Decizia nr. 3967/2013 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia Penală

Asupra recursurilor de față;

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 94 din 17 iunie 2011 a Tribunalului Călărași, s-a respins excepția nulității absolute a actelor procesuale și procedurale întocmite în cauză, în perioada 11 iunie 2006 - 20 iunie 2011 și cererea de excludere a depozițiilor martorilor audiați în faza de urmărire penală și care nu și-au menținut declarațiile în cadrul cercetării judecătorești, formulate de apărătorii inculpaților D.N., N.A., D. (fostă S.) V.M. și N.V.I.

În baza art. 334 C. proc. pen. a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 322 alin. (3) teza a II-a C. pen. formulată de inculpatul D.N., precum și cererile de achitare formulate de același inculpat, în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru infracțiunile prevăzute de art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen., de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen., de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și ale art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 modificată.

În baza art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.N., la 16 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 321 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 5 ani închisoare.

În baza art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. a fost condamnat același inculpat, la 6 luni închisoare.

În baza art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 modificată a fost condamnat același inculpat la 1 an închisoare.

În baza art. 33, 34 și 35 C. pen., inculpatul D.N., va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 16 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa rezultantă durata arestării preventive de la 23 iunie 2006 la 01 august 2006.

În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei.

În baza art. 334 C. proc. pen. au fost respinse cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei prevăzute de art. 26 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 322 alin. (3) teza a II-a C. pen., formulată de inculpatul N.A., precum și cererile de achitare formulate în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru infracțiunile prevăzute de art. 26 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen., de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen. și de art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 modificată, respectiv cererea de încetare a procesului penal pentru infracțiunea prevăzută de art, 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., formulată în temeiul art. 10 lit. i)1 C. proc. pen.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen. a fost condamnat inculpatul N.A., la 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 321 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 5 ani închisoare.

În baza art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. a fost condamnat același inculpat la 6 luni închisoare.

În baza art. 11 pct. 1 Legea nr. 61/1991 modificată a fost condamnat același inculpat la 1 an închisoare.

În baza art. 33 - 34 și 35 C. pen., inculpatul N.A. va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a scăzut din pedeapsa rezultantă durata arestării preventive, de la 23 iunie 2006 la 01 august 2006.

În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei.

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpata D. (fostă S.) V.M. a fost trimisă în judecată, prin înlăturarea dispozițiilor art. 33 lit. a) cu privire la infracțiunea prev. de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen.

S-a respins cererea de achitare formulată de inculpata D. (fostă S.) V.M., în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru infracțiunea prevăzută de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen.

În baza art. 321 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen., a fost condamnată inculpata D. (fostă S.) V.M., la 3 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a și b) C. pen. începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei.

În baza art. 81-82 C. pen. și 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a celor accesorii pe o durată de 5 ani, termen de încercare ce începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

I s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

S-au respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul N.V.I., din infracțiunea prevăzută de art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen. și art. 75 lit. a) și c) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 322 alin. (3) teza a Il-a C. pen. cu aplicarea art. 99 și următoarele și cererile de achitare întemeiate pe dispozițiile art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru infracțiunea amintită anterior, pentru infracțiunea prev. de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. și urm. și a art. 75 lit. a) C. pen. și pentru infracțiunea prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. și următoarele.

În baza art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. și următoarele și a art. 75 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul N.V.I., la 7 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 321 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. și următoarele și a art. 75 lit. a) C. pen. a fost condamnat același inculpat la 2 ani închisoare.

În baza art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. și următoarele a fost condamnat același inculpat la 3 luni închisoare.

În baza art. 33 - 34 C. pen., inculpatul N.V.I. va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului N.V.I., exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare (inculpatul devenind major la 02 mai 2007) și până la terminarea executării pedepsei.

S-a respins cererea de achitare formulată de inculpatul D.Ș.I., în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. și urm și a art. 75 lit. a) C. pen.

În baza art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. și următoarele și a art. 75 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul D.Ș.I., la 7 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 321 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. și următoarele și a art. 75 lit. a) C. pen. a fost condamnat același inculpat la 2 ani închisoare.

În baza art. 392 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. și următoarele a fost condamnat același inculpat la 3 luni închisoare.

În baza art. 11 Legea nr. 61/1991 modificată cu aplicarea art. 99 C. pen. și următoarele a fost condamnat același inculpat la 6 luni închisoare.

În baza art. 33 - 34 C. pen. inculpatul D.Ș.I. a executat pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare (inculpatul a devenit major la 29 septembrie 2006) și până la terminarea executării pedepsei.

S-a respins cererea de achitare formulată de inculpatul L.L.G., în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru infracțiunea prev. de art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen.

În baza art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen. a fost condamnat inculpatul L.L.G., la 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 321 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen. a fost condamnat același inculpat la 5 ani închisoare.

În baza art. 322 alin. (1) cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. a fost condamnat același inculpat la 6 luni închisoare.

În baza art. 11 pct. 1 Legea nr. 61/1991 modificată a fost condamnat același inculpat la 1 an închisoare.

În baza art. 33, 34 și 35 C. pen., inculpatul L.L.G. va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa rezultantă durata arestării preventive de la 23 iunie 2006 - 01 august 2006.

În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei.

S-a respins cererea de achitare formulată de inculpatul B.A.I. în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.A.I., la 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 321 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 5 ani închisoare.

În baza art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 modificată a fost condamnat același inculpat la 1 an închisoare.

În baza art. 33, 34 și 35 C. pen. inculpatul B.A.I., va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa rezultantă durata arestării preventive de la 23 iunie 2006 la 01 august 2006.

În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei.

S-au respins cererile de achitare formulate de inculpatul L.P., în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen. și pentru infracțiunea prev. de art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 modificată.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen. a fost condamnat inculpatul L.P., la 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b C. pen.

În baza art. 321 alin. (1), 2 C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen. a fost condamnat același inculpat la 5 ani închisoare.

În baza art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. a fost condamnat același inculpat la 6 luni închisoare.

În baza art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 modif. a fost condamnat același inculpat la 1 an închisoare.

În baza art. 33, 34 și 35 C. pen. inculpatul L.P. va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și d C. pen. începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei principale.

S-au respins cererile de achitare formulate de inculpatul D.B.C., în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru infracțiunile prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 321 alin. 1, 2 C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen. și pentru infracțiunea prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 174-175 lit. î) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a), c) C. pen. a fost condamnat inculpatul D.B.C., la 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 321 alin. (1), 2 C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a), c) C. pen. a fost condamnat același inculpat la 5 ani închisoare.

În baza art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. a fost condamnat același inculpat la 6 luni închisoare.

În baza art. 33, 34 și 35 C. pen. inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei.

În baza art. 321 alin. (1) și (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul I.I., la 3 ani închisoare.

În baza art. 322 alin. (1), (2), (3) teza I C. pen. a fost condamnat același inculpat la 4 ani închisoare.

În baza art. 33 - 34 C. pen. inculpatul I.I. va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare.

În baza art. 321 alin. (1), (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul I.C., la 3 ani închisoare.

În baza art. 322 alin. (1), (2), (3) teza I C. pen. a fost condamnat același inculpat la 4 ani închisoare.

În baza art. 33 - 34 C. pen. inculpatul I.C. va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare.

În baza art. 321 alin. (1) și (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul I.D., la 3 ani închisoare.

În baza art. 322 alin. (1), (2), (3) teza I C. pen. a fost condamnat același inculpat la 4 ani închisoare.

În baza art. 33 - 34 C. pen. inculpatul I.D. va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare.

În baza art. 321 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.F.T., la 3 ani închisoare.

În baza art. 322 alin. (1), (2), (3) teza I C. pen. a fost condamnat același inculpat la 4 ani închisoare.

În baza art. 33-34 C. pen. a inculpatul M.F.T. va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare.

În baza art. 321 alin. (1) și (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.M., la 3 ani închisoare.

În baza art. 322 alin. (1), (2), (3) teza I C. pen. a fost condamnat același inculpat la 4 ani închisoare.

În baza art. 33-34 C. pen. inculpatul M.M. va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. li s-a interzis inculpaților I.I., I.C., I.D., M.F.T. și M.M. exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., începând de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei, pentru fiecare dintre aceștia.

S-a luat act că prin încheierea din 10 mai 2011, dată în prezenta cauză, s-a dispus disjungerea cauzei privind pe inculpatul N.A.N., trimis în judecată prin rechizitoriul din 28 septembrie 2007, emis în Dosarul nr. 343/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174-175 lit. î) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a), c) C. pen., de art. 26 C. pen. rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a), c) C. pen., de art. 181 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a), c) C. pen., de art. 321 alin. (1), (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a), c) C. pen., de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și de art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 modificată și, pe cale de consecință, acțiunile civile alăturate celei penale, împotriva acestui inculpat de părțile civile N.F.E., T.I., T.S., C.N., C.L., C.F., C.V., C.D. și S.J.U. Călărași.

S-a luat act că Spitalul de Chirurgie Oro Maxilo Facială „Dr. D.T." București nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Au fost admise, în parte, cererile de despăgubiri civile formulate de părțile civile T.S., C.N., C.L., C.F., C.V. și C.D. și obligă în solidar pe inculpații D.N., L.L.G., N.A., N.V.I. (în solidar cu partea responsabilă civilmente N.M.), D.Ș.I. (acesta în solidar cu părțile responsabile civilmente D.A. și D.C.), B.A.I., L.P. și D.B.C. la plata următoarelor sume:

- către partea civilă T.S. - la 10.000 lei daune materiale și 5.000 lei daune morale;

- către părțile civile C.V. și C.D. la câte 5.000 lei, daune morale;

- către părțile civile (copii minori ai defunctului C.P.) C.F., C.N. și C.L. la câte 8.000 lei daune morale și la prestații periodice lunare de câte 100 lei pentru fiecare minor, începând cu data săvârșirii infracțiunii (11 iunie 2006) și până la majoratul fiecăruia dintre aceștia, și anume:

- pentru C.N. - până la 15 iunie 2012;

- pentru C.L. - până la 10 mai 2010;

- pentru C.F. - până la 10 octombrie 2007.

Au fost respinse celelalte capete de cerere formulate de părțile civile de mai sus.

S-a luat act că partea civilă T.S., în nume propriu și pentru minorii C.F., C.N. și C.L. a încasat un avans de 11.700 lei din despăgubirile stabilite prin prezenta sentință, în baza sentinței civile nr. 2749/2007 a Tribunalului Călărași, pronunțată în aplicarea Legii nr. 211/2004, plata fiind făcută cu O.P. nr. 86 din 14 mai 2008 emis de Tribunalul Călărași, din fondurile alocate cu titlu de c/valoare compensație pentru victimele infracțiunilor (suma urmând a fi recuperată de la inculpații obligați la despăgubiri și care răspund, în solidar, față de stat, pentru această sumă).

S-a respins cererea de despăgubiri civile formulată de S.J.U. Călărași împotriva inculpaților pentru sumele reprezentând cheltuieli de spitalizare ale numiților N.A.N., I.L., D.Ș.I., I.F. și I.I.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea specială a obiectelor - corpuri delicte ambalate în coletul înregistrat din 2007 în Registrul de Corpuri delicte al Tribunalului Călărași (lopată, cazma, una bucată de lemn, fragmente de lemn, 1 tub cartuș percutat).

În baza art. 191 C. proc. pen. au fost obligați inculpații la cheltuieli judiciare către stat, după cum a urmat:

- pe inculpații D.N., D.V.M., L.L.G., N.A., B.A.I., N.V.I. (în solidar cu partea responsabilă civilmente N.M.), D.B.C., I.D., I.C., I.I. și M.F.T. la câte 900 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat (din care 100 lei pentru fiecare inculpat, reprezentând cota din onorariul apărătorilor desemnați din oficiu s-a avansat din fondurile M.J.L.C.);

- pe inculpatul D.Ș.I. (în solidar cu părțile responsabile civilmente D.A. și D.C.) la 1.000 lei, cheltuieli judiciare către stat (din care 200 lei, reprezentând cota din onorariul apărătorului de oficiu, s-a avansat din fondurile M.J.L.C.;

- pe inculpatul L.P. la 1.100 lei, cheltuieli judiciare către stat (din care 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, s-a avansat din fondurile M.J.L.C.;

- pe inculpatul M.M. la 12.000 lei, cheltuieli judiciare către stat (din care 400 lei, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, s-a avansat din fondurile M.J.L.C.).

Celelalte cheltuieli respectiv cota din onorariul apărătorului oficiu al inculpatului N.A. - 100 lei se avansează din fondurile M.J.L.C.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași, din 28 septembrie 2007, emis în Dosarul nr. 343/P/2006, au fost trimiși în judecată inculpații:

- D.N., zis „ B.", pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 174-175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a), c) C. pen.; art. 321 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a), c) C. pen.; art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.; art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 în condițiile art. 33 lit. a) C. pen.;

- L.L.G., zis „L.M.", pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a), c) C. pen.; art. 321 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a), c) C. pen.; art. 322 alin. (1) C. pen. Cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, în condițiile art. 33 lit. a) C. pen.;

- N.A. zis „Z.", pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a), c) C. pen.; art. 321 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.; art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.; art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 în condițiile art. 33 lit. a) C. pen.;

- B.A.I., zis „I.Ț.", pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a), c) C. pen.; art. 321 alin. (1), (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a), c) C. pen., art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, în condițiile art. 33 lit. a) C. pen.;

- N.V.I., zis „V.Z.", pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 174-175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. și a art. 75 lit. a) C. pen.; art. 321 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. și ale art. 75 lit. a) C. pen.; art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., în condițiile art. 33 lit. a) C. pen.;

- D.Ș.I., zis „P.", pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 174-175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. și a art. 75 lit. a) C. pen.; art. 321 alin. (1) și (2) cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. și ale art. 75 lit. i) C. pen.; art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen.; art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 cu aplicarea art. 99 și urm. în condițiile art. 33 lit. a) C. pen.;

- N.A.N. zis „P.", pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a), c) C. pen.; art. 26 C. pen. rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a), c) C. pen.; art. 181 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a), c) C. pen.; art. 321 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a), c) C. pen.; art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.; art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, în condițiile art. 33 lit. a) C. pen.;

- L.P. zis „P.", pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 26 C. pen. rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a), c) C. pen.; art. 321 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a), c) C. pen.; art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.; art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, în condițiile art. 33 lit. a) C. pen.;

- D.B.C. zis „F.", pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 26 C. pen. rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a), c) C. pen.; art. 321 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a), c) C. pen.; art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. în condițiile art. 33 lit. a) C. pen.;

- S.V.M., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 321 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a), c) C. pen. în condițiile art. 33 lit. a) C. pen.;

- l.I., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen.; art. 322 alin. (1), (2), (3) teza 1 C. pen.;

- I.C. zis „M.", pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen.; art. 322 alin. (1), (2), (3) teza I C. pen. în condițiile art. 33 lit. a) C. pen.;

- I.D. zis „Ț.", pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen.; art. 322 alin. (1), (2), (3) teza I C. pen., în condițiile art. 33 lit. a) C. pen.;

- M.F.T., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.; art. 322 alin. (1), (2), (3) teza I C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. în condițiile art. 33 lit. a) C. pen.;

- M.M. zis „C.", pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen.; art. 322 alin. (1), (2), (3) teza 1 C. pen., în condițiile art. 33 lit. a) C. pen.

A reținut procurorul că inculpații D.N., L.L.G., N.V.I. și D.Ș.l., în seara zilei de 11 iunie 2006, cu intenție, l-au ucis în loc public pe numitul C.P., prin lovirea peste corp cu diverse obiecte (arme albe, bâte, etc).

Referitor la uciderea lui C.P., a mai reținut procurorul că inculpații N.A., N.A.N., B.A.I., L.P. și D.B.C. prin prezența înarmată, participarea și susținerea morală acordată celorlalți, le-au oferit suportul moral să comită infracțiunea.

S-a mai reținut că N.A.N. l-a lovit pe N.F.E. cu o bâtă peste maxilar, producându-i leziuni ce au necesitat 45 zile de îngrijiri medicale și că, același inculpat, pe parcursul altercației din L., l-a înjunghiat pe T.I. în abdomen cu o armă albă, cauzându-i leziuni care i-au pus viața în primejdie.

De asemenea, s-a reținut că inculpații D.N., L.L.G., N.A., N.A.N., B.A.I., L.P., S.V.M., la data de 11 iunie 2006, înarmați cu arme albe, au participat la altercații fizice, încăierându-se cu mai mulți spoitori; s-au manifestat violent și au tulburatgrav ordinea și liniștea publică.

S-a mai reținut că inculpații I.I., I.C., l.D., M.F.T. și M.M. s-au incăierat cu grupul celorlalți inculpați, altercații în urma cărora a rezultat vătămarea corporală gravă a inculpatului N.A.N. și vătămarea altor persoane, tulburându-se grav liniștea și ordinea publică.

Pentru dovedirea acestei situații de fapt s-au administrat, la urmărirea penală, următoarele probe: acte privind constatările medico-legale, declarațiile inculpaților, părți vătămate, declarații de martori, expertiză medico-legală (A.D.N.), procese-verbale de cercetare la fața locului și de conducere în teren (cu fotografiile aferente).

La termenul din data de 07 februarie 2008, apărătorii inculpaților au invocat excepția neregularității actului de sesizare a instanței față de faptul că rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași nu poartă viza primului procuror al acestei unități de parchet care să ateste verificarea rechizitoriului, sub aspectul legalității și temeiniciei, conform art. 264 alin. (3) C. proc. pen., cererea fiind respinsă la 14 februearie 2008.

La termenul din 20 noiembrie 2008 au fost audiați inculpații L.L.G., B.A.I., N.A., L.P., iar inculpații minori D.Ș.l. și N.V.I. și inculpatul major I.D. au refuzat să dea declarații în fața instanței.

Din declarația dată de inculpatul L.L.G. rezultă că în ziua de 11 iunie 2006 când era în oraș a fost sunat pe telefonul mobil și o fată i-a spus că la „R." este bătut nepotul lui „l." Susține că a ajuns în zona sus-amintită, a parcat mașina lângă cea a lui lcă (B.A.I.) și că l-a văzut pe nepot (D.Ș.l.), care era bătut, dar și pe B.A.I., care trăgea de respectivii spoitori.

Inculpatul a precizat că s-a îndreptat spre locul unde erau cei doi, însă nu a ajuns, fiind apucat de brațe și trântit la pământ, necunoscând persoana care l-a imobilizat. Mai arată că peste el s-au așezat 5-6 persoane, că a reușit să se elibereze, a văzut că vin alți spoitori în frunte cu „M." cel bătrân și fiul acestuia (ieșit recent din închisoare) și că pe agresori i-a recunoscut după fotografii, la poliție.

A arătat că, după ce a scăpat, s-a îndreptat spre scara blocului lui „Z.", a trecut prin scară și s-a îndreptat spre cimitirul vechi însă, după 5-6 minute, a auzit sirena ambulanței și s-a întors pe același drum până în fața scării. Susține că, de la colțul blocului, l-a văzut pe N.A.N. căzut, avea o sticlă de apă alături, că acesta era înconjurat de mai multe persoane care strigau, iar „Z." le cerea să-l lase în pace pe fratele său.

A mai arătat că l-a văzut pe „Z." luat la bătaie de spoitori și pe B., care l-a tras din respectivul grup, aducându-l către scara unde se afla și inculpatul L.L.G.

A relatat că toată lumea striga că „vin spoitorii" că la un moment dat, a apărut și D.N., dar și că cei din neamul „Z." locuiesc în blocuri apropiate și au venit, auzind gălăgia, la locul conflictului.

Inculpatul a arătat că grupul de patru persoane (inclusiv el) s-a hotărât să meargă să vorbească cu lancu Vasile (liderul grupării) așa încât au plecat spre locuința acestuia, urmați de copii și alți curioși, că au strigat din fața blocului, dar nu le-a răspuns nimeni, după care au plecat pe un teren din incinta C.O.N.S.I.D. (teren de fotbal, aflat între două centrale).

A susținut că s-au refugiat pe terenul respectiv și că au auzit „lumea" spunând că „vin spoitorii", că au rămas acolo aproximativ două ore, timp în care a venit la ei un anume „G.", căruia D.N. i-a spus să le aducă țigări.

A mai arătat că, pe la miezul nopții au plecat spre locuința lui N.A., pe care nu l-au găsit acasă, fără a ști ce s-a întâmplat cu acesta.

Inculpatul a declarat că nu a fost în relații de dușmănie cu spoitorii, că a fost plecat din țară în 2004-2005, iar la momentul conflictului, venise în țară de o săptămână.

A susținut că a aflat despre decesul unei persoane și de faptul că ei el și ceilalți inculpați sunt învinuiți de la prietena sa, G.L., care i-a telefonat și că în noaptea respectivă și în dimineața următoare, datorită acestui fapt s-a hotărât să sune la poliție, unde au fost audiați chiar în ziua respectivă, iar peste o săptămână au fost arestați.

În ceea ce privește persoanele care l-au lovit, inculpatul a arătat că nu-i cunoaște pe l.D. și nici pe „Ț." și că nu a fost lovit de G.L. și l.F., așa cum a declarat la urmărirea penală.

A susținut că nu are nicio legătură cu „Z." și că a intervenit în conflict la cererea prietenului său, B.A.I.

Inculpatul B.A.I. a arătat că, la data producerii incidentelor era în relații de concubinaj cu sora inculpatului N.A., numita N.F. și că se afla împreună cu aceasta și cu copilul lor în zona „R." unde se desfășura o nuntă la care nu erau invitați ci doar asistau și ascultau muzică.

A arătat că a văzut mai multe persoane alergând, iar cumnata sa, inculpata S.V., l-a atenționat că se bate sau că este bătut nepotul său, D.Ș.I., cerându-i să-l scoată din încăierare.

A susținut inculpatul că a văzut că nepotul său era bătut de 2-3 băieți pe care nu-i cunoaște, că l-a văzut pe inculpatul l.D. (Ț.) la 2-3 metri și că acesta nu-l agresa pe D.Ș.I.

Inculpatul a relatat că a intervenit pentru a-și salva nepotul (care era căzut și singur) că a primit și el o lovitură de pumn în față (fără a recunoaște agresorul) după care a fugit, încercând să scape, fiind urmărit de mai multe persoane cu care a și vorbit la un moment dat (printre spoitori fiind și persoane cunoscute), dar că aceștia păreau hotărâți să-l bată, așa încât s-a ascuns într-o scară de bloc, din care a ieșit peste 5 minute și s-a întâlnit cu N.A., care l-a întrebat ce s-a întâmplat și l-a sfătuit să fugă pentru a nu se întâlni cu agresorii.

A susținut că a mers în spatele unui bloc din apropiere și a văzut cum mai multe persoane continuau să alerge către zona unde era nunta, că a auzit o femeie strigând că este bătut „Z." de către spoitori și a văzut cum trei persoane îl loveau, înconjurați fiind de mai mulți.

A indicat pe agresori ca fiind doi dintre „minerii" mai bătrâni, care nu s-au prezentat în dosar și pe partea vătămată N.F.E. (precizând că-i cunoaște pe aceștia, deoarece locuiseră în aceiași zonă).

A descris modul în care a scăpat și arată că a auzit strigăte că „este omorât P.", că a văzut mulți spoitori și nu a reușit să distingă ce se întâmplă.

A mai arătat că, în 10 minute, au apărut jandarmii și poliția și chiar în prezența acestora, spoitorii vol. au să îi bată.

A mai precizat că, după o jumătate de oră, N.A. a propus să meargă la fratele mai mare al lui „M." și toate persoanele din grupul lui Z. (mai puțin S.V.M. și L.P.j au mers de la R. la blocul unde locuia „V.M.", dar auzind mai multe persoane strigând de la balcoane că vin spoitorii, s-au retras pe un teren de fotbal din zona C.O.N.S.I.D.

A revenit și a văzut că minorii N.V.I. și D.Ș.l. nu erau cu ei, că au rămas pe terenul respectiv o orâ-două, după care au mers la domiciliul lui N.A., unde au rămas peste noapte.

A negat prezența sa și a persoanelor indicate în cartierul „L." în noaptea incidentului.

Despre N.A.N. a arătat că l-a văzut după conflictul descris anterior, era condus de niște femei în scara blocului unde locuiește, avea sânge pe față și pe cap și că nu știe când a fost luat de salvare, dar că nu l-a mai văzut în cursul nopții.

A susținut că, în deplasarea către locuința lui V.M., a avut la el învelitoarea de plastic a unui cablu (1 m lungime) și un băț rupt dintr-un pom, dar nu știe dacă ceilalți aveau arme albe sau alte obiecte contondente.

A declarat că D.B.C. nu a fost cu grupul celor patru, grup din care făceau parte el și inculpații L., D. și N.A. și că nu aveau săbii sau bâte.

A susținut că venise în țară de o săptămână și că locuiește la aproximativ 200 m de locul unde s-au petrecut incidentele, că în noaptea respectivă a stat în locuința lui N.A., blocul aflându-se la aproximativ 50 m de terenul de fotbal amintit anterior.

Inculpatul N.A. și-a menținut declarațiile date la urmărire penală, făcând următoarele precizări:

În ziua evenimentelor, în jurul orelor 6-7, a primit un telefon de la soția sa, care i-a spus că este o bătaie cu spoitorii în zona lor și că până să pornească motoscuterul (inculpatul aflându-se la barul „S.") șoferul de pe mașina Poliției i-a spus același lucru.

A mai arătat că în fața blocului, a văzut multă lume strânsă, inclusiv poliție și jandarmi și o ambulanță în care se afla un vecin și că încercând să afle motivul scandalului s-a deplasat în fața blocului unde locuiește, strigându-și soția deoarece mergeau la o nuntă. Arată că a auzit pe una dintre surori (S.V. sau N.D.) strigând că-l „omoară pe P." și, la aproximativ 10 m, a văzut mai multe persoane care-l loveau pe fratele său, recunoscându-l pe „M." cel mare, zis Ion, fratele acestuia, pe T., pe unul zis „C." pe copiii lui „M.", Ț. și alte persoane.

A susținut că s-a apropiat de grup, întrebându-l pe „M." de ce-l lovește pe fratele său și că acesta, dar și ceilalți din grup au început să-l lovească și pe el, având asupra lor bețe, lopată și furci.

A arătat că nu a căzut la pământ ci doar s-a sprijinit în genunchi și a fost tras de cineva (probabil inculpatul B.A.I.) după care a fugit spre scara blocului, țipând că-i omoară fratele.

A mai arătat că, la 5-10 minute a apărut și fratele lui, căruia îi curgea sânge și mergea clătinându-se pe picioare, iar în spatele lui se aflau surorile, care l-au și legat la cap.

Inculpatul a arătat că a ieșit din scară, lăsându-l pe N.A. acolo pentru a-l lua salvarea și că împreună cu D.N., cu B.I. și cu L.L. au hotărât să meargă acasă la „M.", cu care era în relații foarte bune și pe care îl cunoștea de la partid.

A mai arătat că au ajuns la locuința acestuia, au bătut în geam dar nu le-a răspuns nimeni, deși au văzut că se stinge lumina în apartament, că nu au făcut scandal, nu au bătut pe nimeni și nu au spart geamurile locuinței, după care au plecat trecând pe lângă terenul de fotbal de lângă cimitir unde s-au întâlnit cu mama inculpatului L.P., care i-a întrebat despre băiatul ei și le-a spus că vin spoitorii să-i omoare. Auzind gălăgie, au rămas pe respectivul teren (improvizat).

A arătat inculpatul că l-a văzut pe D.G. (vărul soției sale) și i-a cerut acestuia să-i aducă țigări. La întoarcere, acesta i-a spus că e liniște pe străzi și în zona locuinței, doar că se aude larmă.

Nu a putut preciza cât au rămas pe terenul respectiv, însă arată că s-au hotărât să meargă la locuința fratelui său, „P." pentru că spoitorii știau unde locuiește inculpatul și că au rămas acolo până a doua zi de dimineață.

A arătat inculpatul că acolo a aflat de ce a pornit conflictul și anume, de la faptul că „P.l" (D.Ș.) a fost bătut la nuntă de spoitori, că a doua zi a știut că fratele său este la spital și că după aceea au mers la poliție unde li s-a spus că sunt criminali.

A afirmat că, pe drumul către locuința lui „M.", el și ceilalți inculpați nu au avut obiecte contondente însă au fost urmați de mai multe persoane (români, țigani, spoitori), unele necunoscute.

A declarat că, în seara respectivă nu au ajuns în cartierul „L." și nici măcar la linia ferată și că știe zona, deoarece a avut un loc de casă pe care l-a vândut lui I.M.

Nu a recunoscut infracțiunea de omor și nici pe cea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice.

A arătat că, anterior conflictului, dintre mineri, îi cunoștea după nume și figură, pe V., T. (în prezent decedat) și pe inculpatul Ion, iar persoanele nominalizate în declarații ca fiind agresorii, le-a recunoscut după fotografiile prezentate la poliție, la fel și numele agresorilor lui „P."

Inculpatul L.P., menținând declarațiile date în cauză a arătat că nu a participat la conflictul dintre cele două grupuri, din data de 11 iunie 2011. A susținut că, în ziua respectivă, între orele 16,00-17,00, a stat cu niște prieteni într-un restaurant din zona Orizont, că nu știe numele complet al acestora, ci numai porecla unuia, „C." Arată că, după o oră a plecat înspre zona „2 M." unde auzise că a fost scandal, după care a fost anunțat de vărul său, G.V., să meargă la ziua cumnatului acestuia, Robert, ceea ce a și făcut și a rămas la petrecere toată noaptea

A arătat inculpatul că, crede că a fost nominalizat ca participant la incident, în considerarea faptului că este în relații de amiciție cu cei din grupul „Z."

La întrebările procurorului și ale părților a precizat că, la momentul în care a ajuns în zona „2 Moldoveni", nu a văzut pe niciunul dintre inculpați, că nu a fost anunțat de nimeni despre conflict și că a mers acolo pentru că este zona în care locuiește și că erau persoane adunate în zona magazinelor. A mai arătat inculpatul că la „R." nu era organizată nicio nuntă, nu se aflau polițiști în zona respectivă.

A precizat că cele două grupuri nu erau în relații de dușmănie anterior zilei de 11 iunie 2006.

În ședința din 18 decembrie 2008 au fost audiați inculpații D.V.M., M.F.T. și I.I.

Inculpata D.V.M. și-a menținut declarația dată în fața procurorului, nu și pe cea dată în fața polițiștilor, chiar în ziua incidentelor, după ce a fost agresată de spoitori.

