Fraud and organized crime charges for bank credit fraud based on fictitious employment documents; qualification of forged official seals on private contracts and bank knowledge of intermediary use negating fraud

Asupra recursului penal de față:

Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 79 din 24 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în Dosarul nr. 2795/112/2008, în baza dispozițiilor art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor reținute în sarcina inculpatei M.M. din infracțiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de articolul 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de fals material în înscrisuri oficiale, în formă continuată, prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., într-o unică infracțiune de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatei M.M., de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat, în scopul săvârșirii unei infracțiuni grave și urmat de comiterea unei astfel de infracțiuni grave, prevăzută de art. 7 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 39/2003.

S-a dispus achitarea inculpaților M.E., G.D.A. și F.V., de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat și de sprijinire a unui grup infracțional organizat, constituit în scopul comiterii unei infracțiuni grave și urmat de comiterea unei astfel de infracțiuni grave, prevăzută de art. 7 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 39/2003.

În baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpaților M.M. și M.E., de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) și alin. (5) C. proc. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a dispus achitarea inculpaților G.D.A. și F.V., de sub învinuirea săvârșirii complicității la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) și alin. (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. S-a dispus achitarea inculpatei F.V. de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a dispus condamnarea inculpaților:

1. M.M., pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a), lit. c) C. pen. și art. 76 lit. f) C. pen., la pedeapsa de 2 luni închisoare; uz de fals, prevăzută de art. 291 teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a), lit. c) C. pen. și art. 76 lit. f) C. pen., la pedeapsa de 2 luni închisoare.

S-a constatat că faptele au fost comise în condițiile concursului real de infracțiuni, prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen., iar în baza dispozițiilor art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele aplicate, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 2 luni închisoare.

În baza dispozițiilor art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei stabilind, potrivit dispozițiilor art. 82 C. pen., un termen de încercare de 2 ani și 2 luni.

S-a constatat că inculpata M.M. a fost reținută 24 de ore, la data de 27 noiembrie 2007.

2. M.E., la pedeapsa de 1 lună închisoare.

3. G.D.A., la pedeapsa de 1 lună închisoare.

În baza dispozițiilor art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate inculpaților M.E. și G.D.A., stabilind, potrivit dispozițiilor art. 82 C. pen., câte un termen de încercare de 2 ani și 1 lună.

S-a pus în vedere inculpaților M.M., M.E. și G.D.A. dispozițiile art. 83 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. față de cei trei inculpați.

Potrivit dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a pedepselor aplicate, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

S-a constatat că Banca C. nu a emis pretenții civile în cauză.

Au fost obligați inculpații M.M., M.E. și G.D.A., la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului, astfel: 700 RON inculpata M.M. și câte 500 RON inculpații M.E. și G.D.A., celelalte cheltuieli judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că inculpații M.M. și M.E. sunt căsătoriți și au domiciliul în localitatea L.I.

Inculpata F.V. a fost angajată la Banca C., Sucursala Bistrița-Năsăud, până în cursul a lunii februarie 2009, având calitatea de consilier de credite, iar inculpata G.D.A. îndeplinește funcția de director economic în cadrul SC V. SRL Beclean, firmă cu acționariat și asociați străini, fiind în relații de prietenie cu inculpata M.M.

În cursul anului 2005, cei doi inculpați M.M. și M.E. au constituit SC T.A. SRL, aceștia având calitatea de asociați, inculpata M.M. având o participație de 90% la capitalul social, iar inculpatul M.E. de 10%.

În același an soții M. au achiziționat un teren în suprafață de 1000 mp, situat în municipiul Bistrița, str. D.C.

În anul următor, respectiv în anul 2006, cei doi soți au hotărât ca, pe terenul achiziționat anterior, să realizeze o investiție, constând în edificarea unei pensiuni cu hotel și restaurant, sens în care inculpata M.M. a obținut un credit de nevoi personale, în sumă de 48.000 euro, de la Banca C.R., Sucursala Județeană Bistrița, potrivit contractului de credit din 19 aprilie 2006, banii fiind investiți în edificarea Pensiunii X.

În același scop, inculpații M.M. și M.E., în calitatea lor de asociați, au contractat un credit de 40.000 RON, în numele SC T.A. SRL, de la Banca C., Sucursala Județeană Bistrița-Năsăud, potrivit contractului de credit din 19 aprilie 2006, credit acordat cu destinația realizării investiției mai sus menționate.

Sumele de bani astfel dobândite au fost utilizate în vederea edificării clădirii pensiunii, fără a se reuși însă finalizarea acesteia. Ca urmare, la finele anului 2006-începutul anului 2007 inculpata M.M. s-a deplasat la Sucursala Județeană Bistrița-Năsăud a Băncii C. pentru a se documenta cu privire la posibilitatea suplimentării creditării în vederea realizării investiției.

Cu ocazia discuțiilor purtate de inculpată cu conducerea sucursalei băncii, martorii T.I., director sucursală și O.A., director vânzări, pe baza documentelor financiar-contabile ale firmei, aceasta a aflat că nu mai poate angaja un credit în numele societății comerciale deoarece aceasta, fiind în perioada de investiții, nu realiza profit.

Pe de altă parte însă, inculpatei i s-a relevat posibilitatea angajării unui credit de refinanțare, în nume propriu, cu consecința stingerii debitului către Banca C.R. și transferarea garanției imobiliare în favoarea Băncii C., urmată de obținerea unui credit de nevoi personale de către soțul său, inculpatul M.E., în scopul continuării lucrărilor de investiții.

În consecință, în scopul obținerii unor noi sume de finanțare, inculpata M.M. a luat decizia de a contracta un credit de refinanțare de la Banca C. în vederea stingerii datoriei ce o avea la Banca C.R.

În realizarea acestei intenții, la data de 25 ianuarie 2007 inculpata a încheiat contractul de credit, pentru suma de 180.000 RON. Ca urmare, ipoteca de rangul I înscrisă asupra terenului în suprafață de 1000 mp, constituită în favoarea Băncii C.R., Sucursala Județeană Bistrița, a fost transferată în favoarea Banca C., Sucursala Bistrița-Năsăud, intabulându-se dreptul de ipotecă pentru suma de 198.000 RON, precum și interdicția de înstrăinare și grevare în favoarea acestei din urmă instituții bancare.

În vederea obținerii acestui credit atât inculpata M.M., cât și soțul acesteia, inculpatul M.E. au prezentat adeverințe de salariu ce conțineau date false, acestea atestând venituri salariale deosebit de mari, dar care nu corespundeau realității.

Astfel, în ceea ce o privește pe inculpata M.M., în adeverința de salariu din 11 ianuarie 2007, eliberată de SC T.A. SRL, era înscris un salariu de încadrare de 8.500 RON lunar și un salariu net lunar de 6.174 RON, aferent lunilor octombrie, noiembrie și decembrie 2006, cea în cauză având calitatea de director.

Pe de altă parte, în adeverința de salariu din 11 ianuarie 2007, emisă de aceeași firmă inculpatul M.E., în calitatea sa de manager, era înscris un salariu de încadrare de 9.600 RON lunar și un salariu net lunar de 7.029 RON, pretinsa a fi încasat în luna decembrie 2006.

În același sens, cei doi inculpați au depus și copiile carnetelor de muncă (inculpaților M.M. și M.E.), acte conținând aceleași mențiuni false cu privire la cuantumul salariului.

Mențiunile cuprinse la rubricile adeverințelor de salariu au fost efectuate de inculpata G.D.A., la solicitarea inculpatei M.M., astfel cum rezultă din raportul de constatare tehnico-științifică din 22 februarie 2008, întocmit în cursul urmăririi penale.

Cu privire la împrejurările în care au fost efectuate aceste mențiuni, recunoscute de altfel de către inculpata G.D.A., se impun următoarele precizări:

Inculpatele M.M. și G.D.A. se cunosc din anul 2005, devenind prietene. În baza relațiilor de prietenie, începând cu anul 2006, la rugămintea inculpatei M.M., cea de-a doua inculpată a început să realizeze activitatea de conducere a evidenței contabile a SC T.A. SRL, în baza unei înțelegeri verbale, fără ca inculpata G.D.A. să fie angajată în firmă sau să fi încheiat vreun contract de colaborare cu societatea în cauză, evidența contabilă primară fiind condusă de inculpata M.M.

În baza aceleiași relații de prietenie, la solicitarea inculpatei M.M., coinculpata G.D.A. a completat atât adeverințele de salariu ale soților M., cât și documentația necesară obținerii creditului, împrejurare relevată de constatarea tehnico-științifică, cu toate că avea cunoștință despre faptul că nivelul salariilor nu are corespondent în realitate, în condițiile în care, în contabilitatea firmei, contabilitate pe care o conducea, erau înregistrate salarii de câte 500 RON lunar, astfel cum a și declarat aceasta în cursul urmării penale.

Cele două adeverințe au fost semnate de inculpata G.D.A. la rubrica „director economic”, deși nu ocupa o asemenea funcție în cadrul SC T.A. SRL și de inculpatul M.E., la rubrica „director”, cu toate că, în realitate, acesta avea calitatea de conducător auto în cadrul firmei și realiza venituri mult mai mici decât cele înscrise în adeverința de salariu, respectiv de 500-1.000 RON lunar, potrivit propriilor declarații.

Întreaga documentație necesară obținerii creditului de refinanțare a fost preluată și prelucrată de inculpata F.V., în calitatea sa de consilier de credite la Banca C., după care a fost înaintată compartimentului „analiză credite”. Ulterior verificărilor ce se impuneau a se realiza de către acest compartiment dosarul a fost înaintat comitetului de credite care a aprobat solicitarea de creditare.

Întrucât acest prim credit era destinat stingerii datoriei contractate de la Banca C.R., după obținerea acestuia, soții M. au făcut demersuri în vederea obținerii altor surse de finanțare a investiției începute.

În concret inculpatul M.E. a solicitat acordarea unui credit, sens în care, la data de 5 martie 2007, s-a încheiat contractul de credit pentru suma de 220.000 RON.

Cererea de creditare depusă de inculpat a fost însoțită de adeverințele de salariu din 9 februarie 2007 eliberate pe numele inculpaților M.E. și M.M. de către SC T.A. SRL, acte atestând, în fals, mențiuni salariale nereale.

Astfel, adeverința întocmită pe numele inculpatului M.E. menționa un salariu de încadrare de 9.800 RON și un salariu net de 8.559 RON pentru lunile decembrie 2006 și ianuarie 2007.

Pe de altă parte, adeverința emisă pe numele inculpatei M.M. atestă, în fals, un salariu de încadrare de 8.500 RON și un salariu net de 6.174 RON pentru lunile noiembrie și decembrie 2006, respectiv ianuarie 2007.

Prin raportul de constatare tehnico-științifică din 21 februarie 2008, întocmit de Serviciul Criminalistic al I.P.J. Cluj s-a conchis în sensul că scrisul de completare a rubricilor din cuprinsul adeverinței de salariu din 9 februarie 2007 (emisă pentru numele lui M.E.) aparține inculpatei G.D.A., iar scrisul de completarea a rubricilor adeverinței de salariu din 9 februarie 2007 (emisă pe numele inculpatei M.M.) aparține inculpatei F.V.

În vederea dovedirii nivelului veniturilor salariale, atașat cererii de creditare, inculpatul M.E. a depus și o copie a contractului de muncă din 4 decembrie 2006, act cuprinzând aceleași mențiuni false cu privire la cuantumul salariului realizat de inculpat.

Din raportul de constatare tehnico-științifică mai sus menționat rezultă că scrisul de completare a documentelor în cauză reproduce scrisul executat de inculpata G.D.A.

În fine, inculpatul M.E., a depus la dosarul de credit și fișa de salariu pentru luna ianuarie 2007, act ce atesta faptul că acesta ar fi realizat un salariu net în sumă de 8.559 RON, document întocmit tot de inculpata G.D.A.

Suma obținută cu titlu de credit de către inculpat a fost folosită în vederea continuării lucrărilor la clădirea pensiunii în cauză fără ca acesta să asigure finalizarea lucrărilor.

Ca urmare, inculpata M.M., s-a deplasat din nou la Banca C., solicitând sprijin în obținerea unor noi credite, destinate lucrărilor de construcție. În discuțiile purtate cu cei doi directori ai băncii, T.I. și O.A., inculpata a relevat că are încheiate o serie de contracte pentru organizarea unor mese comune, pe care nu le va putea onora, în condițiile în care nu va finaliza lucrările, cu consecințe nefaste în planul rambursării creditelor aflate în derulare. În consecință, conducerea băncii i-a comunicat inculpatei că reprezentanții unității de credit se vor deplasa la fața locului pentru a verifica stadiul lucrărilor solicitându-i acesteia să revină, pentru continuarea discuțiilor, în cursul zilei următoare. În aceeași zi directorul O.A., însoțit de alte două persoane din cadrul sucursalei băncii s-au deplasat la șantierul pensiunii, ocazie cu care au verificat stadiul lucrărilor de construcție, astfel încât, în ziua următoare, inculpata M.M. s-a deplasat din nou la sediul băncii reiterând cererea sa de obținere de credite suplimentare.

Cu această ocazie, în discuțiile purtate cu cei doi directori ai băncii inculpata M.M. a relevat că a încheiat o serie de contracte în vederea organizării unor mese comune, că în condițiile în care nu va reuși să atragă noi surse de finanțare nu va finaliza investiția, nu va putea onora contractele încheiate și, în consecință, va fi în imposibilitate să achite ratele creditelor contractate.

Prezent la discuții, martorul O.A. a confirmat faptul că se deplasase la șantierul pensiunii și că, pentru finalizarea lucrărilor, sunt necesare noi investiții.

Cei doi directori ai băncii s-au declarat de acord cu obținerea de noi credite, pe numele unor persoane angajate în firmă, care să prezinte încredere. Totodată, aceștia au acceptat solicitarea inculpatei M.M. ca, la momentul angajării creditului persoanele în cauză să semneze ordine de plată pentru virarea banilor astfel dobândiți în contul inculpatei, deoarece creditele urmau a fi obținute în baza garanției imobiliare prezentată de inculpată.

În aceste condiții inculpata M.M. a apelat la numiții I.C.S., C.F.I., C.I. și T.T., în calitate de persoane interpuse, în vederea obținerii unor credite de tip „Ideal Plus 250.000 RON”, suma maximă ce putea fi dobândită ca împrumut, de o persoană fizică.

În concret, inculpata M.M. a solicitat persoanelor în cauză, persoane ce munceau ca zilieri la lucrările de amenajări interioare ce se realizau la clădirea pensiunii, sprijinul în obținerea unor credite de la Banca C., în vederea finalizării investiției. În schimbul acestui ajutor inculpata a promis celor în cauză fie acordarea unor compensații bănești, fie angajarea acestora pe firma sa. Cu toate că cea în cauză nu a oferit prea multe detalii cu privire la creditele ce urmau a fi obținute, unora dintre persoanele interpuse le-a relatat despre întinderea creditelor, despre faptul că va garanta obținerea împrumutului cu investiția și despre intenția sa de a rambursa creditele într-un interval scurt de timp (C.I., T.T.).

Ca urmare, la data de 15 februarie 2007 au fost încheiate contractele de credit tip „Ideal Plus 250.000 RON” pe numele titularilor I.C.S. (pentru suma de 248.000 RON), C.F.I., C.I. și T.T. ultimele trei contracte pentru suma de 250.000 RON fiecare.

În legătură cu contractele de credit mai sus menționate sunt de făcut o serie de mențiuni.

1. În privința contractului de împrumut încheiat pe numele lui C.F.I. este de precizat faptul că acesta, împreună cu I.C.S., a fost condus la sediul Băncii C., Sucursala Bistrița-Năsăud, de către inculpații M.M. și M.E., documentația necesară obținerii creditului fiind preluată de inculpata F.V. care a și procesat această documentație.

Dosarul de credit întocmit pe numele celui în cauză conține o serie de documente întocmite în fals, după cum urmează:

- contractul individual de muncă din 4 decembrie 2006, act din cuprinsul căruia rezultă că numitul C.F.I., este angajat al SC T.A. SRL, pe durată nedeterminată, începând cu data de 4 decembrie 2006, în funcția de administrator pensiune, având un salariu de bază lunar brut de 9.600 RON.

Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică din 14 martie 2008 întocmit în cauză de Serviciul Criminalistic, Compartimentul de expertiză și constatări tehnico-științifice din cadrul I.P.J. Cluj, rezultă că scrisul de completare a rubricilor contractului de muncă aparține inculpatei G.D.A., semnătura din partea angajatorului și semnătura salariatului fiind executate de inculpata M.M.

- adeverința de salariu din 9 decembrie 2007, care atestă în fals aceleași mențiuni ca și cele cuprinse în contractul de muncă, cu privire la calitatea angajatorului și la nivelul veniturilor, precizând, în plus, un salariu net lunar, în cuantum de 8.948 RON, aferent lunilor decembrie 2006 și ianuarie 2007.

Scrisul de completare a rubricilor formularului tipizat aparține inculpatei G.D.A., acesta executând și semnătura la rubrica „director economic”, în ciuda faptului că cea în cauză nu avea această calitate în cadrul SC T.A. SRL. Semnătura de la rubrica „director” a fost executată de inculpata M.M.

