. SRL Galați, bani pe care i-a și încasat.

La insistențele reprezentantului SC P.P. SA de a i se achita contravaloarea autoturismului, inculpata a mai emis o filă C.E.C. la 15 ianuarie 2000, în valoare de 500.000.000 lei. Inițial, la încheierea contractului de vânzare a autoturismului și învinuitul P.D.D. a emis o filă C.E.C. BC 120915, în valoare de 400.000.000 lei pentru a crea ideea solvabilității.

SC P.P. SA, neprimind banii, a revenit cu insistență la Tecuci și a ptimit de la inculpatul P.D.D. alte două file C.E.C., în valoare de 500.000.000 lei, datată 1 martie 2001 și în valoare de 500.000.000 lei, datată 25 martie 2001.

Cea de-a doua filă C.E.C., datată 25 martie 2001 a fost emisă după revenirea administratorului A.S. pentru a i se achita autoturismul, situație în care acesta, dându-și seama că este înșelat, a introdus fila C.E.C. la bancă, aceasta fiind refuzată la plată la data de 28 aprilie 2001 pentru lipsă totală de disponibil. În toată această perioadă, inculpații P.F. și P.D.D. nu au adus la cunoștință administratorului SC P.P. SA nici că sunt în interdicție bancară și nici că filele C.E.C. ar constitui garanții, ci au folosit aceste instrumente de plată pentru inducerea în eroare a administratorului societății dela care au cumpărat autoturismul.

În cursul cercetărilor, SC P.P. SA a precizat că se constituie parte civilă cu suma de 572.000.000 lei.

În perioada 12 mai 2000 - 23 noiembrie 2000, SC D. SRL Tecuci, prin inculpații P.F. și P.D.D., au desfășurat activități comerciale cu SC M.C. SRL Galați, care au fost evaluate la 4.945.318.637 lei, reprezentând contravaloare tablă și țeava.

Marfa ridicată de la SC M. SA a fost vândută de înculpați la SC C. SA Tecuci, de unde au și încasat contravaloarea, fără însă a plăti marfa SC M. SA, fapt ce a făcut ca reprezentantul acestei societăți să solicite de mai multe ori achitarea mărfii, inculpații răspunzând în schimb - deși în interdicție bancară - cu emiterea de file C.E.C. și bilete la ordin, pentru acoperirea cărora nu aveau disponibilul necesar.

Astfel, inculpata P.F. a emis fila C.E.C. din 9 martie 2001 și 2 bilete la ordin datate 6 noiembrie 2000 și 6 februarie 2001, toate trei pentru suma de 837.000.000 lei, iar inculpatul P.D.D. a emis filele C.E.C. din 22 martie 2001, din 13 martie 2001 și din 20 martie 2001 pentru suma de 1.480.000.000 lei, deși pentru nici unul din aceste instrumente de plată nu aveau disponibil în cont și erau în interdicție bancară.

Deși au vândut marfa cumpărată și au încasat sumele de bani aferente, nu și-au achitat obligațiile față de SC M. SA Galați. După multiple sesizări ale reprezentanților SC M. SA, când s-au început și cercetările față de inculpați, aceștia au început să achite o parte din contravaloarea mărfii, în prezent, valoarea prejudiciului nerecuperat, fiind de 199.954.152 lei.

Inculpații P.F. și P.D.D., ca administratori ai SC D. SRL Tecuci, au desfășurat, începând cu 27 iulie 2000, activități comerciale și cu SC A. SRL Iași. Începând cu luna octombrie 2000, întrucât SC A. SRL Iași a solicitat inculpatei P.F. achitarea sumelor restante, aceasta, deși în interdicție bancară, a emis o filă C.E.C. pentru suma de 200.000.000 lei, având ca dată 28 octombrie 2000, însă auzind că SC A. SRL Iași a introdus fila C.E.C. la bancă pentru decontare a solicitat administratorului G.A. retragerea filei C.E.C., astfel că la 3 noiembrie 2000, fila C.E.C. a fost retrasă din circuitul bancar. Susținerea inculpatei în sensul că a achitat întreaga marfa luată de la SC A. SRL Iași, plătind în plus suma de 17.728.606 lei a fost apreciată ca nesinceră, reținându-se că plățile au fost făcute la sume mici a căror dovadă o face doar inculpata, ele negăsindu-se și în evidența SC A. SRL Iași, care și în prezent se constituie parte civilă cu suma de 408.410.550 lei, reprezentând diferența de preț neîncasată pentru tabla vândută.

Începând cu 31 august 2000, inculpații P.F. și P.D.D. au început afaceri comerciale cu SC E.C. SRL Iași și SC O. SRL Iași, având ca obiect vânzarea de tablă decapată și zincată. Pentru a începe activitatea, inculpata a solicitat și primit de la SC E.C. SRL Iași și de la SC O. SRL Iași suma de 850.000.000 lei, sub pretext că le va vira tabla, iar ca garanție a emis două file C.E.C. pentru sumele de 650.000.000 lei și respectiv, de 200.000.000 lei.

Inculpata P.F. nu a mai virat tabla motivând că are greutăți cu unii furnizorii, deși realitatea era alta, respectiv, lipsa disponibilului în cont și interdicția bancară, acesta fiind motivul real pentru care a solicitat celor două societăți retragerea filelor C.E.C. emise anterior. În final, inculpații au emis alte două file C.E.C., din 10 iunie 2001 pentru suma de 650.000 000 lei ( inculpatul P.D.D.) și din 1 mai 2001 în valoare de 200.000.000 lei (inculpata P.F.). Ambele file C.E.C. au fost refuzate la plată pentru lipsă totală de disponibil.

Prejudiciul cauzat celor două societăți SC E.C. SRL Iași și SC O. SRL Iași nu a fost recuperat. Inculpata P.F., administrator la SC D. SRL Tecuci, a emis ]n perioada în care nu avea disponibil în cont un bilet la ordin în valoare de 24.590.160 lei către SC T. SA Tecuci, societate cu care încheiase și efectuase deja transport de marfa, iar la data scadenței a solicitat SC T. SA retragerea biletului la ordin, emițând un altul, pentru aceeași sumă, datat 6 februarie 2001, scadent la 28 februarie 2001. Și acest bilet la ordin s-a dovedit a fi emis tot în perioada în care inculpata nu avea bani în cont. Abia când inculpata a aflat că biletul la ordin a fost refuzat la plată, a achitat contravaloarea serviciilor efectuate de SC T. SA, dovada în acest sens fiind chitanța din 16 aprilie 2002.

Cauza a fost înregistrată pe rolul instanței sub nr. 1574/P/2003, iar prin sentința penală nr. 159 din 17 martie 2005 a Tribunalului Galați s-a dispus în conformitate cu art. 300 alin. (2) C. proc. pen. trimiterea dosarului la Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați pentru refacerea urmăririi penale și a rechizitoriului în privința celor 2 inculpați.

S-au reținut la acel moment al cercetării încălcări ale dispozițiilor referitoare la dreptul la apărare, condițiile exercitării acțiunii penale, începerea urmăririi penale, extinderea cercetărilor, cuprinsul rechizitoriului și obiectul judecății.

Prin Decizia penală nr. 50/ R din 25 ianuarie 2006, Curtea de Apel Galați a respins excepția inadmisibilității recursului declarat de Parchet, invocată de inculpați, a admis recursul formulat de parchet și părțile civile SC O. SRL Iași, SC A. SRL Iași și SC E.C. SRL Iași, a casat sentința penală nr. 159/2005 și a trimis cauza la aceeași instanță pentru continuarea judecății.

În aceste condiții cauza a fost înregistrată pe rolul instanței sub nr. RJ/360/P/2006, (nr. nou 5733/121/2006), iar prin sentința penală nr. 267 din 22 mai 2007 Tribunalul Galați a dispus în conformitate cu art. 332 alin. (2) C. proc. pen. restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați pentru refacerea urmăririi penale și a rechizitoriului în privința celor doi inculpați. A reținut instanța încălcarea dispozițiilor procedurale prevăzute de art. 129 alin. (3) C. proc. pen. în privința inculpatei P.F. în cursul urmării penale, precum și nelegala sesizare a instanței de judecată în cazul actelor materiale privind pe SC U.I. SRL Tecuci (pct. 3 rechizitoriu), SC T. SA SA Tecuci (ultimul punct din rechizitoriu), SC I.S.S.A. SRL Bacău și SC O.A. SA - toate raportat la inculpatul P.D.D.

Prin Decizia penală nr. 587/R/2007, Curtea de Apel Galați, a admis recursul declarat de Parchet, a casat sentința penală nr. 267/2007 a Tribunalului Galați, și a dispus trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru continuarea judecății.

Pe parcursul cercetării judecătorești s-au făcut numeroase demersuri pentru legala îndeplinire a procedurii de citare, avându-se în vedere numărul mare de părți civile, precum și schimbarea denumirii și a situației juridice a unora dintre acestea (SC O. SRL Iași - actualmente SC G.E. SRL; SC E.C. SRL Iași - actualmente SC P.U.A. SRL). Totodată, în privința SC O.A. SRL București a fost închisă procedura lichidării judiciare, societatea fiind radiată din evidențele Registrului Comerțului.

Analizând actele și lucrările dosarului, pe baza probatoriului administrat pe parcursul procesului penal, instanța de fond a apreciat că nu pot fi determinate cumulativ toate elementele care alcătuiesc conținutul concret al infracțiunilor deduse judecății.

Astfel, s-a constatat lipsa intenției inculpaților în a săvârși infracțiunea dedusă judecății, infracțiune ce poate fi săvârșită doar cu această formă de vinovăție.

Mai mult, cu privire la inculpatul P.D.D. - în privința a 4 acte materiale (cele privitoare la societățile - părțile vătămate SC U.I. SRL, SC T. SA Tecuci, SC I.S.S.A. SRL Bacău și SC O.A. SRL) - s-a reținut că instanța nu a fost legal sesizată; acest inculpat fiind acuzat penal fără a avea calitatea de învinuit, uneori neformulându-se nici o acuzație faptică în descrierea actelor materiale susmenționate și cu toate acestea în sarcina lui s-a reținut întregul prejudiciu în sumă de 10.936.960.000 lei.

În relația cu SC M.C. SRL s-a reținut că lipsește în mod evident latura subiectivă care să configureze actul material al înșelăciunii.

Așa cum rezultă din expertiza contabilă întocmită de expertul P.C., între cele două societăți SC D. SA și SC M. SA s-au derulat afaceri comerciale în perioada mai-noiembrie 2000, în valoare de 4.953.130.987 lei, din care 4.945318.637 lei mărfuri livrate și 7.818350 lei servicii prestate, fără a se încheia o convenție scrisă, modalitățile de plată fiind alese potrivit înțelegerilor verbale: file C.E.C., ordine de plata, bilete la ordin, numerar și diverse plăți către terți (plata în compensare). După data de 15 octombrie 2000, când SC D. SRL se afla în interdicție bancară, plățile s-au efectuat cu bilete la ordin, numerar, ordine de plăți și, în final, prin executarea garanției imobiliare.

În răspunsul dat de expertul P.C. la obiectivul 6 au fost redate, în prima parte, mărfurile livrate și serviciile prestate, documentele de livrare, datele livrărilor și valoarea fiecărei livrări sau prestații, rezultând că livrarea s-a făcut în perioada 12 mai -23 noiembrie 2000 și că valoarea totală a livrărilor și a prestațiilor a fost de 4.953 octombrie 987 lei.

În continuare, au fost redate plățile efectuate de SC D. SRL începând cu 20 iunie 2000 și până la 4 decembrie 2000, cu file C.E.C. și ordine de plată, totalizând suma de 2.363.521.285 lei, apoi plăți prin compensare în valoare de 1.524.817.053 lei, alte plăți în valoare 131.700.000 lei și, în fine, prin executarea unei garanții imobiliare în valoare de 1.108.678.300 lei, toate sumele menționate adunate depășind valoarea mărfurilor livrate și a serviciilor prestate.

Chiar dacă nu toate plățile s-au făcut concomitent cu livrările de mărfuri și prestațiile de servicii, o bună parte din ele fiind ulterioare, este cert ca în speță nu poate fi vorba nici pe departe de rea-credință, de intenție de înșelare din partea inculpaților, dat fiind blocajul financiar în care se aflau.

Pe de altă parte, în perioada termenelor scadente ale filelor C.E.C., inculpata P.F. se afla arestată preventiv, deci în imposibilitate de a-și onora obligațiile contractuale.

Din perspectiva tranzacției comerciale cu SC P.P. SA SRL Călărași - așa cum rezultă și din declarația inculpatului P.D.D. și a reprezentantului părții vătămate (administrator A.S.) - filele 73, 107 dosar fond vol. II - situația prezentată în actul de sesizare nu este completă.

Astfel, între SC P.P. SA SRL Călărași și societatea inculpatului SC D. SRL Tecuci au existat anterior datei de 19 septembrie 2000, când a fost achiziționat autoturismul Mercedes cu suma de 400.000.000 lei, relații comerciale având ca obiect vânzarea-cumpărarea de creanțe de energie electrică și, conform răspunsului expertizei P.C., SC P.P. SRL avea la momentul facturării autoturismului, o obligație de plată neachitată de 100.000.000 lei reprezentând creanțe cesionate de SC D. SRL și finalizate la 28 august 2000.

Pe de altă parte, la data de 20 decembrie 2000, cu ordinul de plată, SC P.P. SRL a achitat societății administrată de inculpați, suma de 72.000.000 lei reprezentând avans pentru creanțe de energie electrică, astfel că în discuție rămâne suma de 472.000.000 lei și nu 572.000.000 lei, întrucât diferența de 100.000.000 lei nu reprezintă un prejudiciu, inculpata P.F. acceptând de bunăvoie să achite în plus această sumă pentru că a fost așteptată cu plata.

