Annullment appeal dismissed: lack of standing to challenge third-party summons and lawful citation negating procedural defect under Art. 317(1)(1) CPC
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as unfounded the extraordinary appeal against annulment filed by a party against a prior decision declaring a previous annulment appeal perished due to procedural inactivity, thereby leaving the perished status of the earlier appeal in force. The dispute concerned an attempted annulment of a 2009 court order that had declared a 2006 annulment appeal perished for exceeding the one-year suspension limit, where the appellant argued the original litigation was tainted by illegal summons procedures and sought a factual verification of a co-party's potential death. Relying on Articles 317(1)(1) and 85 of the Code of Civil Procedure, the court held that the appellant lacked procedural standing to challenge the summons of a third party, as such irregularities were subject to relative nullity actionable only by the interested party, and confirmed that the appellant's own summons had been legally effected, while rejecting a request for sanctions for bad faith due to lack of proof.
Legislator headnote
AI generatedart. 256 C. proc. civ, art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 248 alin. (1) C. proc. civ, art. 317 alin. (1) C. proc. civ, art. 85 C. proc. civ, art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ; Annullment appeal dismissed: lack of standing to challenge third-party summons and lawful citation negating procedural defect under Art. 317(1)(1) CPC: Pentru a se constata nelegala citare este necesar ca în cauză citarea să fie obligatorie sau atunci când legea lasă la aprecierea instanței acest aspect, să se fi dispus citarea, partea să nu fi fost deloc citată sau procedura de citare să nu fi fost legal îndeplinită iar partea să fi lipsit, astfel încât viciul de procedură să nu se fi acoperit în condițiile art. 89 alin. (2) C. proc. civ., precum și ca neregularitatea procedurală să se fi produs la ultimul termen de judecată, când s-a soluționat pricina.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra contestației în anulare de față,
Prin Decizia nr. 5507 din 13 mai 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, în Dosarul nr. 5475/1/2006 s-a constatat perimată contestația în anulare formulată de contestatorul C.C.S. împotriva Deciziei nr. 1173 din 16 februarie 2006 a aceleiași instanțe, reținându-se că pricina a fost suspendată la 7 iunie 2006 în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. și că după această dată pricina a rămas în nelucrare din vina părții mai mult de un an, ceea ce atrage incidența dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatoarea C.A.L., invocând dispozițiile art. 317 alin. (1) C. proc. civ.
În motivarea contestației a susținut că judecata s-a făcut cu nelegala citare a sa și a intimatului I.W. nerespectându-se dispozițiile art. 85 C. proc. civ. În ceea ce o privește, contestatoarea nu a motivat în ce constă nelegalitatea citării. A susținut însă că intimatul I.W. este probabil decedat și că este necesar ca instanța să facă în acest sens o verificare la instituțiile abilitate.
Analizând contestația formulată prin prisma dispozițiilor legale invocate, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite condițiile art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., astfel încât urmează a o respinge ca nefondată.
Potrivit dispozițiilor art. 317 pct. 1 C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare când procedura de citare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită cu cerințele legii, numai dacă acest motiv nu a putut fi invocat pe calea apelului sau recursului sau dacă a fost invocat prin cererea de recurs, dar instanța l-a respins pentru că avea nevoie de verificări de fapt, sau recursul a fost respins fără a fi judecat în fond.
Pentru a se constata nelegala citare este necesar ca în cauză citarea să fie obligatorie sau atunci când legea lasă la aprecierea instanței acest aspect, să se fi dispus citarea, partea să nu fi fost deloc citată sau procedura de citare să nu fi fost legal îndeplinită iar partea să fi lipsit, astfel încât viciul de procedură să nu se fi acoperit în condițiile art. 89 alin. (2) C. proc. civ., precum și ca neregularitatea procedurală să se fi produs la ultimul termen de judecată, când s-a soluționat pricina.
Verificând îndeplinirea acestor condiții la data pronunțării hotărârii atacate, Înalta Curte constată că intimata (în acea cauză) C.A.L. a fost citată potrivit dispozițiilor legale, la domiciliul indicat, procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de citare conținând toate mențiunile prevăzute de art. 100 C. proc. civ.
Cât privește nelegala citare a intimatului W.I. invocată prin contestația formulată, Înalta Curte reține că neregularitatea actelor de procedură, implicit a celor privind citarea părților, este sancționată, potrivit art. 108 C. proc. civ., cu nulitatea relativă, care poate fi invocată numai de partea vizată de îndeplinirea nelegală a actului procedural, interesată a o invoca. De aceea, contestatoarea nu are abilitarea procesuală să formuleze contestație în anulare, în baza dispoz. art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. pentru neîndeplinirea legală a procedurii de citare cu altă persoană care a fost parte în proces.
Înalta Curte nu poate reține nici susținerea reprezentantului intimatului W.I. referitoare la inadmisibilitatea contestației în anulare.
Una din condițiile de admisibilitate a contestației în anulare de drept comun este ca hotărârea atacată să fie irevocabilă. Întrucât textul de lege nu impune nici o condiție, hotărârea irevocabilă poate să fi fost pronunțată în primă instanță, în apel, recurs, revizuire, contestație în anulare, potrivit principiului de drept ubi lex non distinguit nec nos distinguere redebemus.
De asemenea, urmează a fi respinsă și cererea intimatului W.I. de amendare a contestatoarei în temeiul dispoz. art. 1081 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., pe de o parte pentru că această cerere nu poate fi considerată inadmisibilă, iar pe de altă parte pentru că intimatul nu a făcut dovada relei credințe a contestatoarei în introducerea acestei contestații în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatoarea C.A.L. împotriva Deciziei nr. 5507 din 13 mai 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.
Respinge cererea de amendare a contestatoarei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 februarie 2010.