- fișele de salariu aferente lunilor decembrie 2006 și ianuarie 2007, documente ce atestă salariile nete lunare menționate anterior.

Aceste acte au fost întocmite în fals de către inculpata G.D.A., care a înserat în cuprinsul acestora inclusiv referiri la sporuri de noapte și premii fictive, cunoscând faptul că persoana în cauză nu are calitatea de administrator și că pensiunea nu avea activitate.

Dincolo de această împrejurare, fictivitatea angajării numitului C.F.I. în cadrul SC T.A. SRL este relevată și de faptul că, după obținerea creditului, la doar două săptămâni contractul de muncă, a fost desfăcut, sens în care inculpata M.M. a emis dispoziția, înregistrată la Inspectoratul Teritorial de Muncă Bistrița-Năsăud, în data de 13 martie 2007, prin care s-a desfăcut contractul de muncă în cauză începând cu data de 28 februarie 2007.

Numitul C.F.I., titularul creditului, nu a intrat în posesia sumei de 250.000 RON deoarece, încă de la depunerea documentației de creditare, la solicitarea inculpatei F.V. a semnat „în alb” un ordin de plată, valorificat ulterior obținerii împrumutului prin transferul sumei în cauză în contul inculpatei M.M.

Pentru sprijinul acordat în vederea obținerii creditului inculpata l-a recompensat pe titularul acestuia cu suma de 1.000 RON.

2. În cazul contractului de împrumut încheiat pe numele lui C.I., cel în cauză a fost abordat de inculpata M.M. care i-a solicitat sprijinul în obținerea creditului în sumă de 250.000 RON, relatându-i martorului că împrumutul va fi luat pe numele său dar că ratele vor fi achitate de inculpată, care urma să aducă și garanția necesară obținerii creditului.

Manifestându-și acordul cu solicitarea inculpatei, martorul i-a prezentat acesteia actul de identitate și o factură de utilități, după care, la cererea inculpatei, s-a deplasat la sediul băncii unde, după ce s-a întâlnit cu aceasta a fost prezentat consilierului de credite F.V. care i-a remis cererea de creditare, pe care cel în cauză a și completat-o.

Ulterior, inculpata M.M. s-a ocupat de completarea dosarului de creditare cu documentele necesare după care acesta a fost prezentat inculpatei F.V. în vederea procesării.

În cuprinsul dosarului de credit s-au identificat o serie de documente întocmite în fals, după cum urmează:

- contractul individual de muncă din 2 decembrie 2006, din cuprinsul căruia rezultă că numitul C.I. este angajat al SC T.A. SRL, pe perioadă nedeterminată, începând cu data de 4 decembrie 2006 în funcția de șef de sală restaurant, cu un salariu de bază lunar brut de 8.700 RON.

Conform raportului de constatare tehnico-științifică din 17 martie 2008 întocmit în cauză, rezultă că scrisul de completare a rubricilor contractului de muncă aparține inculpatei G.D.A., semnătura angajatorului și cea a salariatului fiind executate de inculpata M.M.

- adeverința de salariu din 9 februarie 2007 care atestă în fals aceleași date menționate în contractul de muncă, în plus fiind indicat un salariu net lunar în cuantum de 8.802 RON, aferent lunilor decembrie 2006, ianuarie 2007.

Scrisul de completare a rubricilor formularului tipizat aparține inculpatei G.D.A., aceasta executând și semnătura la rubrica, „director economic”, deși nu îndeplinea această calitate, semnătura de la rubrica „director” fiind executată de inculpata M.M.

- fișele de salariu aferente lunilor decembrie 2006 și ianuarie 2007, acte ce atestă, în fals, salariile nete lunare menționate și în adeverința de salariu mai sus amintită.

Aceste documente au fost întocmite de inculpata G.D.A., care a și semnat pentru aceasta, cunoscând faptul că pensiunea nu funcționa la acea dată și că persoana în cauză nu avea calitatea de șef de sală restaurant.

Relevantă, sub aspectul fictivității angajării numitului C.I. este și împrejurarea că, după obținerea creditului, inculpata M.M. a emis dispoziția înregistrată la Inspectoratul Teritorial de Muncă Bistrița-Năsăud, la data de 13 martie 2007, prin care s-a dispus desfacerea contractului de muncă în cauză, începând cu data de 28 februarie 2007, la doar două săptămâni de la perfectarea contractului de credit.

Titularul creditului nu a intrat în posesia sumei de 250.000 RON, banii fiind transferați în contul inculpatei M.M. în baza ordinului de plată semnat „în alb”, la solicitarea inculpatei F.V., odată cu semnarea documentației de creditare.

3. Contractul de credit încheiat pe numele martorului I.C.S. a fost perfectat în aceleași condiții ca și cel care l-a avut titular pe numitul C.F.I., cele două persoane fiind abordate în aceleași condiții, fiind transportate în aceeași ocazie de soții M. la sediul băncii, prilej cu care cei în cauză au semnat documentația de creditare, potrivit indicațiilor inculpatei F.V.

În dosarul de credit întocmit pe numele martorului I.C.S. au fost identificate o serie de documente falsificate:

- contractul individual de muncă din 4 decembrie 2006 din cuprinsul căruia rezultă că cel în cauză este angajat, pe durată nedeterminată, al SC T.A. SRL, începând cu data de 4 decembrie 2006, având calitatea de șef de sală restaurant și un salariu de bază lunar brut, de 8.950 RON.

Potrivit concluziilor cuprinse în raportul de constatare tehnico-științifică din 19 martie 2008 scrisul de completare a rubricilor contractului de muncă aparține inculpatei G.D.A., semnătura angajatorului și cea a solicitantului fiind executate de inculpata M.M.

- adeverința de salariu din 9 februarie 2007, care atestă în fals aceleași date menționate în contractul de muncă, dar și un venit net lunar de 8.720 RON aferent lunilor decembrie 2006 și ianuarie 2007.

Scrisul de completare a rubricilor formularului tipizat aparține inculpatei G.D.A., aceasta executând și semnătura la rubrica „director economic” deși nu avea această calitate, semnătura de la rubrica „director” fiind executată de inculpata M.M.

- fișele de salariu aferente lunilor decembrie 2006 și ianuarie 2007, acte ce atestă, în fals, salariile nete lunare menționate anterior.

Ca și în celelalte situații pentru a spori veridicitatea acestor documente, în cuprinsul lor au fost înserate și date referitoare la pretinse sporuri de noapte și premii.

Aceste acte au fost întocmite de inculpata G.D.A. care a și semnat pentru acestea, cunoscând faptul că pensiunea nu funcționa, iar cel în cauză nu avea calitatea atestată în documente.

Ulterior obținerii creditului, prin dispoziția înregistrată la Inspectoratul Teritorial de Muncă Bistrița-Năsăud la data de 13 martie 2007, inculpata M.M. a procedat la desfacerea contractului de muncă în cauză, începând cu data de 28 februarie 2007, fapt ce denotă fictivitatea angajării.

Similar celorlalte cazuri, titularul creditului nu a intrat în posesia sumei de 250.000 RON, banii fiind transferați în contul inculpatei M.M. în baza ordinului de plată semnat „în alb” la solicitarea inculpatei F.V., odată cu semnarea documentelor de creditare.

Pentru sprijinul acordat în vederea obținerii creditului inculpata M.M. l-a recompensat pe numitul I.C.S. cu suma de 1.000 RON.

4. Contractul de credit încheiat pe numele martorului T.T. s-a încheiat în condiții similare celui în care apare titular numitul C.I.

În concret, martorul a fost angajat la lucrările de finisaje interioare la obiectivul în cauză, perioadă în care a fost abordat de inculpata M.M. care i-a solicitat sprijinul în obținerea unui credit în sumă de 250.000 RON, sumă ce urma a fi virată în contul inculpatei. Din relatările martorului mai rezultă că inculpata i-a explicat că va garanta obținerea creditului cu imobilul pensiunii.

Fiind de acord cu solicitarea inculpatei martorul i-a prezentat acesteia actul de identitate și o factură de utilități după carte, la cererea celei în cauză a însoțit-o pe aceasta la sediul băncii unde a semnat documentația de creditare prezentată de consilierul de credite inculpata F.V., care a procesat ulterior dosarul de credit.

Ulterior, în cuprinsul dosarului de creditare au fost identificate o serie de documente întocmite în fals, după cum urmează:

- contractul individual de muncă din 4 decembrie 2006, cu viza Inspectoratului Teritorial de Muncă Bistrița-Năsăud, din 22 decembrie 2006, act din cuprinsul căruia rezultă că martorul T.T. este angajat al SC T.A. SRL, începând cu data de 4 decembrie 2006, pe durată nedeterminată, în funcția de șofer-șef coloană auto, având un salariu de bază brut lunar de 8.900 RON.

Potrivit concluziilor raportului de constatare tehnico-științifică din 14 martie 2008 întocmit în cursul urmării penale, scrisul de completare a rubricilor contractului de muncă aparține inculpatei G.D.A., semnătura angajatorului și cea a salariatului fiind executată de inculpata M.M.

- adeverința de salariu din 9 februarie 2007 care atestă în fals aceleași date cuprinse în contractul de muncă, în plus, în această adeverință este menționat un salariu net lunar de 8.798 RON aferent lunilor decembrie 2006 și ianuarie 2007.

Scrisul de completare a rubricilor formularului tipizat aparține inculpatei G.D.A., aceasta executând și semnătura la rubrica „director economic”, cu toate că nu îndeplinea această funcție, semnătura de la rubrica „director” fiind realizată de inculpata M.M.

- fișele de salariu aferente lunilor decembrie 2006 și ianuarie 2007, acte ce atestă, în fals, salariile nete lunare, menționate și în adeverința de salariu, fișele conținând și referii la sporuri de noapte și premii fictive, pentru a da un plus de veridicitate.

Aceste documente au fost „realizate” de inculpata G.D.A. care a și semnat „de întocmire”, cu toate că avea știință de situația reală a pensiunii și a martorului.

În context este de menționat faptul că, deși toate fișele de salariu ale celor mai sus menționați au fost întocmite și semnate de inculpata G.D.A., unele dintre acestea au fost semnate și de alți inculpați.

Astfel, fișa de salariu pentru luna ianuarie 2007 întocmită pe numele martorului C.I. a fost semnată și de inculpata M.M., la rubrica „contabil șef”, iar cele corespunzătoare aceleași luni, întocmite pe numele martorilor I.C.S. și T.T. au fost semnate de inculpata M.M. la rubrica „contabil șef” și de inculpatul M.E. la rubrica „director”.

În urma obținerii creditului, prin dispoziția înregistrată la Inspectoratul Teritorial de Muncă Bistrița-Năsăud, la data de 13 martie 2007, inculpata M.M., a procedat la desfacerea contractului de muncă în cauză începând cu data de 28 februarie 2007, împrejurare ce denotă fictivitatea angajării.

Titularul creditului, numitul T.T. nu a intrat în posesia sumei de 250.000 RON, banii fiind transferați în contul inculpatei M.M., în baza ordinului de plată semnat „în alb” la solicitarea inculpatei F.V.

În ceea ce privește contractele de muncă încheiate numiților I.C.S., C.F.I., C.I. și T.T. este de menționat că inculpata M.M. le-a depus la Inspecția Teritorială de Muncă Bistrița-Năsăud, în vederea obținerii vizei de specialitate. Cu toate acestea, manoperele inculpatei au fost determinate doar de intenția acesteia de a îndeplini una dintre cerințele obligatorii în vederea completării documentației de creditare și nu de dorința de a-i angaja în mod real, pe cei în cauză, în firma sa.

În sensul celor de mai sus relevant este faptul că inculpata a întocmit contractele de muncă doar după ce a obținut acordul persoanelor în cauză în vederea obținerii creditelor, că a procedat la desfacerea acestor contracte de muncă imediat după obținerea împrumuturilor și că martorii nu au încasat veniturile înscrise în actele depuse la bancă astfel cum rezultă atât din depozițiile acestora cât și din cele ale inculpaților.

De altfel, acest lucru este valabil și pentru cei doi inculpații M.M. și M.E. care au admis că nu încasau sumele de 6.000-7.000 RON net lunar, consemnate în documentele de creditare, realizând venituri mult mai mici, între 500-1.000 RON lunar, împrejurări relevate și în depozițiile acestora.

Sumele de bani astfel dobândite de către inculpata M.M. au fost utilizate în scopul continuării lucrărilor de construcție la clădirea pensiunii însă, fiind insuficiente, nu au asigurat finalizarea investiției.

Ca urmare, inculpata M.M. a luat hotărârea de a solicita suplimentarea finanțării prin angajarea unui credit în numele societății comerciale, sens în care aceasta s-a adresat băncii. Cu această ocazie conducerea unității bancare i-a adus la cunoștință inculpatei faptul că un asemenea credit nu poate fi acordat deoarece societatea sa nu realizează profit, fiind în perioada de investiții.

În aceste condiții inculpata a hotărât să apeleze la același sistem de obținere a unor credite prin persoane interpuse, astfel încât, la data de 13 iunie 2007 au fost încheiate contractele de credit tip „Ideal Plus 250.000 RON” pe numele titularilor C.F.G., G.F. și respectiv G.F.A.

1. În ceea ce privește contractul de credit încheiat pe numele martorului C.F.G. este de menționat că acesta a fost perfectat în condiții similare celorlalte acte. Cel în cauză a fost abordat în perioada în care executa lucrări de amenajări interioare la pensiunea inculpatei, promițându-i-se că va fi angajat la SC T.A. SRL, sens în care, inculpata M.M. i-a solicitat să semneze, în timp ce se afla la sediul pensiunii, o serie de documente. Ulterior, martorul a fost transportat, de către inculpatul M.E., la sediul Băncii C., unde inculpata F.V. i-a prezentat, spre semnare, mai multe acte, pe care martorul le-a semnat fără să le citească.

În dosarul de credit întocmit pe numele martorului C.F.G. au fost identificate o serie de documente falsificate, astfel:

- contractul individual de muncă cu viza Inspectoratului Teritorial de Muncă din 26 aprilie 2007, din cuprinsul căruia rezultă că martorul în cauză este angajat, în calitate de recepționer, pe durată nedeterminată, al SC T.A. SRL, având un salariu de bază lunar brut, de 8.200 RON.

Conform concluziilor raportului de constatare tehnico-științifică din 19 februarie 2008, scrisul de completare a rubricilor contractului de muncă aparține inculpatei G.D.A.; semnătura din partea angajatorului a fost executată de inculpata M.M., iar semnătura salariatului aparține martorului C.F.G. Pe de altă parte, viza Inspectoratului Teritorial de Muncă Bistrița-Năsăud și semnătura martorei S.C., referent în cadrul acestei instituții, au fost contrafăcute de către inculpata M.M., prin transpunere pe document cu ajutorul unei imprimante color, cu jet de cerneală.

- adeverința de salariu din 11 iunie 2007, care atestă în fals, aceleași date menționate în contractul de muncă, indicând în plus, un salariu net lunar în cuantum de 9.663 RON, aferent lunii mai 2007.

Scrisul de completare a rubricilor formularului tipizat, ca și semnătura la rubrica „director economic”, aparține inculpatei G.D.A., iar semnătura de la rubrica „director” a fost executată de inculpata M.M.

- fișa de salariu aferentă lunii mai 2007, act ce atestă, în plus, salariul net lunar anterior menționat.

Cu ocazia întocmirii în fals a documentului sus arătat, inculpata G.D.A. a făcut referiri și la sporuri de noapte și premii pretins încasate pentru a spori veridicitatea actului, cu toate că inculpata avea cunoștință că martorul în cauză nu este angajat la SC T.A. SRL.

Titularul creditului nu a intrat în posesia sumei de 250.000 RON deoarece, ca urmare a semnării „în alb” a unui ordin de plată, prezentat de inculpata F.V. odată cu celelalte documente de creditare, suma de bani a fost transferată în contul inculpatei M.M.

2. Contractul de credit încheiat pe numele titularului G.F.A. s-a perfectat în condiții similare celor anterioare; inculpata M.M. l-a abordat solicitându-i ajutorul în obținerea unui credit, relatându-i acestuia faptul că va avea calitatea de „girant”, în schimbul acestui sprijin inculpata obligându-se să îi achite martorului suma de 1.000 RON. Manifestându-și acordul la solicitarea inculpatei, martorul a semnat o serie de documente ce i-au fost puse la dispoziție la sediul pensiunii pe care însă nu le-a citit.

În cursul zilei următoare martorul s-a prezentat la sediul Băncii C., Sucursala Bistrița unde s-a întâlnit cu inculpata M.M. care l-a condus la biroul inculpatei F.V., aceasta din urmă solicitându-i celui în cauză să semneze mai multe acte fără a-i da însă relații despre natura actelor respective.

În dosarul de credit întocmit pe numele martorului G.F.A. au fost identificate mai multe acte falsificate:

- contractul individual de muncă cu viza Inspectoratului Teritorial de Muncă din 26 aprilie 2007, din cuprinsul căruia rezultă că martorul G.F.A. este angajat al SC T.A. SRL, începând cu data de 25 aprilie 2007, pe durată nedeterminată, în funcția de bucătar șef, având un salariu de bază lunar brut de 9.500 RON.