A arătat că, în ziua respectivă, pe la orele 16,30 - 17,00, a mers cu o vecină să asiste la o nuntă de spoitori care se desfășura în apropierea locuinței sale și, după o jumătate de oră, o tânără a venit să-i spună că nepotul lui I. (B.A.I.); l. (D.Ș.l.) este bătut. Mai arată că l-a văzut pe acesta, căzut pe aleea către cimitir și că-l loveau cinci tineri, Ț., F. și încă doi din neamul „M.", al căror nume nu-l știe și care nu au fost prezenți în sală la proces, că au venit mai multe persoane și din partea agresorilor și din partea lor, iar l. (D.) a reușit să iasă de sub ei și să meargă pe o platformă pentru tomberoanele de gunoi, de unde l-a luat unchiul lui, I., care venise cu mașina.

A declarat că după plecarea celor doi s-a întors la „R." împreună cu alte femei (D.M., F.F. și sora ei, N.D.) dar, mai mulți spoitori au venit la ele și le-au înjurat și reproșat că din cauza lor s-a „stricat" nunta. Precizează că a auzit sirena unei salvări și a mers la scara blocului în care locuia N.A., unde un tânăr plângea că a murit fratele lui și a auzit că este vorba despre un vecin, I.L.

Martora a arătat că după plecarea salvării s-a îndreptat spre scara blocului în care locuiește și atunci au anunțat-o niște copii că este bătut „P." (N.A.N.).

A mai arătat că s-a dus să-i spună și soțului ei, inculpatul D.N., despre ce auzise de la copiii respectivi, după care s-a dus să-și caute fratele, pe care l-a găsit căzut în fața barului de la „R." și că deasupra lui erau „C.", B., băieții lui „M." (I.D. și M.F.T.), dar și alte persoane al căror nume nu-l știe.

A susținut că numitul „C." l-a lovit la picioare cu muchia unei toporiști, iar ceilalți aveau bâte și răngi (fără a putea preciza ce obiect avea fiecare).

A arătat că, deși se aflau la 10 m distanță de fratele ei, nu a putut interveni și nu știe cum a scăpat acesta de acolo.

Nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimisă în judecată, susținând că doar a țipat la agresori să-i lase fratele în pace, pentru acest lucru fiind reținută de polițiști până în dimineața zilei următoare.

A mai arătat că la un moment dat a apărut și N.A. și că pe N.A. l-au băgat în scara blocului unde locuiește, l-au spălat de sânge, iar ea a sunat salvarea, au așteptat 30 minute după care au revenit cu un telefon și operatorul i-a comunicat că mai este un caz în „L." după care a fost și un al treilea apel, la care s-a răspuns că mașina este plecată la alt incident.

A arătat că „P." a rămas cu femeile, dar B.A., L.L.G. și D.N. l-au însoțit pe „Z." (N.A.), acesta intenționând să meargă la V. „M." pe care-l cunoștea, să-i ceară explicații.

Inculpata a declarat că la un moment dat, N.A.N. a dispărut pentru o jumătate de oră, întorcându-se pe aleea cimitirului.

A susținut că acesta a căzut când a ajuns la colțul blocului, că nu era însoțit și că au chemat din nou salvarea și au plecat cu el la spital, fără să știe că acolo erau un mort și spoitorii care l-au agresat pe N.A. în timp ce se afla pe targa, iar pe ea au tras-o de păr și i-au rupt tricoul, fără ca polițiștii să intervină.

A arătat că au ajuns la spital la orele 22,00-23,00 și că, de la începutul conflictului și până la sosirea la spital, nu a agresat pe nimeni, nu a lovit cu pietre, nu a mers în „L."

A relatat apoi modul în care a fost adusă la poliție pentru declarații, faptul că a fost lăsată să aștepte până dimineața, ocazie cu care a fost înjurată de I.I. care a vrut să o și lovească, lucru care l-a amuzat pe polițist, care a dus-o pentru confruntări într-o cameră unde se aflau 8-9 spoitori care au înjurat-o.

La întrebările părților și ale procurorului, inculpata a răspuns că, după ce N.A. a fost bătut, au sosit două mașini cu polițiști care i-au ajutat să-l ducă pe rănit la spital, și au adunat mai multe obiecte contondente (furci, bețe) din zona „2 M.", nu de la „R."

A arătat că au sunat la poliție, fiindu-le frică să nu fie bătuți de spoitori, polițiștii intervenind și trăgând un foc de armă ca să-i îndepărteze (ulterior fiind adunate obiectele sus amintite), pe la orele 21,30 - 22,00.

A mai arătat că, la sosirea poliției, la locul incidentelor se aflau jandarmi, care l-au văzut pe N.A.N. lovit.

Inculpatul M.F.T. a declarat că în ziua evenimentelor a venit cu căruța în jurul orelor 19,00, a deshămat calul și, fiind în curte, a auzit că vin țiganii peste ei (pe stradă erau multe persoane care vorbeau în acest sens).

A arătat că din grupul respectiv de persoane i-a recunoscut pe inculpații N.A.N., L.L. și B.A., care erau în față, iar în spatele lor era un alt grup de persoane.

A mai arătat că a ajuns la poartă, a fost lovit în față cu un pietroi și a căzut, revenindu-și după 20 minute, când l-a văzut pe unchiul său, I.I., jos, lovit de mai multe persoane care au plecat spre linia ferată, către combinat, martorul deplasându-se în urma lor, la fel ca și tatăl său și unchiul.

A precizat că grupul de persoane a trecut linia ferată și, incidentul nu a mai continuat.

Inculpatul a declarat că nu a participat la conflictul de la „R. și că, în „L.", nu a lovit pe nimeni, a negat că ar fi existat inițial un conflict mai vechi între rudele lui și cele ale lui „Z."

Despre grupul de persoane venit în „L.", a arătat că nu a văzut că ar fi avut arme, în afară de N.A., care era legat la cap cu un batic și avea la el un cuțit (sabie cu lamă de 50 cm), dar a revenit și a arătat că acestea aveau obiectele pe care le-a nominalizat la poliție.

A declarat că-l cunoaște pe L.P. și că l-a văzut în grupul din „L."

Inculpatul a declarat că-și menține declarațiile anterioare, explică diferențele prin perioada de timp scursă de la evenimente și că alte detalii nu-și mai amintește.

Inculpatul I.I. a declarat că, în ziua producerii evenimentelor, în timp ce se afla împreună cu alți bărbați la barul lui B., în „L.", auzind de la copiii de pe stradă că la nuntă a fost un scandal cu cei ai lui „Z.", că aceștia bat pe spoitorii aflați pe stradă s-au îngrijorat pentru că aveau copiii în oraș, la nunta respectivă.

Inculpatul a arătat că au plecat (un grup de 15 inși) și, la primul bloc de peste linia ferată, au văzut venind din direcția opusă alți spoitori, care spuneau că ceilalți vin spre ei cu săbii și pistoale, așa încât s-au întors la colțul unde se află barul amintit anterior și unde au rămas aproape o oră.

Inculpatul a declarat că l-a sunat fiul său, l.D., care i-a spus că au intrat cei din grupul „Z." în cartier și că vin peste ei să-i omoare, în special pe cei din neamul „M."

A mai arătat că a pornit spre casă (aflată la 200 m de bar) dar, ajungând la casa fratelui său, a văzut grupul celălalt, recunoscându-i pe N.A. și pe N.A. (pe aceștia cunoscându-i anterior), ultimul având în mână un pistol, iar primul sabie sau cuțit.

Inculpatul a declarat că, în dreptul locuinței sale se aflau două grămezi de pietre și grupul „Z.", dar și faptul că ei au început să arunce cu pietre unii în alții, iar N.A. a tras cu pistolul, oamenii începând să fugă. Arată că, de el s-au apropiat N.A. și N.A. și alți doi bărbați pe care nu-i cunoaște și că el a fost lovit în coaste cu o piatră, dar nu știe cine a aruncat-o, că nu a văzut cine a lovit cu bâta, dar a ridicat mâna să se apere, că a strigat la copii și la frate și așa a fost salvat.

A mai arătat că un grup de persoane a plecat în urmărirea celor din grupul „Z.", dar că el nu i-a însoțit, datorită loviturilor primite și că a auzit că alt locuitor din cartier, l-a și văzut ținându-se de stomac.

A mai arătat că, la întoarcerea grupului care plecase spre calea ferată, cineva a strigat pe băiatul victimei C.P., spunându-i că tatăl său a fost omorât.

A susținut că nu a fost la nunta de la „R." și că nu a agresat pe nimeni.

Despre agresarea lui T.I. a declarat că, în apropierea acestuia i-a văzut pe N.A., N.A., fiind de cealaltă parte a străzii și că nu a văzut momentul și persoana care l-a lovit.

A precizat că grupurile care s-au înfruntat nu erau egale și că și unii și ceilalți avansau, apoi se retrăgeau, fără a se întrepătrunde, dar că, înainte de a fi lovit cu piatra, a văzut că N.A. era lovit de spoitori.

Și-a menținut declarațiile date la urmărirea penală, cu precizarea că nu i-a văzut lângă blocuri pe Dumitrache, pe N.A. și pe N.A..

Nu a putut afirma cu certitudine că l-a văzut pe D. în „L.", dar arată că a văzut o persoană „mai înaltă și grăsuță" și s-a gândit că ar putea fi acesta.

Inculpatul B.D.C. și-a menținut declarațiile date în cauză, arătând că inițial a fost audiat ca martor.

A arătat că, în ziua producerii evenimentelor a venit la nunta de la „R.", împreună cu soția și copiii, nu ca invitați, ci ca să o ia pe fiica cea mare, care venise să asculte muzică.

A precizat că, la un moment dat, a avut loc o altercație, care nu l-a interesat, însă a auzit pe unul dintre spoitori vorbind cu lăutarii, muzica s-a oprit și lăutarii și-au încărcat instrumentele în dubita cu care veniseră, iar inculpatul i-a ajutat.

A mai arătat că, după ce soția și copiii au plecat spre casă, a apărut N.A., care l-a întrebat ce se întâmplă, dar el nu i-a putut da prea multe detalii. Susține că, în acest timp, a trecut pe acolo N.A., spre magazin.

Inculpatul a arătat că, dinspre linia ferată, au venit mai multe persoane înarmate și l-au luat la bătaie pe N.A., că fratele lui a mers să-l scape și a fost și el luat la bătaie (lucruri văzute de la o distanță de 30 m).

A precizat că pe frații N. i-au atacat un grup format din 7-10 persoane care, după ce l-au doborât și pe N.A. au plecat, la fel făcând și inculpatul B.D.C., care susține că a mers acasă, unde au venit niște prieteni care au stat până la ora 2,00 dimineața.

A susținut că, înainte de a pleca, „Z." i-a spus că va merge la V. „M." și ulterior a aflat că l-au însoțit L.L., B.A. și încă o persoană.

A mai arătat că, în timp ce vorbea cu „Z.", N.A. era întins lângă o mașină, la fel și „C.", că la locul incidentului se mai aflau și surorile lui „Z.", care au anunțat salvarea (dar nu a auzit care dintre ele și când s-a întâmplat acest lucru).

A susținut că declarațiile inițiale au fost date sub influența anchetatorilor, dar și că, după evenimente, „din gura lumii", a aflat că vor veni la bloc să-l incendieze, iar ei vor ajunge în închisoare.

La întrebări, a răspuns că „minerii" aveau bâte și s-au retras când cineva a anunțat poliția.

A precizat că a ajuns la „R." la 18,30 - 19,00, iar nunta s-a „spart" într-o oră -două și că a ajuns acasă când se întunecase.

Inculpatul I.C., a precizat că este cel mai mare dintre frații în viață, el fiind „M.", nu V., care este mai mic decât el, acesta nefiind șeful, ci doar cu funcție în partid.

A mai precizat că în ziua incidentelor, „Z." s-au bătut la „O.", cei din familia M. (incident știut și de organele de poliție), după care au venit în zona „2 M." și au „stricat" nunta de spoitori care se desfășura la „R.".

A arătat că au aflat despre incidentul de la nuntă de la copiii care au fost bătuți și au venit în „L." țipând (inculpatul aflându-se cu alți bărbați la „Barul lui B.", (J.N., C.P., T.C., T.C. și G.P.), că spoitorii s-au dus să se răzbune, dar nu s-au bătut cu nimeni pentru că n-au întâlnit nicio persoană și s-au întors.

A relatat inculpatul că la orele 21,30 - 22,00 au venit peste ei în cartier persoanele respective având asupra lor săbii, cuțite și un pistol și că a auzit focuri de armă.

A precizat că, la acea dată nu funcționa iluminatul public în zonă și nu a văzut fețele persoanelor, dar a auzit că sunt „cei ai lui Z.", că aceștia au bătut persoanele pe care le-au prins pe stradă, pe alții i-au omorât (T. și C.P.), că nu a stat nimeni dintre locuitorii cartierului (în care agresorii au pătruns prin partea cu fabrica de mobilă), în calea lor.

Contrar celor declarate la urmărirea penală, a declarat că nu a fost în zona „R." în ziua respectivă, că nu a fost lovit, din grupul „Z.", nu-l cunoștea decât pe D.N. și că nu a făcut parte din grupul care a trecut linia ferată în seara respectivă.

A precizat că fratele său, I.I., a fost lovit chiar în fața casei sale (i-au fost rupte coastele).

A mai arătat că fratele său, I.I. și T., s-au aflat în fruntea grupului de spoitori, ei fiind loviți primii și că au auzit că pe N.E. l-a lovit o femeie.

Inculpatul D.N., menținând declarațiile date în cauză, arată că în dimineața zilei de 11,06.2006 a mers în „O." unde s-a certat cu frații M., după care s-a întors în cartierul „2 M." și împreună cu un prieten, D.P., au băut bere, plecând acasă la orele 12,30.

A arătat că a dormit după-amiază și că, pe la ora șapte fără ceva, l-a trezit fiica sa, spunându-i că unchii ei sunt bătuți de spoitori (N.A. și N.A.).

A arătat că s-a întâlnit cu soția sa în fața blocului, aceasta spunându-i că l-au omorât pe „Pisoi", după care au mers la scara blocului unde locuiește acesta și l-au văzut pe N.A., care le-a spus că un polițist l-a anunțat că în oraș este o bătaie în zona unde locuiește.

A declarat inculpatul că N.A. avea urme de lovituri pe față, iar N.A. era sprijinit de gard și rănit la cap.

A mai arătat că acolo se aflau soția sa, soția lui N.A., cumnatele M. și M., inculpații B. și L., că nu erau spoitori însă erau polițiști și jandarmi.

A susținut că inculpatul N.A. le-a propus să meargă la locuința lui V. „M." (acesta fiind frate mai mare și cu funcție în Partidul Romilor, pentru că văzuse cine l-a bătut - „minerii").

A arătat că au plecat el și inculpații N.A., B.A.I. și L.L. spre locuința lui V.M. (acesta locuind într-un apartament la parter), că au strigat la acesta, dar nu le-a răspuns și că au plecat fără să agreseze pe nimeni, îndreptându-se spre terenul de fotbal (loc viran) din combinat (pe drum întâlnindu-se cu mama lui L.P., care i-a întrebat de fiul ei).

A arătat că, ajunși pe teren, cu rândul, se uitau prin gard să vadă dacă vin spoitorii, că au rămas acolo o oră-două, că a venit la ei unchiul soției lui N.A. și le-a adus țigări, că la plecare, inculpatul a plecat spre locuința lui, iar ceilalți trei spre locuința lui „Z.", dar constatând că ușa este puțin forțată, s-a dus și el spre casa lui „Z.", la spusele soției acestuia, venind ulterior, după ceilalți în apartamentul lui N.A. (aceiași femeie spunându-i că soția lui este plecată cu N.A., la spital).

A precizat că, din locuința lui N.A., de pe balcon, se uitau să vadă ce se întâmplă cu celălalt grup și că în noaptea respectivă, discutând cu B.A. și cu L.L.G. a aflat cum a început conflictul.

A mai arătat că soția lui a venit în dimineața următoare de la poliție și i-a spus că sunt căutați pentru infracțiunea de omor, dar că el nu a fost implicat în niciun conflict cu spoitori, că nici nu a văzut spoitori în ziua respectivă, că nu a lovit și nu a fost lovit de nimeni.

A mai arătat că, anterior acelei zile, nu a avut probleme cu cei din neamul „M.", că nu a anunțat poliția despre agresarea „Z." pentru că erau deja polițiști la fața locului.

A precizat că Lefter avea urme de lovituri, că nu au avut bâte la plecarea spre V.M., doar B. avea un cauciuc, că nu ei au făcut gălăgie în fața blocului, ci copiii care-i urmau.

A susținut că pe N.A. l-au lăsat cu soția și surorile acestuia, așteptând „salvarea".

La termenul din data de 14 februarie 2011, inculpatul D.Ș.I. a solicitat să dea declarație, precizând că nu-și mai menține declarațiile date la urmărire penală și că nu el l-a omorât pe T.P.

A arătat că era cu o prietenă (N.G.) la nunta de la „R." când, fără motiv, câțiva din neamul „M." l-au agresat, deși nu avusese anterior niciun conflict cu aceștia.

A precizat că nu a stat împreună cu N.V.I., că l-au lovit „Ț." și F., după care a reușit să fugă fără să vadă dacă erau și cunoscuți de-ai lui în zonă.

A arătat că, după ce a fost agresat, au apărut unchiul său, inculpatul B.A.I. și apoi L.L., mai precis, că s-a retras la 300 m de „R." și de acolo i-a văzut pe cei doi venind și cum niște spoitori au încercat să-i agreseze, însă persoanele arătate au fugit.

A precizat că a rămas la locul arătat până s-a întunecat, apoi s-a întors la „R.", de unde lumea se împrăștiase și că, la scară la N.A., l-a văzut pe acesta cu surorile lui care-l bandajau la cap pentru că era plin de sânge.

A mai arătat că acolo erau și S.I., dar și alți vecini din zonă că inculpatul N.A. i-a cerut lui, inculpatului N.V.I. și martorului S., să-l însoțească în L., spunându-le că merg după N.A., că au plecat toți patru către „L." și că pe drum s-au întâlnit cu C.G.V., căruia i-au spus unde merg după care și-au continuat drumul, trecând linia ferată. Ajunși în „L." au văzut mai multe persoane care aruncau cu pietre în ei, lucru pe care l-au făcut și cei patru.

A mai arătat că el avea un băț rupt dintr-un pom, N.A.N. un cuțit, S.I. o bucată de cornier, dar că nu au ajuns atât de aproape de spoitori încât să folosească aceste obiecte pentru că au văzut că aceștia sunt prea mulți și atunci au fugit către linia ferată.

A precizat că, la întoarcere, el a fost împreună cu N.V.I. și cu S.I., N.A. rămânând în urmă, că s-au întâlnit cu un cetățean pe calea ferată și crezând că acesta este implicat în scandal l-au luat la bătaie toți trei, aplicându-i lovituri cu obiectele pe care le aveau, în zona feței și în spate.

A mai arătat că a apărut și N.A.N., urmărit de spoitori, dar că aceștia s-au retras, bărbatul bătut urmărindu-i și înjurând, iar în spatele acestuia a venit N.A.N. care l-a lovit cu un cuțit în zona pieptului.

A declarat că, după ce bărbatul a căzut, au fugit în direcții diferite, la scara blocului întâlnindu-se cu Savin Ionuț, care i-a cerut să-i permită să doarmă la el, în noaptea respectivă rămânând în locuința acestuia.

A precizat că a dat declarații la urmărire penală că ar fi vinovat de omor, alături de N.V.I., pentru că așa le-a spus N.A.N., care i-a promis bani, apoi un apartament (al lui) dar care La și amenințat, terorizându-l prin țipete în fața blocului și prin promisiunea că-l va muta în cavou la cimitir.

A motivat faptul că l-au însoțit pe N.A.N. pentru că s-au temut de el, că era foarte nervos și că după incidente, inculpatul N.A. s-a comportat violent, că l-a bătut în ziua în care l-a chemat la el acasă și l-a pus să spele un cuțit și să-l șteargă, ca să-i rămână amprentele pe obiectul respectiv (de față fiind soția inculpatului, frați și surori ale acestuia).

A precizat că a fost bătut când i-a spus inculpatului N.A. că nu poate lua fapta asupra lui și că are certificat medico-legal și martorul C.G.V.

A arătat că nu a vorbit cu inculpatul B.A.I. despre cele întâmplate pe calea ferată până anul acesta și crede că martorul S.l. nu se prezintă la instanță urmare indicațiilor inculpatului N.A., care le-a spus ce să declare la parchet.

A arătat că nu cunoaște pe nimeni din grupul de spoitori că, atunci când fugeau, a auzit o bubuitură, dar nu știe dacă era foc de armă sau nu.

A precizat că se teme să iasă din casă, de neamul Niță.

în conformitate cu dispozițiile art. 65 C. proc. pen. s-a procedat la audierea nemijlocită a martorilor din acte (54 persoane), administrarea probei făcându-se cu extremă dificultate, chiar dacă s-au luat toate măsurile permise de procedura penală, organele de poliție comunicând la numeroase termene câ martorii nu pot fi găsiți, fiind plecați din țară.

S-au admis probele solicitate de părți în ședința din 30 octombrie 2007, respectiv probele cu acte și martori, respingându-se solicitarea de a se efectua o expertiză judiciară criminalistică (traseologică).

În faza de judecată s-a depus de către apărătorii inculpaților N.A.N., D.N., N.A. un raport de expertiză criminalistică - traseologică.

S-au solicitat relațiile indicate de apărătorii inculpaților de la IPJ Călărași, instituție care a răspuns cu adresa din 09 februarie 2010 și de la Poliția Mun. Călărași, instituție care a răspuns cu adresa din 15 martie 2010.

În cauză s-a admis și s-a dispus efectuarea unei expertize medico legale psihiatrice care să determine dacă inculpatul N.A.N. a avut discernământ la data săvârșirii faptelor. Serviciul Medico - Legal Călărași a întocmit raportul de expertiză medico legală psihiatrică din 28 ianuarie 2011 din care rezultă că inculpatul a avut discernământul faptelor sale diminuat și capacitatea de apreciere critică a conținutului faptelor sale scăzută.

În raport de faptul că la 18 aprilie 2011 inculpatul a fost implicat într-o altercație, suferind leziuni noi, s-a dispus efectuarea unui supliment la expertiza psihiatrică, nefinalizată până la data judecării cauzei în fond, motiv pentru care, datorită duratei mari de soluționare a dosarului, s-a apreciat, prin încheierea din 10 mai 2011, că se impune disjungerea cauzei privind pe inculpatul N.A.N. trimis în judecată prin rechizitoriul din 28 septembrie 2007, emis în Dosarul nr. 343/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a), c C. pen., de art. 26 C. pen. rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a), c C. pen., de art. 181 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a), c C. pen., de art. 321 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a), c C. pen., de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și de art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 modificată și, pe cale de consecință, acțiunile civile alăturate celei penale, împotriva acestui inculpat de părțile civile N.F.E., T.I., T.S., C.N., C.L., C.F., C.V., C.D. și S.J.U. Călărași.

Martora Niță Florica Cleopatra - soția inculpatului N.A. - și-a menținut declarațiile date anterior în cauză, precizând că nu a văzut niciunul dintre incidentele din ziua respectivă.

A relatat că a văzut participanții la o nuntă, dar nimic special, că soțul ei a venit de la serviciu la orele 20,30, i-a spus că i-a invitat la o nuntă nașul lor „Bididiu" și s-au hotărât să meargă.

A mai arătat că soțul ei, inculpatul N.A.N., a ieșit să-și cumpere un aparat de ras și șosete, ea rămânând acasă cu copilul și că pe la orele 21,00 a auzit țipete pe scară, fiind chemată pentru că spoitorii l-au omorât cu bătaia pe soțul ei.

Martora a declarat că a coborât și l-a văzut pe soțul ei pe trepte, la parter, acesta fiind inconștient, având sânge în zona capului și pielea desprinsă, fiind tăiat în mai multe locuri și lovit în zona spatelui.

A arătat că lângă el erau cumnatele (inculpatele S.V.M., N.D.) și nepotul N.V. și că ea s-a dezbrăcat de capot să-l lege la cap.

Martora a arătat că au trimis-o cumnatele în casă, la copil, ele urmând să sune la salvare și să meargă la spital cu N.A., că a mers în locuință și la miezul nopții au venit cumnatul ei, N.A., D.N., L.L. și B., primul dintre

ei spunându-i să meargă cu copilul la soția lui acasă, lucru pe care martora l-a făcut și a rămas acolo toată noaptea, că în ziua următoare a plecat la spital să-și vadă soțul, nereușind însă să afle ce s-a întâmplat cu acesta.

A relatat că în fața procurorului, a recunoscut, pe fotografie, capotul cu care l-a legat pe soțul ei la cap și că nu știe cine l-a agresat pe acesta, rudele spunându-i că l-au bătut 20-30 spoitori.

Martorul P.V. - și-a menținut declarațiile anterioare, arătând că este vecin cu N.A., că a lucrat cu acesta, că își amintește evenimentele (plasându-se în luna august), că era o nuntă în zonă, cu lume multă și că începuse un scandal între persoane pe care nu le cunoștea.

A arătat că, a coborât și N.A. care a traversat la magazinul de vis-a-vis de blocul lor și că, înainte de a ajunge acolo, au apărut niște persoane, care aveau bâte și fiare și, fără să-i spună ceva, l-au lovit pe acesta în zona capului, N.A., căzând.

A susținut că, între timp au mers la poliție, iar persoanele respective au plecat și că pe N.A.N. l-au luat niște persoane tinere împreună cu N.A., martorul declarând că a văzut când a venit salvarea și l-a luat pe N.A. (nu știe cât timp a trecut).

A mai arătat că spoitorii l-au lovit și pe N.A. și că la sosirea poliției, pe șosea au rămas bâte de lemn și bucăți de fier.

Martora Marinescu Măria - mama inculpatului L.P. - a declarat că locuiește în zonă și că în ziua evenimentelor, pe înserat, a auzit gălăgie, țipete de copii, iar de la geamul bucătăriei a văzut un grup de persoane dintre care i-a recunoscut pe N.A., D.N., L.L. și B.A., mulți copii alergând pe lângă ei și că s-a gândit că este și fiul ei acolo.

A arătat că atunci când a coborât nu mai era nimeni la blocul „P.", copiii alergau prin spatele altui bloc unde este și un teren de fotbal, i-a urmărit și i-a văzut și pe adulți îndreptându-se spre terenul de fotbal și a strigat după ei, întrebându-i de fiul ei, N.A. răspunzându-i că nu este și să meargă acasă.

Martora a declarat că s-a întors spre casă, a văzut spoitori cu obiecte în mâini,a luat-o pe lângă bloc, că i-a avertizat pe cei de pe teren, după care s-a întors, a trecut pe lângă spoitori și a mers acasă, plasând evenimentele între orele 21,30-22,00.

A arătat că fiul ei locuiește cu ea și că în seara respectivă, la orele 22,30 - 23,00 a sunat-o să-i spună că rămâne la un „majorat" și a venit în dimineața următoare.

La întrebări, a precizat că, în fața blocului vecin, a văzut că cei patru erau agitați și că „Z." era cel care bătea în geam și spunea „Primare, ieși afară".

Despre grupul de spoitori întâlnit pe drum a arătat că aceștia erau agitați, aveau sape, bâte, răngi, pe unul dintre aceștia știindu-1 că este vecinul său.

Martora F.F., a arătat că-și menține declarațiile date în cauză, că locuiește pe str. X în zona „R." și că a fost să asiste la o nuntă care se desfășura în zonă, fără a preciza data,

A precizat că din apartament a auzit gălăgie, a văzut multă lume fugind și a coborât și ea, văzând multe persoane.

A arătat că vecinii i-au spus că este o bătaie cu spoitori, a ieșit pe șosea, în spatele ei fiind N.A., cu care susține că a vorbit și i-a spus că vine de la mama lui și că se duce să-și cumpere ceva de la magazin.

Martora a arătat că a văzut mulți spoitori care au vorbit între ei și s-au îndreptat spre N.A. (aceștia având bâte,furci și săbii), unul dintre ei ridicând sabia.

A mai arătat că mai mulți l-au lovit pe N.A. dar s-au lovit și între ei, că N.A. a întrerupt agresiunea, strigându-le să nu-l mai lovească și atunci cei care-l băteau pe N.A. l-au lăsat și l-au bătut pe N.A. cu bâtele până l-au doborât și pe el.

A arătat că spoitorii s-au împrăștiat, că nimeni nu a venit în ajutorul fraților N. și că nu-și dă seama de ce au fugit agresorii.

Recitindu-i-se declarația anterioară, a revenit și a arătat că N.A. s-a ridicat singur și s-a îndreptat spre blocul său, unde au coborât sora și soția lui.

A mai arătat că până să fie bătuți, cei ai lui „Z." a mai fost bătut un vecin, Ion Lică, acesta neavând nicio legătură cu scandalul de la „R.", fiind în trecere prin zonă.

A arătat că nu se înserase când au fost bătuți cei doi.

Martorul Grigore Marian a declarat că știe de scandalul din „L.", dar că nu a participat la el.

A susținut că a asistat la nunta de spoitori, dar că a plecat înainte de incidente împreună cu un prieten țlonuț) la care a și dormit în noaptea respectivă.

A precizat că a fost să vadă nunta ziua în jurul orelor 14,00, că a stat o oră și a plecat, revenind în zonă după scandal, seara deci nu a apucat să vadă nimic din cele întâmplate.

A arătat că-i cunoaște din vedere pe inculpații prezenți la proces, dar nu le știe numele și că nu i-a văzut în ziua respectivă nici în timpul după-amiezii și nici seara.

Nu și-a menținut declarațiile anterioare pe motiv că nu i s-au citit și că le-a semnat, fiind neștiutor de carte.

A arătat că, la revenirea în zona „R." a auzit de la o persoană, lonuț, că țiganii vor merge în „L." să se bată în continuarea scandalului produs la nuntă și că l-a sunat pe tatăl său, care era acasă (în cartierul „Livada") spunându-i să se ferească.

A afirmat că nu a declarat că din garsoniera prietenului său ar fi recunoscut persoanele nominalizate în declarațiile date la poliție.

A arătat că nu a venit acasă în noaptea respectivă, la îndemnul tatălui său, că a avut cu acesta o singură convorbire telefonică, când scandalul încă nu începuse în „L.".

A mai arătat că știe că tatăl său, împreună cu mama și copiii au plecat în cartierul „Mircea Vodă", la bunici.

A precizat că nu știe să fi existat vreun conflict între cele două grupuri, anterior incidentului.

