Inadmissibility of annulment appeal against decision on transfer request under Code of Civil Procedure
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the petition for annulment as inadmissible, thereby upholding the prior court decision and leaving the respondent’s position intact. The dispute concerned a property ownership claim regarding a 3,035 m² plot of land, where the petitioner challenged a previous annulment decision that had rejected an earlier annulment attempt against a ruling on a motion to transfer the case file. The court held that the annulment petition was inadmissible because the challenged decision, which dismissed a prior annulment action, was not susceptible to the same extraordinary appeal, as the underlying order it reviewed—a decision on a motion to transfer the case—was expressly excluded from all ordinary and extraordinary appeals under Romanian civil procedure law. The decisive legal basis was Article 320(3) of the Code of Civil Procedure, which limits the available remedies to those available against the original appealed decision, combined with Article 40(4) of the same Code, which establishes that decisions on case transfer requests are not subject to any appeal.
Legislator headnote
AI generatedart. 320 alin. (3) C. proc. civ, art. 40 alin. (4) C. proc. civ; Inadmissibility of annulment appeal against decision on transfer request under Code of Civil Procedure: În conformitate cu art. 320 alin. (3) C. proc. civ., „Hotărârea dată în contestație este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată”.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
La data de 17 martie 2014, contestatorul M.C. a formulat contestație în anulare, solicitând desființarea deciziei nr. 440 din 11 februarie 2014 pronunțate în Dosarul nr. 263/1/2014 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă.
S-a susținut, în esență, că, în mod greșit, judecata nu s-a desfășurat conform dispozițiilor noului C. proc. civ., iar prezența în proces a numitului A.C. este nelegală, întrucât nu a fost chemat în judecată de către reclamantul M.C., astfel încât nu trebuie luate în considerare concluziile acestuia. De asemenea, nu au fost analizate mențiunile și precizările din înscrisul de neprezentare din 9 ianuarie 2014, din 7 martie 2014 și din 13 martie 2014, având o importanță deosebită pentru evitarea unei erori judiciare și stabilirea adevăratului proprietar al terenului de 3035 mp, în persoana celui care deține act autentic, și nu a celui care a ocupat abuziv și ilegal suprafața de teren respectivă. De asemenea, terenul fiindu-i atribuit pârâtei, trebuie stabilit ce se întâmplă cu titlul de proprietate al reclamantului, dacă se anulează și în baza căror acte normative.
La termenul din 11 aprilie 2014, Înalta Curte a pus în discuție excepția de inadmisibilitate a prezentei contestații în anulare, raportat la dispozițiile art. 320 alin. (3) C. proc. civ., reținând cauza spre soluționare pe acest aspect.
Analizând excepția inadmisibilității contestației în anulare de față, Înalta Curte constată că excepția este fondată.
Calea extraordinară de atac a contestației în anulare a fost formulată în cauză împotriva deciziei nr. 440 din 11 februarie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, prin care a fost respinsă ca inadmisibilă o altă contestație în anulare împotriva deciziei nr. 5742 din 10 decembrie 2013 a Înaltei Curți pronunțate tot asupra unei contestații în anulare a aceluiași petent M.C. Acea primă contestație a vizat încheierea nr. 4324 din 8 octombrie 2013 a Înaltei Curți, prin care a fost respinsă cererea de strămutare a Dosarului nr. 3580/40/2013 al Tribunalului Botoșani.
În conformitate cu art. 320 alin. (3) C. proc. civ., „Hotărârea dată în contestație este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată”.
Așadar, prezenta contestație în anulare este deschisă părților doar dacă decizia nr. 440 din 11 februarie 2014, atacată în cauză, pronunțată tot într-o contestație în anulare, este susceptibilă de a fi atacată prin această cale extraordinară de retractare, în caz contrar, contestația fiind inadmisibilă.
Or, decizia nr. 440 din 11 februarie 2014 nu poate fi supusă contestației în anulare, întrucât nici decizia nr. 5742 din 10 decembrie 2013, a cărei legalitate se solicitase a fi verificată, nu era susceptibilă de vreo cale extraordinară de atac, în aplicarea aceluiași art. 320 alin. (3) C. proc. civ., dat fiind că încheierea dată asupra cererii de strămutare nu este supusă niciunei căi de atac, deci nici contestației în anulare, potrivit dispozițiilor exprese ale art. 40 alin. (4) C. proc. civ.
În acest sens s-a pronunțat Înalta Curte prin ambele decizii menționate anterior, respingând ca inadmisibile contestațiile în anulare succesiv formulate.
În condițiile în care decizia nr. 440 din 11 februarie 2014 nu este supusă niciunei căi de atac, așadar nici contestației în anulare, acest regim juridic al hotărârii atacate în cauză conduce la inadmisibilitatea prezentei căi de atac, în aplicarea art. 320 alin. (3) C. proc. civ.
Față de considerentele expuse, Înalta Curte va admite excepția invocată din oficiu și va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul M.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul M.C. împotriva deciziei nr. 440 din 11 februarie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 aprilie 2014.