Inadmissibility of declaratory action for land ownership where restorative remedy for title execution is available

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la 18 mai 2007 sub nr. 17386/3/2007, reclamanții N.G., SC A.P.L. SA au chemat în judecată pe pârâta A.D.S., solicitând tribunalului ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să se constate că SC A.P.L. SA este proprietara suprafeței de 142 ha neagricol ca urmare a dobândirii dreptului de proprietate printr-un mod atipic, respectiv prin cumpărarea întregului pachet de acțiuni al SC A.P.L. SA, cu cheltuieli de judecată.

Pârâta a formulat întâmpinare la 21 iunie 2007, prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, raportat la dispozițiile art. 111 C. proc. civ. În motivarea cererii a menționat că reclamanții nu justifică un interes propriu pentru o atare acțiune în constatare, o eventuală hotărâre neputând singură să constituie refacerea sau consolidarea dreptului de proprietate.

Prin precizările depuse la 7 decembrie 2007 și 18 ianuarie 2008 reclamanții au identificat terenul de 142 ha prin indicarea tarlalelor și parcelelor.

La termenul din 15 ianuarie 2008 tribunalul a pus în discuție excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă prin întâmpinare.

Prin sentința comercială nr. 1104 din 25 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în Dosarul nr. 17386/3/2007 s-a admis excepția inadmisibilității. S-a respins acțiunea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanții N.G. și SC A.P.L. SA, în contradictoriu cu pârâta A.D.S., ca inadmisibilă.

Pentru a se pronunța astfel tribunalul a reținut că reclamanții au la îndemână acțiunea în realizare privind obținerea titlului de proprietate asupra terenului și având în vedere dispozițiile art. 111 C. proc. civ., acțiunea astfel cum a fost precizată este inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel N.G. și SC A.P.L. SA, iar prin Decizia nr. 23 din 21 ianuarie 2009 Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a respins ca nefondat apelul declarat de apelanții reclamanți.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că în mod corect instanța de fond a respins cererea ca inadmisibilă atât timp cât apelanții-reclamanți au la îndemână o acțiune în realizare privind obținerea titlului de proprietate.

S-a mai reținut că în mod corect tribunalul a făcut distincție între capitalul social și patrimoniul societății plecând de la obiectul contractului de vânzare acțiuni din 10 februarie 2003 și anume, transmiterea dreptului de proprietate asupra unui număr de 779212 acțiuni, la valoarea nominală de 19.480.000 mii lei, reprezentând 100% din capitalul social al SC A.P.L. SA. Este cunoscut faptul că prin capitalul social al unei societăți comerciale se înțelege expresia valorică a totalității aporturilor asociaților care participă la constituirea societății, el având o dublă semnificație: contabilă (nu are o existență reală, concretă, ci reprezintă o cifră convenită de asociați) și juridică (constituie gajul general al creditorilor societății). Din definiția capitalului social rezultă că aceasta este distinctă de noțiunea patrimoniului societății care este constituit din totalitatea drepturilor și obligațiilor cu valoare economică aparținând societății.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții SC A.P.L. SA și N.G. invocând dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. raportat la art. 312 pct. 3 C. proc. civ. în temeiul cărora au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului și pe cale de consecință desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului București, secția comercială.

În dezvoltarea în fapt a recursului s-au susținut, în esență, următoarele:

- Instanța de apel considerând corectă soluția Tribunalului înlătură criticile de apel neargumentând soluția ei. A luat în discuție criticile într-un mod superficial, nemotivându-le și reținând doar că, cererea reclamanților este inadmisibilă raportat la situația de fapt.

- Aflată într-o gravă eroare cu privire la înțelegerea obiectului cererii Curtea a înlăturat criticile apelantei și a reținut greșit inadmisibilitatea cererii.

- SC A.P.L. SA este proprietara terenului neagricol în suprafață de 142 ha, acesta făcând parte din patrimoniul societății, fiind parte din aportul în natură la capitalul social al societății, ce a fost majorat conform H.G. nr. 500/1994.

- Legea nr. 15/1990 și H.G. nr. 500/1994 au stabilit că societățile ce au în patrimoniul lor terenuri (sau orice alte bunuri mobile și imobile, mijloace fixe) sunt proprietatea acestora. Prin cele două acte normative s-a stabilit calitatea de proprietar a societății, modul de dobândire fiind legea.

- Societatea recurentă a dobândit prin lege dreptul de proprietate asupra acestor terenuri, care, chiar și după achiziționarea pachetului total de acțiuni de către alt acționar, au rămas în patrimoniul societății, lipsind-o doar de suportul material, instrumentum. Acestea au fost evidențiate chiar în dosarul de prezentare ce a stat la baza licitației, figurând ca atare în Registrul Comerțului.

Intimata ADS a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurenții au depus note scrise și înscrisuri solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel București.

Înalta Curte, analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate constată că recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta.

Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. este nefondat întrucât hotărârea cuprinde în considerente argumentele de fapt și de drept pe care se sprijină soluția dată, oferind posibilitatea verificării temeiniciei și legalității ei, cu respectarea prevederilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Recurenții au invocat în drept dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. însă din analizarea criticilor rezultă că raportarea la aceste dispoziții este formală, deoarece ele nu vizează interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății sau natura, ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.

Instanța de apel s-a pronunțat în raport de obiectul determinat al cererii - acțiune în constatare întemeiată pe dispozițiile art. 111 C. proc. civ. - nefiind în eroare cu privire la acest obiect și a respins corect cererea ca inadmisibilă, astfel că motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu este incident.

Nu sunt fondate nici criticile întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Art. 111 C. proc. civ., derogând de la dreptul comun în materie, adică art. 109 C. proc. civ., care consacră acțiunea în realizare prevede că partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței unui drept, acțiune care însă nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.

Textul instituie caracterul subsidiar al acțiunii în constatare, finalitatea urmărită de legiuitor fiind aceea că în măsura în care este posibil atunci când s-a încălcat un drept restabilirea ordinii de drept să fie făcută pe calea acțiunii în realizare.

În cauză reclamanții nu au făcut dovada îndeplinirii condițiilor de admisibilitate a cererii prevăzute de art. 111 C. proc. civ.

Din modul de formulare a acțiunii rezultă că scopul urmărit de reclamanți este acela de a-și constitui un titlu care să ateste dreptul de proprietate asupra terenului neagricol în suprafață de 142 ha.

O asemenea solicitare nu poate fi valorificată decât printr-o acțiune în realizare privind obținerea titlului de proprietate asupra terenului.

Prin urmare reclamanții nu aveau la îndemână o acțiune în constatare întemeiată pe art. 111 C. proc. civ., încât corect a fost admisă excepția de inadmisibilitate.

Instanțele au reținut corect că acțiunea în constatare promovată de reclamanți, în temeiul art. 111 C. proc. civ. este inadmisibilă întrucât reclamanții aveau la îndemână acțiunea în realizare privind obținerea titlului de proprietate asupra terenului neagricol în suprafață de 142 ha.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte urmează a respinge recursul reclamanților ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanții N.G. și SC A.P.L. SA împotriva Deciziei comerciale nr. 23 din 21 ianuarie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 mai 2010.