Martorul Tudorache Vasile Lucian și-a menținut declarația dată la urmărirea penală (fila 318 dosar urmărire penală) și arată că a relatat ce a auzit în seara respectivă.

Martora Borlan Măria (soția inculpatului D.B.C.) și-a menținut declarațiile date în cauză și a arătat că, în ziua incidentelor din „L.", împreună cu soțul a fost în vizită la cumnatul său, întorcându-se pe înserat.

A mai arătat că au mers în zona „R.", după fata cea mare care privea la o nuntă și că la cinci minute după ce au ajuns, au văzut o salvare, cei din jur spunându-i că un spoitor l-a lovit pe I.L. cu ceva in cap.

A precizat că începuse zarva între spoitori, că și-a luat copiii de mână, iar pe soțul ei l-au rugat sa-i ajute să încarce instrumentele.

A arătat martora că s-a întors la „R." unde nu a văzut să se bată cineva, apoi l-a văzut pe N.A. ieșind din scară și pe mama acestuia care la întrebat unde merge, N.A. răspunzând că la magazin (aflat la 1 m de unde era zona).

A mai arătat că, după ce N.A. a ajuns în fața blocului, au venit niște spoitori înarmați, dinspre linia de cale ferată, că veneau nuntași și l-au lovit pe N.A., fără ca nimeni să intervină.

Martora a declarat că l-a văzut venind de la serviciu pe N.A. și i-a spus că fratele lui este bătut și că, la un moment dat l-a văzut și pe acesta la pământ, lovit de aceleași persoane.

A arătat că l-a văzut pe N.A. că se ridică și atunci martora și-a luat copiii și a plecat acasă.

Martorul Tudorache Petre a declarat că-și amintește scandalul de la ei din cartier și că era noapte când a auzit strigând că a venit „Z.".

A declarat că nu a recunoscut pe niciunul dintre inculpați, nici măcar după vorbă și că, în declarațiile anterioare, a scris ce a auzit de la alții.

A arătat că a auzit focuri de armă, că nu a fost în locul respectiv, nu a fost agresat și nu a agresat pe nimeni, anterior în ziua aceea.

A precizat că poliția era deja în cartier când a ieșit din casă, că funcționa iluminatul public în 2006 ca și acum, că locuiește pe altă stradă decât cea unde a avut loc scandalul și că nu a fost prins niciun moment în conflict.

A susținut că în declarațiile anterioare a relatat ce a auzit de la persoanele cu care a stat la poliție în seara respectivă (20-25 de persoane), inclusiv numele de „Z." și de B..

Martorul D.R. a declarat că locuiește în „L." și în seara incidentelor era în curte cu frații din București, când a auzit țipete.

A susținut că a ieșit din curte târziu, când victima fusese deja tăiată (precizând că erau vecini).

A arătat că a ajuns când era lume strânsă și vorbeau despre omor (fără să fie și străini de cartier) și că oamenii nu aveau asupra lor obiecte contondente.

A mai arătat că de la cei strânși a aflat că „Zăbălarii" ar fi intrat în cartier, dar că nu-i cunoaște, că îi știe doar după figură pe cei arestați.

Prezentându-i-se o declarație, dată la parchet, nu a recunoscut semnătura de pe declarația dată la parchet, numai pe cea dată la politie, dar arată că nu a fost la nuntă la „R."

Martorul I.G. (fratele inculpaților I.I. și I.C. și vărul victimei C.P.) a arătat că știe ce s-a întâmplat seara în cartierul „L.", că-i cunoaște pe câțiva inculpați însă, în seara respectivă, nu i-a văzut la față pe frații „Z.".

A arătat că erau de față mai multe persoane la magazinul din cartier și cineva le-a spus că a fost sunat că vor veni peste ei ai lui „Z." și s-au strâns mai multe persoane, având bețe, scânduri.

A mai arătat că au mers toți spre casele lor, la capătul străzii.

Martorul a declarat că nu a văzut fața vreunei persoane, însă apreciază că erau mulți, dar că nu s-a aflat mai aproape de 25 m de respectivul grup.

A precizat că cei veniți s-au oprit lângă casa lui și au lovit și unii și alții cu pietre (aduse de martor de la demolări).

A mai arătat că s-au dus către ei, dar nu a lovit pe nimeni și nu poate spune dacă ceilalți au lovit.

A arătat că ceea ce i s-a spus despre N.A. a declarat și el, dar că nu a văzut ca acesta să lovească, după cum nu i-a recunoscut nici pe „B." sau „Z.", dar a auzit că aceștia au fost pe acolo.

A mai arătat că Tudose Ionel a fost cu el în timpul incidentului, l-a văzut că era tăiat și l-a luat salvarea și că o persoană a „intrat" cu sabia în grupul lor, dar acesta nu era „P.".

A recunoscut că a văzut un om căzând, era cu fiul victimei, între cel căzut și ei, aflându-se mai multe persoane, care au urmărit celălalt grup până dincolo de calea ferată.

A precizat că la persoanele venite în „L." a văzut sabie și bâte și a auzit un foc de pistol (care i-a făcut pe ai lui să se retragă 40-50 m, pe următoarea stradă).

A arătat că I.C. este cunoscut drept „Minerul", la fel ca el și ceilalți frați și că toți au fost seara în „L." și „Ț." și „Florin".

Martorul Mustafa Gheorghe a declarat că nu a dat declarații în cauză, având vârsta de 80 de ani.

Martora Viscu Aneta (mama părții vătămate N.F.E.) a arătat că a mers în ziua incidentelor la nuntă pentru a vedea dacă o găsește acolo pe nora sa, tinerii fiind despărȚ..

Martora a arătat că era cu soțul și fiul său, seara, ora 19-20 și că nu au ajuns la nuntă când au venit spre ei oameni cu cauciucuri și cuțite, dintre care a recunoscut pe inculpata D.V., pe „Pisoi" și pe un băiat al cărui nume l-a uitat. A arătat că aceștia au sărit pe soțul său care a căzut, apoi pe băiat, pe care l-a lovit întâi N.A., cu picioarele în zona șoldului, sărind pe el, după care cei trei au început să-1 lovească, la strigătele martorei dându-se la o parte, Minodora și fiul ei, continuând să-l lovească.

Martora a arătat că s-a așezat peste fiul său, dar ei au tras-o de păr, dând-o la o parte, lăsându-l pe Nicolae Elvis când au văzut că nu mai mișcă.

A arătat că a ieșit în fața taxiurilor însă, nimeni nu oprea să-l ia pe fiul ei, că ulterior a venit un bărbat poreclit „Tândală" care l-a ridicat și l-a dus la spital, unde a constatat martora că era grav rănit și a fost trimis cu salvarea la București.

A precizat că nici ea, nici fiul ei nu-i cunoșteau pe agresori, pentru că ei locuiesc în oraș.

Martora a arătat că agresiunea s-a desfășurat la „R.", în intersecția cu aleea cimitirului, că a văzut la cei trei, bâte și cuțit și că la sosirea polițiștilor, inculpatul D. a spus că ea l-a lovit pe fiul său.

A precizat că declarațiile le-a dat la poliție, ca și soțul și nora și că menține declarațiile cu privire la faptul că cei trei au lovit autoturismul lui I.G. și vorbeau urât la adresa lor și a martorei.

Martorul T.C. și-a recunoscut semnătura de pe declarația de la urmărire penală, dar pretinde că nu știe ce a semnat, că o persoană - liderul romilor din cartierul F.N.C.- a venit cu declarația și a semnat-o, crezând că e vorba de aprobare pentru apă și canalizare (martorul declarând că nu știe carte).

A arătat că în seara incidentelor a intrat în casă de la ora 19,00.

Martorul C.N., a arătat că în seara incidentelor se afla la bar, în cartier, când a auzit țipete de femei și copii care spuneau că vin oamenii care au provocat scandal la nuntă.

Reluând declarația a arătat că a mers cu victima la nuntă ca să se uite după copiii lui, dar nu i-a găsit și s-a întors la barul din cartier unde au auzit că vin ai lui „Z." și ai lui „B.", care făcuseră scandal la nuntă cu spoitorii.

Martorul a declarat că „au dat buzna" în cartier, erau 20-30 de persoane, dar nu a putut preciza dacă erau și inculpații, însă atunci când i-a ajuns la calea ferată, i-a auzit pe „Z." și pe „B." strigând „trageți-l încoace" fără să știe că e vorba de victimă și că „Z." l-a lovit pe acesta, și nu „B.", cum a declarat la poliție (declară că acesta era legat la cap și că îl cunoaște și pe fratele lui „Z.", „P.").

A recunoscut că a făcut parte din grupul care i-a dat afară din cartier, că erau mai mulți decât ceilalți, că toți au aruncat cu pietre când s-au întâlnit în dreptul casei lui I.C..

A precizat că i-au dus spre calea ferată, până la lovirea victimei C.P., trecând aproximativ 5 minute, că și „Pisoi" era printre atacatori și el fiind legat la cap.

A arătat că a văzut de la 3 metri cum a fost lovită victima, că „Z." și victima erau pe calea ferată și că nu era lumină, decât de la blocuri.

A declarat că victima a fost lovită „drept" cu sabia, că acolo se afla și „B." (cu sabia) și că în fața martorului se aflau Damian și Florin, fiii victimei.

A arătat că l-a văzut în seara respectivă și pe inculpatul B.-dar nu l-a văzut lovind victima-, nu și pe L.L..

A revenit și a arătat că pe „Pisoi" l-a văzut la casa lui I.C. și nu știe dacă avea sabie.

A pretins că el a strigat la „Z." să nu-l taie pe C.P., dar era prea târziu.

La întrebări, a răspuns că grupul lor s-a despărțit, unii mergând spre calea ferată (printre ei fiind și victima C.P.) alții pe stradă, cu ei mergând și martorul.

A recunoscut semnăturile de pe declarații, dar a arătat că nu știe carte și că nu a declarat despre „B.", ci despre „Z.".

A arătat că nu a avut nimic în mâini, dar ceilalți din grupul lui aveau scânduri, furci, topoare.

A mai arătat că victima avea cămașă când s-au despărțit, dar când l-au găsit nu o mai avea, presupune că cei trei l-au dezbrăcat și că după ce i-au tras sabia, au fugit spre blocuri (precizează că a văzut când „Z." i-a tras sabia din pieptul lui C.P.).

Martora M.P., nu și-a recunoscut semnătura de pe declarația prezentată și a arătat că nu a semnat nicio declarație pentru că nu știe carte.

A declarat că a auzit oamenii din cartier spunând că se ascund, și-a luat copiii și a plecat în localitatea Modelu, la orele 22,00.

Martora C.M. nu și-a recunoscut semnăturile prezentate și a arătat că nu a dat nicio declarație despre ce s-a întâmplat cu fratele ei, C.P. A arătat că a stat cu copiii în casă, a auzit că a fost scandal în „L.", despre fratele ei spunându-se că a plecat la nunta de la „R." să-și ia copiii, iar când s-a întors a fost omorât.

A precizat că nu a fost chemată la poliție/parchet să dea declarație.

Martorul I.I. (tatăl părții vătămate N.E.) a declarat că în ziua incidentului au mers cu soția și fiul la nuntă să o caute pe noră, care se despărțise de băiat.

A arătat că până să ajungă la „R., i-a văzut pe inculpați (a indicat pe N.A.N., L.L.G., B.A.I., S.V.M.), martorul apreciind că inculpata S.V.M. este autoarea scandalului.

A relatat că bărbații erau cu bustul gol și strigau că nu se mai face nicio nuntă de spoitori, că l-au oprit pe Iancu G., lovind cu bâtele în mașina acestuia.

A precizat că I.G. s-a urcat în mașină și a fugit, dar ei nu au avut timp să fugă, martorul arătând că a fost lovit în ceafă cu un ciomag și a căzut, că după ce s-a trezit a fugit; auzind că băiatul lui a fost bătut și este la spitalul din Călărași.

A precizat că la spital a auzit de la polițiști că ai lui „Z." s-au dus în L. peste I.C., un comisar întrebând de adresa acestuia.

A arătat că după o jumătate de oră a fost adus la spital C.P., care avea o înțepătură în inimă.

A precizat că a stat la spital 2-3 zile, nu a avut cum să se intereseze cine l-a lovit și a auzit că aceeași persoană a mai lovit pe cineva, că nepotul lui „Z." ar fi fost acela, care s-a luat la ceartă că I.M., iar M. și-a chemat frații (lucru aflat de martor de la soție).

A declarat martorul că în afară de inculpații prezenți în sală au mai fost și alții, că nu-i cunoștea înainte și crede că n-au avut nimic cu el, ci doar vol. au să gonească toți spoitorii de la nuntă.

Martorul I.V. a declarat că în ziua incidentelor era în cartierul „L.", la restaurantul-magazin mixt, cu alte persoane, că au auzit strigăte și au mers la locul respectiv, unde au văzut o persoană căzută (T.), întrucât au auzit strigăte din zona blocurilor, au traversat calea ferată, spre magazinul lui „P."

A arătat că au venit mascații,l-au pus pe burtă și i-au luat la poliție să dea declarații.

A mai arătat că nu i-a văzut pe inculpații prezenți, fiind noapte. Nu știe cine era în grupul lui și nu a văzut victima.

Martorul S.G.C. și-a menținut declarațiile date în cauză și a arătat că în seara incidentelor era de serviciu la J 27, în zona „2 M." și a văzut o mulțime de persoane venind dinspre cimitir și îndreptându-se spre linia ferată, dintre ei recunoscând pe „Z."

A arătat că nu erau gălăgioși, că aveau bețe și niște obiecte purtate în jos, despre care crede că ar fi fost săbii și că l-a auzit pe „Z." că nu „se ia" de mineri, după care s-au dus spre calea ferată, spre „L."

Martorii A.V. și M.D., au arătat că nu au dat nicio declarație în cauză și că nu au semnat nicio declarație pentru că nu știu carte și că nu știu nimic despre incidentele din „L."

Martora M.M., fosta soție a lui N.F.E., și-a menținut declarațiile date în cauză și a arătat că datorită timpului, nu-și amintește tot conținutul declarațiilor, dar că a indicat nume, după ce a recunoscut la poliție agresorii, după fotografii.

Dintre inculpații prezenți a declarat că l-au lovit pe N.F.E., inculpații S.V.M. și N.A.N. (cu care martora a fost colegă).

Martorul I.G. a arătat că a menționat în declarațiile anterioare numele persoanelor care i-au lovit mașina pentru că așa a auzit de la alți băieți.

Nu l-a văzut pe „Z.", pe fratele lui (N.A.) sau pe sora lor (S.V.M.), persoane care i-au lovit mașina, care nu sunt prezente în sală și nici nu l-au lovit pe N.F.E.

A revenit și a arătat că nu-l cunoaște pe N.A.

Martora I.I. (mătușa defunctului C.P.) și-a amintit declarațiile date în cauză, dar a arătat că în seara incidentelor, era în casă cu familia, că au auzit țipete și au ieșit pe stradă, dar până au ajuns la magazinul din colț nu mai erau persoane străine, ci numai „de-ai lor", tot cartierul fiind în picioare.

Nu a putut da nume de participanți, nu-i cunoaște pe inculpați și în seara respectivă nu a văzut nimic.

Martorul I.A. a declarat că locuiește la câteva case distanță de locul unde s-a întâmplat „necazul" (unde a locuit victima) și că în seara respectivă, era acasă cu soția și copiii, a auzit scandal, a ieșit din casă până la colțul străzii și a auzit că l-au omorât pe C.P., care era nepotul lui.

A precizat că era multă lume din cartier pe stradă (spoitori), că a dorit să ajungă la spital cu un taxi însă a auzit pe stație că polițiștii spuneau ca niciun taxi să nu mai ajungă la spital, așa că s-a întors acasă.

A arătat că a auzit că a mai fost înjunghiat un băiat, că nu a indicat vreun nume de agresor în declarațiile date la urmărirea penală, în declarație consemnată de polițist și semnată de el.

Martorul Z.N. a arătat că nu a dat nicio declarație în cauză, dar știe că a fost un scandal în „L." în 2006, el aflându-se în cartier și ieșind la poartă, dar că nu a văzut bătaia, ci doar a auzit scandal, dar nu s-a apropiat, fiind în vârstă.

Martorul I.M.M., și-a menținut declarațiile date la urmărirea penală și a declarat că, în seara incidentelor, pe la 9,30, a auzit gălăgie și s-a dus să vadă ce se întâmplă. A arătat că a văzut mulți oameni pe str. X, în capătul dinspre calea ferată.

A precizat că nu a văzut cine se lovea, că nu a văzut figuri străine și nu-i cunoaște pe inculpați.

A arătat că numele precizate în declarație le-a auzit de la alți martori, nu cunoaște persoanele respective și nici acum nu știe cine sunt.

A mai arătat că grupul celorlalți a venit o singură dată în „L.", că nu a văzut la ei bâte sau cuțite, ci a auzit acest lucru și că nu a auzit foc de pistol.

Martorul l.C. a declarat că nu a asistat la scandalul din „L.", fiind plecat din țară și că a revenit în ziua următoare, la orele 2,00-3,00 noaptea, cu autocarul.

A arătat că, în cartier au apărut doi civili care n-au spus cum se numesc și l-au întrebat ce știe despre cele întâmplate, martorul spunându-le că nu știe nimic și că este beat, bucuros fiind că a ajuns acasă.

Nu a recunoscut semnătura de pe declarația de la fila 331 și a arătat că a dat o declarație, însă nu-și mai amintește dacă a pus degetul sau a mâzgălit.

Martorul G.V., a declarat că, în seara evenimentelor a auzit gălăgie și și-a urcat familia în pod, auzind pe stradă că vin țiganii să-i bată.

A precizat că nu-i cunoaște pe inculpații din grupul „Z.".

A arătat că el a mers la magazin, unde se adunaseră spoitorii, că a văzut lume fugind pe stradă și, până să ajungă la colțul străzii, nu a mai văzut nimic.

Și-a recunoscut semnătura de pe declarația de la fila 327-328 și a arătat că a vorbit cu persoanele respective, ele au scris și el a semnat, fără să citească cele consemnate.

A arătat că numele lui „Z." La auzit în cartier, fără să cunoască persoana care se numește așa.

Martorul H.R. (propus de inculpatul L.P.) a arătat că în ziua incidentelor sărbătoreau ziua fratelui său, M.L.A. și se aflau acasă, în curte, unde făceau un grătar.

A arătat martorul că în jurul orei 6,00 au pus să facă grătarul, iar cumnatul lui, G.V., l-a sunat pe inculpatul L.P., vărul său, să vină să mănânce cu ei, lucru pe care acesta l-a făcut, ajungând la domiciliul martorului la orele 18,30 - 19,00 unde au mâncat și au băut până la orele 4,00 dimineața.

Martorul a declarat că inculpatul nu a plecat nicăieri în intervalul de timp arătat, că nici în seara respectivă nu au auzit nimic despre scandal și nici în ziua următoare, pentru că a dormit.

Despre inculpat a arătat că nu-l cunoaște așa de bine, dar că, de la cumnatul lui știe că este un băiat de treabă.

Martorul M.L.A. declarat că este cumnat cu vărul inculpatului L.P. și știe că este chemat în fața instanței pentru că inculpatul L.P. a fost martor în ziua incidentelor, fiindcă era ziua de naștere a acestuia.

A arătat că inculpatul a venit la orele 18,00-19,00 și a rămas până dimineața, la orele 4-5.

A precizat martorul că inculpatul este băiat cuminte și nu știe să fi fost implicat în scandaluri.

A arătat că, în noaptea respectivă nu a auzit de scandal, nici în noaptea respectivă, nici în ziua următoare și că abia a treia zi a aflat de la L.P. despre cele întâmplate.

Martorul B.I.E. (propus de inculpatul B.A.I.) a precizat că nu a asistat la incidentele de la „R." și din „L.", dar a aflat de ele pentru că, în jurul orelor 22,00 se aflau în zona „T.", în apropierea liniei ferate, spre blocurile unde aranjaseră să ia niște fier.

A precizat că, la momentul respectiv, în zonă erau construcții și a văzut mai multe persoane ascunse după construcții, printre care i-a recunoscut pe L.L. și pe B.A., cu aceștia fiind alți trei bărbați pe care nu-i cunoaște și nu-i vede nici în sala de judecată.

A arătat că l-a întrebat pe B.A. ce se întâmplă și el i-a spus că e scandal la „L." și că se ascunde să nu-l bată spoitorii.

A mai arătat că a stat cu ei 20-30 minute, după care a plecat să-și aranjeze fierul, dar nu l-a luat, fiindcă era poliție multă, că s-a întors după 45 minute sau o oră și că cei de pe teren au plecat spre casele lor.

La întrebarea procurorului a arătat că, în perioada în care a tăiat fier, s-a aflat Ia 50-60 m de inculpați și aceștia nu au părăsit terenul.

A mai arătat că nu știe când a plecat de pe teren, dar că a ajuns acasă la miezul nopții (0,15 - 0,20), precizând că locuiește la 150-200 m de zona „T."

Nu și-a mai amintit ce zi a săptămânii era sau cum era îmbrăcat inculpatul B.A.

A răspuns că, față de locul unde se aflau, a văzut mașinile de poliție la 150-200 m dincolo de linia ferată, spre „L."

A mai arătat că nu a auzit împușcături, ci numai gălăgie din acea zonă.

A declarat că inculpatul B.A. i-a propus să fie martor, la o săptămână - două după evenimente, dar i-a fost teamă și a plecat în Spania.

A mai declarat că inculpații nu aveau asupra lor arme și nici nu a văzut ca aceștia să fie bătuți sau să aibă haine rupte.

Martorul M.Ș. (propus de inculpatul L.L.) a declarat că este prieten din copilărie cu inculpatul Lefter și că a aflat în ziua următoare de evenimentele din „L."

A arătat martorul că în seara producerii evenimentelor, prietena lui L. (L.) l-a trimis să-l caute pe acesta, deoarece auzise că se ceartă cu cineva (acestea întâmplându-se între orele 21,00 și 22,00). Declară că l-a găsit la blocuri, strigând la cineva și fiind însoțit de inculpații B.A., D.N. și N.A., că i-a spus inculpatului L. de ce a venit și acesta i-a cerut să-l lase în pace și că la un moment dat s-au auzit strigăte „vin țiganii" și cei trei au fugit, la fel și martorul, dar în direcții diferite.

A precizat că L. striga „P.", dar nu știe despre cine era vorba și că cei patru nu aveau obiecte contondente în mâini.

La întrebările părților, martorul a declarat că a mers la numita L., să-i spună că l-a întâlnit pe L.L., iar aceasta i-a spus să meargă după el la „R." și că pe strada respectivă a văzut aglomerație și l-a auzit pe inculpat strigând.

A precizat că a fost însoțit de martorul Petre Ionuț și s-au deplasat împreună cu mașina.

Martorul P.A.I. a declarat că îl cunoaște pe inculpatul L.L. deoarece sunt vecini și își amintește că era împreună cu M.Ș. când soția lui L. i-a rugat să se ducă după acesta deoarece vorbise cu el la telefon și i s-a părut că este gălăgie și că el se ceartă. Le-a spus că se duce la „R." dar până să ajungă acolo, în fața unor blocuri de garsoniere au văzut mulți oameni. Precizează că au mers cu mașina lui M.Ș. și când au ajuns la mulțime, l-a recunoscut pe L. după voce și au văzut lângă el pe I. (B.), D.N. și N.A., grupul fiind separat de ceilalți, care erau probabil locatari ai blocurilor, printre ei fiind și copii.

Martorul a declarat că L. striga la „M." și că nu știe cine era acea persoană, că persoanele din grupul celor patru nu avea obiecte contondente în mâini (acestea întâmplându-se în jurul orelor 21,00).

A mai arătat că M.Ș. a fost cel care a vorbit cu L., care i-a gonit, comunicându-le că este supărat.

A arătat martorul că a plecat împreună cu martorul M.Ș. cu mașina, dar că, până să plece, a auzit lumea vorbind că vin spoitorii și că, ajunși la scara unde locuiește Lefter i-a spus soției acestuia cele întâmplate.

A precizat că numai L. vocifera când l-a întâlnit și că niciuna dintre persoanele care-1 însoțeau nu erau lovite.

Martorul T.I. (propus de inculpatul D.N.) a arătat că, în anul 2006 a lucrat ca paznic la „C.", postul său fiind la un bloc de vis - a vis de cimitirul din M.V. Nu știe data exactă, dar își amintește că a fost un eveniment în apropiere de zona unde lucra, pentru că a auzit gălăgie dinspre fabrica de confecții.

A arătat că nu s-a dus să vadă ce se întâmplă, dar patru bărbați veneau dintre cimitir, recunoscându-l doar pe D.N., că a dat noroc cu aceștia și că cei patru i-au cerut să-i lase să stea pe piatră (cam la 30 m de bloc), fiind ora 21,30. A mai arătat martorul că i-a lăsat, a plecat să-și facă serviciul, a mâncat și când s-a întors după o jumătate de oră, toți plecaseră. Precizează că toți cei patru bărbați nu aveau în mâini arme sau bâte.

Martora E.M. (propusă de inculpatul D.N.) a arătat că locuiește într-un bloc vecin cu V. „M." și în ziua incidentelor, pe la orele 20,30 -21,00 (doar se înserase) a văzut un grup de 3-4 băieți, unui dintre ei strigând la V.M.

Martora a arătat că nu a răspuns nimeni, iar băieții s-au întors și au mers spre combinat.

A precizat că își amintește ziua incidentului din „L.", deoarece a auzit de la copii ei că a fost scandal la o nuntă.

Martorul G.C. (propus de inculpatul D.C.) a arătat că este nașul inculpatului și în ziua respectivă acesta a fost la el în vizită, spunându-i ce s-a întâmplat.

A arătat că a ajuns la locuința inculpatului în jurul orelor 22,00 - 22,30, că inculpatul era acasă, la fel ca și soția și cele două fiice ale acestuia.

A precizat că i-a povestit despre incidentul de la nuntă, fără a intra în detalii și că, în cursul zilei, îi ceruse inculpatului să vină la el, atât în jurul orelor 15,00, cât și pe la 20,30, însă inculpatul nu a vrut și atunci martorul a mers în vizită la el.

A mai arătat că inculpatul s-a ferit o perioadă să îi spună despre implicarea sa în scandal, că îl cunoaște ca pe o persoană respectuoasă, liniștită, care are grijă de familie și că nu știe ca acesta să fi fost anterior condamnat.

Martorul T.S. (propus de inculpatul N.A.) a arătat că nu știe nimic despre incidentul din „L.", dar că își amintește că la data faptelor se afla la barul S. și când a vrut să plece spre casă, să se pregătească pentru o nuntă, nu a putut porni mașina deoarece, în fața ei se afla parcat scuterul lui N.A., pe care îl cunoștea (aceastea întâmplându-se după amiaza, înainte de a se întuneca). A precizat că a vorbit cu N.A., care se afla în bar, că acesta și-a mutat scuterul, că martorul a plecat, iar inculpatul N.A. a rămas, s-a îndepărtat spre intrarea în local.

Martorul D.N. (propus de inculpatul N.A.) a declarat că evenimentul din „L." este de notorietate în oraș și a coincis cu o nuntă la care trebuia să participe. A arătat că, în jurul orelor 19,00 a vorbit cu inculpatul N.A. care i-a cerut niște bani pentru nunta la care ambii erau invitați.

Martorul susține că, după 20 minute a plecat să-i aducă banii, iar la întoarcere, nu l-a mai găsit pe N.A., care nu a mai apărut în barul martorului.

Martorul P.I.I., propus de inculpatul B.A.I. a declarat că, despre incidentul din 2006 nu cunoaște amănunte, însă în ziua în care s-au întâmplat evenimentele, a fost în zona „T." cu un prieten, E., să ia niște fier (vol. au să spargă niște stâlpi din care să fure fierul).

A susținut că s-au întâlnit acolo cu inculpații B.A.I. și L.L.G. care erau însoțiți de două persoane necunoscute și fiind întrebați de prietenul martorului ce fac, au răspuns că a fost un scandal cu spoitorii și stau ascunși.

Martorul a precizat că nu le-au dat alte detalii și că nu au mai luat fierul în seara respectivă deoarece au apărut mașini de poliție care patrulau în zonă.

A arătat că primii au plecat cei patru bărbați și că, la un moment dat au auzit țipete.

A mai arătat că el și prietenul E. au ajuns la locul respectiv la orele 2,00-2,30 și au plecat pe la miezul nopții.

Martora C.L.C. (propusă de inculpata D.V.M.) a declarat că-și amintește că a asistat la o nuntă, împreună cu inculpata, lângă „R.", și că în timp ce vorbeau cu M. - sora inculpatei - și cealaltă tânără s-a auzit un scandal, după colț.

A arătat că a venit altă soră a inculpatei (M.) care le-a spus că este bătut "P." (N.A.), că au plecat spre locul respectiv, dar martora s-a speriat de spoitori, aceștia având pari și lopeți.

A arătat martora că după ce au plecat l-a văzut pe „P." jos, lovit de mai multe persoane (acest lucru întâmplându-se după ce s-a întunecat).

A mai arătat că inculpata D.V. nu era lângă fratele ei, ci mai departe și striga să o ajute cineva și că nu avea obiecte contondente în mâini.

Despre grupul celor care l-au agresat pe inculpatul N.A. a arătat că era compus din 7-10 persoane.

A declarat că nu a văzut pe niciunul dintre inculpați în zonă, că în seara respectivă urma sâ meargă la o nuntă, dar nu s-a mai dus pentru că nici inculpatul nu a mai mers.

Martorul S.l.C. a declarat că evenimentele pentru care este prezent în instanță le-a memorat, deoarece a asistat la o crimă.

A arătat că declarația olografă a dat-o în prezența unui avocat recomandat de apărătorul inculpaților, d-na S.A. și că revine asupra acestor declarații.

A arătat că era acasă când a fost trezit de fratele său, care i-a spus că „se bat la R. ai lui „Z." (martorul declarând că-i cunoaște pe N.A. și pe N.V.).

A arătat că se înnoptase, s-a dus să vadă ce se întâmplă și ca să ajungă în zona „R.", a trecut pe la blocul unde locuiește N.A., l-a văzut pe acesta legat la cap și plin de sânge și i-a spus că a fost bătut de spoitori („mineri").

A arătat că inculpatul N.A. i-a cerut să meargă după frați și neamuri și că au plecat împreună cu N.V. și cu D.Ș., luând-o pe str. X, către calea ferată, pe care au traversat-o, pentru că N.A. i-a spus că minerii locuiesc în cartierul „L."