Potrivit răspunsului expertului P.C. la obiectivul nr. 6, în cadrul datoriei susmenționate au fost efectuate plăți până la 4 decembrie 2000, în valoare de 220.000.000 lei, iar după ce inculpata P.F. a fost pusă în libertate, în măsura posibilităților, începând cu 18 februarie 2002, a reluat plățile sub diverse forme (în numerar, pe baza de chitanțe, prin ordine de plată, prin livrarea de mărfuri în compensare), achitând încă 265.322.659 lei, cu 13.322.659 lei mai mult decât valoarea prejudiciului.

Acuzația corelativă relației comerciale cu SC I.S.S.A. SRL Bacău, de asemenea, nu a fost reținută în sarcina inculpaților.

Astfel, în scurt timp de la sesizarea B.R.D. - Agenția Tecuci - despre refuzul la plata a filei C.E.C. din lipsa de disponibil (fila 14 dosar urmărire), respectiv la 22 decembrie 2000, organul de politie s-a deplasat la sediul SC D. SRL și, în prezența inculpatei, a verificat evidența contabilă a societății în legătură cu fila C.E.C. în discuție și a precizat în final, că “suma a fost plătită anterior datei de 29 octombrie 2000 cu ordinul de plată nr. 23 din 23 august 2000”.

Verificările ulterioare (procesul-verbal din 10 aprilie 2001 al organului de politie - fila 29 dosar urmărire penală - din care rezultă că societatea inculpatei a achiziționat bonuri de energie electrică în valoare de 1.175.000.000, contravaloarea acestora fiind achitată cu file C.E.C., numerar, discount, ordine de plată, în prezent I.S.S.A. SRL Bacău figurând cu un sold debitor de 20.000.000 lei, fișa de cont - fila 30 - extrasele de cont - filele 31-34 și 37-40 - din care rezultă fiecare operație, alte acte filele 35-36) au confirmat același lucru.

În cursul urmăririi penale a fost efectuată și o expertiză contabilă (filele 417-440) care, examinând derularea întregii operațiuni comerciale dintre cele două societăți, a constatat în final, că datoria totală de 1.175.000.000 lei a fost achitată în totalitate prin numerar, virament și C.E.C.uri, cu precizarea că, urmărind situația cronologică a datoriilor către SC I.S.S.A. SRL Bacău, expertiza a menționat că la data de 17 august 2000, acestea erau de 400 milioane lei, la data de 19 august 2000, s-au mai adăugat 625 milioane lei, iar la data de 2 octombrie 2000, încă 150 milioane ( în total, 1.175.000.000 lei). S-a concluzionat că datoriile se sting cu plăți efectuate în ordinea vechimii, în cazul de față, cu suma de 150 milioane virată cu ordinul de plată din 23 august 2000, că s-a achitat parțial datoria înregistrată la 17 august 2000, în final, neexistând nicio datorie și nicio infracțiune.

Și expertiza dispusă de instanță (întocmită de expertul P.C.) a ajuns la aceleași concluzii, respectiv că SC I.S.S.A. SRL Bacău a cedat creanțe energie electrică în valoare de 1.175.000.000 lei (în care este inclusă și valoarea de 150.000.000 lei rezultată din cedarea de creanțe conform procesului-verbal din 2 octombrie 2000) obligații stinse în totalitate prin numerar, ordin de plată și C.E.C.uri.

Relațiile comerciale cu SC B. SRL Brăila nu au evidențiat niciun moment reaua credință din partea inculpaților, care să justifice vinovăția acestora.

Edificator este faptul că această societate nu numai că nu a formulat plângere penală în cauză și nu a reclamat nici un fel de pretenții bănești, dar a refuzat în mod susținut chiar furnizarea de informații organelor de poliție (filele 68-69 dosar urm.pen).

Este cert că între SC F. SRL și SC B. SA s-au derulat relații comerciale.

Astfel, în baza contractului încheiat la 13 aprilie 2000 între cele două societăți, în care SC D. SRL Tecuci avea calitatea de cumpărător, aceasta din urmă se obliga să plătească în avans suma de 11.150 dolari SUA cu termen de plată 15 mai 2000, rămânând de plată suma de 35.760 dolari SUA. Tot în contract se prevede că, cumpărătorul înțelege să prezinte vânzătorului o formă de garanție pentru suma aferentă desfășurării contractului, motiv pentru care SC D. SRL a emis fila C.E.C. în alb la data încheierii contractului, filă C.E.C. ce reprezenta acea garanție.

La 20 noiembrie 2000, fila C.E.C. completată după toate probabilitățile de reprezentanții SC B. SA cu suma de 1.418.884.500 lei și cu data de 17 noiembrie 2000, a fost introdusă în circuitul bancar spre decontare dar, la doua zile, societatea brăileană a solicitat băncii retragerea C.E.C.ului din circuitul bancar, întrucât “plata se va face la o dată ulterioară” (fila 47 dosar urmărire), după care, la 29 noiembrie 2000 aceeași filă C.E.C. este introdusa din nou la bancă, la 4 decembrie 2000 fiind refuzată la plată pentru lipsă disponibil.

Potrivit expertizei efectuate în faza cercetării judecătorești, la data introducerii filei C.E.C. în circuitul bancar, datoria reală a SC F. SRL era doar de 881.718.392 lei si nu de 1.418.884.500 lei, diferența reprezentând plăți efectuate în valoare de 473.420.800 lei (mărfuri livrate = 37.920.800 lei și cupoane agricole depuse = 435.500.000 lei).

Indiferent însă de valoarea sumei, s-a considerat că, în speță nu poate fi vorba de infracțiunea de înșelăciune din moment ce societatea vânzătoare nu a formulat plângere penală.

Pe de altă parte, faptul că în pofida refuzului la plată înregistrat în scurt timp, cele 2 societăți au demarat un alt contract de cesiune de creanță, a demonstrat că partea vătămată SC B. SA Brăila cunoștea situația financiară a inculpaților.

În cursul anului 2000, SC D. SRL Tecuci, prin inculpata P.F., s-a aprovizionat în mai multe rânduri cu tablă de la societatea creditoare și, așa cum a rezultat din fișa contului 411 a acesteia (fila 75 dosar urmărire) și din declarația martorei M.D.S. (fila 86 dosar urmărire), de fiecare dată, valoarea tablei a fost achitată integral de inculpată, prin file C.E.C. onorate de bancă.

La 28 decembrie 2000, inculpata a mai achiziționat tablă în valoare de 64.460.000 lei cu factura fiscală pe care a înscris mențiunea că “se achită cu C.E.C.” (fila 72, 77).

Această filă C.E.C. a fost emisă în alb, fiind doar semnată de inculpată, care a mai completat cuvântul “Tecuci” la rubrica “emis la (…)” și lăsată martorei M.D.S., contabilă la societatea creditoare, cu titlu de garanție, întrucât încă din lunile decembrie 2000 și ianuarie 2001 inculpata începuse să achite în numerar în contul datoriei, ajungând ca suma plătită să fie de 38.000.000 lei, rămânând o diferență neachitată, de 26.460.000 lei.

Așa cum rezultă din declarația lui M.D.S., în baza înțelegerii intervenite cu conducerea societății creditoare, fila C.E.C. lăsată drept garanție a fost completată la toate celelalte rubrici, inclusiv suma restantă de 26.460.000 lei, de către martora M.D.S., stabilindu-se data de 26 martie 2001 pentru decontare, ceea ce înseamnă că societatea creditoare a cunoscut că pe moment, inculpata nu dispunea de posibilități de plată și a acceptat decalarea plății până în luna martie 2001, când inculpata spera, la rându-i, să recupereze de la datornicii ei sume de bani (potrivit expertizei P.C. - fila 15 - la data emiterii filei C.E.C. în discuție, SC D. SRL Tecuci avea de încasat 2.441.429.205 lei).

La 21 martie 2001, deci înaintea datei de 26 martie 2001, trecută în fila C.E.C., inculpata P.F. a fost arestată în altă cauză și a fost în imposibilitate de a acționa în vreun fel, iar societatea creditoare a introdus fila C.E.C. la bancă, plata fiind refuzata pentru lipsă disponibil.

Privitor la partea civilă SC O.I. SRL București s-a reținut că la data de 8 decembrie 2000 s-a semnat un contract de cesiune de creanțe între această societate, în calitate de cedentă și SC D. SRL în calitate de cesionară privind cesionarea creanțelor în sumă de 4.643.220.000 lei.

- 328.529.250 lei prin contractul de cesiune de creanțe din 22 noiembrie 2000, notificat debitoarei cedate SC E. SA - sucursala de distribuție Satu Mare.

- 2.496.822.300 lei prin contractul de cesiune de creanțe din 22 noiembrie 2000, notificat debitoarei cedate SC E. SA - sucursala de distribuție Oradea.

- 1.555.963.000 lei prin contractul de cesiune de creanțe din 23 noiembrie 2000, notificat debitoarei cedate C.N.H. Petroșani.

- 171.287.930 lei prin contractul de cesiune de creanțe din 23 noiembrie 2000 notificat debitoarei cedate C.N.L.O. - E.M.S. Farcasesti.

- 90.617.520 lei prin contractul de cesiune de creanțe din 23 noiembrie 2000, notificat debitoarei cedate C.N.L.O. Târgu Jiu E.M.C. Pinoasa.

În subsolul contractului, reprezentantul SC O.I. SRL face următoarea mențiune „Se acceptă cesiunea creanței de 2.496.822.300 lei (…) o singură dată în condițiile în care SC O.I. SRL, ca parte în contract, este de acord cu condițiile de plată”.

În anexa la contractul de cesiune de creanță s-au stabilit următoarele termene de plată:

- „la predare, 200.000.000 lei;

- cu C.E.C. barat, emis de B.R.D. Tecuci, pentru diferența de 264.000.000 lei până la data de 17 decembrie 2000, garanție a plății ce se va executa cu ordin de plată.

Până la 28 decembrie 2000, suma de 1.500.000.000, lei garantată cu fila C.E.C., plata făcându-se cu ordin de plată.

Până la data de 20 ianuarie 2001, diferența de 2.181.732.000, plata garantându-se cu fila C.E.C. și executată cu ordin de plată”.

Filele C.E.C. au fost predate la data semnării contractului către SC O.I. SRL ca garanție a plăților ce urmau a fi derulate, respectiv 8 decembrie 2000.

În baza contractului de cesiune de creanțe din data de 8 decembrie 2000, SC O.I. SRL trebuia să pună la dispoziția cesionarei creanțele specificate în contract.

În perioada 3 ianuarie 2001 - 9 ianuarie 2001, SC D. SRL Tecuci a achitat suma de 200.000.000 lei în numerar conform aliniatului 1 din anexa la contract.

În data de 11 ianuarie 2001, prin ordinul de compensare din 11 ianuarie 2001 și a procesului-verbal al ședinței din 11 ianuarie 2001 se derulează prima tranzacție și ultima, prevăzute în contract, în valoare de 1.263.214.738 lei.

În data de 4 ianuarie 2001, SC O.I. SRL depune la banca spre decontare primele două blanchete C.E.C. lăsate drept garanție (în valoare de 264.000.0000 lei și în valoare de 1.500.000.000 lei), instrumente refuzate de bancă în condițiile în care SC D. SRL Tecuci nu intrase în posesia nici unei creanțe, compensarea făcându-se abia în data de 11 ianuarie 2001, iar scadența plății trebuia să curgă după această dată. Pe data de 20 ianuarie 2001, SC O. SRL notifică cesionara SC D. SRL privind rezilierea contractului.

Tot la aceeași dată de 20 ianuarie 2001, SC O.I. SRL a introdus în bancă și cea de-a treia blanchetă de C.E.C. lăsată drept garanție, în valoare de 2.181.732.000 lei și care a fost refuzată la plată în data de 15 februarie 2001, în condițiile în care contractul de cesiune de creanțe era reziliat, iar suma pe care cesionara o datora la momentul respectiv era de 1.063.214.738 lei și nu valoarea filei C.E.C. introdusă spre decontare, de 2.181.732.000 lei.

Pentru stingerea obligației menționată anterior, SC D. SRL a livrat către SC O.I. SRL, 712.006 tone deșeuri fier vechi.

Obligațiile pe care SC D. SRL le avea față de SC O.I. SRL derivă din ordinul de compensare din 11 ianuarie 2001 în valoare de 1.263.214.738 lei, fiind stinse prin plăți în numerar în sumă de 200.000.00 lei, vânzări de fier vechi, în sumă de 937.811.298 lei și cedare de comision, în sumă de 135.163.956 lei.

De asemenea, potrivit expertizei contabile efectuate în cursul judecății, SC A. SRL Iași a livrat către SC D. SRL Tecuci în perioada iulie - august 2000 mărfuri în valoare totală de 811.410.550 lei, iar SC D. SRL a efectuat plăți în numerar cu mandat poștal, virament și compensare astfel încât, la momentul judecății, mai subzistau doar obligațiile pe care SC F. SRL le datorează SC A. SRL, obligații care, conform balanțelor analitice și a fișei de cont analitice, totalizează 200.932.560 lei.