Potrivit concluziilor raportului de constatare tehnico-științifică din 10 martie 2008, scrisul de completare a rubricilor contractului de muncă aparține inculpatei G.D.A., iar semnătura angajatorului a fost executată de inculpata M.M. Viza Inspectoratului Teritorial de Muncă Bistrița-Năsăud și semnătura referentei acestei instituții, martora S.C., au fost contrafăcute de inculpata M.M., prin transpunere pe document cu ajutorul unei imprimante color cu jet de cerneală.

- adeverința de salariu din 11 iunie 2007, care atestă în fals aceleași date menționate în contractul de muncă, indicând în plus un salariu net de 9.600 RON aferent lunii mai 2007.

Scrisul de completare a rubricilor formularului tipizat aparințe inculpatei M.M., cea care a semnat adeverința atât la rubrica „director” cât și la cea „director economic G.D.A.”.

- fișa de salariu aferentă lunii mai 2007, atestă salariul net lunar menționat și în celelalte documente anterior precizate.

Această fișă a fost întocmită în fals de inculpata G.D.A., care a înserat în cuprinsul acesteia referiri la sporuri de noapte și premii fictive și a fost semnată pentru întocmire de inculpata M.M.

Suma de 250.000 RON obținută cu titlu de credit a fost transferată în contul inculpatei M.M. în baza ordinului de plată, semnat „în alb” de martorul G.F.A. la momentul depunerii documentației de creditare.

Ulterior obținerii creditului inculpata M.M. i-a remis martorului suma de 1.000 RON pentru ajutorul acordat.

3. Contractul de credit încheiat pe numele martorului G.F. s-a perfectat în perioada în care acesta executa amenajări interioare la Pensiunea X.

În concret, inculpata M.M. i-a solicitat sprijinul martorului în obținerea creditului în valoare de 250.000 RON, relatându-i acestuia că perioada de creditare va fi mai îndelungată dar fără a-i oferi alte detalii.

În considerarea faptului că muncea pentru inculpată, fiind plătit, în consecință de către aceasta, martorul s-a declarat de acord cu solicitarea inculpatei astfel încât a semnat actele prezentate de către aceasta.

Ulterior, martorul s-a deplasat la sediul băncii unde s-a întâlnit cu inculpata M.M. care l-a îndrumat înspre biroul inculpatei F.V., aceasta prezentându-i spre semnare o serie de documente, despre care însă nu i-a oferit relații martorului.

În dosarul de credit întocmit pe numele martorului G.F. au fost identificate o serie de documente falsificate:

- contractul de muncă cu viza Inspectoratului Teritorial de Muncă Bistrița-Năsăud din 26 aprilie 2008, act din cuprinsul căruia rezultă că martorul este angajat la SC T.A. SRL pe durată nedeterminată, începând cu data de 25 aprilie 2007, în funcția de șef de sală restaurant, având un salariu de bază brut lunar de 9.500 RON.

Potrivit concluziilor raportului de constatare tehnico-științific din 4 martie 2008 întocmit în cauză scrisul de completare a rubricilor contractului de muncă aparține inculpatei G.D.A., iar semnătura din partea angajatorului a fost executată de către inculpata M.M.

Viza Inspectoratului Teritorial de Muncă Bistrița-Năsăud și semnătura martorei S.C., referent în cadrul amintitei instituții, au fost contrafăcute prin transpunere pe document cu ajutorul unei imprimante color cu jet de cerneală, de către inculpata M.M.

- adeverința de salariu din 11 iunie 2007, care atestă în fals aceleași mențiuni ca și contractul de muncă, în plus indicând un salariu lunar net de 9.600 RON, aferent lunii mai 2007.

Scrisul de completare a rubricilor tipizatului aparține inculpatei M.M., această semnând și la rubricile „director” și „director economic G.D.A.”.

- fișa de salariu aferentă lunii mai 2007, atestând salariul net lunar anterior menționat.

Acest act a fost întocmit în fals de către inculpata G.D.A., care a înserat în cuprinsul fișei inclusiv mențiuni referitoare la sporuri pentru ore suplimentare și la pretinse premii, pentru a spori veridicitatea actului. Fișa în cauză a fost semnată pentru întocmire de către inculpata M.M.

Suma obținută cu titlu de credit, de 250.000 RON, pe numele martorului G.F. a fost transferată în contul inculpatei M.M. în baza ordinului de plată semnat „în alb” cu ocazia deplasări martorului la sediul băncii.

În privința tuturor contractelor de credit încheiate pe numele martorilor C.F.G., G.F.A.și G.F. sunt de făcut anumite precizări în ceea ce privește motivul falsificării vizei Inspectoratului Teritorial de Muncă Bistrița-Năsăud și a semnăturii referentului de specialitate din cadrul acestei instituții, martora S.C.

Anterior întocmirii dosarelor de creditare pe numele martorilor mai sus menționați, normele de creditare ale Băncii C. se modificaseră, în sensul că s-a impus condiția ca solicitantul creditului să facă dovada faptului că este angajat de minim 3 luni.

Ca urmare, ulterior întocmirii contractelor de muncă, potrivit relatărilor inculpatei M.M., aceasta a încercat să le depună la Inspectoratul Teritorial de Muncă Bistrița-Năsăud cu solicitarea de a fi înregistrate retroactiv, respectiv cu 3 luni în urmă, solicitare ce i-a fost refuzată.

Așa fiind, pentru a „evita” tergiversarea obținerii creditelor, inculpata a luat hotărârea de a falsifica viza Inspectoratului Teritorial de Muncă și semnătura referentului de specialitate, activitate pe care a realizat-o prin decuparea vizei originale a instituției amintite și a semnăturii referentului S.C., de pe un contract de muncă încheiat anterior, prin lipirea porțiunii decupate pe colțul drept al unei coli albe de hârtie; prin scanarea acestei coli și apoi printarea rezultatului scanării pe un formular original de contract de muncă. În fine, data înregistrării a fost realizată prin falsificarea unei ștampile (datieră) după care inculpata a înscris numerele de înregistrare.

Toate sumele de bani obținute în condițiile mai sus descrise, au fost folosite în scopul finalizării investiției, cu ocazia inaugurării acesteia inculpata M.M. invitând și persoanele cu funcții de conducere din cadrul Băncii C., Sucursala Bistrița.

Ulterior inaugurării pensiunii, sesizând, potrivit propriilor declarații, că afacerea este profitabilă, și ținând seama de faptul că avusese numeroase solicitări de organizarea unor mese festive cu peste 300 de participanți, inculpata M.M. a luat hotărârea de extindere a localului restaurantului și de amenajare a unui spațiu de parcare.

Ca urmare, inculpata a contactat din nou conducerea Băncii C. în vederea solicitării sprijinului în obținerea unui credit. În discuțiile avute inculpatei i s-a explicat faptul că nu va putea obține credite în numele firmei deoarece aceasta era la început de activitate, sugerându-i-se „să se descurce” ca și până la acel moment, prin obținerea unor credite prin persoane interpuse. În context, i s-a recomandat să apeleze la persoane angajate la altă firmă deoarece pe societatea sa erau angajate deja, prea multe persoane cu funcții de conducere („prea mulți șefi”).

În aceste condiții inculpata M.M. a contactat-o pe coinculpata G.D.A., care avea calitatea de director economic în cadrul SC V. SRL, căreia i-a solicitat să întocmească documentația necesară în vederea obținerii unor credite pe numele unor persoane aparent angajate în firma sa.

Obținând acceptul celei în cauză, inculpata M.M. a luat legătura cu numiții M.G., Z.S. și Z.I.T. cărora le-a solicitat sprijinul în vederea obținerii unor credite ce urmau a fi garantate de către inculpată, fără a le explica acestora calitatea în care urmau să acorde acest sprijin.

Așa fiind, la data de 12 septembrie 2007 au fost încheiate contractele de credite de tip „Ideal Plus 250.000 RON” pe numele titularilor Z.S.; Z.I.T. și M.G.

1. În ceea ce privește contractul de credit încheiat pe numele lui Z.S. este de menționat să cel în cauză a fost abordat de inculpata M.M., odată cu ceilalți doi titulari anterior menționați; că după obținerea acordului acestora în vederea solicitării creditului inculpata le-a solicitat actele de identitate și o factură de utilități; că ulterior aceasta le-a solicitat să semneze o serie de documente și că apoi, cei în cauză au fost conduși la sediul Băncii C. unde inculpata F.V. le-a prezentat spre semnare alte documente, pe care, titularii contractelor de credite le-au semnat fără să le citească.

În dosarul de credit întocmit pe numele martorului Z.S. au fost identificate o serie de documente falsificate, astfel:

- contractul individual de muncă din 1 iunie 2007 purtând viza Inspectoratului Teritorial de Muncă din 1 iunie 2007, act din cuprinsul căruia rezultă că martorul Z.S. este angajat la SC V. SRL pe perioadă nedeterminată, începând cu data de 1 iunie 2007, în funcția de chimist, având un salariu de bază lunar brut de 4.200 RON; scrisul de completare a rubricilor contractului de muncă aparține inculpatei G.D.A., semnătura din partea angajatorului „T.R.” a fost executată în fals de către inculpata G.D.A.; viza Inspectoratului Teritorial de Muncă Bistrița-Năsăud și semnătura martorului B.D., referent în cadrul instituției precizate, au fost contrafăcute prin transpunere pe document cu ajutorul unei imprimante color cu jet de cerneală. Aceste concluzii se coroborează cu rezultatele cuprinse în raportul de constatare tehnico-științifică din 25 februarie 2008.

Modalitatea de falsificare a vizei Inspectoratului Teritorial de Muncă și motivul pentru care inculpata M.M. a procedat în acest mod sunt identice ca și în cazul martorilor C.F.G., G.F.A.și G.F.

- adeverința de salariu din 10 septembrie 2007, care atestă în fals aceleași date menționate în contractul de muncă, în plus indicând un salariu net lunar în cuantum de 4.960 RON aferent lunii iunie 2007, 4.831 RON pentru luna iulie 2007 și 5.276 RON pentru luna august 2007; scrisul de completare a rubricilor tipizatului aparține inculpatei F.V. Inculpata G.D.A. a arătat că a semnat la rubrica „director economic”, precum și la rubrica „Director”, în fals, în locul numitului T.R.

- statele de plată aferente lunilor iunie, iulie și august 2007 și încă unul aferent lunii august 2007 atestând salariile nete lunare menționate anterior. Aceste acte au fost întocmite în fals de către inculpata G.D.A., conținând inclusiv referiri la sporuri pentru ore suplimentare și premii inserate pentru a spori veridicitatea actelor.

Statele de salarii pentru toate cele trei luni au fost semnate pentru întocmire de către inculpata G.D.A., la rubrica „contabil șef”.

Titularul creditului (martorul Z.S.) nu a intrat niciodată în posesia sumei de 250.000 RON întrucât, încă de la depunerea cererii de credit, a fost solicitat de către inculpata F.V. să semneze „în alb” un ordin de plată, valorificat ulterior pentru transferul sumei menționate în contul inculpatei M.M.

Pentru sprijinul acordat în obținerea creditului inculpata M.M. i-a remis martorului suma de 1.500 RON, potrivit declarațiilor date de aceasta în instanță.

2. Contractul de credit încheiat pe numele martorului Z.I.T. a fost perfectat în condițiile precizate anterior.

În dosarul de credit întocmit pe numele său au fost identificate o serie de acte falsificate, după cum urmează:

- contractul individual de muncă din 31 mai 2007, purtând viza Inspectoratului Teritorial de Muncă din 31 mai 2007, act din cuprinsul căruia rezultă că martorul Z.I.T. este angajat la SC V. SRL pe perioadă nedeterminată, începând cu data de 15 mai 2007, în funcția de asistent țesătorie, având un salariu de bază lunar brut de 5.200 RON; scrisul de completare a rubricilor contractului de muncă aparține inculpatei G.D.A., semnătura din partea angajatorului „T.R.” a fost executată în fals de către inculpata G.D.A.; viza Inspectoratului Teritorial de Muncă Bistrița-Năsăud și semnătura martorului B.D., referent în cadrul instituției precizate, au fost contrafăcute prin transpunere pe document cu ajutorul unei imprimante color cu jet de cerneală. Aceste concluzii se coroborează cu rezultatele cuprinse în raportul de constatare tehnico-științifică din 26 februarie 2008, precum și după declarațiile inculpatei.

Modalitatea de falsificare a vizei Inspectoratului Teritorial de Muncă și motivul pentru care inculpata M.M. a procedat în acest mod sunt identice ca și în cazul martorilor C.F.G., G.F.A., G.F. și Z.S.

- adeverința de salariu din 10 septembrie 2007 care atestă în fals aceleași date menționate în contratul de muncă, având necompletate rubricile privind salariul net lunar aferent lunilor iunie, iulie și august 2007; scrisul de completare a rubricilor tipizatului aparține inculpatei F.V. Inculpata G.D.A. a arătat că a semnat la rubrica „director economic”, precum și la rubrica „Director”, în fals, în locul numitului T.R.

- statele de plată aferente lunilor iunie, iulie și august 2007 și încă unul aferent lunii august 2007 atestând următoarele salarii nete lunare: 7.245 RON pentru fiecare dintre cele trei luni; aceste acte au fost întocmite în fals de către inculpata G.D.A., conținând inclusiv referi la sporuri pentru ore suplimentare și premii inserate pentru a spori veridicitatea actelor.

Statele de salarii pentru toate cele trei luni au fost semnate pentru întocmire de către inculpata G.D.A., la rubrica „Contabil șef”.

Titularul creditului (martorul Z.I.T.) nu a intrat niciodată în posesia sumei de 250.000 RON, întrucât, încă de la depunerea cererii de credit, a fost solicitat de către inculpata F.V. să semneze „în alb” un ordin de plată valorificat ulterior pentru transferul sumei menționate în contul inculpatei M.M.

Conform susținerilor inculpatei M.M. și ale martorului Z.I.T., aceasta l-ar fi „recompensat” bănește pe martor cu sumă de aproximativ 500 RON.

3. Contractul de credit încheiat pe numele martorului M.G. s-a perfectat în condiții similare celorlalte două mai sus menționate. Dosarul de credit întocmit pe numele acestui martor conținând o serie de documente falsificate, astfel:

- contractul individual de muncă din 31 mai 2007, purtând viza Inspectoratului Teritorial de Muncă din 31 mai 2007, act din cuprinsul căruia rezultă că martorul M.G. este angajat la SC V. SRL Beclean pe perioadă nedeterminată, începând cu data de 15 mai 2007, în funcția de mecanic întreținere, având un salariu de bază lunar brut de 5.100 RON; scrisul de completare a rubricilor contractului de muncă aparține inculpatei G.D.A., semnătura din partea angajatorului „T.R.” a fost executată n fals de către inculpata G.D.A.; viza Inspectoratului Teritorial de Muncă Bistrița-Năsăud și semnătura martorului B.D., referent în cadrul instituției precizate, au fost contrafăcute prin transpunere pe document cu ajutorul unei imprimante color cu jet de cerneală. Aceste concluzii se coroborează cu rezultatele cuprinse în raportul de constatare tehnico-științifică din 28 februarie 2008, precum și după declarațiile inculpatei.

Modalitatea de falsificare a vizei Inspectoratului Teritorial de Muncă și motivul pentru care inculpata M.M. a procedat în acest mod sunt identice ca și în cazul martorilor C.F.G., G.F.A., G.F. și Z.S. și Z.I.T.

- adeverința de salariu din 10 septembrie 2007 care atestă în fals aceleași date menționate în contratul de muncă, având necompletate rubricile privind salariul net lunar aferent lunilor iunie, iulie și august 2007 cu suma de 7.247 RON; scrisul de completare a rubricilor tipizatului aparține inculpatei F.V. Inculpata G.D.A. a arătat că a semnat la rubrica „director economic”, precum și la rubrica „Director”, în fals, în locul numitului T.R.

- statele de plată aferente lunilor iunie, iulie și august 2007 și încă unul aferent lunii august 2007 atestând următoarele salarii nete lunare: 7.247 RON pentru fiecare dintre cele trei luni; aceste acte au fost întocmite în fals de către inculpata G.D.A., conținând inclusiv referi la sporuri pentru ore suplimentare și premii inserate pentru a spori veridicitatea actelor.

Statele de salarii pentru toate cele trei luni au fost semnate pentru întocmire de către inculpata G.D.A., la rubrica „Contabil șef”.

Titularul creditului (martorul M.G.) nu a intrat niciodată în posesia sumei de 250.000 RON, întrucât, încă de la depunerea cererii de credit, a fost solicitat de către inculpata F.V. să semneze „în alb” un ordin de plată valorificat ulterior pentru transferul sumei menționate în contul inculpatei M.M.

Conform susținerilor inculpatei M.M. și ale martorului Z.I.T., aceasta l-ar fi „recompensat” bănește pe martor cu sumă de aproximativ 1.500 RON.

În ceea ce privește produsul bancar solicitat de inculpații M.M. și M.E. în nume propriu și prin intermediul persoanelor interpuse și procedurile de încheiere a contractelor de credit sunt de făcut următoarele mențiuni:

Creditul de tip „Ideal Plus 250.000 RON” face parte din categoria creditelor pentru nevoi personale astfel încât nu presupune o justificare a modului de utilizare a sumelor împrumutate.