A mai arătat că au mers pe lângă calea ferată (în zonă fiind grădini) în direcția „A.", până la un rând de case despărțite de gang, unde s-au oprit pentru că au auzit vorbindu-se despre „Z."

A declarat că au mers pe gang cam 50 m, apoi la dreapta și au văzut grupul de spoitori, care și ei i-au văzut și s-au îndreptat către martor și inculpați, înarmați fiind cu răngi, bâte și furci.

A mai declarat că s-au întors pe același drum și că s-a întâmplat să fie un bărbat pe calea ferată (ei neștiind dacă avea legături cu grupul care-i urmărea), că acesta avea o bâtă în mână și „s-a dat" la ei, martorul și inculpații ripostând.

A arătat că el și inculpații N.V. și D.Ș. l-au lovit cu bețele, dar persoana respectivă a rămas în picioare și că din spate a venit N.A. care l-a apucat de după gât și l-a lovit cu cuțitul (fără a putea preciza în ce zonă a lovit).

A arătat că el și inculpații N.V. și D.Ș. au luat-o înainte și când i-a ajuns, N.A., ar fi spus „am făcut-o".

A susținut că au mers împreună 200 m, după care au luat-o în direcții diferite pentru că veneau spoitorii.

A arătat că la scara blocului în care locuiește s-a întâlnit cu D.Ș., care i-a spus că vrea să rămână peste noapte la el, fiindu-i frică să meargă acasă.

A declarat că au stat la scară 10-15 minute, timp în care au văzut trecând mașini de poliție.

Și-a motivat declarația diferită de cea dată la organul de urmărire penală prin aceea că, N.A. i-ar fi promis o garsonieră, dacă spune că nu a fost la locul faptei și a arătat că inculpatul s-a gândit la asta, cei doi inculpați N.V. și D.Ș., fiind minori.

A arătat că a doua - a treia zi după incidente, N.A. i-a chemat la spital ca să-i învețe ce să declare, că numai el a vorbit cu inculpatul care se plângea că-l dor oasele și capul.

A declarat că nu i-a văzut pe ceilalți inculpați în „L.", deși fusese vorba că merg acolo după „Z." acolo.

A mai arătat că după externarea din spital a fost chemat acasă la N.A., împreună cu D.Ș. și pus să spele un cuțit de sânge, inculpatul N.A. amenințându-i că este cuțitul cu care a omorât, după care a rupt lama cuțitului și l-a aruncat.

A susținut că și-a angajat avocat când a fost chemat de tribunal, la sfatul lui N.A.,

La întrebările procurorului a declarat că a văzut momentul lovirii de la aproximativ 10 m și că zona nu era luminată decât de reflectoarele situate la 300 m.

A arătat că s-a hotărât să spună adevărul deoarece, de la evenimente este stresat și el și familia.

A precizat că pe drumul spre "L.", N.A. era legat la cap și nu știe dacă mai avea acea legătură la întoarcere, când s-au despărțit.

Despre amenințările primite, a spus că în urmă cu doi ani, inculpatul N.A. l-a amenințat repetat și o dată l-a băgat într-o gură de canalizare, punând și o piatră deasupra acesteia.

A precizat că nu vorbea decât cu N.A., că nici un alt inculpat nu l-a amenințat și, după termenul de judecată anterior, mama sa i-a spus că soția inculpatului N.A. i-a blestemat copilul.

A mai arătat că înainte de fiecare termen era contactat să-și mențină declarațiile, în sensul că trebuie să spună că inculpatul N.A. a fost cu ei.

Martora C.C. a arătat că este vecină cu partea civilă T.S. și a ajutat la prepararea mâncării pentru parastasul de înmormântare a victimei.

A mai arătat martora că a aflat că pentru înmormântare și pentru pomenirile de până la 9 zile, partea civilă s-a îndatorat cu 20.000 lei "că știe că s-a tăiat un porc și s-au cumpărat baxuri de pulpe de pui".

A arătat că pentru înmormântare s-au cumpărat sicriu, îmbrăcăminte, prosoape și basmale negre (conform obiceiurilor).

A precizat că la pomenirea de la înmormântare au participat 80 persoane și că s-au împărțit 18 seturi de vase și batiste.

A susținut că s-a ridicat cruce de marmură pentru defunct însă nu știe prețul, că parastasul de 3 săptămâni nu a fost în post și că partea civilă a cheltuit 1.500 lei.

A arătat că s-au organizat toate pomenirile și că la parastasul de 1 an, s-au dat de pomană obiecte de mobilier, plapumă, pătură, covor de perete „până la făraș", cheltuindu-se cu totul 10.000 lei.

A mai arătat că pe locul de veci partea civilă a dat 2.000-2.500 lei și că a plătit și femeia „de tămâiat" timp de 6 săptămâni.

Având în vedere actele și lucrările dosarului și văzând toate probele administrate, atât la urmărirea penală cât și în faza de judecată, tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 11 iunie 2006, organele de poliție din cadrul I.P.J. Călărași s-au sesizat din oficiu cu privire la infracțiunea de omor deoarece, C.P. a fost dus decedat la camera Primiri Urgențe din Spitalul Județean Călărași, prezentând pe corp leziuni de violență, produse probabil cu corp tăietor înțepător.

Dosarul a fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași sub nr. 343/P/2006 din 12 iunie 2006, dată la care s-a dispus începerea urmăririi penale „in rem" pentru infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174 - 175 C. pen.

Prin rezoluția din 22 iunie 2006 emisă în Dosarul nr. 343/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași s-a dispus începerea urmăririi penale față de numiții D.N., L.L.G., N.A., N.A.N., pentru infracțiuni legate de uciderea lui C.P.

La data de 03 septembrie 2011, în Dosarul nr. 343/P/2006 s-a dispus începerea urmăririi penale față de numiții N.V.I., pentru infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174-175 lit. i) C. pen. și de ultraj contra bunelor moravuri prev. de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen. și încăierare prev. de art. 322 alin. (1) C. pen., față de D.Ș.I. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 - 175 lit. i) C. pen., încăierare prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. și ultraj contra bunelor moravuri prev. de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen. și port ilicit de armă albă prev. de art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991; I.I. - pentru infracțiunea prev. de art. 322 alin. (1), (2) și (3) teza I C. pen. și ultraj contra bunelor moravuri prev. de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen.; I.C., - pentru săvârșirea infracțiunilor de încăierare, prev. de art. 322 alin. (1), (2) și (3) teza I C. pen. și ultraj contra bunelor moravuri (prev. de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen.; I.D.,-pentru săvârșirea infracțiunilor de încăierare (prev. de art. 322 alin. (1), (2) și (3) Teza I C. pen. și ultraj contra bunelor moravuri, prev. de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen.; M. (fost l.) F.T., pentru săvârșirea infracțiunilor de încăierare, prev. de art. 322 alin. (1), (2) și (3) teza I C. pen. și ultraj contra bunelor moravuri, prev. de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen.; M.M., pentru săvârșirea infracțiunilor de încăierare prev. de art. 322 alin. (1), (2) și (3) teza I C. pen. și ultraj contra bunelor moravuri, prev. de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen.

În concluziile scrise depuse de apărătorii inculpaților D.N., N.A., S.V.M. și N.V.l. se reiterează, sub altă formă, cererea formulată la data de 15 august 2008, prin care s-a invocat nulitatea absolută a actelor procesuale și procedurale efectuate de organele de poliție in perioada 11-20 iunie 2006, cu motivarea că au fost întocmite de un organ necompetent, deoarece în cazul infracțiunii de omor urmărirea penală se realizează numai de către procuror.

S-a invocat imposibilitatea efectuării de acte premergătoare după începerea urmăririi penale „in rem", deci după data de 12 iunie 2006.

Deși expusă în concluzii scrise, după încheierea dezbaterilor, tribunalul a apreciat că soluționarea acestei cereri nu impune reluarea cercetării judecătorești sau a dezbaterilor, conform art. 344 alin. (1) C. proc. pen., deoarece instanța s-a pronunțat cu privire la această excepție și părțile și-au expus părerea la termenul 15 august 2008, iar o altă analiză, chiar dacă nu este expres prohibită de procedură, este inutilă câtă vreme se invocă aceleași critici, motiv pentru care excepția invocată a fost respinsă.

Faptele pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale s-au desfășurat în mai multe etape, în ziua și în noaptea de 11 iunie 2006, conflictul inițial, avându-i ca protagoniști pe D.Ș.l. pe de o parte și pe inculpații l.D. și M.F.T., care l-au agresat pe primul, în contul unor neînțelegeri mai vechi, pe de altă parte.

Inculpatul D.Ș. i-a telefonat unchiului său, inculpatul B.A.I., iar acesta a alertat pe prietenii lui, majoritatea din rândul familiei N. care au mers la nunta ce se desfășura în zona „R." (nuntă de spoitori) ca să răzbuna ofensa, cei astfel mobilizați, respectiv: N.A., N.A., N.V.I., S.V.M.

Cei amintiți mai sus au apărut înainte cu diverse obiecte și arme albe, lovind mașinile și participanții la nuntă sau simplii trecători, cum s-a întâmplat cu N.F.E., care a fost lovit de N.A.N., dar și de inculpații S.V.M., L.L. și B.A.I., dar și cu părinții părții vătămate, martorii I.I. și I.A.

Tribunalul a considerat că participarea la acest episod al evenimentelor a fiecăruia dintre inculpații N.A., N.A.N., L.P., B.A.I. și S.V.M., rezultă din probele administrate în cauză, chiar dacă martorii nu au mai putut să-i recunoască după câțiva ani sau au refuzat practic să dea declarații, cum s-a întâmplat în cazul numitului l.G. (al cărui autoturism a fost avariat) sau al martorului D.R., reținând declarațiile inițiale date în zilele foarte apropiate evenimentelor, prin care inculpații au fost recunoscuți și indicați după fotografii și care nu pot fi înlăturate plauzibil.

Ulterior acestui moment și după ce nunta a fost „stricată" și nuntașii s-au împrăștiat, spoitorii s-au adunat în cartierul „L." hotărându-se să riposteze. Astfel au pornit spre cartierul „2 M.", unde s-au încăierat cu grupul „Z.", în timpul încăierării fiind loviți inculpații N.A.N. și N.A. și numitul I.L.

Conform certificatului medico - legal din 24 iulie 2006 emis de S.M.L. Călărași, N.A.N. a prezentat leziuni produse prin lovire cu corp dur, putând data din 11 iunie 2006, pentru a căror vindecare s-a estimat că sunt necesare 90-100 de zile îngrijiri medicale, aceste vătămări punându-i viața în primejdie.

Inculpatul N.A., conform R.C.M.L. din 13 iunie 2006 al S.M.L. Călărași, a prezentat leziuni de violență, produse prin lovire cu corp dur, putând data din 11 iunie 2006 și necesitând 2-3 zile îngrijiri medicale.

Inculpatul L.L.G. conform R.C.M.L. din 13 iunie 2006 S.M.L. Călărași, a prezentat leziuni produse prin zgâriere cu și de corpuri dure, necesitând 1-2 zile îngrijiri medicale.

Inculpatul B.A., conform R.C.M.L. din 13 iunie 2006, a prezentat leziuni produse prin lovire și zgârieri cu corp dur, fără a necesita îngrijiri medicale.

Inculpatul D.Ș.l. a prezentat, conform C.M.L. din 2006, leziuni ce au putut fi produse cu corp dur, fără a necesita îngrijiri medicale.

Numitul I.L. a prezentat leziuni de violență produse prin lovire cu corp dur, necesitând 10-11 zile îngrijiri medicale (R.C.N.L. din 20 iunie 2006.

Cu privire la cealaltă tabără, s-a reținut că există la dosar acte medicale care atestă că inculpatul M.F.T. (R.C.M.L. din 2006) a prezentat leziuni produse prin lovire cu corp dur, ce pot data din 01 iunie 2006, pentru vindecarea cărora au fost necesare 3-17 zile îngrijiri medicale.

Inculpatul I.I. a prezentat leziuni produse prin lovire cu corp dur, putând data din 11 iunie 2011 și necesitând pentru vindecare 30-35 zile îngrijiri medicale.

A rezultat din actele dosarului că au intervenit organele de ordine (poliție, jandarmi) și conflictul s-a încheiat, spoitorii întorcându-se în cartierul „L."

Deși declarațiile de martori din faza de judecată relevă o amnezie inexplicabilă din partea acestora, din declarațiile de la urmărirea penală, a rezultat că la încăierare au participat, inferior numeric, cei din grupul „Z.", pentru care s-a relevat existența de leziuni de violență (B.A.I., L.L., N.A.N., N.A., D.Ș.l.) și inculpații I.C., I.I., M.M., I.D., M.F.T., alți spoitori printre care și C.P.

Referitor la acești martori, apărarea inculpaților din grupul „Z." a solicitat excluderea depozițiilor martorilor care nu-și recunosc semnătura aflată pe declarații, în temeiul art. 684 C. proc. pen., însă această cerere nu a fost primită, deoarece simpla afirmație a martorilor, fără o motivație convingătoare nu este de natură a crea convingerea că situația reală este cea expusă în fața instanței.

A apreciat judecătorul fondului că durata de timp scursă de la data evenimentelor, dar și influențarea reciprocă a martorilor i-a determinat pe aceștia să fie reticenți și să refuze lămurirea aspectelor pe care le-au văzut, după ce, inițial, au relatat cu lux de amănunte derularea faptelor și că toți martorii au relatat același mod de consemnare a declarațiilor, respectiv că li s-au pus întrebări apoi s-au scris răspunsurile.

De altfel, declarațiile invocate de apărare, aparținând martorilor Z.N., M.D. și M.P. nu au relevat aspecte esențiale de lămurirea cărora ar depinde stabilirea vinovăției unuia sau a altuia dintre inculpați, astfel că tribunalul a apreciat că nu poate exclude aceste declarații din ansamblul probatoriului, ci urmează a le folosi în măsura în care se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

Prin sosirea poliției și despărțirea celor două tabere nu s-a încheiat conflictul, fiind rândul celor din familia „Z." să ia atitudine față de atacul spoitorilor, conduși de frații „M."

Cum au declarat chiar inculpații, inițiatorul formării grupului care să lămurească problemele a fost N.A., acesta recunoscând că a vrut să se discute cu liderul spoitorilor „V.M."

Cert este că au plecat împreună, N.A., B.A.I., L.L., D.N. au mers la blocul unde locuia „V.M." și au strigat la geam, însă nu li s-a răspuns. Din probe a rezultat că grupul era mai mare, posibil prin alăturarea curioșilor din zonă, cert este că, plecând de la blocul respectiv au fost văzuți de martorul S.G.C. când s-au îndreptat spre calea ferată, spre „L.", martorul declarând că aveau bâte și niște obiecte despre care a presupus că sunt săbii.

Deși în faza de judecată s-au propus și audiat martori, care au declarat că inculpații N.A., D.N., B.A.I. și L.L. au stat pe un teren de fotbal împrejmuit, în apropierea liniei de cale ferată, alți martori, cel puțin la urmărirea penală, îi nominalizează pe inculpați ca fiind participanți la „asaltul"din cartier, după cum urmează:

D.R. a declarat că i-a văzut în „L." pe D.N., N.A., D.B.C., N.A.N., L.L., L.P., B.A.I., înarmați cu bâte și săbii, că inculpatul N.A. a tras cu pistolul.

T.M. i-a indicat pe aceeași inculpați, dar și pe D.Ș.l. și pe N.I.V.

Nicolae Gheorghe i-a nominalizat pe L.L., L.P., D.N., B.A.I., N.V.I., N.A., „F." (D.C.).

Alți martori care îi plasează pe inculpați la locul atacului sunt: I.G., G.N., C.C. (doar pe Z.), G.M., C.I.

Martorii au arătat că inculpații nominalizați erau în fruntea unui grup de aproximativ 30 de persoane, că s-au întâlnit cele două grupuri pe strada unde locuiește I.G. și s-au lovit cu pietre, singurul rănit grav fiind T.I. care afirmă câ a fost lovit cu sabia de N.A.N. (cu privire la care cauza s-a disjuns).

A fost momentul în care locuitorii cartierului au respins atacul grupului „Z.", primii urmărindu-i către linia de cale ferată. Aici, dintre spoitori s-a desprins C.P., aflat și sub influența băuturilor alcoolice, care s-a apropiat de celălalt grup, chir pe calea ferată și a fost atacat de o parte din membrii grupului, înjunghiat în piept și în spate, lovit în cap și peste corp cu arme albe și obiecte contondente, victima decedând la locul unde a căzut.

Din concluziile raportului medico-legal de necropsie din 12 iunie 2006 a rezultat că victima C.P. a prezentat leziuni traumatice, după cum urmează:

- fronto parietal stâng - 3 plăgi, cu margini netede infiltrate hemoragie, dispuse aproape paralel, ușor oblic dinapoi - înainte și de la stânga la dreapta, de 2/03 cm, 5/03 cm și 2,5/0,3 cm.; echimoze violacee în regiunea arbitrală dreaptă cu tumefacția țesuturilor adiacente; mandibular dreapta excoriație 2,5/2 cm acoperită cu depozit hematie; parasternal drept corespunzător sp. IV inter costal - plagă cu margini netede, dispuse oblig, de sus în jos și de la stânga la dreapta lungă de 2,8 cm, având dehiscenta maxim 1 cm, cu polul superior la 1,5 cm de linia medio sternal și cel inferior la 6 cm de mamelon și 11 cm de rebordul costal; subclavicular stâng - excoriații 1,5/0,5 cm acoperită cu depozit humatic; pe fața ventrală a brațului stâng (1/3 aproximală ) 2 plăgi superficiale rectilinii, acoperite cu cruste hematice, dispuse aproximativ orizontal de 2/0,1 și 4/01 cm; pe șoldul drept - excoriații; pe genunchiul stâng - 2 excoriații de 2,5/2 și 2/1 cm; scapular drept - plagă rectilinie 3/0,3 cm orientată orizontal cu polul intern la 7 cm de linia medio vertebrală și cel exterior la 12 cm de axilă; pe umăr drept și subcapilar, 2 plecarde violacee de 8/3 și 6/2 cm centrate cu excoriații punctiforme; pe dorsul braț și antebraț stâng (excoriații având dimensiuni între 1/6,2 și 4/0,2 cm; pe fața latero-externă hemitorace drept - dungă echimotică violacee de 15/2 cm; scapular drept - placcard echimotic violaceee 3/1,5 cm.

Medicul legist a concluzionat că moartea violentă a victimei C.P. s-a datorat hemoragiei interne și externe și plăgii cardiace consecutive a două plăgi înjunghiate toracale, cu interesarea plămânilor și cordului.

Leziunile au fost produse cu corp dur, tăietor-înțepător, celelalte fiind produse prin lovire și zgâriere cu și de corp dur, tăietor-înțepător.

S-a mai arătat că, între plăgile înjunghiate și deces este legătură directă de cauzalitate.

Descrierea leziunilor coroborate cu declarațiile martorilor au justificat aprecierea că victima a fost lovită de mai multe persoane, cu obiect tăietor-înțepător sau cu alte corpuri.

Martorul T.N. a indicat la urmărirea penală că „B.u" a înjunghiat victima cu o sabie și după ce a scos-o, C.P. a căzut și alți 7-8 țigani au sărit pe el, unii având în mână săbii.

Și martorul G.F. l-a indicat pe D.N. ca fiind cel care „a băgat sabia în pieptul victimei" după care, mai multe persoane au sărit pe aceasta și au lovit-o, martorul indicându-l și pe L.P. ca fiind prezent în zonă cu un cuțit asupra lui.

Martorul N.V. a declarat la urmărirea penală că i-a văzut pe N.A.N., L.L., N.A., B.A.I., D.N., înarmați cu arme albe, cu excepția lui „P." care era legat la cap cu o cârpă.

Martorul T.M. l-a indicat și pe D.B.C. ca fiind prezent la calea ferată, când a fost lovit C.P.

În timpul anchetei, inculpații minori D.Ș.I. și N.V.I. s-au prezentat din proprie inițiativă la Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași să declare că ei sunt autorii omorului și că ceilalți inculpați nu au fost în „L."

Până aproape de finalul procesului (sprijiniți de martorul S.I.), cei doi nu au dorit să dea declarație, apoi inculpatul D.Ș.I. a dat o declarație concordantă cu a martorului S., potrivit căreia, N.A.N. este autorul omorului, iar el și celălalt inculpat au fost convinși să recunoască faptele pentru că erau minori și ar fi fost condamnați la pedepse mai mici.

Inculpatul a arătat că i-a fost promisă recompensă materială, apoi a fost amenințat și determinat să-și lase amprentele pe lama unui cuțit pe care i l-a dat N.A.N., cuțit despre care i-a spus că este arma crimei.

Și martorul S. a arătat că a fost determinat de același N.A.N. să declare lucruri neadevărate și că, la sfatul avocatei S.A., s-a prezentat cu avocat la parchet și la instanță, cu câteva termene în urmă.

Ca și la urmărire penală, și în faza de judecată au fost înlăturate aceste declarații, fiindcă leziunile constate pe cadavrul victimei exclud din start cele relatate de cei doi, la fel ca și varianta inițială, în sensul că minorii erau cei care ar fi ucis victima.

Expertiza extrajudiciară traseologică administrată în cauză (probă administrată în apărare, cel puțin pentru inculpații N.A.N., N.A. cel puțin, deoarece nu se precizează nici în raport cine a formulat cererea), lucrare întocmită pe baza raportului medico-legal din 12 iunie 2006 al S.M.L. Călărași și a planșei fotografice întocmite la 12 iunie 2006, concluzionează că leziunile constatate pe corpul victimei C.P. cu prilejul autopsiei acestuia au fost produse cu o armă albă de forma unui cuțit a cărei lamă are lățimea de 2-3 cm și lungimea cuprinsă între 7-15 cm, aceste concluzii fiind invocate pe situația de fapt, referitor la natura armei care a produs leziunile letale.

Cu privire la acest moment a rezultat că după lovirea lui C.P. cei din grupul „Z." au fugit către blocuri, iar spoitorii au rămas pe loc, fiind găsiți de organele de poliție și de jandarmi într-o stare de maximă agitație cum declară martorii, „ne-au pus pe burtă", „ne-au dus la poliție".

Momentul intervenției forțelor de ordine este momentul descris de martorii propuși în apărare de inculpații N.A., B.A.I., L.L.G. și D.N., aceștia motivând că sirenele mașinilor de poliție i-au împiedicat să fure fierul dezmembrat, în această situație nefiind dovedit că în perioada anterioară, de la plecarea de la blocul „M.", inculpații au stat pe terenul respectiv.

Nici măcar depozițiile mamei inculpatului L.P. (pentru momentele inițiale) și ale unchiului soției lui D.N. nu pot constitui alibiuri pentru cei patru inculpați, tribunalul apreciind că celelalte probe sunt de natură a duce la concluzia că cei patru inculpați au participat la „asaltul" din cartier și la uciderea victimei C.P.

Față de cele de mai sus, Tribunalul a constatat că, pornind de la un incident minor între D.Ș.I. și doi tineri spoitori (I.D. și M.F.T.), inculpații N.A., N.A.N., N.V.I. și S.V.M., L.L. și B.A.I. au atacat persoanele care participau la nuntă sau pe simplii privitori, lovind autoturisme și tulburând grav liniștea publică (în cursul altercației fiind lovit grav peste maxilar N.F.E., de către inculpatul N.A. și de către inculpații S.V.M., L.L., B.A.I., dar și I.I. și I.A.).

Partea a doua a altercației a fost inițiată de spoitori, care s-au repliat în cartierul „L." și au plecat în grup de 15-20 persoane (în fruntea lor aflându-se I.C., I.I., I.F., I.D. și M.M.) să se răzbune pe grupul „Z.", în încăierare fiind loviți N.A.N., N.A. și I.I.

O nouă încăierare a avut loc în jurul orelor 22,00 în cartierul „L." unde, conduși fiind de N.A., cei din grupul „Z." (nominalizați de martori a fi N.A.N., B.A.I., N.V.I., D.Ș.I., L.P., L.L.G., D.B.C.) s-au înfruntat cu grupul „M.", în cursul acesteia, N.A.N. înjunghiindu-l în abdomen pe I.I.

Întrucât scandalul provocat de „beligeranți" a fost de natură a tulbura grav ordinea publică, fiind necesară intervenția forțelor de ordine (poliție și jandarmerie) pentru restabilirea ordinii (la „R.", în zona „2 M." și în „L."), Tribunalul a apreciat că se poate reține în sarcina inculpaților D.N., L.L.G., N.A., B.A.I., N.V.I., D.Ș.I., L.P., D.B.C., S.V.M., I.C., I.I., I.D., M.F.T., M.M., săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice în forma prevăzută de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen., forma agravantă reținându-se datorită amplorii și duratei în timp a scandalului, a numărului de persoane participante dar și a efectelor, fiind conturată astfel atmosfera de temere, de teroare colectivă ce i-a determinat pe nuntași să întrerupă petrecerea, iar pe locuitorii cartierului „L." să se refugieze în podurile caselor sau să-și părăsească domiciliile.

Pentru toți cei 14 inculpați, componenți ai celor două tabere s-a reținut că au acționat cu intenție, toți având reprezentarea consecințelor faptelor lor a căror producere au urmărit-o sau măcar au acceptat-o.

Pentru considerentele de mai sus, s-au respins, ca nefondate, cererile de achitare formulate de apărători:

- pentru inculpata D. (S.) V.M., în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen.;

- pentru inculpatul D.N., în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen.;

- pentru inculpatul N.A., în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen.;

- pentru inculpatul N.V.I., în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen.;

- pentru inculpatul L.P., în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen.;

Astfel, inculpata D. (S.) V.M. este indicată de martorii I.I. și I.A., ca făcând parte din grupul care l-a atacat pe N.F.E., ca fiind cea mai agitată și lovindu-l și ea, după ce a fost lovit cu bâta de N.A.N., alături de inculpată fiind și inculpatul N.V.I.

Pe inculpatul N.A. îl indică drept participant la ultimele două momente ale scandalului, martorii N.R., G.M., C.I., T.F., T.N., N.V., aproximativ aceeași martori, confirmând prezența lui D.N. în locurile unde s-a desfășurat scandalul.

În ceea ce-l privește pe L.P., care nu a recunoscut săvârșirea niciunei infracțiuni, martorii G.F., T.M., I.D., D.R. l-au indicat ca și participant, situație în care nu poate fi valorificat alibiul oferit de martorul propus de inculpat în apărare.

În ceea ce privește infracțiunea de încăierare, pentru care au fost trimiși în judecată inculpații D.N., L.L.G., N.A., B.A.I., L.P., D.B.C., S.V.M. - în forma prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen. - și inculpații l.I., I.C., l.D., M.F.T. și M.M., în forma prevăzută de art. 322 alin. (1), (2) și 3 teza I C. pen., a apreciat tribunalul că se referă la actele comise în zona „R."," 2 M. și „L."

Astfel, pornită inițial ca un diferend între tineri, situația a degenerat, grupul format din N.A., D.N., L.P., B.A.I., L.L.G., a descins la nunta care se desfășura în zona „R." ocazie cu care inculpații au adresat cuvinte jignitoare, au amenințat și lovit nuntași și alte persoane din zonă. Fiind cunoscut autorul infracțiunii de vătămare corporală gravă, toți ceilalți participanți urmează să răspundă pentru forma simplificată a infracțiunii și anume, cea prevăzută de art. 322 alin. (1) C. proc. pen.

Spoitorii s-au întors și al doilea moment al încăierării s-a consumat în zona „2 M.", unde grupul condus de I.C., l.I., l. (M.) F., l.D. și M.M. (superior numeric) au lovit pe N.A.N., N.A. și l.L.

Cum leziunile inculpatului N.A.N. i-au pus viața în primejdie și nu s-a putut stabili cu certitudine cine i-a cauzat aceste leziuni, în sarcina inculpaților I.C., l.I., M.F.T., l.D. și M.M. s-a reținut forma agravantă a infracțiunii de încăierare, prev. de art. 322 alin. (1), (2), (3) teza I C. pen.

Cu privire la acest moment, tribunalul a constatat că inculpații l.I., I.C. și M.F.T. nu au recunoscut săvârșirea infracțiunii și nu au propus probe în combaterea probatoriului parchetului, iar pentru ceilalți inculpați, nici apărătorul ales nu a putut da informații despre locul unde se aflau inculpații sau despre poziția față de săvârșirea faptelor.

Ultimul moment al conflictului s-a derulat în „L." unde părțile și martorii din cartier au declarat că a avut loc o nouă încăierare, însă singura persoană agresată a fost T.I. care, spun martorii, a fost înjunghiat de N.A.N., celelalte lovituri datorându-se faptului că s-a aruncat cu pietre de către ambele grupuri până când unul dintre inculpați (N.A., declară martorii) a tras focuri de pistol cu gaze iritante, grupul „Z." retrăgându-se către calea ferată.

În ceea ce o privește pe inculpata D. (S.) V.M., tribunalul a constatat că față de aceasta s-a pus în mișcare acțiunea penală (prin rechizitoriu) numai pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev. de art. 321 alin. (1), (2) cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen., nu și pentru infracțiunea de încăierare, prev. de art. 322 alin. (1) C. pen.

Cum reprezentantul Ministerului Public, de-a lungul procesului și cu ocazia judecării cauzei în fond, nu a solicitat extinderea procesului penal și pentru alte fapte, conform art. 336 C. proc. pen., tribunalul a apreciat că este investit în limitele rechizitoriului, cu judecarea inculpatei pentru săvârșirea unei singure infracțiuni (pentru celelalte fapte - art. 180, 181 C. pen., procurorul dispunând neînceperea urmăririi penale - rechizitoriu).

Tribunalul a apreciat că situația de fapt dovedește existența elementelor constitutive ale infracțiunii de încăierare în sensul că a existat, pentru inculpați, acțiunea de participare la încăierare între mai multe persoane, fiecare acțiune fiind asociată cu săvârșirea sau încercarea de săvârșire a unor acte de violență (loviri, îmbrâncire).

Este îndeplinită și condiția existenței a două grupuri adverse (pe de o parte. N.A., N.A.N., S.V.M., N.V.I., B.A.I., L.L.G., D.Ș.I. și L.P., iar de cealaltă parte, I.C., I.I., M.F.T., M.M.), cei enumerați anterior având calitatea de subiecți activi ai infracțiunii, în momentele delimitate mai sus.

A considerat instanța de fond că, probele administrate în cauză dovedesc că toți cei 14 inculpați au participat activ la violențele colective, motiv pentru care au fost respinse, ca nefondate, cererile de achitare, formulate în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen. de inculpații D.B.C., D.N., N.A., N.V.I., L.P., prezența lor în altercații fiind confirmată de martorii T.M., D.R., I.D., I.G., G.N., N.V. și N.G., I.G., T.F., G.M., C.I., dar și de martorii F.F., P.M., I.L.

