Heirs' appeal annulled for procedural non-compliance; deposit-compensation claim final as journal proved 1992 withdrawal.

Ședința publică de la 25 mai 2010

Deliberând asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1046 din 17 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Maramureș în Dosarul nr. 6930/100/2008 s-a respins acțiunea promovată de reclamantele F.M.V. și F.V.Z. în contradictoriu cu pârâtele SC C.E.C.B. SA și Sucursala SC C.E.C.B. SA Baia Mare.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut, în esență, că reclamantele, moștenitoare ale defunctului F.G., sunt titularele CEC-ului privind suma de 70.000 lei vechi, depusă în vederea achiziționării unui autoturism D.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, reclamantele, solicitând schimbarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii, în sensul de a se constata calitatea lor de deponent pentru suma de 70.000 lei actualizată, conform filei CEC depusă în anul 1986, în vederea achiziționării unui autoturism D. și să se constate dreptul lor de a primi despăgubiri bănești conform O.U.G. nr. 156/2007 privind despăgubirea persoanelor fizice care au constituit depozite la SC C.E.C. SA în vederea achiziționării de autoturisme.

Prin Decizia comercială nr. 176 din 19 noiembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a fost respins ca nefondat apelul reclamantelor.

S-a constatat că jurnalul de operațiuni depus de pârâtă, care reprezintă un registru comercial, era legal ținut, astfel încât poate face dovada celor susținute de pârâtă, iar reclamantele nu au invocat neregularitatea ținerii acestui jurnal și nici nu au efectuat vreun alt demers legal care să pună sub semnul îndoielii veridicitatea înregistrărilor cuprinse în jurnalul de operațiuni din data de 06 noiembrie 1992.

S-a mai constatat că acest jurnal de operațiuni a dovedit faptul că la data de 06 noiembrie 1992 reclamantă F.V.Z. a retras suma de 89.035 lei, reprezentând suma depusă în vederea achiziționării unui autoturism D. împreună cu dobânda legală.

În ceea ce privește susținerile reclamantei C.F.M.V. referitoare la faptul că era minoră la data la care se susține că s-ar fi retras suma de bani, astfel încât ar fi fost necesar avizul autorității tutelare în acest sens, au fost înlăturate ca fiind lipsite de relevanță în soluționarea cauzei.

Astfel, pe de o parte, retragerea sumei de bani de la CEC nu a reprezentat un act de dispoziție care să conducă la necesitatea avizului autorității tutelare și, pe de altă parte, chiar dacă reclamanta F.V. ar fi avut nevoie de un astfel de aviz pentru retragerea sumelor de bani, acest aspect nu ar fi fost de natură să conducă la o altă soluție în speță, în condițiile în care nu erau îndeplinite premisele acțiunii, stipulate la art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 156/2007.

Prin urmare, având în vedere că soldul inițial a fost afectat prin retragerea sumei de 89.035 lei, la data de 06 noiembrie 1992 nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de O.U.G. nr. 156/2000.

Împotriva acestei decizii reclamantele au declarat recurs criticând-o pentru aprecierea greșită a probelor vizând dreptul acestora la acordarea de despăgubiri în temeiul O.U.G. nr. 156/2007.

Înalta Curte, din oficiu, la acest termen a invocat nulitatea cererii de recurs în raport de dispozițiile art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. și a rămas în pronunțare pe această excepție.

În contra celei din urmă hotărâri reclamantul T.A. a declarat recurs susținând că își menține criticile formulate în apel și să se admită recursul pentru motivele invocate în apel.

Cum aspectele sesizate vizează aspecte ce țin de stabilirea situației de fapt și de aprecierea dată probelor ce reprezintă atributul instanțelor anterioare, ele nu pot face obiectul controlului judiciar în această fază procesuală în care atribuțiile instanței de recurs sunt limitate strict doar la motivele de nelegalitate.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte făcând aplicarea art. 3021 lit. c) C. proc. civ., va constata nulitatea cererii de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulă cererea de recurs declarată de reclamantele C. (F.) M.V. și F.V.D. împotriva Deciziei nr. 176 din 19 noiembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 302 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 mai 2010.