În vederea obținerii acestui tip de credit normele bancare impun îndeplinirea cumulativ a două condiții esențiale și anume: un anumit nivel al veniturilor nete realizate de clientul băncii și familia sa, ca sursă de rambursare a creditului și de plată a dobânzilor și a altor costuri și aducerea unei garanții imobiliare (ipotecă), pentru ipoteza neplății ratelor scadente.

În ceea ce privește procedurile interne privitoare la încheierea contractelor de credit, acestea prevăd, în esență, următoarele etape standard:

- Obligatoriu, la primul contact dintre client și consilierul de vânzări, acesta din urmă realizează o intervievare a potențialului titular de credit, cu scopul orientării spre cel mai adecvat produs bancar precum și cu scopul evaluării credibilității și bonității clientului. În urma acestei analize, clientul prezintă cererea de credit însoțită de actele solicitate de către consilierul de vânzări (adeverință de salariu, stat de plată, copie contract de muncă sau carnet de muncă, factură de utilități, actele privind garanțiile solicitate etc). În cadrul interviului cu clientul, consilierul de vânzări se asigură cu privire la faptul că potențialul titular de credit a fost orientat spre cel mai adecvat produs bancar, cu privire la faptul că acesta îndeplinește condițiile necesare acordării creditului (prin verificarea din punct de vedere formal a documentelor prezentate de client precum și prin confruntarea datelor cuprinse în respectivele documente cu răspunsurile date de către client la întrebările consilierului de vânzări, vizând nivelul salariului, funcția pe care este angajat clientul, vechimea în muncă și în funcție, situația familială a clientului, nivelul cheltuielilor acestuia etc). În măsura în care clientul îndeplinește condițiile pentru a obține un credit, consilierul de vânzări înaintează întreaga documentație la analistul de credit din cadrul compartimentului analiză, pe baza unui proces-verbal de tip opis. Cu alte cuvinte, este relevant să arătăm că interfața între instituția de credit și client este asigurată doar de către consilierul de vânzări.

- analiza dosarului de credit se realizează de către analistul de credit, strict pe baza documentelor puse la dispoziție de către consilierul de vânzări, fără ca analistul să mai aibă contact direct cu clientul. În această etapă, se desfășoară activitățile specifice analizei: interogarea unor baze de date (Ministerul Finanțelor Publice, Oficiul Registrului Comerțului, Inspectoratul Teritorial de Muncă), întocmirea fișei de scoring etc., dosarul fiind finalizat prin întocmirea referatului de credit, act prin care este sesizat comitetul de credit.

- în ședința comitetului de credit, documentația dosarului de credit este analizată din nou, prezentarea pieselor dosarului fiind efectuată de către directorul de vânzări a sucursalei. Decizia de acordare a creditului se adoptă cu majoritatea voturilor membrilor comitetului (5 la număr). Ședința este prezidată de către directorul sucursalei.

- contractul de credit este redactat în 3 exemplare originale de către analistul de credit, acestea fiind înmânate consilierului de vânzări, care convoacă clientul pentru a semna contractul și anexele acestuia (grafic de rambursare), în final contractul și anexele fiind semnate de către conducerea sucursalei (directorul sucursalei și directorul economic), un exemplar revenindu-i titularului de credit.

- în baza contractului de credit, clientului îi sunt virați banii împrumutați în contul personal, în continuare, urmărirea derulării contractului fiind în sarcina compartimentului monitorizare (alt compartiment decât cel din care fac parte consilierul de vânzări sau analistul de credit).

Astfel cum rezultă din declarațiile titularilor de credit, aspect coroborat și cu declarațiile inculpatei F.V., aceasta din urmă, în calitate de consilier de vânzări, la toate contractele de credit care formează obiectul prezentului dosar, a eluda etapa intervievării clienților, respectiv nu i-a orientat spre un anume produs bancar, nu le-a adresat nici o întrebare cu privire la nivelul salariului, locul de muncă, funcția ocupată, vechimea în muncă, situația familială, rezumându-se la a prelua documentele întocmite și la a le indica martorilor, titulari de contract, locurile în care se semneze documentele din dosarele de credit.

Ulterior întocmirii documentațiilor de creditare inculpata F.V. le-a înaintat compartimentului de analiză, fără a face vreo mențiune scrisă cu privire la eventualele suspiciuni legate de calitatea de salariați a persoanelor interpuse (titularii de credite), sau de nivelul veniturilor salariale, dosarele fiind în conformitate cu cerințele normelor de creditare însă numai din punct de vedere formal.

Banca C., Direcția de Control București, prin intermediul Serviciului Teritorial de Control Cluj a verificat activitatea de creditare desfășurată de Sucursala Bistrița, concluziile controlului fiind redate în cuprinsul procesului-verbal din 9 noiembrie 2007, document în care au fost relevate o serie de încălcări ale regulamentelor bancare, considerate a fi imputabile inculpatei F.V., analiștilor de credit și membrilor comitetului de credit, alcătuit din conducerea sucursalei și alți doi funcționari bancari.

Faptele astfel reținute în sarcina inculpaților au fost calificate prin actul de sesizare a instanței de judecată, ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat (inculpata M.M.); aderare la un grup infracțional organizat (ceilalți trei inculpați), fapte prevăzute de art. 7 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 39/2003; înșelăciune cu consecințe deosebit de grave (inculpații M.M. și M.E.) și respectiv complicitate la această infracțiune (ceilalți doi inculpați), prevăzută de art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) și alin. (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) și alin. (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzut de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (pentru toți inculpații); fals material în înscrisuri oficiale, prevăzut de art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 291 teza I C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (pentru inculpata M.M.).

În aprecierea instanței de judecată însă, cu excepția învinuirilor referitoare la săvârșirea infracțiunilor de fals și uz de fals, care sunt dovedite fără echivoc prin probațiunea administrată în cele două faze ale procesului penal, celelalte învinuiri nu pot fi reținute, fapta prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 neexistând, iar cea de înșelăciune, încriminată prin dispozițiile art. 215 C. pen., neîntrunind elementele constitutive ale infracțiunii.

În raport de cele anterior menționate s-au formulat o serie de precizări, atât de natură doctrinară cât și de practica judiciară.

Pe de altă parte însă, având în vedere faptul că infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 reprezintă infracțiunea mijloc în raport cu cea de înșelăciune, care constituie infracțiunea scop și de care este indisolubil legată, existența celei dintâi fiind determinată de existența celeilalte, s-a considerat ca, în analiza efectuată să se raporteze, în primul rând, la fapta incriminată de dispozițiile art. 215 C. pen.

În concret, sub aspectul infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) și alin. (5) C. pen., instanța a apreciat că, în cauză, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii sub aspectul laturii subiective și al celei obiective.

În privința laturii subiective s-a observat că, în speță, lipsește intenția ca formă de vinovăție specifică infracțiunii de înșelăciune deoarece, inculpații nu au avut intenția de a înșela unitatea bancară în sensul art. 215 C. pen.

Probațiunea administrată în cauză, reprezentată de declarațiile inculpaților, ale persoanelor interpuse, dar și depozițiile martorilor audiați în cele două faze procesuale, ca și secvențele derulării evenimentelor descrise în cuprinsul hotărârii, relevă fără dubiu faptul că soții M. au căutat să identifice modalitățile legale de obținere a unor credite în vederea derulării lucrărilor de investiții, sens în care inculpata M.M. a contactat conducerea Sucursalei Bistrița-Năsăud a Băncii C., care i-a sugerat ideea refinanțării creditului angajat la Banca C.R., cu consecința aducerii garanției imobiliare în portofoliul Băncii C. pentru a avea astfel posibilitatea obținerii unor noi credite de la această bancă. Dând curs sfaturilor primite inculpații M.M. și M.E. au refinanțat creditul contractat de la Banca C.R. cu un împrumut luat de la Banca C., împrumut garantat cu terenul pe care urma a se edifica pensiunea. Ulterior inculpații și-au manifestat intenția de a angaja un împrumut în numele firmei, în vederea derulării lucrărilor de investiție, intenție ce nu s-a materializat din cauza situației financiar-contabile a societății SC T.A. SRL care, fiind în perioada de investiții, nu realiza profit.

În atari condiții, sfătuită de conducerea unității bancare, inculpata M.M. s-a reorientat înspre obținerea creditelor de nevoi personale de tip „Ideal Plus”, angajând astfel de credite ea și soțul său, inculpatul M.E., după care a apelat la primul grup de persoane interpuse întrucât fondurile obținute inițial au fost insuficiente.

De altfel, în aprecierea instanței, este discutabilă însăși acțiunea de inducere în eroare a unității bancare prin prezentarea ca reală a situației câștigurilor persoanelor interpuse, ipoteza cea mai plauzibilă fiind aceea că persoanele din conducerea băncii cunoșteau situația reală a creditelor astfel dobândite, acceptând acordarea acestora în condițiile descrise în considerarea persoanei inculpatei, care s-a dovedit un client serios al băncii, a garanției prezentate de aceasta, dar și în condițiile unei concurențe acerbe pe piața produselor de creditare și pe fondul unor norme relaxate de împrumut în ceea ce privește garanțiile imobiliare, ajungându-se la înscrierea ipotecii de rangul XIII asupra aceluiași imobil.

Concluzia la care a ajuns instanța de judecată are la bază argumentele ce se vor prezenta în cele ce urmează:

În vederea obținerii creditelor ce aveau ca destinație edificarea Pensiunii X., inculpata M.M. a avut mai multe „runde de negocieri” cu conducerea sucursalei bancare, respectiv cu directorii T.I. și O.A., cărora le-a prezentat situația SC T.A. SRL și intențiile de dezvoltare a firmei prin construirea pensiunii. Cu ocazia acestor discuții s-a constatat că indicatorii financiari-contabili ai firmei nu o recomandau ca eligibilă în obținerea unor credite deoarece aceasta era în perioada de investiție astfel că nu realiza profit întrucât pensiunea nu exista la acel moment.

Cu toate acestea, comitetul de creditare al unității bancare „a luat de bune” adeverințele de venituri prezentate de inculpații M.M. și M.E. cu ocazia solicitării creditelor în nume personal, venituri situate la peste 6.000 RON, respectiv 8.500 RON la nivelul lunii decembrie 2006, respectiv ianuarie 2007.

După cheltuirea sumelor de bani dobândite în nume personal inculpata M.M. a luat din nou legătura cu conducerea băncii solicitând suplimentarea finanțării, în vederea finalizării investiției.

În vederea verificării susținerilor inculpatei, o delegație a băncii, printre care s-a numărat și directorul de vânzări O.A., s-a deplasat la șantierul de construcții, prilej cu care s-a luat act de stadiul lucrărilor.

În cursul zilei următoare, cu ocazia reluării discuțiilor, în cursul cărora directorul O.A. a prezentat constatările sale cu privire la obiectivul de investiții, s-a convenit cu inculpata asupra obținerii unor credite prin intermediul unor persoane interpuse, angajate în firmă, care să prezinte încredere, stabilindu-se totodată că, la momentul semnării documentației de creditare, aceste persoane să semneze ordine de plată pentru virarea sumelor de bani obținute cu titlu de credit în contul inculpatei deoarece creditele urmau a fi dobândite în baza garanției imobiliare prezentată de inculpată.

La ședința de comitet de credite din data de 13 februarie 2007 directorul de vânzări O.A. (cel care verificase stadiul de execuție al investiției la fața locului și comunicase apoi constatările sale directorului general T.I.) a prezentat documentația de creditare întocmită pe numele persoanelor interpuse I.C.S., C.F.I., C.I. și T.T., documentație ce cuprindea și actele ce atestau venituri de peste 8.000 RON pentru începutul anului 2007, pentru funcțiile de administrator pensiune și șef de sală restaurant, funcții cărora „le lipsea obiectul muncii”, întrucât la acel moment pensiunea era în curs de edificare, împrejurare cunoscută de conducerea băncii.

Elocvente, sub acest aspect, sunt și împrejurările relatate de martora C.R.A., director operațiuni în cadrul Băncii C. la acea dată, potrivit căreia, în ședința comitetului de credite a ridicat problema veniturilor uriașe consemnate în documentele persoanelor interpuse susținând că are suspiciuni cu privire la realitatea acestora, cu ocazia discuțiilor purtate în comitet explicându-i-se de către directorul general că beneficiarul real al creditelor este inculpata M.M., care va și achita ratele și care a adus garanția ipotecară pentru obținerea creditelor.

Potrivit depoziției martorei, depoziție menținută cu ocazia audierii sale în instanță, la termenul de judecată din 4 martie 2011, în urma acestor discuții cea în cauză a realizat că inculpata M.M. este sprijinită de către conducerea băncii în obținerea creditelor, motiv pentru care nu s-a opus acordării acestora.

În fine, un ultim argument, dacă mai este necesar, ce pledează pentru ipoteza reținută de instanță, este unul de bun simț, înțeles ca modalitate de percepție a realității.

Este cât se poate de cunoscut că, începând cu anul 1990 și până în prezent sistemul bancar s-a aflat în topul veniturilor salariale realizate.

În aceste condiții este greu de acceptat că, în timp ce un șef serviciu în cadrul Băncii C., cu peste 20 de ani vechime, avea venituri de aproximativ 2.000 RON lunar (situația martorei M.I., declarația dată la termenul din 15 aprilie 2011), un tânăr de 19-20 de ani angajat ca recepționer, bucătar sau șef de sală restaurant la o pensiune care nu fusese dată în folosință, putea realiza venituri de 8.000-9.000 RON lunar.

Pentru toate aceste considerente instanța a reținut că unitatea bancară, prin conducerea acesteia, cunoștea situația reală a firmei SC T.A. SRL, acordând creditele în discuție în deplină cunoștință de cauză. Chiar dacă nu s-a arătat în mod explicit faptul că persoanele interpuse nu au calitatea de angajați această împrejurare era lesne de dedus din faptul că pensiunea în cauză nu funcționa, fiind în stadiul de construcție.

Ca atare, nu se poate vorbi de vreo manoperă de inducere în eroare a băncii.

În fine, conduita ulterioară obținerii creditelor, adoptată de inculpați nu este una specifică încriminării cuprinse în dispozițiile art. 215 C. pen. Dimpotrivă, atitudinea inculpaților a fost una caracteristică unui debitor de bună credință, care a folosit creditele în scopul declarat și care a achitat cu regularitate (credit și dobânzi), ajungând ca, în cursul cercetărilor judecătorești să achite anticipat toate creditele, astfel cum se va arăta în continuare.

Pe de altă parte, nu se poate reține că, prin manoperele lor, inculpații au urmărit producerea vreunei pagube în dauna unității bancare și că, o atare pagubă s-a produs.

Ulterior obținerii creditelor în modalitatea descrisă inculpata M.M. a achitat cu regularitate ratele creditelor, aducând profit băncii prin dobânzile plătite.

În cursul judecății cauzei creditele acordate persoanelor interpuse au fost lichidate integral, la data de 16 iulie 2010, prin acordarea unui credit de refinanțare garantului ipotecar SC T.A. SRL, astfel cum rezultă din adresa din 29 octombrie 2010 emisă de Banca C.

În consecință, unitatea bancară nu a mai emis pretenții civile în cauză.

Pentru motivele mai sus menționate, instanța a apreciat că faptele inculpaților astfel descrise nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prevăzute de art. 215 C. pen.

În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 39/2003, tribunalul a constatat că aceasta nu există.

Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. a) din actul normativ citat grupul infracțional organizat este grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă și acționează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave, pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material.

Din definiția legală dată grupului infracțional organizat rezultă că, pentru existența acestuia, trebuie îndeplinite o serie de condiții ce au fost evidențiate constant și în doctrina judiciară: numărul minim de persoane; funcționarea pe o anumită perioadă de timp și în mod coordonat; subordonarea ierarhică prestabilită; cunoașterea rolului ce îi revine fiecărui membru al grupului; constituirea grupului în vederea săvârșirii unei infracțiuni grave, infracțiune ce trebuie comisă în mod necesar pentru ca făptuitorii să obțină direct sau indirect un beneficiu financiar sau un alt avantaj material.

O altă condiție de existență a grupului infracțional organizat impune ca aceasta să nu aibă caracter ocazional, ci să fie constituit pe baza unui „studiu” prealabil care să aibă în vedere anumite calități, însușiri, aptitudini sau specializări ale membrilor acestuia.

În ceea ce privește atitudinea psihică a făptuitorilor s-a apreciat că, încă de la începutul constituirii grupului, membrii acestuia trebuie să cunoască faptul că fac parte dintr-o grupare creată tocmai pentru comiterea unor infracțiuni grave și trebuie să aibă reprezentarea clară a faptului că grupul funcționează după reguli prestabilite, că există o anumită ierarhizare în rândul membrilor.

În speță, nereținându-se infracțiunea gravă imputată inculpaților (art. 215 C. pen.) s-a apreciat că nu poate fi reținută nici infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 39/2003, care este infracțiunea mijloc.

Pe de altă parte, în cauză, în raport de cerințele impuse de textul de lege încriminator, nu a existat un grup infracțional organizat.

