Competence for suspension of judgment limited to the deciding court as a retractable remedy
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice declined its material jurisdiction, ordering the referral of the suspension of judgment proceedings to the Timiș Court of Appeal, thereby leaving the appellate and suspension decisions issued by that lower court in force. The dispute arose when a party, challenging his erroneous classification as an heir to a deceased co-party, filed a suspension of judgment against two decisions (an appellate decision dismissing an appeal and a subsequent decision dismissing a prior suspension of judgment) rendered by the Timiș Court of Appeal in a civil litigation matter. Relying on the mandatory procedural rule that a suspension of judgment is a retractable extraordinary remedy exclusively within the competence of the court that issued the challenged decision, the court determined it lacked jurisdiction to review such a remedy, regardless of the specific grounds invoked, and thus could not adjudicate the merits of the challenge against its own or a superior court’s prior determinations on jurisdiction or party status.
Legislator headnote
AI generatedart. 137 alin. (1) C. proc. civ, art. 319 alin. (1) C. proc. civ; Competence for suspension of judgment limited to the deciding court as a retractable remedy: Verificându-și, cu prioritate, conform art. 137 alin. (1) C. proc. civ., competența materială de soluționare a contestației în anulare, în raport de dispozițiile imperative ale art. 319 alin. (1) din același cod adoptat în 1865, Înalta Curte constată că se impune declinarea soluționării cauzei, în favoarea Tribunalului Timiș, instanța care a pronunțat ambele hotărâri.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
La data de 12 mai 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a fost învestită de contestatorul V.D.T. cu soluționarea contestației în anulare îndreptată împotriva Deciziilor nr. 310/R din 25 aprilie 2014 și nr. 1076/R din 22 octombrie 2013, ambele fiind pronunțate de aceeași instanță, Tribunalul Timiș, secția I civilă.
În motivarea în fapt a contestației în anulare, întemeiată formal în drept pe dispozițiile art. 317 și 318 C. proc. civ. de la 1865, contestatorul a susținut că instanța de recurs, a considerat că acesta are calitatea de parte în Dosarul nr. 12149/325/2012 al Tribunalului Timiș, astfel că solicită anularea deciziilor menționate și reluarea judecării cauzei în vederea pronunțării unei hotărâri, în care acesta să nu figureze în calitate de moștenitor al defunctului V.S., cum, în mod greșit au reținut instanțele.
Prin Decizia nr. 1076/R din 22 octombrie 2013, Tribunalul Timiș, secția I civilă, a respins recursul declarat de V.M., V.A. și V.S. (acesta din urmă decedat) continuat de moștenitorii V.M., V.A., V.D.T. împotriva sentinței civile nr. 7047 din 08 noiembrie 2012 a Judecătoriei Timișoara pronunțată în contradictoriu cu intimatul Ș.V. A respins și cererea de acordare a cheltuielilor judecată.
Tribunalul Timiș, secția I civilă, prin Decizia nr. 310/R din 25 aprilie 2014 a respins contestațiile în anulare formulate de contestatorii V.A., V.M. și V.D.T. împotriva deciziei nr. 1076/R din 22 octombrie 2013 pronunțată de aceeași instanță, în Dosarul nr. 12149/325/2012 în contradictoriu cu intimatul Ș.V. A dispus obligarea contestatorilor la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 50 lei către intimați.
Verificându-și, cu prioritate, conform art. 137 alin. (1) C. proc. civ., competența materială de soluționare a contestației în anulare, în raport de dispozițiile imperative ale art. 319 alin. (1) din același cod adoptat în 1865, Înalta Curte constată că se impune declinarea soluționării cauzei, în favoarea Tribunalului Timiș, instanța care a pronunțat ambele hotărâri.
Așa fiind, Înalta Curte va declina în favoarea Tribunalului Timiș, competența materială de soluționare a contestației în anulare de față, pentru considerentele ce succed:
Potrivit art. 319 alin. (1) C. proc. civ. adoptat în anul 1865,,contestația se introduce la instanța a cărei hotărâre se atacă.”
Textul procedural mai sus evocat, consacră caracterul de cale extraordinară de atac de retractare a contestației în anulare, indiferent de motivul invocat, deci, fără relevanță dacă este o contestație în anulare de drept comun sau specială, ceea ce însemnă că, aceasta este de competența instanței care a pronunțat decizia împotriva căreia a fost exercitată calea de atac.
Constatând că obiect al contestației în anulare sunt deciziile pronunțate de Tribunalul Timiș, în raport de regulile instituite prin textul procedural la care s-a făcut referire, normă cu caracter imperativ, de la care părțile nu pot deroga, Înalta Curte apreciază că nu este competentă a soluționa calea extraordinară de atac.
Întrucât această cale extraordinară de atac este configurată ca fiind una de retractare, de competența instanței care a pronunțat-o și niciodată a instanței superioare, Înalta Curte va declina contestația în anulare în favoarea instanței care a pronunțat hotărârile împotriva cărora a fost declarată această cale de atac, respectiv Deciziile nr. 310/R din 25 aprilie 2014 și nr. 1076/R din 22 octombrie 2013 ale Tribunalului Timiș.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Declină în favoarea Tribunalului Timiș, competența de soluționare a contestației în anulare formulată de contestatorul V.D.T. împotriva Deciziei nr. 310/R din 25 aprilie 2014 a Tribunalului Timiș, secția I civilă, precum și împotriva Deciziei nr. 1076/R din 22 octombrie 2013 a aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iunie 2014.