Influence Trafficking Sentencing: Application of More Favorable Criminal Law and Simplified Trial Procedure for Plea Bargaining

Asupra recursurilor penale de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 117 din 06 martie 2012 a Tribunalului Galați s-au dispus următoarele:

1. Condamnarea inculpatului M.N. la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (faptă din cursul anului 2008).

Condamnarea aceluiași inculpat la o pedeapsă de 7 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, în formă continuată, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (faptă din cursul anului 2009 și din lunile martie - aprilie 2010).

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 7 ani și 4 luni închisoare, sporită la 7 ani și 6 luni închisoare.

Potrivit art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 28 aprilie 2010 la 11 aprilie 2011.

S-a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, dispusă de Tribunalul Galați prin încheierea de ședință din data de 05 aprilie 2011, definitivă prin decizia penală nr. 575 din 11 aprilie 2011 a Curții de Apel Galați, până la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

2. Condamnarea inculpatului M.O. la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de trafic de influență, în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (faptă din perioada martie - aprilie 2010).

Condamnarea aceluiași inculpat la o pedeapsă de 5 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de cumpărare de influență, în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (faptă din luna aprilie 2010).

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 5 ani și 4 luni închisoare, sporită la 5 ani și 6 luni închisoare.

Potrivit art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 23 aprilie 2010 la 11 aprilie 2011.

S-a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, dispusă de Tribunalul Galați prin încheierea de ședință din data de 05 aprilie 2011, definitivă prin decizia penală nr. 575 din 11 aprilie 2011 a Curții de Apel Galați, până la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În conformitate cu dispozițiile art. 190 alin. (1) și (4) C. proc. pen. s-a dispus ca suma totală de 889,35 RON, reprezentând: 289,35 RON servicii interpretariat și 600 RON cheltuieli de transport să fie plătită traducătorului autorizat K.A., din fondurile Ministerului Justiției.

În temeiul art. 189 C. proc. pen. și art. 191 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat să plătească către stat următoarele sume, cu titlu de cheltuieli judiciare:

- pe inculpatul M.N. la 4.200 RON, din care 200 RON reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu în faza urmăririi penale (avocat M.R.), onorariu ce se va avansa către Baroul Galați din fondurile Ministerului Justiției;

- pe inculpatul M.O. la 4.000 RON.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 68/P/2010 din 30 mai 2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, inculpații:

1. M.N., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de:

- art. 257 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000;

- art. 257 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

2. M.O., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de:

- art. 26 C. pen. raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- art. 26 C. pen. raportat la art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Prin actul de sesizare s-a reținut următoarea situație de fapt:

Prin rechizitoriul nr. 11/D/P/2007 din 27 februarie 2008 al D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Galați, martorii denunțători C.G., G.D.V., C.J. și R.I. au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și art. 215 alin. (1), (2), (3) și (4) C. pen. în referire la art. 41 alin. (2) C. pen.

În această cauză, martorii denunțători C.G. și G.D.V. au fost reținuți și apoi arestați preventiv începând cu data de 06 septembrie 2007.

Prin sentința penală nr. 544 din 05 decembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 1012/121/2008 al Tribunalului Galați, martora denunțătoare C.G. a fost condamnată la o pedeapsă privativă de libertate de 13 ani închisoare. În urma revocării suspendării condiționate a executării mai multor pedepse, s-a dispus ca martora denunțătoare să execute în total 17 ani închisoare. Prin aceeași sentință, martorul denunțător G.D.V. a fost condamnat la pedeapsa privativă de libertate de 7 ani închisoare, iar martorii denunțători C.J. și R.I. la câte o pedeapsă privativă de libertate de 4 ani și 6 luni închisoare. Totodată, a fost menținută starea de arest preventiv a martorilor denunțători C.G. și G.D.V.

Împotriva acestei sentințe penale martorii denunțători au declarat apel, iar prin decizia penală nr. 1/A din 05 ianuarie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Galați în Dosarul nr. 1012/121/2008, au fost admise apelurile declarate și s-a desființat în parte sentința penală nr. 544 din 05 decembrie 2008 a Tribunalului Galați. S-a dispus condamnarea martorei denunțătoare C.G. la pedeapsa rezultantă de 11 ani și 6 luni închisoare. Totodată, a fost menținută starea de arest preventiv a martorilor denunțători C.G. și G.D.V.

Împotriva acestei decizii, martorii denunțători au declarat recurs, fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, Dosarul nr. 1012/121/2008, cu termen de judecată la data de 20 mai 2010. La termenele din 25 februarie 2010 și 08 aprilie 2010, instanța de recurs a menținut starea de arest preventiv a martorilor denunțători C.G. și G.D.V.

Prin rechizitoriul nr. 84/P/2009 din 28 iulie 2009 al Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați, s-a dispus trimiterea în judecată a martorului denunțător A.N., pentru infracțiunea prevăzută în art. 26 C. pen. raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Totodată a fost propusă luarea măsurii arestării preventive.

Prin sentința penală nr. 241/F din 23 decembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 1254/44/2009 al Curții de Apel Galați, A.N., a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută în art. 26 C. pen. raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în baza art. 350 C. proc. pen. a fost menținută starea de arest preventiv și a fost dedusă din pedeapsa aplicată durata arestării preventive începând cu 24 august 2009 la zi.

Împotriva acestei sentințe, A.N. a declarat recurs, fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, Dosarul nr. 1254/44/2009, cu termen de judecată la data de 07 mai 2010. La termenele din 12 februarie 2010 și 09 aprilie 2010, instanța de recurs a menținut starea de arest preventiv a martorului denunțător A.N.

La data de 12 aprilie 2010, martora denunțătoare C.G. a denunțat la Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați faptul că inculpatul M.N., fost deputat în Parlamentul României, în cursul anului 2008 i-a pretins suma de 50.000 euro în schimbul influenței pe care o putea exercita asupra judecătorilor care judecau dosarul penal în care aceasta martoră era trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, scopul urmărit fiind acela de a-i determina pe judecători să revoce măsura arestării preventive dispusă față de ea, astfel încât aceasta să se judece în stare de libertate. De asemenea, a denunțat faptul că în cursul anului 2010, inculpatul i-a pretins suma de 25.000 euro în același scop.

Totodată, au mai depus denunțuri și martorii denunțători A.N., G.D.V. (soțul martorei C.G.), C.J. și R.I. (fiii martorei denunțătoare C.G.), în care au arătat că inculpatul M.N. le-a pretins câte 10.000 euro pentru a determina magistrații-judecători să dispună judecarea în libertate a martorilor denunțători G.D.V. și A.N., precum și condamnarea martorilor denunțători C.J. și R.I. la o pedeapsă cu suspendarea executării acesteia.

Din cercetările efectuate s-a stabilit că în legislatura 2004-2008, inculpatul M.N. a fost deputat de Tulcea în Parlamentul României.

În anul 2008, inculpatul i-a pretins martorei denunțătoare C.G. suma de 50.000 euro în schimbul influenței pe care o putea exercita asupra magistraților judecători care judecau dosarul penal în care martora denunțătoare era trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, scopul urmărit fiind acela de a-i determina pe judecători să revoce măsura arestării preventive dispusă față de ea, astfel încât aceasta să se judece în stare de libertate.

În ziua de 16 aprilie 2010, la ora 17:40:56, N.M. (la postul telefonic X) a fost contactat de C.G. aflată la postul telefonic Y (prepaid) și între cei doi s-au purtat mai multe discuții, printre care și următoarea:

C.G.: E foarte frumos! Știi de ce eu eram așa speriată? Că în 2008 când a venit băiatul meu la tine, tu ai spus că vrei 50 de mii, și nu aveam atâția bani. Și eu am crezut că...

N.M.: Stai puțin. Da' tu a cerut pentru tine? Da' tu ești cu problemă gravă, știi tu asta.

C.G.: Păi știu, da' tu știi că eu nu pot să ies de aicea decât cu codul penal. Pentru că eu sunt... cum să zic, trofeu... Știi ce e ăla trofeu?

N.M.: Da, știu. Da.

C.G.: Pentru procurori. Eu să știi că nu mi-am făcut „16” pe avocat, că avocatul meu e parlamentar și îl cheamă B.

N.M.: Eu spun ția, dacă ai să vrei să ieși de acolo, să nu primești 17 ani și la Înalta Curte să deie ție...

C.G.: Auzi, N.M....

N.M.: ...mult mai puțin.

C.G.: ...eu nu am încredere în Curte. În Curte eu am făcut scandal și apoi știi bine cum e la noi în România că chiar că ai... (?)

N.M.: ...(?)

C.G.: Nu se iese decât cu bani!

N.M.: E...

C.G.: La revedere! Nu se iese de la noi! Iar eu, C.G., nu ies așa frumos, încet... N-am cum! Pe mine C. pen. mă scoate de aici!

N.M.: Tu poți să mă crezi pe mine? Hai să începem cu băiatul tău... ă... cu bărbatul tău, să-l vezi pe 20 mai și ai să vezi că și tu ai să ieși! O să te scot pe tine! Bine? Și dacă nu... (?) scuipi pe față!

C.G.: Of! Vai de mine, N.! Am 3 ani, știi cât m-am săturat?!

N.M.: Și pentru asta am spus, e... auzi, acuma e... Eu știu despre tine foarte multe lucruri, mă înțelegi? Eu pot să te ajut, știu despre ce e vorba... am... aud... am ajuns și eu unde am ajuns și am câteva... am și dovezi... Pe cine am ajutat a ieșit!

C.G.: Tu de ce nu... închide ușa puțin mă. Păi și tu de ce nu faci nimic pentru tine?

N.M.: Am făcut! Eu în 5 ies!

C.G.: Când?

N.M.: În 5 mai. Acum.

C.G.: 5 mai ai?

N.M.: Da. în 5 mai eu...

C.G.: ...(?)

N.M.: Da. Da. A.M. a anulat... plângerea... și toți oamenii anulat tot și ies și eu. A venit ministrul de externe... întreabă-l pe A.N.... A venit ministrul de externe al Israelului aici la pușcărie.

C.G.: Și ce a spus?

N.M.: Și ce a spun?! E, auzi!

C.G.: Vă scoate, nu?

N.M.: E destul că s-a dus să vorbească cu Președintele și Premierul pentru mine. Nu e destul?!

C.G.: Da' a venit la tine?

N.M.: A venit la mine personal aicea.

C.G.: A, la tine! A, acuma am înțeles! Am crezut că a venit să vadă pușcăria.

N.M.: Da, cum! Nu, a venit la mine, să mă vadă pe mine! Ieri a fost asta!

C.G.: Of! Of! Of!

Rezultă că inculpatul M.N. a recunoscut că în anul 2008, când era deputat, i-a pretins suma de 50.000 euro pentru ca prin influența sa să-i determine pe judecători să dispună punerea în libertate a martorei denunțătoare.

În anul 2009, inculpatul M.N. a fost arestat în altă cauză, fiind deținut în Penitenciarul Rahova.

În cursul anului 2010, în aceeași cameră de deținere din Penitenciarul Rahova, a fost deținut și martorul denunțător A.N., arestat preventiv într-un alt dosar penal, respectiv cu nr. 1254/44/2009 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

În aceste împrejurări, inculpatul M.N. i-a pretins martorului denunțător A.N. suma de 10.000 euro pentru ca în schimbul influenței pe care o are asupra magistraților judecători care judecă dosarul penal în care acesta este trimis în judecată, să-i determine să revoce măsura arestării preventive dispusă față de martor, astfel încât acesta să fie judecat în stare de libertate.

Martorul denunțător A.N. a luat legătura cu martora denunțătoare C.G. aflată în Penitenciarul Galați și i-a relatat cele discutate cu inculpatul M.N., comunicându-i și faptul că acesta se interesa de ea.

În aceste împrejurări de fapt, începând cu luna martie 2010, martora denunțătoare C.G. a reluat discuțiile cu inculpatul M.N. despre posibila judecare a sa în stare de libertate, în schimbul traficării influenței inculpatului M.N. asupra unor magistrați - judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție.

După ce martora denunțătoare C.G. i-a explicat inculpatului M.N. situația sa, acesta i-a pretins ca în schimbul sumei de 25.000 euro să determine pe magistrații-judecători să dispună revocarea măsurii arestării preventive luată față de ea, respectiv sumele de câte 10.000 euro pentru a determina magistrații-judecători să dispună judecarea în libertate și a martorilor denunțători G.D.V. (soțul martorei denunțătoare C.G.) și A.N., precum și condamnarea martorilor denunțători C.J. și R.I. (fiii martorei denunțătoare C.G.) la o pedeapsă cu suspendarea executării acesteia.

Martorii denunțători C.G., G.D.V., C.J. și R.I. sunt judecați, primii doi în stare de arest preventiv, iar ceilalți în stare de libertate, în Dosarul nr. 1012/121/2002 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, având termen de judecată la 20 mai 2010.

Relevante în acest sens sunt următoarele convorbiri telefonice purtate între inculpatul M.N. și martora denunțătoare C.G.:

Astfel, în ziua de 16 aprilie 2010, la ora 17:40:56, M.N. (la postul telefonic X) a fost contactat de C.G. aflată la postul telefonic Y (prepaid) și între cei doi s-a purtat următoarea discuție:

N.M.: Alo!

C.G.: Alo!

N.M.: Bună...

C.G.: Bună ziua!

N.M.: Bună ziua! Ce faci?

N.M.: Eu vorbesc cu tine acuma ca un frate. Eu am auzit că tu ai făcut „16” pe avocatul tău. Auzi...

C.G.: Ce...

N.M.: ...nu vreau să... Pe avocatul tău, pe cineva acolo. Ai făcut „16”, nu-i așa?

C.G.: Ce ai, mă N.?! Tu glumești?!

N.M.: Așa a spus A.N. (?).

C.G.: Doamne ferește! Păi eu mai eram aici?!

N.M.: Nu știu, așa am auzit că tu ai făcut „16”...

C.G.: Hai, las-o dracului!

N.M.: Așa a spus A.N. (?). Eu nu știu, că dacă...