Inculpații M.E., G.D.A. și F.V. au dat curs solicitărilor inculpatei M.M., de completare a unor documente, în vederea depunerii documentației de creditare, fără vreo înțelegere prealabilă în vederea săvârșirii unei infracțiuni grave, fără împărțirea vreunor roluri în acest scop și, mai ales, fără a avea reprezentarea faptului că fac parte dintr-o grupare constituită pentru comiterea unor infracțiuni grave.

Deși ceilalți trei inculpați o cunoșteau pe inculpata M.M., aceștia fie nu se cunoșteau între ei (cazul inculpatelor F.V. și G.D.A.), fie se cunoșteau doar din vedere (cazul inculpatului M.E. care le știa doar din vedere pe celelalte două inculpate).

În fine, s-a apreciat că în cauză, nu există nicio probă care să stabilească existența unei înțelegeri inițiale între inculpați în sensul constituirii unei grupări infracționale.

În consecință, pentru considerentele expuse în cele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. și respectiv art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpaților de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 39/2003 respectiv de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) și alin. (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (inculpații M.M. și M.E.) și complicitate la această infracțiune, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) și alin. (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (inculpatele G.D.A. și F.V.).

În ceea ce privește celelalte infracțiuni reținute în sarcina inculpaților instanța de fond a menționat următoarele:

Prin actul de sesizare a instanței de judecată s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatelor M.M. și F.V., printre altele, și pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (inculpata M.M.) și respectiv fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În ceea ce o privește pe inculpata M.M. s-a reținut că, în perioada ianuarie-septembrie 2007, cu intenție, a falsificat mai multe înscrisuri oficiale (contracte de muncă în ceea ce privește viza Inspectoratului Teritorial de Muncă Bistrița-Năsăud, semnătura referentului de specialitate din cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă Bistrița-Năsăud, numărul de înregistrare al Inspectoratului Teritorial de Muncă și semnăturile angajaților acestei unități) prin modurile arătate în art. 288 C. pen. (prin contrafacerea scrierii, a subscrierii și prin alterarea înscrisurilor, de natură să producă consecințe juridice) pe care le-a folosit personal ori le-a încredințat celorlalți inculpați ori persoanelor interpuse spre folosire, în vederea producerii de consecințe juridice (atestarea unor fapte și împrejurări ce nu au corespondent în realitate și implicit obținerea creditelor în discuție).

În concret, s-a stabilit că, în modalitatea anterior descrisă, inculpata M.M. a contrafăcut viza Inspectoratului Teritorial de Muncă și semnătura referenților S.C. și respectiv B.D., angajați ai acestei instituții, prin transpunere pe document cu ajutorul unei imprimante color cu jet de cerneală, în cazul contractelor interpuse C.F.G., G.F.A., G.F., Z.S., Z.I.T. și M.G.

Potrivit dispozițiilor art. 150 alin. (2) C. pen., constituie înscris oficial orice înscris care emană de la unitate din cele la care se referă art. 145 (autoritate publică, instituție publică, instituție sau alte persoane juridice de interes public, etc.) sau care aparține unei asemenea unități.

Contractul de muncă este un act ce emană de la o unitate privată, aparținând unei asemenea entități astfel încât nu are caracterul unui înscris oficial, iar aplicarea pe un asemenea document, a unei vize aparținând unei instituții publice, nu modifică natura acestuia, actul rămânând unul sub semnătură privată.

Ca urmare, s-a considerat că, contrafacerea unui asemenea document, în modalitățile anterior descrise, întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., sens în care instanța s-a pronunțat prin aplicarea dispozițiilor art. 334 C. proc. pen.

Pe de altă parte, în sarcina inculpatei F.V. s-a reținut că, în calitatea pe care o avea aceasta, a procedat personal la întocmirea în fals a unor adeverințe de salariu emise pe numele inculpatului M.E. și a martorilor M.G., Z.I.T. și Z.S., în modalitatea contrafacerii scrierii.

S-a reținut că, din probațiunea tehnico-științifică administrată în cauză rezultă că scrisul de completare al formularelor tipizate în cauză aparține inculpatei F.V. însă în sarcina acesteia nu poate fi reținută intenția infracțională, atâta timp cât actele în cauză purtau semnătura și ștampila angajatorului. Mențiunile făcute de inculpată la unele dintre rubricile formularelor tipizate au reprezentat o punere de acord a acestui act cu celelalte înscrisuri ale documentației de creditare.

Din probațiunea testimonială administrată rezultă că efectuarea unor asemenea mențiuni era o practică curentă în activitatea funcționarilor bancari care constatau existența unor locune în cuprinsul documentelor depuse.

În fine, un argument suplimentar în sensul celor de mai sus l-a reprezentat faptul că inculpata a făcut astfel de mențiuni doar în 4 dintre situații, raportat la numărul total de documentații de creditare depuse spre procesare, 12. Și această împrejurare reflectă lipsa intenției infracționale și a unei înțelegeri frauduloase între inculpați.

În consecință, în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatei F.V. de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a reținut că, faptele inculpaților M.M., M.E. și G.D.A. constând în falsificarea înscrisurilor sub semnătură privată enumerate în cuprinsul prezentei hotărâri (contrate de muncă, adeverințe de salariu și fișe de salariu) prin contrafacerea scrierii, în mod repetat și în baza unei rezoluții infracționale unice, întrunesc în drept elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fapte pentru care aceștia au fost condamnați.

În ceea ce o privește pe inculpata M.M., astfel cum s-a anticipat, în baza dispozițiilor art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor reținute în sarcina acesteia, din infracțiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și fals material în înscrisuri oficiale, în formă continuată, prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (privind faptele de falsificare a vizei Inspectoratului Teritorial de Muncă și a semnăturilor referenților acestei instituții pe contractele de muncă a persoanelor interpuse) într-o unică infracțiune de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În favoarea celor trei inculpați s-au reținut circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și lit. c) C. pen., având în vedere conduita bună a acestora înainte de săvârșirea infracțiunilor, împrejurare relevată atât de lipsa antecedentelor penale dar și de conținutul rapoartelor de evaluare întocmite în cauză de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud, dar și atitudinea corespunzătoare a celor în cauză după săvârșirea faptelor, rezultând din prezentarea acestora în fața organelor autorității și din comportarea sinceră în cursul procesului.

Ca urmare, în baza textelor legale mai sus menționate, dar făcând și aplicarea dispozițiilor art. 72 C. pen. referitoare la criteriile generale de individualizare a pedepselor, precum și ale art. 76 lit. f) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatei M.M. la pedeapsa de 2 luni închisoare, iar a inculpaților M.E., G.D.A. la câte o pedeapsă de o lună închisoare.

Fapta inculpatei M.M. de a folosi înscrisurile sub semnătură privată falsificate în vederea producerii consecințelor juridice relevate întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals, prevăzute de art. 291 teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza textelor legale astfel menționate, cu aplicarea art. 72 C. pen., dar și cu reținerea circumstanțelor atenuante personale invocate mai sus [art. 74 lit. a), lit. c) C. pen.] și art. 76 lit. f) C. pen., s-a dispus condamnarea acesteia la pedeapsa de 2 luni închisoare.

S-a constatat că faptele reținute în sarcina inculpatei M.M. au fost comise în condițiile concursului real de infracțiuni, prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen., astfel încât, în baza dispozițiilor art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 luni închisoare.

Apreciindu-se că scopul pedepselor aplicate celor trei inculpați poate fi atins chiar și fără executarea acestora, în temeiul dispozițiilor art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării acestora, stabilindu-se, potrivit dispozițiilor art. 82 C. pen., termen de încercare de 2 ani și 2 luni în cazul inculpatei M.M. și respectiv de 2 ani și 1 lună în cazul inculpaților M.E. și G.D.A.

La stabilirea cuantumului pedepselor și a modalității de executare a acestora instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor (limitele de pedeapsă stabilite în partea specială, gradul de pericol social al faptelor, condițiile concrete de săvârșire a acestora, de persoana celor în cauză), dar și de concluziile referatelor de evaluare întocmite în cauză, din care rezultă că toți inculpații sunt bine integrați din punct de vedere social.

Ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 81 și art. 82 C. pen., instanța a pus în vedere inculpaților condamnați dispozițiile art. 83 C. pen., referitoare la condițiile revocării beneficiului suspendării condiționate a executării pedepselor.

În fine, în ceea ce o privește pe inculpata M.M. s-a constatat că aceasta a fost reținută pentru o perioadă de 24 de ore, la data de 27 noiembrie 2007.

În cauză s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., față de cei trei inculpați sancționați, iar potrivit dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepselor aplicate, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

În latura civilă a cauzei, s-a constatat că Banca C. nu a emis pretenții civile.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Bistrița-Năsăud prin care s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și judecând cauza, condamnarea inculpaților M.M., M.E., G.D.A. și F.V. la pedepse cu închisoarea, iar executarea acestora să se facă în regim de detenție.

În subsidiar, s-a arătat că în măsura în care se va reține că vizele Inspectoratului Teritorial de Muncă contrafăcute de inculpata M.M. nu se încadrează în categoria înscrisurilor oficiale, ci a celor sub semnătură privată, soluția instanței de fond de condamnare a inculpatei M.M. pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals prevăzută de art. 291 teza I C. pen. este nelegală având în vedere faptul că uzul de fals este absolvit în conținutul constitutiv al infracțiunii de înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen.

În motivele de apel s-a arătat că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică, întrucât din probele administrate în faza de urmărire penală și la instanța de judecată, a rezultat faptul că inculpații au obținut mai multe credite prin inducerea în eroare a unității bancare, respectiv prin utilizarea de mijloace frauduloase cu referire la înscrisuri falsificate constând în contracte de muncă fictive, adeverințe de salarizare fictive, state de plată fictive, fișe de salarizare fictive, toate acestea indicând calități mincinoase ale persoanelor interpuse de angajați ai SC T.A. SRL și ai SC V. SRL.

Faptele au fost comise prin cooperarea dintre membrii grupului infracțional condus de inculpata M.M., putându-se releva roluri clare, prestabilite, pentru fiecare dintre inculpați. Inculpata M.M. a condus grupul infracțional și a coordonat activitățile infracționale comise de membrii grupului.

Inculpata G.D.A. a întocmit în fals aproape toate documentele necesare obținerii creditelor, cunoscând situația reală a firmei SC T.A. SRL. Mai mult, inculpata G.D.A. a contribuit la comiterea faptelor, falsificând acte de angajare și în numele SC V. SRL Beclean firmă în cadrul căreia aceasta avea calitatea de contabil. Aceasta a arătat că a completat actele respective la solicitarea inculpatei M.M. la Biroul de la Pensiunea X. pe baza indicațiilor inculpatei, inclusiv în ceea ce privește salariul de încadrare, venitul net, funcția titularului, numerele de înregistrare, precum și alte date.

Inculpatul M.E. a contribuit în principal la racolarea persoanelor interpuse și la conducerea acestora la sediul Băncii C., Sucursala Bistrița, asigurând legătura cu inculpata F.V. angajată a unității bancare, dar și în ceea ce privește întocmirea de acte în fals alături de ceilalți membri ai grupului infracțional organizat, fără a fi de neglijat faptul că primul dintre credite tip „Ideal Plus pentru suma de 250.000 RON” a fost obținut chiar pe numele acestuia. Inculpatul M.E. s-a preocupat de coordonarea echipelor de lucrători, care au edificat Pensiunea X., toate persoanele interpuse fiind racolate de către acesta și soția sa din rândul muncitorilor care lucrau la această pensiune. Mai mult inculpatul M.E. a condus aceste persoane la sediul Băncii C., Sucursala Bistrița-Năsăud, direcționându-le către inculpata F.V. consilier de vânzări, căreia i-a și predat personal documentația falsificată necesară obținerii creditelor. Tot inculpatul M.E. a achitat în majoritatea cazurilor taxa de deschidere a conturilor persoanelor interpuse în care au fost virate sumele obținute cu titlu de credit, în urma cărora s-au făcut viramente în contul inculpatei M.M. Inculpatul M.E. a urmărit rambursarea ratelor, plătind efectiv ratele aferente acestora prin persoanele interpuse.

Inculpata F.V. angajată în perioada comiterii faptelor în funcția de consilier la Sucursala Bistrița a Băncii C., a preluat toate cererile de credit, promovând dosarele cu aviz favorabil, deși cunoștea faptul că documentațiile anexate sunt falsificate. Inculpata F.V. i-a furnizat inculpatei M.M. informațiile privind cuantumul minim necesar pentru salariile persoanelor interpuse în vederea întocmirii de documente fictive pentru titularii de credite și inducerii în eroare a unității bancare. Inculpata F.V. a completat personal diferite rubrici ale documentației de credit, inclusiv acte în integralitatea acestora. Toate demersurile efectuate de membrii grupului infracțional organizat ar fi fost zadarnice în absența participației inculpatei F.V. consilier vânzări la Sucursala Bistrița-Năsăud a Băncii C.

După completarea a patru adeverințe de salarii emise în alb de inculpata M.M. de către inculpata F.V., aceasta a înaintat toată documentația compartimentului de analiză, fără a face vreo mențiune cu privire la eventualele suspiciuni legate de calitatea de salariați a persoanelor interpuse, nivelul veniturilor salariale, dosarele fiind în conformitate cu cerințele normelor de creditare, însă numai din punct de vedere formal.

Referitor la infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2), alin. (3) și alin. (5) C. pen. reținută în sarcina inculpaților s-a arătat că pentru existența infracțiunii este necesar să se fi produs o pagubă. Această pagubă trebuie însă raportată la momentul consumării infracțiunii și nu la epuizarea executării contractului. Înșelăciunea este consumată în momentul când acțiunea de amăgire a produs urmarea imediată, adică a reușit să-l determine pe cel amăgit să ia o măsură patrimonială prin care s-a creat a situație de fapt păgubitoare a acestuia. În situația înșelării speciale reglementată de art. 15 alin. (3) C. pen. aceasta se consumă în momentul în care, prin inducerea în eroare s-a obținut încheierea contractului, profitabil inculpatului și păgubitor pentru partea vătămată.

În cauză, infracțiunea s-a consumat în momentul semnării de către părți a contractului de împrumut, care coincide și cu ridicarea de către inculpată a sumei de bani împrumutate, respectiv în momentul producerii pagubei.

Că ulterior, suma împrumutată a fost restituită, aceasta este o chestiune de recuperare a pagubei și nu de natură a conduce la concluzia că paguba nu există, cât timp suma a fost scoasă din patrimoniul părții vătămate prin viclenie, existând pericolul potențial al imposibilității de recuperare, prin inexistența salariului garantului.

În motivarea petitului privind nelegalitatae sentinței s-a arătat că schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatei M.M. din infracțiunile prevăzute de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. într-o unică infracțiune de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. este nelegală deși contractele de muncă falsificate au caracterul de acte sub semnătură privată, vizele Inspectoratului Teritorial de Muncă aplicate pe aceste contracte reprezintă înscrisuri oficiale în sensul art. 150 alin. (2) C. pen. respectiv înscrisuri care emană de la unitatea din cele care se referă art. 145 C. pen. sau care aparțin unei asemenea unități.

Inspectoratul Teritorial de Muncă se încadrează în categoria instituțiilor publice prevăzute de art. 145 C. pen. ceea ce face ca și înscrisurile ce emană de la această unitate să reprezinte înscrisuri oficiale în sensul legii penale. Inculpata M.M. personal a recunoscut faptul, că în câteva cazuri a contrafăcut prin scanare, urmată de imprimare, cu jet de cerneală, viza de înregistrare la Inspectoratul Teritorial de Muncă a contractelor de muncă.

Prin decizia penală nr. 152/A din 13 septembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în Dosarul nr. 2795/112/2008 s-a admis apelul declarat de D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Bistrița-Năsăud împotriva sentinței penale nr. 79 din 24 iunie 2012 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, s-a desființat sentința penală atacată doar cu privire la greșita achitare a inculpatei F.V. pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și rejudecând, în aceste limite.

A condamnat pe inculpata F.V., la pedeapsa de 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) și art. 76 lit. f) C. pen.

A făcut aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 81-art. 82 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata termenului de încercare de 2 ani și 2 luni.

A pus în vedere inculpatei dispozițiile art. 83 C. pen.

Potrivit art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate, a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

A menținut restul dispozițiilor sentinței atacate.

Pentru a decide astfel, s-a reținut că apelul formulat de D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Bistrița-Năsăud este întemeiat doar cu privire la greșita achitare a inculpatei F.V. pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. că instanța de fond a apreciat, în mod corect, că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și înșelăciune cu consecințe grave prevăzute de art. 215, alin. (1), alin. (2), alin. (3) și alin. (5) C. pen. sau complicitate la această din urmă infracțiune.

Referitor la infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 s-a reținut că pentru a se putea discuta despre un grup infracțional organizat potrivit definiției cuprinse în dispozițiile acestei legi, este necesar, de la bun început, existența unui grup de minim trei persoane. Este contrară definiției ideea că o singură persoană poate constitui un grup organizat, care potrivit legii este compus din minim trei persoane. Chiar termenul de grup implică existența mai multor persoane.