În ceea ce privește uciderea victimei C.P., tribunalul a constatat că momentul este descris cu destulă claritate de martorii oculari T.N., G.F., T.M.

Acești martori au arătat că, după ce grupul „Z." s-a retras din „L.", câțiva dintre spoitori, printre care și victima, au plecat după ei, victima fiind cea mai apropiată de grup și insistând să le vorbească.

Martorul T.N. a declarat că l-a văzut pe inculpatul D.N. foarte aproape de victimă, cu o sabie în mână, pregătindu-se să-l lovească, dar că victima s-a împiedicat, iar când s-a ridicat, l-a văzut pe D.N. scoțând sabia din pieptul acesteia.

Martorul N.V. a indicat drept persoana care l-a înjunghiat pe victimă, pe inculpatul L.L.G. („un bărbat blond, înalt), după spusele martorei I.E.

Martorul G.F. a susținut că D.N. a fost cel care l-a înjunghiat pe C.P. și că l-a cunoscut după fotografii (același martor arătând că l-a văzut și pe L.P. cu un cuțit).

Martorul G.N. a arătat că, a văzut pe C.P., căzut între liniile de cale ferată, îl loveau mai multe persoane (nu le-a putut identifica).

Dintre inculpații membri ai grupului „Z." niciunul nu a recunoscut că a agresat victima deși, inițial, inculpații minori N.V.I. și D.Ș.I. au declarat că l-ar fi înjunghiat (inculpatul D.Ș.I. arătând în fața instanței, de ce a procedat astfel).

În raport de această situație, de faptul că în cauză există o victimă decedată în urma multor leziuni de violență, tribunalul a apreciat că probatoriul conturează faptul că C.P. a fost agresat de mai multe persoane.

Martorii au indicat un grup de 7-8 persoane, având ca lideri pe N.A. și D.N., grup compus din L.L.G., B.A.I., N.V.I., D.Ș.I., L.P. și D.B.C., dar și N.A.N. (față de care cauza s-a disjuns), persoanele fiind înarmate cu cuțite, dintre aceștia unul (D.N. sau N.A.) înfigând o sabie în pieptul victimei.

Tribunalul a constatat că din declarațiile inculpaților minori D.Ș.I. și N.V. (aceștia dând declarații în faza de urmărire penală) rezultă că aceștia știu detalii despre loviturile aplicate victimei (în zona picioarelor, a spatelui și în zona capului) și descriu mult mai precis obiectul vulnerat generator al leziunilor care au dus la deces (minorii indică un cuțit care ar fi fost mânuit de D.Ș.I. apoi de N.A.N.), fiind mai puțin sinceri în privința persoanelor care au aplicat lovituri victimei.

Deși, în final, toți inculpații din grupul „Z." au negat săvârșirea omorului sau a oricăror acte de violență asupra victimei, tribunalul a constatat că nu au putut explica de ce în declarațiile luate în momentele imediat următoare săvârșirii faptei, martorii i-au indicat pe inculpați în preajma victimei (toți declarând că nu au existat relații de dușmănie între ei) iar, pe de altă parte, de ce niciunul dintre inculpați nu a putut demonstra plauzibil, că nu s-a aflat la locul săvârșirii faptei, în perioada de timp, 22,00-0,30.

Deși, pentru inculpații N.A., D.N., L.L.G. și B.A.I. au depus mărturie 2 persoane, în sensul că ar fi stat ascunși pe un teren de fotbal improvizat din incinta C.O.N.S.I.D., tribunalul i-a considerat pe martori puțin credibili, față de faptul că și-au justificat prezența în zona respectivă prin încercarea de a săvârși, la rândul lor, infracțiuni de furt calificat și distrugere.

Nici martorii propuși de inculpații L.P. și D.B.C. nu pot demonstra că inculpații nu au fost prezenți la locul săvârșirii infracțiunilor, legăturile de rudenie sau prietenie determinând, în opinia tribunalului oferirea acestor alibiuri.

În raport de cele de mai sus, coroborând concluziile raportului de necropsie și declarațiile martorilor, tribunalul a apreciat că cei patru inculpați, D.N., L.L.G., N.V.I. și D.Ș.I. au aplicat victimei mai multe lovituri cu obiecte tăietor-înțepătoare și bâte, provocându-i victimei C.P. leziuni care au dus la decesul imediat al acestuia.

Leziunile indică și faptul că victima a fost lovită cu cuțitul sau cu alt obiect tăietor-înțepător și în zona capului (fronto-parietal - 3 plăgi neletale, infiltrate hemoragice, dispuse aproximativ paralel), că a încercat să se apere (2 plăgi superficiale rectilinii acoperite de cruste traumatice dispuse orizontale, pe fața ventrală a brațului stâng), dar că nu a reușit, fiind lovită peste picioare, peste spate și în zona capului.

Chiar dacă s-a stabilit că cele două plăgi înjunghiate toracale, care au atins inima victimei, au provocat decesul, tribunalul a apreciat că toate celelalte lovituri, aplicate victimei anterior și ulterior înjunghierii (producând și întârzierea intervenției persoanelor de aceeași etnie cu victima) justifică reținerea săvârșirii infracțiunii prev. de art. 174-175 lit. a) și i) C. pen. pentru fiecare dintre cei patru inculpați, D.N., L.L.G., N.V.I. și D.Ș.I., toți fiind coautori, fiindcă au lovit victima cu obiecte cu potențial tanetogen, chiar dacă numai lovitura aplicată de unul dintre participanți a fost mortală - pentru că au acționat cu intenția de a ucide și s-au completat unul pe celălalt.

Acționând cu intenția de a omorî și în legătură nemijlocită cu acțiunile celorlalți coautori, coinculpați, chiar cei care n-au aplicat o lovitură mortală victimei, au contribuit la reducerea posibilității acesteia de a se apăra, la slăbirea forțelor ei fizice și psihice, loviturile neletale neputând fi desprinse din ansamblul acțiunilor agresive, neputându-se delimita măsura în care fiecare lovitură în parte a împiedicat victima să se apere (Practică judiciară penală - vol. . I - 1988, Editura Academiei, pag. 85 și 90).

În raport de cele de mai sus, au fost respinse cererile de achitare formulate în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. și de schimbare a încadrării juridice formulată pentru inculpatul D.Ș.I.

Inculpații N.A., L.P., B.A.I., au fost și ei indicați ca persoane aflate în grupul celor care au săvârșit agresiunea chiar pe calea ferată, aceiași martori declarând că N.A. avea sabie și pistol, iar ceilalți bâte și cuțite. Ori prezența lor când inculpații D.N., L.L.G., D.Ș.I. și N.V.I. aplicau victimei lovituri cu cuțite și bâte, a fost de natură a întări hotărârea acestora de a comite infracțiunea, faptele lor constituind complicitate la omor calificat, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen., text de lege în baza căruia s-a pronunțat condamnarea.

Pentru inculpații D.N., N.A., D.Ș.I., L.L.G., B.A.I., L.P., tribunalul a reținut întrunirea elementelor constitutive și ale infracțiunii de port fără drept de arme, prev. de art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 art. 2 pct. 1 în noua numerotare) față de faptul că, pe parcursul incidentelor din ziua de 11 iunie 2006, au avut asupra lor și au folosit obiecte de natura celor enumerate de textul de lege amintit anterior.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților s-a avut în vedere, exceptăndu-l parțial pe D.Ș.I., că niciunul dintre inculpați nu a recunoscut săvârșirea faptelor, recunoscând pe cele pedepsite mai ușor, au încercat să-și diminueze sau să excludă responsabilitatea, fapt care, alături de numărul de persoane implicate, a dus la prelungirea excesivă a duratei procesului;

În raport de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., tribunalul a avut în vedere:

- gradul de pericol social concret al faptelor;

- circumstanțele reale în care s-au săvârșit faptele, pe parcursul a mai puțin de 4 ore, antrenând un număr mare de persoane și trezind curiozitatea a sute de curioși; cu efecte considerabile asupra ordinii și liniștii publice;

- circumstanțele personale ale inculpaților D.N., N.A., N.V.I., D.B.C., L.P., D.Ș.I., I.C. și M.F.T. care sunt fie recidiviști postcondamnatorii, fie au antecedente penale ce nu atrag starea de recidivă sau pentru care a intervenit reabilitarea, ceilalți fiind infractori primari, vârsta tânără pentru majoritatea dintre inculpați și legăturile de rudenie care au determinat „coagularea" taberelor adverse, dar și lipsa de considerație pentru valorile sociale ocrotite de legea penală (nejustificate nici măcar prin lipsa de educație sau apartenență la o etnie).

În raport de cele de mai sus, dar și de cuantumul pedepselor aplicate, pentru toți inculpații (bărbați) s-a preciat că singura modalitate de executare a pedepsei este cea a detenției, motiv pentru care s-au aplicat și pedepsele accesorii prevăzute de art. 71 cu ref. la art. 64 lit. a) teza I-a și b) C. pen.

În ceea ce privește pe inculpata S.V.M., în raport de lipsa antecedentelor, de conduita ulterioară săvârșirii faptelor, tribunalul a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile art. 81-82 C. pen. și 71 alin. (5) C. pen.

Pentru că inculpații D.N., L.L.G., N.A. și B.A.I. au fost arestați preventiv în timpul urmăririi penale s-a dedus, conform art. 88 C. pen., durata arestării preventive de la 23 iunie 2006 la 31 iulie 2006 din pedepsele rezultante aplicate fiecăruia.

Pe latură civilă, în urma disjungerii acesteia, instanța penală rămâne investită cu soluționarea acțiunii civile formulate de părțile civile T.S., N.F.E., C.N., C.L., C.F., C.D. și C.V. (soția și copiii minori și majori ai victimei C.P.).

Cum niciunul dintre inculpații D.N., L.L.G., D.Ș.I., N.V.I., N.A., B.A.I., L.P., D.B.C., nu au recunoscut săvârșirea infracțiunilor, s-a procedat la administrarea de probe, respectiv s-au depus actele de stare civilă din care rezultă calitatea procesuală de părți civile.

S-au audiat martori pentru stabilirea întinderii prejudiciului produs acestor părți civile, rezultând că victima realiza venituri din activități ocazionale, nefiind angajat cu titlu permanent.

În raport de caracterul aleatoriu al veniturilor defunctului, pentru copiii minori ai acestuia, prejudiciați evident, prin decesul tatălui lor, tribunalul a stabilit, în temeiul art. 14 C. proc. pen., dar și al dispozițiilor art. 998 C. civ. și urm., în sarcina inculpaților D.N., L.L.G., D.Ș.I., N.V.I., N.A., B.A.I., L.P., D.B.C., obligația (inculpații minori în solidar cu părțile responsabile civilmente) de plată a unor prestații periodice pentru fiecare dintre părțile civile, respectiv: către partea civilă T.S. - la 10.000 lei daune materiale și 5.000 lei daune morale; către părțile civile C.V. și C.D. la câte 50.000 lei, daune morale; către părțile civile (copii minori ai defunctului C.P.) C.F., C.N. și C.L. la câte 8.000 lei daune morale și la prestații periodice lunare de câte 100 lei pentru fiecare minor, începând cu data săvârșirii infracțiunii (11 iunie 2006) și până la majoratul fiecăruia dintre aceștia, și anume: pentru C.N. - până la 15 iunie 2012; pentru C.L. - până la 10 mai 2010; pentru C.F. - până la 10 octombrie 2007.

în ceea ce o privește pe partea civilă T.S., deși la data decesului divorțase de victimă, cei doi locuiau împreună, crescându-și și întreținându-și împreună copiii, conviețuind ca soț și soție.

Martora audiată în cauză - C.C. - a arătat că partea civilă T.S. a suportat integral cheltuielile ocazionate de înmormântare și de pomenirile ulterioare, enumerând participanții, obiectele împărțite în amintirea defunctului și cheltuielile specifice ritualurilor respective pentru etnia defunctului.

Față de cele de mai sus, a apreciat că prejudiciul material produs părții civile T.S. poate fi acoperit cu suma de 10.000 lei daune materiale și a obligat în solidar pe inculpații D.N., L.L.G., N.A., N.V.I. (în solidar cu partea responsabilă civilmente N.M.), D.Ș.I. (acesta în solidar cu părțile responsabile civilmente D.A. și D.C.), B.A.I., L.P. și D.B.C. la plata acestor sume.

Cu privire la despăgubirile morale solicitate de părțile civile, tribunalul a apreciat că, în urma decesului concubinului, respectiv tatălui lor, în vârstă de numai 39 ani, părțile civile au cunoscut suferințe de natură afectivă, inclusiv teamă și insecuritate, iar viața lor de familie a fost clar deteriorată, motiv pentru care s-a reținut că au suferit o pagubă de natură nepatrimonială pe care inculpații D.N., L.L.G., D.Ș.I., N.V.I., N.A., B.A.I., L.P., D.B.C., sunt ținuți să o repare, în temeiul art. 998 și urm. C. civ.

La stabilirea cuantumului acestor despăgubiri, tribunalul a avut în vedere ca echivalentul bănesc trebuie să fie de natură a repara paguba suferită, fără a se transforma într-un supliment de pedeapsă de natură nepatrimonială pentru inculpații pentru care s-a stabilit că au săvârșit infracțiunea.

Pentru că părțile civile T.S., C.L., C.F., C.N. și C.L. au beneficiat de avans dat de stat din despăgubiri, în cuantum de 11.700 lei, în baza sentinței civile nr. 861/2007 a Tribunalului Călărași, suma va fi recuperată de la inculpați și dedusă din valoarea despăgubirilor stabilite prin prezenta sentință.

în cauză, Spitalul de Urgență Călărași s-a constituit parte civilă cu sumele reprezentând cheltuieli de spitalizare al numiților N.A.N., I.L., D.Ș.I., I.F. și I.I. însă, s-a constatat că niciunul dintre ei nu au calități de părți civile/vătămate în cauză, unii fiind inculpați iar alții persoane vătămate care nu au formulat plângeri penale în această cauză, motiv pentru care va respinge cererea.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 118 lit. b) C. pen. cu privire la confiscarea specială a obiectelor - corpuri delicte ambalate în coletul înregistrat în 2007 în Registrul de Corpuri delicte al Tribunalului Călărași (lopată, cazma, una bucată de lemn, fragmente de lemn, 1 tub cartuș percutat).

În baza art. 191 C. proc. pen., au fost obligați inculpații la plata de cheltuieli judiciare către stat, după cum urmează:

pe inculpații D.N., D.V.M., L.L.G., N.A., B.A.I., N.V.I. (în solidar cu partea responsabilă civilmente N.M.), D.B.C., I.D., I.C., I.I. și M.F.T. la câte 900 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat (din care 100 lei pentru fiecare inculpat, reprezentând cota din onorariul apărătorilor desemnați din oficiu se avansează din fondurile M.J.L.C.);

- pe inculpatul D.Ș.I. (în solidar cu părțile responsabile civilmente D.A. și D.C.) la 1.000 lei, cheltuieli judiciare către stat (din care 200 lei, reprezentând cota din onorariul apărătorului de oficiu, se avansează din fondurile M.J.L.C.;

- pe inculpatul L.P. la 1100 lei, cheltuieli judiciare către stat (din care 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondurile M.J.L.C.;

- pe inculpatul M.M. la 12.000 lei, cheltuieli judiciare către stat (din care 400 lei, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondurile M.J.L.C.).

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termen, Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași, inculpații B.A.I., D.Ș.I., D.B.C., D.N., I.C., I.D., I.I., L.L.G., L.P., M.M., M.F.T., N.A., N.V.I. și D. (fostă S.) V.M. și partea responsabilă civilmente N.M.

La termenul de judecată din data de 12 noiembrie 2012, Curtea, din oficiu, în temeiul art. 334 C. proc. pen., a pus în discuția părților schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpaților N.V.I. și D.Ș.I., din infracțiunea de omor calificat în infracțiunea de complicitate la omor calificat.

De asemenea, s-a pus în discuția părților, la termenele din 07 mai 2012, 12 noiembrie 2012 și 21 ianuarie 2013, intervenirea prescripției speciale a răspunderii penale pentru unele dintre infracțiunile deduse judecății.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași a criticat hotărârea sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, solicitând desființarea sentinței penale apelate și, pe fond, pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice, în sensul criticilor formulate.

Astfel, primul motiv de apel a vizat greșita individualizare a pedepselor, pentru inculpații D.N., D. (fostă S.) V.M., N.A., N.V.I., D.Ș.I., L.L.G., B.A.I., L.P. și D.B.C., context în care, raportat la circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor și la circumstanțele personale ale fiecăruia, la natura faptei comise, la amploarea activității infracționale și la atitudinea procesuală a acestora, de încercare a diminuării răspunderii penale, a solicitat majorarea cuantumului pedepselor, în sensul orientării către maximul special prevăzut de lege.

Cel de-al doilea motiv de apel a vizat schimbarea de încadrare juridică a faptelor, în sensul reținerii stării de recidivă pentru inculpații D.N. și L.P. și revocării suspendării condiționate pentru inculpatul N.V.I.

Astfel, referitor la inculpatul D.N., a solicitat reținerea dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen., în raport de pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 620 din 23 septembrie 1993, pronunțată de Judecătoria Călărași, având în vedere că, la data săvârșirii faptelor din prezenta cauză, nu s-a împlinit termenul de reabilitare, inculpatul fiind condamnat la o pedeapsă de 6 ani închisoare, fiind arestat la data de 04 martie 1993 și eliberat la data de 04 aprilie 1996, cu un rest de 1.062 de zile.

Cât privește pe inculpatul L.P., a solicitat reținerea dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen., în raport de pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 310 din 27 iunie 2002, pronunțată de Judecătoria Călărași, definitivă la data de 08 iulie 2002 și de cele 6 infracțiuni săvârșite și, în consecință, revocarea suspendării anterioare, din pedeapsa de 2 ani închisoare.

Referitor la inculpatul N.V.I., minor la data săvârșirii faptei, a arătat că cele 3 infracțiuni reținute în sarcina acestuia, în prezenta cauză, au fost săvârșite în interiorul termenului de încercare, stabilit pentru pedeapsa de 6 luni cu suspendare, aplicată prin sentința penală nr. 135 din 20 octombrie 2005, pronunțată de Tribunalul Călărași, sens în care, conform dispozițiilor 83 C. pen. raportat la art. 1101 alin. (3) C. pen., a solicitat revocarea suspendării condiționate, anterior dispusă, cu consecința executării, în întregime, a pedepsei de 6 luni închisoare, alături de pedepsele ce vor fi aplicate în prezenta cauză.

Nu în ultimul rând, a precizat că, urmare a modificării Legii nr. 61/1991, se impunea condamnarea inculpaților în baza dispozițiilor art. 2 alin. (2) pct. 1 din această lege și nu în baza art. 11.

Totodată, s-a solicitat condamnarea inculpaților minori D.Ș.I. și N.V.I., pentru infracțiunea de complicitate la omor calificat, iar, pe de altă parte, având în vedere că pentru faptele prevăzute de art. 321 alin. (1) și (2) și de art. 322 C. pen., a intervenit prescripția, a solicitat înlăturarea tratamentului sancționator al concursului de infracțiuni, cu reținerea doar a infracțiunii de complicitate la omor calificat. Apelanta-inculpată D. (fostă S.) V.M. a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și, pe fond, în temeiul dispozițiilor art. 11 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea sa, invocând atât declarațiile contradictorii ale martorilor, cu privire la presupusa activitate infracțională a sa, cât și soluția pronunțată de procuror, referitor la infracțiunea prev. de art. 180-181 C. pen., respectiv, de scoatere de sub urmărire penală.

În subsidiar, a solicitat achitarea, în baza disp. art. 11 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen. cu referire la art. 181 alin. (1) C. pen., cu consecința aplicării unei amenzi administrative.

Apelantul-inculpat D.N. a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și, pe fond, apreciind că există dubii cu privire la săvârșirea, de către el, a infracțiunii de omor, achitarea, în temeiul disp. art. 11 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. Mai mult, raportat la modul de desfășurare a incidentelor, a apreciat că s-ar putea reține, eventual, infracțiunea de încăierare cu consecința decesului unei persoane.

Astfel, în susținerea apărării, s-a arătat că probele administrate în cauză nu dovedesc, cu certitudine, că a participat la incidentele de la evenimentul „nuntă de spoitori" și de la „R." în acest context, a solicitat instanței ca, dând eficiență disp. art. 68 C. proc. pen., să înlăture declarațiile de martori, date în faza de urmărire penală, greșit reținute de instanța de fond în argumentarea condamnării sale, având în vedere că, pe de o parte, sunt contradictorii, referitor la participarea sa la săvârșirea faptei, iar pe de altă parte, că majoritatea nefiind școlarizați, nu au scris personal declarațiile, situație în care, în opinia sa, nu au fost respectate dispozițiile legale.

De asemenea, a arătat că singura declarație care îl incriminează este cea a martorului C.N., care a declarat că a văzut o persoană lovind victima cu o sabie, însă și aceasta este contradictorie, având în vedere că, în faza de urmărire penală, martorul îl indică pe inculpat, pentru ca, ulterior, în faza de cercetare judecătorească să revină și să-l indice pe inculpatul N.A.

Referitor la depoziția aceluiași martor, s-a arătat că este contrazisă de declarația inculpatului, dată în fața instanței de control judiciar, de martorii T.M. și I.D., fiul victimei, dar și de concluziile raportului de expertiză, efectuată la instanța de fond, din care rezultă că obiectul tăietor-înțepător folosit este, de fapt, un cuțit.

Nu în ultimul rând, s-a criticat modalitatea de audiere a acestui martor, sens în care, inculpatul a precizat că nu au fost respectate dispozițiile legale, având în vedere că, fiind ascultat în lipsa inculpaților, aceștia nu au avut posibilitatea să-i adreseze întrebări, fiind înlăturați din sala de ședință, iar la reintroducerea în sală, nu s-a dat citire depoziției martorului.

Cât privește latura civilă a cauzei, s-a precizat că, în mod nelegal, instanța de fond nu a precizat cuantumul despăgubirilor morale și în considerente, ci doar în dispozitiv, nefiind astfel, respectate dispozițiile legale privind cuprinsul unei hotărâri.

În acest context, s-a apreciat că există contradicție între considerente și dispozitiv, sens în care, se impune desființarea sentinței penale apelate și trimiterea cauzei, spre rejudecare, la instanța de fond.

Apelantul-inculpat N.V.I. a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și, în principal, achitarea sa, în temeiul disp. art. 11 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât nu a săvârșit infracțiunea pentru care a fost condamnat, sens în care, a apreciat că sunt relevante declarațiile inculpaților, date în fața instanței de control judiciar și declarațiile martorilor date în faza de urmărire penală.

Cât privește infracțiunea de încăierare, a solicitat a se constata că a intervenit prescripția răspunderii penale, sens în care apreciază că se impune încetarea procesului penal, în temeiul disp. art. 10 lit. g) C. proc. pen.

În subsidiar, a solicitat desființarea sentinței penale apelate și, invocând disp. art. 197 C. proc. pen., a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare, la instanța de fond, motivat de faptul că, inculpatul fiind minor, potrivit dispozițiilor legale, era obligatoriu a se efectua un referat de evaluare psihosocială, cu referire la infracțiunea de omor calificat, reținută în sarcina sa. De asemenea, invocând și practica judiciară, a apreciat că, potrivit disp. art. 117 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 1271 C. proc. pen., se impunea efectuarea unei expertize psihiatrice, chiar și în situația în care nu se reține infracțiunea de omor deosebit de grav, ci de omor calificat.

Totodată, în susținerea cererii de trimitere a cauzei spre rejudecare, a invocat nelegalitatea efectuării actelor de cercetare penală, cât timp acestea au fost îndeplinite de organele de urmărire penală, în lipsa unei delegații emise de procuror, deși, raportat la natura infracțiunii presupus a fi fost săvârșită, era obligatoriu ca procurorul să efectueze aceste acte.

Nu în ultimul rând, a apreciat că activitatea de urmărire penală a fost defectuos efectuată, având în vedere și împrejurarea că, deși la incidente au participat mai multe persoane, în fapt, nu toate acestea figurează ca inculpați ori ca martori.

Apelantul-inculpat L.L.G. a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și, pe fond, în temeiul disp. art. 11 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., achitarea sa, motivat de faptul că, așa cum rezultă și din declarația sa, a fost prezent la desfășurarea incidentelor, însă nu a participat la lovirea victimei.

Apelantul-inculpat N.A. a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, motivat de faptul că, în argumentarea hotărârii de condamnare, instanța de fond nu a analizat situația fiecărui inculpat în parte, sub aspectul implicării, ci a reținut vinovăția tuturor, în ansamblu.

În subsidiar, a solicitat achitarea sa, în temeiul disp. art. 11 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., motivat de faptul că probele administrate în cauză nu dovedesc, cu certitudine, că el a săvârșit fapta pentru care a fost condamnat, cu atât mai mult cu cât locul în care a fost ucisă victima era slab iluminat.

Apelanții-inculpați B.A.I., D.Ș.I. și L.P. au solicitat desființarea sentinței penale apelate și, pe fond, în temeiul disp. art. 11 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., achitarea, sens în care, au invocat declarațiile celor doi inculpați, din care rezultă că au participat la incidente, însă nu au lovit victima.

Apelantul-inculpat D.B.C. a solicitat desființarea sentinței penale apelate și, pe fond, rejudecând, în temeiul disp. art. 11 alin. (2) lit. a) C. pen. p rap. la art. 10 lit. c) C. pen. p, achitarea acestuia, pentru cele două infracțiuni reținute în sarcina sa.

Astfel, în susținerea apărării, a criticat modalitatea defectuoasă de efectuare a cercetărilor, apreciind că, în mod eronat, a fost condamnat, în contextul în care nu a fost prezent la fața locului. Mai mult, a arătat că probele administrate în cauză nu dovedesc, în mod indubitabil, că a participat la desfășurarea incidentului de la nunta de spoitori, ci doar că a fost prezent împreună cu familia, aflându-se în preajma muzicanților, context în care, dubiul trebuie să-i profite.

De asemenea, a arătat că, referitor la cel de-al doilea incident, nu a fost prezent, acest lucru fiind confirmat și prin faptul că martorii și coinculpații nu l-au indicat ca fiind prezent. în același sens, a arătat că un singur martor, care inițial a declarat că nu l-a văzut la incident, ulterior a arătat că l-a observat la fața locului, însă nu și că a lovit victima.

Nu în ultimul rând, a criticat modalitatea de desfășurare a cercetărilor, în faza de urmărire penală, motivat de faptul că au fost efectuate de organele de cercetare penală, fără o delegare din partea procurorului, deși, potrivit legii și naturii infracțiunii reținute în sarcina inculpaților, competența aparținea acestuia din urmă.

Apelanții-inculpați l.I. și I.C. au apreciat că încadrarea juridică corectă este cea prev. de art. 322 alin. (4) C. proc. pen., motivat de faptul că au fost implicați în încăierare, fără voința lor, sens în care, au arătat că I.C. a fost invitat la nuntă și a intervenit doar pentru a-și apăra fii, iar l.I. a fost agresat acasă, neexistând dovezi că a fost prezent la incident, context în care solicită achitarea acestuia din urmă.

Cât privește incidentul din L., neexistând dovezi ale prezenței inculpatului l.I., s-a solicitat achitarea acestuia.

Apelanții-inculpați l.D. și M.F. au apreciat că se impune condamnarea acestora doar pentru incidentul de la nuntă și, în consecință, au solicitat redozarea pedepselor ce vor fi aplicate, având în vedere că implicarea acestora este relevată doar la acest eveniment.

În subsidiar, pentru inculpații l.I., necunoscut cu antecedente penale și pentru I.C., vicepreședinte al Partidului Romilor, s-a solicitat redozarea pedepselor aplicate, urmând ca, modalitatea de executare să fie stabilită conform disp. art. 81 C. pen. sau 861 C. pen.

Apelanta-parte responsabilă civilmente N.M. nu s-a prezentat la niciun termen de judecată și nici nu a învederat Curții motivele de apel.

Prin Decizia penală nr. 288/ A din 5 februarie 2013, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, - a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lăngă Tribunalul Călărași și inculpații D.N., L.L.G., N.A., B.A.I., N.V.I., D.Ș.l., L.P. și D.B.C., a desființat în parte, sentința penală apelată și rejudecănd, în fond:

La descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului D.N. de 16 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor.

În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului, după cum urmează:

- din infracțiunea prevăzută de art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen. și art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen.;

- din infracțiunea prevăzută de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen. și art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen.;

- din infracțiunea prevăzută de art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 modificată în infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. cu referire la art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., art. 124 C. pen., art. 13 C. pen. și art. 13 C. proc. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului, pentru infracțiunea prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.

În baza art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen. și art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul D.N. la pedeapsa de 16 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 321 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen. și art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. a condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele principale aplicate, urmând ca inculpatul D.N. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 16 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., după executarea pedepsei rezultante.

A făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) și b) C. pen.

2. A descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului N.A. de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor.

În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului, din infracțiunea prevăzută de art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 modificată în infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. cu referire la art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., art. 124 C. pen., art. 13 C. pen. și art. 13 C. proc. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului, pentru infracțiunea prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.

În baza art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată a condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele principale aplicate prin sentința penală atacată, de 15 ani închisoare și de 5 ani închisoare, cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul N.A. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., după executarea pedepsei rezultante.

A făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) și b) C. pen.

3. A descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului N.V.I. de 7 ani și 6 luni închisoare în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor.

În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului, din infracțiunea prevăzută de art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. și urm. și art. 75 lit. a) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. și urm. și art. 75 lit. a) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. cu referire la art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., art. 124 C. pen., art. 129 C. pen., art. 13 C. pen. și art. 13 C. proc. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului, pentru infracțiunea prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. cu referire la art. 122 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 124 C. pen., art. 129 C. pen., art. 13 C. pen. și art. 13 C. proc. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului, pentru infracțiunea prev. de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. și urm și art. 75 lit. a) C. pen.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. și urm. și art. 75 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul N.V.I. la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 83 C. pen. a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 135 din 20 octombrie 2005 a Tribunalului Călărași, rămasă definitivă la data de 20 aprilie 2006 și a cumulat această pedeapsă cu pedeapsa aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul N.V.I. să execute pedeapsa de 8 ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) și b) C. pen.

4. A descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului D.Ș.I. de 7 ani și 6 luni închisoare în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor.