C.G.: Eu sunt la pușcărie de 3 ani și tu știi foarte bine asta.

N.M.: Eu știu asta foarte bine.

C.G.: Da. Păi și atunci?

N.M.: Și încă ceva... Eu am...

C.G.: Sunt la pușcărie pentru că nu am făcut „16”.

N.M.: Ascultă puțin aicea. Tu... ă... pedeapsa ta cât este? 17?

C.G.: 17 ani. Da.

N.M.: Nu. Am înțeles că ai făcut... ă... ă... ai făcut „16” și ai primit numai 11, că nu mai ai 17.

C.G.: Am primit... Am făcut „16” și am tot 17 ani, să știi, dacă așa ai auzit tu. Iar acum sunt la Înalta Curte de Casație și Justiție, care nu va face nimic, și nici nu vreau nimic pentru mine. Vreau să-l scot pe soțul meu, nu pe mine, că eu sunt recidivistă și eu am probleme cu ei...

N.M.: Ascultă puțin aicea. Eu... totul ce am promis la oameni aicea, în București, ă...

C.G.: Tocmai, am auzit...

N.M.: Ascultă puțin. Ascultă puțin.

C.G.: Am auzit...(?). Știu.

N.M.: Au ieșit foarte mulți oameni. Încă mai mulți... că ministrul externe al Israelului a fost aicea. Eu, pe data de 5...

C.G.: Ce?

N.M.: Ministrul de externe al Israelului a venit să... să viziteze aicea pușcăria. A fost el. Îl cheamă... (?).

C.G.: Așa, și?

N.M.: Și am... știi că eu tot rezolv lucrurile... da'...

C.G.: Știu că rezolvi lucrurile, N. De aia te sun! De aia vorbim amândoi, pentru ca să rezolvi, nu pentru altceva!

N.M.: Problema este că...

C.G.: Că dacă N. vorbește prostii, sau cine ți-a spus ție... Eu nu cred că N. ți-a spus așa ceva. Nu cred!

N.M.: N. a spus mie.

C.G.: Nu există așa ceva, N.! Eu nu cred așa ceva pentru că N. mi-a cerut mie bani ca să-ți dea, da?

N.M.: Da?

C.G.: N. mi-a cerut mie bani... pentru asta nu a venit fratele lui, că nu avea bani.

N.M.: Da...

C.G.: Și a zis, când vinzi tu casa acuma, îmi dai și mie 5.000. Și am zis da. Deci N. nu vorbește prostii. Eu nu te cred pentru că N. nu vorbește prostii, pentru că N. este băiat foarte bun!

N.M.: El m-a luat pe mine, „vezi că ea vinde apartamentul și ajută-mă și pe mine”. Și am vorbit...

C.G.: Da.

N.M.: Auzi, am vorbit cu băiatul meu... ă... am vorbit cu el acuma, am spus la el... Ideea este așa, să ajungă hârtiile cât mai repede. Ce mă deranjează pe mine... fratele...

C.G.: Care hârtii să ajungă? Păi asta vreau să vorbesc cu tine că noi nu am vorbit. Care hârtii trebuie să ajungă?... (?)

N.M.: Hârtia Iu' bărbatu' tău să ajungă cu băiatul tău... să ajungă la noi, la fiul meu.

C.G.: Da, da' ce hârtii?

N.M.: Hârtia de...

C.G.: ...condamnare? Decizia... (?)

N.M.: De condamnare, da! De rechizitoriu, da! Am nevoie de rechizitoriu și condamnare, asta ce am nevoie.

C.G.: Condamnarea și de la Tribunal și Curte de Apel.

N.M.: Da. Da.

C.G.: Bun!

N.M.: Asta ce am nevoie. Și faci cu el (?) știi că am o sentință aicea toată viața mea... Face băiatul tău cu băiatul meu un contract de împrumut și scrie acolo că îl împrumută pe băiatul meu cu...

C.G.: Împrumută... am înțeles!

N.M.: Ascultă! Pe termen de 90 de zile și dacă în termen de 90 de zile... ă... el trebuie să dea banii înapoi. Acuma, restul, când se eliberează. Când s-a făcut aicea cu totul. Dacă...

C.G.: Păi stai puțin că băiatul tău... eu am vorbit cu el astăzi.

N.M.: Da, știu.

C.G.: Așa... și... el nu știa nimic. Mi-a zis „trebuie să vii să-mi aduci... să vină băiatul tău să-mi aducă 10.000”. Și eu am întrebat, 10.000 și pentru soț și pentru A.N.? Și el a zis, „nu știu”.

N.M.: El...auzi, A.N. vrea tot și vrea și A.N., vrei și tu.

C.G.: Nu, eu nu pot.

N.M.: Nu tu... aicea bărbatu-tău.

C.G.: Sunt recidivistă, mi-ai spus.

N.M.: ...(?)

C.G.: Știi că mi-ai spus tu acum 2 ani că o să stau la pușcărie, nu o să ies? Ții minte?

N.M.: Da' eu spun ție că și oameni recidiviști... aicea... din camera mea și din pușcăria, am scos tot... cu suspendare.

C.G.: Erau recidiviști, dar recidiviștii ăia nu erau în scandal și în proces cu procurorii.

N.M.: Taci din gură, dacă eu promit, știi că eu mă țin de cuvânt! Tu ascultă-mă pe mine! Eu nu am să...

C.G.: Soțul meu nu e recidivist, N.M.!

N.M.: Lasă-mă...

C.G.: Soțul meu nu e recidivist!

N.M.: Hai să încercăm... Hai să...

C.G.: El este la început, prima dată în viața lui are... (?) condamnare; degeaba.

N.M.: Hai să începăm cu soțul, și dacă vrei să-l ajuți pe A.N. Dacă nu vrei să-l ajuți pe A.N....

C.G.: Eu îl ajut pe A.N. Mi-a cerut 5.000 împrumut, A.N.!

N.M.: Da. Da. Asta ce e. Și pentru asta...

C.G.: Eu am vorbit cu S., cu fratele Iu' A.N. aseară...

N.M.: Da...

C.G.: Și i-am spus, „uite banii...”

N.M.: Și a... să ajungă...

C.G.: Ieri s-a încheiat actele, banii sunt în bancă...

N.M.: Ascultă puțin aicea! Ascultă puțin pe mine aicea că noi terminăm și băiatul meu și băiatul tău numai face lucrurile. El aduce la el 10, 1 pentru... 5 pentru ăsta și 5 pentru ăsta. Contract...

C.G.: 5 pentru A.N. și 5 pentru soț.

N.M.: Da.

C.G.: Am înțeles.

N.M.: Ascultă puțin!

C.G.: Băiatul nu știa să-mi spună...

N.M.: Contract... contract de împrumut pentru 90 de zile, să aducă și actele a Iu' A.N. și actele tale.

C.G.: Am înțeles. Am înțeles.

N.M.: Să ajungă cât mai rapid.

C.G.: Am înțeles.

N.M.: Eu am auzit de la băiatul meu acuma că voi ajungeți marți, miercuri. Începe să fie târziu, mă înțelegi?

C.G.: Păi nu... eu vroiam să vorbesc cu tine că nu am înțeles exact...

N.M.: Nu. Ascultă!

C.G.: Am înțeles numai...

N.M.: Din partea mea... din partea mea poate să vină și mâine, și duminică, și luni. Vine la noi acasă, ca să vadă unde stăm noi, unde e casa, face contract cu băiatul meu...

C.G.: Am înțeles. Am înțeles.

N.M.: Subsemnatul M.O., am primit împrumut de la domnul... așa, așa, așa, așa, așa, așa, așa...

C.G.: Da. Da. Da.

N.M.: ...mă oblig să dau banii la el banii înapoi în termen de 90 de zile... (?)

C.G.: Păi da'... N., dar acuma tu ce îmi garantezi că va fi bine, că vor ieși băieții ăștia 2 că eu...

N.M.: El iese cu suspendare afară.

C.G.: Cu suspendare...

N.M.: Da.

C.G.: Pe la Înalta Curte?

N.M.: Da.

C.G.: Pe 20 mai am...

N.M.: Nu mai vorbi mai mult despre asta! Știu totul! Da...

C.G.: Știi, nu? Pe 20 mai.

N.M.: ...(?)

C.G.: Nu cred că ne mai dă alt termen.

N.M.: Ascultă puțin aicea! Eu știu că el a fost deja și a amânat o dată.

C.G.: Da' și eu am amânat, tot pentru tine.

N.M.: Ascultă puțin acuma aicea! Să vină nu mai mult de luni. Auzi, am nevoie de acte. Trebuie să încep să dau drumul! Începe să fie târziu!

C.G.: Da. Cred! Am înțeles!

N.M.: Luni! Vorbește acuma cu băiatul meu, el așteaptă un telefon...

C.G.: Da.

N.M.: Sună-l, spune să vină băiatul... ă... unde să se vadă... să vină la noi acasă, nu la restaurant și nu la birouri, la noi acasă să vadă...

C.G.: Păi acasă! Am înțeles!

N.M.: ...unde noi stăm... Să vină, să facă contractul, să facă totul... ă... băiatul meu a să iscălească, a să ia actele și a să deie undeva. Da' am nevoie de acte, mă, că e târziu! Tu ești nebună, mă?! E târziu deja!

C.G.: A, deci băiatul tău se va ocupa de totul, nu?

N.M.: Păi el... el știe totul. Da' el... da' el... despre A.N. ăsta care m-a păcălit... Eu nu am vrut să-l ajut, da' după aia, când a venit și și-a cerut scuze de la mine și... și m-a pupat și... și aicea și acolo și am spus, ok, hai și pe tine. Și vreau actele și ale Iu' A.N...

N.M.: Am nevoie hârtie de la A.N. și de la...

C.G.: Și de la soțul meu.

N.M.: ...de la soțul tău.

C.G.: Da. Am înțeles.

N.M.: Sună-l pe băiatul meu acuma și spune la el fixezi cu el luni... Luni, nu mai târziu de luni că începe să fie târziu! Auzi, eu am mai puțin de o lună să aranjez totul.

C.G.: Da. Păi știu... eu atunci...

N.M.: Luni să vină băiatul tău în București...

C.G.: Corect!

N.M.: ...vină la noi acasă, să-l așteaptă... că ăsta învață la universitate. Acuma... să vadă când vine, la ce oră... Fixezi cu el acuma totul... vineri... fixezi cu el totul și el o să semnează un contract și să deie la el actele. Și cu actele...

C.G.: Bun! Și acuma spune-mi... am înțeles de la A.N. că astea 5.000 sunt doar avansul, nu, și după ce iese... cât mai vrei?

N.M.: Ă, cât?

C.G.: Am înțeles de la A.N. că 5.000 de persoană e avansul. După aia cât mai vrei?

N.M.: 5.

C.G.: Tot 5?

N.M.: Da.

C.G.: A... perfect atunci.

N.M.: Și pentru el tot 5.

C.G.: Am înțeles. Am înțeles.

N.M.: Cum a ieșit la poartă îl așteaptă băiatul meu și dă la el banii.

C.G.: Și dă încă 5.000, am înțeles.

N.M.: Da. E frumos?...(?) Cinstit?

C.G.: E foarte frumos! Știi de ce eu eram așa speriată? Că în 2008 când a venit băiatul meu la tine, tu ai spus că vrei 50 de mii, și nu aveam atâția bani. Și eu am crezut că...

N.M.: Stai puțin. Da' tu a cerut pentru tine? Da' tu ești cu problemă gravă, știi tu asta.

C.G.: Păi știu, da' tu știi că eu nu pot să ies de aicea decât cu C. pen. Pentru că eu sunt... cum să zic, trofeu... Știi ce e ăla trofeu?

N.M.: Da. Știu. Da.

C.G.: Pentru procurori. Eu să știi că nu mi-am făcut „16” pe avocat, că avocatul meu e parlamentar și îl cheamă B.

N.M.: Eu spun ția, dacă ai să vrei să ieși de acolo, să nu primești 17 ani și la Înalta Curte să deie ție...

C.G.: Auzi, N.M...

N.M.: ...mult mai puțin.

C.G.: ...eu nu am încredere în Curte. În Curte eu am făcut scandal și apoi știi bine cum e la noi în România ca chiar că ai... (?)

N.M.: ...(?)

C.G.: Nu se iese decât cu bani!

N.M.: E...

C.G.: La revedere! Nu se iese de la noi! Iar eu, C.G., nu ies așa frumos, încet... N-am cum! Pe mine C. pen. mă scoate de aici!

N.M.: Tu poți să mă crezi pe mine? Hai să începem cu băiatul tău... ă... cu bărbatul tău, să-l vezi pe 20 mai și ai să vezi că și tu ai să ieși! O să te scot pe tine! Bine? Și dacă nu...(?) scuipi pe față!

C.G.: Of! Vai de mine, N.! Am 3 ani, știi cât m-am săturat?!

N.M.: Și pentru asta am spus, e... auzi, acuma e... Eu știu despre tine foarte multe lucruri, mă înțelegi? Eu pot să te ajut, știu despre ce e vorba... am... aud... am ajuns și eu unde am ajuns și am câteva... am și dovezi... Pe cine am ajutat a ieșit!

C.G.: Tu de ce nu... închide ușa puțin mă. Păi și tu de ce nu faci nimic pentru tine?

N.M.: Am făcut! Eu în 5 ies!

C.G.: Când?

N.M.: În 5 mai. Acum.

C.G.: 5 mai ai?

N.M.: Da. În 5 mai eu...

C.G.: ...(?)

N.M.: Da. Da. A.M. a anulat ă... plângerea... și toți oamenii anulat tot și ies și eu. A venit ministrul de externe... întreabă-l pe A.N... A venit ministrul de externe al Israelului aici la pușcărie.

C.G.: Și ce a spus?

N.M.: Și ce a spun?! E, auzi!

C.G.: Vă scoate, nu?

N.M.: E destul că s-a dus să vorbească cu Președintele și Premierul pentru mine. Nu e destul?!

C.G.: Da' a venit la tine?

N.M.: A venit la mine personal aicea.

C.G.: A, la tine! A, acuma am înțeles! Am crezut că a venit să vadă pușcăria.