S-a arătat, totodată că nu se poate vorbi de existența unui grup structurat, în condițiile în care nu s-a administrat nicio probă din care să rezulte că persoanele acuzate ar fi constituit grupul, ar fi existat o înțelegere prealabilă pe baza căreia acestea au acționat, înțelegere prin care să fi fost stabilită o structură determinată, ierarhie, roluri prestabilite pentru fiecare membru al grupului sau orice formă de planificare, organizare și coordonare.

În fapt, persoanele acuzate ca fiind membrii ai grupului infracțional, nici nu se cunoșteau între ele, astfel inculpatul M.E. le cunoștea doar din vedere pe inculpatele G.D.A. și F.V., iar aceasta din urmă nu se cunoștea cu celelalte persoane, văzându-se prima dată în timpul anchetei penale. În lipsa oricăror probe care să susțină o astfel de idee, ținând cont și de faptul că practic, așa-zisul grup era format din patru persoane străine, al căror singur element de legătură era faptul că se cunoșteau cu inculpata M.M., nu se poate vorbi despre existența unei coeziuni psihologice între membrii așa-zisului grup, despre prestabilirea unei structuri determinate, ori despre roluri clare ale membrilor. Este o condiție intrinseacă pentru existența unui grup infracțional organizat ca membrii grupului să aibă încă de la început reprezentarea faptului că fac parte dintr-o grupare de tip mafiot, creată în scopul comiterii de infracțiuni grave, că există anumite reguli prestabilite ce trebuie respectate, că fiecare are rolul său, iar în lipsa unei atare coeziuni conduce la concluzia inexistenței grupului.

Pe de altă parte, chiar dacă s-ar considera că ar fi îndeplinite toate celelalte condiții impuse de textul legal, s-a apreciat că nu se poate vorbi despre existența unui grup infracțional organizat având în vedere prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) teza finală, care prevăd în mod expres că nu constituie un grup infracțional organizat grupul care are un caracter ocazional. Așa cum a rezultat din declarațiile coinculpaților, ale conducerii Băncii C. și ale persoanelor interpuse, la momentul indicat de D.I.I.C.O.T. ca fiind momentul constituirii grupului, a lipsit orice prevedere referitoare la durata în timp a vreunei activități infracționale. Astfel, nu s-a putut percepe de la început întreaga sumă de bani necesară inculpaților M., care au apreciat că primele credite acordate vor fi suficiente pentru atingerea scopului inculpaților, respectiv realizarea Pensiunii X.

Ulterior, pe măsură ce au apărut cerințe de obținere a unor noi fonduri, s-a născut ideea apelării la persoane interpuse și la obținerea de noi credite. Așadar, în cauză nu a existat o previziune și o decizie inițială unică de obținere a unei anumite sume, ci dimpotrivă a existat o succesiune de decizii generate separat de evoluția nevoilor financiare, iar într-o atare situație, contribuția inculpaților la obținerea fiecărei tranșe de credit, a avut un caracter eminamente ocazional, de fiecare dată persoanele implicate având convingerea că este ultima tranșă necesară.

Cu privire la infracțiunea de înșelăciune cu consecințe grave prevăzute de art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) și alin. (5) C. pen. sau complicitate la această infracțiune, s-au reținut următoarele aspecte:

Potrivit declarațiilor inculpaților date în faza de urmărire penală și la instanța de fond, ale persoanelor interpuse și ale martorilor audiați în cauză, precum și secvențelor derulării evenimentelor descrise mai sus, rezultă fără dubiu faptul că inculpații M. au căutat să identifice modalități legale de obținere a unor credite în vederea derulării lucrărilor de investiții, sens în care inculpata M.M. a contactat conducerea Sucursalei Bistrița-Năsăud a Băncii C. care i-a sugerat refinanțarea creditului angajat la Banca C.R., cu consecința aducerii garanției imobiliare în portofoliul Băncii C. pentru a avea astfel posibilitatea obținerii unor noi credite de la această instituție bancară.

Inculpații M.M. și M.E. au dat curs sfaturilor primite, sens în care au refinanțat creditul obținut de la Banca C.R. cu un împrumut luat de la Banca C. împrumut garantat cu terenul pe care urma să fie edificată pensiunea.

Ulterior, inculpații și-au manifestat intenția de a angaja un împrumut în numele firmei, în vederea continuării lucrărilor de investiție, intenție care nu s-a materializat datorită situației financiar contabile a societății SC T.A. SRL care fiind în perioada de investiții, nu realiza profit.

În aceste condiții, cu sprijinul conducerii unității bancare, inculpata M.M. s-a reorientat în vederea obținerii unor credite de nevoi personale de tip ideal plus, angajând astfel de credite ea și soțul acesteia inculpatul M.E.

Inculpata M.M. având nevoie de sume suplimentare pentru continuarea lucrărilor de investiții, a apelat la primul grup de persoane interpuse, în vederea obținerii de noi credite.

În aceste condiții s-a apreciat discutabilă însăși acțiunea de inducere în eroare a unității bancare prin prezentarea ca reală a situației câștigurilor persoanelor interpuse, ipoteza cea mai plauzibilă fiind aceea că persoanele din conducerea băncii cunoșteau situația reală a creditelor astfel dobândite, acceptând acordarea acestora în condițiile descrise, în considerarea persoanei inculpatei, care a dat dovadă de un client serios al băncii, a garanției prezentate de aceasta, dar și în condițiile unei concurențe acerbe pe piața produselor de creditare și pe fondul unor norme relaxate de împrumut în ceea ce privește garanțiile imobiliare, ajungându-se la înscrierea ipotecii de rangul 13 asupra aceluiași imobil.

În vederea obținerii creditelor ce aveau ca destinație edificarea Pensiunii X., inculpata M.M. a avut mai multe runde de negocieri cu persoanele din conducerea sucursalei bancare, respectiv cu directorii T.I. și O.A., cărora le-a prezentat situația SC T.A. SRL și intențiile de dezvoltare a firmei prin construirea pensiunii.

Cu ocazia acestor discuții s-a constatat că indicatorii financiari contabili ai firmei, nu o recomandau ca fiind eligibilă în vederea obținerii unor credite, deoarece aceasta era în perioada de construcție, astfel că nu realiza profit, întrucât pensiunea nu exista la acel moment.

Față de toate acestea, comitetul de creditare al unității bancare, a luat în considerare adeverințele de venituri prezentate de inculpații M.M. și M.E. cu ocazia solicitării creditelor în nume personal, în care erau menționate venituri de 6.000 RON respectiv 8.500 RON la nivelul lunii decembrie 2006-ianuarie 2007.

După folosirea sumelor de bani obținute în nume personal de inculpata M.M., aceasta a luat legătura din nou cu conducerea băncii solicitând suplimentarea finanțării, în vederea finalizării investiției.

Pentru verificarea susținerilor inculpatei, o delegație a băncii, printre care și directorul de vânzări O.A. s-a deplasat la șantierul de construcții, ocazie cu care s-a constatat stadiul lucrărilor.

În ziua următoare, cu ocazia reluării discuțiilor în cursul cărora directorul O.A. a prezentat constatările sale cu privire la investiția realizată de inculpată, s-a convenit cu aceasta pentru obținerea unor noi credite prin intermediul unor persoane interpuse, angajate la firmă, care să prezinte încredere, stabilindu-se totodată că la momentul semnării documentației de creditare, aceste persoane să semneze ordine de plată pentru virarea sumelor de bani obținute cu titlul de credit în contul inculpatei, deoarece creditele urmau a fi dobândite în baza garanției imobiliare prezentată de aceasta.

La ședința de comitet de credite din 13 februarie 2007, directorul de vânzări O.A. a prezentat documentația de creditare întocmită pe numele persoanelor interpuse, respectiv I.C.S., C.F.I., C.I. și T.T., documentație ce cuprindea și acte ce atestau venituri de peste 8.000 RON pentru începutul anului 2007 pentru funcțiile de administrator pensiune și șef de sală restaurant, funcții cărora le lipsea obiectul muncii, întrucât la acel moment pensiunea era în curs de edificare, împrejurare cunoscută cu certitudine de către conducerea băncii.

Sub acest aspect, au fost considerate elocvente relatările martorei C.R.A. director operațiuni în cadrul Băncii C. care la acea dată, în ședința comitetului de credite, a ridicat problema veniturilor uriașe consemnate în documentele persoanelor interpuse, susținând că are suspiciuni cu privire la realitatea acestora, ocazie cu care directorul general al unității bancare i-a relatat martorei că beneficiarul real al creditelor este inculpata M.M., care va și achita ratele și care a adus garanția ipotecară pentru obținerea creditelor.

Martora C.R.A. audiată la instanța de fond a arătat la termenul din 4 martie 2012 că în urma discuțiilor purtate cu conducerea unității bancare, a realizat că inculpata este sprijinită în vederea obținerii creditelor, motiv pentru care nu s-a opus acordării acestora.

Față de cele de mai sus, conducerea unității bancare cunoștea situația reală a firmei SC T.A. SRL, acordând creditele inculpatei M.M. în cunoștință de cauză, chiar dacă nu s-a arătat în mod explicit faptul că persoanele interpuse nu au calitatea de angajați, această împrejurare rezultă cu certitudine din faptul că pensiunea în cauză nu funcționa, fiind în stare de edificare.

Conduita ulterioară obținerii creditelor adoptată de inculpați nu este una specifică dispozițiilor cuprinse în art. 215 C. pen., ci dimpotrivă atitudinea inculpaților a fost una caracteristică unui debitor de bună credință, care a folosit creditele în scopul declarat și a achitat cu regularitate ratele scadente, iar în cursul cercetării judecătorești, a achitat toate creditele, cu anticipație.

Referitor la infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. reținută în sarcina inculpatei M.M. prin actul de trimitere în judecată, s-a apreciat că instanța de fond în mod întemeiat a schimbat încadrarea juridică din această infracțiuni, în infracțiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Inculpata M.M. personal a contrafăcut viza Inspectoratului Teritorial de Muncă și semnătura referenților S.C. și B.D. angajați ai instituției, prin transpunere pe document cu ajutorul unei imprimante color cu jet de cerneală în cazul contractelor interpuse întocmite pe numele martorilor C.F.G., G.F.A., G.F., Z.S., Z.I.T. și M.G.

Potrivit art. 150 alin. (2) C. pen. constituie înscris oficial orice înscris care emană de la o unitate din cele la care se referă art. 145 sau care aparține unei asemenea unități.

Contractul de muncă este un act ce emană de la o unitate privată, aparținând unei asemenea entități, astfel că acesta nu are caracter de înscris oficial, iar aplicarea pe un asemenea document a unei vize aparținând unei instituții publice, nu schimbă natura acestuia, actul rămânând tot unul sub semnătură privată.

Ca urmare, contrafacerea unui asemenea document, în modalitățile descrise mai sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen., așa cum în mod corect a apreciat și instanța de fond.

S-a considerat că susținerea apelantei din petitul subsidiar referitor la greșita condamnare a inculpatei M.M. pentru infracțiunea de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen., care ar fi absorbită de conținutul infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen., nu este întemeiată.

S-a acceptat de instanță că infracțiunea de uz de fals este absorbită de infracțiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată, când cele două infracțiuni sunt comise de una și aceeași persoană, ceea ce nu s-a realizat în prezenta cauză.

Inculpata F.V. a completat adeverințele de salariu privind pe inculpații M.M. și numiții Z.S., Z.I.T. și M.G., adeverințe care au fost folosite de inculpata M.M. pentru obținerea creditelor bancare, sens în care instanța de fond în mod întemeiat a condamnat pe inculpata M.M. și pentru comiterea infracțiunii de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen.

S-a reținut că inculpata F.V. se face vinovată de comiterea infracțiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Aceasta a completat personal adeverințele de salariu privind pe numiți M.G., Z.S., Z.I.T. și inculpata M.M., fiind semnate la poziția director și director economic de către inculpata G.D.A. Aceasta din urmă a declarat că i-a pus la dispoziția inculpatei M.M. adeverințe de salariu necompletate (în alb), dar semnate și ștampilate, iar inculpata F.V. a completat cele patru adeverințe cu toate datele necesare, inclusiv rubrica privind cuantumul salariului pentru a corespunde sumelor necesare inculpatei M.M. obținute cu titlu de credit.

Împotriva acestei decizii penale, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Cluj, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:

1. Achitarea inculpatei M.M., pentru săvârșirea infracțiunii de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat, în scopul săvârșirii unei infracțiuni grave și urmat de comiterea unei astfel de infracțiuni grave, prevăzută de art. 7 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 39/2003 și achitarea inculpaților M.E., G.D.A. și F.V., pentru săvârșirea infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat și de sprijinire a unui grup infracțional organizat, constituit în scopul comiterii unei infracțiuni grave și urmat de comiterea unei astfel de infracțiuni grave, prevăzută de art. 7 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 39/2003.

2. Achitarea inculpaților M.M. și M.E. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) și alin. (5) C. proc. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și achitarea inculpaților G.D.A. și F.V., pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) și alin. (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

3. Schimbarea încadrării juridice dată faptelor reținute în sarcina inculpatei M.M. din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. într-o unică infracțiune de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută și pedepsită de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În susținerea motivelor de casare s-au învederat următoarele aspecte:

Din probele administrate în faza de urmărire penală precum și în faza de judecată a rezultat faptul că inculpații au obținut creditele menționate anterior prin inducerea în eroare a unității bancare, respectiv prin utilizarea de mijloace frauduloase cu referire la înscrisuri falsificate constând în contracte de muncă fictive, adeverințe de salarizare fictive, state de plată fictive, fișe de salarizare fictive, toate acestea indicând calități mincinoase ale persoanelor interpuse de angajați ai SC T.A. SRL și SC V. SRL.

Faptele au fost comise prin cooperarea dintre membrii grupului infracțional condus de inculpata M.M., putându-se releva roluri clare, prestabilite, pentru fiecare dintre inculpați. Inculpata M.M. a condus grupul infracțional și a coordonat activitățile comise de fiecare membru al grupului.

Inculpata G.D.A. a întocmit în fals aproape toate documentele necesare obținerii creditelor, cunoscând situația reală din cadrul firmei SC T.A. SRL. Mai mult, inculpata G.D.A. a contribuit la comiterea faptelor, falsificând acte de angajare și în numele SC V. SRL Beclean, firmă în cadrul căreia aceasta avea calitatea de contabil.

Inculpata G.D.A. și-a menținut poziția în cursul cercetării judecătorești, afirmând că din discuțiile inițiale purtate cu inculpata M.M. a înțeles să aceasta inițial a încercat să obțină un credit în numele firmei SC T.A. SRL, în vederea dezvoltării afacerii, însă întrucât exista deja un credit în derulare, iar firma nu îndeplinea indicatorii economici pentru acordarea unui alt credit, i s-a refuzat creditul pe persoană juridică. În aceste condiții, inculpata a apelat la obținerea unor credite pe numele unor persoane interpuse; de prin anul 2007, la solicitarea inculpatei M.M., a întocmit documentații de angajare pe numele mai multor persoane despre care știa că lucrează la edificarea imobilului din municipiul Bistrița. În acest sens, inculpata M.M. i-a prezentat actele de identitate ale persoanelor în cauză iar ulterior, la solicitarea sa, a întocmit și documentația în vederea obținerii creditelor pe numele persoanelor în discuție, astfel încât a realizat că inculpata intenționa să obțină credite pe numele acelor persoane.

S-a susținut că inculpatul M.E. a contribuit, în principal, la racolarea persoanelor interpuse și la conducerea acestora la sediul Băncii C., Sucursala Bistrița, asigurând legătura cu inculpata F.V., angajată a unității bancare, dar și în ceea ce privește întocmirea de acte în fals alături de ceilalți membri ai grupului infracțional organizat, fără a fi de neglijat faptul că primul dintre credite tip „Ideal Plus 250.000 RON” a fost obținut chiar pe numele său. Inculpatul M.E. s-a preocupat de coordonarea echipelor de lucrători care au edificat Pensiunea X., toate persoanele interpuse fiind racolate de către acesta și de către soția sa din rândul muncitorilor amintiți. Mai mult, inculpatul M.E. a condus aceste persoane la sediul Băncii C., Sucursala Bistrița-Năsăud, direcționându-le anume către inculpata F.V. (consilier de vânzări, persoane fizice), căreia i-a și predat, personal, documentația (falsificată) necesară obținerii creditelor (cerere de credit, contract de muncă, adeverință de salarizare, fișă de salariu, copie act de identitate, factură de utilități etc.) Tot inculpatul M.E. a achitat, în majoritatea cazurilor, taxa de deschidere a conturilor persoanelor interpuse în care au fost virate sumele obținute cu titlu de credit și din care, imediat, s-au făcut viramentele în conturile personale ale inculpatei M.M. În fine, inculpatul M.E. a urmărit rambursarea creditelor, plătind efectiv ratele aferente contractelor de credit încheiate prin persoanele interpuse, contribuind astfel la menținerea în eroare a reprezentanților părții vătămate.

