Inadmissibility of recourse in labor disputes due to statutory exclusion of extraordinary appeals
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant’s recourse as inadmissible, thereby upholding the final judgment of the Court of Appeal, which had previously dismissed the claimant’s appeal against the first-instance decision. The dispute concerned an employment conflict in which the employee sought a certificate attesting to work in the second group of occupational hazards and the rectification of their work record, but the higher court determined that the appeal was procedurally barred. Relying on Article 483(2) and Article 634(1)(4) of the Code of Civil Procedure, the court held that judgments rendered in labor and social insurance matters are not subject to recourse, as the law expressly limits the appellate route to appeal only, thereby negating the admissibility of the extraordinary appeal.
Legislator headnote
AI generatedart. 493 alin. (2) C. proc. civ, art. 493 alin. (4) C. proc. civ, art. 493 alin. (5) C. proc. civ, art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ, art. 129 din Constituție, art. 483 alin. (2) C. proc. civ; Inadmissibility of recourse in labor disputes due to statutory exclusion of extraordinary appeals: Prin rezoluția de la 30 ianuarie 2014, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea de către magistratul asistent a raportului privind admisibilitatea, în principiu, a recursului.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
ÎNALTA CURTE DE CASAȚTE ȘI JUSTIȚIE
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 168 din 3 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul D.C. împotriva sentinței civile nr. 2243 din 20 septembrie 2013 a Tribunalului Prahova.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul D.C., solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării probatoriului.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 28 ianuarie 2014 și repartizat aleatoriu completului 9, potrivit fișei Ecris aflată Ia dosarul de recurs.
Prin rezoluția de la 30 ianuarie 2014, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea de către magistratul asistent a raportului privind admisibilitatea, în principiu, a recursului.
Raportul a fost comunicat părților, potrivit rezoluției de comunicare de la data de 25 februarie 2014, cu aplicarea art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Părțile nu au formulat în scris puncte de vedere cu privire la raportul comunicat.
Analizând, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., recursul formulat, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil și urmează, în consecință, să îl respingă, pentru următoarele considerente;
Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, prin decizia nr. 168 din 3 decembrie 2013 a respins, ca nefondat, apelul declarai de reclamantul D.C. Decizia este definitivă.
Dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. prevăd că sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.
O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii,
Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.
Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., hotărârile pronunțate în cererile privitoare la conflictele de muncă și de asigurări sociale nu sunt supuse recursului.
Obiectul prezentului dosar îl reprezintă un litigiu de muncă, prin acțiune reclamantul solicitând eliberarea unei adeverințe prin care să se constate că a lucrat în grupa a II-a de muncă în procent de 100% din programul de lucru, în perioada 15 februarie 1976-1 august 1997, având funcția de tehnician dentar. De asemenea, reclamantul a solicitat rectificarea carnetului de muncă.
Totodată, potrivit art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ. „nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.”
Textul reglementează posibilitatea ca anumite categorii de hotărâri să fie atacate numai cu apel, ceea ce configurează într-un mod mai pronunțat, față de vechea reglementare, caracterul recursului de cale extraordinară de atac.
În acest sens, este de reținut că din analiza și interpretarea dispozițiilor art. 483 (obiectul și scopul recursului; instanța competentă) C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010 se observă o restrângere a ariei hotărârilor judecătorești care pot fi atacate cu recurs, tocmai în considerarea caracterului extraordinar al acestei căi de atac.
Față de dispozițiile legale anterior menționate, decizia nr. 1 din 168 din 3 decembrie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, nu este supusă căii de atac a recursului.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamant D.C. împotriva deciziei nr. 168 din 3 decembrie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția l civilă.
Fără nici o cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 mai 2014.