Wartime refugee status under Law 189/2000: Eligibility for benefits based on 1940 internal displacement for ethnic reasons
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Justice admitted the appeal, quashed the lower court’s judgment, and ordered the defendant pension house to issue a new decision granting the claimant benefits under Article 1(c) of Law No. 189/2000 for the period between September 1, 1940, and March 6, 1945, with effect from August 1, 2002. The dispute concerned the claimant’s request for financial compensation and benefits for internal displacement during World War II, specifically challenging a prior administrative decision by a commission that had denied her status as a refugee. The decisive legal basis was Article 1(c) of Ordinance No. 105/1999, approved by Law No. 189/2000, which entitles individuals who fled their places of residence for ethnic reasons during the specified wartime period to receive statutory benefits, a condition the court found proven by witness testimony that the claimant had fled Dej for Sibiu in 1940.
Legislator headnote
AI generatedart. 312145 C. proc. civ, art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000; Wartime refugee status under Law 189/2000: Eligibility for benefits based on 1940 internal displacement for ethnic reasons: 189/2000 for the period between September 1, 1940, and March 6, 1945, with effect from August 1, 2002. The dispute concerned the claimant’s request for financial compensation and benefits for internal displacement during World War II, specifically challenging a prior administrative decision by a commission that had denied her status as a refugee. The decisive legal basis was Article 1(c) of Ordinance No. 105/1999, approved by Law No. 189/2000, which entitles individuals who fled their places of residence for ethnic reasons during the specified wartime period to receive statutory benefits, a condition the court found proven by witness testimony that the claimant had fled Dej for Sibiu in 1940.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedSubstantive legal basis cited in the dispositive to obligate the defendant to grant the claimant the benefits provided by law for the specified period.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 23 aprilie 2003, la Curtea de Apel Alba, C.E. a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 48 din 26 februarie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, solicitând casarea acesteia, pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, recurenta a susținut că sentința atacată nu a fost motivată și separat de aceasta, în pronunțarea soluției atacate cu recurs, nu s-a ținut seamă de probele administrate în cauză, respectiv declarațiile celor doi martori care în mod expres au precizat că recurenta s-a refugiat din Dej, în Sibiu, în 1940.
Din actele cauzei, Curtea Supremă de Justiție reține că la 26 februarie 2003, Curtea de Apel Alba Iulia a respins acțiunea formulată de reclamanta C.E., împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Sibiu, întrucât recurenta-reclamantă nu a făcut dovada că ar fi fost refugiată din Ardealul de Nord.
Recursul declarat este întemeiat și va fi admis.
Așa cum rezultă din declarațiile martorilor G.E. și D.M., în privința cărora în mod greșit, intimata Casa Județeană de Pensii Sibiu susține că sunt nerelevante, recurenta s-a refugiat în 1940, din municipiul Dej, unde, de altfel, avea și serviciu, în comuna Săliște, județul Sibiu.
Refugiul recurentei a fost din motive etnice și potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, petenta este îndreptățită a beneficia de drepturile instituite de lege.
Urmează a se casa sentința recurată, conform art. 312145 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de C.E., împotriva sentinței civile nr. 48 din 26 februarie 2003, a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și în fond, admite acțiunea. Anulează hotărârea nr. 369 din 23 octombrie 2002, a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000. Obligă pârâta la emiterea unei noi decizii, prin care să se rețină că reclamanta beneficiză de prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, cu drepturile legale cuvenite pentru perioada 1 septembrie 1940 – 6 martie 1945, cu începere de la 1 august 2002.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 octombrie 2003.