Inculpata F.V., angajată în perioada faptelor în funcția de consilier de vânzări la Sucursala Bistrița, a preluat toate cererile de credit din speță, promovând dosarele de credit cu aviz favorabil, deși cunoștea faptul că documentațiile anexate sunt falsificate; inculpata F.V. i-a furnizat inculpatei M.M. informațiile privind cuantumul minim necesar pentru salariile persoanelor interpuse în vederea întocmirii de documente fictive pentru titularii de credite și inducerii în eroare a unității bancare; inculpata F.V. a completat personal diferite rubrici ale documentației de credit, inclusiv acte din compunerea documentației necesare obținerii creditelor în integralitatea lor.

Toate demersurile efectuate de către membrii grupului infracțional organizat ar fi fost zădărnicite în absența participației inculpatei F.V., consilier de vânzări în cadrul Băncii C., Sucursala Bistrița-Năsăud. Inculpata F.V. a preluat toate cererile de credit și actele anexă, promovând dosarele de credit spre compartimentul analiză și respectiv spre comitetul de credite (forul decizional din cadrul sucursalei în ceea ce privește acordarea creditelor). Inculpata F.V. i-a furnizat inculpatei M.M. informațiile privind cuantumul minim necesar pentru salariile persoanelor interpuse înmânându-i inclusiv tipizatele (formularele de cerere de credit, de adeverință de salariu, de fișă a persoanei fizice, de acord de consultare a unor baze de date specifice) componente ale documentațiilor anexate cererilor de credit, a preluat respectivele documentații completate în fals de către membrii grupului infracțional organizat, a eludat normele de creditare cu privire la intervierarea persoanelor solicitante de credit, a acceptat documentele falsificate, cunoscând starea de fapt reală, nu a informat titularii de credite cu privire la calitatea lor reală, la actele pe care le semnează și la efectele acestora, a virat sumele de bani obținute cu titlu de credit din conturile persoanelor interpuse în cele ale inculpatei M.M., nu a înmânat titularilor de credite exemplarele cuvenite din contractele de credit și anexele acestora (graficele de rambursare), punând în schimb aceste acte la dispoziția inculpatei M.M.

Mai mult, inculpata F.V. a contribuit la inducerea și menținerea în eroare a celorlalți angajați ai Băncii C., Sucursala Bistrița-Năsăud, cu referire la analiștii de credite și la membrii comitetului de credite, din care a și făcut parte începând cu luna iunie 2007.

Complicitatea inculpatei F.V. comisă din interiorul personalului părții vătămate, a fost esențială pentru a asigura reușita demersurilor grupului infracțional organizat, „colaborarea” funcționarei bancare ajungând chiar la întocmirea în fals, de către aceasta personal, a unor documente componente ale anexelor la cererile de credit. Acest aspect se regăsește în conduita mai largă a inculpatei de a remedia diferite lipsuri formale din dosarele în cauză, în cooperare cu inculpatul M.E., fapte comise în scopul îndeplinirii tuturor condițiilor formale pentru obținerea creditelor, respectiv în scopul facilitării inducerii în eroare a părții vătămate. Astfel, inculpata F.V. „a corectat” și completat diferitele rubrici ale actelor componente ale documentațiilor anexă la cererile de credit (cereri de credit, fișa clientului etc.), cu referire la: CNP-uri corecte, al doilea prenume, rubrici necompletate, după caz. În cazul actelor întocmite în fals de către inculpată (adeverințele de salariu din dosarele de credit pe numele M.E., M.G., Z.S. și Z.I.T.) este de presupus faptul că membrii grupului infracțional organizat au prezentat documente necorespunzătoare în raport cu normele de creditare, impunându-se refacerea acestora, motiv pentru care inculpata F.V. s-a implicat personal, completând rubricile tipizatelor, cu respectarea pur formală a cerințelor unității bancare. Aceste „ajustări” au fost stabilite și ca urmare a constatărilor tehnico-științifice grafice întocmite în cauză.

Modul de operare și nivelul de organizare al grupului infracțional transpare și din aceea că la fiecare dosar de credit, membrii grupului au prevăzut soluții de rezervă, cu referire la faptul că au întocmit documentațiile necesare obținerii creditelor în mai multe exemplare, unele dintre acestea fiind „în alb”, respectiv, doar semnate și ștampilate din partea angajatorului. Astfel, rubricile tipizatelor adeverințelor de salariu din dosarele de credit pe numele M.G., Z.S. și Z.I.T. au fost completate de către inculpata F.V., fiind semnate pentru director și director economic de către inculpata G.D.A. Inculpata G.D.A. a declarat că i-a pus la dispoziția inculpatei M.M. adeverințe de salariu completate integral, dar și adeverințe cu rubricile necompletate, doar semnate și ștampilate. În concluzie, adeverințele completate integral de către inculpata G.D.A. nu au corespuns cu cerințele băncii, condiții în care inculpata F.V. a utilizat „soluția de rezervă”, completând rubricile adeverințelor „în alb”.

S-a susținut ca fiind necorespunzătoare motivarea primei instanțe cu privire la existența unei așa-zise practici de completare de către salariații unităților bancare a unor piese ale documentației necesare obținerii de credite. În speță, inculpata F.V. a completat în integralitate adeverința de salarizare din 9 februarie 2007, emisă pe numele inculpatei M.M., depusă în dosarul de credit finalizat cu încheierea contractului de credit din data de 5 martie 2007 pe numele inculpatului M.E. pentru suma de 250.000 RON. Este de menționat faptul că acest credit este primul din seria celor de tip „Ideal Plus 250.000 RON”, fapt care demonstrează adeziunea inculpatei F.V. de la bun început la grupul infracțional și la planul comun infracțional inițiate de inculpata M.M.

În ceea ce privește latura obiectivă dar mai ales cea subiectivă a infracțiunilor reținute în sarcina inculpatei F.V. s-a considerat relevant faptul că au fost interceptate și înregistrate convorbiri telefonice ale susnumitei care relevă modul de operare regăsit în cauză; respectivele convorbiri sunt purtate cu un anume „A.”, căruia inculpata îi oferă informațiile necesare privind salariul brut și salariul net care trebuie să figureze în documentația necesară obținerii unui credit în valoare de 150.000 RON: „măi „A.”, (...) la un miliard jumătate, trebuie patruzecișicinci de milioane net-ul (...) ce iei în mână (...) aste e vreo șaizeci de milioane brut” (procesul-verbal din data de 14 martie 2008 de redare a convorbirii din data de 7 ianuarie 2008, ora 14:24:03). În convorbirea din data de 15 ianuarie 2008 purtată tot cu „A.”, inculpata îl sfătuiește să încheie un contract de credit pe o durată de 15 ani, iar nu pe 10 ani, „că atunci trebuie salariu mai mic”.

A susținut Parchetul că legăturile dintre inculpata M.M. și inculpata F.V. rezultă și din convorbirea purtată între acestea în data de 27 noiembrie 2007, ora 9:23:47, în timp ce se efectuau percheziții în cauză, inculpatele încunoștințându-se reciproc despre aceasta.

În ceea ce privește procedurile interne ale încheierii contractelor de credit s-a susținut, în esență, că acestea prevăd următoarele etape standard:

- obligatoriu, la primul contact dintre client și consilierul de vânzări, acesta din urmă realizează o intervievare a potențialului titular de credit, cu scopul orientării spre cel mai adecvat produs bancar precum și cu scopul evaluării credibilității și bonității clientului. În urma acestei analize, clientul prezintă cererea de credit însoțită de actele solicitate de către consilierul de vânzări (adeverința de salariu, stat de plată, copie contract de muncă sau carnet de muncă, factură de utilități, actele privind garanțiile solicitate etc.). În cadrul interviului cu clientul, consilierul de vânzări se asigură cu privire la faptul că potențialul titular de credit a fost orientat spre cel mai adecvat produs bancar, cu privire la faptul că acesta îndeplinește condițiile necesare acordării creditului (prin verificarea din punct de vedere formal a documentelor prezentate de client precum și prin confruntarea datelor cuprinse în respectivele documente cu răspunsurile date de către client la întrebările consilierului de vânzări vizând nivelul salariului, funcția pe care este angajat clientul, vechimea în muncă și în funcție, situația familială a clientului, nivelul cheltuielilor acestuia etc.). În măsura în care clientul îndeplinește condițiile pentru a obține un credit, consilierul de vânzări înaintează întreaga documentație la analistul de credit din cadrul compartimentului analiză, pe baza unui proces-verbal de tip opis. Cu alte cuvinte, este relevant să se arate că interfața între instituția de credit și client este asigurată doar de către consilierul de vânzări.

- analiza dosarului de credit se realizează de către analistul de credit, strict pe baza documentelor puse la dispoziție de către consilierul de vânzări, fără ca analistul să mai aibă contact direct cu clientul. În această etapă, se desfășoară activitățile specifice analizei: interogarea unor baze de date (Ministerul Finanțelor Publice, Oficiul Registrului Comerțului, Inspectoratul Teritorial de Muncă), întocmirea fișei de scoring etc., dosarul fiind finalizat prin întocmirea referatului de credit, act prin care este sesizat comitetul de credit.

- în ședința comitetului de credit, documentația dosarului de credit este analizată din nou, prezentarea pieselor dosarului fiind efectuată de către directorul de vânzări a sucursalei. Decizia de acordare a creditului se adoptă cu majoritatea voturilor membrilor comitetului (5 la număr). Ședința este prezidată de către directorul sucursalei.

- contractul de credit este redactat în 3 exemplare originale de către analistul de credit, acestea fiind înmânate consilierului de vânzări, care convoacă clientul pentru a semna contractul și anexele acestuia (grafic de rambursare), în final contractul și anexele fiind semnate de către conducerea sucursalei (directorul sucursalei și directorul economic), un exemplar revenindu-i titularului de credit.

- în baza contractului de credit, clientului îi sunt virați banii împrumutați în contul personal, în continuare, urmărirea derulării contractului fiind în sarcina compartimentului monitorizare (alt compartiment decât cele din care fac parte consilierul de vânzări sau analistul de credit).

Astfel cum rezultă din declarațiile titularilor de credit, aspect coroborat și cu declarațiile inculpatei F.V., a susținut Parchetul că aceasta din urmă, în calitate de consilier de vânzări, la toate contractele de credit care formează obiectul prezentului dosar, a eludat etapa intervievării clienților, respectiv nu i-a orientat spre un anume produs bancar, nu le-a adresat nici o întrebare cu privire la nivelul salariului, locul de muncă, funcția ocupată, vechimea în muncă, situația familială, rezumându-se la a prelua documentele întocmite de către membrii grupului infracțional organizat și la a le indica martorilor, titulari de contract, locurile în care să semneze documentele din dosarele de credit.

S-a mai susținut că implicarea inculpatei F.V. în activitatea grupului infracțional organizat, încă de la primul contract de credit, rezultă din faptul că personalul a întocmit acte false (adeverințele de salariu din 9 februarie 2007 emisă pentru inculpata M.M.; din 10 septembrie 2007 emisă pentru Z.S.; din 10 septembrie 2007 emisă pentru Z.I.T.; din 10 septembrie 2007 emisă pentru M.G.).

A mai susținut Parchetul că inculpata F.V. a înaintat documentațiile de credit compartimentului de analiză, fără a face nici o mențiune scrisă cu privire la eventualele suspiciuni legate de calitatea de salariați a persoanelor interpuse (titularii de credit), nivelul veniturilor salariale, dosarele fiind în conformitate cu cerințele normelor de creditare, însă numai din punct de vedere formal.

A mai învederat că încă din luna iunie 2007, inculpata F.V. a făcut parte din comitetul de credite, contribuind la inducerea în eroare a celorlalți membri ai comitetului.

Parchetul a apreciat ca fiind relevant aspectul legat de nerespectarea procedurii privind semnarea contractelor de credit de către titulari, precum și privind înmânarea unui exemplar din contract acestora. În acest sens, a arătat că inculpata F.V., în majoritatea cazurilor nu a înmânat titularilor un exemplar din contractul de credit și nici măcar nu le-a prezentat acestora contractele spre semnare. În schimb, unele contracte de credit, în original și graficele de rambursare a creditelor, în original, au fost descoperite la reședința inculpatei M.M. și inculpatului M.E., cu ocazia percheziției domiciliare efectuate în data de 27 noiembrie 2007.

Concluzionând, Parchetul a considerat că prima instanță a apreciat în mod greșit faptul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) și alin. (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., susținând că lipsește atât latura obiectivă cât și cea subiectivă a infracțiunii.

Instanța a ignorat faptul că, creditele obținute de grupul infracțional coordonat de inculpata M.M. au fost „negociate” cu conducerea băncii însă numai din punct de vedere al produsului bancar solicitat, respectiv a creditului de nevoi personale tip „Ideal Plus 250.000 RON”, martorii-angajați ai unității bancare precizând faptul că nu ar fi fost de acord cu acordarea creditelor în măsura în care ar fi cunoscut faptul că actele componente ale documentațiilor sunt întocmite în fals.

S-a susținut că inculpata M.M., ajutată de ceilalți membri ai grupului infracțional, s-a străduit să mențină toate aparențele de legalitate în ceea ce privește formalitățile de angajare ale persoanelor interpuse; astfel, primul grup de persoane interpuse a avut contracte de muncă realmente înregistrate la Inspectoratului Teritorial de Muncă Bistrița-Năsăud, însă încetate la scurt timp după obținerea creditelor; următoarele grupuri de persoane interpuse au prezentat contracte de muncă fictive, purtând viza Inspectoratului Teritorial de Muncă falsificată de inculpata M.M.; ultimul grup de persoane interpuse a prezentat documente fictive la angajare la o altă firmă decât cea a soților M., respectiv la SC V. SRL Beclean. Toate aceste demersuri se explică prin aceea că au fost necesare manopere de inducere în eroare față de reprezentanții Băncii C., Sucursala Bistrița pentru inducerea în eroare a comitetului de credit cu ocazia aprobării încheierii contractelor de tip „Ideal Plus 250.000 RON”.

S-a considerat nerelevantă atitudinea ulterioară săvârșirii faptelor manifestată de inculpați cu privire la restituirea anticipată a creditelor, aceasta neputând avea altă semnificație decât aceea a reparării prejudiciului.

Inducerea în eroare a reprezentanților părții vătămate s-a făcut direct de către inculpata M.M. în cazul contractului de credit din 25 ianuarie 2007, pentru suma de 180.000 RON, și respectiv direct de către inculpatul M.E. în cazul contractului de credit din 5 martie 2007 privind pe M.E., pentru suma de 220.000 RON și, indirect, în cazul celorlalte contracte de credit, respectiv prin determinarea cu intenție la comiterea faptelor de înșelăciune și uz de fals a martorilor C.F.I., C.I., I.C.S., T.T., G.F.A., G.F., C.F.G., Z.I.T., Z.S. și M.G., respectivele persoane interpuse acționând fără vinovăție, respectiv aflându-se în eroare de fapt cu privire la calitatea în care se prezintă la Banca C. Bistrița precum și cu privire la manoperele frauduloase executate de către membrii grupului infracțional organizat. În toate cazurile, rezultatele obținute s-au datorat efortului conjugat al tuturor membrilor grupului infracțional organizat.

În ceea ce privește consumarea infracțiunii (a fiecărui act material de înșelăciune), s-a considerat că momentul care trebuie să fie luat în considerare este cel al aprobării fiecărui credit în comitetul de credit al unității bancare și al alimentării conturilor titularilor de credite (ale inculpatei M.M., ale inculpatului M.E. și ale persoanelor interpuse menționate anterior).

În consecință, s-a arătat că rezultatul material al infracțiunii (prejudiciul menționat) s-a produs pe măsura aprobării fiecărui credit, astfel încât faptul că membrii grupului infracțional organizat au achitat ratele scadente ale împrumuturilor bancare are semnificația unei mențineri în eroare a părții vătămate și, totodată, a unei modalități de reparare a prejudiciului.

Înșelăciunea este consumată în momentul când acțiunea de amăgire a produs urmare imediată, adică a reușit să-l determine pe cel amăgit să ia o măsură patrimonială prin care s-a creat o situație de fapt păgubitoare lui. În situația înșelăciunii speciale reglementată de art. 15 alin. (3) C. pen., aceasta se consumă în momentul în care, prin inducerea în eroare, s-a obținut încheierea contractului, profitabil inculpatului și păgubitor pentru partea vătămată.

În speță, infracțiunea s-a consumat în momentul semnării de către părți a contractului de împrumut, care coincide și cu ridicarea de către inculpată a sumei de bani împrumutate, deci, cu momentul producerii pagubei.

Faptul că ulterior, suma împrumutată a fost restituită s-a considerat de către Parchet că aceasta este o chestiune de recuperare a pagubei și nu este de natură a conduce la concluzia că paguba nu există, cât timp suma a fost scoasă din patrimoniul C.A.R. prin viclenie, existând pericolul potențial al imposibilității de recuperare (prin inexistența salariului garantului).

Faptul că, creditele menționate au fost garantate cu ipotecă pe unul și același bun imobil (Pensiunea X.), asupra căruia au fost înscrise ipoteci până la rangul al XIII-lea, nu reprezintă un aspect de natură a înlătura caracterul penal al faptei în condițiile în care, astfel cum s-a arătat în starea de fapt (cu referire la declarațiile membrilor comitetului de credite și la normele de creditare a persoanelor fizice emise de Banca C.), condiția sine qua non pentru obținerea produsului bancar vizat de către membrii grupului infracțional organizat a fost cea a existenței unor venituri consistente cu caracter de permanență (venituri salariale în speță).