În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului, după cum urmează:

- din infracțiunea prevăzută de art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. și urm. și art. 75 lit. a) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. și urm. și art. 75 lit. a) C. pen..

- din infracțiunea prevăzută de art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 modificată cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/ 1991 republicată cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. cu referire la art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., art. 124 C. pen., art. 129 C. pen., art. 13 C. pen. și art. 13 C. proc. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului, pentru infracțiunile prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. și de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen..

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. cu referire la art. 122 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 124 C. pen., art. 129 C. pen., art. 13 C. pen. și art. 13 C. proc. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului, pentru infracțiunea prev. de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. și urm și art. 75 lit. a) C. pen.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. și urm. și art. 75 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul D.Ș.I. la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare.

A făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) și b) C. pen.

5. A descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului L.L.G. de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor.

În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului, din infracțiunea prevăzută de art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 modificată în infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. cu referire la art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., art. 124 C. pen., art. 13 C. pen. și art. 13 C. proc. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului, pentru infracțiunea prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.

În baza art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată a condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele principale aplicate prin sentința penală atacată, de 15 ani închisoare și de 5 ani închisoare, cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul L.L.G. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., după executarea pedepsei rezultante.

A făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) și b) C. pen..

6. A descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului B.A.I. de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor.

În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului, din infracțiunea prevăzută de art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 modificată în infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată.

în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. cu referire la art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., art. 124 C. pen., art. 13 C. pen. și art. 13 C. proc. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului, pentru infracțiunea prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.

În baza art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată a condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele principale aplicate prin sentința penală atacată, de 15 ani închisoare și de 5 ani închisoare, cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul B.A.I. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., după executarea pedepsei rezultante.

A făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) și b) C. pen.

7. A descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului L.P. de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor.

În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului, după cum urmează:

- din infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen. și art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.;

- din infracțiunea prevăzută de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen. și art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.;

- din infracțiunea prevăzută de art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 modificată în infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. cu referire la art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., art. 124 C. pen., art. 13 C. pen. și art. 13 C. proc. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului, pentru infracțiunea prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen. și art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. a condamnat inculpatul L.P. la pedeapsa de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 83 C. pen. a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 310 din 27 iunie 2002 a Judecătoriei Călărași, rămasă definitivă la data de 08 iulie 2002 și a cumulat această pedeapsă cu pedeapsa principală aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 17 ani închisoare.

În baza art. 321 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen. și art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. a condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 83 C. pen. a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 310 din 27 iunie 2002 a Judecătoriei Călărași, rămasă definitivă la data de 08 iulie 2002 și a cumulat această pedeapsă cu pedeapsa aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 7 ani închisoare.

În baza art. 2 alin. (1) pct. l din Legea nr. 61/1991 republicată cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. a condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 83 C. pen. a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 310 din 27 iunie 2002 a Judecătoriei Călărași, rămasă definitivă la data de 08 iulie 2002 și a cumulat această pedeapsă cu pedeapsa aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., contopește pedepsele aplicate prin prezenta, de 17 ani închisoare, 7 ani închisoare și de 3 ani închisoare, urmând ca inculpatul L.P. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 17 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., după executarea pedepsei rezultante.

A făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) și b) C. pen.

8. A descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului D.B.C. de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. cu referire la art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., art. 124 C. pen., art. 13 C. pen. și art. 13 C. proc. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului, pentru infracțiunea prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele principale aplicate prin sentința penală atacată, de 15 ani închisoare și de 5 ani închisoare, urmând ca inculpatul D.B.C. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., după executarea pedepsei rezultante.

A făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) și b) C. pen..

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

A respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații D. (fostă S.) V.M., I.I., I.C., I.D. și M.F.T..

A obligat inculpata D. (fostă S.) V.M. la plata sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat și pe inculpații I.I., I.C., I.D. și M.F.T. la câte 1.000 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care, câte 300 lei, onorariu parțial apărător din oficiu, s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.

A respins, ca tardiv, apelul declarat de inculpatul M.M. și îl obligă la 600 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care, 400 lei, onorariu apărător din oficiu, s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.

A respins, ca nefondat, apelul declarat de partea responsabilă civilmente N.M. și a fost obligată la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorilor din oficiu în cuantum de câte 400 lei pentru inculpații L.L.G., N.A., B.A.I., D.Ș.I. și L.P. s-a dispus a se avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului din oficiu în cuantum de 300 lei pentru inculpatul N.V.I. s-a dispus a se avansa din fondul Ministerului Justiției.

În considerentele deciziei, instanța de apel a reținut următoarele:

Apelanții inculpați D.N. și L.L.G., în seara zilei de 11 iunie 2006, cu intenție, l-au ucis, în loc public, pe numitul C.P., prin aplicarea de lovituri peste corp cu diverse obiecte (arme albe, bâte, etc).

Referitor la uciderea lui C.P., Curtea a reținut că inculpații N.A., N.A., B.A.I., L.P., D.B.C. și inculpații minori N.V.I. și D.Ș.I., prin prezența înarmată, participarea și susținerea morală acordată celorlalți inculpați, le-au oferit acestora suportul moral să comită infracțiunea.

Totodată, în acord cu instanța de fond, Curtea a reținut că inculpații D.N., L.L.G., N.A., B.A.I., L.P. și S.V.M., la data de 11 iunie 2006, înarmați cu arme albe, au participat la altercații fizice, încăierându-se cu mai mulți spoitori, s-au manifestat violent, tulburând astfel grav ordinea și liniștea publică.

De asemenea, inculpații I.I., I.C., I.D., M.F.T. și M.M. s-au incăierat cu grupul celorlalți inculpați, altercații în urma cărora a rezultat vătămarea corporală gravă a inculpatului N.A.N. și vătămarea altor persoane, tulburându-se, grav, liniștea și ordinea publică.

Situația de fapt a fost stabilită de instanța de apel în urma coroborării întregului probatoriu administrat în cauză, respectiv, actele privind constatările medico-legale, declarațiile inculpaților, ale părților vătămate și ale martorilor audiați în cauză, expertiza medico-legală (A.D.N.), procesele-verbale de cercetare la fața locului și de conducere în teren și planșele foto aferente.

Astfel, probele administrate în cauză au justificat în aprecierea instanței de apel că nu există niciun dubiu cu privire la săvârșirea de către inculpați a infracțiunilor deduse judecății, astfel că, soluția de condamnare a acestora este corectă.

Evaluând declarațiile martorilor, administrate în cauză, în principal, cele inițiale, mai apropiate de momentul perceperii directe a faptelor, astfel cum au fost derulate, Curtea a constatat că valoarea probatorie conținută de aceste probe, formează convingerea, certă și de netăgăduit, că faptele s-au petrecut în materialitatea lor și în derularea menționată, iar împrejurarea că, în fața instanței, unii dintre martori nu au mai putut sa-și amintească amănunte ale episodului infracțional, nu le poate micșora verosimilitatea, deoarece, dată fiind trecerea timpului, este posibil ca aceștia să nu mai rețină, în amănunt, succesiunea faptelor.

l. În ceea ce privește apelul declarat de inculpata D. (fostă S.) V.M., Curtea l-a apreciat ca nefondat, în considerarea următoarelor argumente:

Astfel, faptele deduse judecății s-au desfășurat în mai multe etape, în ziua și înnoaptea de 11 iunie 2006, conflictul inițial avându-i ca protagoniști pe inculpatul D.Ș.I., pe de o parte și pe inculpații I.D. și M.F.T., pe de altă parte, care l-au agresat pe primul, pe fondul unui conflict preexistent.

În acest context, inculpatul D.Ș. i-a telefonat unchiului său, inculpatul B.A.I., iar acesta din urmă și-a anunțat prietenii, majoritatea făcând parte din familia Niță și, astfel, la nunta de spoitori care se desfășura în zona „R." au apărut, evident, ca să răzbune ofensa, cei astfel mobilizați fiind inculpații N.A., N.A., N.V.I. și S.V.M.

Aceștia din urmă s-au prezentat înarmați cu diverse obiecte și arme albe, lovind mașinile și participanții la nuntă, dar și trecătorii, lovind autoturisme și tulburând, grav, liniștea publică.

Astfel, în cursul altercației, a fost lovit grav, peste maxilar, partea civilă N.F.E. de către inculpatul N.A. și de către inculpații S.V.M., L.L. și B.A.I., dar și I.I. și I.A.

Participarea la acest episod a rezultat, pentru fiecare dintre inculpații N.A., N.A.N., L.P., B.A.I. și S.V.M., chiar dacă martorii nu au mai putut să-i recunoască după câțiva ani sau au refuzat, practic, să dea declarații, cum s-a întâmplat în cazul numitului I.G. (al cărui autoturism a fost avariat) sau al martorului D.R., deoarece există declarațiile inițiale date de martori în apropierea evenimentelor, prin care au fost recunoscuți și indicați după fotografiile inculpaților sus amintiți.

Astfel, inculpata D. (S.) V.M. a fost indicată de martorii I.I. și l.A., dar și de martora N.M. ca făcând parte din grupul celor care l-au atacat pe partea civilă N.F.E., ca fiind cea mai agitată și lovindu-l și ea, după ce a fost lovit cu bâta de inculpatul N.A.N., alături de inculpată aflându-se și inculpatul N.V.I.

În consecință, Curtea a constatat că, în mod temeinic, instanța de fond nu a înlăturat depozițiile martorilor date în faza de urmărire penală.

Având în vedere că scandalul provocat a fost de natură a tulbura în mod grav liniștea și ordinea publică, fiind necesară intervenția forțelor de ordine (poliție și jandarmerie) pentru restabilirea ordinii (la „R.", în zona „2 M." și în „L."), s-a apreciat că în mod temeinic și legal, instanța de fond a reținut în sarcina inculpaților D.N., L.L.G., N.A., B.A.I., N.V.I., D.Ș.I., L.P., D.B.C., D. (fostă S.) V.M., I.C., I.I., I.D., M.F.T. și M.M., săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice în forma prevăzută de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen.

Reținerea formei agravante a infracțiunii este justificată de amploarea și durata în timp a scandalului, de numărul persoanelor participante, dar și de efectele produse, de teroare, scandalul determinându-i pe nuntași să întrerupă petrecerea, iar pe locuitorii cartierului „L." să se refugieze în podurile caselor sau să-și părăsească domiciliul.

De asemenea, Curtea a constatat că inculpata D. (fostă S.) V.M. - ca, de altfel și ceilalți inculpați nominalizați mai sus - au acționat cu intenție la săvârșirea faptei, în sensul că, prevăzând scandalul public, ca rezultat al acțiunii lor, au urmărit sau au acceptat producerea acestui rezultat.

Din această perspectivă, Curtea a reținut că solicitarea inculpatei de a se dispune achitarea sa, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. este nefondată.

Cu referire la solicitarea inculpatei de a se dispune achitarea sa, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. b)1 C. proc. pen., Curtea a apreciat-o, de asemenea, nefondată.

Astfel, la stabilirea, în concret, a gradului de pericol social - potrivit dispozițiilor art. 181 alin. (2) C. pen. - se ține seama de: modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit de făptuitor, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, de persoana și conduita făptuitorului.

Or, în speță, apelanta-inculpată a săvârșit o infracțiune, esențialmente, de pericol, prin natura ei, respectiv, a provocat un scandal, tulburând în mod grav liniștea și ordinea publică, fiind necesară intervenția poliției și jandarmeriei pentru restabilirea ordinii.

Fapta inculpatei a prezentat un grad ridicat de pericol social, specific infracțiunii reținute în sarcina sa, în condițiile în care aceasta a comis fapta în împrejurările descrise mai sus.

De asemenea, Curtea a constatat că, în mod temeinic, instanța de fond a aplicat criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., având în vedere împrejurările comiterii infracțiunii, pericolul social concret al faptei, modalitatea de comitere - săvârșirea faptei de mai multe persoane împreună și cu un minor - persoana și conduita inculpatei, reținându-se lipsa antecedentelor penale și conduita acesteia ulterioară săvârșirii faptei.

În lumina acestor elemente de individualizare, Curtea a constatat că instanța de fond a aplicat inculpatei o pedeapsă cu închisoarea, just individualizată, orientată spre minimul special prevăzut de lege, cu suspendarea condiționată a executării, pedeapsă conformă scopului acesteia prevăzut de art. 52 C. pen., așa încât, reducerea ori majorarea - astfel cum a solicitat Parchetul - cuantumului acesteia sau schimbarea modalității de executare a pedepsei nu se impune, având în vedere natura și gravitatea infracțiunii, modalitatea și împrejurările concrete de comitere a faptei, dar și gradul de pericol social al infracțiunii și de periculozitate a inculpatei.

2. În ceea ce privește apelurile declarate de inculpații D.N., L.L.G., N.A., B.A.I., N.V.I., D.Ș.I., L.P. și D.B.C., Curtea le-a apreciat ca fondate, însă, în considerarea următoarelor argumente:

În primul rând, cu referire la inculpații D.N., N.A., D.Ș.l. (minor), L.L.G., B.A.I. și L.P., Curtea a constatat că primul motiv de apel invocat în scris de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași este fondat, în considerarea următoarelor argumente:

Astfel, instanța de fond a omis să constate că Legea nr. 61/1991 a fost republicată, procedându-se la renumerotarea articolelor, în luna ianuarie 2011 în M. Of. nr. 77 din 31 ianuarie 2011, astfel încât, la data pronunțării sentinței - 17 iunie 2011 -, art. 1 din această lege a devenit art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată, continutvil constitutiv al infracțiunii rămânând același, după cum și cuantumul pedepsei faptei incriminate a rămas identic, respectiv, de la 3 luni la 2 ani închisoare sau amendă.

Ca atare, în privința inculpaților D.N., N.A., D.Ș.l. (minor), L.L.G., B.A.I. și L.P., instanța de fond a dispus condamnarea acestora pentru infracțiunea de port în locuri publice de arme albe și alte arme folosite anume pentru lovire, prevăzută de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată.

În consecință, cu privire la inculpații sus-menționați, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 11 pct. l din Legea nr. 61/1991 modificată, în infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) pct. l din Legea nr. 61/1991 republicată.

Pe de altă parte, în ceea ce privește probatoriul administrat în cauză, argumentele prezentate în cazul apelantei inculpate D. (fostă S.) V.M. și-au păstrat valabilitatea și pentru ceilalți inculpați sub aspectul reținerii infracțiunii prevăzute de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen.

Curtea a apreciat nefondată cererea formulată de inculpatul D.N. în sensul excluderii depozițiilor martorilor care nu-și recunosc semnătura, în temeiul art. 68 C. proc. pen., având în vedere perioada îndelungată scursă de la evenimente, dar și lipsa unei motivații convingătoare din partea acestor martori oculari care, după ce, inițial, au relatat, cu lux de amănunte, derularea faptelor, ulterior, în fața instanței de fond, au relatat același mod consemnare a declarațiilor, arătând că li s-au pus întrebări, apoi s-au scris răspunsurile.

Așadar, coroborând întregul material probatoriu administrat în cauză, Curtea a reținut că inculpații N.A., B.A.I., L.L. și D.N., însoțit. fiind și de alte persoane, au mers la blocul unde locuia „V.M." și au strigat la geam, însă nu li s-a răspuns.

Plecând de la blocul respectiv au fost văzuți de martorul S.G.C. când se îndreptau pe calea ferată, spre „L.", martorul declarând că cei patru inculpați aveau bâte și niște obiecte despre care a presupus că sunt săbii.

De asemenea, martorul D.R. a relatat că i-a văzut în „L." pe inculpații D.N., N.A., D.B.C., N.A.N., L.L., L.P. și B.A.I., înarmați cu bâte și săbii și că inculpatul N.A. a tras cu pistolul.

Martorul T.M. i-a indicat tot pe aceeași inculpați dar și pe minorii D.Ș.l. și pe Ni.I.V.

Martorul N.G. i-a nominalizat pe inculpații L.L., L.P., D.N., B.A.I., N.V.I., N.A. și „F." (inculpatul D.B.C.).

Totodată, martorii I.G., G.N., C.C. (care a relatat că l-a văzut doar pe „Z."), G.M. și C.I. i-au plasat pe inculpații sus menționați la locul atacului.

Martorii au arătat că inculpații nominalizați erau în fruntea unui grup de aproximativ 30 de persoane, că s-au întâlnit cele două grupuri pe strada unde locuiește I.G. și s-au lovit cu pietre, singurul rănit grav fiind T.I. care a afirmat că a fost lovit cu sabia de inculpatul N.A.N. (cu privire la care cauza s-a disjuns).

A fost momentul în care locuitorii cartierului au respins atacul grupului „Z.", primii urmărindu-i către linia de cale ferată. Aici, dintre spoitori s-a desprins victima C.P., aflată și sub influența băuturilor alcoolice, care s-a apropiat de celălalt grup, chiar pe calea ferată și a fost atacat de o parte din membrii grupului, înjunghiat în piept și în spate, lovit în cap și peste corp cu arme albe și obiecte contondente, victima decedând la locul unde a căzut.

Astfel, din concluziile raportului medico legal de necropsie din 12 iunie 2006 a rezultat că moartea violentă a victimei C.P. s-a datorat hemoragiei interne și externe și plăgii cardiace consecutive a două plăgi înjunghiate toracale, cu interesarea plămânilor și cordului. Leziunile au fost produse cu corp dur, tăietor înțepător, celelalte fiind produse prin lovire și zgâriere cu și de corp dur, tăietor-înțepător și că între plăgile înjunghiate și deces este legătură directă de cauzalitate.

Descrierea leziunilor coroborate cu declarațiile martorilor audiați în cauză au justificat aprecierea că victima a fost lovită de mai multe persoane, cu obiect tăietor-înțepător sau cu alte corpuri.

Martorul T.N. a indicat la urmărirea penală că „B." a înjunghiat victima cu o sabie și după ce a scos-o, C.P. a căzut și alți 7-8 romi au sărit pe el, unii având în mână săbii.

De asemenea, martorul G.F. l-a indicat pe inculpatul D.N. ca fiind cel care „i-a băgat sabia în piept", după care, mai multe persoane au sărit pe victimă și l-au lovit, acest martor indicându-l și pe inculpatul L.P. în zonă cu un cuțit asupra lui.

Martorul N.V. a declarat, în faza de urmărire penală, că i-a văzut pe inculpații N.A.N., L.L., N.A., B.A.I. și D.N. înarmați cu arme albe, cu excepția lui „P." care era legat la cap cu o cârpă.

Martorul T.M. l-a indicat și pe inculpatul D.B.C. prezent la calea ferată când a fost lovită victima.

Expertiza extrajudiciară traseologică administrată în cauză a concluzionat că leziunile constatate pe corpul victimei C.P. au fost produse cu o armă albă de forma unui cuțit a cărei lamă are lățimea de 2-3 cm și lungimea cuprinsă între 7-15 cm.

În continuare, Curtea a reținut că, după lovirea lui C.P., cei din grupul „Z." au fugit către blocuri, iar spoitorii au rămas pe loc, fiind găsiți de către organele de poliție și jandarmi într-o stare de maximă agitație, astfel cum au declarat.

Momentul intervenției forțelor de ordine a fost descris și de martorii propuși în apărare de inculpații N.A., B.A.I., L.L.G. și D.N., xcare au arătat că sirenele mașinilor de poliție i-au împiedicat să sustragă fierul dezmembrat, nefiind, așadar, probat că în perioada anterioară, de la plecarea de la blocul „Minerului", inculpații au stat pe terenul respectiv.

Concluzionând, Curtea a constatat că, în cauză, s-a probat, fără urmă de îndoială, faptul că cei patru inculpați menționați mai sus au participat la incidentul din cartier și la uciderea victimei C.P.

Cu referire la inculpații minori D.Ș.I. și N.V.I., Curtea a reținut că aceștia s-au prezentat, din proprie inițiativă, la Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași, declarând că ei sunt autorii omorului și că ceilalți inculpați nu au fost în „L.". Până aproape de finalul cercetării judecătorești (sprijiniți de martorul S.I.) cei doi inculpați nu au dorit să dea declarații, prevalându-se de dreptul instituit prin dispozițiile art. 70 C. proc. pen., apoi inculpatul D.Ș.I. a dat o declarație concordantă cu a martorului S.I., potrivit căreia N.A.N. este autorul omorului, iar el și celălalt inculpat, N.V.I., au fost convinși să recunoască faptele pentru că erau minori și ar fi fost condamnați la pedepse mai mici.

Inculpatul D.Ș.I. a arătat că i-a fost promisă recompensă materială, apoi a fost amenințat și determinat să-și lase amprentele pe lama unui cuțit dat de N.A.N., despre care i-a spus că este arma crimei.

Și martorul S.I. a arătat că a fost determinat de același N.A.N. să declare lucruri neadevărate.

Instanța de fond a înlăturat, motivat, aceste declarații, având în vedere că leziunile constatate pe cadavrul victimei au exclus relatările celor doi, la fel ca și varianta inițială, din faza de urmărire penală, când minorii declarau că ei sunt cei care l-au ucis pe C.P.

În fața Curții, inculpatul D.Ș.I. și-a menținut declarația dată la instanța de fond, iar inculpatul N.V.I. a negat chiar participarea sa la incident, precizând că se afla în altă parte, respectiv, în comuna Ștefan Vodă.

În fine, partea a doua a altercației a fost inițiată de „spoitori", care s-au repliat în cartierul „L." și au plecat în grup de 15-20 persoane (în fruntea lor aflându-se apelanții inculpați I.C., I.I., I.F., I.D. și M.M.) să se răzbune pe grupul „Z.", în încăierare fiind loviți inculpații N.A.N., N.A. și I.I.

O nouă încăierare a avut loc în jurul orelor 22,00 în cartierul „L.", unde conduși de inculpatul N.A., cei din grupul „Z." (nominalizați de martori a fi inculpații N.A.N., B.A.I., N.V.I., D.Ș.I., L.P., L.L.G. și D.B.C.) s-au înfruntat cu grupul „M.", în cursul încăierării N.A.N. înjunghiindu-l în abdomen pe I.I.

Curtea a reținut că inculpatul N.A. (zis „Z.") este indicat ca și participant la ultimele două momente ale scandalului de martorii N.R., G.M., C.I., T.F., T.N. și N.V., acești martori confirmând și prezența inculpatului D.N. în locurile unde s-a desfășurat scandalul.

În ceea ce-l privește pe inculpatul L.P., care nu a recunoscut săvârșirea niciunei infracțiuni, martorii G.F., T.M., I.D., D.R. confirmă participarea acestuia.

Cu privire la infracțiunea de încăierare, pentru care au fost trimiși în judecată inculpații D.N., L.L.G., N.A., B.A.I., L.P., D.B.C., N.V.I. și D.Ș.I. - în forma prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen. și, respectiv, inculpații I.I., I.C., I.D., M.F.T. și M.M., în forma prevăzută de art. 322 alin. (1), (2) și (3) teza I-a C. pen., cu privire la actele comise în zonele „R.", „2 M." și „L.", Curtea a reținut următoarele:

În urma unei altercații minore, situația a degenerat, așa încât, grupul format din inculpații N.A., D.N., L.P., B.A.I., L.L.G., N.V.I. și D.Ș.I. a descins la nunta din zona „R." și au adresat cuvinte jignitoare, au amenințat și au lovit nuntașii și alte persoane din zonă, aceștia răspunzând pentru forma simplificată a infracțiunii și anume cea prevăzută de art. 322 alin. (1) C. proc. pen.

Al doilea moment al încăierării s-a consumat în zona „2 M.", unde grupul condus de inculpații I.C., I.I., I. (M.) F., I.D. și M.M. (superior numeric) i-au lovit pe N.A.N., N.A. și I.L.

Cum leziunile produse inculpatului N.A.N. i-au pus acestuia viața în primejdie și nu s-a putut stabili, cu certitudine, cine a aplicat aceste leziuni, în sarcina inculpaților I.C., I.I., M.F.T., I.D. și M.M. s-a reținut, în mod corect, forma agravantă a infracțiunii de încăierare, prevăzută de art. 322 alin. (1), (2), (3) teza a I-a C. pen.

Ultimul moment al conflictului s-a derulat în „L." unde părțile și martorii din cartier au declarat că a avut loc iar o încăierare, însă singura persoană agresată a fost T.I. care, spun martorii, a fost înjunghiat de N.A.N., celelalte loviri datorându-se faptului că s-a aruncat cu pietre de către ambele grupuri până când unul dintre inculpați, N.A., a tras focuri de pistol cu gaze iritante, grupul „Z." retrăgându-se către calea ferată.

Probele administrate în cauză au probat faptul că toți cei 13 inculpați au participat, activ, la violențele colective, prezența acestora la încăierare fiind confirmată de martorii T.M., D.R., I.D., I.G., G.N., N.V., N.G., I.G., T.F., G.M., C.I., F.F., P.M. și I.L.

În ceea ce privește uciderea victimei C.P., Curtea a constatat că fapta de omor calificat a fost dovedită, în principal, prin depozițiile martorilor oculari T.N., G.F. și T.M., care au arătat că, după ce grupul „Z." s-a retras din L., câțiva dintre spoitori, printre care și victima, au plecat după ei, victima fiind cea mai apropiată de grup și insistând să le vorbească.

Martorul T.N. a precizat că l-a văzut pe inculpatul D.N. foarte aproape de victimă, cu o sabie în mână, pregătindu-se să-l lovească. În continuare, martorul a arătat că victima s-a împiedicat, iar când s-a ridicat, l-a văzut pe D.N. scoțând sabia din pieptul victimei.

Martorii N.V. l-a indicat drept persoana care l-a înjunghiat pe victimă pe inculpatul L.L.G. („un bărbat blond, înalt"), conform celor declarate de martora I.E.

Martorul G.F. a susținut că inculpatul D.N. a fost cel care l-a înjunghiat pe C.P. și că l-a recunoscut după planșele foto. Același martor a arătat că l-a văzut și pe inculpatul L.P. având asupra sa un cuțit.

Martorul G.N. a arătat că l-a văzut pe C.P. căzut între liniile ferate, dar și faptul că acesta din urmă era lovit de mai multe persoane, pe care, însă, nu le-a putut identifica.

Având în vedere depozițiile martorilor audiați în cauză coroborate cu concluziile raportului de necropsie din care rezultă că victima a decedat în urma multor leziuni de violență, Curtea a constatat probată, neîndoielnic, împrejurarea că victima a fost agresată de mai multe persoane.

Astfel, martorii au indicat un grup compus din 7-8 persoane, având ca lideri pe inculpații N.A. și D.N., grup din care au făcut parte inculpații L.L.G., B.A.I., N.V.I., D.Ș.l., L.P. și D.B.C., dar și N.A.N. (față de care cauza s-a disjuns), persoanele fiind înarmate cu cuțite, dintre aceștia unul (D.N. sau N.A.) înfigând o sabie în pieptul victimei.

Pe de altă parte, deși niciunul dintre inculpații menționați anterior nu a recunoscut săvârșirea faptei, aceștia nu au putut demonstra, în mod plauzibil, că nu s-au aflat la locul săvârșirii omorului, între orele 22,00- 0,30.

Curtea a constatat că, în mod temeinic, instanța de fond a înlăturat, din ansamblul probator administrat în cauză, depozițiile martorilor propuși în apărare de inculpații N.A., D.N., L.L.G. și B.A.I., care au arătat că aceștia din urmă ar fi stat ascunși pe un teren de fotbal improvizat din incinta C.O.N.S.I.D., având în vedere că martorii respectivi și-au justificat prezența în zona respectivă prin încercarea de a săvârși, la rândul lor, infracțiuni de furt calificat și distrugere.

În același mod, nici martorii propuși de inculpații L.P. și D.B.C. nu pot proba că inculpații nu au fost prezenți la locul săvârșirii infracțiunilor, având în vedere legăturile de rudenie și, respectiv, de prietenie dintre martori și inculpați.

Concluzionând, Curtea a reținut că inculpații D.N. și L.L.G. au aplicat victimei mai multe lovituri cu obiecte tăietor-înțepătoare, bâte, provocându-i leziuni care au dus la decesul imediat. Leziunile indică și faptul că victima a fost lovită cu cuțitul sau alt obiect tăietor-înțepător și în zona capului (fronto-parietal - 3 plăgi neletale, infiltrate hemoragice, dispuse aproximativ paralel), că a încercat să se apere, 2 plăgi superficiale rectilinii acoperite de cruste traumatice (dispuse orizontale, pe fața ventrală a brațului stâng, dar că nu a reușit acest lucru, fiind lovit peste picioare, peste spate și în zona capului.

Chiar dacă s-a stabilit că cele două plăgi înjunghiate toracale, care au atins inima victimei, au provocat decesul, toate celelalte lovituri aplicate victimei, anterior și ulterior înjunghierii (producând și întârzierea intervenției persoanelor de aceeași etnie cu victima), justifică reținerea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174-175 lit. a) și i) C. pen., cu privire la inculpații D.N. și L.L.G., aceștia având calitatea de coautori.

De asemenea, Curtea a reținut că inculpații N.A., L.P., B.A.I., D.B.C., D.Ș.l. și N.V.I. au fost și ei indicați ca persoane aflate în grupul celor care au săvârșit agresiunea chiar pe calea ferată, aceiași martori declarând că N.A. avea sabie și pistol, iar ceilalți bâte și cuțite, or prezența lor, în momentul în care inculpații D.N. și L.L.G. aplicau victimei lovituri cu cuțite, bâte, a fost de natură a întări hotărârea acestora de a comite infracțiunea, constituind complicitate la omor calificat, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen.

Cu privire la inculpații minori D.Ș.l. și N.V.I., Curtea a reținut declarațiile nesincere date de aceștia în cursul urmăririi penale, dar și în fața instanței de fond și de apel. Astfel, s-a constatat că cei doi inculpați minori s-au prezentat, din proprie inițiativă, la Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași și au declarat că ei sunt autorii omorului și că ceilalți inculpați nu au fost în „L.". Până aproape de finalul cercetării judecătorești, cei doi inculpați nu au dorit să dea declarații, prevalându-se de dreptul instituit prin dispozițiile art. 70 C. proc. pen., apoi inculpatul D.Ș.I. a dat o declarație, potrivit căreia N.A.N. este autorul omorului, iar el și celălalt inculpat, N.V.I., au fost convinși să recunoască faptele pentru că erau minori și ar fi fost condamnați la pedepse mai mici.

Inculpatul D.Ș.I. a arătat că i-a fost promisă recompensă materială, apoi a fost amenințat și determinat să~și lase amprentele pe lama unui cuțit dat de N.A.N., despre care i-a spus că este arma crimei.

