Inadmissibility of repeated criminal revision request and scope of review for final sentence individualization

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 75 din data de 09 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Călărași, în baza art. 403 C. proc. pen., s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de către condamnatul B.V.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut că prin cererea introdusă la Tribunalul Călărași la data de 19 aprilie 2013 și înregistrată sub nr. 1076/116/2013, condamnatul B.V. a formulat cerere de revizuire împotriva sentinței penale nr. 70/2007 pronunțată în Dosarul nr. 713/116/2007 al Tribunalului Călărași, motivat de faptul că martorii audiați în dosarul de fond au dat declarații mincinoase în baza cărora el a fost condamnat pe nedrept, iar împotriva acestora nu s-a pronunțat nicio hotărâre de condamnare.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași a formulat concluzii de respingere ca inadmisibilă a cererii formulată de condamnat întrucât din examinarea probelor administrate în cauză a rezultat că inculpatul este autorul faptei, condamnarea acestuia fiind dispusă legal și temeinic, iar în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 394 C. proc. pen.

În cauză, s-a dispus atașarea dosarului de fond.

Cererea de revizuire a fost examinată în baza art. 403 C. proc. pen., modificat prin Legea nr. 202/2010, respectiv în camera de consiliu, fără citarea părților și fără participarea procurorului.

Analizând motivele revizuirii, raportul din sistemul ECRIS, dar și dosarul, Tribunalul a constatat că revizuientul a promivat și alte cereri pentru aceleași motive, situație care face incidente dispozițiile art. 403 alin. (31) C. proc. pen., în sensul că cererea este inadmisibilă, astfel că respins cererea de revizuire formulată de condamnatul revizuient B.V. împotriva sentinței penale nr. 70/2007 pronunțată în Dosarul nr. 713/116/2007 al Tribunalului Călărași.

În esență, s-a reținut că pentru aceleași motive condamnatul a mai formulat cereri de revizuire care au fost anterior respinse, instanța având în vedere și decizia în interesul legii nr. 36 din 14 decembrie 2009, potrivit căreia cererile repetate de revizuire sunt inadmisibile dacă există identitate de persoane, temei legal, de motive și apărări invocate, motiv pentru care instanța de fond a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnat.

Împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul Călărași a declarat apel revizuentul condamnat, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând, prin apărătorul desemnat din oficiu, admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și, în rejudecare, admiterea cererii de revizuire în temeiul dispozițiilor art. 394 lit. b) C. proc. pen.

Prin decizia penală nr. 161 din 14 iunie 2013 a Curții de Apel București, secția l penală, s-a respins ca nefondat apelul condamnatului revizuent împotriva sentinței mai sus enunțate.

Instanța de apel a reținut, în esență, că revizuentul a mai formulat și alte cereri de revizuire pentru aceleași motive, în cauză fiind incidente disp. art. 403 C. proc. pen.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuentul B.V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei respingeri a cererii de revizuire, reiterând motivele din cererea introductivă și apel, iar în fața instanței de recurs, la termenul din data de 12 februarie 2014, cu prilejul ultimului cuvânt, acesta a arătat că prin formularea acestei cereri tinde la reducerea pedepsei.

Examinând cauza în temeiul art. 3859 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Față de data pronunțării deciziei recurate se constată că sunt aplicabile dispozițiile legii noi de procedură penală, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 și, având în vedere că recursul declarat de revizuient nu a fost motivat în termenul prevăzut de art. 38510 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte nu poate examina decât cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu.

Cu ocazia dezbaterilor, apărătorul recurentului a susținut că se impune casarea hotărârilor și în rejudecare admiterea cererii de revizuire, întrucât datorită declarației martorei M.L., revizuentul a primit pedeapsa de 25 de ani închisoare, iar în opinia revizuentului cuantumul acesteia este exagerat și a solicitat reindividualizarea pedepsei, invocând dispozițiile art. 385 pct. 172 C. proc. pen.

Acest caz de casare nu poate fi avut în vedere din oficiu, iar critica privind greșita individualizare a pedepsei nu se încadrează în dispozițiile legale mai sus menționate.

Mai mult, trebuie precizat că judecarea recursului se realizează din perspectiva soluției pronunțate prin sentință și decizia recurate - fiind vorba despre soluționarea unei cereri de revizuire ce a fost respinsă ca inadmisibilă, și nu de soluționarea fondului cauzei.

Drept urmare, criticile trebuie limitate a priori la dispozițiile art. 394 și urm. C. proc. pen., din perspectiva admisibilității căii extraordinare de atac, fără să se poată pune în discuție legalitatea sau temeinicia pedepsei aplicate prin hotărârea penală atacată de revizuient, care are caracter definitiv și se bucură de autoritate de lucru judecat.

Se constată însă că hotărârile nu au fost criticate în acest cadru, prin invocarea nelegalității soluției de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire.

Fată de cele reținute, constatând că nu sunt incidente nici celelalte cazuri de casare ce ar putea fi avute în vedere din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul condamnat B.V. împotriva deciziei penale nr. 161 din 14 iunie 2013 a Curții de Apel București, secția l penală.

Obligă recurentul revizuent condamnat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12 februarie 2014.