N.M.: Da, cum! Nu, a venit la mine, să mă vadă pe mine! Ieri a fost asta!

C.G.: Of! Of! Of!

N.M.: Nu înțelegi ce înseamnă să plece toți oamenii de la mine și le frică... că nu vor să ajungi...(?) să n-am probleme. Și A.N. m-a rugat pe mine să vorbesc cu tine și tot timpul mă întreabă despre tine, despre tine, despre tine. Și eu vezi că eu am spus tot adevărul la... asta ce a fost cu A.N... M-a...

C.G.: Știu, că el m-a căutat și mi-a zis că te caută N.M., nu... el nu știa numărul meu...

N.M.: Da.

C.G.: Și... haide, zic, dacă îl găsești, dă-i și tu un număr...vezi tu, l-a dat...

N.M.: Da. E, vorbești cu băiatul tău...

C.G.: Soțul meu e și bolnav, N. Soțul meu are diabet.

N.M.: Vorbești cu băiatul... Știu, am și eu diabet, am și eu cu inima... Vorbești cu băiatul meu acuma... vorbești cu băiatul tău că luni să se vadă amândoi... ăsta învață la universitate și să ia un taxi...

C.G.: E, îi zic Iu'... O să îi zic Iu' băiatu' tău că o să vorbească cu băiatul meu să-i dea adresa.

N.M.: Adresa și să...

C.G.: Adresa și...

N.M.: La ce oră... și la ce oră să...

C.G.: Eu știu, să-i spună exact pe unde-i că cunoaște puțin Bucureștiul băiatul.

N.M.: Nu, să sune la taxi unde trebuie să ajungă și...

C.G.: Nu, că vine cu mașina personală. Nu vine...

N.M.: A, mai bine! Și să explică la el exact unde vine...

C.G.: Dacă îi explică de la intrare... îi spune el.

N.M.: Deci să aducă toate actele cu el și asta și...(?) contract, ca să ai tu o copie după contract... Nu s-a rezolvat, ai banii înapoi! Nu s-a întâmplat nimic, m-ai împrumutat... ă... ai împrumutat pe băiatul meu...

C.G.: Da. Am înțeles!

N.M.: Ar fi ceva legal. E ceva legal și ceva care...

C.G.: Auzi, dar acuma - bine că eu oricum nu mai cred că sunt sătulă de pușcărie - dacă ar fi să mă scoți pe mine, cât costă? Sincer.

N.M.: Vreo 25.

C.G.: 25? E scump să mă lase... La cât am executat, nu?

N.M.: Da.

C.G.: Că am 3 ani...

N.M.: Numai ce ai făcut. Da.

C.G.: Of! Of! Of! Bine, N.!

N.M.: Da' hai să începem cu băiatu'.

C.G.: Da. Păi asta e, vreau să-l scot pe soțul meu afară că el nu poate... că el moare aici.

N.M.: ...(?) tu să fii...

C.G.: Și pe A.N. Și apoi...

N.M.: Auzi? C.G., tu ești șmecheră! Sunt oameni ca A.N. și ca alți oameni, care ei nu trebuie să știe că eu sunt în spate. Tu poți să vorbești cu fetele tale de acolo sau cu alți oameni... mă înțelegi?

C.G.: A, nu! Nu! Nu! Fetele mele aici sunt proaste...

N.M.: Ascultă! Da' eu vorbesc de altceva! Fac... auzi, spui la ei că poți să le scoți și mă întrebi pe mine și eu spun...(?) și iei și tu ceva și faci și tu un ban. Mă înțelegi ce spun?

C.G.: Păi și tu le scoți?

N.M.: Da. Da' ele nu trebuie să știe că sunt eu... ele trebuie să știe că C.G. face...

C.G.: A, să nu știe că ești tu? Să-ți aduc oameni, ca să...

N.M.: Da. Și tu ești C.G.... că C.G. face...

C.G.: Am înțeles. Da.

N.M.: Și C.G. face totul, înțelegi?

C.G.: Da. Da. Da.

N.M.: Și ei îi face contract de împrumut cu tine, cu băiatul tău și băiatul tău e singurul om care să știe pe băiatul meu este băiatul tău.

C.G.: Da.

N.M.: Altcineva nu știe nimic! Nu știe relații...(?), nu știe nimic! Ăsta e șmecheră, mă înțelegi? Și faci și tu un ban acolo.

C.G.: Păi... hai că până... îi scoți pe ăștia doi, și apoi vedem cu mine cum facem.

N.M.: Da. Lasă și pe tine și pe alții că dacă...

C.G.: Păi și tu dacă pleci acasă pe 5 mai cum te găsesc?

N.M.: Pe același telefon.

C.G.: A...

N.M.: Pe telefonul a Iu' băiatul meu...

C.G.: Da. Da. Da.

N.M.: E telefonul meu ăla.

C.G.: Aha. Da chiar, am uitat.

N.M.: E telefonul meu... cum mă găsești?!

C.G.: Am uitat!

N.M.: Eu nu te uit, stai liniștită!

C.G.: Da. Bine. Bine, N.

N.M.: Îl suni acuma pe băiatul meu...

C.G.: Îl sun.

N.M.: Fixezi cu el totul. Fixezi cu băiatul tău să-l sună pe el, ora și când vine că ăsta învață la universitate. Acuma nu știu ce program are el, când vine... să deie la el acuma adresa și... fixează acuma totul.

C.G.: Bine!

N.M.: Bine?

C.G.: Bine! Da. Da. Da. Noi ne-am...(?) Ne mai auzim în week-end. Da?

N.M.: Auzi, spun Iu' băiatul meu acuma... spun Iu' băiatul meu acuma că îl suni tu acuma. Că eu închid acuma telefonul și dau la altcineva. Bine?

C.G.: Da.

N.M.: Ok!

N.M.: Auzi, îl suni pe băiatu' și să fixează... pentru luni.

C.G.: Da.

N.M.: Eu îl sun acuma pe băiat...

C.G.: Nu, întâi să vorbesc cu băiatul meu ca să văd dacă poate luni.

N.M.: Da. Nu...

C.G.: Că are firmă de construcții...

N.M.: Să vină luni că... auzi, începe să fie târziu. E 20 mai, eu am nevoie de cel puțin o lună!

C.G.: Știu! Știu! Am înțeles! Am înțeles! Am înțeles! Hai că fac tot posibilul și vine. Dacă nu vine băiatul meu mare... micul, vine ăla mare. Că am 2 băieți.

N.M.: Ok! Cine, vine! Unul din ei vine...

C.G.: Atât, că nu mai am familie. Eu am 2 băieți și fata, da' e în Italia fata.

N.M.: Ascultă! Ascultă! Vine la noi acasă. Eu nu bag nimeni la mine acasă! Vine la noi acasă, vede unde noi stăm și vorbește cu el, face cu el contract, scrie contract de mână... a primit... împrumut... și cu asta basta!

C.G.: Am înțeles! Dă actele și băiatul știe unde duce actele.

N.M.: Da. Da, el știe ce să facă! Da.

C.G.: Perfect!

N.M.: Ok?

C.G.: Perfect! Bine!

N.M.: Bine! Pa! Pa!

C.G.: Sănătate! Pa!

N.M.: Pa! Pa! La revedere!

Se observă că inculpatul M.N. i-a comunicat martorei denunțătoare că sumele de bani pretinse vor fi înmânate fiului său, inculpatul M.O. care, la rândul său, urma să se ocupe de transmiterea unor sume de bani către magistrații-judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție și de exercitarea influenței asupra acestora.

Deoarece inculpatul M.N. era deținut în Penitenciarul Rahova, sumele de bani pretinse de către acesta de la martorii denunțători urmau a fi primite de la rudele acestora, de către inculpatul M.O.

Pentru a disimula fapta de corupție, inculpatul M.N. i-a cerut martorei denunțătoare să încheie un contract de împrumut.

În ziua de 16 aprilie 2010, la ora 19:03:13, C.G.(la postul telefonic Y) a primit un mesaj scris de la M.O. aflat la postul telefonic Z: 0722...

În ziua de 16 aprilie 2010, la ora 21:43:14, M.O. (de la postul telefonic Z) ia legătura cu R.I. aflat la postul telefonic W și între cei doi s-a purtat următoarea discuție:

R.I.: Alo! Bună seara!

M.O.: Alo! Bună seara! M-ați sunat?

R.I.: Da. Domnul M.?

M.O.: Da.

R.I.: Ă... sunt băiatul Iu' C. de la Galați.

M.O.: A...ok.

R.I.: ...Iu' G.

M.O.: Da.

R.I.: V-am sunat să vă spun în felul următor... că eu... săptămâna viitoare cred că o să ajung la București.

M.O.: Când săptămâna viitoare?

R.I.: Păi... săptămâna viitoare... nu știu... miercuri, joi, ceva de genul ăsta. Hai să zic luni... încerc luni. Eu am o firmă de construcții, n-am vreo mare firmă de construcții, cu izolații, cu de astea... cu izolații termice, cu polistiren, de alea.

M.O.: Da. Ok!

R.I.: Și am niște... am niște lucrări care le am și tre' să le termin și n-am cum să plec... Bănuții îi am, nu-i problemă, da' n-am cum să plec.

M.O.: Înțeleg. Ă... nu știu, încercați să veniți luni că, din câte am înțeles, atunci au stabilit să veniți.

R.I.: Fac tot posibilul atunci să vin luni, da'... E problemă dacă pot să întârzii 2 zile? Eu fac tot posibilul să vin luni...

M.O.: Încercați să faceți tot posibilul, dacă chiar nu se poate, vă înțeleg.

R.I.: Da? În principiu, e ok. Eu am vorbit cu mama, mi-a spus ea așa... ce mi-a spus ea mie... în principiu, e ok sau...

M.O.: Îhî. Ca idee, preferam să veniți luni, dar dacă nu se poate... vă dați seama...

R.I.: Păi... eu vreau să vin luni, da'... Eu aș încerca să vin luni.

M.O.: Ok! Deci încercați să veniți luni. Faceți tot posibilul.

R.I.: Ok! Ok, v-am spus, nu e problemă de bănuți, e chestia de timp.

M.O.: Da.

R.I.: Atunci eu vă dau un telefon luni și... Da?

M.O.: Da. Ok! Bine.

R.I.: Auzi, da'... o să vă dau luni telefon dimineață să vă cer adresa că nu o am și nu... acum n-am pe unde să scriu.

M.O.: Nicio problemă! Nicio problemă!

R.I.: Da?

M.O.: Dacă vreți, vă scriu eu mesaj acum.

R.I.: A, ok! Cel mai bine! Da!

M.O.: Ol! La revedere!

R.I.: Da. Mersi! La revedere!

În ziua de 16 aprilie 2010, la ora 21:47:01, M.O. (de la postul telefonic Z) a transmis un mesaj la postul telefonic W, utilizat de R.I.: str. M. nr. 22, Bucureștii Noi.

În ziua de 17 aprilie 2010, la ora 14:27:30, N.M. (la postul telefonic X) a fost contactat de C.G.

În ziua de 17 aprilie 2010, la ora 14:33:52, N.M. (de la postul telefonic X) a fost contactat de C.G. aflată la postul telefonic Y și între cei doi s-a purtat următoarea discuție:

C.G.: Alo!

N.M.: Da!

C.G.: Tu nu ai semnal.

N.M.: Nu, tu nu ai semnal!

C.G.: Păi eu am.

N.M.: Ascultă puțin! Să sună acuma băiatul tău pe băiatul meu... Eu o să vorbesc cu el acuma...(?), să explic la el totul. În 5 minute el a să știe, să sună el după vreo 20 de minute, juma' de oră și să fixează...

C.G.: Da.

N.M.: ...orele.

C.G.: Da, îi spun băiatului să...

N.M.: ...(?), și eu explic la el acuma totul, mă înțelegi, ce trebuie să facă...

C.G.: Da.

N.M.: Că eu vorbesc cu el pe altă limbă, mă înțelegi?

C.G.: Da. Spui și pentru copiii mei.

N.M.: Da. Da, eu vorbesc acuma totul, mă înțelegi? Eu spun 300 o familie și unul este ăla. Și cu aia tu rezolvi tu problema. Da' tu garantezi că dacă el este eliberat și restul, da?

C.G.: Da, garantez sigur pentru că eu o să îi dau.

N.M.: Da. Asta...

C.G.: Și acum și atunci eu îi dau...

N.M.: Da.

C.G.: Eu îi dau Iu' fratele lui, S....

N.M.: Da. Da.

C.G.: ...pentru că fratele lui e serios.

N.M.: Eu nu cunosc... eu cu ăsta... cu N. cu A.N., nu vreau să fac prea mult afacere că m-a păcălit. Eu cu tine fac, te cunosc de ani de zile... că eu te cunosc ca C. și nu ca G. și eu cu tine fac afaceri că știi că eu te-am... eu te-am ajutat și am venit pe la tine... Am vrut să fac și... și greva foamei și... și... ții minte că a vrut să mă dea afară din Parlament din cauza ta... am făcut eu multe pentru tine, nu poți să spui...

C.G.: Știu. Da... da, N.. Vorbește cu băiatul...

N.M.: Vorbesc eu cu el acuma... cu băiatul, și băiatul tău să sune după vreo 20 de minute, juma' de oră și să fixează o oră exactă...

C.G.: Poate tu... N., tu ai zis că pe 5 ți-ai aranjat să pleci, poate tu ai să fii afară când am eu, pe 20.

N.M.: Vreau să fiu sigur! Eu nu vreau să vorbesc lucruri... mă înțelegi... în închisoare eu am învățat să nu promit nimic la nimeni și pentru mine. Eu am terminat totul ce depinde de mine cu A.M. și ce am avut eu, am terminat totul. Da' la mine ceva politic. Sper că eu sunt afară. Sper!

C.G.: A, e politice...

N.M.: Da, mă înțelegi... Dacă... Eu sunt sigur că e ok, da'... nu pot să spun că e 99%, mă înțelegi? Eu o să spun...

