Group armed assault: Qualified Homicide Attempt vs. Bodily Injury Classification and Penalty Mitigation for Cooperative Defendants

Deliberând asupra recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, inculpatul N.M.N., inculpatul F.C., inculpatul T.F. și partea vătămată M.C.G. împotriva deciziei penale nr. 210 din 13 iulie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 148/F din data de 18 februarie 2011, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins - ca neîntemeiată - cererea formulată de inculpatul N.M.N. de schimbare a încadrării juridice din art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. în art. 26 C. pen. raportat la art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen.

În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.D. la o pedeapsă de 8 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., a mai condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., au fost contopite pedepsele de mai sus, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, de 8 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus durata reținerii și arestării preventive de la 20 mai 2010 la zi.

În baza art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.I. la o pedeapsă de 7 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., a mai fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, de 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus durata reținerii și arestării preventive de o zi - 20 mai 2010 și de la 03 iunie 2010 la zi.

În baza art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul V.C. la o pedeapsă de 8 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., a mai fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus durata reținerii și arestării preventive de o zi - 20 mai 2010 și de la 03 iunie 2010 la zi.

În baza art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul R.M. la o pedeapsă de 7 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., a mai fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, de 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus durata reținerii și arestării preventive de o zi - 20 mai 2010 și de la 03 iunie 2010 la zi.

În baza art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., a fost condamnat inculpatul B.L. la o pedeapsă de 3 ani și 9 luni închisoare.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale și împlinirea vârstei de 18 ani.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., a mai fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 9 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale și împlinirea vârstei de 18 ani.

S-a făcut aplicarea art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale, după împlinirea vârstei de 18 ani.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus durata reținerii și arestării preventive de la 20 mai 2010 la zi.

În baza art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 74 lit. a), c) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a mai fost condamnat inculpatul B.I. la o pedeapsă de 4 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 74 lit. a), c) și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 861 alin. (1) și art. 862 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 7 ani.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

S-a atras atenția inculpatului asupra art. 864 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, s-a dispus și suspendarea executării pedepsei accesorii aplicată inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus durata reținerii și arestării preventive de o zi - 20 mai 2010 și de la 03 iunie 2010 la 01 februarie 2011.

În baza art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. și art. 74 lit. c) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul N.M.N. la o pedeapsă de 4 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 864 C. pen., s-a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1539 din 23 decembrie 2008 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr. 87 din 09 aprilie 2009 a Curții de Apel București și s-a dispus executarea în întregime a pedepsei, care nu s-a contopit cu pedeapsa aplicată în speță, în final inculpatul având de executat pedeapsa de 8 ani închisoare.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 lit. c) și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., a mai fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare.

În baza art. 864 C. pen., s-a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1539 din 23 decembrie 2008 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr. 87 din 09 aprilie 2009 a Curții de Apel București și dispune executarea în întregime a pedepsei, care nu s-a contopit cu pedeapsa aplicată în speță, în final inculpatul având de executat pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., s-au contopit pedepsele astfel cum au fost stabilite, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus durata reținerii și arestării preventive de la 20 mai 2010 la zi.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 74 lit. a), c) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul F.C. la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei.

S-a dispus înlăturarea aplicării dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 81 și art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani.

S-a atras atenția inculpatului asupra art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei, s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii aplicată inculpatului.

În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus durata reținerii și arestării preventive de la 20 mai 2010 la data punerii efective în libertate a inculpatului.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 74 lit. a), c) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul T.F. la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei.

Au fost înlăturate dispozițiile art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 81 și art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei, s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii aplicată inculpatului.

În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus durata reținerii și arestării preventive de la 20 mai 2010 la data punerii efective în libertate a inculpatului.

S-a luat act că partea vătămată M.C. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la câte 300 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut că prin rechizitoriul nr. 1131/P/2010 din 25 iunie 2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, inculpații C.D. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen. și art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. c) și art. 33 lit. a) C. pen.; C.I. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen. și art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. c) și art. 33 lit. a) C. pen.; B.L. - pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen. și art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 99 și urm. și art. 33 lit. a) C. pen.; V.C. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen. și art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. c) și art. 33 lit. a) C. pen.; R.M. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen. și art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. c) și art. 33 lit. a) C. pen.; B.I. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen. și art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. c) și art. 33 lit. a) C. pen.; N.M.N. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen. și art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. c) și art. 33 lit. a) C. pen.; F.C. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 26 rap. la art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen. și art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. c) și art. 33 lit. a) C. pen. și T.F. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 26 rap. la art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen. și art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. c) și art. 33 lit. a) C. pen. S-a reținut, în actul de sesizare a instanței, că în seara zilei de 07 martie 2010, în jurul orei 21.00, inculpații (mai puțin F.C. și T.F.) au pătruns în incinta sălii de jocuri mecanice A.G. din comuna J., județul Ilfov, purtând cagule și au exercitat acte de violență fizică asupra părții vătămate M.C., lovind-o cu topoare, bâte, cuțite, pumni și picioare, provocându-i astfel o fractură frontală cu înfundare.

În aceeași seară, cu ocazia agresării părții vătămate în loc public și fiind înarmați, inculpații au tulburat și liniștea publică.

În ceea ce-i privește pe inculpații F.C. și T.F. s-a reținut în rechizitoriul Parchetului că participarea acestora la incident îmbracă forma complicității morale - cel puțin; aceștia i-au însoțit pe coinculpati la locul faptei, iar prezența lor la momentul în care s-au pus cagulele și s-au împărțit armele a reprezentat o încurajare a coinculpaților la săvârșirea faptei. Mai mult, aceștia au asigurat paza locului, fugind în momentul în care au auzit că intervin organele de poliție.

Situația de fapt mai sus expusă se dovedește cu următoarele mijloace de probă: declarație parte-vătămată; acte medicale; raport de expertiză medico-legală; declarații de martori; declarații de inculpați; procese-verbale și planșe fotografice privind efectuarea unor recunoașteri după fotografii, respectiv imagini; procese-verbale și planșe fotografice privind efectuarea de percheziții domiciliare.

Nici în cursul urmăririi penale și nici în cel al judecății partea vătămată nu s-a constituit parte civilă, solicitând doar condamnarea inculpaților pentru faptele comise.

În cursul cercetării judecătorești au fost ascultați inculpații, poziția acestora fiind una de parțială recunoaștere a comiterii faptelor.

Pentru inculpatul minor B.L. s-a dispus și efectuat un referat de evaluare la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, acesta fiind depus la dosarul cauzei.

În circumstanțiere personală pentru fiecare dintre inculpați au fost depuse înscrisuri, caracterizări și acte de stare civilă și a fost audiat câte un martor (în acest sens s-au audiat martorii J.A., B.D., L.M., C.T., B.D., B.P.M., C.E.).

Au fost audiați martorii din rechizitoriu R.I., R.T. și I.L.A., aceștia menținând în totalitate declarațiile date în cursul urmăririi penale.

Tribunalul reține că deși s-a încercat audierea martorilor cu identitate protejată - „F.I., M.E. și P.C.” - acest lucru nu a fost posibil, din procesele-verbale întocmite de procuror rezultând că persoane din anturajul inculpaților C.D., C.I. și V.C. au amenințat că vor face toate demersurile pentru a-i identifica în vederea răzbunării, putând fi pusă în pericol astfel viața sau integritatea lor corporală.

În această situație, Tribunalul a constatat că nu este posibilă audierea acestor martori și în fața instanței, dispunând în conformitate cu dispozițiile art. 327 alin. (3) C. proc. pen.

Din analiza coroborată a întregului material probator administrat în cauză în cele două faze procesuale, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

În data de 07 martie 2010, având în vedere un conflict anterior cu partea vătămată M.C., inculpatul C.D. i-a contactat, nemijlocit sau prin intermediul fiului său B.L., pe inculpații V.C., B.I., F.C., N.M.N., T.F., R.M., C.I. și le-a solicitat să-l însoțească la un local din comuna J., județul I.

Drept urmare, în aceeași seară, în jurul orei 21.00, cei nouă inculpați (plus alte două persoane cunoscute drept „G.M.” și „D.”) s-au deplasat în comuna J. cu un autoturism de teren marca M. (stând fie pe banchetele autoturismului, fie în portbagaj), cu volan pe partea dreaptă, înmatriculat în străinătate, oprind în fața sălii de jocuri mecanice A.G. din această comună.

După ce au coborât din cele două autoturisme, inculpații au luat din portbagaj mai multe bâte și un topor, iar o parte dintre ei și-au pus cagule sau și-au acoperit capul cu glugă ori șapcă.

Inculpații C.D., B.L., V.C., B.I., R.M., C.I., precum și „G.M.” și „D.”, au pătruns în incinta sălii de jocuri și, după ce au somat persoanele prezente să stea în poziția culcat, s-au năpustit asupra părții vătămate M.C., aceasta fiind lovită în mod repetat cu pumnii, picioarele și obiectele menționate (topor, cuțite și bâte). Inculpatul N.M.N. a rămas în dreptul ușii de acces, în timp ce inculpații T.F. și F.C., nu au pătruns în incintă, rămânând în fața sălii de jocuri.

Conform raportului de expertiză medico-legală al Serviciului de Medicină Legală din cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență Ilfov, numitul M.C. a fost internat în perioada 08 martie 2010 - 11 martie 2010, cu diagnosticul TCC minor grad 0 (afirmativ agresiune). Traumatism facial. Fractură cu înfundare frontală stânga. Plăgi contuze scalp. Hemoragie subconjunctivală. Leziunile traumatice prezentate au putut fi produse lovire cu corpuri dure, cât și cu corp tăietor-despicător (posibil topor), leziuni care au necesitat cca. 50 de zile de îngrijiri medicale și pot data din 07 martie 2010.

Prima instanță a subliniat că neproducerea unui rezultat fatal a fost rezultatul întâmplării, hazardului, șansei, si nu rezultatul voinței agresorilor, care au exercitat acte de violență gravă față de partea vătămată, folosind instrumente apte să producă moartea (topor, bâte), vizând o zonă vitală și provocând o fractură frontală cu înfundare.

Agresiunea la care a fost supusă partea vătămată este dovedită cert cu declarațiile acesteia coroborate cu raportul de expertiză medico-legală, cu declarațiile martorilor, cu declarațiile inculpaților și nu în ultimul rând cu înregistrările camerelor video din incinta sălii de jocuri.

De altfel, inculpații au negat inițial comiterea vreunei infracțiuni, pentru ca după prezentarea imaginilor surprinse de camerele video din incinta sălii de jocuri să-și schimbe poziția, recunoscând participarea lor la săvârșirea faptelor, dar doar în măsura în care apăreau pe aceste imagini.

