Inadmissibility of criminal appeal against definitive appellate decision under principle of exclusivity of ordinary remedies
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the appeal filed by the appellant, upholding the lower court’s prior dismissal of a cassation challenge and obligating the appellant to pay 100 lei in judicial costs. The dispute concerned a criminal procedural challenge where the appellant sought to contest a decision rendered by a Court of Appeal acting in its appellate capacity; the appellant had previously attempted to file a cassation appeal against this definitive appellate decision. The decisive legal basis relied upon was the principle of the exclusivity of appeal routes in Romanian criminal procedure, specifically Articles 385(1)(c) and (e), and 417 of the Code of Criminal Procedure, which stipulate that only specific final decisions from courts of first instance or appeals are subject to further ordinary appeal, and that decisions rendered in cassation proceedings are definitive and not subject to any other ordinary remedy.
Legislator headnote
AI generatedart. 3851 C. proc. pen, art. 417 C. proc. pen, art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen, art. 192 alin. (2) C. proc. pen; Inadmissibility of criminal appeal against definitive appellate decision under principle of exclusivity of ordinary remedies: Totodată, art. 417 C. proc. pen., cu referire la dispozițiile înscrise în cap. III din Titlul II al aceluiași cod, prevede că deciziile pronunțate în recurs nu sunt supuse nici unei alte căi ordinare de atac, ele fiind definitive și executorii.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 322 din 22 martie 2012 Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, a respins ca fiind inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul B.N. împotriva Deciziei penale nr. 1321 din 08 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. 4457/180/2011.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, contestatorul a declarat recurs împotriva unei hotărâri judecătorești definitive.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs contestatorul B.N..
Analizând cauza, prin prisma dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen. raportat la art. 3851 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat este inadmisibil, deoarece:
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 3851 alin. (1) lit. c) și e) C. proc. pen., pot fi atacate cu recurs numai sentințele pronunțate, ca instanțe de fond de curțile de apel și deciziile pronunțate, ca instanțe de apel de tribunale, tribunale militare teritoriale, curți de apel și Curtea Militară de Apel.
Printre acestea nu sunt prevăzute și deciziile pronunțate, ca instanță de recurs, de către Curțile de apel, cum este cea atacată în cazul de față.
Totodată, art. 417 C. proc. pen., cu referire la dispozițiile înscrise în cap. III din Titlul II al aceluiași cod, prevede că deciziile pronunțate în recurs nu sunt supuse nici unei alte căi ordinare de atac, ele fiind definitive și executorii.
Așadar, sistemul român de jurisdicție a statuat principiul unicității acestei căi de atac, dreptul la recurs stingându-se prin exercitare, așa încât posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri este exclusă.
În prezenta cauză, secția penală, a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost sesizată cu recursul declarat de către contestatorul B.N., împotriva unei hotărâri definitive, respectiv Decizia nr. 322 din 22 martie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul B.N. împotriva Deciziei penale nr. 1321 din 08 decembrie 2011 a Curții de Apel Bacău.
Or, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesual penală, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
Așa fiind, excepția inadmisibilității recursului pusă în discuția părților din oficiu de către instanță, este întemeiată, astfel încât prin admiterea excepției, criticile formulate de recurentul petent, care vizează fondul cauzei, nu vor mai fi analizate.
În consecință, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. va respinge ca inadmisibil recursul declarat de contestator.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul contestator a fost obligat la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul B.N. împotriva Deciziei penale nr. 322 din 22 martie 2012 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.
Obligă recurentul contestator la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 27 iunie 2012.