C.G.: Nu, că ai spus aseară că pe 5 ți-ai aranjat ca să ieși.

N.M.: Am aranjat...

C.G.: Am zis că poate pe 5 pleci...

N.M.: Am aranjat...

C.G.: Eu am pe 20 mai, deci tu ai să fii liber atunci.

N.M.: Am aranjat... Știu. Da, bineînțeles. Da' eu spun fiindcă 99%, da' este și 1% care poate să facă mie recurs Parchetul, dracu' să-l ia...

C.G.: Corect! Da. Da. Îhî. E grav!

N.M.: Mă înțelegi ce spun?

C.G.: Am înțeles! Am înțeles!

N.M.: Că s-a băgat și ministrul de externe al Israelului...a fost aicea... Auzi, întreabă-l pe A.N. că...

C.G.: Păi e... Tu ești ca și ăsta... cum îl cheamă... care-i arestat acuma...

N.M.: V.

C.G.: V. E cu tine acolo.

N.M.: Nu. Nu. Nu. El este KGB.

C.G.: Îl cunoști nu?

N.M.: Da, bineînțeles. Suntem prieteni foarte buni. Am fost acuma la Jilava. M-am dus să-l vizitez.

C.G.: Și Iu' ăsta nu-i dă drumu' tot politic...

N.M.: Numai politic. Da...

C.G.: Ăsta nu are bani? Ce nu îi aranjezi?

N.M.: Are bani! Are mulți bani, da' problema...

C.G.: Și de ce nu dă la Înalta Curte...

N.M.: Eu pot să ajut oameni care ai tu în Galați...

C.G.: ...(?)

N.M.: Ascultă puțin! Care sunt nimeni, înseamnă că nu îi cunoaște nimeni.

C.G.: Da. Care nu sunt implicați politic.

N.M.: Care nu sunt implicați... au... am demonstrat...

C.G.: Da. Infractorii... infractorii, atât.

N.M.: Da, infractori simpli. Da' nu cu... mediatizat tare, tare, tare, cum ca... cum e... cum sunt... am în cameră cu carduri, are din Craiova. Eu nu pot să-i ajut, e un caz foarte mediatizat,...(?), mă înțelegi? Nu pot să le ajut! Numai un lucru care este foarte, foarte simplu. Tu ești un lucru simplu. În Galați tu ești acolo... da' nu în țară. În țară nimeni nu te știe.

C.G.: Da, da. Corect!

N.M.: Auzi, Înalta Curte nu te știe și dracu' nu te știe.

C.G.: Păi da... păi am văzut că Înalta Curte ia bani numai de la infractorii de rând, nu oameni politici, nu...

N.M.: Asta ți-am spus eu, da'...

C.G.: Care nu-i cunoaște, care nu-i...

N.M.: ...(?)

C.G.: ...mediatizat la televizor.

N.M.: Da. Să nu fie mediatizat, mă înțelegi? Că dacă e mediatizat...(?)

C.G.: Și Iu' ăștia de ce le-a dat drumu'? N., Iu' ăștia 3 de ce le-a dat drumu'?

C.G.: Dacă eu nu aveam bani, stăteam la pușcărie 10 ani, 13 ani, cât?

N.M.: Da. Eu spun ție, eu am făcut aicea în... aicea la noi, sunt... Tu știi câți vin la mine acuma? Am aicea o coadă, da' mi-e frică! Și eu fac numai cu oameni calculați și am bază pe ei. Eu pe tine am bază și mă bazez și pentru asta eu fac cu tine... Cu ăștia nu fac! nu mă interesează! Nu vreau să aud de ăștia ceva, mă înțelegi? Of. Of! Of!

N.M.: Eu vorbesc acuma cu băiatul meu și el să vorbească cu el și spune, „vezi, luni vin între orele așa și așa și așa.” Să spune, „eu învăț între orele așa și așa” și să vadă și să deie...

C.G.: Eu îi spun băiatului meu...

N.M.: Și să deie la el adresa, mă înțelegi, și să-l aștepte acasă.

C.G.: A zis... nu, au vorbit băieții aseară și a rămas ca O.M. să trimită prin mesaj adresa.

N.M.: Spune-i Iu' băiatu' să sună acuma, să vorbească încă o dată...

C.G.: Acuma îl rog pe băiat pentru că el are o firmă de... face izolații la blocuri. Acuma... lucrează astăzi.

N.M.: Da. Să facă...

C.G.: Îl găsesc acuma și...

N.M.: Să vorbească... să găsească pe O.M., o să trimeată... da' e foarte ușor, str. M., 22.

C.G.: Da' să-i trimită, că îți dai seama...

N.M.: Da. Da. Da.

C.G.: Să trimită prin mesaj.

N.M.: Eu spun la el acuma, mă înțelegi, și să spună la el, „eu vin între orele așa și așa”.

C.G.: Da.

N.M.: Și ăla îl așteaptă...

C.G.: „Eu plec dimineață de la Galați, azi la ora h...”

N.M.: Da. Da. Da.

C.G.: Chiar dacă băiatul are treabă, băiatul meu stă la o cafea, îl așteaptă, nu..

N.M.: Da...să vorbească între ei când poate să se vadă. Asta e ideea, mă înțelegi? Orele...

C.G.: Corect! Corect!

N.M.: Asta! Numai asta. Și să deie el o marjă de siguranță de o oră, două.

C.G.: Da, normal!

N.M.: Înseamnă, între 10 și 12, între 12 și 14, între 4 și 6. Când se poate, mă înțelegi?

C.G.: Da. Eu cred că după amiază o să poată.

N.M.: Da. Da. Da. Acuma vorbesc eu...(?) cu băiatul meu și îl așteaptă, bine?

C.G.: Da. bine. Bine.

N.M.: Ok! Numai bine! La revedere! Pa! Pa! Pa! Pa!

Din cele redate mai sus rezultă că inculpatul M.N. a pretins aceeași sumă de bani (câte 10.000 euro) și pentru fiii martorei denunțătoare C.G., promițând că în schimbul influenței, va obține o soluție favorabilă și lor.

Inculpatul a afirmat că va rezolva și situația martorului denunțător A.N., dar nu înainte de a obține garanția de la martora denunțătoare C.G. că după obținerea liberării sale va primi și diferența de bani.

Martorii denunțători au avut la rândul lor discuții personale cu inculpatul M.N. în cadrul cărora acesta i-a asigurat că în schimbul sumelor de câte 10.000 euro îi poate influența pe judecătorii care soluționează cauzele în care sunt trimiși în judecată să îi favorizeze, respectiv în privința martorilor denunțători C.G., A.N. și G.D.V., pentru judecarea acestora în stare de libertate, iar în privința martorilor denunțători R.I. și C.J., condamnarea acestora la o pedeapsă cu suspendarea executării acesteia.

Inculpatul M.N. le-a comunicat martorilor denunțători că sumele de bani pretinse vor fi înmânate fiului său, inculpatul M.O., care la rândul său se va ocupa de transmiterea unor sume de bani către magistrații-judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție și de exercitarea influenței asupra acestora.

Inculpatul M.N. a insistat de mai multe ori ca martorul denunțător R.I. să-i aducă banii pretinși și rechizitoriul prin care el și ceilalți martori denunțători fuseseră trimiși în judecată cât mai repede, pentru a avea timp ca să intervină la persoanele care aveau competența de a rezolva pretențiile martorilor denunțători. Totodată, inculpatul a afirmat că la circa 15-20 minute, fiul său, M.O., va pleca și va rezolva problema. Inculpatul a reiterat ideea că trebuie întocmit fictiv un contract de împrumut pe un termen de 90 de zile, iar dacă nu va rezolva favorabil cererile martorilor denunțători, le va da banii înapoi. De asemenea, a precizat că el este „omul din umbră”, în sensul că nu trebuie ca alte persoane să-i cunoască identitatea. În fine, inculpatul a arătat din nou că inculpatul M.O. va primi banii numai acasă la ei, crezând că acolo nu vor putea pătrunde organele de urmărire penală, datorită dotărilor casei cu diverse obiecte care împiedicau accesul neautorizat (camere de supraveghere, cifru la poartă, garduri înalte, etc).

În ziua de 20 aprilie 2010, la ora 11:36:09, R.I. (de la postul telefonic W) a luat legătura cu M.O. și între cei doi se poartă următoarea discuție:

M.O.: Alo!

R.I.: Alo! Bună ziua, domnul M.!

M.O.: Bună ziua!

R.I.: R.I. sunt, de la Galați. Băiatul Iu' G.

M.O.: Da. Da. Știu. Vă rog!

R.I.: Am vorbit aseară cu domnul N.M., cu tatăl dumneavoastră...

M.O.: Da.

R.I.: Așa, și am stabilit anumite chestii. Eu mâine scot bănuții din bancă...

M.O.: îhî.

R.I.: 20 de mii.

M.O.: Ok!

R.I.: Cum am stat de vorbă și cu tatăl dumneavoastră. Până la urmă care e... Asta e suma până la urmă, da? Ăștia-s banii?

M.O.: Da. Da.

R.I.: Ca să nu vin nici cu mai mult, nici cu mai puțin. Și...

M.O.: Nu, că dacă...(?) că veniți astăzi și îmi trimiteți prin transfer sau ceva de genul, încă 10, mâine când...

R.I.: Păi și eu vă trimit prin transfer și eu ce garanție am? Ajung banii la dumneavoastră și eu după aia ce fac?

M.O.: Păi nu, semnăm contractul că îmi lăsați 10 și îmi mai trimiteți 10.

R.I.: Ă... nu, cel mai bine aș vrea să... joi vin la dumneavoastră. Eu mâine i-am scos din bancă...

M.O.: Păi da' care-i diferența pân' la urmă dacă veniți astăzi cu 10 sau mâine cu 20? Oricum tot...

R.I.: Domnul N.... domnul M., n-am de unde să scot eu 10 mii acum că eu îi am în bancă și îi scot tocmai mâine.

M.O.: Îhî.

R.I.: N-am de unde să fac... îs o grămadă de bani.

M.O.: Înțeleg.

R.I.: Să vă spun sincer, să-i trimit prin transfer chiar nu am încredere. Vreau să vi-i dau dumneavoastră în mână, știu că vi i-am dat și fac contractul. Că eu aia vreau, să fac contractul.

M.O.: Păi da, oricum contractul e... Mă rog!

R.I.: Nu? Pân' la urmă eu știu pentru ce vă dau banii că mama și tata vreau să fie afară că de aia fac chestia asta. Că altfel nu făceam niciodată nimic altceva.

M.O.: îmmm...

R.I.: Nu? Da' e chestia... nu pot să vi-i trimit prin transfer că nu pot...(?)

M.O.: Nu știu. Așa am înțeles eu că ați stabilit.

R.I.: Păi nu am nimic la mână. Ce să am la mână?

M.O.: Aveți contract, cum să nu aveți nimic la mână?

R.I.: Păi dacă vi-i trimit prin transfer ce contract am eu? Eu sunt la Galați...

M.O.: Nu, aveți contract... Nu, ideea era să veniți astăzi, să-mi dați jumătate, adică un avans, noi făceam contractul că mi-ați dat avans și mai trimiteți 10 prin transfer și aveați contractul în mână oricum. Asta ziceam că contractul oricum îl aveați în mână, așa că diferență mare nu e.

R.I.: Da, domnul O. În primul rând... în primul și în primul rând nu pot să fac chestia asta pentru că nu am banii deocamdată. Îi am banii...(?).

M.O.: Asta e!

R.I.: În al doilea rând...(?)

M.O.: ...(?) Nu puteți să-i scoateți de urgență sau ceva de genul?

R.I.: Nu pot să-i scot de urgență pentru că îmi oprește comision.

M.O.: Îhî.

R.I.: ...(?) la mine contează orice bănuț.

M.O.: Înțeleg.

R.I.: Da. Și am făcut cerere. Doar știți, ați lucrat cu băncile cred.

M.O.: Da.

R.I.: Așa.

M.O.: Bine. Vorbim mâine. Nu știu ce să vă zic.

R.I.: Mâine i-am scos, mâine seară o să văd cu cine vin că eu nu am permis, tre' să vin cu cineva și după aia ne găsim. Vă dau telefon joi când am plecat de aici.

M.O.: A, deci plecați joi, nu plecați miercuri?

R.I.: Păi nu plec miercuri. N-am cum să plec miercuri.

M.O.: Îhî.

R.I.: Joi v-am... mi-a spus și domnul N.M. aseară să mă grăbesc, să asta... da' n-am cum. N-am... deci nu ține de mine chestia asta.

M.O.: Ok! Bine! La revedere!

Din această convorbire rezultă că inculpatul M.O. cunoștea foarte bine că martorii denunțători trebuie să dea un avans din suma pretinsă de tatăl său, M.N., în schimbul influenței care trebuia exercitată față de magistrații-judecători, iar pentru a disimula fapta de corupție, urma să încheie fictiv un contract de împrumut.

În acest sens, este relevant, printre altele, următorul dialog:

R.I.: Nu? Pân' la urmă eu știu pentru ce vă dau banii ca mama și tata vreau să fie afară că de aia fac chestia asta. Că altfel nu făceam niciodată nimic altceva.

M.O.: îmmm...

Deci, inculpatul M.O. nu a negat destinația adevărată a sumei ce urma să o primească - prețul influenței asupra magistraților-judecători -, ci dimpotrivă a acceptat implicarea sa în activitatea ilicită penală a tatălui său.

Inculpatul M.N. a accentuat că martorii denunțători A.N., G.D.V., C.J. și R.I. trebuie să-i dea câte 10.000 euro, iar martora denunțătoare C.G. suma de 25.000 euro, adică jumătate din suma pretinsă în anul 2008, motivând că atunci i-a pretins 50.000 euro, deoarece cazul ei era mediatizat și „costa” mai mult. De asemenea, inculpatul M.N. a mai afirmat că mai întâi se va ocupa de martorii denunțători A.N., G.D.V., C.J. și R.I., și după aceea de martora denunțătoare C.G. Ca atare, pentru cei patru martori denunțători a pretins câte 10.000 euro, deci în total 40.000 euro, din care 20.000 euro trebuiau dați în avans, iar diferența după obținerea soluțiilor favorabile.