Privitor la părțile civile SC P.U.A. SRL și SC G.E. SRL Iași s-a reținut că la data de 31 august 2000, între SC D. SRL Tecuci și cele două societăți ieșene s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare având ca obiect vânzarea, respectiv cumpărarea de tablă decapată și zincată în valoare de 6 miliarde lei, prevăzându-se la capitolul II din contract că, cumpărătorul va achita în avans suma de 850.000.000 lei reprezentând 15% din valoarea contractului, pentru care va primi garanție fila C.E.C., iar diferența de plată se va achita în termen de 30 zile de la primirea mărfii.

Așa cum au constatat și cele două expertize, între societățile susmenționate nu s-au derulat relații comerciale, contractul menționat nefiind pus în practică.

Potrivit aceluiași contract, societățile cumpărătoare trebuiau să achite avansul de 850.000.000 lei, dar aceasta sumă nu s-a regăsit nici în evidențele SC E.C. SRL și SC G.E. SRL, și nici în documentele contabile ale SC D. SRL, aceasta însemnând pe de o parte, că cele două societăți ieșene n-au făcut dovada desfășurării unor relații comerciale cu firma administrată de inculpata P.F. și nici că ar fi fost în vreun fel prejudiciate, din moment ce n-au dovedit că ar fi plătit sumele de 200.000.000, respectiv, de 650.000.000 lei din conturile lor (prima expertiza C.A., răspunzând la obiectivul nr. 10 - fila 21 a expertizei - a precizat ca SC G.E. SRL în luna august 2000 nici nu deținea în cont 650.000.000 lei), iar pe de altă parte că, în aceste condiții, acuzația din rechizitoriu privind înșelarea celor două societăți ieșene nu mai poate fi susținută, pentru că nu există.

În legătură cu împrejurările emiterii filelor C.E.C. pentru sumele de 200.000.000 lei, respectiv, de 650.000.000 lei, inculpata P.F. a explicat că fila C.E.C. în suma de 200.000.000 lei a avut la baza un contract încheiat între SC E.C. SRL și SC D. SRL, în baza altor relații comerciale, iar fila C.E.C. în valoare de 650.000.000 lei a fost emisă la solicitarea lui G.E., administrator al SC A. SRL Iași, pe numele SC G.E. SRL, întrucât era asociată cu administratorul I.O., iar suma reprezenta o datorie a SC D. SRL Tecuci către SC A. SRL Iași; or aceste fapte n-au făcut obiectul trimiterii în judecată a inculpaților.

În sfârșit, în baza unor relații comerciale mai îndelungate, SC T. SA S.A. Tecuci a prestat firmei inculpatei activități de transport marfă care, așa cum rezultă din fișa de cont a firmei creditoare (fila 487 dosar urmărire) au fost achitate eu promptitudine de inculpată, fie cu file C.E.C., fie cu bilet la ordin (după ce intrase în interdicție bancară, neaplicabilă biletelor la ordin, conform actului de la fila 492).

La începutul lunii februarie 2001, în baza contractului de transport din 31 ianuarie 2001, SC T. SA S.A. Tecuci a efectuat două transporturi de marfă în valoare de 24.590.160 lei - conform facturii fiscale din 06 februarie 2001 (fila 486) - pe care apare mențiunea “Plata cu B.O.”

La fila 488 se află biletul la ordin emis în alb, doar semnat și stampilat de inculpata P.F., restul rubricilor, inclusiv valoarea, locul, data emiterii (Tecuci, 6 februarie 2001) și scadența (28 februarie 2001) fiind completate de P.S., merceolog la societatea administrată de inculpată (fila 498).

Conform adresei B.R.D. - Agenția Tecuci - (fila 492), acest bilet la ordin, nefiind depus la bancă, nu a existat nici refuz de plată, dar pentru că nu la mult timp după data scadenței, inculpata P.F. a fost arestată în altă cauză, la scurt timp după arestare, respectiv la 2 aprilie 2001, SC T. SA s-a grăbit să formuleze plângere penală, susținând nereal, că biletul la ordin ar fi fost refuzat la plată pentru lipsa disponibilului (fila 479).

Diferența de 22 zile între data emiterii și cea a scadenței biletelor la ordin, coroborată cu împrejurarea că la momentul emiterii acestora societatea inculpatei avea de încasat din relațiile comerciale derulate peste 2.400.000.000 lei, existând speranța încasării măcar a unei părți din sumele respective, cu care să alimenteze contul societății și să onoreze plata biletului la ordin, cu faptul că anterior relațiile dintre cele două societăți s-au derulat fără incidente, dar și cu survenirea arestării inculpatei, exclud orice formă de vinovăție și în privința acestui act material.

Față de toate aceste aspecte, având în vedere și specificul relațiilor comerciale, dar și atitudinea ulterioară a inculpaților care au întreprins toate demersurile pentru recuperarea prejudiciilor, instanța de fond a apreciat că nu este realizată latura subiectivă a infracțiunilor deduse judecății.

În consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a), art. 10 lit. d) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpaților P.F. și P.D.D. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. pentru care au fost trimiși în judecată.

În conformitate cu dispozițiile art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligată inculpata P.F. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC F. SRL Tecuci la plata către partea civilă SC A. SRL Iași a sumei de 20.093,25 lei cu titlu de despăgubiri civile.

Împotriva sentinței penale nr. 455 din 29 octombrie 2009 au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și partea civilă SC P.P. SRL Dorobanțu.

Parchetul a susținut că hotărârea instanței de fond este nelegală sub aspectul greșitei achitări a inculpaților, solicitând condamnarea acestora pentru faptele deduse judecății.

Partea civilă SC P.P. SRL nu și-a motivat în scris apelul și nici nu s-a prezentat la instanță pentru susținerea acestuia, deși a fost legal citată.

Prin Decizia penală nr. 104/ A din 1 iulie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 170/44/2010, Curtea de Apel Galați a admis apelul declarat de parchet, a desființat în parte sentința, numai în ceea ce privește latura penală și rejudecând:

A condamnat pe inculpatul P.D.D. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa principală de 3 ani închisoare prin reținerea în favoarea acestuia a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. b) și c) C. pen. în referire la art. 76 lit. a) C. pen. și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 81-82 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale aplicată susnumitului inculpat pe durata termenului de încercare de 5 ani și i-a atras atenția acestuia asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 83 C. pen.

A condamnat pe inculpata P.F. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. la pedeapsa principală de 4 ani închisoare prin reținerea în favoarea acesteia a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. b) și c) C. pen., în referire la art. 76 lit. a) C. pen. și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 861 și art. 862 C. pen. a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatei, pe durata termenului de încercare de 7 ani.

Pe durata termenului de încercare a dispus ca susnumita inculpată să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 lit. a) - d) C. pen. și i s-a atras atenția acesteia asupra consecințelor nerespectării prevederilor art. 864 C. pen. referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 C. pen., a aplicat inculpaților pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii aplicate inculpaților pe durata suspendării condiționate, respectiv a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicate acestora.

A menținut celelalte dispoziții ale hotărârii apelate.

A respins, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă SC P.P. SRL pe care a obligat-o la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Împotriva Deciziei penale nr. 104/ A din 1 iulie 2010 au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și inculpații P.D.D. și P.F., recursuri care au fost admise de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia penală nr. 921 din 9 martie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 170/44/2010 prin care a fost casată decizia atacată și trimisă cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Galați.

În considerentele deciziei, instanța de recurs a arătat că este util a se analiza, prioritar, motivele de recurs ce vizează restituirea sau retrimiterea cauzei spre rejudecare, un prim motiv din această categorie, dezvoltat de apărarea inculpaților, vizând restituirea cauzei la parchet pentru nelegala sesizare a instanței.

Înalta Curte a constatat, cum corect, de altfel, a reținut și Curtea de Apel, că aceste critici au fost reiterate de inculpați în fiecare ciclu procesual, iar printr-o decizie cu putere obligatorie pentru instanța de fond s-a constatat că nu sunt fondate.

Astfel, s-a arătat că, rezultând și contribuția inculpatului P.D.D. la săvârșirea unor acte materiale pentru care nu s-a dispus față de el începerea urmăririi penale „in personam” și apreciind că cei doi inculpați au comis toate aceste acte materiale în baza aceleiași rezoluții infracționale, procurorul s-a conformat prevederilor art. 238 C. proc. pen. și a dispus schimbarea încadrării juridice, prin rezoluția din 29 mai 2003. S-a reținut că această rezoluție echivalează ea însăși cu o dispoziție de începere a urmăririi penale, fiind evidentă voința organului de urmărire penală de a stabili răspunderea penală a acestui inculpat pentru toate faptele pentru care a fost cercetat.

La data de 29 mai 2003, inculpații au fost din nou audiați, în prezența apărătorului ales, cu privire la toate faptele pentru care au fost cercetați, prilej cu care și-au menținut declarațiile anterioare.

După finalizarea urmăririi penale a fost întocmit referatul de terminare a urmăririi penale în care, contrar celor reținute de prima instanță, sunt descrise toate actele materiale, este prezentată participația fiecărui inculpat la săvârșirea acestora și s-a propus trimiterea în judecată a ambilor inculpați pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Întrucât punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată sunt atributul exclusiv al procurorului, s-a apreciat că este lipsită de relevanță împrejurarea că prin referatul de terminare a urmăririi penale s-a propus neînceperea și respectiv, scoaterea de sub urmărire penală pentru două dintre actele materiale ce intră în conținutul infracțiunii continuate de înșelăciune.

S-a reținut că după primirea dosarului, procurorul a procedat la prezentarea întregului material de urmărire penală, prilej cu care inculpații, fiind audiați în prezența apărătorului ales, nu au avut obiecțiuni cu privire la începerea și desfășurarea urmăririi penale.

În consecință, s-a apreciat că nu sunt temeiuri pentru a se considera că urmărirea penală a fost efectuată cu încălcarea unor dispoziții legale de natură să atragă neregularitatea actului de sesizare a instanței și să impună restituirea dosarului la procuror, în temeiul art. 300 alin. (2) C. proc. pen.

Presupunând însă că ar fi existat o încălcare a dispozițiilor art. 228 C. proc. pen., constând în omisiunea de a se începe urmărirea penală față de inculpatul P.D.D., această încălcare nu se încadrează în categoria celor care atrag nulitatea absolută, reglementate prin dispozițiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen., ci este sancționată cu nulitatea relativă, care putea fi invocată doar în condițiile prevăzute de art. 197 alin. (1) și (4) C. proc. pen.

Înalta Curte a reținut că unul dintre motivele de recurs invocate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați se referă la împrejurarea că instanța de apel, în mod greșit a obligat-o pe inculpata P.F. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC F. SRL Tecuci și nu cu partea responsabilă civilmente SC D. SRL Tecuci la plata despăgubirilor civile și a cheltuielilor de judecată.

Deși procurorul a indicat pentru această critică motivul de recurs prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., Înalta Curte analizând decizia recurată, a constatat că se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., întrucât instanța de apel nu s-a pronunțat asupra acestui motiv de apel invocat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați.

S-a constatat că atât în motivele scrise formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, cât și la dezbaterea pe fond a cauzei, reprezentantul Parchetului a invocat faptul că în mod greșit s-a dispus obligarea inculpatei P.F. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC F. SRL Tecuci la plata către partea civilă SC A. SRL a sumei de 20.093,25 lei, corect era să se dispună obligarea inculpaților în solidar cu partea responsabilă civilmente SC D. SRL Tecuci pentru repararea prejudiciului cauzat acestei societăți.

Fila C.E.C. emisă ca mijloc de plată la data de 27 iulie 2000 și ulterior retrasă din circuitul bancar datorită solicitării inculpatei P.F., a fost emisă de aceasta în calitate de administrator al SC D. SRL Tecuci, astfel că această societate are calitate de parte responsabilă civilmente.

Având în vedere omisiunea instanței de apel de a examina acest motiv de apel, Înalta Curte a reținut incidența cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., cu consecința casării deciziei și trimiterii cauzei spre rejudecare.

Înalta Curte a apreciat că se impune casarea în întregime a deciziei, inclusiv pe latură penală, deoarece nici celelalte motive de recurs dezvoltate de Parchet și inculpați nu-și pot găsi o rezolvare direct în recurs.

Critica inculpaților vizând greșita condamnare este indisolubil legată de latura civilă a cauzei, iar în ipoteza reținerii vinovăției acestora, s-a observat că se invocă de Parchet omisiunea totală a instanței de apel care, pronunțând condamnarea inculpatei P.F., nu a manifestat nicio preocupare pentru rezolvarea situației antecedentelor penale ale acesteia.

Deși în recurs s-au făcut demersuri pentru obținerea hotărârilor anterioare de condamnare a inculpatei P.F., acestea nu au parvenit integral instanței, situație în care s-a impus lărgirea probatoriului cu înscrisuri sub acest aspect, ceea ce a atras incidența prevederilor art. 38515 pct. 2 lit. c) alin. (4) C. proc. pen. și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Pentru considerentele mai sus evocate, reținând incidența cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen. și prevederile art. 38515 pct. 2 lit. c) alin. (1) și (4) C. proc. pen., Înalta Curte a admis recursurile declarate, a casat în întregime decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Prin Decizia penală nr. 302/ A din 21 decembrie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 170/44/2010 RJ, Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, a desființat

în parte sentința penală nr. 455 din 29 octombrie 2009 a Tribunalului Galați și în rejudecare:

În baza art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul P.D.D., la o pedeapsă principală de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b), c) C. pen.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului P.D.D. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b), c) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit potrivit art. 82 C. pen.

În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenția inculpatului P.D.D. asupra prevederilor art. 83, 84 C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor inculpatei P.F. din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și, în această nouă încadrare juridică, a condamnat-o pe inculpata P.F., la o pedeapsa principală de 4 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen., reținând în favoarea acesteia dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. b), c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 80 C. pen.