Din această cauză declarațiile lor conțin contradicții, însă materialul probator administrat în cauză a reliefat cert următoarele aspecte:

A existat un conflict anterior între inculpatul C.D. și partea vătămată M.C., însă acesta datează din urmă cu trei ani; toți cei nouă inculpați (plus două persoane rămase neidentificate) au cunoscut motivul deplasării lor la sala de jocuri din comună, incitați fiind de inculpatul C.D. (ajutat la mobilizarea lor de fiul său minor B.L.); știind că se urmărește agresare părții vătămate, inculpații au acceptat să meargă împreună la sala de jocuri unde se afla acesta, iar reprezentarea celor ce urmau să se întâmple a fost definitivată fără echivoc în momentul în care au ajuns în fața sălii respective, au coborât din mașina în care au venit toți înghesuiți și s-au împărțit obiecte contondente care să folosească la lovirea părții vătămate.

Tribunalul reține că din acest moment, participarea inculpaților îmbracă diverse forme; astfel, în incinta sălii de jocuri au intrat C.D., C.I., B.L., V.C., R.M. și B.I. Inculpatul N.M.N. i-a urmat pe aceștia, dar a rămas în dreptul ușii de acces, iar inculpații F.C. și T.F. au rămas în afara sălii de jocuri, fugind la scurt timp de la derularea incidentului.

Toți cei care au intrat în sală au strigat la cei prezenți să stea „culcat”, s-au dispus în diverse colțuri ale încăperii, astfel încât toată sala să o aibă sub control, parte din ei au sărit să-l lovească pe partea vătămată, ceilalți contribuind la reducerea posibilităților acesteia de a se apăra sau de a primi ajutor, acțiunile fiecărui inculpat integrându-se în ansamblul celor comise de ceilalți inculpați.

Declarațiile martorilor cu identitate protejată coroborate cu imaginile surprinse de camerele video ale sălii de jocuri fac dovada certă a următoarelor împrejurări: primul care a intrat în sala de jocuri a fost B.L., urmat de „M.” care avea pe cap o glugă de culoare deschisă; al treilea care a intrat a fost C.I., urmat de C.D. care avea pe față o cagulă de culoare deschisă. A cincea persoană care a intrat în sală a fost inculpatul B.I., având pe cap o cagulă, a șasea persoană a fost (R.M.) cu o șapcă pe cap de culoare deschisă, a șaptea persoană a fost V.C. având pe cap o cagulă de culoare închisă și o bâtă în mână. A opta persoană care a intrat în sală a fost „M.” (neidentificat) având în mână un topor și a noua persoană a fost N.M.N., care s-a așezat în ușa de acces a sălii, fără a intra înăuntrul ei și având pe cap o glugă.

Pe imaginile surprinse de camerele video se observă cum unele dintre aceste persoane se îndreaptă din nou către ușa de acces, apoi intră iar în sală C.I. având în mână un topor și fugind spre încăperea unde se afla ruleta, moment în care apar C.D. și „M.” (neidentificat) care îl trăgeau pe partea vătămată căzut pe jos.

Partea vătămată încearcă să se ridice, dar este prins lângă scara de urcare la etaj și lovit de C.D. și „M.” cu pumnii și picioarele. Ambii aveau cuțite în mână, iar C.D. lovește partea vătămată cu cuțitul în timp ce acesta era căzut lângă scară. Lângă ei se află B.L., de asemenea cu un cuțit în mână.

Din imaginile surprinse la masa de ruletă - unde se afla inițial partea vătămată - se observă (recunoscuți și de martorii cu identitate protejată) - când intră în această încăpere B.L., C.D. și R.M.; cei doi din urmă se reped spre partea vătămată și după ce acesta cade încep să tragă de el, iar când partea vătămată e tot jos, lângă masa de ruletă, se observă cum este lovit de V.C. - care avea o bâtă în mână - și de C.I., „M.” și B.L. cu pumnii și picioarele.

Din declarația martorului cu identitate protejată „F.I.” reiese că i-a recunoscut - încă din momentul difuzării primelor imagini la TV - pe C.I. („care l-a lovit pe partea vătămată cu un topor în zona capului”), pe C.D. („care l-a tras pe partea vătămată de la masa de ruletă și l-a lovit”), pe V.C., R.M. și B.L. („care îl loveau pe partea vătămată cu pumnii și picioarele, în timp ce acesta era căzut jos”).

La un moment dat, C.I. - care se afla chiar lângă picioarele părții vătămate - îl lovește pe acesta cu un topor în zona capului, iar B.L. - care se afla lângă capul părții vătămate - îl lovește cu piciorul în zona capului.

Toate cele expuse reliefează situația de fapt și mijloacele de probă cu care se dovedește aceasta, concluzia fiind că cei care l-au lovit crunt, cu sânge rece și efectiv pe partea vătămată sunt inculpații C.D., C.I., B.L., V.C. și R.M.

În ceea ce-i privește pe inculpații N.M.N. (care a stat în ușa de acces a sălii de jocuri) și B.I. (care a intrat în sală, dar nu l-a lovit efectiv pe partea vătămată), prima instanță a constatat că aceștia au acționat simultan cu ceilalți inculpați ale căror acțiuni au fost descrise amănunțit, cu aceeași intenție și completându-se unul pe altul. Fiecare a acționat conștient că participă ca autor în comun cu ceilalți la producerea rezultatului, astfel că chiar dacă nu au lovit efectiv pe partea vătămată, au contribuit implicit la slăbirea forțelor fizice și psihice ale părții vătămate, la excluderea posibilităților de rezistență sau de fugă ale acesteia, iar acoperirea capului cu glugă și pătrunderea în grup și în forță în sala de jocuri, denotă scopul zădărnicirii oricărei împotriviri sau riposte.

Pentru aceste argumente, Tribunalul a constatat ca dovedită - fără putință de tăgadă - vinovăția inculpaților C.D., C.I., B.L., V.C., R.M., N.M.N. și B.I. în săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat - prevăzută de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. (fapta fiind săvârșită în loc public) și, pe cale de consecință, a respins cererea inculpatului N.M.N. de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de complicitate la tentativă la omor calificat.

Cu privire la infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. și reținută în sarcina acelorași inculpați despre care s-a făcut vorbire, Tribunalul a constatat că obiectul acesteia vizează relațiile sociale care asigură ordinea publică, bazată pe respectarea regulilor de conviețuire socială de către toți cetățenii și este necesar ca fapta să se comită în public și să aibă o anumită gravitate.

S-a reținut că, în speță, toți cei șapte inculpați au proferat acte și gesturi de o gravitate care corespunde cerințelor legale (pătrunzând într-un loc public înarmați, în grup și provocând scandal în incinta sălii de jocuri), astfel că sunt întrunite toate elementele constitutive ale infracțiunii sus menționate.

Modul lor de acționare a adus atingere bunelor moravuri, speriind persoanele care se mai aflau în sala de jocuri și întrerupând cursul normal al activităților ce se desfășurau acolo (printre altele, martora I.L. - angajată la sala respectivă - a sărit pe geam de frică, iar martorul R.T. a fost lovit „din greșeală” - cum singur a susținut în declarațiile sale).

În încadrările juridice au fost reținute pentru inculpatul minor B.L. dispozițiile art. 99 și urm. C. pen., iar pentru ceilalți inculpați circumstanța agravantă a comiterii faptelor împreună cu un minor prevăzută de art. 75 lit. c) C. pen.

Însă, în funcție de gradul de participare al fiecărui inculpat la comiterea faptelor, de circumstanțele lor personale, de lipsa sau prezența antecedentelor penale, de gradul de pericol social concret al infracțiunilor săvârșite și de toate celelalte criterii generale de individualizare, judecătorul fondului a aplicat pedepse diferite acestor inculpați.

Astfel, pentru inculpații care au lovit efectiv partea vătămată, năpustindu-se asupra acesteia cu violență, Tribunalul nu a dat efect circumstanțelor atenuante în sensul reducerii sub minimul special prevăzut de lege a pedepselor ce urmează a fi aplicate, ci s-a orientat spre acest minim pentru inculpații necunoscuți cu antecedente penale și care au avut pe parcursul judecății o atitudine de recunoaștere a faptelor, chiar cu intenția de a-și minimaliza la maxim gradul de vinovăție.

În această situație, s-a reținut că se află inculpații majori C.I. și R.M. și inculpatul minor B.L.

Pentru inculpatul minor, Tribunalul a avut în vedere virulența acțiunilor sale (acesta intrând primul în sala de jocuri, înarmat), lovirea efectivă a părții vătămate, dar și influența nefastă a tatălui său - coinculpatul C.D. - vârsta și gradul de educație primit până la acest moment, mediul din care provine și concluziile referatului de evaluare (care evidențiază preponderența factorilor care pot influența în mod negativ inculpatul, precum și faptul că resursele care pot sprijini evoluția sa comportamentală sunt limitate; se reține și atitudinea lui directă față de consilierul de probațiune, față de care a ascuns detalii cu privire la trecutul său infracțional, ce constituie un factor de natură a accentua un comportament infracțional).

De aceea, Tribunalul a apreciat că scopul preventiv și educativ al pedepsei poate fi atins doar printr-un cuantum minim - dar nu sub acesta - și doar prin executare în regim de detenție și nu cu suspendarea sub supraveghere a executării.

Pentru inculpatul C.D., prima instanță a avut în vedere la individualizarea pedepselor - pe lângă criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. - atât împrejurarea că acesta este și autorul moral al infracțiunilor deduse judecății, dar și starea de recidivă postexecutorie ce rezultă din fișa de cazier aflată la dosarul de urmărire penală (condamnat anterior la o pedeapsă de 3 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării ei pe un termen de încercare de 6 ani, pentru infracțiunea de furt, prin sentința penală nr. 982 din 03 aprilie 2002 a Judecătoriei Buftea).

Cu privire la inculpatul V.C., s-a reținut, de asemenea, că este recidivist postexecutoriu, stare de care Tribunalul a ținut seama la individualizarea pedepselor (condamnat anterior la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de complicitate la furt calificat, prin sentința penală nr. 41 din 15 octombrie 2007 a Judecătoriei Cornetu, definitivă prin decizia penală nr. 1326 din 27 octombrie 2007 a Curții de Apel București, pedeapsă executată la termen, liberat la 11 octombrie 2008.

Pentru inculpații C.D., C.I., B.L., V.C. și R.M., Tribunalul a aplicat - pe lângă pedepsele pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat - și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durate determinate după executarea pedepselor principale și după împlinirea vârstei de 18 ani pentru inculpatul B.L.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., au fost contopite cele două pedepse aplicate fiecărui inculpat, aceștia având de executat pedepsele cele mai grele, pe durata executării acestora urmând a se face aplicarea dispozițiilor art. 71 și ale art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest preventiv a acestor inculpați - nefiind schimbate temeiurile care au dus la luarea acestei măsuri. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus durata reținerii și arestării preventive de la 20 mai 2010 la zi (pentru inculpații C.D. și B.L.) și de o zi - 20 mai 2010 și de la 03 iunie 2010 la zi (pentru inculpații C.I., V.C. și R.M.).

