Inadmissibility of cancellation complaint challenging litigation costs awarded by appeal court as first instance

Deliberând asupra contestației în anulare de față:

Prin contestația în anulare înregistrată la această instanță, în data de 2 februarie 2010, contestatoarea P.I.C. a solicitat în temeiul art. 318 C. proc. civ. anularea Hotărârii nr. 16 din 12 ianuarie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială.

În motivarea cererii contestatoarea susține că instanța de recurs dintr-o greșeală materială a fost obligat-o pe recurentă la 5.950 euro echivalentul în lei la data plății în loc de 11.900 euro cu titlu de cheltuieli de judecată.

Contestatoarea invocă eroarea materială arătând că la dosar a depus documente care fac dovada cheltuielilor de judecată în sumă de 11.900, iar nu de 5.950 euro la cât a fost obligată recurenta, așa încât contestația în anulare este admisibilă în baza art. 318 C. proc. civ.

Mai critică contestatoarea obligarea la cheltuieli de judecată în euro, deși nu a solicitat aceasta iar potrivit regulamentelor bancare plățile se fac în lei.

Intimata CN I.N. SA a depus întâmpinare la dosar prin care a invocat excepția lipsei calității de reprezentant față de faptul că cererea de față este semnată de avocat și de prevederile art. 82 și respectiv art. 112 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. și art. 133 C. proc. civ. și excepția inadmisibilității întrucât situația evocată nu se încadrează în art. 318 C. proc. civ., aceasta nefiind o greșeală materială ci o greșeală de judecată, de apreciere a probelor.

Pe fond susține intimata, contestația în anulare este neîntemeiată în raport de prevederile art. 274 alin. (2) și (3) C. proc. civ., instanța având dreptul de apreciere asupra cuantumului cheltuielilor de judecată.

Cu privire la excepțiile invocate de intimată și la excepția tardivității pusă în discuția părților, Înalta Curte constată cele de urmează:

1. Prima din excepțiile invocate de intimată și anume excepția lipsei calității de reprezentant a fost soluționată în sensul respingerii ei, conform practicalei hotărârii de față.

2. Excepția tardivității nu se susține deoarece dispoziția cu privire la cheltuielile de judecată pin hotărârea irevocabilă contestată se aduce la îndeplinire pe cale de executare silită, situație în care potrivit art. 319 alin. (1) teza întâia, contestația se poate face oricând înainte de începutul executării silite, iar în timpul ei, până la împlinirea termenului stabilit de art. 401 alin. (1) lit. b) sau c), or în cauza de față nu s-a început executarea.

3. Excepția inadmisibilității contestației în anulare este întemeiată.

Prin Decizia atacată cu contestație în anulare, nr. 16 din 12 mai 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a respins recursul declarat de pârâta CN I.N. SA București ca nefondat și a obligat-o către intimata - reclamantă P.I.C. la 5.980 euro.

Contestatoarea invoca ca temei al cererii sale art. 318 alin. (1), prima teză în sensul că dispozițiile cu privire la cheltuielile de judecată este rezultatul unor greșeli materiale.

Din economia art. 318 C. proc. civ. ca de altfel și din redactarea art. 317 alin. (1) C. proc. civ. rezultă fără echivoc că obiectul contestației în anulare al unei hotărâri irevocabile pronunțată în recurs îl formează decizia dată asupra motivelor de recurs, conținut al cererii de recurs - cale de atac extraordinară iar nu asupra unor cereri adiționale cum este cererea de cheltuieli de judecată asupra cărora instanța de recurs nu se pronunță ca instanță de control judiciar ci ca primă instanță și a căror îndreptare pentru eventuale greșeli materiale se poate realiza prin procedura stabilită de art. 281 C. proc. civ.

Cum se contestă numai dispoziția cu privire la cheltuielile de judecată, pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge contestația în anulare ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția tardivității ca nefondată.

Admite excepția inadmisibilității invocată de intimată.

Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatoarea P.I.C. București împotriva deciziei nr. 16 din 12 ianuarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, în Dosarul nr. 4903/3/2008.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 25 mai 2010.