În baza art. 85 C. pen. a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatei P.F. prin sentința penală nr. 89 din 14 februarie 2007 a Judecătoriei Tecuci, definitivă prin Decizia penală nr. 401/ R din 1 iulie 2008 a Curții de Apel Galați, pedeapsă pe care a contopit-o cu pedeapsa aplicată pentru prezentele fapte deduse judecății, inculpata P.F. urmând să execute pedeapsa principală cea mai grea, sporită cu 3 luni închisoare, în total 4 ani și 3 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen.

În baza art. 83 C. pen., art. 10 din Legea nr. 137/1997, art. 120 alin. (2) C. pen., a revocat suspendarea condiționată pentru restul de 2 ani închisoare, pedeapsă aplicată inculpatei prin sentința penală nr. 300 din 17 martie 1999 a Judecătoriei Tecuci, definitivă prin Decizia penală nr. 992/ A din 6 noiembrie 2000 a Tribunalului Galați, la 16 noiembrie 2000 și a dispus ca inculpata să execute alăturat, pedeapsa de 2 ani și pedeapsa mai sus aplicată, în total 6 ani și 3 luni pedeapsa principală și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatei P.F. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen.

A dispus ca inculpata P.F. să execute pedeapsa principală de 6 ani și 3 luni închisoare și pedeapsa accesorie, în regim privativ de libertate.

A dedus din pedeapsa aplicată inculpatei P.F. perioada executată din pedeapsa la care aceasta a fost condamnată prin sentința penală nr. 89 din 14 februarie 2007 a Judecătoriei Tecuci, definitivă prin Decizia penală nr. 401/ R din 1 iulie 2008 a Curții de Apel Galați, respectiv de la 21 martie 2001 - 31 iulie 2001.

A obligat în solidar pe inculpații P.D.D. și P.F. și pe fiecare dintre ei în solidar cu partea responsabilă civilmente SC D. SRL Tecuci prin lichidator SC C.E. SRL Tecuci la plata către SC A. SRL Iași prin reprezentanți legali, a sumei de 20.093,25 lei, cu titlu de despăgubiri civile.

În baza art. 189 - 191 C. proc. pen. a obligat pe inculpatul P.D.D., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC D. SRL Tecuci prin lichidator SC C.E. SRL Tecuci la plata către stat a sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare la fond.

În baza art. 189 - 191 C. proc. pen. a obligat pe inculpata P.F., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC D. SRL Tecuci prin lichidator SC C.E. SRL Tecuci, la plata către stat a sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare la fond.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

A respins, ca nefondat, apelul formulat de partea civilă SC P.P. SA SRL comuna Dorobanțu, sat Dorobanțu, județul Călărași prin administrator A.S. și a obligat-o la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

A dispus ca după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, copii de pe hotărâre să se trimită la O.R.C. Galați.

A admis cererea formulată de expert contabil P.C. și l-a exonerat pe acesta de plata amenzii judiciare în sumă de 1000 lei, stabilită prin Încheierea de ședință din 26 mai 2009 a Tribunalului Galați.

Instanța de apel s-a conformat deciziei instanței de recurs, a solicitat copii de pe hotărârile judecătorești prin care inculpata P.F. a fost anterior condamnată, a întrebat inculpații dacă înțeleg să dea declarații în cauză, răspunsul acestora fiind negativ și analizând probatoriul administrat în cauză a reținut următoarea situație de fapt:

Începând cu data de 17 august 2000, inculpații P.F. și P.D.D. au încheiat relații comerciale în numele SC D. SRL Tecuci, cu SC I.S.S.A. SRL Bacău, privind achiziționarea de creanțe de energie electrică în valoare totală de 1.175.000.000 lei. Ultima convenție în acest sens s-a încheiat cu bonuri de energie electrică în valoare de 150.000.000 lei. Pentru plata ultimelor două bonuri de energie înregistrate în procesele-verbale nr. 813 și 822 la data de 29 octombrie 2000, la inițiativa inculpatei P.F., inculpatul P.D.D. a emis fila C.E.C. - deși erau și știau că sunt în interdicție bancară- în valoare de 150.000.000 lei. SC I.S.S.A. SRL Bacău, neștiind că SC D. SRL Tecuci este în interdicție bancară și crezând că fila C.E.C. este corectă și legală, a girat-o pe SC D. SRL Bacău la care avea la rându-i datorii, iar aceasta, la rândul său, a girat-o pe SC A. SRL Bacău. La data de 29 octombrie 2000, SC A. SRL Bacău a introdus fila C.E.C. la bancă, plata fiind refuzată la data de 2 noiembrie 2000 din lipsă totală de disponibil în contul SC D. SRL Tecuci care era în interdicție bancară din data de 15 noiembrie 2000.

În această situație, SC I.S.S.A. SRL Bacău a luat legătura cu inculpata P.F. care a emis un bilet la ordin la data de 20 decembrie 2000, pentru suma de 150.000.000 lei, scadent la data de 15 ianuarie 2001, deși știa că este în incidență de plăți, bilet la ordin care, la data de 23 ianuarie 2001 a fost refuzat la plată pentru lipsă totală de disponibil.

Prin cele două instrumente de plată emise în perioada interdicției bancare, inculpații au adus și menținut în eroare SC I.S.S.A. SRL Bacău, cauzându-i un prejudiciu în valoare de 150.000.000 lei, sumă cu care această societate se constituie parte civilă și în prezent. Inculpații au susținut că ar fi achitat această sumă prin fila C.E.C. din data de 20 octombrie 2000, în valoare de 193.000.000 lei, emisă tot în perioada interdicției bancare. Această din urmă filă C.E.C. a fost avută în vedere și în raportul de expertiză contabilă efectuată în cauză, dar privește o altă sumă, ce reprezintă contravaloarea altor bonuri, din moment ce SC I.S.S.A. SRL Bacău a susținut că nu a fost achitată suma de 150.000.000 lei prin această filă C.E.C.. Inculpații au recunoscut emiterea acestor instrumente de plată în perioada în care se aflau în interdicție bancară, însă au susținut că le-au emis cu titlu de garanție, susținere care însă nu a fost reținută de instanța de apel, pe de o parte, pentru că pe înscrisurile respective nu figurează nici măcar mențiunea „garanție”, iar pe de altă parte pentru că inculpații nu aveau voie să emită asemenea instrumente de plată, fiind în interdicție bancară.

La data de 13 aprilie 2000, inculpata P.F., ca reprezentat al SC F. SRL Tecuci, a încheiat un contract de vânzare-cumpărare îngrășăminte chimice cu SC B. SA Brăila. În timpul derulării activităților comerciale, deși se afla în interdicție bancară, în baza contractului de asociere întocmit la 25 martie 2000 între SC D. SRL Tecuci și SC F. SRL Tecuci încheiat cu încălcarea dispozițiilor legale, la sugestia inculpatei P.F., inculpatul P.D.D. a emis la data de 17 noiembrie 2000, fila C.E.C., în valoare de 1.418.884.000 lei, refuzată la plată la data de 4 decembrie 2000 pentru lipsă totală de disponibil.

Aflând că SC B. SA Brăila a introdus fila C.E.C. la bancă pentru decontare și știind că în cont nu are provizia necesară, inculpata P.F. a solicitat reprezentanților SC B. SA Brăila retragerea din circuit a filei C.E.C. cu motivarea că va face plata la o dată ulterioară, fără a preciza când anume.

Văzând că plata nu se face, SC B. SA Brăila, la data de 29 noiembrie 2000, a introdus din nou la bancă fila C.E.C. care a fost refuzată din lipsă totală de disponibil.

Ulterior, între cele două societăți comerciale s-au derulat activități comerciale, ultima activitate fiind înregistrată la data de 3 februarie 2001, SC D. SRL Tecuci emițând pentru plată bilete la ordin care nu au fost onorate de bancă din lipsă de disponibil.

La data de 28 decembrie 2000, inculpata P.F., în calitate de administrator SC D. SRL Tecuci, a cumpărat tablă zincată de la SC U.I. SRL Tecuci în valoare de 64.460.000 lei, pentru care a emis o filă C.E.C. deși cunoștea că nu are disponibil în cont.

Întrucât inculpata nu a achitat contravaloarea mărfii, SC U.I. SRL Tecuci a introdus fila C.E.C. la bancă pentru decontare. Inculpata, cunoscând că nu are disponibil în cont, a solicitat reprezentanților SC U.I. SRL Tecuci retragerea filei C.E.C., promițând că va face plata imediat.

După mai multe insistențe, SC U.I. SRL a primit o parte din bani, respectiv suma de 38.000.000 lei, iar pentru diferența de 26.460.000 lei, inculpata, deși se afla în interdicție bancară și nu avea în cont provizia necesară, a emis o filă C.E.C., scadentă la data de 26 martie 2001, ce a fost refuzată la plată în ziua de 2 aprilie 2001 pentru lipsă totală de disponibil.

La data de 8 decembrie 2000, inculpata P.F., administrator al SC D. SRL Tecuci a încheiat un contract de cesiune de creanțe pentru bonuri de energie electrică cu SC O.I. SRL Craiova, iar pentru a crea impresia corectitudinii și a perfecta contractul a plătit mai întâi, suma de 200.000.000 lei, iar pentru diferența până la 4.643.220.000 lei a eliberat, deși se afla în perioada de interdicție bancară, un număr de 3 file C.E.C. :, pentru 264.000.000 lei;, pentru 1.500.000 lei și pentru 2.181.730.000 lei, toate în perioada 17 decembrie 2000 - 20 ianuarie 2001.

La data de 9 ianuarie 2001, pe primele două file C.E.C., banca, constatând lipsă totală de disponibil în contul SC D. SRL Tecuci a înscris pe verso „refuz - lipsă totală de disponibil”, fapt pentru care au fost retrase de la bancă.

Fila C.E.C. din data de 20 ianuarie 2001, emisă pentru suma de 2.181.730.000 lei emisă de către inculpata P.F. a fost introdusă la plată de SC O.I. SRL Craiova la data de 13 februarie 2001, iar în ziua de 15 februarie 2001 a fost refuzată la plată pentru lipsă totală de disponibil.

Toate cele trei file C.E.C. au fost emise de inculpata P.F. de comun acord cu inculpatul P.D.D., în perioada de interdicție bancară, deși știau că nu au disponibil în cont, motiv pentru care SC O.I. SRL Craiova a formulat plângere penală împotriva reprezentanților SC D. SRL Tecuci, considerându-se prejudiciată de cei doi inculpați prin modalitatea practicată de aceștia.

La data de 19 septembrie 2000, inculpatul P.D.D., administrator al SC D. SRL Tecuci a cumpărat de la SC P.P. SA comuna Dorobanțu, județul Călărași, un autoturism în valoare de 400.000.000 lei. Inițial, s-a convenit de către cei doi ca prețul să fie plătit în termen de o lună cu bani lichizi, însă la termenul stabilit întrucât nu s-a făcut plata, administratorul SC P.P. SA, numitul A.S., a venit la Tecuci și a luat legătura cu inculpata P.F. care, sub pretext că nu are bani, i-a înmânat fila C.E.C. din 22 decembrie 2000 în valoare de 400.000.000 lei, deși imediat după achiziționare, inculpata a vândut autoturismul cu aceeași sumă către SC C. SRL Galați, bani pe care i-a încasat.

La insistențele SC P.P. SA de a i se achita contravaloarea autoturismului, inculpata a mai emis o filă C.E.C. BG 303-131648 din 15 ianuarie 2001, în valoare de 500.000.000 lei. Inițial, la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a autoturismului și inculpatul P.D.D. a emis o filă C.E.C. în valoare de 400.000.000 lei pentru a crea impresia solvabilității.

Reprezentantul SC P.P. SA, neprimind banii, a revenit la Tecuci pentru a obține contravaloarea autoturismului, situație în care inculpatul P.D.D. i-a înmânat alte două file C.E.C., în valoare de 500.000.000 lei din data de 1 martie 2001 și în valoare de 500.000.000 lei din data de 25 martie 2001.

Cea de-a doua filă C.E.C. a fost emisă după revenirea administratorului A.S. pentru a i se achita autoturismul, situație în care, dându-și seama că este înșelat, a introdus fila C.E.C. la bancă, aceasta fiind refuzată la plată la data de 28 aprilie 2001 pentru lipsă totală de disponibil. În toată această perioadă inculpații nu au făcut cunoscut SC P.P. SA că sunt în interdicție bancară și nici că filele C.E.C. ar constitui garanții, ci au folosit aceste instrumente de plată doar pentru inducerea în eroare a administratorului societății de la care au cumpărat autoturismul.

În perioada 12 mai 2000 - 23 noiembrie 2000, SC D. SRL Tecuci a desfășurat prin intermediul inculpaților P.F. și P.D.D. activități comerciale cu SC M.C. SRL Galați, evaluate la suma de 4.045.318.637 lei, reprezentând contravaloare tablă și țeavă.

Cu toate că marfa ridicată de la SC M.C. SRL Galați a fost vândută de inculpați la SC C. SA Tecuci, de unde au și încasat contravaloarea acesteia, nu au făcut plata către SC M.C. SRL Galați, fapt ce a făcut ca reprezentantul societății să solicite de mai multe ori achitarea mărfii, inculpații răspunzând în schimb, deși se aflau în interdicție bancară, cu emiterea de file C.E.C. și bilete la ordin, pentru care nu aveau însă disponibil.