Pentru inculpații B.I. și N.M.N., Tribunalul a apreciat că, deși s-a stabilit vinovăția acestora ca autori ai infracțiunilor de tentativă la omor calificat și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, gradul de participare la comiterea faptelor - reliefat de acțiunile non violente ale acestora - și circumstanțele lor personale (vârstă, lipsa antecedentelor penale, recunoașterea și regretul manifestate în cursul procesului) îi îndreptățesc la pedepse sub minimul special prevăzut de lege, ca efect al reținerii și aplicării de circumstanțe atenuante.

Și pentru acești inculpați s-a aplicat, pe lângă pedepsele pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat - și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durate determinate după executarea pedepselor principale și s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 și ale art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Ținând seama de persoana inculpatului B.I. și de comportamentul lui după comiterea faptelor, Tribunalul a apreciat că pronunțarea condamnării constituie pentru acesta un avertisment serios și chiar fără executarea pedepsei rezultante, nu va mai comite alte infracțiuni.

De aceea, instanța de fond a dispus - pentru acest inculpat - suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare orientat spre maximul care poate fi stabilit de judecător, cu stabilirea în sarcina inculpatului a obligațiilor pe care trebuie să le respecte în conformitate cu art. 863 C. pen. și atrăgând atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus pentru acest inculpat durata reținerii și arestării preventive de o zi - 20 mai 2010 și de la 03 iunie 2010 la 01 februarie 2011 (dată la care a fost pus în libertate prin decizia Curții de Apel București).

Pentru coinculpatul N.M.N., Tribunalul a dispus aceeași modalitate de executare a pedepsei, dat fiind faptul că acesta este recidivist postcondamnatoriu (condamnat anterior la o pedeapsă de 4 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării, prin sentința penală nr. 1539 din 23 decembrie 2008 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr. 87 din 09 aprilie 2009 a Curții de Apel București), astfel că s-a dispus revocarea acestei suspendări sub supraveghere pe lângă fiecare dintre cele două pedepse ce au fost aplicate în speță și executarea în întregime a pedepsei care nu s-a contopit cu pedepsele astfel aplicate.

Pe lângă pedeapsa pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, s-a aplicat și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durată determinată după executarea pedepsei principale și se face aplicarea dispozițiilor de la concursul de infracțiuni pentru pedepsele astfel stabilite, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 și ale art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest preventiv a acestui inculpat - nefiind schimbate temeiurile care au dus la luarea acestei măsuri - și în baza art. 88 C. pen., s-a dedus durata reținerii și arestării preventive de la 20 mai 2010 la zi.

În ce privește activitatea infracțională desfășurată de inculpații F.C. și T.F., Tribunalul a constatat dovedită vinovăția acestora în săvârșirea infracțiunii de complicitate la tentativă la omor calificat pentru următoarele considerente:

Așa cum s-a arătat deja, acești doi inculpați - în deplină cunoștință de cauză - au acceptat să meargă împreună cu coinculpații care aveau de gând agresarea părții vătămate.

Prezența acestora la locul faptei, precum și la momentul în care s-au pus cagulele sau glugile în cap și s-au împărțit armele și obiectele contondente, a reprezentat o încurajare a coinculpaților la săvârșirea faptei.

Activitatea inculpaților de a însoți pe coinculpați, cunoscând intenția lor de a agresa o persoană anume, constituie complicitate morală deoarece, deși nu au avut o contribuție materială în timpul agresiunii, ei au înlesnit realizarea faptei, prin întărirea și întreținerea hotărârii coinculpaților de a săvârși acțiunile violente.

Din analiza materialului probator, a reținut prima instanță că rezultă, de asemenea, că cei doi inculpați deși nu au intrat în sala de jocuri, ci au rămas afară, au fugit după momentul intrării tuturor coinculpaților înarmați sau nu și al „plimbării” unora dintre aceștia pe ușa de acces a sălii.

Nu se poate stabili cu certitudine faptul că inculpații au fugit „când au auzit că intervin organele de poliție” - cum se susține în rechizitoriu - ei fiind singurii rămași afară, iar martora I.L. - care a anunțat poliția - neobservându-i pe aceștia în apropiere după ce a sărit pe geamul sălii de jocuri, așa încât nu se poate reține în cuprinsul activității lor infracționale și asigurarea pazei locului săvârșirii unei infracțiuni.

În raport de toate aceste considerente, Tribunalul a constatat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la tentativă la omor calificat, că vinovăția inculpaților este dovedită, dar având în vedere gradul de pericol social concret al infracțiunii, modalitatea concretă în care au acționat inculpații, datele lor personale (necunoscuți cu antecedente penale, cu atitudine cooperantă pe parcursul procesului penal), s-a apreciat că pot fi reținute în favoarea lor circumstanțe atenuante care să permită aplicarea unor pedepse sub minimul special prevăzut de lege.

S-a aplicat pe lângă pedeapsa pentru această infracțiune și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durată determinată după executarea pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 și ale art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei.

În legătură cu acuzația de autori ai infracțiunii prevăzute de art. 321 alin. (1) C. pen., Tribunalul a constatat că textul încriminează fapta persoanei care în public, comite acte sau gesturi, proferează cuvinte ori expresii sau se dedă la orice alte manifestări, prin care se aduce atingere bunelor moravuri sau se produce scandal public.

Tribunalul a arătat că în condițiile în care nu există nicio dovadă că inculpații ar fi proferat acte sau gesturi care să tulbure liniștea publică, nu au avut asupra lor nicio armă sau obiect contondent, nu au intrat în sala de jocuri, nu au țipat la nimeni și nu au provocat sau susținut un scandal, ci, dimpotrivă, au rămas în afara locului unde s-a produs tulburarea și au părăsit zona la scurt timp de la intrarea coinculpaților în local, s-a constatat că aceștia nu se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii menționate și pe cale de consecință, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea acestor inculpați sub acest aspect, înlăturând aplicarea dispozițiilor referitoare la concursul de infracțiuni.

Constatând îndeplinite cerințele art. 81 C. pen. și apreciind - în raport de persoana inculpaților, de comportamentul lor înainte și după comiterea infracțiunii, de vârsta acestora și gradul de educație - că scopul pedepselor poate fi atins chiar fără executarea lor, prima instanță a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor pe durata unor termene de încercare stabilite conform art. 82 C. pen.

S-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

Pe durata suspendării condiționate a executării pedepselor, s-a dispus și suspendarea pedepselor accesorii aplicate celor doi inculpați.

În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a celor doi inculpați, dacă nu sunt arestați în alte cauze.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus durata reținerii și arestării preventive de la 20 mai 2010 la data punerii lor efective în libertate, pentru ambii inculpați.

În soluționarea laturii civile a cauzei, Tribunalul a luat act că partea vătămată M.C. nu s-a constituit parte civilă.

Împotriva sentințe penale nr. 148/F din data de 18 februarie 2011 a Tribunalului București, secția a II-a penală, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și apelanții intimați inculpați C.D., C.R., B.L., V.C., R.M., B.I., N.M.N., F.C. și T.F. și apelantul parte vătămată M.C.G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia penală nr. 210 din 13 iulie 2011 Curtea de Apel București a admis apelurile declarate de către Parchet și de către inculpații C.D., C.I., V.C., R.M., B.L., N.M.N., F.C., T.F. și B.I. împotriva sentinței penale nr. 148/F din data de 18 februarie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosar nr. 31072/3/2010.

A casat, în parte, sentința penală nr. 148 din 18 februarie 2011, pronunțată de către Tribunalul București, secția a II-a penală, și, în fond:

1. În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată faptei, privind pe inculpatul C.D., din infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., text de lege în baza căruia l-a condamnat la 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 alin. (1) rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. - art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul C.D., va executa pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 alin. (1) rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.

În baza art. 381 C. proc. pen., cu referire la art. 88 C. pen., a computat prevenția inculpatului de la data de 20 mai 2010, la zi.

2. În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată faptei, privind pe inculpatul C.I., din infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., text de lege în baza căruia l-a condamnat la 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 alin. (1) rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare, cu aplicarea art. 71 alin. (1) rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. - art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul C.I., va executa pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 alin. (1) rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 861 și art. 862 C. pen., a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei, pe un termen de încercare de 6 ani.

În baza art. 863 C. pen., a obligat inculpatul ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență, să nu ia legătura cu partea vătămată M.C.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prev. de art. 864 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în cazul neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor și obligațiilor dispuse de instanță.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, se suspendă și executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului.

A dispus, de îndată, punerea în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.

În baza art. 381 C. proc. pen., a dedus din pedeapsa aplicată, durata reținerii de o zi - 20 mai 2010 - și de la 03 iunie 2010, până la data punerii efective în libertate.

3. În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată faptei, privind pe inculpatul V.C., din infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., text de lege în baza căruia l-a condamnat la 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 alin. (1) rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 alin. (1) rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. - art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen., inculpatul V.C. va executa pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 alin. (1) rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.

În baza art. 381 C. proc. pen., cu referire la art. 88 C. pen., a computat prevenția inculpatului, de o zi (24 ore) din data de 20 mai 2010 și de la 03 iunie 2010, la zi.

4. În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată faptei, privind pe inculpatul R.M. din infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., text de lege în baza căruia l-a condamnat la 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 alin. (1) rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare, cu aplicarea art. 71 alin. (1) rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. - art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen., inculpatul R.M. va executa pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 alin. (1) rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 861 C. pen. și art. 862 C. pen., a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei, pe un termen de încercare de 6 ani.

În baza art. 863 C. pen., a obligat inculpatul ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență, să nu ia legătura cu partea vătămată M.C.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prev. de art. 864 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în cazul neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor și obligațiilor dispuse de instanță.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, se suspendă și executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului.

A dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.

În baza art. 381 C. proc. pen., a dedus din pedeapsa aplicată, durata reținerii de o zi - 20 mai 2010 - și, de la 03 iunie 2010, până la data punerii efective în libertate.

5. În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată faptei, privind pe inculpatul B.L., din infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., text de lege în baza căruia l-a condamnat la 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 alin. (1) rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 alin. (1) rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. - art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen., inculpatul B.L. va executa pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 alin. (1) rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 861 C. pen., a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei, pe un termen de încercare de 5 ani în condițiile prevăzute de art. 110 C. pen.