Inculpatul M.N. a afirmat că-i cunoaște pe judecătorii de la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, care au spre soluționare Dosarele nr. 1012/121/2002 și nr. 1254/44/2009 și i-a dat de înțeles martorului denunțător G.D.V. că are influență asupra acestora.

În cauză a fost introdus investigatorul sub acoperire P.A., urmând ca împreună cu martorul denunțător R.I. să se deplaseze la domiciliul inculpaților din București și să înmâneze banii inculpatului M.O.

În ziua de 22 aprilie 2010, procurorii și ofițerii anticorupție au organizat o acțiune de prindere în flagrant a inculpatului M.O. În acest scop, s-a procedat la consemnarea seriilor bancnotelor ce compuneau suma de 20.000 euro (40 de bancnote de câte 500 euro), ce urma a fi înmânată, în aceeași zi, de către martorul denunțător R.I. și investigatorul sub acoperire P.A. inculpatului M.O.

După consemnarea seriilor bancnotelor, suma de 20.000 euro a fost înmânată martorului denunțător R.I.

Principalele activități efectuate au fost fixate prin filmare și fotografiere, la lumină artificială și naturală. Suma de 20.000 euro provenea din fondul special pentru constatarea infracțiunilor flagrante, aflat la dispoziția procurorului șef al Direcției Naționale Anticorupție.

În ziua de 22 aprilie 2010, în jurul orelor 12.00, în urma indicațiilor date de inculpatul M.O., martorul denunțător R.I. și investigatorul sub acoperire P.A. s-au deplasat la domiciliul inculpaților din București, str. M., nr. 22, unde erau așteptați de inculpatul M.O.

Conform indicației dată de inculpatul M.O., martorul denunțător R.I. a intrat în interiorul imobilului, iar investigatorul sub acoperire a rămas în curte. Cu acea ocazie, martorul denunțător i-a înmânat suma de 20.000 euro și a întocmit fictiv un contract de împrumut în două exemplare, pe care inculpatul și martorul denunțător l-au semnat, iar după aceea l-au invitat înăuntru și pe investigatorul sub acoperire pentru a semna contractul de împrumut ca martor. În continuare, inculpatul M.O. i-a solicitat în mod expres martorului denunțător să-i înmâneze și copia rechizitoriului prin care martorii denunțători fuseseră trimiși în judecată, lucru cu care acesta a fost de acord și i l-a pus pe masa la care era așezat inculpatul.

Imediat, inculpatul a fost prins în flagrant de procurorii și ofițerii anticorupție, având asupra sa suma de 20.000 euro, primită anterior de la martorul denunțător R.I.

Fiind întrebat, inculpatul M.O., despre suma de bani găsită asupra sa, acesta a precizat că a primit-o de la martorul denunțător cu titlu de împrumut.

Cu privire la copia rechizitoriului nr. 11/D/P/2007 al D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Galați, inculpatul a precizat, la început, că i-a fost lăsată de martorul denunțător pentru a citi și a o arăta unor avocați, iar mai târziu, a revenit și a precizat că a primit-o de la martorul denunțător, acesta spunându-i că i-a lăsat niște hârtii, fără să precizeze motivul.

Suma de 20.000 euro găsită asupra inculpatului M.O. a fost numărată, constatându-se că este formată din 40 bancnote de câte 500 euro, având aceleași serii ca cele înmânate martorului denunțător R.I.

Suma de 20.000 euro a fost ridicată și restituită la casieria Direcției Naționale Anticorupție.

În cursul cercetării judecătorești au fost audiați inculpații M.N. și M.O., martorii denunțători C.G., G.D.V., A.N., R.I. și C.J., martorul din lucrări A.S.T., precum și martorul - investigatorul sub acoperire P.A.

Totodată, la solicitarea inculpaților, a fost vizionată înregistrarea video de la momentul flagrantului din 22 aprilie 2010 și au fost audiate și traduse de către un interpret (traducător) autorizat înregistrările audio dintre cei doi inculpați în limba ebraică.

Din coroborarea materialului probator administrat în cauză (atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești) s-a reținut că inculpatul M.N. a cunoscut-o pe martora (deținută) C.G. încă din perioada în care acesta era deputat și că în cursul anul 2008 inculpatul i-a pretins suma de 50.000 euro în schimbul influenței pe care o putea exercita asupra judecătorilor care judecau dosarul penal în care martora denunțătoare era trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, scopul urmărit fiind acela de-a-i determina pe judecători să revoce măsura arestării preventive dispusă față de această persoană, care urma să fie judecată în stare de libertate.

În cursul anul anului 2009 inculpatul M.N. a fost arestat preventiv în altă cauză, fiind deținut în Penitenciarul Rahova.

În acest loc de detenție a stat, în cursul anului 2010, în aceeași cameră cu martorul denunțător A.N., arestat preventiv în dosarul penal nr. 1254/44/2009 al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În aceste împrejurări, inculpatul M.N. i-a pretins martorului denunțător A.N. suma de 10.000 euro pentru ca în schimbul influenței pe care o are asupra judecătorilor care judecă dosarul penal în care acesta este trimis în judecată, să-i determine să revoce măsura arestării preventive, astfel încât martorul denunțător A.N. să fie judecat în stare de libertate.

Martorul denunțător a luat legătura cu martora denunțătoare C.G. (aflată în Penitenciarul Galați) și i-a relatat cele discutate cu inculpatul M.N., comunicându-i și faptul că acesta se interesa de ea.

Ca urmare a convorbirii dintre cei doi martori denunțători, începând cu luna martie 2010 martora denunțătoare C.G. a reluat discuțiile cu inculpatul M.N. despre posibila judecare a sa în stare de libertate, în schimbul traficării influenței inculpatului M.N. asupra unor judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție.

După ce martora denunțătoare C.G. i-a explicat inculpatului M.N. situația sa, acesta i-a pretins ca în schimbul sumei de 25.000 euro să determine pe judecătorii instanței supreme să dispună revocarea măsurii arestării preventive luată față de aceasta.

Martorii denunțători au avut, la rândul lor, discuții personale cu inculpatul M.N. în cadrul cărora acesta i-a asigurat că în schimbul sumelor de câte 10.000 euro îi poate influența pe judecătorii care soluționează cauzele în care sunt trimiși în judecată să îi favorizeze, respectiv în privința martorilor denunțători A.N. și G.D.V. (soțul martorei C.G.), pentru judecarea acestora în stare de libertate, iar în privința martorilor denunțători R.I. și C.J. (fiii martorei denunțătoare), condamnarea acestora la o pedeapsă cu suspendarea executării.

În cadrul convorbirilor pe care inculpatul M.N. le-a avut cu toți martorii denunțători, inculpatul le-a comunicat acestora că sumele de bani pretinse vor fi înmânate fiului său, inculpatul M.O., care, la rândul său se va ocupa de transmiterea unor sume de bani către judecătorii de la Înalta Curte de Casație și Justiție și de exercitarea influenței asupra acestora.

Pentru a disimula fapta de corupție, inculpatul M.N. i-a cerut martorei denunțătoare C.G. să încheie un contract de împrumut.

În acest sens inculpatul a avut mai multe convorbiri telefonice atât cu martora denunțătoare, cât și cu fiul acesteia, martorul denunțător R.I.

La rândul său, inculpatul M.O. a discutat în repetate rânduri cu tatăl său, inculpatul M.N., în limba ebraică, în cadrul discuțiilor stabilind ce are de făcut.

Inculpatul M.O. a discutat și cu martorul denunțător R.I.

Din analiza convorbirilor purtate de inculpatul M.O. rezultă că acesta cunoștea foarte bine că martorii denunțători trebuie să dea un avans din suma pretinsă de tatăl său, în schimbul influenței care trebuia exercitată față de judecători, iar pentru a disimula fapta de corupție, urma să încheie fictiv un contract de împrumut. În acest sens, este relevant, printre altele, următorul dialog:

R.I.: Nu? Pân' la urmă eu știu pentru ce vă dau banii că mama și tata vreau să fie afară că de aia fac chestia asta. Că altfel nu făceam niciodată nimic altceva.

M.O.: îmmm...

Deci inculpatul M.O. nu a negat destinația adevărată a sumei ce urma să o primească - prețul influenței asupra judecătorilor, ci a acceptat implicarea sa în activitatea ilicită penală a tatălui său.

În fața instanței, inculpatul M.N. a avut o atitudine contradictorie.

Astfel, inițial a precizat că înțelege să nu dea declarație în cauză, menționând totodată că nu își menține declarațiile pe care le-a dat în cursul urmăririi penale.

Ulterior, la termenul de judecată din 17 ianuarie 2011, a solicitat să fie audiat, ocazie cu care a declarat că recunoaște în totalitate infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată și că nu a vorbit cu niciun judecător sau o altă persoană de la Înalta Curte de Casație și Justiție, intenția sa fiind aceea de a-l păcăli pe A.N., de la care voia să scoată niște bani. A mai arătat că A.N. avea o datorie la el de 20.000 euro.

De asemenea, inculpatul a mai susținut că l-a păcălit pe fiul său, inculpatul M.O., și că nu a vrut ca acesta să știe că a plătit a taxă de protecție în închisoare și nici că a fost bătut la locul de detenție.

În apărare a solicitat audierea martorilor G.Ș., A.P. și C.V. (toți încarcerați în Penitenciarul Rahova) pentru a dovedi că în perioada în care a fost încarcerat i-au fost sustrase din camera de detenție mai multe bunuri personale iar intenția sa a fost de a recupera contravaloarea acelor bunuri.

Instanța de judecată a respins proba solicitată (audierea celor trei martori), apreciind că această probă nu este utilă și pertinentă în cauză (încheierea din 28 martie 2011).

Inculpatul M.O. a declarat, cu ocazia audierii sale în cursul urmăririi penale, că banii pretinși și primiți reprezentau un împrumut, sens în care s-a încheiat un contract. Totuși, inculpatul a recunoscut că martorul denunțător R.I. i-a spus că are părinții încarcerați și că vrea să fie liberi. La un moment când a fost întrebat dacă totul va fi bine, el i-a răspuns: „să sperăm”. R.I. avea asupra lui niște hârtii pe care le-a așezat pe aceeași masă fără să-i precizeze ce erau cu acestea.

În faza cercetării judecătorești, și acest inculpat a precizat că nu își menține declarațiile de la urmărirea penală și că nu recunoaște faptele pentru care a fost trimis în judecată, având în vedere că doar a încheiat un contract de împrumut.

A recunoscut însă că a discutat de mai multe ori cu R.I. și de două ori cu mama acestuia, C.G., precum și cu tatăl său, pe care l-a anunțat că are nevoie de o sumă mare de bani motivând că are cheltuieli mari (rata la casă 2.000 euro, întreținerea 500 euro, la care se adăugă cheltuielile cu transportul la facultate, precum și cu ieșirile cu prietenii în diverse locuri - cafenele, cluburi).

A arătat că a aflat că trebuie să primească suma de 20.000 euro, însă nu a precizat de la cine anume a aflat despre această sumă - de la tatăl său sau de la martorii denunțători cu care a vorbit; că suma menționată a primit-o de la R.I. în ziua de 22 aprilie 2010 și că a încheiat cu acesta un contract de împrumut, modelul contractului avându-l de la tatăl său.

A mai arătat inculpatul că nu a discutat despre niciun rechizitoriu sau de vreun act care să atesta situația juridică a membrilor familiei R.

Declarațiile inculpaților s-au apreciat ca fiind nesincere, având în vedere următoarele aspecte:

Inculpatul M.O. cunoștea de la început că banii reprezentau prețul influenței pe care urma să o exercite tatăl său, inculpatul M.N., asupra judecătorilor de la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a-i determina să dispună revocarea măsurii arestării preventive și judecarea martorilor denunțători în stare de libertate, respectiv condamnarea lor la pedepse cu suspendarea executării.

Într-o convorbire telefonică din 20 aprilie 2010, la afirmația martorului denunțător R.I.: „Pân’ la urmă eu știu pentru ce vă dau banii că mama și tata vreau să fie afară că de aia fac chestia asta. Că altfel nu făceam niciodată nimic altceva”, inculpatul M.O. a răspuns: „îmmm...”, ceea ce înseamnă că acesta nu a negat destinația adevărată a sumei ce urma să o primească - prețul influenței asupra judecătorilor, ci dimpotrivă a acceptat implicarea sa în activitatea ilicită penală a tatălui său.

La fel s-a întâmplat și în ziua de 22 aprilie 2010, când inculpatul M.O. a primit suma de 20.000 euro de la martorul denunțător R.I. Astfel, la afirmația martorului denunțător: „P-ăla... pe... în primul rând nici, nu-l cunosc. Eu pe mine vreau mama și tata și eu cu frate-miu să fim afară. Asta-i chestia! A.N., ăla nu mă interesează, că am vorbit și cu tatăl dumneavoastră și la fel, spunea și de A.N. și... Da, ok și cu A.N. Pe mine mă interesează familia mea!”, inculpatul M.O. a răspuns: „Da”.

Tot astfel, la afirmația martorului denunțător R.I.: „Păi, nici nu vreau să iau dobândă, eu vreau să fie bine pentru toți, să fiu și eu, și mama, și tata, și... Să fim afară! Eu n-am venit să dau bani, până la urmă, cu dobândă! Păi... Așa, „de douăzeci de mii de euro și..., nu?”, inculpatul M.O. a răspuns: „Da!”.

Relevant este și următorul dialog ambiental: ,,R.I.: Și ce spuneți, domnu M., va... va fi bine, sau? M.O.: Sperăm! Mai mult de atât, chiar nu putem face! R.I.: Aolea, mi-e frică de pușcărie ca de dracu! M.O.: Da?”.

În convorbirea din 16 aprilie 2010, ora 16:43:09, inculpatul M.N. i-a spus inculpatului M.O. că a vorbit cu C.G. și va trebui s-o sune, ca să stabilească prețurile, aspect care a fost acceptat de inculpatul M.O.