Astfel, inculpata P.F. a emis fila C.E.C. din data de 9 martie 2001 și două bilete la ordin din datele de 6 noiembrie 2000 și de 6 februarie 2001, toate trei pentru suma de 837.000.000 lei, iar inculpatul P.D.D. a emis filele C.E.C. din data de 22 martie 2001, din data de 13 martie 2001 și din data de20 martie 2001, pentru suma de 1.480.000.000 lei deși, pentru niciunul din aceste instrumente de plată nu aveau disponibil în cont și se aflau în interdicție bancară.

Inculpații P.F. și P.D.D. ca administratori ai SC D. SRL Tecuci au desfășurat, începând cu data de 27 iulie 2000, activități comerciale și cu SC A. SRL Iași. În luna octombrie 2000, întrucât SC A. SRL Iași a solicitat inculpatei P.F. achitarea sumelor restante, aceasta, deși se afla în interdicție bancară, a emis la data de 28 octombrie 2000 o filă C.E.C. pentru suma de 200.000.000 lei, însă auzind că SC A. SRL Iași a introdus fila C.E.C. la bancă pentru decontare a solicitat administratorului Gheorghiu Amalia retragerea acesteia, astfel că în ziua de 3 noiembrie 2000, fila C.E.C. a fost retrasă din circuitul bancar. Este drept că inculpata a precizat că după aceea a achitat întreaga marfă luată de la SC A. SRL Iași, susținând că a achitat în plus suma de 17.728.606 lei, însă plățile au fost făcute la sume mici a căror dovadă o face doar inculpata, acestea negăsindu-se în evidența SC A. SRL Iași care s-a constituit parte civilă cu suma de 408.410.550 lei, reprezentând diferență de preț neîncasată la tabla vândută (conform facturilor fiscale și chitanțelor cu care se face dovada cantității de marfă vândută cu valoarea și actele de plată).

Începând cu data de 31 august 2000, inculpații P.F. și P.D.D. au început afaceri comerciale cu SC E.C. SRL Iași și SC O. SRL Iași, având ca obiect vânzarea de tablă decapată și zincată. Pentru a începe activitatea, inculpata a solicitat și a primit de la SC E. SA și SC O. SRL suma de 850.000.000 lei, sub pretext că le va vira tablă, iar ca garanție a emis două file C.E.C. pentru sumele de 650.000.000 lei și respectiv, de 200.000.000 lei.

Inculpata P.F. nu a mai virat tabla motivând că are greutăți cu unii furnizori, deși realitatea era alta, respectiv lipsa de disponibil și interdicția bancară, motiv pentru care a solicitat celor două societăți retragerea filelor C.E.C. Apoi inculpații au emis alte două file C.E.C., din 10 iunie 2001, pentru suma de 650.000.000 lei emisă de inculpatul P.D.D. și din data de 1 mai 2001, în valoare de 200.000.000 lei, emisă de inculpata P.F. Ambele file C.E.C. au fost refuzate la plată din lipsă de disponibil.

La data de 6 februarie 2001, inculpata P.F., administrator la SC D. SRL Tecuci a emis un bilet la ordin în valoare de 24.590.160 lei către SC T. SA S.A. Tecuci cu care încheiase și cu care efectuase deja transport de marfă, bilet la ordin emis în perioada în care inculpata nu avea disponibil în cont. La data scadenței, inculpata a solicitat reprezentanților societății retragerea biletului la ordin, emițând în ziua de 6 februarie 2001, un alt bilet la ordin, pentru aceeași sumă, cu scadență la data de 28 februarie 2001.

Și acest bilet la ordin s-a dovedit a fi emis tot în perioada în care inculpata nu avea bani în cont. Abia când a aflat că biletul la ordin a fost refuzat la plată, inculpata a achitat contravaloarea serviciilor efectuate de SC T. SA cu chitanța din 16 aprilie 2002, deci după ce cercetările penale erau deja în curs, plată ce s-a vrut a fi efectuată doar pentru exonerarea sa de răspundere penală.

Reținând situația de fapt mai sus expusă, instanța de apel a concluzionat că se impune condamnarea celor doi inculpați pentru faptele reținute în sarcina lor prin actul de sesizare al instanței.

În ce privește cererea de restituire a cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați în vederea refacerii urmăririi penale s-a apreciat că o atare soluție nu se impune din următoarele considerente:

În primul rând, motivele invocate de inculpați, prin apărător nu constituie motive de nulitate absolută prevăzute de art. 197 alin. (2) C. pen., ci motive de nulitate relativă, care nu pot fi invocate în orice fază a procesului (deci nici în fața instanței de apel, în prezenta cauză), ci doar până la următorul moment cu procedura completă, ulterior efectuării actului de urmărire penală pretins efectuat cu încălcarea legii.

În al doilea rând, motivele invocate au fost analizate de către Curtea de Apel Galați care, prin Deciziile penale nr. 50/ R din 25 ianuarie 2006 (Dosar nr. 1345/2005) și nr. 587/ R din 5 noiembrie 2007 (Dosar nr. 5733/121/2006) a statuat cu autoritate de lucru judecat, că aspectele invocate nu constituie nulități absolute ale urmăririi penale și că nu se impune restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, în vederea refacerii urmăririi penale.

La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului P.D.D., Curtea având în vedere vârsta acestuia, împrejurarea că nu are antecedente penale, s-a prezentat în fața instanței și a depus stăruință în acoperirea prejudiciului cauzat, a reținut în favoarea sa circumstanțele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 a, c C. pen. și a apreciat că scopul educativ al pedepsei poate fi atins față de el și fără privare efectivă de libertate, sens în care a dispus suspendarea condiționată a pedepsei aplicate.

Privitor la inculpata P.F., după atașarea sentințelor penale indicate în decizia de casare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Curtea a apreciat că la data săvârșirii prezentelor fapte, inculpata era în stare de recidivă postcondamnatorie față de sentința penală nr. 300 din 17 martie 1999 a Judecătoriei Tecuci, definitivă prin Decizia penală nr. 992/ A din 6 noiembrie 2000 a Tribunalului Galați la data de 16 noiembrie 2000 sens în care, în baza prevederilor art. 334 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor în sensul reținerii în sarcina inculpatei și a dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen.

De asemenea, constatând că prezentele fapte deduse judecății sunt concurente cu faptele pentru care inculpata a fost condamnată prin sentința penală nr. 89 din 14 februarie 2007 a Judecătoriei Tecuci, definitivă prin Decizia penală nr. 401/ R din 1 iulie 2008 a Curții de Apel Galați, s-a făcut aplicarea prevederilor art. 85 C. pen. referitoare la anularea suspendării condiționate.

S-a reținut că nu sunt aplicabile prevederile art. 449 lit. c) C. proc. pen. în referire la art. 335 alin. (2) C. proc. pen. și că nu se poate dispune reunirea cauzelor (așa cum a cerut apărătorul inculpatei), deoarece din analiza sentinței penale nr. 89 din 14 februarie 2007 a Judecătoriei Tecuci, nu rezultă același mod de operare al inculpatei și aceiași participanți la săvârșirea infracțiunilor.

De asemenea, reunirea ar implica păstrarea modalității de soluționare a antecedentelor, respectiv cea din sentința penală nr. 89 din 14 februarie 2007 a Judecătoriei Tecuci, definitivă prin Decizia penală nr. 401/ R din 1 iulie 2008 a Curții de Apel Galați, care a avut în vedere efectele favorabile în exercitarea propriei căi de atac și împrejurarea că în acea cauză a declarat recurs doar inculpata P.F., soluționarea antecedentelor penale ale inculpatei fiind greșită.

În consecință, la individualizarea pedepsei aplicată inculpatei P.F., Curtea a avut în vedere împrejurările comiterii faptei, persoana inculpatei care nu se află la prima confruntare cu legea penală, fiind recidivistă, în antecedente având condamnări definitive pentru săvârșirea aceluiași gen de fapte, ceea ce denotă perseverență infracțională.

Totuși, Curtea având în vedere că inculpata a depus stăruință în acoperirea prejudiciului și s-a prezentat în fața instanței a reținut în favoarea acesteia circumstanțele atenuante judiciare prev. de art. 74 alin. (1) lit. b), c) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. și a coborât pedeapsa sub limita minimă prevăzută de lege.

Cu privire la soluționarea antecedentelor penale ale inculpatei P.F., constatând că faptele deduse judecății (13 aprilie 2000 - 6 februarie 2001) sunt concurente cu faptele pentru care aceasta a fost condamnată prin sentința penală nr. 89 din 14 februarie 2007 a Judecătoriei Tecuci, definitivă prin Decizia penală nr. 401/ R din 1 iulie 2008 a Curții de Apel Galați, (4 septembrie - 24 septembrie 2000) a anulat pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare la care a fost condamnată cu suspendarea condiționată a executării pedepsei și a contopit această pedeapsă cu pedeapsa aplicată inculpatei pentru prezenta faptă dedusă judecății, după regulile concursului de infracțiuni (contopirea pedepselor duce la existența unui concurs de infracțiuni comis în mod repetat în perioada 13 aprilie 2000 - 6 februarie 2001).

Față de această constatare s-a reținut că se impune revocarea suspendării condiționate a restului de pedeapsă de 2 ani închisoare aplicată inculpatei prin sentința penală nr. 300 din 17 martie 1999 a Judecătoriei Tecuci, definitivă prin Decizia penală nr. 992/ A din 6 noiembrie 2000 a Tribunalului Galați la 16 noiembrie 2000, precum și a grațierii condiționate, conform art. 83 C. pen., art. 10 din Legea nr. 137/1997 și art. 120 alin. (2) C. pen., invocând în acest sens și Decizia nr. 19/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în recurs în interesul legii (fapta : 30 iunie - 30 august 1996).

S-a apreciat că în cauză nu sunt aplicabile considerentele Deciziei nr. 42/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în recurs în interesul legii, deoarece raportat la situația antecedentelor penale ale inculpatei nu se poate vorbi de concurs între aplicarea dispozițiilor art. 83 C. pen. și ale art. 85 C. pen.

Din pedeapsa aplicată inculpatei P.F., Curtea a dedus perioada executată de aceasta în baza sentinței penale nr. 89 din 14 februarie 2007 a Judecătoriei Tecuci, definitivă prin Decizia penală nr. 401/ R din 1 iulie 2008 a Curții de Apel Galați, respectiv 21 martie 2001 - 31 iulie 2001.

Sub aspectul laturii civile, având în vedere limitele de casare, Curtea a obligat în solidar pe inculpații P.D.D. și P.F. și pe fiecare dintre ei în solidar numai cu partea responsabilă civilmente SC D. SRL Tecuci prin lichidator judiciar SC C.E. SRL Tecuci la plata către SC A. SRL Iași, prin reprezentanți legali, a sumei de 20.093,25 lei cu titlu de despăgubiri civile conform concluziilor expertizei contabile efectuate de expert contabil P.G. (Dosar nr. 5733/121/2006).

De asemenea, având în vedere soluția de condamnare a inculpaților și faptul că prejudiciul cauzat nu a fost acoperit în întregime, a fost obligat fiecare inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC D. SRL Tecuci prin lichidator judiciar SC C.E. SRL Tecuci la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Cu privire la apelul părții civile SC P.P. SA SRL Dorobanțu, declarat prin administrator A.S. s-a constatat că acesta nu este motivat.

Verificând din oficiu apelul formulat, Curtea a apreciat că acesta este nefondat.

Sub aspectul laturii civile, conform raportului de expertiză contabilă întocmit de expert contabil Postolache Gabriel (Dosar nr. 5733/121/2006) prejudiciul cauzat acestei unități a fost recuperat integral prin echivalent bănesc.

Sub aspectul laturii penale a constatat că apelul părții civile a fost respins ca nefondat prin Decizia penală nr. 104/ A din 1 iulie 2010 a Curții de Apel Galați, iar împotriva acestei decizii penale, partea civilă nu a exercitat calea de atac a recursului la Înalta Curte de Casație și Justiție, cale de atac care a fost exercitată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și de către inculpați.

În motivele de recurs ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați și în motivarea Deciziei penale nr. 921 din 9 martie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu se regăsesc motive de nelegalitate în ceea ce privește partea civilă SC P.P. SA SRL, iar în rejudecare, a agrava răspunderea penală a inculpaților față de această parte civilă ar însemna o încălcare a principiului neagravării situației lor în propria cale de atac.

Împotriva deciziei au declarat recursuri inculpații P.F. și P.D.D. care, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 9, 10, 171 și 18 C. proc. pen. au susținut că decizia atacată este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:

- soluția adoptată de instanța de apel nu cuprinde temeiurile de fapt și de drept care să o fundamenteze, nu reprezintă o motivare izvorâtă din examinarea și analiza probelor, ci pur și simplu o reproducere a conținutului rechizitoriului;

- instanța de apel a pronunțat condamnarea inculpaților fără a lua în considerare cele două expertize contabile efectuate în cursul urmăririi penale, respectiv, în cursul cercetării judecătorești care, prin răspunsurile date la obiectivele stabilite au adus numeroase clarificări de natură să înlăture acuzațiile ce le-au fost aduse;

- condamnarea inculpaților este rezultatul unei grave erori de fapt comise de instanța de apel care a reținut în sarcina acestora deavalma toate actele materiale ce intră în conținutul constitutiv al infracțiunii de înșelăciune și întreg prejudiciul, deși cercetarea penală a făcut distincție clară în privința responsabilității fiecăruia, mai ales că în privința inculpatului P.D.D., pentru unele din actele materiale nu a existat o fază a urmăririi penale și nu s-a propus trimiterea în judecată.

