Securitate worker status established via surveillance infringement of private life under O.U.G. 24/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul C.N.S.A.S. a chemat în judecată pe pârâtul N.M.A., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să constate calitatea pârâtului de lucrător al Securității.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, întrucât activitățile desfășurate de pârât, în calitate de angajat al fostei Securității, au îngrădit dreptul la viață privată, prevăzut de art. 32 din Constituția României din 1965 și de art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice.

Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 4361 din 8 noiembrie 2010, a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamanului C.N.S.A.S.

Pentru a pronunța o asemenea soluție, prima instanță a reținut, în esență, faptul că, în speță, nu sunt întrunite condițiile cumulative impuse de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se putea constata calitatea pârâtului de lucrător al Securității.

Mai precis, instanța a arătat faptul că pârâtul, în calitate de ofițer al Securității, a desfășurat doar acțiuni specifice activității de informații, în cadrul legal existent la acea dată, la ordinul scris al superiorilor sau la propunerea sa, aprobată de superiori, respectiv, instruirea unor surse în vederea obținerii de date și propunerea de măsuri.

Prin măsurile propuse și concluziile prezentate, care au fost pe deplin în favoarea persoanei verificate, nu se poate reține ca fiind dovedit faptul că pârâtul ar fi îngrădit efectiv în vreun fel persoanei verificate dreptul la secretul corespondenței sau dreptul la viață privată în ansamblul său și, cu atât mai puțin, că ar fi suprimat aceste drepturi.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul C.N.S.A.S., care a solicitat modificarea sa, în sensul admiterii acțiunii.

În motivarea căii de atac, încadrabilă în drept în dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041 C. proc. civ., recurentul a susținut faptul că sentința contestată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs s-a susținut faptul că, în mod greșit, prima instanță a apreciat că activitatea pe care intimatul a desfășurat-o, în calitate de ofițer de carieră la Serviciul Român de Informații, nu se încadrează în noțiunea de lucrător de Securitate, definită de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

Intimatul a urmărit o persoană despre care există informația că ar putea trece fraudulos frontiera de stat, ceea ce reprezintă încălcarea dreptului la viață privată.

Analizând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este fondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Obiectul cererii deduse judecății îl reprezintă constatarea calității intimatului-pârât de lucrător al fostei Securități.

Instanța de control judiciar reține că, în speță, sunt îndeplinite condițiile impuse de legiuitor, prin art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, pentru a se putea constata calitatea intimatului-pârât de „lucrător al Securității”:

I. Persoana să aibă calitatea de ofițer sau subofițer al Securității sau al Miliției, cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945-1989.

Astfel, după cum rezultă din nota de constatare din 27 aprilie 2010, partea aflată în discuție a avut gradul de locotenent în cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Vâlcea, Serviciul I, înainte de anul 1989, aspect necontestat în cauză.

II. În calitatea menționată la pct. 1 și în scopul susținerii puterii totalitar comuniste partea în cauză să fi desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Înalta Curte consideră că și această condiție este îndeplinită în speța de față, întrucât intimatul-pârât a urmărit informativ o persoană cu probleme de sănătate despre care autoritățile comuniste credeau că intenționează să emigreze în străinătate. În acest scop, s-a procedat la interceptarea convorbirilor telefonice, folosirea microfoanelor, tehnicii operative și contactarea celui urmărit prin intermediul altor autorități, adică a fostei Miliții.

Toate aceste măsuri luate de Securitate, prin intermediul intimatului-pârât, reprezintă ingerințe în viața personală a celui urmărit.

Instanța de control judiciar apreciază că, din perspectiva definiției date de legiuitor noțiunii de lucrător de Securitate, este importantă imixtiunea arbitrară a autorităților în viața personală a celor urmăriți. Această împrejurare demonstrează, în mod indiscutabil, încălcarea dreptului la viață privată, prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice și de art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

Pe cale de consecință, apreciind că este fondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1)-alin. (3) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va admite recursul, va modifica sentința atacată, în sensul că va admite acțiunea reclamantului C.N.S.A.S. și va constata calitatea pârâtului N.M.A. de lucrător al Securității.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de C.N.S.A.S. împotriva sentinței nr. 4361 din 8 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată, în sensul că admite acțiunea reclamantului C.N.S.A.S. și constată calitatea pârâtului N.M.A. de lucrător al Securității.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 octombrie 2011.