În convorbirea din 16 aprilie 2010, la ora 17:27:19, inculpatul M.N. i-a spus inculpatului M.O. că în total este vorba de 20, referindu-se la suma de 20.000 euro și că trebuie să ia legătura cu C.G. pentru a-i comunica că trebuie să dea 10 la început și 10 la sfârșit, adică 10.000 euro la început și 10.000 euro la sfârșit. În continuare, inculpatul M.N. a mai afirmat că: „Acum, dacă ea o să îți spună că se poate și cu 5, atunci spune-i că o să discut eu cu ea, însă nu e bine să discutați astea prin telefon cu ea, întrucât se teme. Numai 16 pentru avocat va spune și nu se poate un astfel de lucru. Spune-i ascultă, sunt pregătit ca fiul tău să vină sâmbătă sau duminică”.

În ziua de 17 aprilie 2010, la ora 14:43:31, inculpatul M.N. l-a contactat telefonic pe inculpatului M.O., ocazie cu care au discutat, printre altele, următoarele:

„N.M.: El va veni cu 20, adică tata cu doi copii, plus actele lui N. ăla. Vine cu 20, nu cu 10, vine cu 20 (neinteligibil).

M.O.: Da. Când vine?

N.M.: Te va suna peste foarte puțin timp, va veni luni.

M.O.: A, bine.

N.M.: Te va suna să te întrebe când poți tu și tu o să-l aștepți acasă. Are mașină, te va... până acasă. Tu o să îi dai posibilitatea de două ore, că vine de la Galați. Nu știu când (neintelegibil) am vorbit cu K. acum. Nu știu câte și i-am spus să sune și să încadreze între orele două și patru, între patru și șase, între zece și doisprezece. Două ore... te va aștepta acasă și... cu el schema... 90 de zile și vei primi 20. Acum 15 sunt pentru cei doi plus tata și 5 pentru nu contează, că el plătește pentru toată lumea. În clipa în care primești telefon, mă anunți, clar?

M.O.: Da.

N.M.: O să primești un telefon în 15, 20 minute. Și trimite-i te rog adresa casei noastre căci o așteaptă prin sms. Nu-i așa că a cerut?

M.O.: Mă va suna și o să îi trimit mesaj.

N.M.: Da, trimite-i așa între acele ore, așa și vorbești cu el acum. Pa.

M.O.: Pa.

Deci cei doi vorbesc despre suma de 20.000 euro, pe care inculpatul M.O. urma să o primească de la martorul denunțător R.I. Această sumă reprezenta plata pentru intervențiile care urmau a fi făcute în favoarea martorilor denunțători G.D.V., C.J., R.I. și A.N. Inculpatul M.N. i-a spus fiului său și schema pe care trebuie să o respecte - 90 de zile -, adică să întocmească un contract fictiv de împrumut.

Din convorbirile telefonice și cele purtate în mediu ambiental, contractul de împrumut a fost întocmit în mod fictiv, pentru a disimula fapta de corupție.

Inculpatul M.N. le-a comunicat martorilor denunțători că sumele de bani pretinse vor fi înmânate fiului său, inculpatul M.O., care la rândul său urma să se ocupe de transmiterea unor sume de bani către judecătorii de la Înalta Curte de Casație și Justiție și de exercitarea influenței asupra acestora.

Situația de fapt expusă mai sus și vinovăția inculpaților sunt dovedite cu următoarele mijloace de probă: denunțurile martorilor denunțători C.G., G.D.V., A.N., R.I. și C.J., declarațiile date de aceștia, precum și de martorul A.S.T.; procesul-verbal întocmit de investigatorul sub acoperire P.A. și respectiv declarația dată de acesta; procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante și planșele foto; procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice; înregistrările convorbirilor telefonice, a dialogului ambiental și de imagini.

În drept, fapta inculpatului M.N. care, în calitate de deputat în Parlamentul României, în cursul anului 2008, a pretins suma de 50.000 euro de la martora denunțătoare C.G., în schimbul influenței pe care o putea exercita asupra judecătorilor care judecau dosarul penal nr. 1012/121/2008 al Tribunalului Galați în care martora denunțătoare fusese trimisă în judecată pentru infracțiunile de constituire a unui grup infracțional organizat și înșelăciune pentru ca aceștia să dispună revocarea măsurii arestării preventive și judecarea sa în stare de libertate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prevăzută în art. 257 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Fapta aceluiași inculpat care, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în cursul anului 2009 și în lunile martie-aprilie 2010, a pretins suma de 25.000 euro de la martora denunțătoare C.G. și câte 10.000 euro de la martorii denunțători G.D.V., C.J., R.I. și A.N. (în total suma de 65.000 euro), în schimbul influenței pe care o putea exercita asupra judecătorilor de la Înalta Curte de Casație și Justiție care judecau Dosarele nr. 1012/121/2008 și nr. 1254/44/2009 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în care martorii denunțători fuseseră trimiși în judecată pentru infracțiunile de constituire a unui grup infracțional organizat și înșelăciune, respectiv complicitate la luare de mită, pentru ca aceștia să dispună revocarea măsurii arestării preventive și judecarea în stare de libertate, respectiv condamnarea la pedepse cu suspendarea executării, iar la data de 22 aprilie 2010, a primit suma de 20.000 euro de la martorul denunțător R.I., reprezentând un avans din suma totală pretinsă, prin intermediul inculpatului M.O., în același scop, iar pentru a disimula faptele de corupție a pretins întocmirea unui contract de împrumut fictiv, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii continuate de trafic de influență, prevăzută în art. 257 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele inculpatului M.O. care, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada martie - aprilie 2010, l-a ajutat pe inculpatul M.N. să pretindă suma de 25.000 euro de la martora denunțătoare C.G. și câte 10.000 euro de la martorii denunțători G.D.V., C.J., R.I. și A.N., în total suma de 65.000 euro, în schimbul influenței pe care o putea exercita asupra judecătorilor de la Înalta Curte de Casație și Justiție care judecau Dosarele nr. 1012/121/2008 și nr. 1254/44/2009 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în care martorii denunțători fuseseră trimiși în judecată pentru infracțiunile de constituire a unui grup infracțional organizat și înșelăciune, respectiv complicitate la luare de mită, pentru ca aceștia să dispună revocarea măsurii arestării preventive și judecarea în stare de libertate, respectiv condamnarea la pedepse cu suspendarea executării, iar la data de 22 aprilie 2010, a primit pentru inculpatul M.N. suma de 20.000 euro de la martorul denunțător R.I., reprezentând un avans din suma totală, în același scop, fiind prins în flagrant delict, iar pentru a disimula faptele de corupție a întocmit un contract de împrumut fictiv, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor continuate de complicitate la trafic de influență și complicitate la cumpărare de influență, prevăzute în art. 26 C. pen. raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 26 C. pen. raportat la art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Cu ocazia dezbaterilor, apărătorul ales al inculpatului M.O. a solicitat achitarea acestuia în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. în referire la art. 11 pct. 2 C. proc. pen., susținând că lipsește vinovăția acestuia.

În speță nu s-a dat curs solicitării anterior arătate, având în vedere, pe de o parte, că infracțiunile pentru care a fost cercetat se comit doar cu intenție directă, iar, pe de altă parte, din probatoriul administrat rezultă fără dubii că inculpatul M.O. a acceptat implicarea în activitatea infracțională a tatălui său.

La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate celor doi inculpați, instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute în art. 72 C.pen, respectiv dispozițiile părții generale a C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru fiecare infracțiune, gradul ridicat de pericol social al faptelor, dar și de persoana și conduita inculpaților care nu au recunoscut comiterea infracțiunilor.

Având în vedere natura și gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina celor doi inculpați, dar și conduita acestora pe parcursul întregului proces, instanța a apreciat că nu se pot reține circumstanțe atenuante în favoarea inculpaților (cum a solicitat apărătorul acestora).

Ținând cont de elementele de individualizare mai sus indicate, instanța și-a format convingerea că scopul preventiv și coercitiv al pedepsei prev. în art. 52 C. pen. și reeducarea inculpaților se poate realiza prin aplicarea unor pedepse în cuantum ridicat.

Astfel, în ceea ce-l privește pe inculpatul M.N., i-a aplicat o pedeapsă în cuantum de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și o pedeapsă de 7 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, în formă continuată, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Inculpatului M.O., care are calitatea de complice, este tânăr și era student i-a aplicat o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de trafic de influență, în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și o pedeapsă de 5 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de cumpărare de influență, în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele deduse judecății au fost săvârșite în concurs real, astfel că s-a făcut aplicarea, în cazul fiecărui inculpat, a dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen., iar potrivit art. 34 lit. b) C.pen, s-a dispus ca aceștia să execute pedeapsa cea mai grea, la care s-a adăugat un spor de câte două luni închisoare.

În raport de natura și gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina celor doi, potrivit art. 71 C. pen. li s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Întrucât inculpații au fost cercetați până la data de 11 aprilie 2011 în stare de arest preventiv, s-a dedus din pedepsele stabilite, potrivit art. 88 C.pen, perioadele de detenție după cum urmează: de la 28 aprilie 2010 până la 11 aprilie 2011 - în cazul inculpatului M.N. și de la 23 aprilie 2010 la 11 aprilie 2011 - în cazul inculpatului M.O.

În termen legal împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații M.N. și M.O. criticând-o sub mai multe aspecte.

Astfel, inculpatul M.N. a solicitat să fie judecat conform procedurii instituite de art. 3201 C. proc. pen., arătând că a recunoscut fapta imputată încă de la instanța de fond și că nu a intenționat decât să recupereze contravaloarea unor bunuri care îi fuseseră sustrase în penitenciar. De asemenea, inculpatul a mai susținut că faptele comise ar trebui încadrate ca „înșelăciune” și nu ca „trafic de influență” și a solicitat reaprecierea cuantumului pedepselor aplicate, inclusiv prin reținerea prevederilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, întrucât a formulat un denunț la D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală. Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat a mai susținut că în cauză se impunea achitarea acestuia, în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât inculpatul nu a intenționat să săvârșească un trafic de influență, ci a acționat pentru recuperarea unor datorii.

La rândul său, inculpatul M.O. a solicitat achitarea, în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., susținând că nu a făcut decât să își asculte tatăl, care i-a spus că banii aduși de martorul R.I. reprezintă un împrumut pe care îl lua în numele tatălui său.

În subsidiar inculpatul M.O. a solicitat reducerea pedepselor aplicate și stabilirea unei modalități de executare neprivative de libertate invocând vârsta tânără și lipsa antecedentelor penale.

S-a reținut că apelurile declarate de inculpați sunt fondate și urmează a fi admise pentru următoarele considerente:

Examinând sentința supusă controlului judiciar prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele, în baza art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea de Apel a constatat că situația de fapt a fost în mod corect reținută de instanța de fond pe baza unei complete și judicioase analize a materialului probator administrat în cauză.

Din această perspectivă criticile formulate de inculpați, vizând achitarea ori schimbarea încadrării juridice dată faptelor, sunt nefondate și nu pot conduce la admiterea căilor de atac formulate.

Astfel, Curtea a constatat că atât la judecata în fond, cât și la judecata în apel, inculpatul M.N. a recunoscut comiterea faptelor, respectiv că a solicitat de la martorii denunțători sume de bani, pretinzând că are influență asupra unor judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție și că poate obține pentru denunțători pronunțarea unor soluții favorabile, dar că în realitate nu cunoștea niciun judecător de la instanța respectivă și că a procedată astfel doar pentru a obține niște bani de la denunțători.

Aceste declarații ale inculpatului se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, expuse și analizate pe larg de instanța de fond, respectiv denunțurile și depozițiile martorilor C.G., G.D.V., A.N., R.I., C.J. și A.S.T. și procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpatul M.N. cu fiul său, M.O., și cu martorii C.G. și R.I.

Faptul că inculpatul a motivat că a acționat astfel pentru recuperarea contravalorii unor bunuri care îi fuseseră sustrase în penitenciar nu poate conduce la achitarea sa, astfel cum a solicitat avocatul desemnat din oficiu, câtă vreme infracțiunea de „trafic de influență” subzistă și în ipoteza în care influența despre care se prevalează autorul nu este reală, fiind suficient ca din împrejurările faptei să rezulte că acesta a lăsat să se creadă și a convins pe cumpărătorul de influență că are o astfel de influență.

De asemenea, susținerea inculpatului nu poate conduce la schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de „înșelăciune” întrucât specific acestei infracțiuni este împrejurarea că partea vătămată este de bună-credință, fiind convinsă că își va realiza interesul urmărit printr-un mijloc cu aparență de legalitate, pe când în cazul infracțiunii de „trafic de influență”, cel care cumpără influența este la rândul său de rea-credință, cunoscând că realizarea interesului vizat se face printr-un mijloc nelegal, respectiv prin influențarea unui funcționar de către traficantul de influență.

Această situație este incidență și în speță, întrucât cumpărătorii de influență, față de care de altfel prin rechizitoriu s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea prevăzută de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, au cunoscut că interesul pe care îl vizau (obținerea unor soluții favorabile în dosarele în care erau judecați) urma să se realizeze printr-un mijloc nelegal, respectiv prin influențarea unor judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție asupra cărora inculpatul M.N. a pretins că are influență.

În consecință solicitarea inculpatului M.N. de achitare în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. ori de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de „înșelăciune” nu este fondată.

Tot nefondată este și cererea inculpatului M.O. de achitare pe motiv că nu a făcut decât să își asculte tatăl, care i-a spus că banii aduși de martorul R.I. reprezintă un împrumut pe care îl lua în numele tatălui său.

Rezultă cu evidență din probele administrate în cauză că inculpatul M.O. cunoștea că banii aduși la domiciliul său reprezentau prețul pretins de tatăl său de la denunțători în schimbul intervenției pe care acesta se angajase să o facă la judecători, în acest sens fiind declarațiile martorului denunțător R.I. și ale celorlalți martori dar și aspecte din convorbirile telefonice și ambientale dintre inculpatul M.O. și martor, indicate pe larg de instanța de fond.