În concret, referitor la fiecare act material ce intră în conținutul infracțiunii deduse judecății, inculpații au susținut următoarele :

a) în relația cu S.C. I.S.S.A. S.R.L. Bacău, acuzația constând în producerea unui prejudiciu în valoare de 150.000.000 lei firmei susmenționate prin emiterea unei file C.E.C. și ulterior, a unui bilet la ordin fără acoperire (cu precizarea că față de inculpatul P.D.D. nici nu s-a început urmărirea penală, iar prin referatul întocmit de organul de poliție s-a propus trimiterea în judecată doar a inculpatei P.F.) nu poate fi reținută deoarece, din procesele-verbale întocmite de organele de poliție la datele de 22 decembrie 2000 și 10 aprilie 2001 și din expertizele efectuate în cursul urmăririi penale și la instanța de fond rezultă că nu s-a produs nicio pagubă;

b) în relația cu SC B. SA Brăila, s-a solicitat a se avea în vedere că această societate, nu numai că nu a formulat plângere penală și nu s-a constituit parte civilă, dar a refuzat să răspundă repetatelor solicitări ale poliției prin care se cereau date necesare rezolvării dosarului, nu s-a constituit parte civilă, nu s-a înscris în tabelul creanțelor în calitate de creditor, la lichidatorul judiciar al SC F. SRL. Între societatea susmenționată și societatea inculpaților, relațiile comerciale derulate încă din anul 1998 au continuat chiar și după refuzul la plată a filei C.E.C. în discuție, care a fost emisă în alb și reprezintă o garanție pentru suma aferentă contractului încheiat între cele două societăți;

c) în relația cu SC U.I. SRL Tecuci s-a solicitat să se aibă în vedere, în primul rând, nelegalitatea trimiterii în judecată a inculpatului P.D.D. în sensul că față de acesta, deși nu s-a început urmărirea penală, instanța de apel totuși l-a condamnat.

În al doilea rând, s-a susținut greșita condamnare a inculpatei P.F. în condițiile în care fila C.E.C. emisă în alb de aceasta a fost lăsată martorei M.D., contabila societății creditoare, cu titlu de garanție și a fost completată de aceasta la celelalte rubrici, inclusiv cu valoarea de 26.460.000 lei stabilindu-se scadența la data de 26 martie 200, aspecte ce duc la concluzia că reprezentanții firmei creditoare cunoșteau situația firmei inculpatei care, la rândul ei, avea de încasat de la datornicii ei sume de peste 2 miliarde de lei, numai că, inculpata, fiind arestată înaintea scadenței, respectiv la data de 21 martie 2001 și societatea creditoare aflând de arestarea ei, s-a grăbit să introducă fila C.E.C. în bancă;

d) în relația cu SC O.I. SRL Craiova s-a solicitat să se constate că din moment ce, filele C.E.C. au fost emise la data încheierii contractului cu titlu expres de garanție în vederea asigurării plăților prin ordin de plată, iar SC D. SRL Tecuci nu primise creanțele contractate și, prin urmare, nu avea ce să plătească, introducerea la plată a celor trei instrumente nu se justifica pentru că erau lipsite de obiect, neavând relevanță, în aceste condiții că au fost emise în perioada de interdicție bancară și că au fost refuzate la plată pentru lipsă de disponibil;

e) în relația cu SC P.P. SRL, s-a solicitat să se constate că între această societate și societatea inculpatului au existat anterior datei achiziționării autoturismului marca Mercedes relații comerciale având ca obiect vânzarea-cumpărarea de creanțe de energie electrică și că în momentul facturării autoturismului, SC P.P. SRL avea o obligație de plată neachitată inculpaților în sumă de 100.000.000 lei, reprezentând creanțe cesionate de SC D. SRL și finalizate la 28 august 2000.

Pe de altă parte, s-a susținut că inculpații au efectuat plăți până la data de 4 decembrie 2000, în valoare de 220.000.000 lei, iar după ce inculpata P.F. a fost pusă în libertate, în măsura posibilităților și începând cu 18 februarie 2002, a reluat plățile către societatea susmenționată, achitând în plus suma de 13.322.659 lei ;

f) în relația cu SC M.C. SRL Galați s-a susținut că, chiar dacă nu toate plățile s-au făcut concomitent cu livrările de mărfuri și prestările de servicii, lipsește intenția de inducere în eroare în contextul blocajului financiar în care s-au aflat societățile inculpaților și în condițiile în care, în perioada 21 martie - 31 iulie 2001, inculpata a fost arestată preventiv, fiind astfel în imposibilitate de a se ocupa de problemele curente ale societății;

g) în relația cu SC A. SRL Iași, astfel cum rezultă din expertiza contabilă efectuată în cursul urmăririi penale, nu există pagubă în patrimoniul acestei societăți, iar prin referatul de terminare a urmăririi penale s-a propus neînceperea urmăririi penale față de P.F. în legătură cu acest act material;

h) în relația cu SC P.U.A. SRL Iași (fosta SC E.C. SRL) și SC G.E. SRL Iași (fostă SC O. SRL, s-a solicitat să se constate, așa cum au reținut cele două expertize, că între SC D. SRL Tecuci și cele două societăți susmenționate s-a încheiat, într-adevăr, un contract de vânzare-cumpărare având ca obiect vânzarea, respectiv, cumpărarea de tablă decapată și zincată în valoare de 6 miliarde lei, contract care însă, în cele din urmă, nu a mai fost pus în practică;

i) în relația cu SC T. SRL Tecuci s-a solicitat să se rețină, în principal, că urmărirea penală a fost începută doar față de inculpata P.F., că inculpatul P.D.D., nici nu a fost audiat în legătură cu acest act material, că în referatul de terminare a urmăririi penale a fost propusă soluție doar pentru P.F. în sensul scoaterii acesteia de sub urmărire penală pe considerentul neîntrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii de înșelăciune.

S-a mai arătat că biletul la ordin emis în alb a fost doar semnat și ștampilat de inculpata P.F. (restul rubricilor, valoarea, locul și data emiterii, scadența fiind completate de P.Ș., merceolog la societatea administrată de inculpată) și că nefiind depus la bancă, nu se poate vorbi de refuz de plată. Diferența de 22 de zile între data emiterii biletului la ordin și data scadenței, coroborată cu împrejurarea că la momentul emiterii instrumentului respectiv, societatea inculpatei avea de încasat din relațiile comerciale derulate, peste 2.400.000.000 lei, sumă din care urma să onoreze respectivul bilet la ordin, cu faptul că anterior, relațiile dintre cele două societăți s-au derulat fără incidente și cu survenirea arestării inculpatei, în opinia apărării sunt de natură a duce la concluzia că lipsește latura subiectivă a infracțiunii.

În concluzie, s-a solicitat menținerea soluției de achitare a inculpaților pentru toate actele materiale ce intră în conținutul infracțiunii de înșelăciune în conformitate cu dispozițiile art. 10 lit. d) C. proc. pen., dispusă de instanța de fond.

S-a mai susținut că decizia este contrară legii în partea referitoare la dispoziția ca pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatei P.F. prin sentința penală nr. 300/1999 a Judecătoriei Tecuci, definitivă prin Decizia penală nr. 992/2000 a Tribunalului Galați pentru care s-a revocat suspendarea condiționată și grațierea condiționată, să fie executată alături de pedeapsa de 4 ani și 3 luni închisoare la care a fost condamnată inculpata în prezenta cauză. În opinia apărării, după contopirea pedepselor aplicate inculpatei prin sentința penală nr. 300/1999, după anularea suspendării, respectiv, revocarea suspendării și a grațierii condiționate, următoarea operațiune era aceea de contopire, în baza art. 39 alin. (1) C. pen., a pedepsei rezultate cu pedeapsa aplicată pentru infracțiunea dedusă judecății și nu executarea separată a pedepsei de 2 ani închisoare.

Examinând hotărârea atacată atât prin prisma criticilor invocate de inculpați, care se circumscriu cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 9, 10, 171, 18 C. proc. pen., cât și din oficiu, potrivit art. 3859 alin. ultim C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile nu sunt fondate.

Cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 9 C. proc. pen. este incident, între altele, când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Instanțele judecătorești au obligația de a-și motiva hotărârile pentru a permite instanțelor de control judiciar să le verifice. Această obligație a instanțelor decurge atât din legislația internă - art. 383 C. proc. pen.- cât și din legislația europeană - art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Obligația instanțelor judecătorești de a-și motiva hotărârile judecătorești nu presupune însă existența unor răspunsuri detaliate la fiecare problemă ridicată, fiind suficient să fie examinate în mod real problemele esențiale care au fost supuse spre judecată instanței, poate varia în funcție de natura deciziei și trebuie analizată în lumina circumstanțelor cauzei (cauza Garcia Ruiz contra Spaniei).

Analizând conținutul deciziei reurate, Înalta Curte constată - contrar celor afirmate de apărare - că instanța de apel a răspuns punctual criticilor aduse sentinței de către parchet (inculpații nedeclarând apel în cauză), în urma coroborării probelor administrate în cauză, concluzionând în mod corect, că aceștia se fac vinovați de comiterea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave pentru care au fost trimiși în judecată.

Cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. este incident când instanța nu s-a pronunțat asupra unei fapte imputate inculpatului, asupra unor probe administrate sau asupra unor cereri esențiale ale părților, de natură să le garanteze drepturile și să influențeze soluția procesului.

Împrejurarea că instanța de apel nu și-a însușit concluziile celor două rapoarte de expertiză efectuate în cursul urmăririi penale, respectiv în faza cercetării judecătorești în sensul dorit de inculpați, nu echivalează cu o nepronunțare asupra unor cereri esențiale ale părților de natură să influențeze soluția procesului, cerință esențială, prevăzută de textul de lege susmenționat.

Cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. există atunci când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare.

Pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să prezinte două atribute, în absența cărora nu poate fi socotită gravă și anume, să fie evidentă, adică starea de fapt reținută de instanță să fie vădit și necontroversat contrară probelor existente la dosar și să fie esențială, adică să se răsfrângă în mod semnificativ asupra celor hotărâte de instanță.

Înainte de a analiza dacă, într-adevăr, instanța de apel, prin condamnarea recurenților inculpați, a comis o eroare gravă de fapt se impun următoarele precizări:

Cererea recurenților inculpați de a se dispune restituirea cauzei la parchet pentru refacerea urmăririi penale motivat de faptul că față de recurentul inculpat P.D.D. nu s-a început urmărirea penală pentru toate actele materiale ce intră în conținutul infracțiunii continuate de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave reținută în sarcina sa în actul de sesizare a instanței sau pentru că referitor la unele acte materiale, în referatul de terminare a urmăririi penale s-a propus o soluție de scoatere de sub urmărire penală a inculpatei P.F., a fost analizată de instanțe, inclusiv cu ocazia rejudecării cauzei și a fost respinsă motivat prin deciziile definitive pronunțate, pentru argumentele pe care Înalta Curte le apreciază întemeiate și nu le va mai relua în considerentele prezentei hotărâri.

Revenind la incidența cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., Înalta Curte reține următoarele:

Recurenta inculpată P.F. a fost asociat unic și administrator la SC F. SRL Tecuci, societate care în perioada 24 iunie 1999 - 24 iunie 2000 s-a aflat în interdicție bancară.

Fiul susnumitei recurente inculpate, recurentul inculpat P.D.D., care a fost asociat unic și administrator la SC D. SRL Tecuci, la data de 4 august 2000, cu încălcarea dispozițiilor art. 145 din Legea nr. 31/1990 a împuternicit-o pe mama sa prin procură specială să administreze SC D. SRL Tecuci. În baza acestei procurori, recurenta inculpată a ridicat de la B.R.D. - Agenția Tecuci - mai multe carnete cu file C.E.C. și împreună cu fiul său au desfășurat activități comerciale cu mai multe societăți.

Practicând un mod de lucru defectuos, recurenții inculpați au declanșat primul incident de plată la SC D. SRL Tecuci, înregistrat la data de 15 octombrie 2000, cu consecința înregistrării primei cauze penale sub nr. 323/P/2001, în care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei P.F.

Deși societatea SC D. SRL Tecuci se afla în interdicție bancară, recurenții inculpați au continuat să desfășoare activități comerciale, inducând în eroare pe reprezentanții mai multor societăți comerciale de la care au achiziționat mărfuri pentru plata cărora au emis file C.E.C., deși cunoșteau că nu existau în contul societății sumele necesare pentru plata acestora.

Astfel:

I. În ce privește infracțiunea de înșelăciune comisă în dauna SC I.S.S.A. SRL Bacău, din probele administrate în cauză, respectiv, declarațiile administratorului acestei societăți, numitul Zurigat Sahel, procesele-verbale de compensare, adresa B.R.D. - Sucursala Tecuci (filele 17, 41, 43 dosar urmărire penală) rezultă că începând cu data de 17 august 2000, recurenții inculpați au încheiat relații comerciale în numele SC D. SRL Tecuci cu societatea susmenționată, având ca obiect achiziționarea de energie electrică în valoare totală de 1.175.000.000 lei, ultima convenție fiind încheiată la data de 2 octombrie 2000 în baza unui proces-verbal de compensare cu bonuri de energie electrică în valoare de 150.000.000 lei (filele 23, 24 dosar urmărire penală). Pentru plata ultimelor bonuri de energie înregistrate în procesele-verbale, la data de 29 octombrie 2000, la inițiativa recurentei inculpate P.F., recurentul inculpat P.D.D. a emis fila C.E.C. în valoare de 150.000.000 lei (recurentul inculpat a declarat la instanța de fond că deși nu are cunoștință de tranzacția efectuată cu SC I.S.S.A. SRL Bacău, el a semnat și ștampilat instrumentele de plată și le-a remis mamei sale, afirmație susținută de administratorul societății beneficiare a filei C.E.C. care a arătat că aceasta a fost completată de inculpat, fila 39). Reprezentantul SC I.S.S.A. SRL Bacău, neștiind că SC D. SRL este în interdicție bancară, deoarece recurenții inculpați nu i-au adus la cunoștință acest aspect și convins fiind că prin introducerea filei C.E.C. la plată va obține suma înscrisă pe ea, a girat SC D. SRL Bacău, societate la care avea datorii, iar această din urmă societate, la rândul său, a girat SC A. SRL Bacău.