În baza art. 863 C. pen., a obligat inculpatul ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență, să nu ia legătura cu partea vătămată M.C.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prev. de art. 864 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în cazul neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor și obligațiilor dispuse de instanță.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, se suspendă și executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului.

A dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.

În baza art. 381 C. proc. pen., a dedus din pedeapsa aplicată, durata reținerii și a arestării preventive de la 20 mai 2010 până la data punerii efective în libertate.

6. În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată faptei, privind pe inculpatul B.I. din infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), c) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., prin înlăturarea prevederilor art. 74 lit. a), c) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., text de lege în baza căruia l-a condamnat la 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 alin. (1) rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., l-a condamant pe același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare, prin înlăturarea prevederilor art. 74 lit. a), c) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 71 alin. (1) rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. - art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului B.I., urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 alin. (1) rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 861 C. pen. și art. 862 C. pen., a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei, pe un termen de încercare de 6 ani.

În baza art. 863 C. pen., a obligat inculpatul ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență, să nu ia legătura cu partea vătămată M.C.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prev. de art. 864 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în cazul neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor și obligațiilor dispuse de instanță.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, se suspendă și executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului.

A dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.

În baza art. 381 C. proc. pen., a dedus din pedeapsa aplicată, durata reținerii de o zi - 20 mai 2010 - și, de la 03 iunie 2010, până la data punerii efective în libertate.

A revocat măsura obligării de a nu părăsi țara dispusă de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, la data de 01 februarie 2011.

7. În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată faptei, privind pe inculpatul N.M.N., din infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) și art. 37 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) și art. 37 lit. a) C. pen., text de lege în baza căruia l-a condamnat la 4 ani închisoare, prin înlăturarea art. 74 lit. c) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 71 alin. (1) rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 864 C. pen., a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1539 din 23 decembrie 2008 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr. 87 din 09 aprilie 2009 a Curții de Apel București și a dispus executarea în întregime a pedepsei, care nu s-a contopit cu pedeapsa aplicată, în prezenta cauză, inculpatul N.M.N. urmând să execute pedeapsa de 8 ani închisoare.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., prin înlăturarea prevederilor art. 74 lit. c) C. pen. și art. 76 lit. a C. pen., l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare, cu aplicarea art. 71 alin. (1) rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 864 C. pen., a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1539 din 23 decembrie 2008 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr. 87 din 09 aprilie 2009 a Curții de Apel București și a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa de 1 an închisoare, inculpatul N.M.N. având de executat pedeapsa de 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 alin. (1) rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. - art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele aplicate, în final, inculpatul N.M.N., având de executat pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

A făcut aplicarea prevederilor art. 71 alin. (1) și art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

A menținut starea de arest preventiv a inculpatului.

În baza art. 381 C. proc. pen., a computat din pedeapsa aplicată prevenția inculpatului, reținerea și arestarea preventivă de la 20 mai 2010, la zi.

8. În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată faptei, privind pe inculpatul F.C. din infracțiunea prevăzută de art. 26 rap. la art. 20 C. pen., raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), c) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., prin înlăturarea prevederilor art. 74 lit. a), c) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., text de lege în baza căruia l-a condamnat la 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 alin. (1) rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., l-a condamant pe același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare, cu aplicarea art. 71 alin. (1) rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. - art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen., inculpatul F.C. va executa pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 alin. (1) rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 861 C. pen. și art. 862 C. pen., a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei, pe un termen de încercare de 6 ani.

În baza art. 863 C. pen., l-a obligat pe inculpat ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență, să nu ia legătura cu partea vătămată M.C.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în cazul neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor și obligațiilor dispuse de instanță.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, se suspendă și executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului.

A dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.

În baza art. 381 C. proc. pen., a dedus din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive de la 20 mai 2010, până la data punerii efective în libertate.

9. În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată faptei, privind pe inculpatul T.F. din infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 20 C. pen., raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), c) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., prin înlăturarea prevederilor art. 74 lit. a), c) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., text de lege în baza căruia l-a condamnat la 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 alin. (1) raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare, cu aplicarea art. 71 alin. (1) rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. - art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen., inculpatul T.F. execută pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 alin. (1) raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 861 C. pen. și art. 862 C. pen., a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei, pe un termen de încercare de 6 ani.

În baza art. 863 C. pen., a obligat inculpatul ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență, să nu ia legătura cu partea vătămată M.C.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în cazul neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor și obligațiilor dispuse de instanță.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei se suspendă și executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului.

A dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.

În baza art. 381 C. proc. pen., a dedus din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive de la 20 mai 2010, până la data punerii efective în libertate.

A menținut dispozițiile sentinței penale apelate, referitoare la neconstituirea ca parte civilă a părții vătămate M.C. și la cheltuielile judiciare către stat.

Onorariul avocatului desemnat din oficiu, pentru inculpatul V.C., în cuantum de 400 RON, s-a suportat din fondurile Ministerului Justiției.

Onorariul parțial al avocatului desemnat din oficiu, pentru inculpații F.C., T.F. și B.I., s-a suportat din fondurile Ministerului Justiției, conform Protocolului nr. 113928 din 2008.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel, analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate și a textelor de lege incidente cauzei, a reținut și a constatat că apelurile promovate Parchetul de pe lângă Tribunalul București, de către partea vătămată M.C. și de către inculpați sunt fondate, însă în limitele și pentru considerentele următoare:

Cât privește primul motiv de apel formulat de Parchet, Curtea a observat că, într-adevăr, procedând la aplicarea unei pedepse complementare minorului B.L., instanța de fond a greșit, deoarece a încălcat dispozițiile imperative consacrate de prevederile art. 109 alin. (3) C. pen., potrivit cu care inculpatului minor nu i se poate aplica pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, nici chiar după împlinirea majoratului, în acest sens fiind și decizia nr. 1165/1999 (publicată în Revista de Drept Penal nr. 2/2011), pronunțată de instanța supremă, secția penală.

Curtea de Apel nu a primit, însă, cel de-al doilea motiv de apel, ce-i viza pe inculpații C.D., V.C. și N.M.N., întrucât condamnarea celor trei inculpați, prin reținerea stării de recidivă în care aceștia se află, fără a fi pusă în discuție schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu, nu afectează legalitatea hotărârii de condamnare, aspect remarcat - de altfel - și de către reprezentantul Ministerului Public, ale cărui susțineri, în acest sens, au fost consemnate în cuprinsul practicalei încheierii din 06 iulie 2011, când au avut loc dezbaterile judiciare în apel, context în care, s-a subliniat că starea de recidivă postexecutorie (față de primii doi inculpați) și de recidivă postcondamnatorie, față de inculpatul N.M.N. a fost corect reținută de către instanța de fond.

Al treilea motiv de apel îi viza pe inculpații F.C. și T.F., motiv întemeiat, deoarece toate dovezile administrate în cauză, atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești, demonstrează în mod indubitabil că cei doi au acceptat să meargă împreună cu ceilalți coinculpați, la cazinou, cu copul de a o agresa pe partea vătămată, F.C. fiind chiar la volanul unei mașini la locul faptei, unde au fost prezenți la momentul în care s-au împărțit armele și obiectele contondente, aceasta echivalând cu o încurajare a coinculpaților la săvârșirea faptei.

Această concluzie, reține Curtea de Apel, se desprinde chiar din declarațiile coinculpaților V.C. și B.I., care îl plasează pe inculpatul T.F. în prim-planul câmpului infracțional, acesta având cagulă și încurajându-i pe ceilalți să pătrundă în sala de jocuri; mai mult, inculpatul B.I. a afirmat că la momentul la care a părăsit sala de jocuri, F.C. se afla lângă un gard în apropierea imobilului.

Un aspect nesesizat de către instanța de fond este faptul că inculpatul T.F. s-a aflat în autoturismul marca M., condus de C.I., autoturism ce a părăsit locul faptei și a fost urmărit de către o mașină a poliției, aspect care răstoarnă ipoteza instanței, cum că inculpatul T.F. ar fi părăsit locul săvârșirii infracțiunii cu mult timp înainte ca poliția să ajungă acolo; aceste amănunte rezultă din coroborarea declarațiilor coinculpaților B.I. și C.I.

Toate aceste împrejurări ce au scăpat analizei primei instanțe au impus condamnarea celor doi inculpați pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii și ordinii publice prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., atâta vreme cât cei doi au asigurat paza locului, neintrând în incinta casinoului, însă în curajându-i pe ceilalți la intrarea în imobil, inculpatul T.F. înarmându-se și purtând cagulă.

Obiectul infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii și ordinii publice prevăzute de art. 321 alin. (1) C. pen. vizează relațiile sociale care asigură ordinea publică, bazată pe respectarea regulilor de conviețuire socială de către toți cetățenii și este necesar ca fapta să se comită în public și să aibă o anumită gravitate, în speța de față ordinea publică a fost tulburată de întreaga activitate infracțională, la care au contribuit, în mod diferit, toți cei nouă inculpați, începând cu pătrunderea în incinta sălii de jocuri a celorlalți șapte inculpați și continuând cu scandalul provocat de aceștia, supravegheați îndeaproape de cei doi inculpați T.F. și F.C., care au asigurat paza locului.

Este adevărat că martora I.L. a declarat că în momentul în care a izbucnit scandalul, s-a speriat și a sărit pe geamul încăperii, prilej cu care nu ar fi observat alte persoane în afara cazinoului, însă instanța de fond era datoare să observe că această declarație - de altfel singulară - este lacunară, iar martora a relatat evenimentele așa cum le-a perceput în momentele de profundă tulburare pe care a fost nevoită să le traverseze.

Ultimele două motive de apel formulate de Parchet și de către partea vătămată M.C., cu privire la greșita aplicare a dispozițiilor art. 861 alin. (2) C. pen. inculpatului B.I. și la greșita individualizare a pedepselor aplicate tuturor inculpaților, au fost examinate prin prisma și în contextul în care Curtea de Apel nu și-a însușit situația de fapt reținută în rechizitoriu și confirmată de judecătorul fondului, având în vedere următoarele argumente:

Pentru încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpații din această cauză, este foarte important a se face o analiză amănunțită a activității lor infracționale, luând în calcul toate criteriile distinctive dintre infracțiunea de tentativă la omor, în raport cu infracțiunea de vătămare corporală.

Astfel, relevante pentru caracterizarea juridică a unei fapte, ca tentativă la omor ori ca vătămare corporală, sunt împrejurările în care a fost comisă, natura instrumentului cu care a fost lovită victima, intensitatea loviturii, regiunea corpului în care a fost aplicată aceasta și consecințele cauzate. Pentru ca o faptă să fie încadrată ca tentativă la omor, este necesar ca inculpatul să acționeze cu intenția de a ucide.