Faptul că inculpatul M.O. cunoștea că suma de 20.000 euro nu reprezintă un împrumut real, ci unul disimulat, rezultă și din împrejurarea că la momentul întâlnirii cu martorul R.I. l-a întrebat pe acesta dacă a adus și hârtiile, martorul răspunzând afirmativ și înmânându-i o copie a rechizitoriului prin care denunțătorii erau trimiși în judecată.

Cât privește susținerile făcute de inculpatul M.N. cum că a vrut să îl păcălească pe fiul său și că acesta nu a cunoscut scopul în care a primit banii de la denunțător, Curtea a constatat că acestea nu se coroborează cu declarațiile martorilor denunțători, cărora inculpatul M.O. le-a comunicat că fiul său va primi banii și apoi se va ocupa de înmânarea lor judecătorilor de la Înalta Curte de Casație și Justiție și nici cu înregistrările convorbirilor purtate de cei doi inculpați, deosebit de relevantă fiind discuția din data de 17 aprilie 2010, ora 14:43:31, precum și discuția purtată în limba ebraică de inculpați din 16 aprilie 2010, ora 17:27:19.

Este adevărat că inculpatul M.O. a acționat la îndemnul tatălui său, încrezător fiind în acesta, având în vedere relația de rudenie și ascendentul evident avut de acesta față de el, însă acest aspect nu poate înlătura vinovăția inculpatului M.O., el urmând în schimb a fi avut în vedere la individualizarea sancțiunii.

Apelurile declarate de inculpații M.N. și M.O. sunt însă fondate în ceea ce privește criticile legate de individualizarea pedepselor, iar în cazul inculpatului M.N. și în ceea ce privește nereținerea prevederilor art. 3201 C. proc. pen.

Astfel, sub aspectul aplicabilității prevederilor art. 3201 C. proc. pen., Curtea a reținut că în cauză cercetarea judecătorească a început la data de 08 octombrie 2010, înainte deci de intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010 (26 noiembrie 2010), care a introdus procedura judecării în cazul recunoașterii vinovăției și care stabilea, în forma inițială, că aceasta se poate aplica doar cauzelor în care cercetarea judecătorească nu începuse la data intrării legii în vigoare.

Ulterior întrării în vigoare a Legii nr. 202 din 26 octombrie 2010, la data de 17 ianuarie 2011, inculpatul M.N. a solicitat în mod expres să fie judecat pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, conform art. 3201 C. proc. pen., arătând că recunoaște în întregime infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, însă instanța de fond a respins cererea formulată întrucât cercetarea judecătorească se derulase anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010.

După apariția O.U.G. nr. 121 din 22 decembrie 2011, prin care s-a instituit posibilitatea aplicării prevederilor art. 3201 C. proc. pen. și pentru cauzele în care cercetarea judecătorească în primă instanță începuse anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, stabilindu-se că aceste prevederi se aplică în mod corespunzător la primul termen cu procedura completă imediat intrării în vigoare a ordonanței de urgență, au mai fost acordate de instanța de fond trei termene de judecată respectiv 24 ianuarie 2012 - când inculpatul M.N. a fost transportat la spital întrucât i s-a făcut rău în sala de judecată, 10 februarie 2012 și 16 februarie 2012, când inculpatul M.N. nu a putut fi prezent fiind internat în spital.

La termenul din 21 februarie 2012, când s-au formulat concluzii, instanța de fond nu a adus la cunoștință inculpatului M.N. dispozițiile art. 3201 C. proc. pen. și nu a mai luat o nouă declarație acestuia deși apărătorul inculpatului a solicitat reaudierea inculpaților.

În apel, cu ocazia declarației din 27 mai 2013, inculpatul M.N. și-a menținut poziția procesuală adoptată, susținând că dorește să fie judecat conform procedurii instituite de art. 3201 C. proc. pen.

Din cele mai sus arătate rezultă că inculpatul M.N. poate beneficia de prevederile art. 3201 C. proc. pen., întrucât a solicitat aplicarea acestei proceduri în mod constant după apariția Legii nr. 202/2010, pe parcursul judecății la fond și în apel, în condițiile în care la primul termen cu procedura completă imediat intrării în vigoare a O.U.G. nr. 121 din 22 decembrie 2011 instanța de fond nu a adus la cunoștință inculpatului că are dreptul de a fi judecat conform procedurii în cazul recunoașterii vinovăției.

În consecință apelul declarat de inculpatul M.N. a fost admis, cu consecința desființării în parte a sentinței atacate și redozării pedepselor aplicate, urmare a reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă pentru infracțiunile comise, conform art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.

În ceea ce privește solicitarea de reținere a prevederilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, referitoare la reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, Curtea a constatat că aceasta nu poate fi primită favorabil întrucât din relațiile furnizate de D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală, rezultă că, deși inculpatul M.N. a formulat un denunț în urma căruia s-a constituit Dosarul nr. 129/D/P/2013, acesta se află în faza actelor premergătoare, până la acest moment neexistând date sau indicii din care să rezulte că faptele sesizate întrunesc elementele constitutive ale unor infracțiuni.

Cât privește individualizarea pedepselor aplicate inculpatului M.O., Curtea a apreciat că aceste pot fi reduse în mod semnificativ, aplicarea unor pedepse cu mult peste minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunile comise fiind nejustificată raportat la datele concrete ale cauzei.

Este adevărat că sumele ce fac obiectul infracțiunilor comise de inculpat au o valoare ridicată și că inculpatul a încercat să nege aspecte ce denotă implicarea sa infracțională însă nu trebuie omis că inculpatul săvârșit infracțiunile la îndemnul tatălui său, în condițiile în care avea la data respectivă 19 ani și rămăsese singur, fără posibilități materiale de întreținere, tatăl său fiind arestat iar mama sa fiind plecată în Israel.

În plus, inculpatul se află la primul impact cu legea penală iar din referatul de evaluare întocmit în cauză rezultă că acesta era la data arestării student în anul II la Facultatea de Administrare a Afacerilor, în limba engleză, având rezultate meritorii la studii și fiind un tânăr integrat social.

Aceste aspecte justifică în opinia Curții, dacă nu reținerea de circumstanțe atenuante, având în vedere gravitatea faptelor, cel puțin aplicarea unor pedepse mai reduse, orientate spre minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunile comise.

Și în ceea ce privește modalitatea de executare Curtea a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă și că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru inculpatul M.O., așa încât pe viitor acesta nu va mai săvârși infracțiuni, cu atât mai mult cu cât inculpatul a fost o bună perioadă de timp arestat preventiv, astfel încât a putut conștientiza rigorile legii penale.

În consecință, constatând că în cauză sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de art. 861 C. pen., Curtea a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului M.O. pentru un termen de încercare ce se va stabili conform art. 862 C. pen.

În consecință, pe calea deciziei penale nr. 158/A din 10 iunie 2013 s-au admis apelurile declarate de inculpații M.N. și M.O. împotriva sentinței penale nr. 117 din 06 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Galați în Dosarul nr. 5168/121/2010.

S-a desființat în parte sentința penală nr. 117 din 06 martie 2012 a Tribunalului Galați, numai în ceea ce privește latura penală a cauzei, și în rejudecare:

S-au înlăturat dispozițiile privind contopirea pedepselor aplicate inculpatului M.N. și stabilirea unei pedepse rezultante de 7 ani și 6 luni închisoare.

S-a redus de la 7 ani închisoare la 5 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului M.N. pentru săvârșirea infracțiunii de „trafic de influență”, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, reținând și prevederile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. (faptă din cursul anului 2008).

S-a redus de la 7 ani și 4 luni închisoare la 5 ani și 4 luni închisoare pedeapsa aplicată inculpatului M.N. pentru săvârșirea infracțiunii de „trafic de influență”, în formă continuată, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reținând și prevederile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. (faptă din cursul anului 2009 și din lunile martie - aprilie 2010).

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului M.N. pedeapsa cea mai grea, de 5 ani și 4 luni închisoare, sporită la 5 ani și 6 luni închisoare.

S-a constatat că inculpatul M.N. este arestat în altă cauză.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 28 aprilie 2010 la 11 aprilie 2011.

S-a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, dispusă de Tribunalul Galați prin încheierea de ședință din data de 05 aprilie 2011, definitivă prin decizia penală nr. 575 din 11 aprilie 2011 a Curții de Apel Galați, până la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

S-au înlăturat dispozițiile privind contopirea pedepselor aplicate inculpatului M.O. și stabilirea unei pedepse rezultante de 5 ani și 6 luni închisoare.

S-a redus de la 5 ani închisoare la 2 ani și 10 luni închisoare pedeapsa aplicată inculpatului M.O. pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de „trafic de influență”, în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (faptă din perioada martie - aprilie 2010).

S-a redus de la 5 ani și 4 luni închisoare la 2 ani și 10 luni închisoare pedeapsa aplicată inculpatului M.O. pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de „cumpărare de influență”, în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (faptă din luna aprilie 2010).

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului M.O. pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 10 luni închisoare, sporită la 3 ani închisoare.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 23 aprilie 2010 la 11 aprilie 2011.

În baza art. 861 și art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare și a pedepsei accesorii aplicate inculpatului M.O., pe durata termenului de încercare de 5 ani, stabilit în baza art. 862 C. pen.

Conform dispozițiilor art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul M.O. trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Conform dispozițiilor art. 359 alin. (1) C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. pen., privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 139 C. proc. pen. s-a dispus înlocuirea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea, dispusă de Tribunalul Galați față de inculpatul M.O. prin încheierea de ședință din data de 05 aprilie 2011, definitivă prin decizia penală nr. 575 din 11 aprilie 2011 a Curții de Apel Galați, cu măsura obligării de nu părăsi țara, până la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, menținând obligațiile instituite prin încheierea mai sus arătată.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Împotriva deciziei, în termen legal s-au exercitat recursuri de către Parchet, precum și cei doi inculpați.

Procurorul a invocat greșita aplicare a procedurii simplificate reglementată de art. 3201 C. proc. pen. pentru inculpatul M.N.

Analiza criteriilor de adoptare a procedurii simplificate la situația concretă a prezentei cauze relevă neîndeplinirea a două condiții esențiale, și anume: poziția procesuală a inculpatului, precum și momentul procesual în care acesta a solicitat în mod expres aplicarea procedurii.

Astfel, nu suntem în prezența unei poziții procesuale exprimată de o manieră neechivocă. Inculpatul a arătat constant că nu a luat legătura cu niciun magistrat de la Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și că fiul său nu a cunoscut nimic despre existența acestor înțelegeri ilegale.

Art. 3201 C. proc. pen. nu poate fi aplicat decât în totalitate aceluiași inculpat, presupune ca inculpatul să recunoască în totalitate faptele reținute în actul de sesizare. Recunoașterea trebuie să fie totală și necondiționată sub aspecte de fapt, singura contestare admisibilă fiind numai cu privire la încadrarea juridică. De altfel, cu prilejul dezbaterilor din apel apărătorul ales a solicitat schimbarea de încadrare juridică a faptelor precum și achitarea conform art. 10 lit. d) C. proc. pen.

M.N. a avut posibilitatea legală de a solicita și beneficia de prev. art. 3201 C. proc. pen. încă din fața primei instanțe, lipsa sa de la anumite termene de judecată, după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 121/201 nu poate reprezenta o justificare, în condițiile în care a fost reprezentat de apărător și, prin înscris autentic, putea să-și exprime astfel poziția procesuală.

Recurentul N.M. a insistat în cauză cu reținerea efectelor incidenței art. 3201 C. proc. pen. și redozarea pedepselor.

Recurentul M.O., fără invocarea unui caz de casare expres, a solicitat pronunțarea unei soluții de achitare grefată pe prev. art. 10 lit. c) C. proc. pen., respectiv fapta nu a fost săvârșită de acesta. În subsidiar, s-a solicitat reducerea pedepsei.

A fost discutată, în recurs, inclusiv problematica legii penale mai favorabile, toate părțile invocând că legea mai favorabilă este cea veche, doar inculpatul M.N., personal, învederând că trebuie să se instituie un raport de proporționalitate între limitele de pedeapsă pentru infracțiunea de trafic de influență, în condițiile în care legea veche prevedea o sancțiune legală mai aspră pentru respectiva infracțiune decât legea nouă.

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, în contextul în care hotărârea atacată a fost pronunțată după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, care cantonează controlul judiciar realizat de Înalta Curte pe calea recursului ordinar la sfera chestiunilor de drept, va fi de abordat, cu prioritate, recursul exercitat de inculpatul M.O.

Inculpatul M.O. s-a rezervat, fără a invoca măcar formal vreun caz de casare, în a relua solicitarea din apel, de achitare, susținând că nu a făcut decât să își asculte tatăl. În subsidiar inculpatul M.O. a solicitat reducerea pedepselor aplicate și stabilirea unei modalități de executare, care eventual să nu-l afecteze în dorința de a părăsi, fie și temporar, țara.

Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță abilitată în a trata exclusiv chestiunile de drept aduse în discuție, constată, pe de o parte, lipsa de incidență a vreunui caz de casare de la art. 3859 C. proc. pen., fie și neinvocat expres.

Instanța de apel, ca ultimă instanță în cadrul căreia pot fi tratate aceste chestiuni de fapt, a fost cea care a abordat în substanță o astfel de apărare.

Astfel, din această perspectivă, instanța de apel a redat că criticile formulate de inculpați, vizând achitarea ori schimbarea încadrării juridice dată faptelor, sunt nefondate și nu pot conduce la admiterea căilor de atac formulate:

„Rezultă cu evidență din probele administrate în cauză că inculpatul M.O. cunoștea că banii aduși la domiciliul său reprezentau prețul pretins de tatăl său de la denunțători în schimbul intervenției pe care acesta se angajase să o facă la judecători, în acest sens fîind declarațiile martorului denunțător R.I. și ale celorlalți martori dar și aspecte din convorbirile telefonice și ambientale dintre inculpatul M.O. și martor, indicate pe larg de instanța de fond.