În fața Curții, inculpatul D.Ș.I. și-a menținut declarația dată la instanța de fond, iar inculpatul N.V.I. a negat chiar participarea sa la incident, precizând că se afla în altă parte, respectiv, în comuna Ștefan Vodă.

Pe de altă parte, Curtea a constatat că niciunul dintre martorii audiați în cauză nu au relatat că ar fi văzut pe vreunul dintre inculpații minori lovind victima, ci au fost indicați de martori, astfel cum s-a arătat anterior, ca persoane aflate în grupul celor care au săvârșit agresiunea chiar pe calea ferată, cei doi minori fiind înarmați în momentul în care inculpații D.N. și L.L.G. aplicau victimei lovituri.

Față de considerentele expuse anterior, în baza art. 334 C. proc. pen., Curtea a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpaților D.Ș.I. și N.V.I., din infracțiunea prevăzută de art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. și urm. și art. 75 lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. și urm. și art. 75 lit. a) C. pen.

Din această perspectivă, apelurile declarate de inculpații D.Ș.I. și N.V.I. s-au apreciat a fi nefondate.

Pe de altă parte, Curtea a reținut că, în mod temeinic, pentru inculpații D.N., N.A., D.Ș.I., L.L.G., B.A.I. și L.P., tribunalul a reținut întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de port fără drept de arme, prevăzută de art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 (art. 2 alin. (1) pct. 1 în noua numerotare) față de faptul că, pe parcursul incidentelor din ziua de 11 iunie 2006, aceștia au avut asupra lor și au și folosit, unii dintre ei, obiecte de natura celor enumerate de textul de lege amintit anterior.

Cu referire la inculpatul D.N., Curtea a constatat că, în mod temeinic și legal, în baza art. 334 C. proc. pen., instanța de fond a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 174 -175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 322 alin. (3) teza a II-a C. pen., în considerarea următoarelor argumente:

Astfel cum s-a arătat mai sus, din întregul material probatoriu administrat în cauză, a rezultat că fiecare dintre inculpații D.N. și L.L.G., au lovit victima cu obiecte cu potențial tanatogen, chiar dacă numai lovitura aplicată de unul dintre participanți a fost mortală - pentru că au acționat cu intenția de a ucide și s-au completat unul pe celălalt.

Or, acționând cu intenția de a omorî și în legătură nemijlocită cu acțiunile celuilalt coautor, coinculpat, chiar cel care nu a aplicat o lovitură mortală victimei, a contribuit la reducerea posibilității victimei de a se apăra, la stabilirea forțelor ei fizice și psihice, loviturile neletale neputând fi desprinse din ansamblul acțiunilor agresive, deoarece nu se poate delimita măsura în care fiecare lovitură, în parte, a împiedicat victima să se apere.

În acest sens, Curtea a reținut că, potrivit art. 322 alin. (3) teza a II-a C. pen., agravanta se ia în considerare dacă, în cursul încăierării, s-a cauzat moartea unei persoane și nu se cunoaște care dintre participanți a săvârșit fapta. Așadar, pentru reținerea acestei variante agravante este necesar ca participantul la încăierare, care a provocat moartea unei persoane, să nu fie identificat. Dacă participanții la încăierare, care au provocat moartea, sunt cunoscuți, aceștia vor răspunde numai pentru săvârșirea infracțiunii de omor, în speță, calificat, iar în sarcina celorlalți participanți la încăierare se va reține săvârșirea infracțiunii de încăierare în forma de bază.

De asemenea, criticile formulate de inculpatul D.N. cu privire la latura civilă a cauzei s-a apreciat a fi nefondate, în condițiile în care instanța de fond a soluționat, în mod judicios, latura civilă și a motivat corespunzător acordarea despăgubirilor civile.

Conform art. 356 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., expunerea din cuprinsul unei hotărâri trebuie să conțină, între altele, motivarea soluției privind latura civilă a cauzei, precum și analiza oricăror elemente de fapt pe care se sprijină soluția. în speță, motivarea soluției privind latura civilă a fost completă, instanța de fond analizând probele administrate în raport cu elementele despăgubirilor la plata cărora au fost obligați inculpații.

Pe de o parte, Curtea a constatat că textul de lege sus invocat nu obligă instanța să precizeze, în mod expres, în motivarea hotărârii, cuantumul daunelor acordate, iar pe de altă parte, nu se poate vorbi despre o contradicție între motivarea soluției și dispozitivul hotărârii care vizează, spre exemplu, ipoteza în care, în considerente se arată că acțiunea civilă este nefondată, iar prin dispozitiv se dispune admiterea pretențiilor.

Cu referire la același inculpat - D.N. -, Curtea a constatat că motivul de apel invocat de Parchet referitor la incidența stării de recidivă mare postexecutorie este fondat, în considerarea următoarelor argumente:

Astfel, din fișa de cazier judiciar a inculpatului depusă la fila nr. 82, vol. II, dosar apel, rezultă că inculpatul D.N. se află în starea de agravare a răspunderii penale constând în recidiva mare postexecutorie, în raport de sentința penală nr. 620 din 23 septembrie 1993, pronunțată de Judecătoria Călărași, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 224/1994 a Tribunalului Călărași, având în vedere că, la data săvârșirii faptelor din prezenta cauză, respectiv, 11 iunie 2006, nu s-a împlinit termenul de reabilitare prevăzut de art. 135 alin. (1) lit. b) C. pen. cu referire la art. 136 alin. (1) C. pen.

S-a constatat, așadar, că inculpatul D.N. a fost condamnat la o pedeapsă de 6 ani închisoare, arestat în vederea executării pedepsei, la data de 04 martie 1993 și liberat condiționat la data de 04 aprilie 1996, cu un rest de pedeapsă, rămas neexecutat, de 1062 de zile.

Cu referire la inculpatul N.V.I., Curtea a constatat că, în mod temeinic și legal, instanța de fond a respins excepția nulității absolute a actelor de urmărire penală întocmite în perioada 11 iunie 2006-20 iunie 2006 în legătură cu infracțiunea de omor calificat, motivat de încălcarea dispozițiilor art. 209 C. proc. pen., privind competența materială obligatorie a procurorului, în cazul infracțiunii de omor calificat, în considerarea următoarelor argumente:

Se constată că, la data de 11 iunie 2006, orele 22,10 organele de poliție s-au sesizat din oficiu despre comiterea unei infracțiuni de omor asupra victimei C.P. Actul de sesizare din oficiu a fost înaintat, la data de 12 iunie 2006, Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași și, prin rezoluția olografă, primul procuror a desemnat procurorul care efectuează urmărirea penală, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de omor.

Totodată, s-a constatat că, în cauză, s-a dispus, prin rezoluție, începerea urmăririi penale "in rem" pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, datând 12 iunie 2006 și că, la data de 22 iunie 2006, prin rezoluția emisă în Dosarul nr. 343/P/2006 s-a dispus începerea urmăririi penale față de: D.N., L.L.G., N.A., N.A.N., B.A.I., L.P., D.B.C., D.V. și S.V.M., motivat de faptul că, în seara zilei de 11 iunie 2006, au tulburat grav liniștea publică prin producerea de scandal, înarmarea cu arme albe, agresarea fizică a mai multor persoane și uciderea numitului C.P. în cadrul unei încăierări.

Așadar, contrar celor susținute, Curtea a constatat că urmărirea penală a fost făcută de procuror, fiind respectate dispozițiile art. 209 alin. (3) C. proc. pen.

De asemenea, s-a constatat că au fost contestate numai o serie de acte ce au precedat rezoluția procurorului prin care s-a dispus începerea urmăririi penale, anume, audierea făptuitorilor, actul prin care s-a solicitat efectuarea necropsiei, cercetarea la fața locului și audierea părților vătămate.

Or, în ceea ce privește actele premergătoare efectuate în cauză, dar și celelalte acte făcute de organele de poliție, eventuale obiecțiuni pot fi ridicate referitor la valoarea probelor obținute prin efectuarea acestor acte, astfel cum, corect, a reținut instanța de fond în considerentele încheierii din data de 29 mai 2008.

De asemenea, critica inculpatului N.V.I. referitoare la lipsa referatului de evaluare, aspect ce ar atrage nulitatea absolută a hotărârii, în condițiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen., a fost apreciată de Curte ca nefondată, în condițiile în care, pentru fiecare dintre inculpații minori, astfel de referate au fost întocmite și depuse la filele nr. 400-407, vol. II, dosar de urmărire penală.

Și critica referitoare la neefectuarea unei expertize psihiatrice s-a reținut a fi nefondată, în condițiile în care, potrivit art. 117 alin. (1) C. proc. pen., efectuarea unei expertize este obligatorie în cazul infracțiunii de omor deosebit de grav, precum și atunci când organul de urmărire penală sau instanța de judecată are îndoială asupra stării psihice a învinuitului sau inculpatului, îndoială care, în cazul de față, nu există.

În schimb, cu referire la același inculpat - N.V.I. - Curtea a reținut că motivul de apel invocat de Parchet referitor la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, anterior dispusă, este fondat, în considerarea următoarelor argumente:

Astfel, Curtea a constatat că infracțiunile reținute în sarcina inculpatului, minor la data comiterii faptelor, au fost săvârșite în interiorul termenului de încercare, de 1 an și 6 luni, stabilit pentru pedeapsa de 6 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării, aplicată prin sentința penală nr. 135 din 20 octombrie 2005, pronunțată de Tribunalul Călărași, rămasă definitivă la data de 20 aprilie 2006, prin nerecurarea Deciziei penale nr. 280 din 04 aprilie 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, sens în care, conform dispozițiilor art. 83 C. pen. raportat la art. 1101 alin. (2) C. pen., este obligatorie revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, anterior dispusă.

De asemenea, critica formulată de inculpatul N.A. cu privire la neanalizarea situației fiecărui inculpat în parte, sub aspectul implicării, în săvârșirea infracțiunilor a fost apreciată ca nefondată, în condițiile în care instanța de fond a soluționat, în mod judicios, latura penală și a motivat, corespunzător, soluția de condamnare a acestuia.

Conform art. 356 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., expunerea din cuprinsul unei hotărâri trebuie să conțină, între altele, analiza probelor care au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale a cauzei, cât și a celor care au fost înlăturate, dar și analiza oricăror elemente de fapt pe care se sprijină soluția dată în cauză. în speță, motivarea soluției privind latura penală este completă, instanța de fond analizând probele administrate în raport cu fiecare inculpat în parte, dar și participația apelanților inculpați la săvârșirea faptelor.

Cu referire la inculpatul L.P., Curtea a constatat că motivul de apel invocat de Parchet referitor la reținerea stării de recidivă mare postcondamnatorie este fondat, în considerarea următoarelor argumente:

Din înscrisurile depuse la dosarul instanței de apel (vol. I, filele nr. 72-80) a rezultat că inculpatul L.P. se află în starea de agravare a răspunderii penale constând în recidiva mare postcondamnatorie, în raport de pedeapsa de 2 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării, aplicată prin sentința penală nr. 310 din 27 iunie 2002, pronunțată de Judecătoria Călărași, definitivă prin neapelare la data de 08 iulie 2002, sens în care, potrivit dispozițiilor art. 83 C. pen., a fost obligatorie revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, anterior dispusă.

De asemenea, din referatul întocmit de Biroul Executări Penale din cadrul Judecătoriei Călărași (dosarul instanței de apel, vol. I, fila nr. 72) a rezultat că, prin sentința penală nr. 520/2006 a Judecătoriei Călărași, rămasă definitivă prin neapelare la data de 27 noiembrie 2006, s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată prin sentința penală nr. 310 din 27 iunie 2002, pronunțată de Judecătoria Călărași, inculpatul L.P. având de executat, în total, o pedeapsă de 3 ani închisoare. A fost emis M.E.P.Î. nr. 885/2006, inculpatul executând pedeapsa în perioada 06 aprilie 2007-05 aprilie 2007.

Curtea a reținut, însă, că prin Decizia nr. 70 din 15 octombrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secțiile unite, a fost admis recursul în interesul legii promovat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a stabilit că instanțele de control judiciar nu pot dispune, direct, în căile de atac, contopirea pedepsei aplicate pentru infracțiunea care a făcut obiectul judecății cu pedepse aplicate infracțiunilor concurente, pentru care există o condamnare definitivă, în cazul în care contopirea nu a fost dispusă de către prima instanță. Rațiunea admiterii acestui recurs în interesul legii a vizat împrejurarea că instanțele de control judiciar nu sunt competente funcțional să efectueze contopirea, direct, în căile de atac, deoarece aceasta nu poate fi dispusă fără a se aprecia însuși fondul cauzei, apreciere în cadrul căreia instanța are posibilitatea să aplice un spor de pedeapsă, conform prevederilor art. 34 C. pen.

Apelurile declarate de inculpații D.N., L.L.G., N.A., B.A.I., N.V.I., D.Ș.l., L.P. și D.B.C. s-a reținut că sunt fondate numai în ceea ce privește intervenirea prescripției speciale a răspunderii penale, după cum urmează:

Pentru inculpații majori D.N., L.L.G., N.A., B.A.I., L.P. și D.B.C., în raport de data săvârșirii faptei - 11 iunie 2006 - și de prevederile legale incidente în cauză, respectiv, art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., art. 124 C. pen., art. 13 C. pen. și art. 13 C. proc. pen., Curtea a constatat că a intervenit prescripția specială a răspunderii penale, cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., caz în care, exercitarea acțiunii penale este împiedicată.

Pentru inculpatul minor N.V.I., în raport de data săvârșirii faptei -11 iunie 2006 - și de prevederile legale incidente în cauză, respectiv, art. 122 alin. (1) lit. c) și d) C. pen., art. 124 C. pen., art. 129 C. pen., art. 13 C. pen. și art. 13 C. proc. pen., Curtea a constatat că a intervenit prescripția specială a răspunderii penale, cu privire la infracțiunile prevăzute de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. și de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen.

Pentru inculpatul minor D.Ș.l., în raport de data săvârșirii faptei - 11 iunie 2006 - și de prevederile legale incidente în cauză, respectiv, art. 122 alin. (1) lit. c) și d) C. pen., art. 124 C. pen., art. 129 C. pen., art. 13 C. pen. și art. 13 C. proc. pen., Curtea a constatat că a intervenit prescripția specială a răspunderii penale, cu privire la infracțiunile prevăzute de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. și de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen.

Cu referire la inculpații D.N., N.A., N.V.I., D.Ș.l., L.L.G., B.A.I., L.P. și D.B.C., Curtea a constatat că al doilea motiv de apel invocat în scris de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași este nefondat, în considerarea următoarelor argumente:

S-a constatat că, în mod temeinic, instanța de fond a aplicat criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., având în vedere împrejurările infracțiunilor, pericolul social concret al faptelor, modalitatea de comitere -săvârșirea faptelor de mai multe persoane împreună și cu minori, pe parcursul a mai puțin de patru ore, antrenând un număr mare de persoane și trezind curiozitatea a sute de curioși, cu efecte considerabile asupra ordinii și liniștii publice; persoana și conduita inculpaților.

În ceea ce privește circumstanțele personale ale inculpaților D.N., N.A., N.V.I., D.B.C., L.P. și D.Ș.l., s-a reținut că aceștia sunt fie recidiviști, fie au antecedente penale ce nu atrag starea de recidivă sau pentru care a intervenit reabilitarea, ceilalți fiind infractori primari; vârstă tânără pentru majoritatea și legăturile de rudenie, dar și lipsa de considerație pentru valorile sociale ocrotite de legea penală.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, Curtea a constatat că, în mod temeinic, instanța de fond a avut în vedere că, exceptându-l parțial pe D.Ș.l., niciunul dintre inculpați nu a recunoscut săvârșirea faptelor, recunoscând pe cele pedepsite mai ușor, au încercat să-și diminueze sau să excludă responsabilitatea, fapt care, alături de numărul de persoane implicate, a dus la prelungirea excesivă a duratei procesului de față.

În lumina acestor elemente de individualizare, Curtea a constatat că instanța de fond a aplicat inculpaților pedepse cu închisoarea just individualizate, orientativ spre minimul special prevăzut de lege, cu executarea în regim de detenție, pedepse conforme scopului acestora prevăzut de art. 52 C. pen., așa încât, reducerea ori majorarea - astfel cum a solicitat Parchetul - cuantumului acestora nu se impune, având în vedere natura și gravitatea infracțiunilor, modalitatea și împrejurările concrete de comitere a faptelor, dar și gradul de pericol social al infracțiunilor și de periculozitate a inculpaților.

Nu în ultimul rând, Curtea a remarcat faptul că aplicarea, ca pedeapsă accesorie, a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata condamnării, se impune, cu necesitate, având în vedere cuantumul pedepselor principale aplicate, dar și natura și gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina acestor inculpați.

3. În ceea ce privește apelurile declarate de inculpații l.I., I.C., l.D. și M.F.T., Curtea le-a apreciat ca nefondate, în considerarea următoarelor argumente:

În primul rând, în ceea ce privește probatoriul administrat în cauză, argumentele prezentate în cazul celorlalți apelanți inculpați au rămas valabile și pentru inculpații l.I., I.C., l.D. și M.F.T. sub aspectul reținerii infracțiunilor prevăzute de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen. și de art. 322 alin. (1), (2), (3) teza Ia C. pen.

Cum leziunile produse inculpatului N.A.N. i-au pus acestuia viața în primejdie și nu s-a putut stabili, cu certitudine, cine a cauzat aceste leziuni, în sarcina inculpaților I.C., l.I., M.F.T., l.D. și M.M. s-a reținut, în mod corect, forma agravantă a infracțiunii de încăierare, prevăzută de art. 322 alin. (1), (2), (3) teza I-a C. pen.

Astfel, al doilea moment al încăierării s-a consumat în zona „2 M.", unde grupul condus de inculpații I.C., l.I., l. (M.) F., l.D. și M.M. (superior numeric) i-au lovit pe N.A.N., N.A. și l.L.

Probele administrate în cauză au probat faptul că toți inculpații au participat, în mod activ, la violențele colective, prezența acestora la încăierare fiind confirmată de martorii T.M., D.R., I.D., l.G., G.N., N.V., N.G., l.G., T.F., G.M., C.I., F.F., P.M. și I.L.

Deși declarațiile de martori din faza de cercetare judecătorească au relevat, în principal, faptul că martorii nu-și mai amintesc derularea evenimentelor pe care le-au perceput la data faptei, a rezultat din depozițiile acestora de la urmărirea penală, că la încăierare au participat, inferior numeric, cei din grupul Z., pentru care s-a relevat existența de leziuni de violență (B.A.I., L.L., N.A.N., N.A., D.Ș.I.) și inculpații I.C., l.I., M.M., l.D., M.F.T. și alți spoitori printre care și victima C.P..

Astfel, probele administrate în cauză au justificat în aprecierea instanței de apel că nu există niciun dubiu cu privire la săvârșirea, de către inculpații l.I., I.C., l.D. și M.F.T., a infracțiunilor deduse judecății, astfel că, soluția de condamnare a acestora este corectă.

Evaluând declarațiile martorilor, administrate în cauză, în principal, cele inițiale, mai apropiate de momentul perceperii directe a faptelor, astfel cum au fost derulate, Curtea a constatat că valoarea probatorie conținută de aceste probe formează convingerea, certă și de netăgăduit, că faptele s-au petrecut în materialitatea lor și în derularea menționată, iar împrejurarea că, în fața instanței de fond, unii dintre martori nu au mai putut să-și amintească amănunte ale episodului infracțional, nu le poate micșora verosimilitatea, deoarece, dată fiind trecerea timpului, este posibil ca aceștia să nu mai rețină, în amănunt, succesiunea faptelor.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost aplicate acestor inculpați, Curtea a reținut că, în mod temeinic, instanța de fond a aplicat criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., având în vedere împrejurările infracțiunilor, pericolul social concret al faptelor, modalitatea de comitere - săvârșirea faptelor de mai multe persoane împreună, antrenând un număr mare de persoane și trezind curiozitatea a sute de curioși, cu efecte considerabile asupra ordinii și liniștii publice; persoana și conduita inculpaților.

În ceea ce privește circumstanțele personale ale inculpaților I.C. și M.F.T., s-a reținut că aceștia sunt cunoscuți cu antecedente penale, ceilalți fiind infractori primari.

Curtea a avut în vedere și vârsta inculpaților, legăturile de rudenie, dar și lipsa de considerație a acestora pentru valorile sociale ocrotite de legea penală.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, Curtea constată că, în mod temeinic, instanța de fond a avut în vedere că niciunul dintre inculpați nu a recunoscut săvârșirea faptelor, au încercat să-și diminueze sau să excludă responsabilitatea, fapt care, alături de numărul de persoane implicate, a dus la prelungirea excesivă a duratei procesului de față.

În lumina acestor elemente de individualizare, Curtea a concluzionat că instanța de fond a aplicat inculpaților pedepse cu închisoarea just individualizate, cu executarea în regim de detenție, pedepse conforme scopului acestora prevăzut de art. 52 C. pen., așa încât, reducerea cuantumului acestora ori schimbarea modalității de executare a pedepselor nu se impune, având în vedere natura și gravitatea infracțiunilor, modalitatea și împrejurările concrete de comitere a faptelor, urmările produse, dar și gradul de pericol social al infracțiunilor și de periculozitate a inculpaților.

4. În ceea ce privește apelul declarat de inculpatul M.M., Curtea l-a apreciat ca tardiv, pentru considerentele ce urmează:

Conform dispozițiilor art. 363 alin. (1) și (3) C. proc. pen., termenul de apel este de 10 zile și curge de la pronunțare pentru partea care a fost prezentă la dezbateri, cum este cazul de față.

În acest sens, Curtea a reținut că inculpatul M.M. a fost prezent personal la dezbaterile cu privire la fondul cauzei, ce au avut loc la data de 10 mai 2011, sentința penală atacată a fost pronunțată la 17 iunie 2011, iar calea de atac a fost declarată la data de 01 august 2011, cu depășirea termenului legal, ceea ce duce la decăderea părții din dreptul de a formula o astfel de cerere.

De asemenea, Curtea a constatat că, în cauză, nu sunt întrunite cerințele declarării apelului peste termen, conform art. 365 alin. (1) C. proc. pen., astfel cum a solicitat apărătorul inculpatului, atâta timp cât nu este îndeplinită condiția lipsei inculpatului de la judecată.

Totodată, Curtea a remarcat faptul că inculpatul nu a făcut dovada unei cauze temeinice de împiedicare ca motiv de întârziere a declarării apelului, în condițiile art. 364 alin. (1) C. proc. pen., pentru a se putea discuta o eventuală repunere în termen, deși, prin cererea de apel depusă la data de 01 august 2011 invocă faptul că a fost plecat din țară.

5. În ceea ce privește apelul declarat de partea responsabilă civilmente N.M., Curtea l-a apreciat ca nefondat, pentru considerentele ce urmează:

Potrivit art. 362 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., partea responsabilă civilmente poate face apel, în ce privește latura penală și latura civilă a cauzei.

Așa cum s-a arătat anterior, cu privire la latura penală a cauzei, soluția de condamnare a inculpatului N.V.I. a fost corectă, fiind dovedită vinovăția sa la săvârșirea faptei de omor calificat în modalitatea complicității.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, Curtea a constatat că instanța de fond a soluționat, în mod judicios, acțiunile civile formulate în cauză și a motivat corespunzător acordarea despăgubirilor civile.

Astfel, în cauză, sunt îndeplinite, indiscutabil, condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 și urm. C. civ. în vigoare la momentul soluționării cauzei, iar cuantumul despăgubirilor acordate este direct proporțional cu prejudiciul de ordin patrimonial și moral efectiv cauzat.

Nu în ultimul rând, Curtea a remarcat faptul că instanța de fond, în mod legal, a făcut aplicarea principiului răspunderii în solidar și a prevederilor art. 191 alin. (3) C. proc. pen.

Împotriva deciziei au declarat recursuri inculpații D.N., D. (fostă S.) V.M., N.V.I., L.L.G., N.A., B.A.I., D.Ș.I., L.P., D.B.C., I.I., I.C., I.D. și M.F.T.

Inculpații D.N. și D. (fostă S.) V.M., prin apărătorul ales, au criticat decizia prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 3859 alin. (1), pct. 2, 10, 14, 17, 171, 18 și 21 C. proc. pen., susținând în esență următoarele:

- neregularitatea actului de sesizare a instanței deoarece nu a fost vizat de procurorul șef al Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași, conform art. 264 alin. (3) C. proc. pen., cerere respinsă de instanța de fond la termenul din 14 februarie 2008 și asupra căreia, instanța de control judiciar nu s-a pronunțat - cazuri de casare prev. de art. 385 alin. (1) pct. 2 și 10 C. proc. pen.;

- instanța de fond și instanța de apel nu au dat eficiență disp. art. 68 rap. la art. 64 alin. (2) C. proc. pen. în sensul de a înlătura toate declarațiile date de martori în cursul urmăririi penale pentru că în fața instanței aceștia au declarat că nu știu să scrie și să citească și nici să semneze, în majoritatea cazurilor declarațiile fiind scrise de alte persoane.

De asemenea, instanța de fond și instanța de apel au respins excepția nulității actelor de urmărire efectuate în perioada 11 iunie - 20 iunie 2006 de organele de poliție, deși obiectul cauzei îl constituie infracțiunea de omor, faptă pentru care urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de către procuror conform disp. art. 209 C. proc. pen. - caz de casare prev. de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen.;

- greșita condamnare pentru infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată, soluția ce se impunea a fi pronunțată era aceea de achitare în conformitate cu disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. - caz de casare prev. De art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.;

- încadrarea juridică a faptei comise de inculpatul D.N. în infracțiunea de omor prev. de art. 174-175 lit. i) C. pen., este greșită, din probele administrate în cauză rezultă că erau incidente disp. art. 322 alin. (3) teza a II-a C. pen. care incriminează infracțiunea de încăierare - caz de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.;

- cercetarea judecătorească la instanța de fond, dar și în faza apelului s-au desfășurat cu lipsă de procedură cu inculpații I.D. și M.F.T. - caz de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 21 C. proc. pen.;

- pedepsele la care au fost condamnați sunt prea mari - caz de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 14C. proc. pen.;

În principal, susnumiții inculpați au solicitat casarea sentinței și a deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar în subsidiar, reindividualizarea judiciară a pedepselor în sensul reducerii cuantumului acestora.

Inculpatul L.L.G., prin apărătorul ales, a criticat decizia prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 14, 17, 18 C. proc. pen., susținând, în esență următoarele:

- nelegalitatea încheierii din data de 10 mai 2011 prin care instanța de fond a dispus disjungerea cauzei față de inculpatul N.A., deși la termenul respectiv a fost lipsă de procedură cu acest inculpat, apărătorul acestuia învederând faptul că se află internat în spital;

- în mod greșit au fost avute în vedere la pronunțarea soluției declarațiile martorilor din cursul urmăririi penale deoarece aceștia au arătat că respectivele declarații nu le aparțin;

- instanța a respins cererea de audiere a tuturor martorilor și nu a analizat separat, pentru fiecare inculpat, activitatea infracțională desfășurată de aceștia;

- în mod greșit a fost condamnat, din probele administrate în cauză nu rezultă că a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, astfel că soluția ce se impunea a fi pronunțată era aceea de achitare în conformitate cu disp. art. 11 pct. lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen.;

- încadrarea juridică a faptei era aceea de încăierare;

- pedeapsa a fost greșit individualizată, instanțele neținând cont de împrejurările în care au fost săvârșite faptele și de circumstanțele sale personale.

Inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru administrare de probe.

Inculpatul N.V.I., prin apărătorul ales, a criticat decizia prin prisma cazurilor de casare prevăzute în art. 3859 alin. (1) pct. 10, 17 și 172 C. proc. pen., solicitând:

- în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel pentru administrare de probe, audieri de martori, pentru a dovedi că nu a participat la conflictul ce a avut loc în seara zilei de 11 iunie 2006 - caz de casare prev. în art. 3859 alin. (1) pct. 10 și 172 C. proc. pen.;

- în subsidiar, pronunțarea unei soluții de achitare întemeiată pe disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., deoarece nu este autorul infracțiunilor deduse judecății - caz de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen.;

- într-un alt subsidiar, să se dispună schimbarea încadrării juridice dată faptelor din infracțiunea prev. de art. 174-175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a), c) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 322 alin. (3) teza a II-a C. pen. - caz de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 17^ C. proc. pen.

Apărătorul ales al inculpaților D.Ș.I., L.P., D.B.C. și M.F.T., invocând cazul de casare prev. în art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., a solicitat admiterea recursurilor, casarea deciziei și reducerea cuantumurilor pedepselor, apreciind că acestea sunt prea mari raportat la probele administrate în cauză și la gradul de vinovăție al inculpaților.

În concluziile scrise depuse la dosar, inculpatul D.B.C., invocând cazurile de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 9 și 12 C. proc. pen. a solicitat achitarea pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, în conformitate cu disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. A mai susținut inculpatul că a fost ascultat la procuror în calitate de învinuit fără a i se desemna un apărător din oficiu, încălcându-l se astfel în mod flagrant dreptul la apărare prevăzut de art. 171 C. proc. pen. și garantat de Constituție ( filele 325, 355-356 dosar instanța de recurs).

Inculpatul N.A., prin apărătorul desemnat din oficiu, a criticat decizia prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 2, 10, 14, 17 și 18 C. proc. pen., susținând, în esență că:

- instanța nu a fost legal sesizată, deoarece rechizitoriul nu a fost verificat sub aspectul legalității și temeiniciei, de prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași, cerință prev. de art. 264 alin. (3) C. proc. pen. - caz de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 2 C. proc. pen.;

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra cererii prin care la instanța de fond a invocat neregularitatea rechizitoriului pentru neîndeplinirea cerinței prev. de art. 264 alin. (3) C. proc. pen. și nu a înlăturat declarațiile martorilor care în fața instanței de fond au arătat că nu își însușesc declarațiile date la organul de urmărire penală pentru că nu știu să scrie și să citească - caz de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen.;

- soluția ce se impunea a fi pronunțată în cauză era aceea de achitare în conformitate cu disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., deoarece nu există probe la dosar din care să rezulte că a comis faptele - caz de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.;

- în eventualitatea în care s-ar reține vinovăția sa, încadrarea juridică a faptei ar fi aceea de încăierare și nu de complicitate la omor calificat - caz de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.;

- pedeapsa aplicată a fost greșit individualizată, instanțele nu au ținut cont de împrejurările în care au fost comise faptele, de circumstanțele sale personale și de faptul că a formulat un denunț finalizat cu trimiterea în judecată a lui I.G. pentru infracțiunea de trafic de droguri, situație în care erau aplicabile disp. art. 19 din Legea nr. 682/2002 - caz de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.