Niciuna dintre dovezile administrate în această cauză nu au evidențiat existența unei asemenea intenții din partea inculpaților, ci au demonstrat că aceștia, la inițiativa inculpatului C.D. au dorit să-i aplice părții vătămate „o corecție”, sens în care au și acționat, producându-i acesteia leziuni pe tot corpul, afectând-i, astfel, integritatea corporală.

Pentru a exista, a fi evidentă intenția de a ucide nu este suficientă folosirea toporului, cuțitului etc, ca instrumente apte de a produce moartea, mai este necesar ca analiza infracțiunii sub aspectul acțiunii de lovire să arate că loviturile aplicate au fost intense, căci profunzimea leziunilor relevă intenția de a omorî; în acest context, trebuie subliniat că, însăși partea vătămată M.C. a declarat că a fost lovit în zona capului, cu „muchia unui topor”, așadar, nu cu tăișul, astfel cum ar fi acționat agresorul care intenționa să-și omoare victima, aceasta din urmă declarând, de asemenea, că inculpatul C.D. l-a lovit „în zona feței, cu mânerul cuțitului”, deci nu cu lama cuțitului și nici în zona capului.

Pe de altă parte, nici partea vătămată nu a declarat și nici actele medicale nu au demonstrat că leziunile din zona capului - ca zonă vitală, vizată de agresori - au fost profunde, câtă vreme victima nu și-a pierdut cunoștința, nu a fost internată de urgență la spital, nu au fost necesare intervenții chirurgicale, nefiindu-i fracturate oasele craniului; leziunile din această zonă vitală fiind, cel mult, asemănătoare - ca profunzime - cu cele produse în alte regiuni ale corpului.

Dimpotrivă, în raportul de expertiză medico-legală, se subliniază că pacientul a fost adus la spital, unde s-a prezentat „conștient și cooperant” și a stat internat în perioada 08-09 martie 2010 - cu „T.C.C. minor, grad 0”, prezentând o „fractură cu înfundare frontal stânga”, fără semne neurologice de focar, fără leziuni posttraumatice, fără indicație neurochirurgicală, concluzionându-se că „leziunile nu au pus în primejdie viața victimei”.

Aceleași concluzii sunt inserate și în scrisoarea medicală, emanând de la Spitalul Clinic de Urgență București, unde se subliniază că la externare diagnosticul părții vătămate a fost „traumatism cranio-cerebral minor, nivel 0” și „fractură cu înfundare frontală stânga neverificată operator”, „fără pierdere de conștientă posttraumatică” și „fără leziuni decelabile clinic și imagistic”.

Așadar, actele medicale nu menționează vreo leziune profundă în zona capului, cu consecințe grave, astfel că nici leziunile din această zonă vitală, nici celelalte leziuni de pe corpul părții vătămate, luate fiecare în parte, nu puteau conduce la decesul acesteia, neavând caracter tanatogen, dar nici în ansamblul lor leziunile suferite de partea vătămată nu i-au pus acesteia viața în primejdie, ceea ce demonstrează că inculpații au urmărit să-i provoace acesteia doar vătămarea corporală, atacul lor fiind îndreptat, indubitabil, asupra integrității corporale a acesteia.

Inculpații nu au acționat pentru a suprima viața victimei, acest rezultat nu s-a produs pentru că ei nu l-au urmărit, acest lucru fiind pus în evidență nu doar de către inculpați - prin declarațiile lor - ci și de către imaginile surprinse de camerele video, unde se poate vedea că, lovind-o pe partea vătămată cu coada toporului, cu pumnii și picioarele pe tot corpul, aceștia au intenționat să-i lezeze integritatea corporală, poziția psihică a agresorilor fiind clară, prin faptele lor, aceștia urmărind doar acest obiectiv și, nicidecum, suprimarea vieții părții vătămate, acțiunile lor neavând acest scop, întrucât nu au fost îndreptate împotriva vieții persoanei vătămate.

De altfel, din declarațiile părții vătămate, ale inculpaților, din cuprinsul actelor medicale și din imaginile video, se poate trage concluzia că inculpații nu au urmărit uciderea părții vătămate și nici nu au acceptat producerea acestei urmări, relevant fiind în acest sens, pe lângă intensitatea redusă a loviturilor, și faptul că incidentul nu a fost stopat de intervenția vreunei împrejurări independente de voința agresorilor, cum ar fi apărările victimei, intervenția altor persoane sau a organelor de poliție care au sosit la fața locului după terminarea incidentului care a durat 3 minute (martor R.I.), care ar fi putut atenua forța loviturilor și astfel s-ar fi preîntâmpinat producerea unui deznodământ fatal; în plus, în speță nu se poate vorbi nici despre faptul că a fost necesară intervenția urgență, imediată și hotărâtoare a unui medic - singurul în măsură să oprească procesul evolutiv spre un posibil rezultat letal - deoarece partea vătămată s-a prezentat la o unitate spitalicească a doua zi după incident, respectiv la data de 08 martie 2010, unde a rămas internată pentru investigații o singură zi, astfel cum o atestă scrisoarea medicală emanând de la Spitalul Clinic de Urgență București; ulterior partea vătămată este examinată - la 15 martie 2010 - și se întocmește raportul de expertiză medico-legală analizat mai sus.

Specific, dar deosebit de relevant în caracterizarea activității infracționale a inculpaților din această cauză, este și faptul că incidentul soldat cu vătămarea corporală a părții vătămate a izbucnit pe fondul unor tensiuni vechi existente între inculpatul C.D. și victimă, părțile - astfel cum au declarat - fiind și rude între ele; aceste conflicte vechi exclud existența unei acțiuni premeditate a agresorilor, în sensul definit de legiuitor în C. pen.

De altfel, relevantă sub acest aspect este și atitudinea părții vătămate, care - deși a dorit condamnarea inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor - nu s-a constituit parte civilă în acest proces, ceea ce induce ideea că aceasta nu a considerat important eventualul prejudiciu pe care este posibil să-l fi încercat.

Cum nicio probă certă nu poate demonstra, în speță, că agresiunea săvârșită de inculpați asupra părții vătămate a avut drept scop suprimarea vieții acesteia și cum toate dovezile examinate amănunțit în cele ce preced arată că intenția lor a fost aceea de a-i vătăma integritatea corporală, de a-i administra o corecție (pentru conflictele vechi), vătămări pentru a căror vindecare au fost necesare 60 zile îngrijiri medicale, Curtea a făcut aplicațiunea dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., procedând la schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârșite de inculpați, din art. 20 C. pen., raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 181 C. pen.

În acest context, trebuie amintit faptul că instanța -nesupunând dezbaterii chestiunea schimbării încadrării juridice a faptelor deduse acestei judecăți - a apreciat că nu a adus nicio vătămare intereselor inculpaților, câtă vreme noua încadrare juridică le creează acestora o situație mai favorabilă, având în vedere că limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea de vătămare corporală sunt inferioare celor prevăzute de lege pentru infracțiunea de tentativă la omor; drept urmare, această împrejurare nu poate afecta legalitatea acestei hotărâri, nefîind incidente - nicidecum - dispozițiile art. 197 alin. (1) și (2) C. proc. pen., referitoare la încălcările dispozițiilor legale (ce reglementează desfășurarea procesului penal) care atrag sancțiunea nulității actului.

Revenind la faptele săvârșite de inculpați, Curtea de Apel a apreciat că toate probele produse cauzei demonstrează că toți inculpații se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, precum și de cea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice.

Astfel, susținerile inculpaților N.M.N., V.C. și B.I., în sensul că ei nu au lovit-o, efectiv, pe partea vătămată, nu-i absolvă pe aceștia de vina de a fi participat la agresarea acesteia; astfel, aceștia au acționat simultan cu restul inculpaților, prin prezența lor la locul faptei, alături de aceștia din urmă contribuind și ei la amplificarea scandalului și îngrădirea posibilităților de fugă ale victimei, în momentul în care s-au așezat în ușa cazinoului (N.M.N.) sau au pătruns în grup și în forță în incinta sălii de jocuri.

Nici activitatea infracțională a inculpaților F.C. și T.F. nu diferă - în esența ei - de cea a celorlalți agresori, deoarece și acești doi inculpați, cunoscând scopul deplasării grupului condus de C.D. - s-au urcat în autoturismul care îi transporta spre sala de jocuri, cu același gând - acela de a o surprinde și agresa pe partea vătămată; prezența acestor doi inculpați la cazino, în momentul în care ceilalți își organizau intrarea în forță în incintă, a fost de natură a încuraja această acțiune, prin atitudinea lor întărind și întreținând hotărârea celorlalți coinculpați de a săvârși fapta.

Chiar dacă T.F. și F.C. au declarat (inclusiv în fața acestei instanțe) că nu au știut despre scopul deplasării, această susținere a lor este nesinceră, câtă vreme probele produse cauzei au scos la iveală întregul parcursul al activității infracționale la care ei au fost mereu prezenți - astfel cum s-a arătat în cele ce preced.

Lăsând la o parte ezitările și contradicțiile din cuprinsul declarațiilor date de acești doi inculpați, este de remarcat faptul că, în timp ce inculpatul T.F. a susținut că nu a înțeles - atunci când s-a urcat în mașina ce îi transporta spre locul faptei - despre ce vorbeau ceilalți ocupanți ai autoturismului, pentru că discuțiile se purtau „în țigănește”, prietenul său inculpatul F.C. a precizat că el a aflat, când s-a urcat în autoturism, tocmai de la T.F., că se îndreptau spre sala de jocuri „pentru un scandal”.

Așadar, toate susținerile acestor inculpați, în sprijinul cererii de achitare pentru săvârșirea infracțiunii deduse judecății, sunt contrazise de dovezile administrate pe parcursul procesului penal și, deși contribuția lor la săvârșirea faptelor nu s-a materializat în acte specifice de agresiune, prin întreaga lor poziție subiectivă, au înlesnit producerea infracțiunii - complicitatea lor la săvârșirea acesteia fiind una de ordin moral.

La individualizarea pedepselor ce s-au aplicat inculpaților au fost avute în vedere circumstanțele lor personale, lipsa sau prezența antecedentelor penale, gradul de pericol social concret al infracțiunilor săvârșite și toate celelalte criterii de individualizare consacrate de art. 72 C. pen., context în care a fost respinsă solicitarea inculpaților de a le fi aplicate circumstanțe atenuante, având în vedere gravitatea faptelor, violența acțiunilor lor, împrejurarea că și-au unit forțele pentru a o ataca pe partea vătămată.

Astfel, în ceea ce-l privește pe inculpatul C.D., s-a avut în vedere faptul că acesta a fost inițiatorul întregii activități infracționale, implicându-l și pe fiul său minor în această activitate, cât și starea de recidivă postexecutorie ce rezultă din fișa de cazier judiciar, în sensul că acesta a mai suferit o condamnare de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat, așa încât instanța s-a orientat către o pedeapsă îndreptată spre maximul prevăzut de lege, cu executare în condiții de detenție.