În altă ordine de idei, s-a considerat că deși bunul ipotecat este evaluat la o sumă acoperitoare, în cazul neplății ratelor creditelor menționate și respectiv al trecerii la executarea garanției imobiliare, partea vătămată nu a avut certitudinea îndestulării din prețul de adjudecare al imobilului, acesta putând fi, în concret, inferior datoriei bancare (formată din debitul propriu-zis, dobânzi, penalități, cheltuieli judiciare, cheltuieli de executare etc.); nu poate fi exclusă nici ipoteza imposibilității de vânzare a bunului imobil adus ca garanție pentru toate creditele obținute fraudulos de către membrii grupului infracțional organizat. În concluzie, lipsa conținutului fidejusiunii provocată de către inculpată și de către ceilalți membri ai grupului infracțional organizat a făcut ca recuperarea prejudiciului să depindă, în principal, de performanța economică a SC T.A. SRL.

În fine, Parchetul a apreciat ca nelegală schimbarea încadrării juridice dată faptelor reținute în sarcina inculpatei M.M. din infracțiunile prevăzute și pedepsite de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. într-o unică infracțiune de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută și pedepsită de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., deoarece deși contractele de muncă falsificate sunt într-adevăr înscrisuri sub semnătură privată, vizele Inspectoratului Teritorial de Muncă aplicate pe aceste contracte reprezintă neîndoios înscrisuri oficiale în sensul art. 150 alin. (2) C. pen. respectiv înscrisuri care emană de la o unitate din cele la care se referă art. 145 C. pen. sau care aparțin unei asemenea unități. A arătat în acest sens că Inspectoratul Teritorial de Muncă se încadrează în categoria instituțiilor publice în sensul art. 145 C. pen., ceea ce face ca și înscrisurile care emană de la această autoritate să reprezinte înscrisuri oficiale în sensul legii penale.

A mai precizat Parchetul că inculpata M.M. a recunoscut faptul că, în câteva cazuri, a contrafăcut prin scanare, urmată de imprimare, cu jet de cerneală, viza de înregistrare la Inspectoratul Teritorial de Muncă a contractelor de muncă.

În subsidiar, în măsura în care se va aprecia că vizele Inspectoratului Teritorial de Muncă contrafăcute de inculpata M.M. nu se încadrează în categoria înscrisurilor oficiale, ci a celor sub semnătură privată, „împrumutând” caracterul contractelor de muncă pe care au fost aplicate, a solicitat a se constata că soluția de condamnare a inculpatei M.M. pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prevăzută și pedepsită de art. 291 teza I C. pen. este nelegală având în vedere faptul că uzul de fals este absorbit în conținutul constitutiv al infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută și pedepsită de art. 290 C. pen., a solicitat să se dispună în consecință.

Pentru toate aspectele expuse în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. s-a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a deciziei penale nr. 152/A/2012 pronunțată la data de 13 septembrie 2012, în Dosarul nr. 2795/112/2008 al Curții de Apel Cluj și desființarea în parte a sentinței penale nr. 79/F din 24 iunie 2011 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, pronunțate în dosarul cu același număr, rejudecarea cauzei de către instanța de recurs pe baza probelor deja administrate în cauză și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună condamnarea inculpaților M.M., M.E., G.D.A. și F.V. pentru infracțiunile reținute în actul de sesizare a instanței, astfel cum au fost acolo arătate, la pedepse cu închisoarea cu executare în regim de detenție.

Recursul este nefondat.

Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de criticile formulate de recurent și circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 18 și pct. 171 C. proc. pen. și de dispozițiile art. 3859 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că decizia penală atacată este legală și temeinică urmând a o menține ca atare.

Referitor la infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 este statuat că pentru a se putea discuta despre un grup infracțional organizat potrivit definiției cuprinse în dispozițiile acestei legi, este necesar, de la bun început, existența unui grup de minim trei persoane.

Este contrară definiției ideea că o singură persoană poate constitui un grup organizat, care potrivit legii este compus din minim trei persoane.

De altfel, chiar termenul de grup implică existența mai multor persoane.

Raportat la datele cauzei, instanța de recurs consideră că nu se poate vorbi de existența unui grup structurat, în condițiile în care nu s-a administrat nicio probă din care să rezulte că persoanele acuzate ar fi constituit grupul, că ar fi existat o înțelegere prealabilă pe baza căreia acestea au acționat, înțelegere prin care să fi fost stabilită o structură determinată, ierarhie, roluri prestabilite pentru fiecare membru al grupului sau orice formă de planificare, organizare și coordonare.

Din examinarea probatoriului administrat rezultă că persoanele acuzate ca fiind membri ai grupului infracțional, nici nu se cunoșteau între ele, astfel inculpatul M.E. le cunoștea doar din vedere pe inculpatele G.D.A. și F.V., iar aceasta din urmă nu se cunoștea cu celelalte persoane, văzându-se prima dată în timpul anchetei penale.

În aceste condiții, în lipsa oricăror probe care să susțină o astfel de acuzație, ținând cont și de faptul că practic, așa-zisul grup era format din patru persoane străine, al căror singur element de legătură era faptul că se cunoșteau cu inculpata M.M., nu se poate vorbi de existența unei coeziuni psihologice între membrii așa-zisului grup, despre prestabilirea unei structuri determinate, ori despre roluri clare ale membrilor.

Este de menționat că pentru existența unui grup infracțional organizat trebuie ca membrii grupului să aibă încă de la început reprezentarea faptului că fac parte dintr-o grupare de tip mafiot, creată în scopul comiterii de infracțiuni grave, că există anumite reguli prestabilite ce trebuie respectate, că fiecare are rolul său, iar în lipsa unei atare coeziuni conduce la concluzia inexistenței grupului.

Sub un alt aspect, chiar dacă s-ar considera că ar fi îndeplinite toate celelalte condiții impuse de textul legal, în cauza de față nu se poate vorbi despre existența unui grup infracțional organizat având în vedere prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) teza finală, care reglementează, în mod expres, faptul că nu constituie un grup infracțional organizat grupul care are un caracter ocazional.

Așa cum rezultă din declarațiile coinculpaților, ale conducerii Băncii C. și ale persoanelor interpuse, la momentul indicat de D.I.I.C.O.T. ca fiind momentul constituirii grupului, a lipsit orice prevedere referitoare la durata în timp a vreunei activități infracționale.

În aceste împrejurări, este clar că nu s-a putut percepe de la început întreaga sumă de bani necesară inculpaților M.M. și M.E., care au apreciat că primele credite acordate vor fi suficiente pentru atingerea scopului inculpaților, respectiv realizarea Pensiunii X., abia ulterior, pe măsură ce au apărut cerințe de obținere a unor noi fonduri, s-a născut ideea apelării la persoane interpuse și la obținerea de noi credite.

Așadar, în cauză nu a existat o previziune și o decizie inițială unică de obținere a unei anumite sume, ci dimpotrivă a existat o succesiune de decizii generate separat de evoluția nevoilor financiare, iar într-o atare situație, contribuția inculpaților la obținerea fiecărei tranșe de credit, a avut un caracter ocazional, de fiecare dată persoanele implicate având convingerea că este ultima tranșă necesară.

Cu privire la infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prevăzută de art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) și alin. (5) C. pen. sau complicitate la această infracțiune instanța de recurs relevă următoarele:

Potrivit declarațiilor inculpaților date în faza de urmărire penală și la instanța de fond, ale persoanelor interpuse și ale martorilor audiați în cauză, precum și secvențelor derulării evenimentelor rezultă neîndoielnic faptul că inculpații M.M. și M.E. au căutat să identifice modalități legale de obținere a unor credite în vederea derulării lucrărilor de investiții, sens în care inculpata M.M. a contactat conducerea Sucursalei Bistrița-Năsăud a Băncii C., care i-a sugerat refinanțarea creditului angajat la Banca C.R., cu consecința aducerii garanției imobiliare în portofoliul Băncii C. pentru a avea astfel posibilitatea obținerii unor noi credite de la această instituție bancară.

Inculpații M.M. și M.E. au dat curs sfaturilor primite, sens în care au refinanțat creditul obținut de la Banca C.R. cu un împrumut luat de la Banca C., împrumut garantat cu terenul pe care urma să fie edificată pensiunea.

Ulterior, inculpații și-au manifestat intenția de a angaja un împrumut în numele firmei, în vederea continuării lucrărilor de investiție, intenție care nu s-a materializat datorită situației financiar contabile a societății SC T.A. SRL care, fiind în perioada de investiții, nu realiza profit.

În efectuarea demersului său, cu sprijinul conducerii unității bancare, inculpata M.M. s-a reorientat în vederea obținerii unor credite de nevoi personale de tip „Ideal plus”, angajând astfel de credite ca și soțul acesteia inculpatul M.E.

Inculpata M.M. având nevoie de sume suplimentare pentru continuarea lucrărilor de investiții, a apelat la primul grup de persoane interpuse, în vederea obținerii de noi credite.

În aceste condiții, în mod just s-a apreciat ca fiind discutabilă însăși acțiunea de inducere în eroare a unității bancare prin prezentarea ca reală a situației câștigurilor persoanelor interpuse, ipoteza cea mai plauzibilă fiind aceea că persoanele din conducerea băncii cunoșteau situația reală a creditelor astfel dobândite, acceptând acordarea acestora în condițiile descrise, în considerarea persoanei inculpatei, care a dat dovadă de un client serios al băncii, a garanției prezentate de aceasta, dar și în condițiile unei concurențe însemnate pe piața produselor de creditare și pe fondul unor norme relaxate de împrumut în ceea ce privește garanțiile imobiliare, ajungându-se la înscrierea ipotecii de rangul 13 asupra aceluiași imobil.

În vederea obținerii creditelor ce aveau ca destinație edificarea Pensiunii X., inculpata M.M. a avut mai multe runde de negocieri cu persoanele din conducerea sucursalei bancare, respectiv cu directorii T.I. și O.A., cărora le-a prezentat situația SC T.A. SRL și intențiile de dezvoltare a firmei prin construirea pensiunii.

Cu ocazia acestor discuții s-a constatat că indicatorii financiari contabili ai firmei, nu o recomandau ca fiind eligibilă în vederea obținerii unor credite, deoarece aceasta era în perioada de construcție, astfel că nu realiza profit, întrucât pensiunea nu exista la acel moment.

În raport de aceste împrejurări, comitetul de creditare al unității bancare, a luat în considerare adeverințele de venituri prezentate de inculpații M.M. și M.E. cu ocazia solicitării creditelor în nume personal, în care erau menționate venituri de 6.000 RON respectiv 8.500 RON la nivelul lunii decembrie 2006-ianuarie 2007.

Este important de precizat faptul că după folosirea sumelor de bani obținute în nume personal de inculpata M.M., aceasta a luat legătura din nou cu conducerea băncii solicitând suplimentarea finanțării, în vederea finalizării investiției.

Pentru verificarea susținerilor inculpatei, o delegație a băncii, printre care și directorul de vânzări O.A. s-a deplasat la șantierul de construcții, ocazie cu care s-a constatat stadiul lucrărilor.

În ziua următoare, cu ocazia reluării discuțiilor în cursul cărora directorul O.A. a prezentat constatările sale cu privire la investiția realizată de inculpată, s-a convenit ca aceasta pentru obținerea unor noi credite prin intermediul unor persoane interpuse, angajate la firmă, care să prezinte încredere, stabilindu-se totodată că la momentul semnării documentației de creditare, aceste persoane să semneze ordine de plată pentru virarea sumelor de bani obținute cu titlul de credit în contul inculpatei, deoarece creditele urmau a fi dobândite în baza garanției imobiliare prezentată de aceasta.

La ședința de comitet de credite din 13 februarie 2007, directorul de vânzări O.A. a prezentat documentația de creditare întocmită pe numele persoanelor interpuse, respectiv I.C.S., C.F.I., C.I. și T.T., documentație ce cuprindea și acte ce atestau venituri de peste 8.000 RON pentru începutul anului 2007 pentru funcțiile de administrator pensiune și șef de sală restaurant, funcții cărora le lipsea obiectul muncii, întrucât la acel moment pensiunea era în curs de edificare, împrejurare cunoscută cu certitudine de către conducerea băncii.

Sub acest aspect, elocvente sunt relatările martorei C.R.A., director operațiuni în cadrul Băncii C. care la acea dată, în ședința comitetului de credite, a ridicat problema veniturilor uriașe consemnate în documentele persoanelor interpuse, susținând că are suspiciuni cu privire la realitatea acestora, ocazie cu care directorul general al unității bancare i-a relatat martorei că beneficiarul real al creditelor este inculpata M.M., care va și achita ratele și care a adus garanția ipotecară pentru obținerea creditelor.

În contextul celor reținute apare relevantă declarația martorei C.R.A., audiată la instanța de fond care la termenul din 4 martie 2012 a arătat că în urma discuțiilor purtate cu conducerea unității bancare, a realizat că inculpata este sprijinită în vederea obținerii creditelor, motiv pentru care nu s-a opus acordării acestora.

De altfel, probatoriul administrat relevă împrejurarea că unitatea bancară prin conducerea sa cunoștea situația reală a firmei SC T.A. SRL, acordând creditele inculpatei M.M. în cunoștință de cauză, chiar dacă nu s-a arătat în mod explicit faptul că persoanele interpuse nu au calitatea de angajați. Această din urmă împrejurare rezultă din faptul că pensiunea în cauză nu funcționa, fiind în stare de edificare.

Este de menționat faptul că ulterior obținerii creditelor conduita adoptată de inculpați nu este una specifică dispozițiilor cuprinse în art. 215 C. pen., ci dimpotrivă atitudinea acestora a fost una caracteristică unui debitor de bună credință, care a folosit creditele în scopul declarat și a achitat cu regularitate ratele scadente, iar în cursul cercetării judecătorești, a achitat toate creditele, cu anticipație.

Referitor la critica Parchetului privind infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. reținută în sarcina inculpatei M.M. prin actul de trimitere în judecată, instanța de recurs constată că aceasta nu este întemeiată.

Inculpata M.M. personal a contrafăcut viza Inspectoratului Teritorial de Muncă și semnătura referenților S.C. și B.D., angajați ai instituției, prin transpunere pe document cu ajutorul unei imprimante color cu jet de cerneală în cazul contractelor interpuse întocmite pe numele martorilor C.F.G., G.F.A., G.F., Z.S., Z.I.T. și M.G.

Potrivit art. 150 alin. (2) C. pen. constituie înscris oficial orice înscris care emană de la o unitate din cele la care se referă art. 145 sau care aparține unei asemenea unități.

Contractul de muncă este un act ce emană de la o unitate privată, aparținând unei asemenea entități, astfel că acesta nu are caracter de înscris oficial, iar aplicarea pe un asemenea document a unei vize aparținând unei instituții publice, nu schimbă natura acestuia, actul rămânând tot unul sub semnătură privată.

Ca urmare, contrafacerea unui asemenea document, în modalitățile descrise mai sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen., așa cum în mod corect a apreciat și instanța de fond.

Astfel, se apreciază că în mod întemeiat a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Susținerea Parchetului din petitul subsidiar referitor la greșita condamnare a inculpatei M.M. pentru infracțiunea de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen., care ar fi absorbită de conținutul infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. nu este întemeiată.

Infracțiunea de uz de fals este absorbită de infracțiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată, când cele două infracțiuni sunt comise de una și aceeași persoană, ceea ce nu s-a realizat în prezenta cauză.

Probatoriul administrat relevă faptul că inculpata F.V. a completat adeverințele de salariu privind pe inculpații M.M. și numiții Z.S., Z.I.T. și M.G., adeverințe care au fost folosite de inculpata M.M. pentru obținerea creditelor bancare. În acest sens, instanța de recurs apreciază că în mod întemeiat s-a dispus condamnarea inculpatei M.M. și pentru comiterea infracțiunii de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen.

Inculpata F.V. se face vinovată de comiterea infracțiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Aceasta a completat personal adeverințele de salariu privind pe numiții M.G., Z.S., Z.I.T. și inculpata M.M., fiind semnate la poziția director și director economic de către inculpata G.D.A. Aceasta din urmă a declarat că i-a pus la dispoziția inculpatei M.M. adeverințe de salariu necompletate (în alb), dar semnate și ștampilate, iar inculpata F.V. a completat cele patru adeverințe cu toate datele necesare, inclusiv rubrica privind cuantumul salariului pentru a corespunde sumelor necesare inculpatei M.M. obținute cu titlu de credit.

Față de toate considerentele arătate, văzând dispozițiile art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. urmează a respinge ca nefondat recursul formulat Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Cluj împotriva deciziei penale nr. 152/A/2012 din 13 septembrie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați M.M., M.E., G.D.A. și F.V., până la prezentarea apărătorilor aleși, în sumă de câte 100 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiție.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Cluj, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Cluj împotriva deciziei penale nr. 152/A/2012 din 13 septembrie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați M.M., M.E., G.D.A. și F.V., până la prezentarea apărătorilor aleși, în sumă de câte 100 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiție.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Cluj, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 10 octombrie 2013.