Rescission of commercial hunting management agreement: validity of unilateral termination versus contractual obligation to secure legal permits

Asupra recursului de față :

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, reclamanta SC D.T. SRL București, în contradictoriu cu pârâta R.N.P.R. - D.S. București a solicitat rezilierea contractului intitulat „Convenție comercială” înregistrat la data de 21 iunie 2001 sub nr. 2086 din culpa exclusivă a pârâtei, obligarea acesteia la plata sumei de 87.386,74 euro în echivalent în lei, reprezentând despăgubiri pentru cheltuielile făcute de reclamantă în scopul îndeplinirii obligațiilor contractuale, beneficiile nerealizate de reclamantă datorită refuzului pârâtei de a executa contractul, contravaloarea prejudiciului rezultat din imposibilitatea reclamantei de a-și îndeplini obligațiile stabilite prin Proiectul PHARE LIFE NAT 2002/RO/8751.

Prin sentința nr. 2041 din 12 februarie 2008, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis în parte acțiunea reclamantei, a dispus rezilierea convenției comerciale nr. 2086/2001 din culpa pârâtei și a obligat pârâta la plata sumei de 184.854 RON reprezentând daune-interese către reclamantă și la 13.353 RON cheltuieli de judecată.

A respins celelalte capete de cerere ca neîntemeiate.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a apreciat că denunțarea unilaterală a convenției de către pârâtă nu are temei legal sau contractual, ci constituie o încălcare a principiului forței obligatorii a contractului, precum și a principiului executării cu bună credință a obligațiilor asumate, iar cu privire la daunele-interese pretinse de reclamantă, tribunalul a reținut că prin art. 26 din Convenție s-a stipulat că partea vinovată de nerespectarea totală sau parțială ori pentru executarea defectuoasă a vreuneia din clauzele convenției se obligă să plătească daune-interese.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanta SC D.T. SRL București și pârâta R.N.P.R. - D.S. București, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin Decizia nr. 75 din 10 februarie 2009 a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamanta SC D.T. SRL București și pârâta R.N.P.R. - D.S. București, reținând că, în mod corect s-au respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive și excepția lipsei de obiect a acțiunii și că denunțarea unilaterală a convenției de către pârâtă, constituie o încălcare a principiului forței obligatorii a contractului, iar neexecutarea culpabilă a obligațiilor contractuale de către pârâtă are ca efect rezilierea convenției, din culpa acesteia.

Cu privire la apelul pârâtei, s-a avut în vedere H.G. nr. 2151/2004 prin care Fondul de vânătoare Comana a fost inclus în Parcul Natural Comana, fiind instituit regimul de arie naturală protejată, astfel că în mod corect s-a respins cererea de obligare a pârâtei la plata sumelor reprezentând beneficii nerealizate în perioada 2004-2010, precum și a beneficiilor nerealizate din valorificarea rațelor sălbatice.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs pârâta R.N.P.R. - D.S. București, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei atacate, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Critica adusă deciziei atacate se referă, în esență, la greșita soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a D.S. București, a excepției lipsei de obiect a acțiunii și că în mod greșit s-a dispus rezilierea convenției nr. 2086/2001 din culpa sa, întrucât reclamanta era cea care nu și-a îndeplinit obligația prevăzută în contract de a obține avizele legale necesare pentru realizarea sistemului intensiv de creștere a rațelor semisălbatice.

Trecând la analiza criticilor aduse deciziei atacate în raport de dispozițiile legale invocate, înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:

Critica referitoare la greșita soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a D.S. București, este nelegală întrucât convenția nr. 2086/2001 a fost încheiată între SC D.T. SRL București și R.N.P.R. prin D.S. București, care a semnat, în calitate de reprezentant, în numele și pentru R.N.P.R., astfel cum rezultă din copia convenției aflată în dosarul de fond (fila 110).

În ceea ce privește excepția lipsei de obiect a acțiunii, recurenta susține că la data promovării acțiunii reclamantei, de reziliere a convenției nr. 2086/2001, aceasta nu mai ființa și că în mod greșit a fost respinsă această excepție.

Din analiza probatoriului administrat în cauză, se constată că în mod corect a fost respinsă excepția lipsei de obiect a acțiunii, întrucât decizia pârâtei de reziliere unilaterală a convenției nu are temei legal sau contractual și că nu a existat nici o forță majoră care să fi justificat acțiunea pârâtei, având în vedere că aceasta a determinat emiterea Ordinului nr. 89257/2003 în baza căruia a procedat la schimbarea fondurilor de vânătoare, astfel cum rezultă din adresa nr. 24230/2005 emisă de Ministerul Agriculturii.

Susținerea recurentei, potrivit căreia, în mod greșit s-a dispus rezilierea convenției nr. 2086/2001 din culpa sa, nu poate fi primită, întrucât din probele administrate se constată că reclamanta și-a îndeplinit obligațiile prevăzute în contract și anume de a obține avizele legale necesare pentru realizarea sistemului intensiv de creștere a rațelor semisălbatice, dovada în acest sens fiind tăcută cu actele, proiectele, avizele, aprobările și contractele de cercetare științifică care atestă demersurile reclamantei pentru îndeplinirea în totalitate a obligațiilor asumate prin convenția încheiată între părți.

Așa fiind, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta R.N.P. - D.S. București împotriva Deciziei nr. 75 din 10 februarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2010.