Fila C.E.C. emisă de recurenți a fost introdusă la bancă la data de 29 octombrie 2000 însă, în ziua de 2 noiembrie 2000, plata a fost refuzată din lipsă totală de disponibil în contul SC D. SRL, societate aflată în interdicție bancară începând cu data de 15 noiembrie 2000.

În această situație, administratorul SC I.S.S.A. SRL Bacău - Z.S. - a luat legătura cu recurenta inculpată care în data de 20 decembrie 2000 a emis un bilet la ordin în valoare de 150.000.000 lei, scadent la data de 15 ianuarie 2001, (deși aceasta cunoștea faptul că societatea comercială în numele căreia desfășurase activități comerciale se afla în interdicție bancară) refuzat la plată la data de 23 ianuarie 2001 pentru același motiv, respectiv, lipsă totală de disponibil.

Susținerile recurenților inculpați în sensul că ar fi achitat SC I.S.S.A. SRL Bacău suma de 150.000.000 lei cu fila C.E.C. din data de 20 octombrie 2000 emisă pentru suma de 193.000.000 lei, tot în perioada în care se aflau în interdicție bancară și că respectivele instrumente de plată au fost emise cu titlu de garanție sunt nefondate.

În primul rând, pe respectivele înscrisuri nu figurează nici măcar mențiunea „garanție” și, mai mult, recurenții inculpați nu aveau voie să emită asemenea instrumente de plată, fiind în interdicție bancară. În plus, administratorul SC I.S.S.A. SRL Bacău, în mod constant a declarat în cursul urmăririi penale că fila C.E.C. completată de recurentul inculpat P.D.D. cu suma de 150.000.000 lei i-a fost dată ca instrument de plată.

Contrar celor susținute de apărare și în acord cu concluzia la care a ajuns instanța de apel, suma de 150.000.000 lei reprezintă pagubă cauzată SC I.S.S.A. SRL Bacău. Instanța de recurs nu poate primi concluzia apărării în sensul că din expertizele efectuate în cursul urmăririi penale, respectiv, în faza cercetării judecătorești rezultă că nu s-a creat nicio pagubă societății menționate, deoarece este evident că fila C.E.C. invocată în apărare de inculpați (care a fost avută în vedere de experți) nu este aceeași cu fila C.E.C. lăsată pentru plata ultimelor bonuri de energie (aceasta privește o altă sumă decât cea pe care o datorau recurenții). Ori, este de neînțeles de ce recurenții inculpați ar fi acceptat să plătească părții civile o sumă mai mare (193.000.000 lei) decât cea pe care o datorau efectiv (150.000.000 lei) în condițiile în care au susținut că nu au avut intenția de a înșela părțile civile și că neplata la timp a datoriilor s-a datorat blocajului financiar în care se aflau, firma lor având la rândul său de recuperat importante sume de bani de la alți parteneri de afaceri.

II. Din contractul de cesiune de creanță încheiat între SC D. SRL, administrată de recurenți și SC B. SA Brăila reprezentată prin G.B.S., contractul de vânzare-cumpărare din 2001, adresa B.R.D. - Agenția Tecuci - (filele 60, 63, 65 dosar urmărire penală), rezultă că la data de 13 aprilie 2000, recurenta inculpată P.F., reprezentant al SC F. SRL Tecuci a încheiat un contract de vânzare-cumpărare îngrășăminte chimice cu SC B. SA Brăila.

În timpul derulării activității comerciale cu societatea susmenționată, în baza contractului de asociere întocmit la data de 25 martie 2000 între SC D. SRL Tecuci și SC F. SRL Tecuci, (contract încheiat cu încălcarea dispozițiilor legale, fila 51 dosar urmărire penală) la sugestia recurentei inculpate, fiul acesteia a emis la data de 17 noiembrie 2000, fila C.E.C. în valoare de 1.418.884.000 lei care, așa cum rezultă din adresa B.R.D. - Agenția Tecuci, - la data de 4 decembrie 2000 a fost refuzată la plată pentru lipsă totală de disponibil.

Aflând că SC B. SA a introdus fila C.E.C. la bancă pentru decontare și cunoscând că în cont nu are provizia necesară, recurenta inculpată P.F. a solicitat administratorului acestei societăți retragerea din circuit a filei C.E.C. cu motivarea că va plăti ulterior, fără a preciza data (fila 47 dosar urmărire penală).

Văzând că plata nu se face, la data de 29 noiembrie 2000, SC B. SA a introdus din nou la bancă fila C.E.C. care a fost refuzată la plată, motivul fiind același, respectiv lipsa de disponibil.

III. Din declarațiile părții vătămate M.N., administratorul SC U.I. SRL Tecuci, ale martorei M.D.S.- contabilul societății- și din procesul verbal de confruntare între M.N. și recurenta inculpată P.F. (filele 85-88 dosar urmărire penală) rezultă că la data de 28 decembrie 2000, inculpata, administrator al SC D. SRL Tecuci, a cumpărat în mai multe rânduri tablă zincată de la SC U.I. SRL Tecuci în valoare de 64.460.000 lei. O parte din contravaloarea mărfii a fost achitată de recurenta inculpată în numerar, iar pentru o altă parte, aceasta a eliberat fila C.E.C., deși cunoștea că nu are disponibil în bancă - filă C.E.C. care la solicitarea inculpatei a fost completată pentru suma de 26.460.000 lei de către martora M.D.S. și cu data scadentă 26 martie 2001, când recurenta a spus că va avea suma respectivă în contul societății.

Reprezentantul SC U.I. SRL Tecuci a introdus fila C.E.C. la bancă, însă ulterior, la cererea recurentei inculpate - care, cunoscând că societatea pe care o administra nu avea disponibil în cont - a retras-o, acceptând promisiunea acesteia că va face plata imediat.

Întrucât recurenta inculpată nu și-a onorat promisiunea de a achita întreaga contravaloare a mărfii, fila C.E.C. a fost în cele din urmă introdusă la plată și refuzată la data de 2 aprilie 2011 pentru lipsă totală de disponibil.

Susținerea recurentei inculpate în sensul că fila C.E.C. a fost lăsată ca garanție este contrazisă de martora M.D.S., contabilul SC U.I. SRL Tecuci.

Referitor la actul material mai sus descris, Înalta Curte constată, contrar celor menționate de apărare în concluziile scrise și susținute oral, că nu s-a reținut participarea recurentului inculpat P.D.D. la săvărșirea acestuia.

IV. La data de 11 decembrie 2000, s-a încheiat contractul de cesiune de creanță între SC O.I. SRL Craiova- reprezentată prin administrator M.V. în calitate de cedentă- și SC D. SRL Tecuci, reprezentată prin P.F., în calitate de cesionară, prin care cedenta cesionează creanțe pentru bonuri de energie electrică în valoare de 4.643.220.000 lei, creanță de încasat conform contractelor de cesiune de creanță (filele 93-95 dosar urmărire penală).

Pentru a perfecta contractul și a câștiga încrederea reprezentantului SC O.I. SRL Craiova, recurenta inculpată a achitat în numerar suma de 200.000.000 lei, iar pentru diferența până la 4.443.220.000 lei a eliberat, deși se afla în perioada de interdicție bancară, trei file C.E.C.:, pentru suma de 264.000.000 lei;, pentru suma de 1.500.000.000 lei și, pentru suma de 2.181.730.000 lei (cele trei file C.E.C. au fost eliberate în perioada 17 decembrie 2000 - 20 ianuarie 2001).

La data de 9 ianuarie 2001, astfel cum rezultă din adresa B.R.D. - Sucursala Tecuci - (filele 97, 99 dosar urmărire penală), reprezentanții băncii, constatând lipsa totală de disponibil în contul SC D. SRL Tecuci, au înscris pe verso-ul filelor C.E.C. mențiunea „refuz, lipsă totală de disponibil”.

Fila C.E.C. emisă în data de 20 ianuarie 2001 pentru suma de 2.181.732.000 lei, introdusă la bancă de SC O.I. SRL Craiova la 13 februarie 2001, a fost refuzată la plată la data de 15 februarie 2001 pentru același motiv și anume, lipsa totală de disponibil (fila 117 dosar urmărire penală).

Cele trei file C.E.C. au fost emise de recurenta inculpată P.F. de comun acord cu recurentul inculpat P.D.D., deși amândoi cunoșteau că nu există disponibilul necesar pentru plata acestora și că SC D. SRL Tecuci era în interdicție bancară. Dându-și seama că a fost înșelat, M.V., administratorul SC O.I. SRL Craiova a formulat plângere penală împotriva reprezentanților SC D. SRL Tecuci (filele 90-92 dosar urmărire penală).

Susținerea apărării în sensul că cele trei file C.E.C. au fost emise cu titlu de garanție este contrazisă de reprezentantul SC O.I. SRL (filele 90-92 dosar urmărire penală).

V. La data de 19 septembrie 2000, recurentul inculpat P.D.D. s-a deplasat la SC P.P. SA din comuna Dorobanțu, județul Călărași, societate administrată de A.S. și, în calitate de reprezentant al SC D. SRL Tecuci a cumpărat de la această societate un autoturism în valoare de 400.000.000 lei. Inițial, s-a convenit ca prețul autoturismului să fie plătit în termen de o lună de la data achiziționării acestuia, cu bani lichizi. Întrucât la termenul stabilit nu s-a făcut plata, administratorul SC P.P. SRL s-a deplasat în orașul Tecuci și a luat legătura cu recurenta inculpată P.F. Aceasta, sub pretextul că nu are suma de bani necesară pentru plata autoturismului achiziționat de fiul său, i-a înmânat lui A.S. fila C.E.C. din data de 22 decembrie 2000, în valoare de 400.000.000 lei deși, imediat după achiziționarea autoturismului l-a vândut SC C. SRL Galați cu aceeași sumă, bani pe care ea și fiul său i-au încasat.

La insistențele administratorului SC P.P. SA, A.S., care urmărea obținerea contravalorii autoturismului vândut SC D. SRL, la data de 15 ianuarie 2001, recurenta inculpată P.F., pentru a crea convingerea cumpărătorului asupra solvabilității firmei pe care o reprezenta, a mai emis o filă C.E.C., în valoare de 500.000.000 lei, deși la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, fiul său, recurentul inculpat P.D.D. emisese deja fila C.E.C. în valoare de 400.000.000 lei.

Pentru că recurenții inculpați nu achitau contravaloarea autoturismului, A.S. a revenit în orașul Tecuci, ocazie cu care a primit de la recurentul inculpat P.D.D. alte două file C.E.C., în valoare de 500.000.000 lei, datată 1 martie 2001 și în valoare de 500.000.000 lei, datată 25 martie 2001.

Realizând că a fost înșelat, administratorul SC P.P. SA a introdus fila C.E.C. la bancă, aceasta fiind refuzată la plată la data de 28 aprilie 2001 pentru lipsă totală de disponibil (filele 179, 183, 186, 190 dosar urmărire penală). În toată această perioadă, recurenții inculpați nu au adus la cunoștința administratorului societății vânzătoare faptul că SC D. SRL se afla în interdicție bancară și că în contul acesteia nu exista suma de 400.000.000 lei reprezentând contravaloarea mașinii.

Împrejurarea că anterior datei de 19 septembrie 2000, între cele două societăți s-au desfășurat relații comerciale, că și SC P.P. SA avea la SC D. SRL Tecuci o datorie în cuantum de 100.000.000 lei reprezentând creanțe cesionate de această din urmă societate, nu este de natură a-i exonera pe recurenți de răspundere penală. Este evidentă intenția recurenților de a-l înșela și menține în eroare pe administratorul SC P.P. SA prin emiterea filelor C.E.C. susmenționate pentru suma de 400.000.000 lei reprezentând contravaloarea autoturismului, în condițiile în care știau că nu aveau disponibil în cont și că societatea SC D. SRL se afla în perioada respectivă în interdicție bancară, aspecte care dacă ar fi fost cunoscute de reprezentantul societății păgubite la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare al autoturismului, acesta nu mai încheia tranzacția cu inculpații.

Reaua credință a recurenților inculpați rezultă și din faptul că imediat după achiziționarea autoturismului, l-au vândut cu suma de 400.000.000 lei, sumă pe care deși au încasat-o, au refuzat să achite vânzătorului contravaloarea bunului.

VI. În perioada 12 mai 2000 - 23 noiembrie 2000, SC D. SRL Tecuci, prin recurenții inculpați P.F. și P.D.D., a desfășurat activități comerciale cu SC M.C. SRL Galați, societate al cărei administrator este M.J., de la care cei doi inculpați au achiziționat tablă și țeavă în valoare de 4.945.318.637 lei, mărfuri pe care le-au vândut la SC C. SA Tecuci, încasând contravaloarea acestora.

Întrucât recurenții inculpați nu au achitat decât parte din contravaloarea mărfurilor respective, evaluate de către administratorul societății furnizoare la suma de 5.000.000.000 lei, pentru diferență, recurenta inculpată P.F. a emis fila C.E.C. din 9 martie 2001 și două bilete la ordin (din 6 noiembrie 2000 și 6 februarie 2001), toate pentru suma de 837.000.000 lei, iar recurentul inculpat P.D.D. a emis filele C.E.C. din 22 martie 2001; din 13 martie 2001 și din 20 martie 2001 pentru suma de 1.480.000.000 lei, pentru niciunul din aceste instrumente de plată neexistând disponibil în contul SC D. SRL, societate care se afla în interdicție bancară.