În aceeași situație se afla și inculpatul V.C. - condamnat anterior la 1 an și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de complicitate la furt calificat - căruia i s-a aplicat același tratament sancționator.

Referitor la inculpatul N.M.N., și acesta aflat în stare de recidivă postcondamnatorie, având în vedere că prin sentința penală nr. 1539/2008 a Tribunalul București a fost condamnat la 4 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării acestei pedepse și că noua infracțiune a săvârșit-o înlăuntrul termenului de încercare, instanța a dispus revocarea acestui beneficiu, urmând ca inculpatul să execute și această pedeapsă alături de cea pe care a primit-o pentru infracțiunea dedusă judecății.

O situație deosebită o avea și inculpatul B.L. care la data săvârșirii faptei era minor, fiind angrenat în incidentul soldat cu vătămarea corporală a victimei M.C. de către tatăl său, astfel că aceste împrejurări, împreună cu faptul că acest inculpat se afla la prima sa confruntare cu legea penală, a determinat instanța să se orienteze către o pedeapsă al cărei cuantum a fost îndreptat spre minimul special, executarea acesteia urmând a fi suspendată condiționat.

Cât îi privește pe ceilalți inculpați - C.I., R.M., B.I., F.C. și T.F. - s-a observat că aceștia se fac vinovați, în egală măsură, de săvârșirea faptelor de vătămare corporală a părții vătămate, toți deplasându-se la locul faptei cu același mijloc de transport și toți fiind prezenți la declanșarea și consumarea incidentului, fiecare dintre ei contribuind - sub diferite forme - la agresarea părții vătămate.

Drept urmare, Curtea a aplicat acestor inculpați pedepse asemănătoare, într-un cuantum moderat, determinat și de faptul că niciunul dintre acești inculpați nu era cunoscut cu antecedente penale, iar executarea acestor pedepse a fost suspendată sub supraveghere.

Pentru acești cinci inculpați și pentru minorul B.L., instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi îndeplinit și fără privare de libertate, iar prin stabilirea unui termen de încercare suficient de lung, pe parcursul căruia inculpații vor fi obligați să se supună unor măsuri de supraveghere ferme, se poate ajunge la reeducarea acestora, ei fiind puși în situația limită de a se abține de la săvârșirea altor fapte penale, pentru a nu atrage revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei cu consecința executării în întregime a acesteia, alături de pedeapsa ce le-ar fi aplicată, dacă ar fi în stare să săvârșească o nouă infracțiune.

Împotriva deciziei penale nr. 210 din 13 iulie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București au declarat recurs, în termenul legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, la data de 21 iulie 2011 și inculpații N.M.N., la data de 14 iulie 2011, T.F., la data de 20 iulie 2011 F.C., la data de 21 iulie 2011 și partea vătămată M.C. la data de 14 iulie 2011.

În recursul declarat de Ministerul Public se invocă motivele de casare prevăzute de art. 3859 pct. 10, 17, 14 și 172 C. proc. pen., pentru următoarele considerente:

Nepronunțarea asupra apelului părții civile M.C. - cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen.;

1. Greșita schimbare a încadrării juridice a faptelor săvârșite de inculpați - cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen.;

2. Greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților și a modalității de executare - cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.;

3. Greșita deducere a prevenției în cazul inculpatului N.M.N. - cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen.

În recursul inculpatului T.F. se invocă în drept cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 172 și pct. 14 C. proc. pen., solicitând:

1. achitarea în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. c) raportat la art. 11 pct. 2 C. proc. pen., întrucât nu este autor al infracțiunii prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. astfel cum a reținut instanța de apel;

2. achitarea în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. c) raportat la art. 11 pct. 2 C. proc. pen., întrucât nu este autor al infracțiunii prevăzute de art. 181 alin. (1) C. pen. astfel cum a reținut instanța de apel prin schimbarea încadrării juridice a faptei;

3. în subsidiar solicită aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzută de legea penală și mai mică de 3 ani cu menținerea dispozițiilor art. 81 C. pen. cu aplicarea dispozițiilor art. 72 - 74 C. pen. în sensul suspendării condiționate a executării pedepsei și nicidecum de aplicare a dispozițiilor art. 86 C. pen. de suspendare condiționată a executării pedepsei sub supraveghere.

În recursul inculpatului F.C. s-a solicitat casarea hotărârii, invocându-se în drept cazurile prevăzute de art. 3859 pct. 12, 17 și 14 C. proc. pen.

S-a menționat că instanța de apel a greșit când a schimbat încadrarea juridică a faptei fără a pune în discuția părților acest aspect, și l-a condamnat pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 181 C. pen.

Inculpatul a recunoscut o stare de fapt, în sensul că se afla la domiciliul său, când ceilalți inculpați l-au luat la o plimbare cu mașina. Pe parcursul drumului, coinculpații au purtat o discuție în limba țigănească, limbă pe care inculpatul F.C. nu o cunoaște. Când inculpatul și-a dat seama de ce urma să se întâmple a plecat imediat, lucru confirmat de întregul probatoriu administrat în cauză. Astfel că, în mod greșit a fost condamnat de instanțele inferioare. Instanța de fond a făcut o greșită individualizare a pedepsei aplicate acestui inculpat, pedeapsă pe care o menține în cuantumul aplicat de prima instanță, dar schimbă modalitatea de executare și înlătură, în mod nejustificat, circumstanțele atenuante.

Partea vătămată a depus un înscris autentic prin care a arătat că își retrage recursul declarat.

La termenul de la 14 februarie 2012, în conformitate cu O.U.G. nr. 121/2011, s-a pus în vedere inculpaților posibilitatea de a se prevala de art. 3201 C. proc. pen. După consultarea cu avocații proprii, inculpații N.M.N., V.C., C.D., B.I., B.L., R.M. au arătat că solicită aplicarea art. 3201 C. proc. pen., recunoscând faptele așa cum sunt descrise în rechizitoriu, iar inculpații F.C. și T.F. au arătat că nu solicită aplicarea art. 3201 C. proc. pen.

La dosarul de recurs au fost depuse două adrese provenind de la D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial București. Prin adresa nr. 911 D/P/2011 s-a comunicat că denunțul formulat de inculpatul C.I. a avut drept urmare identificarea mai multor inculpați față de care s-a dispus începerea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc. În ceea ce-l privește pe C.D., prin adresa nr. 178/11/2012 s-a comunicat faptul că acesta poate beneficia de art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Analizând, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., decizia penală nr. 210 din 13 iulie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, Înalta Curte de Casație și Justiție găsește fondate cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17 (invocat de Ministerul Public în ceea ce privește încadrarea juridică dată în decizie faptelor contra părții vătămate M.C.), pct. 172, invocat de Ministerul Public în ceea ce privește deducerea prevenției față de N.M.N., iar de inculpații T.F. și F.C. în ceea ce privește greșita condamnare pentru infracțiunea prevăzută de art. 321 C. pen., precum și pct. 14 C. proc. pen. (în ceea ce privește cuantumul pedepselor aplicate față de reținerea în recurs a art. 3201 C. proc. pen. și art. 19 din Legea nr.682/2002).

Cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 10,12 C. proc. pen., invocate de inculpații N.M.N., F.C. și T.F. urmează a fi respinse ca nefondate.

În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., omisiunea instanței de apel de a se pronunța asupra unei cereri esențiale pentru părți, respectiv apelul părții vătămate, constată următoarele:

Cazul de casare susținut de Ministerul Public, vizând înlăturarea vătămării decurgând din omisiunea instanței de a se pronunța asupra căii de atac a apelului părții vătămate, nu vizează o cerere esențială pentru partea vătămată în contextul retragerii căii de atac formulată de partea vătămată. M.C., partea vătămată care declarase ea însăși calea de atac a recursului împotriva deciziei de apel, și-a retras calea de atac, printr-un înscris autentic.

Față de înscrisul autentic depus la dosar prin care partea vătămată își retrage recursul, cazul de casare formulat de Ministerul Public referitor la omisiunea pronunțării instanței de apel asupra apelului părții vătămate este apreciat ca nefondat.

Admiterea unei căi de atac este justificată de înlăturarea unei vătămări a drepturilor părții vizate de motivul de casare, respectiv omisiunea instanței de a se fi pronunțat asupra unei cereri esențiale pentru respectiva parte. Interesul admiterii căii de atac nu există atunci când partea vizată de vătămarea unui drept prin omisiunea analizei criticilor din apel, își manifestă în mod expres, prin retragerea căii de atac, voința de retractare a respectivelor critici.

Cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., invocat de Ministerul Public, cu privire la încadrarea juridică dată faptelor în apel este fondat.

Criticile formulate de inculpații N.M.N., F.C. și T.F. cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen., cu privire la lipsa elementelor constitutive ale infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată și în consecință cererea de achitare sunt nefondate.

Acuzația formulată în rechizitoriu are în vedere faptul că în seara de 07 martie 2010, în jurul orei 21.00, inculpații C.D., C.I., B.L., V.C., R.M., B.I., N.M.N. au pătruns în incinta sălii de jocuri mecanice A.G. din comuna J., județul Ilfov, purtând cagule și au lovit partea vătămată M.C. cu topoare, bâte, cuțite, pumni și picioare, provocându-i astfel o fractură frontală cu înfundare. În timpul violențelor exercitate asupra părții vătămate într-un loc public și fiind înarmați, inculpații au tulburat și liniștea publică.

În ceea ce-i privește pe inculpații F.C. și T.F. s-a reținut în rechizitoriu faptul că participarea acestora la incident îmbracă forma complicității morale, deoarece aceștia i-au însoțit pe coinculpați la locul faptei. În acord cu instanța de fond, instanța de recurs consideră că prezența lor la momentul în care s-au pus cagulele și s-au împărțit armele a reprezentat o încurajare a coinculpaților la săvârșirea faptei, inclusiv prin paza locului, chiar dacă au fugit în momentul în care au auzit că intervin organele de poliție. Instanța de apel a schimbat încadrarea juridică dintr-o tentativă la o infracțiune contra vieții într-o infracțiune contra integrității corporale și sănătății apreciind că incidentul a durat 3 minute (martor R.I.) și că în cauză nu se poate vorbi nici despre faptul că a fost necesară intervenția urgentă, imediată și hotărâtoare a unui medic, singurul în măsură să oprească procesul evolutiv spre un posibil rezultat letal, deoarece partea vătămată s-a prezentat la o unitate spitalicească a doua zi după incident, respectiv la data de 08 martie 2010, unde a rămas internată pentru investigații, o singură zi, astfel cum o atestă scrisoarea medicală provenind de la Spitalul Clinic de Urgență București.