Faptul că inculpatul M.O. cunoștea că suma de 20.000 euro nu reprezintă un împrumut real, ci unul disimulat, rezultă și din împrejurarea că la momentul întâlnirii cu martorul R.I. l-a întrebat pe acesta dacă a adus și hârtiile, martorul răspunzând afîrrnativ și înmânându-i o copie a rechizitoriului prin care denunțătorii erau trimiși în judecată.

Este adevărat că inculpatul M.O. a acționat la îndemnul tatălui său, încrezător fiind în acesta, având în vedere relația de rudenie și ascendentul evident avut de acesta față de el, însă acest aspect nu poate înlătura vinovăția inculpatului M.O., el urmând în schimb a fi avut în vedere la individualizarea sancțiunii”.

În consecință, cum prezentele critici din recurs s-ar încadra eventual pe vechile cazuri de casare de la pct. 18 și 14 ale art. 3859 C. proc. pen., ce nu mai sunt de actualitate, recursul inculpatului M.O., sub aceste aspecte, nu poate fi primit.

Fondat însă apare recursul inculpatului M.O. sub aspectul incidenței legii penale mai favorabile în cauză, aspect ce va fi abordat în final, având în vedere impactul problematicii asupra situației juridice a ambilor inculpați.

În alt plan, sub aspectul inaplicabilității prevederilor art. 3201 C. proc. pen. față de inculpatul M.N., aspect încadrat cu justețe de Parchet în cazul de casare de la pct. 172 al art. 3859 C. proc. pen., sunt de făcut trimiteri la cele corect consemnate de instanța de apel, raportat la critica neinvocării instituției respective în termen legal.

Curtea de Apel reține că în cauză, cercetarea judecătorească a început la data de 08 octombrie 2010, înainte deci de intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010 (26 noiembrie 2010), care a introdus procedura judecării în cazul recunoașterii vinovăției și care stabilea, în forma inițială, că aceasta se poate aplica doar cauzelor în care cercetarea judecătorească nu începuse la data intrării legii în vigoare.

Ulterior întrării în vigoare a Legii nr. 202 din 26 octombrie 2010, la data de 17 ianuarie 2011, inculpatul M.N. a solicitat în mod expres să fie judecat pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, conform art. 3201 C. proc. pen., arătând că recunoaște infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, însă instanța de fond a respins cererea formulată întrucât cercetarea judecătorească se derulase anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010.

După apariția O.U.G. nr. 121 din 22 decembrie 2011 s-a instituit posibilitatea aplicării prevederilor art. 3201 C. proc. pen. și pentru cauzele în care cercetarea judecătorească în primă instanță începuse anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, stabilindu-se că aceste prevederi se aplică în mod corespunzător la primul termen cu procedura completă imediat intrării în vigoare a ordonanței de urgență.

Au fost acordate de instanța de fond trei termene de judecată, respectiv 24 ianuarie 2012 - când inculpatul M.N. a fost transportat la spital întrucât i s-a făcut rău în sala de judecată, 10 februarie 2012 și 16 februarie 2012, când inculpatul M.N. nu a putut fi prezent, fiind internat în spital.

La termenul din 21 februarie 2012, când s-au formulat concluzii, instanța de fond nu a adus la cunoștință inculpatului M.N. dispozițiile art. 3201 C. proc. pen. și nu a mai luat o nouă declarație acestuia deși apărătorul inculpatului a solicitat reaudierea inculpaților.

În apel, cu ocazia declarației exprese din 27 mai 2013, inculpatul M.N. și-a menținut poziția procesuală adoptată, susținând că dorește să fie judecat conform procedurii instituite de art. 3201 C. proc. pen.

Din cele mai sus arătate rezultă, cu evidență, că inculpatul M.N. poate formal beneficia de prevederile art. 3201 C. proc. pen., întrucât a solicitat aplicarea acestei proceduri în mod constant după apariția Legii nr. 202/2010, pe parcursul judecății la fond și în apel, în condițiile în care la primul termen, cu procedura completă imediat intrării în vigoare a O.U.G. nr. 121 din 22 decembrie 2011, instanța de fond nu a adus la cunoștință inculpatului că are dreptul de a fi judecat conform procedurii în cazul recunoașterii vinovăției.

Redarea mersului dosarului sub aceste aspecte, de către instanța de apel, este fidelă cu actele și lucrările dosarului.

Critica reținerii prevederilor art. 3201 C. proc. pen. față de inculpatul M.N. a fost consemnată de Parchet, în recurs, și sub aspectele sale instituționale - „nu suntem în prezența unei poziții procesuale exprimată de o manieră neechivocă, inculpatul a arătat constant că nu a luat legătura cu niciun magistrat de la Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și că fiul său nu a cunoscut nimic despre existența acestor înțelegeri ilegale. Art. 3201 C. proc. pen. nu poate fi aplicat decât în totalitate aceluiași inculpat, presupune ca inculpatul să recunoască în totalitate faptele reținute în actul de sesizare. Recunoașterea trebuie să fie totală și necondiționată sub aspecte de fapt, singura contestare admisibilă fiind numai cu privire la încadrarea juridică. De altfel, cu prilejul dezbaterilor din apel apărătorul ales a solicitat schimbarea de încadrare juridică a faptelor precum și achitarea conf. art. 10 lit. d) C. proc. pen.”.

Or, inculpatul M.N. a manifestat încă de la început o atitudine procesuală ce poate să se grefeze de incidența art. 3201 C. proc. pen. (actual art. 375 C. proc. pen.), existând depoziție expresă din partea sa în acest sens la nivelul instanței de apel, reluată în integralitatea sa și în recurs.

În detaliu:

- Este real că inculpatul a învederat că nu a luat legătura cu niciun magistrat de la Înalta Curte de Casație și Justiție, aspectul însă se coroborează cu esența actului de sesizare și starea de fapt imputată acestuia, în sensul că a pretins sume de bani în schimbul influenței pe care susținea că o putea exercita asupra judecătorilor”. De altfel, pentru realizarea infracțiunii de trafic de influență nu are importanță dacă intervenția pretinsă se materializează sau nu. Pe de altă parte, învederarea acestui din urmă detaliu de către o persoană cercetată, pentru circumstanțiere, poate fi acceptată ca fiind oportună.

Sunt reale anumite conotații procesuale detaliate ce s-au derulat în speță, precum ar fi că, cu prilejul dezbaterilor din apel apărătorul ales al inculpatului a solicitat și achitarea, conf. art. 10 lit. d) C. proc. pen., o soluție nespecifîcă procedurii simplificate, însă respectivele critici sunt simple forțări și imputări juridice ce urmăresc un alt rezultat decât cel ce efectiv și normal trebuie să reiasă din atitudinea procesuală manifestată de inculpat.

- Este real că inculpatul a încercat a disculpa pe fiul său, coinculpatul, specificând că: „este real că a fost cooptat și fiul meu, dar acesta nu a știut nimic din ce se întâmplă”.

Esențial însă este conținutul art. 3201 C. proc. pen.: „inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și nu solicită administrarea de probe, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere”.

- Din conținutul acestuia se desprinde situația premisă certă, și anume aceea a recunoașterii în totalitate a faptelor proprii reținute în actul de sesizare a instanței. A interpreta într-o altă formulă conținutul art. 3201 C. proc. pen. presupune ca atitudinea de recunoaștere a unui inculpat într-o cauză penală să fie cheia de boltă a soluției de condamnare pentru toți inculpații implicați în cauza respectivă, ceea ce nu este normal. În sprijinul unei astfel de interpretări vine și decizia nr. 17/2012, recurs în interesul legii, unde se specifică următoarele: „Hotărârea de condamnare a unui participant nu afectează imparțialitatea judecătorului în soluționarea cauzei privindu-i pe ceilalți participanți, având în vedere caracterul personal al răspunderii penale. Procedura prevăzută la art. 3201 C. proc. pen. presupune o analiză a condițiilor în care recunoașterea vinovăției proprii produce efectele prevăzute de lege, astfel că probele administrate în faza de urmărire penală față de persoana care solicită aplicarea acestei proceduri sunt suficiente pentru a permite stabilirea unei pedepse pentru fapta proprie, ceea ce înlătură posibilitatea ca instanța de judecată să se refere la vinovăția persoanelor față de care cercetarea judecătorească va continua în cauza disjunsă. în situația trimiterii în judecată a mai multor inculpați, instanța are de evaluat vinovăția fiecăruia dintre ei. Chiar dacă acțiunea penală este indivizibilă, extinzându-se asupra tuturor celor care au participat la comiterea infracțiunii, caracterul personal al acțiunii penale subzistă, ca o consecință a caracterului personal al răspunderii penale”. În concluzie, în condițiile în care inculpatul M.N. a manifestat încă de la început o atitudine procesuală ce putea să se grefeze de incidența art. 3201 C. proc. pen. (actual art. 375 C. proc. pen.); coroborat cu existența unui cadru legislativ de stabilire a parametrilor de timp în cadrul cărora poate fi invocată instituția juridică respectivă, ce dincolo de lipsa sa de statornicie și predictibilitate, a fost respectat de inculpat; toate converg în ideea de corectitudine a celor consemnate la nivelul instanței de apel, respectiv reținerea art. 3201 C. proc. pen. în cauză.

Cât privește individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, Înalta Curte apreciază că acestea pot fi reduse.

Esențial juridic, dincolo de aspectele ce țin de lipsa de incidență legală a vreunui caz de casare expres reglementat în cauză, invocarea cazului de casare de la pct. 14 pentru recurentul N.M. fiind inoportună, în prealabil fiind explicitată lipsa de consistență faptică și juridică în invocarea cazului de casare de la pct. 12 al art. 3859 C. proc. pen. de către recurentul M.O., instanța de recurs este abilitată și în același timp obligată în a realiza o analiză a speței și din perspectiva regulii constituționale a „aplicării legii penale mai favorabile” - art. 5 actual C. pen.

Din această perspectivă, realizând o corespondență de încadrare juridică, în sensul incidenței art. 291 alin. (1) actual C. pen., respectiv complicitate la aceeași infracțiune pentru inculpatul M.O. (atât pentru acuratețe juridică, cât și pentru a putea vorbi de texte de lege ce efectiv sunt, la momentul pronunțării deciziei din recurs, formal în vigoare), se poate observa că pentru respectiva infracțiune de trafic de influență pedeapsa legală este închisoarea de la 2 la 7 ani, comparativ cu închisoarea de la 2 la 10 de ani din vechiul cod. În același plan și limite sancționatorii se regăsește și infracțiunea de cumpărare de influență.

O astfel de discrepanță dă naștere la un proces de individualizare a pedepsei în recurs, grefat tocmai pe incidența art. 5 C. pen. în speță, în cuprinsul căruia criteriul formulei de stabilire a duratei pedepsei închisorii, avut în vedere în toată complexitatea sa de către instanța de apel este extrem de important.

Observând orientarea instanței imediat ierarhic inferioară, instanța de recurs preia concepția, și raportat la noile limite de pedeapsă micșorate, va cuantifica sancțiunile, în urma descontopirii și înlăturării sporurilor, la câte 4 ani închisoare pentru M.N. și câte 2 ani închisoare pentru M.O., inclusiv în ceea ce privește instituția concursului real și a efectelor reținerii sale fiind de aplicat tot prin prisma legii penale mai favorabile, cu menținerea acelorași modalități de executare a sancțiunilor (cu reducerea implicită a termenului de încercare), menținând restul dispozițiilor hotărârilor ce nu sunt contare.

În consecință, sub aspect procedural, recursurile celor doi inculpați vor fi de admis, pe considerentele art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., pe același palier juridic aflându-se și recursul Parchetului, care are acest drept plenar de a folosi calea de atac în concordanță cu prevederile constituționale potrivit cărora, în activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societății și apără ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor [art. 131 alin. (1) din Constituția României], având dreptul și obligația de a veghea la respectarea legalității procesului penal.

Cheltuielile judiciare în recurs au rămas în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați și de inculpații M.N. și M.O. împotriva deciziei penale nr. 158/A din 10 iunie 2013 a Curții de Apel Galați, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori.

Casează în parte decizia penală atacată și sentința penală nr. 117 din 06 martie 2012 a Tribunalului Galați numai sub aspectul aplicării legii penale mai favorabile și în rejudecare:

Face aplicarea dispozițiilor art. 5 C. pen. și în consecință:

Descontopește pedeapsa rezultantă de 5 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului M.N. în pedepsele componente de 5 ani închisoare și 5 ani și 4 luni închisoare pe care le repune în individualitatea lor.

Înlătură sporul de 2 luni închisoare.

Reduce de la 5 ani închisoare la 4 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului M.N. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 375 C. proc. pen. (faptă din cursul anului 2008) cu aplicarea art. 5 C. pen.

Reduce de la 5 ani și 4 luni închisoare la 4 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului M.N. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență în formă continuată, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen., în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., reținând și prevederile art. 375 C. proc. pen. (faptă din cursul anului 2009 și din lunile martie - aprilie 2010) cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. dispune ca inculpatul M.N. să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare.

Constată că inculpatul M.N. este arestat în altă cauză.

În baza art. 72 C. pen. deduce din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 28 aprilie 2010 la 11 aprilie 2011.

Descontopește pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului M.O. în cele două pedepse componente de câte 2 ani și 10 luni închisoare pe care le repune în individualitatea lor.

Înlătură sporul de 2 luni închisoare.

Reduce de la 2 ani și 10 luni închisoare la 2 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului M.O. pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de trafic de influență în formă continuată, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 291 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (faptă din perioada martie - aprilie 2010) și art. 5 C. pen.

Reduce de la 2 ani și 10 luni închisoare la 2 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului M.O. pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de cumpărare de influență în formă continuată, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 292 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. (faptă din luna aprilie 2010).

În baza art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. dispune ca inculpatul M.O. să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

În baza art. 72 C. pen. deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 23 aprilie 2010 la 11 aprilie 2011.

Menține dispozițiile privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani pe durata unui termen de încercare de 4 ani (compus din cuantumul pedepsei aplicate la care se adaugă un interval de timp de 2 ani) redus ca urmare a aplicării art. 5 C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu,în sume de câte 200 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 28 februarie 2014.