Împrejurarea că recurenții inculpați au achitat o parte din contravaloarea mărfii și că în perioada 21 martie - 31 iulie 2001, recurenta inculpată P.F. a fost arestată preventiv, fiind astfel în imposibilitate obiectivă de a achita contravaloarea mărfii, nu este de natură a-i exonera pe cei doi inculpați de răspundere penală în condițiile în care au emis file C.E.C. și bilete la ordin deși cunoșteau că nu exista acoperirea necesară pentru plata acestora și în perioada în care societatea în numele căreia au derulat relațiile comerciale se afla în interdicție bancară, aspecte care dacă erau cunoscute de partea vătămată M.J., acesta nu accepta livrarea mărfii. Reaua credință a recurenților inculpați rezultă și din faptul că după ce au preluat mărfurile de la SC M.C. SRL, le-au valorificat încasând sumele de bani pe care nu le-au mai virat în contul societății furnizoare.

VII. Începând cu data de 27 iulie 2000, recurenții inculpați au desfășurat relații comerciale și cu SC A. SRL Iași, administrată de G.A.M. Din luna octombrie 2000, la solicitarea SC A. SRL Iași de a primi contravaloarea mărfii livrate, recurenta inculpată P.F.- deși SC D. SRL se afla în interdicție bancară- a emis la data de 28 octombrie 2000 o filă C.E.C. pentru suma de 200.000.000 lei, filă C.E.C. ce a fost retrasă din bancă de către beneficiara acesteia în data de 3 noiembrie 2000, urmare cererii formulată de recurenta inculpată.

Susținerea inculpatei în sensul că a achitat contravaloarea mărfii, plătind în plus suma de 17.728.606 lei, este contrazisă de reprezentanta SC A. SRL Iași care s-a constituit parte civilă cu suma de 408.410.550 lei reprezentând diferența de preț neîncasată pentru tabla vândută (conform facturilor fiscale și chitanțelor care dovedesc cantitatea de marfă vândută cu valoarea și actele de plată). Sumele de bani pretins plătite de recurentă nu se regăsesc nici în evidența SC A. SRL Iași (filele 291, 294-308 dosar urmărire penală).

VIII. Din declarațiile și plângerea părții vătămate L.G., administrator al SC E.C. SRL Iași, coroborate cu declarațiile recurenților inculpați, rezultă că începând cu data de 31 august 2000, SC D. SRL Tecuci a desfășurat afaceri comerciale cu firma susmenționată (actualmente S.C. „Pro Unic Art” S.R.L. Iași), precum și cu SC O. SRL Iași, (SC G.E. SRL) administrată de L.G., având ca obiect vânzarea de tablă decapată și zincată. Pentru a începe activitatea, recurenta inculpată P.F. a solicitat și primit de la SC E.C. SRL Iași și de la SC O. SRL Iași suma de 850.000.000 lei asigurându-i pe reprezentanții acestor societăți comerciale că le va vinde tablă, iar ca garanție a emis două file C.E.C. pentru sumele de 650.000.000 lei, respectiv, de 200.000.000 lei.

Din declarațiile părților vătămate L.G. și I.O. rezultă că recurenta inculpată nu a mai vândut tabla, motivând că are greutăți cu unii furnizori. În realitate, întrucât neonorarea comenzii s-a datorat lipsei de disponibil și interdicției bancare în care se afla SC D. SRL, recurenta a solicitat reprezentanților societăților comerciale susmenționate, retragerea filelor C.E.C. din circuitul bancar. Concomitent, recurentul inculpat P.D.D. a emis fila C.E.C. din 10 iunie 2001 pentru suma de 650.000.000 lei, iar recurenta inculpată P.F. a emis fila C.E.C. din 1 mai 2001 în valoare de 200.000.000 lei, file C.E.C. care au fost introduse în bancă, dar refuzate la plată pentru același motiv ca și în cazurile precedente, respectiv, lipsă de disponibil, astfel cum rezultă din relațiile furnizate de B.R.D. - Agenția Tecuci (fila 372 dosar urmărire penală).

IX. La data de 6 februarie 2001, recurenta inculpată P.F., administrator la SC D. SRL Tecuci a emis un bilet la ordin în valoare de 24.590.160 lei către SC T. SRL Tecuci, administrată de N.I., societate cu care încheiase și efectuase deja transport de marfă (biletul la ordin a fost emis în perioada în care SC D. SRL se afla în interdicție bancară).

După ce a solicitat reprezentantului SC T. SRL să retragă din circuitul bancar biletul la ordin, recurenta inculpată a emis la data de 6 februarie 2001 un alt bilet la ordin, pentru aceeași sumă, scadent la data de 28 februarie 2001, care a fost refuzat la plată pentru lipsă de disponibil.

După începerea cercetărilor penale, recurenta a achitat contravaloarea serviciilor efectuate de SC T. SRL, cu chitanța din 16 aprilie 2002.

Înalta Curte constată că instanța de apel în mod corect a reținut că fapta săvârșită de recurenții inculpați P.F. și P.D.D. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, comisă în formă continuată, prevăzută în art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Recurenții inculpați au acționat în baza unei înțelegeri prealabile, în mod repetat, la intervale scurte de timp, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale pentru a induce și menține în eroare partenerii de afaceri cu privire la solvabilitatea și credibilitatea financiară a SC D. SRL Tecuci, scopul urmărit fiind obținerea de foloase materiale injuste. În cazul celor nouă acte materiale de înșelăciune reținute în sarcina recurenților inculpați se constată același mod de operare, respectiv achiziționarea de mărfuri de la părțile vătămate și emiterea de file C.E.C. pe numele SC D. SRLTecuci pentru plata mărfurilor achiziționate, deși inculpații cunoșteau că societatea se afla în interdicție bancară și nu aveau disponibil în cont pentru acoperirea debitelor.

Din probele administrate în cauză rezultă că, dacă la data încheierii contractelor sau pe timpul derulării acestora, reprezentanții părților vătămate ar fi cunoscut faptul că atât la momentul emiterii filelor C.E.C. cât și ulterior, până la data introducerii acestora la plată, inculpații nu aveau provizia necesară pentru efectuarea plăților și că nu aveau voie să emită file C.E.C. deoarece erau în interdicție bancară, aceștia nu ar mai fi încheiat contracte cu inculpații și nu le-ar mai fi dat mărfuri, fiind conștienți că inculpații nu le puteau plăti.

Intenția inculpaților de inducere în eroare a reprezentanților părților vătămate cu ocazia încheierii contractelor de vânzare-cumpărare a mărfurilor rezultă și din faptul că inculpata P.F.- din momentul în care SC F. SRL Tecuci, societate al cărei administrator era, a intrat în interdicție bancară- a continuat activitatea infracțională de emitere de C.E.C.uri și bilete la ordin, cunoscând că nu exista acoperirea necesară, activitate desfășurată în baza înțelegerii prealabile cu fiul său, inculpatul P.D.D., asociat unic și administrator al SC D. SRL, societate care inițial nu se afla în interdicție bancară.

Recurenții inculpați au emis succesiv mai multe file C.E.C., solicitând reprezentanților părților vătămate, în marea majoritate a cazurilor, să le retragă din circuitul bancar, nu din dorința de a încerca achitarea creanțelor, ci cu scopul de a crea aparența solvabilității societății și a eforturilor depuse de ei pentru plata datoriilor. În realitate, cei doi urmăreau și, de cele mai multe ori au și obținut, amânarea momentului la care urma să se descopere că filele C.E.C. erau refuzate la plată din lipsă de disponibil. Că așa stau lucrurile o dovedește și faptul că, în marea majoritate a cazurilor, deși recurenții au valorificat mărfurile, nu au achitat contravaloarea acestora sau, în unele cazuri, au plătit doar parte din aceasta pentru a menține cât mai mult timp aparența unei iminente plăți și a convinge pe reprezentanții părților vătămate că își vor încasa banii.

Susținerea inculpaților în sensul că nu se știe care este valoarea prejudiciului este nefondată, prejudiciul cauzat părților vătămate rezultă din expertiza efectuată în cursul cercetării judecătorești, din declarațiile reprezentanților părților vătămate și din sumele înscrise pe filele C.E.C. și biletele la ordin depuse la dosar.

În ce privește critica vizând nelegalitatea deciziei sub aspectul executării de către recurenta inculpată P.F. a pedepsei de 2 ani închisoare la care a fost condamnată prin sentința penală nr. 300/1999 a Judecătoriei Tecuci, alături de pedeapsa rezultantă de 4 ani și 3 luni închisoare, Înalta Curte constată că și aceasta este nefondată.

Din analiza hotărârilor judecătorești depuse la instanța de apel (vol. 4, filele 105-124), Înalta Curte reține următoarele:

Prin sentința penală nr. 300 din 17 martie 1999 pronunțată de Judecătoria Tecuci, modificată prin Decizia penală nr. 992/ A din 6 noiembrie 2000 pronunțată de Tribunalul Galați în Dosarul nr. 1403/P/1999, inculpata P.F. a fost condamnată la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen. (faptă comisă în perioada 30 iunie 1996 - 30 august 1996), pedeapsă ce a fost suspendată condiționat în baza art. 81 C. pen. pe durata termenului de încercare de 4 ani și cu privire la care s-a constatat că este grațiată integral și condiționat conform art. 1 lit. a) din Legea nr. 137/1997.

Sentința penală susmenționată a rămas definitivă la data de 16 noiembrie 2000 (fila 113 dosar instanță apel).

Prin sentința penală nr. 89 din 14 februarie 2007 pronunțată de Judecătoria Tecuci în Dosarul nr. RJ/213/324/2006, inculpata P.F. a fost condamnată la două pedepse de câte 4 luni închisoare, pentru săvârșirea a două infracțiuni prevăzute de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 74, 76 C. pen. și la două pedepse de câte 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea a două infracțiuni prevăzute de art. 215 alin. (4) C. pen. cu aplicarea art. 74, 76 C. pen.

În baza art. 85 C. pen., s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatei prin sentința penală nr. 300/1999, pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., infracțiune concurentă cu cea pentru care inculpata a fost condamnată în cauza de față și s-a constatat că pedeapsa de 2 ani închisoare a fost grațiată în baza art. 1 lit. a) din Legea nr. 137/1997.

În urma aplicării dispozițiilor art. 33, 34 C. pen., s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare sporită la 2 ani închisoare, pedeapsă ce a fost suspendată condiționat pe durata termenului de încercare de 4 ani.

Din durata pedepsei aplicate inculpatei s-a dedus timpul arestării preventive de la 21 martie 2001 la 31 iulie 2001.

Prin Decizia penală nr. 401/ R din 1 iulie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Galați s-a casat Decizia penală nr. 376/ A din 27 septembrie 2007 și în parte sentința penală nr. 89 din 14 februarie 2007 a Judecătoriei Tecuci, s-a schimbat încadrarea juridică dată faptelor prin actul de sesizare a instanței din două infracțiuni prevăzute de art. 215 alin. (3) și (4) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în două infracțiuni prevăzute de art. 215 alin. (1), (3), (4) C. pen.

A fost achitată inculpata P.F. pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) C. pen. și condamnată pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., la 1 an și 6 luni închisoare, pedeapsă care a fost suspendată condiționat în baza art. 81 C. pen., pe durata termenului de încercare de 3 ani și 6 luni.

Având în vedere data săvârșirii faptei din prezenta cauză și data rămânerii definitive a hotărârilor judecătorești susmenționate se constată că în mod corect instanța de apel a reținut în sarcina recurentei inculpate P.F. prevederile art. 37 lit. a) C. pen. referitoare la recidiva postcondamnatorie, primul termen al acesteia constituindu-l pedeapsa de 2 ani închisoare ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 300 din 17 martie 1999 rămasă definitivă la data de 16 noiembrie 2009.

De asemenea, în mod corect s-a reținut că infracțiunea din prezenta cauză (comisă în perioada 13 aprilie 2000 - 6 februarie 2001) este concurentă cu faptele pentru care inculpata a fost condamnată prin sentința penală nr. 89 din 14 februarie 2007 a Judecătoriei Tecuci, definitivă prin Decizia penală nr. 401/ R din 1 iulie 2008 a Curții de Apel Galați (comise în perioada 4 septembrie - 24 septembrie 2000) și s-a dispus anularea suspendării condiționate a pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală susmenționată și contopirea acestei pedepse cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin decizia penală ce face obiectul recursului de față.

Executarea de către recurentă a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 300/1999 alăturat de pedeapsa rezultantă stabilită prin prezenta decizie este consecința incidenței în cauză a prevederilor art. 83 C. pen., art. 120 alin. (2) C. pen. și art. 10 din Legea nr. 137/1997, corect reținute de instanța de apel care pentru argumentele expuse în considerentele hotărârii pronunțate, a înlăturat întemeiat susținerea apărării în sensul aplicării regulilor de la concursul de infracțiuni.

În consecință, reținând că decizia pronunțată de instanța de apel este legală și temeinică, recursurile declarate de inculpații P.F. și P.D.D. se vor respinge ca nefondate, în conformitate cu dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Potrivit art. 192 alin. (2) și (4) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 250 lei, din care suma de câte 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații P.D.D. și P.F. împotriva Deciziei penale nr. 302/ A din 21 decembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția I penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 170/44/2010.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 250 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 50 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 3 octombrie 2012.