Curtea de Apel consideră relevant în caracterizarea activității infracționale a inculpaților faptul că incidentul soldat cu vătămarea corporală a părții vătămate a izbucnit pe fondul unor tensiuni vechi existente între inculpatul C.D. și victimă, părțile - astfel cum au declarat - fiind și rude între ele. Conflictele vechi, apreciază Curtea de Apel, exclud existența unei acțiuni premeditate a agresorilor, în sensul definit de legiuitor în C. pen. Niciuna dintre dovezile administrate în această cauză, a apreciat Curtea de Apel, nu au evidențiat existența unei asemenea intenții din partea inculpaților, ci au demonstrat că aceștia, la inițiativa inculpatului C.D. au dorit să-i aplice părții vătămate „o corecție”, sens în care au și acționat, producându-i acesteia leziuni pe tot corpul, afectând-i, astfel, integritatea corporală.

În acord cu instanța de fond, Înalta Curte apreciază că numărul inculpaților, modul în care aceștia s-au înarmat, justifică încadrarea juridică tentativă la infracțiunea contra vieții. Infracțiunea contra integrității corporale și sănătății, vătămarea corporală, presupune situația în care nu s-a pus în pericol în mod obiectiv viața victimei, iar inculpații nu au avut reprezentarea morții victimei sau chiar dacă și-au reprezentat această posibilitate nu au acceptat-o. Punerea în primejdie a vieții victimei presupune existența unor posibilități concrete de a se produce moartea și nu simple temeri că ar putea să apară complicații care să conducă la deces.

În acord cu instanța de fond, Înalta Curte apreciază că pentru se proba forma de vinovăție cu care au acționat inculpații și rezultatul pe care aceștia l-au acceptat în urma actelor comise, trebuie analizată conduita exterioară a persoanelor acuzate.

Numărul persoanelor care au agresat partea vătămată, obiectele vulnerante folosite, (topor, cuțite, bâte), conflictul preexistent dintre victimă și inculpați, hotărârea inculpaților de a se răzbuna pe victimă, zona în care au lovit, zona capului, indică faptul că acceptat producerea morții părții vătămate prin loviturile primite, chiar dacă traumatismul produs în urma acțiunii conjugate a inculpaților a fost minor.

C.D., B.L., V.C., B.I., R.M., C.I., precum și G.M. și „M.”, au pătruns în incinta sălii de jocuri și, după ce au somat persoanele prezente să stea în poziția culcat, s-au îndrepta în viteză asupra părții vătămate M.C., lovind-o în mod repetat cu pumnii, picioarele și obiectele cu care erau înarmați: topor, cuțite și bâte. Inculpatul N.M.N. a rămas în dreptul ușii de acces, în timp ce inculpații T.F. și F.C., nu au pătruns în local, rămânând în fața sălii de jocuri.

Conform raportului de expertiză medico-legală al Serviciului de Medicină Legală din cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență Ilfov, numitul M.C. a fost internat în perioada 08 martie 2010 - 11 martie 2010, cu diagnosticul „TCC minor grad 0 (afirmativ agresiune). Traumatism facial. Fractură cu înfundare frontală stânga. Plăgi contuze scalp. Hemoragie subconjunctivală. Leziunile traumatice prezentate au putut fi produse lovire cu corpuri dure, cât și cu corp tăietor-despicător (posibil topor), leziuni care au necesitat circa 50 de zile de îngrijiri medicale și pot data din 07 martie 2010”.

În acord cu instanța de fond, Înalta Curte apreciază că neproducerea unui rezultat fatal a fost rezultatul întâmplării, și nu rezultatul voinței agresorilor, care au exercitat acte de violență gravă față de partea vătămată, folosind instrumente apte să producă moartea (topor, bâte), vizând o zonă vitală, zona capului, și provocând o fractură frontală cu înfundare.

Agresiunea la care a fost supusă partea vătămată este dovedită cert cu raportul de expertiză medico-legală, declarațiile martorilor, înregistrările camerelor video din incinta sălii de jocuri.

Toți cei nouă inculpați (și cele două persoane rămase neidentificate) au cunoscut motivul deplasării lor la sala de jocuri din comună, incitați fiind de inculpatul C.D. (ajutat la mobilizarea lor de fiul său minor B.L.). Inculpații cunoșteau că se urmărește agresarea părții vătămate, fiind chemați în acest scop, și au acceptat să meargă împreună la sala de jocuri unde se afla M.C. Reprezentarea agresiunii a fost definitivată fără echivoc în momentul în care au ajuns în fața sălii respective, au coborât din mașina în care au venit (unii dintre ei călătorind în portbagaj, și s-au împărțit armele care să folosească la lovirea părții vătămate.

Inculpații care au intrat în sală, C.D., C.I., B.L., V.C., R.M., B.I., N.M.N. au strigat celor prezenți să stea „culcat”, s-au dispus în diverse colțuri ale încăperii, astfel încât toată sala să o aibă sub control, parte din ei au sărit să lovească partea vătămată, ceilalți contribuind la reducerea posibilităților acesteia de a se apăra sau de a primi ajutor, acțiunile fiecărui inculpat integrându-se în ansamblul celor comise de ceilalți inculpați.

Imaginile surprinse de camerele video arată cum unele dintre aceste persoane se îndreaptă din nou către ușa de acces, apoi intră iar în sală C.I. având în mână un topor și fugind spre încăperea unde se afla ruleta, moment în care apar C.D. și „M.” (neidentificat) care îl trăgeau pe M.C., partea vătămată, căzut pe jos.

Partea vătămată a încercat să se ridice, dar a fost prins lângă scara de urcare la etaj și lovit de C.D. și „M.” cu pumnii și picioarele. Ambii aveau cuțite în mână, iar C.D. a lovit partea vătămată cu cuțitul în timp ce acesta era căzut lângă scară. Lângă ei se află B.L., de asemenea cu un cuțit în mână.

Atunci când partea vătămată a căzut, lângă masa de ruletă, se observă cum este lovit de trei inculpați, V.C., care avea o bâtă în mână, iar C.I., „M.” și B.L. cu pumnii și picioarele.

În ceea ce-i privește pe inculpații N.M.N. (care a stat în ușa de acces a sălii de jocuri) și B.I. (care a intrat în sală, dar nu a lovit efectiv partea vătămată), Tribunalul a constatat corect că aceștia au acționat simultan cu ceilalți inculpați ale căror acțiuni au fost descrise amănunțit, cu aceeași intenție și completăndu-se unul pe altul. Fiecare a acționat conștient că participă ca autor în comun cu ceilalți la producerea rezultatului, astfel încât chiar dacă nu au lovit efectiv partea vătămată, M.C., au contribuit implicit la slăbirea forțelor fizice și psihice ale părții vătămate, la excluderea posibilităților de rezistență sau de fugă ale acesteia, iar acoperirea capului cu glugă și pătrunderea în grup și în forță în sala de jocuri, denotă scopul zădărnicirii oricărei împotriviri sau riposte.

Tribunalul a constatat în mod just că toți cei șapte inculpați care au intrat în local, au proferat acte și gesturi de o gravitate deosebită, pătrunzând într-un loc public înarmați, în grup și provocând scandal în incinta sălii de jocuri, astfel că sunt întrunite toate elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice.

Analiza probelor a scos în evidență că prin modul de a acționa inculpații au adus atingere bunelor moravuri, speriind persoanele care se mai aflau în sala de jocuri și întrerupând cursul normal al activităților ce se desfășurau acolo. Ca urmare a violențelor exercitate, martora I.L., angajată la sala respectivă, a sărit pe geam de frică, iar martorul R.T. a fost lovit „din greșeală”, cum a susținut în declarațiile sale.

În ce privește activitatea infracțională desfășurată de inculpații F.C. și T.F., în acord cu instanța de fond, Înalta Curte apreciază că cei doi inculpați, în deplină cunoștință de cauză, au acceptat să meargă împreună cu ceilalți cunoscând că urma agresarea părții vătămate.

Activitatea inculpaților de a însoți pe coinculpați, cunoscând intenția lor de a agresa pe M.C. și văzând armele pe care le aveau asupra lor, constituie complicitate morală deoarece, deși nu au avut o contribuție materială în timpul agresiunii, ei au înlesnit realizarea faptei, prin întărirea și întreținerea hotărârii coinculpaților de a săvârși acțiunile violente prin prezența acestora la locul faptei, precum și la momentul în care s-au pus cagulele sau glugile în cap și s-au împărțit armele și obiectele contondente.

Cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., invocat de inculpații T.F. și F.C. în ceea ce privește greșita condamnare pentru infracțiunea prevăzută de art. 321 C. pen., este fondat. Tribunalul a motivat în mod corect faptul că în condițiile în care nu există nicio dovadă că inculpații T.F. și F.C. ar fi proferat acte sau gesturi care să tulbure liniștea publică, nu au avut asupra lor nicio armă sau obiect contondent, nu au intrat în sala de jocuri, nu au țipat la nimeni și nu au provocat sau susținut un scandal, ci, dimpotrivă, au rămas în afara locului unde s-a produs tulburarea și au părăsit zona la scurt timp de la intrarea coinculpaților în local, aceștia nu se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice.

În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., referitor la deducerea prevenției față de inculpatul N.M.N., instanța de recurs constată că este fondat.

Astfel, atât instanța de fond, cât și cea de apel au omis să deducă din durata pedepsei aplicate inculpatului N.M.N. durata reținerii și arestării preventive în cauza în care a fost condamnat prin sentința penală nr. 1539 din 23 decembrie 2008 a Tribunalului București, de la 27 septembrie 2008 la 23 decembrie 2008. În mod corect instanțele au constatat că infracțiunile pentru care este acuzat în prezenta cauză au fost comise în termenul de încercare al pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1539/2008 a Tribunalului București, însă după revocarea suspendării executării pedepsei și dispunerea executării pedepsei alăturat cu cea din prezenta, au omis să deducă arestarea preventivă din respectiva cauză.

În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., urmează să se facă aplicarea art. 3201 C. proc. pen., respectiv art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor.

Ierarhia gravității sancțiunilor a fost apreciată corect de către Tribunal, astfel încât aplicând o sancțiune în limitele reduse conform art. 3201 C. proc. pen., instanța de recurs va lua în considerare și criteriile de individualizare reținute de Tribunal, respectiv modalitatea de executarea a pedepsei aleasă de instanța de fond.

Ca urmare a aplicării art. 3201 C. proc. pen., limitele de pedeapsă pentru tentativa la infracțiunea de omor calificat, pentru infractorii majori sunt de la 4 ani și 10 luni la 8 ani și patru luni închisoare, iar pentru inculpatul minor de la 2 ani și 5 luni la patru ani și două luni închisoare.

În urma aplicării art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor, doar cu privire la inculpații C.D. și C.I., conform înscrisurilor depuse de Ministerul Public, limitele de pedeapsă pentru tentativa la infracțiunea de omor calificat de la 2 ani și 5 luni la patru ani și 2 luni închisoare.

În ceea ce privește infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, limitele de pedeapsă ca urmare a aplicării art. 3201 C. proc. pen. sunt de la 8 luni la 3 ani și 6 luni închisoare. Art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor nu produce efecte asupra pedepsei acestei infracțiuni, deoarece minimul pedepsei este sub 5 ani.

Inculpații care au lovit efectiv partea vătămată, nu au beneficiat de circumstanțe atenuante în sensul reducerii sub minimul special prevăzut de lege a pedepselor. Instanța s-a orientat spre acest minimum pentru inculpații necunoscuți cu antecedente penale și care au avut pe parcursul judecății o atitudine de recunoaștere a faptelor, chiar cu intenția de a-și minimaliza la maxim gradul de vinovăție.

În această situație, s-a reținut că se află inculpații majori C.I. și R.M. și inculpatul minor B.L.

Pentru inculpatul minor, Tribunalul a avut în vedere virulența acțiunilor sale, acesta intrând primul în sala de jocuri, înarmat, lovirea efectivă a părții vătămate, dar și influența nefastă a tatălui său, coinculpatul C.D., ca și vârsta și gradul de educație primit până la acest moment, mediul din care provine și concluziile referatului de evaluare (care evidențiază preponderența factorilor care pot influența în mod negativ inculpatul, precum și faptul că resursele care pot sprijini evoluția sa comportamentală sunt limitate. În mod corect se reține, în defavoarea inculpatului, atitudinea lui de inducere în eroare a consilierului de probațiune, față de care a ascuns detalii cu privire la trecutul său infracțional.

La individualizarea pedepselor în limitele reduse ca urmare a aplicării art. 3201 C. proc. pen. și art. 19 din Legea nr. 678/2002 pentru C.D. și C.I. vor fi avute în vedere procesele-verbale întocmite de procuror din care rezultă că persoane din anturajul inculpaților C.D., C.I. și V.C. au amenințat că vor face toate demersurile pentru a-i identifica martorii cu identitate protejată - „F.I., M.E. și P.C.” în vederea răzbunării, putând fi pusă în pericol astfel viața sau integritatea lor corporală.

În mod corect, pentru inculpații B.I. și N.M.N., Tribunalul a apreciat că, deși s-a stabilit vinovăția acestora ca autori ai infracțiunilor de tentativă la omor calificat și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, gradul de participare la comiterea faptelor, față de acțiunile non violente ale acestora și circumstanțele lor personale (vârstă, lipsa antecedentelor penale, recunoașterea și regretul manifestate în cursul procesului) îi îndreptățesc la pedepse sub minimul special prevăzut de lege, ca efect al reținerii și aplicării de circumstanțe atenuante. Dintre circumstanțele atenuante reținute, instanța de recurs va înlătura pentru inculpatul B.I. lit. c) din art. 74 C. pen., având în vedere că a reținut art. 3201 C. proc. pen., iar recursul declarat de Ministerul Public este în defavoarea acestuia. Circumstanța atenuantă va fi menținută în ceea ce îl privește pe N.M.N., căruia nu i se poate agrava situația în propria cale de atac.

N.M.N., deși a comis fapte de o gravitate similară celor pentru a fost condamnat B.I., nu poate beneficia de aceeași modalitate de executare a pedepsei ca inculpatul B.I. dat fiind faptul că este recidivist postcondamnatoriu. N.M.N. a fost condamnat anterior la o pedeapsă de 4 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării, prin sentința penală nr. 1539 din 23 decembrie 2008 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr. 87 din 09 aprilie 2009 a Curții de Apel București, astfel că în mod corect Tribunalul a dispus revocarea suspendării sub supraveghere pe lângă fiecare dintre cele două pedepse ce au fost aplicate în speță și executarea în întregime a pedepsei care nu s-a contopit cu pedepsele astfel aplicate.

Apreciind fondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de inculpații N.M.N., T.F. și F.C. împotriva deciziei penale nr. 210 din 13 iulie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală, în limitele expuse mai sus, va face aplicarea art. 192 C. proc. pen.

Va lua act că partea vătămată M.C. și-a retras recursul declarat împotriva deciziei penale nr. 210 din 13 iulie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală, și va face aplicarea art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

A. Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de inculpații N.M.N., T.F. și F.C. împotriva deciziei penale nr. 210 din 13 iulie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală.

Casează în totalitate decizia penală nr. 210 din 13 iulie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală, și parțial sentința penală nr. 148 din 18 februarie 2011 a Tribunalului București, secția a II-a penală, în ceea ce îi privește pe inculpații C.D., V.C., B.I., B.L. , R.M. , C.I., N.M.N., și rejudecând:

I. În baza art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 3201 C. proc. pen. condamnă pe inculpatul C.D. la o pedeapsă de 4 ani închisoare. Face aplicarea dispozițiilor art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 65 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. și art 3201 C. proc. pen. condamnă pe inculpat la o pedeapsă de 8 luni închisoare. Face aplicarea dispozițiilor art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. contopește pedepsele de mai sus, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Face aplicarea dispozițiilor art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

II. În baza art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 3201 C. proc. pen. condamnă pe inculpatul C.I. la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare.

Face aplicarea dispozițiilor art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 65 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen. condamnă pe inculpat la o pedeapsă de 8 luni închisoare. Face aplicarea dispozițiilor art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. contopește pedepsele de mai sus, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Face aplicarea dispozițiilor art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

III. În baza art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen. condamnă pe inculpatul V.C. la o pedeapsă de 5 ani și 6 luni închisoare. Face aplicarea dispozițiilor art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 65 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. și art 3201 C. proc. pen. condamnă pe inculpat la o pedeapsă de 8 luni închisoare. Face aplicarea dispozițiilor art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. contopește pedepsele de mai sus, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, de 5 ani și șase luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Face aplicarea dispozițiilor art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

IV. În baza art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și art 3201 C. proc. pen. condamnă pe inculpatul R.M. la o pedeapsă de 5 ani închisoare. Face aplicarea dispozițiilor art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 65 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen. condamnă pe inculpat la o pedeapsă de 8 luni închisoare. Face aplicarea dispozițiilor art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. contopește pedepsele de mai sus, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Face aplicarea dispozițiilor art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

V. În baza art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., art. 3201 C. proc. pen. condamnă pe inculpatul B.L. la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare. Face aplicarea dispozițiilor art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale, după împlinirea vârstei de 18 ani.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. și art 3201 C. proc. pen. condamnă pe inculpat la o pedeapsă de 4 luni închisoare. Face aplicarea dispozițiilor art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale, după împlinirea vârstei de 18 ani.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. contopește pedepsele de mai sus, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 6 luni închisoare.

Face aplicarea dispozițiilor art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale, după împlinirea vârstei de 18 ani.

VI. În baza art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 80 C. pen., art. 3201 C. proc. pen. condamnă pe inculpatul B.I. la o pedeapsă de 3 ani închisoare. Face aplicarea dispozițiilor art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 65 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., art 3201 C. proc. pen. condamnă pe inculpat la o pedeapsă de 5 luni închisoare. Face aplicarea dispozițiilor art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. contopește pedepsele de mai sus, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Face aplicarea dispozițiilor art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 861 alin. (1) și art. 862 C. pen. suspendă sub supraveghere executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 6 ani.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen. obligă inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, se suspendă și executarea pedepsei accesorii aplicată inculpatului.

VII. În baza art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 lit. c), art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 3201 C. proc. pen. condamnă pe inculpatul N.M.N. la o pedeapsă de 3 ani închisoare. Face aplicarea dispozițiilor art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 65 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 864 C. pen. revocă suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1539 din 23 decembrie 2008 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr. 87 din 09 aprilie 2009 a Curții de Apel București și dispune executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată în cauză, în final inculpatul având de executat pedeapsa de 7 ani închisoare.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 lit. c), art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen. condamnă pe inculpat la o pedeapsă de 4 luni închisoare. Face aplicarea dispozițiilor art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 864 C. pen. revocă suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1539 din 23 decembrie 2008 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr. 87 din 09 aprilie 2009 a Curții de Apel București și dispune executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată în cauză, în final inculpatul având de executat pedeapsa de 4 ani și 4 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. contopește pedepsele astfel cum au fost stabilite, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Face aplicarea dispozițiilor art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

Menține dispozițiile sentinței recurate în ceea ce îi privește pe F.C. și T.F.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

În baza art. 88 C. pen. deduce durata reținerii și arestării preventive pentru inculpatul C.D. de la 20 mai 2010 la 21 februarie 2012.

În baza art. 88 C. pen. deduce durata reținerii și arestării preventive pentru inculpatul C.I. de o zi - 20 mai 2010 și de la 03 iunie 2010 la 13 iulie 2011.

În baza art. 88 C. pen. deduce durata reținerii și arestării preventive pentru inculpatul V.C. de o zi - 20 mai 2010 și de la 03 iunie 2010 la 21 februarie 2012.

În baza art. 88 C. pen. deduce durata reținerii și arestării preventive pentru inculpatul R.M. de o zi - 20 mai 2010 și de la 03 iunie 2010 la 13 iulie 2011.

În baza art. 88 C. pen. deduce durata reținerii și arestării preventive pentru inculpatul B.L. de la 20 mai 2010 la 13 iulie 2010.

În baza art. 88 C. pen. deduce durata reținerii și arestării preventive pentru inculpatul B.I. de o zi - 20 mai 2010 și de la 03 iunie 2010 la 01 februarie 2011.

În baza art. 88 C. pen. deduce durata reținerii și arestării preventive pentru inculpatul N.M.N. de la 27 septembrie 2008 la 23 decembrie 2008 și de la 20 mai 2010 la 21 februarie 2012.

În baza art. 88 C. pen. deduce durata reținerii și arestării preventive pentru inculpatul F.C. de la 20 mai 2010 la 18 februarie 2011.

În baza art. 88 C. pen. deduce durata reținerii și arestării preventive pentru inculpatul T.F. de la 20 mai 2010 la 18 februarie 2011.

B. Ia act că partea vătămată M.C. și-a retras recursul declarat împotriva deciziei penale nr. 210 din 13 iulie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurenta parte vătămată M.C. la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul avocatului desemnat din oficiu, pentru inculpatul V.C., B.L., R.M., B.I. în cuantum de 400 RON fiecare, se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Onorariul parțial al avocatului din oficiu pentru C.D., C.I., T.F. și N.M.N. în cuantum de 100 RON se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 21 februarie 2012.