Inculpatul B.A.I., prin apărătorul desemnat din oficiu, a criticat decizia prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., solicitând achitarea în conformitate cu disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., deoarece, din probele administrate în cauză nu rezultă că a comis faptele deduse judecății.

Inculpatul I.I., prin apărătorul desemnat din oficiu, a criticat decizia prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 172 și 14 C. proc. pen., solicitând, în principal, achitarea în conformitate cu disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., deoarece nu a avut intenția de a participa la uciderea victimei, iar în subsidiar, reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia și schimbării modalității de executare în sensul aplicării disp. art. 81 sau ale art. 86' C. pen., referitoare la suspendarea condiționată, respectiv la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere

Inculpatul I.C., prin apărătorul desemnat din oficiu, a criticat decizia prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., solicitând redozarea pedepselor și suspendarea condiționată sau sub supraveghere a acestora, în condițiile art. 81 C. pen., respectiv, de art. 86 C. pen., în considerarea faptului că încadrarea juridică a faptei este în disp. art. 322 alin. (4) din C. pen., care incriminează infracțiune de încăierare.

Inculpatul I.D., prin apărătorul desemnat din oficiu a criticat decizia prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., solicitând reindividualizarea judiciară a pedepselor și executarea acestora în condițiile art. 81 sau ale art. 861 C. pen., față de modul și împrejurările în care s-au desfășurat evenimentele în care a fost implicat și de circumstanțele sale personale.

Examinând hotărârea atacată atât prin prisma motivelor invocate de inculpați, cât și din oficiu, în conformitate cu disp. art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că sunt fondate numai recursurile declarate de inculpații D.N., L.L.G., N.A., B.A.I., L.P., I.C., I.D., l.I. și M.F.T., pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:

Prealabil, se impune precizarea că în conformitate cu disp. art. 38510 alin. (2) C. proc. pen. „Motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr~un memoriu separat, care trebuie depus la instanța de recurs cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată".

Potrivit art. 38510 alin. (2)1 C. proc. pen., „în cazul în care nu sunt respectate condițiile prevăzute în alin. (1) și (2), instanța ia în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 3859 alin. (3), se iau în considerare din oficiu".

Recurenții inculpați nu au respectat dispozițiile imperative ale textelor de lege susmenționate în sensul că nu au formulat motivele de recurs în termenul prev. de art. 38510 alin. (2) C. proc. pen. mai sus enunțat, ci după expirarea acestui termen.

Astfel, cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală - la data de 7 martie 2013 și a avut prim termen de judecată la 19 iunie 2013, iar inculpații au depus motivele de recurs ulterior acestui termen, respectiv la datele de 2 octombrie 2013 (inculpații D.N. și D. (fostă S.) V.M., prin avocat ales, filele 255-266); 16 octombrie 2013 (inculpații L.L.G. și N.V.I., prin apărători aleși, filele 280-285, 286-288); 11 noiembrie 2013 și 10 decembrie 2013 (inculpatul D.B.C., personal, filele 325-327, 350-357, 369-371); 4 decembrie 2013 (inculpatul M.F.T., prin avocat, filele 348-349); 10 decembrie 2013 (inculpatul N.A., prin avocat, filele 359-368); 11 decembrie 2013 (inculpatul N.V.I., prin avocat, filele 375-376).

Inculpații B.A.I., D.Ș.I., L.P., I.I., I.C. și l.D. au formulat motive de recurs, oral, prin apărătorii desemnați din oficiu, cu ocazia dezbaterilor pe fond a cauzei, la data de 27 noiembrie 2013.

În consecință, înalta Curte va da eficiență dispozițiilor art. 38510 alin. (2)1 C. proc. pen. și va analiza numai cazurile de casare, care, potrivit art. 3859 alin. (3) se iau în considerare din oficiu.

Referitor la recursurile formulate de inculpații D.N., D. (fostă S.) V.M. și N.A. se rețin următoarele:

Motivul de recurs prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 2 C. proc. pen., care poate fi luat în considerare din oficiu, atrage casarea hotărârii când instanța nu a fost legal sesizată.

Legea are în vedere atât sesizarea primară care se face prin rechizitoriu (art. 264 C. proc. pen. sau plângerea persoanei vătămate în condițiile art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., cât și sesizarea suplimentară care se face în cazul extinderii acțiunii penale pentru alte acte materiale sau extinderea procesului penal pentru alte fapte ori cu privire la alte persoane și sesizarea derivată, care se face în cazul desființării cu trimitere, casării cu trimitere, declinării de competență, hotărârii prin care se rezolvă conflictul de competență ori strămutarea cauzei penale.

Potrivit art. 264 alin. (3) C. proc. pen., „Rechizitoriul este verificat sub aspectul legalității și temeiniciei de prim procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, iar când urmărirea este făcută de acesta, verificarea se face de procurorul ierarhic superior.".

Prin Decizia nr. 9/2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secțiile unite, a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu privire la verificarea legalității și temeiniciei actului de trimitere în judecată, conform art. 264 alin. (3) C. proc. pen., în cazul când înaintarea rechizitoriului instanței competente se face prin adresă, sub semnătura prim procurorului, procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel sau a procurorului ierarhic superior și a stabilit că: "Dispozițiile art. 264 alin. (3) C. proc. pen. se interpretează în sensul că rechizitoriul trebuie să conțină mențiunea, verificat sub aspectul legalității și temeiniciei". Lipsa acestei mențiuni atrage neregularitatea actului de sesizare, în condițiile art. 300 alin. (2) C. proc. pen., în sensul că ea poate fi înlăturată, după caz, fie de îndată, fie prin acordarea unui termen în acest scop".

Din actele dosarului rezultă că prin încheierea din data de 14 februarie 2008, Tribunalul a respins excepția neregularității actului de sesizare a instanței în sensul constatării nulității absolute invocată prin apărători de inculpații N.V.I., D.Ș.I., D.N., L.L.G., N.A., B.A.I., N.A., S.V.M. și L.P.

În esență, tribunalul a apreciat că, înaintând instanței rechizitoriul cu dosarul de urmărire penală, prin procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași, a procedat în conformitate cu disp. art. 264 alin. (4) C. proc. pen., mai precis, după verificarea legalității și temeiniciei rechizitoriului a constatat (implicit) că nu se impune infirmarea acestuia și a transmis actul instanței.

S-a apreciat de către tribunal că nu se poate reține neregularitatea actului de sesizare, adresa de înaintare a dosarului, semnată de prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași atestând parcurgerea etapei definite în art. 264 alin. (3) C. proc. pen. (care, însă, nu prevede însă o formă/formalități care să ateste îndeplinirea acestei obligații - viză rezoluție etc) și la finalul căreia procurorul ierarhic înaintează rechizitoriul instanței competente.

Pe de altă parte, în îndeplinirea atribuțiilor prevăzute de art. 300 C. proc. pen., instanța de fond a apreciat că rechizitoriul nr. 343/P/2007 respectă, prin formă și conținut, toate cerințele legii și cuprinde toate elementele prev. de art. 263 și anume, datele referitoare la persoana inculpaților, faptele reținute în sarcina lor, încadrarea juridică, probele pe care se întemeiază învinuirea, dispoziția de trimitere în judecată, numele persoanelor care trebuie citate în instanță, nerelevându-se neregularități care ar impune refacerea lui de către procuror ( vol. III, filele 232-234).

În plus, se constată că la data de 29 iulie 2008, prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași s-a conformat prin prevederile art. 264 alin. (3) C. proc. pen., pe actul de trimitere în judecată a recurenților inculpați, existând mențiunea, sub semnătura acestuia „verificat sub aspectul legalității și temeiniciei".

Reținând ca fiind corectă respingerea de către instanța de fond a excepției vizând neregularitatea actului de sesizare a instanței, pentru argumentele expuse pe larg în considerentele încheierii din data de 14 februarie 2008, critica invocată de recurenți din perspectiva cazului de casare susmenționat nu este fondată.

Motivul de recurs prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen., care poate fi luat în considerare din oficiu, atrage casarea hotărârii când instanța nu s-a pronunțat asupra unei fapte reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului.

Pentru a opera acest caz de casare, legea cere ca cererile să fie formulate cu respectarea condițiilor legale, iar instanța să omită să se pronunțe asupra lor sau să le respingă, fără a arăta motivele. în plus, cererile esențiale ale părților, de natură să garanteze drepturile lor, trebuie să fie de natură să influențeze soluția procesului, adică să fie de așa natură, încât să se poată aprecia că, dacă s-ar fi admis, ar fi schimbat soluția cauzei.

Asupra cererii prin care recurenții inculpați au invocat neregularitatea actului de sesizare a instanței, tribunalul s-a pronunțat prin încheierea din data de 14 februarie 2008, prin respingere (filele 232-234, vol. III).

Instanța de apel, concluzionând, în esență, că în mod corect tribunalul a reținut situația de fapt, vinovăția recurenților inculpați și a respins cererile acestora, implicit, s-a pronunțat și asupra excepției privind neregularitatea actului de sesizare a instanței.

Prin urmare critica adusă deciziei din perspectiva cazului de casare susmenționat este nefondată.

Motivul de recurs prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen. (care de fapt este cel prev. în art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., deoarece pct. 171 a fost abrogat prin art. 1 pct. 185 din Legea nr. 356/2006), atrage casarea hotărârii când aceasta este contrară legii, sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii.

Argumentele pe baza cărora instanța de apel a respins ca nefondată cererea inculpaților prin care au solicitat excluderea depozițiilor martorilor audiați în cursul urmăririi penale pe motiv că în fața instanței au arătat că sunt neștiutori de carte și că nu-și recunosc semnăturile, întemeiată pe disp. art. 68 C. proc. pen., își păstrează valabilitatea și în fața instanței de recurs.

Într-adevăr, dispozițiile procesual penale, nu conferă o valoare probatorie superioară declarațiilor date în faza de urmărire penală însă, pentru ca acestea să poată fi înlăturate din examinarea materialului probator administrat în cauză, este necesar ca declarațiile de retractare să fie susținute de o justificare plauzibilă.

Având în vedere perioada de timp îndelungată scursă de la data evenimentelor, dar și lipsa unei motivații convingătoare din partea martorilor oculari care, după ce, inițial, la urmărirea penală au relatat cu lux de amănunte derularea faptelor, ulterior, în fața instanței de fond au arătat că nu-și mai mențin declarațiile date la procuror, în mod corect, în demersul său de evaluare a probelor, instanța de fond a valorificat declarațiile date de aceștia în faza de urmărire penală constatând că se coroborează cu celelalte probe care au dovedit, dincolo de orice îndoială rezonabilă, vinovăția recurenților inculpați în comiterea infracțiunilor deduse judecății,concluzie confirmată de instanța de apel.

Și cererea prin care recurenții inculpați au solicitat a se constata nulitatea absolută a actelor de urmărire penală efectuate în perioada 11 iunie 2006 - 20 iunie 2006 în legătură cu infracțiunea de omor calificat, motivat de împrejurarea că au fost încălcate disp. art. 209 C. proc. pen., privind competența materială obligatorie a procurorului, în mod corect a fost respinsă de tribunal, soluție care a fost menținută de instanța de apel.

Este reală susținerea recurenților inculpați, în sensul că în cazul infracțiunii de omor, urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de către procuror (art. 209 alin. (3) C. proc. pen.) și că nerespectarea dispozițiilor relative la competența după materie se sancționează cu nulitatea absolută prev. de art. 197 alin. (2) C. proc. pen.

Din actele și lucrările dosarului de urmărire penală rezultă că la data de 11 iunie 2006, orele 22,10, organele de poliție s-au sesizat din oficiu, despre comiterea infracțiunii de omor asupra victimei C.P. Actul de sesizare din oficiu a fost înaintat la data de 12 iunie 2006, Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași și, prin rezoluția olografă, primul procuror a desemnat procurorul care efectuează urmărirea penală pentru infracțiunea de omor.

Prin rezoluția din 12 iunie 20906, procurorul de caz a dispus începerea urmăririi penale „in rem" pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, iar la data de 22 iunie 2006, prin rezoluția emisă în Dosarul nr. 343/P/2006, s-a dispus începerea urmăririi penale față de învinuiții D.N., L.L.G., N.A., N.A.N., B.A.I., L.P., D.B.C., D.V. și S.V.M. pentru că, în seara zilei de 11 iunie 2006, au tulburat grav liniștea publică prin producerea de scandal, înarmarea cu arme albe, agresarea fizică a mai multor persoane și uciderea numitului C.P. în cadrul unei încăierări. în continuare, urmărirea penală a fost efectuată de către procuror, cu respectarea disp. art. 209 alin. (3) C. proc. pen.

De fapt, recurenții inculpați au contestat actele ce au precedat rezoluția prin care procurorul de caz a dispus începerea urmăririi penale și anume, audierea făptuitorilor și a părților vătămate, procesul -verbal întocmit cu ocazia cercetării la fața locului, rezoluția prin care s-a dispus efectuarea necropsiei victimei C.P.

Pe de altă parte, când legea prevede că urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de către procuror, nu trebuie înțeles că urmărirea penală trebuie efectuată în întregime de către procuror, existând posibilitatea ca, în asemenea cauze, organele de cercetare să efectueze anumite acte, dar, în orice caz, marea majoritate a actelor ce intră în conținutul urmăririi penale trebuie efectuate de către procuror.

În cazurile urgente, chiar dacă este vorba de cauze care sunt în competența exclusivă a procurorului, colaborarea acestuia cu organele de cercetare este nu numai posibilă, dar și necesară, actele intocmite de organul de cercetare necompetent fiind pe deplin valabile și rămânând câștigate cauzei, obligația efectuării actelor de cercetare, în cazuri urgente, revenind organului de cercetare necompetent, indiferent dacă este sau nu începută urmărirea penală la organul de urmărire competen.

Prin urmare, constatând că urmărirea penală a fost efectuată de către procuror, iar actele organului de cercetare penală au fost întocmite în condițiile art. 213 C. proc. pen., critica formulată de recurenți din perspectiva cazului de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen. nu este întemeiată.

Motivul de recurs prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., atrage casarea hotărârii când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare.

Constatările de fapt reprezintă atributul necesar și exclusiv al instanței de fond. Ele nu sunt supuse controlului instanței de recurs, iar erorile privitoare la ele, fiind erori de fapt, nu sunt susceptibile de a constitui motive de casare.

De la această regulă există o singură excepție și anume, eroare gravă de fapt care are drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare.

Pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt, trebuie să prezinte două atribute, în absența cărora nu poate fi socotită gravă, respectiv, să fie evidentă, adică starea de fapt reținută de instanță fie vădit și necontroversat contrară probelor existente la dosar și să fie esențială, adică să se răsfrângă în mod semnificativ asupra celor hotărâte de instanță.

Contrar celor susținute de apărare, Înalta Curte reține că, în seara zilei de 11 iunie 2006, recurentul inculpat D.N., împreună cu inculpatul L.L.G., l-au ucis, în loc public, pe C.P., lovindu-l peste corp cu bâte, arme albe, etc, în prezența inculpaților N.A., B.A.I., L.P., D.B.C., N.V.I. și D.Ș.I., care fiind înarmați, i-au susținut moral pe autori, le-au oferit suportul moral să comită fapta.

Din raportul medico - legal de necropsie din 12 iunie 2006 rezultă că moartea lui C.P. a fost violentă și s-a datorat hemoragiei interne și externe și plăgii cardiace consecințe a două plăgi înjunghiate toracale, cu interesarea plămânilor și a cordului. Leziunile au fost produse cu corp dur, tăietor-înțepător, prin lovire și zgâriere cu și de corp dur, tăietor-înțepător, între plăgile înjunghiate și deces existând legătură directă de cauzalitate.

De asemenea, recurentul inculpat D.N. împreună cu inculpații L.L.G., N.A., N.A., B.A.I., L.P. și D. (fostă S.) V.M., la data de 11 iunie 2006, s-au înarmat cu arme albe și au participat la altercații fizice, încăierându-se cu mai multe persoane, s-au manifestat violent, tulburând grav ordina și liniștea publică.

Participarea recurentului inculpat la comiterea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată rezultă fără dubiu din probele administrate în cauză, redate pe larg în considerentele sentinței și deciziei cu privire la care atât tribunalul, cât și curtea de apel au făcut o amplă și judicioasă analiză pe care, Înalta Curte și-o însușește și nu o va mai relua.

Concluzionând în sensul că instanța de apel a reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția recurentului inculpat D.N., reține că cererea acestuia de a se dispune achitarea sa nu este fondată.

Referitor la recurentul inculpat N.A., Înalta Curte reține, contrar celor susținute de apărare, că în urma unei judicioase analize a probelor administrate în cauză, enumerate pe larg în considerentele sentinței și deciziei, instanța de fond a stabilit o corectă situație de fapt care a fost confirmată de instanța de apel și care nu va mai fi reluată în considerentele prezentei decizii.

Rezultă din actele și lucrările dosarului, dincolo de orice îndoială rezonabilă că, în seara zilei de 11 iunie 2006, recurentul inculpat a plecat împreună cu inculpații B.A.I., L.P., N.A., D.B.C., N.V.I., D.Ș.I., D.N. și L.L.G., după ce în prealabil s-au înarmat cu diverse obiecte (arme albe, bâte, etc) spre punctul „L." unde, în prezența luiși a celorlalți inculpați, inculpații D.N. și L.L.G. i-au aplicat lovituri victimei C.P., cauzându-i multiple leziuni ce au condus la decesul acestuia.

Raportul medico - legal de necropsie din 12 iunie 2006 a concluzionat că moartea lui C.P. a fost violentă și s-a datorat hemoragiei interne și externe și plăgii cardiace consecutive a două plăgi înjunghiate toracale, cu interesarea plămânilor și a cordului. Leziunile au fost produse cu corp dur, tăietor - înțepător, între acestea și deces, existând legătură directă de cauzalitate.

Prezența recurentului inculpat alături de ceilalți inculpați la locul faptei, înarmați și susținerea morală a autorilor - D.N. și L.L.G. - au fost de natură să întărească rezoluția infracțională a acestora de a ucide, de a le oferi suportul moral să comită infracțiunea de omor calificat.

De asemenea, recurentul inculpat împreună cu inculpații D.N., L.L.G., B.A.I., L.P. și D. (S.) V.M., înarmați cu obiecte contondente au participat la altercații fizice, încăierându-se cu mai mulți spoitori, manifestându-se violent, acțiunile lor fiind de natură a tulbura grav ordinea și liniștea publică.

Prezența recurentului inculpat în cadrul grupului care se îndrepta „prin punctul L." a fost remarcată de martorii S.G.C., D.R., T.M., N.G., I.G., G.N., G.M., C.I., C.C.

Recurentul inculpat a participat și la încăierarea de la orele 22,00, când grupul său din care făceau parte și inculpații N.A.N., B.A.I., N.V.I., D.Ș.I., L.P., L.L.G. și D.B.C., s-au încăierat cu grupul „M." încăierare în cadrul căreia inculpatul N.A.N. a înjunghiat în abdomen pe I.I.

Prin urmare, cererea recurentului inculpat de a se dispune achitarea sa pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată nu este fondată.

În ce-o privește pe recurenta inculpată D. (fostă S.) V.M., din probele administrate în cauză analizate pe larg, în considerentele sentinței și deciziei, analiză pe care Înalta Curte și-o însușește în totalitate, rezultă dincolo de orice îndoială rezonabilă că a comis infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.

Astfel, la data de 11 iunie 2006, recurenta inculpată împreună cu inculpații N.A., N.A. și N.V.I., s-au înarmat cu diverse obiecte și arme albe și s-au deplasat în zona „R." unde avea loc nunta de spoitori, ocazie cu care au început să lovească mașinile parcate în zonă, participanții la nuntă și trecătorii, scandalul provocat fiind de natură a tulbura în mod grav liniștea și ordinea publică. Pentru a pune capăt acțiunilor violente ale recurentei inculpate și ale celorlalți inculpați a fost nevol. e de intervenția forțelor de ordine (poliție și jandarmerie), inculpata fiind cea care potrivit declarațiilor martorilor I.I., I.A. și N.M. a făcut parte din grupul celor care l-au atacat pe partea civilă N.F.E., era cea mai agitată și l-a lovit și ea pe acesta, după ce a fost lovit cu bâta de către N.A.

Prin urmare cererea inculpatei de a se dispune achitarea sa pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice nu este întemeiată.

Motivul de recurs prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., invocat de recurentul inculpat D.N. atrage casarea hotărârii când faptei săvârșite i s-a dat o greșită încadrare juridică.

Contrar celor susținute de apărare, Înalta Curte reține că în mod corect instanța de fond a respins cererea recurentului inculpat de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174-175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a), c) C. pen., în infracțiunea de încăierare prev. de art. 322 alin. (3) teza a II-a C. pen.

Potrivit art. 322 alin. (3) teza II-a C. pen. agravanta se ia în considerare dacă, în cursul încăierării, s-a cauzat moartea unei persoane și nu se cunoaște care dintre participanți a săvârșit fapta. Prin urmare, pentru reținerea acestei variante agravante este necesar ca participantul la încăierare, care a provocat moartea unei persoane, să nu fie identificat. Dacă participanții la încăierare care au provocat moartea sunt cunoscuți, aceștia vor răspunde numai pentru săvârșirea infracțiunii de omor, iar în sarcina celorlalți participanți la încăierare se va reține infracțiunea de încăierare în forma de bază.

În cauză nu a putut fi însă identificat participantul la încăierare care, a provocat moartea victimei.

Așa cum rezultă din probele administrate în cauză, recurentul inculpat cu inculpatul L.L.G., sunt coautori la infracțiunea de omor calificat, au lovit victima cu obiecte cu potențial tanatogen, chiar dacă numai lovitura aplicată de unul dintre ei a fost mortală pentru că au acționat cu intenția de a ucide și s-au completat unul pe celălalt.

Or, acționând cu intenția de a omorî și în legătură nemijlocită cu acțiunile celuilalt coautor, coinculpat, chiar și cel care nu a aplicat lovitura mortală victimei, a contribuit la reducerea posibilităților acesteia de a se apăra, la slăbirea forței ei fizice și psihice, loviturile neletale neputând fi desprinse din ansamblul acțiunilor agresive, neputându-se delimita în ce măsură fiecare lovitură în parte a împiedicat victima să se apere.

Argumentele invocate în susținerea tezei conform căreia nu poate fi reținută infracțiunea de încăierare, așa cum a susținut recurentul inculpat D.N. sunt valabile și în privința recurentului inculpat N.A. în sarcină căruia, față de considerentele teoretice expuse în cele ce preced în mod corect instanța de fond și cea de apel au reținut infracțiunea de omor calificat în forma complicității.

Motivul de recurs prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 21 C. proc. pen., invocat de ambii recurenți inculpați, atrage casarea hotărârii când judecata în primă instanță sau în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți, sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate.

În raport de dispozițiile imperative ale art. 38510 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la termenul în care se depune motivele de recurs și care nu a fost respectat de către inculpați, cazul de casare susmenționat, nefiind inclus în categoria celor care se iau în considerare din oficiu, nu va fi supus analizei. Oricum, lipsa de procedură putea fi invocată doar de partea care se presupune că nu a fost legal citată, în speță, de inculpatul M.F.T.

În ce privește recursul declarat de inculpatul L.L.G., Înalta Curte reține următoarele:

Criticile invocate de recurent și care vizează nelegalitatea încheierii din data de 10 mai 2011 prin care instanța de fond a dispus disjungerea cauzei față de inculpatul N.A., deși a fost lipsă de procedură cu acesta, greșita luare în considerare de către instanțe a declarațiilor date de martori în cursul urmăririi penale, deși aceștia au arătat în fața instanței că nu le aparțin declarațiile pe care le-au dat la procuror, respingerea greșită de către instanța de fond a cererii de audiere a tuturor martorilor și nemotivarea sentinței și deciziei cu referire la activitatea infracțională desfășurată de fiecare inculpat, separat, nu se circumscriu cazurilor de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 14, 17 și 18 C. proc. pen., singurele invocate de recurent prin apărător și în consecință, nu vor fi analizate.

Motivul de recurs prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. atrage casarea hotărârii, când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare.

Constatările de fapt reprezintă atributul exclusiv al instanței de fond. Ele nu sunt supuse controlului instanței de recurs, iar erorile privitoare la ele, fiind erori de fapt, nu sunt susceptibile de a constitui motive de casare.

De la această regulă există o singură excepție și anume, eroarea gravă de fapt care are drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare.

Pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să prezinte două atribute, în absența cărora nu poate fi socotită gravă, respectiv, să fie evidentă, adică starea de fapt reținută de instanță să fie vădit și necontroversat contrară probelor existente la dosar și să fie esențială, adică să se răsfrângă în mod semnificativ asupra celor hotărâte de instanță.

Contrar celor susținute de apărare, Înalta Curte reține din probele administrate în cauză, analizate pe larg în considerentele sentinței și deciziei, pe baza cărora instanța de fond a reținut corect situația de fapt, confirmată de instanța de apel și care nu va mai fi reluată în considerentele deciziei, că susnumitul recurent inculpat este autorul infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată și, în consecință, că cererea prin care a solicitat achitarea în conformitate cu disp. art. 2 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., nu este fondată.

În seara zilei de 11 iunie 2006, recurentul inculpat împreună cu inculpatul D.N., cu intenție, l-au ucis, în loc public pe C.P., prin aplicarea de lovituri peste corpul acestuia cu diverse obiecte (arme albe, bâte, etc. de față fiind inculpații N.A., L.P., D.B.C., N.V.I. și D.Ș.l. care,prin prezența lor înarmată, participarea și susținerea morală acordate inculpatului, i-au oferit acestuia suportul moral să comită infracțiunea de omor calificat.

Din raportul medico - legal de necropsie din 12 iunie 2006 rezultă că moartea victimei C.P. a fost violentă și s-a datorat hemoragiei interne și externe și plăgii cardiace consecutive a două plăgi înjunghiate toracale, cu interesarea plămânilor și cordului. Leziunile au fost produse cu corp dur, tăietor înțepător, prin lovire și zgâriere cu și de corp dur, tăietor înțepător, între plăgile înjunghiate și deces existând legătură directă de cauzalitate.

Implicarea recurentului inculpat în uciderea victimei rezultă, în principal din declarațiile martorilor oculari T.N., G.F., T.M. care au arătat că, după ce grupul „Z." s-a retras din punctul „L.", câțiva dintre spoitori, printre care și victima, au plecat după ei, victima fiind cea mai apropiată de grup și insistând să le vorbească.

Recurentul inculpat a acționat în calitate de coautor, alături de inculpatul D.N., amândoi au lovit victima cu obiecte cu potențial tanatogen. Chiar dacă numai lovitura aplicată de unul dintre ei a fost mortală, subzistă coautoratul ca formă a participației penale deoarece a acționat cu intenția de a ucide (obiectul folosit, zona corpului vizată intensitatea loviturii), iar acțiunile sale de lovire a victimei s-au completat cu cele ale inculpatului D.N.

În consecință, acționând cu intenția de a omorî și în legătură nemijlocită cu acțiunile inculpatului D.N., coautor, chiar și în ipoteza în care recurentul nu ar fi aplicat lovitura mortală, a contribuit la reducerea posibilității victimei de a se apăra, la slăbirea forțelor ei fizice și psihice, loviturile neletale, neputând fi desprinse din ansamblul acțiunilor agresive, deoarece nu se poate delimita măsura în care fiecare lovitură, în parte, a împiedicat victima să se apere.

Pe de altă parte, în mod corect instanțele au înlăturat din ansamblul materialului probator administrat în cauză depozițiile martorilor propuși în apărare de către inculpat care au arătat că acesta, împreună cu inculpații D.N., N.A. și B.A.I., ar fi stat ascunși pe un teren de fotbal improvizat din incinta „C." cu motivarea că martorii respectivi și-au justificat prezența în zona respectivă prin încercarea de a comite, la rândul lor, infracțiunile de furt calificat și distrugere.

Motivul de recurs prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. atrage casarea hotărârii când faptei săvârșite i s-a dat o greșită încadrare juridică.

În conformitate cu disp art. 322 alin. (3) teza a II-a C. pen., care incriminează infracțiunea de încăierare și care, în opinia apărării ar trebui reținută în sarcina recurentului inculpat în ipoteza în care nu ar fi găsită întemeiată cererea de achitare a acestuia, agravanta acestei infracțiuni se ia în considerare dacă, în cursul încăierării, s-a cauzat moartea unei persoane și nu se cunoaște care dintre participanți a săvârșit fapta.

Prin urmare, pentru reținerea acestei variante agravante este necesar ca participantul la încăierare, care a provocat moartea unei persoane, să nu fie identificat. Dacă participanții la încăierare care au provocat moartea sunt cunoscuți, aceștia vor răspunde numai pentru săvârșirea infracțiunii de omor, iar în sarcina celorlalți participanți se va reține infracțiunea de încăierare în forma de bază.

În speță însă, autorii infracțiunii de omor calificat, a cărui victimă a fost C.P. sunt cunoscuți, fiind recurentul inculpat și inculpatul D.N., situație în care este exclusă incidența disp. art. 322 alin. (3) teza a II-a C. pen.

Prin urmare și această critică adusă deciziei este nefondată, încadrarea juridică a faptei în disp. art. 174-175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen., care incriminează infracțiunea de omor calificat, reținută de instanța de apel care a confirmat soluția tribunalului, este corectă .

Referitor la recursul declarat de inculpatul N.V.I., Înalta Curte reține următoarele:

Motivul de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. atrage casarea hotărârii când instanța nu s-a pronunțat asupra unei fapte reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului.

Pentru a opera acest caz de casare, legea cere, pe de o parte, ca cererile să fie formulate de părți cu respectarea condițiilor legale, iar instanța să omită să se pronunțe asupra lor sau să le respingă, fără a arăta motivele, iar pe de altă parte,ca cererile să fie de natură să garanteze drepturile lor, să influențeze soluția procesului. Astfel, cererea trebuie să fie de așa natură, încât să se poată aprecia că, dacă s-ar fi admis, ar fi schimbat soluția cauzei.

Contrar celor susținute de apărare, Înalta Curte constată că instanțele au administrat suficiente probe, atât în apărarea cât și în acuzarea inculpatului din coroborarea cărora, în mod judicios a concluzionat că recurentul a comis infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, cu forma de vinovăție prevăzută de lege.

Astfel, în cursul cercetării judecătorești, la instanța de fond, în conformitate cu disp. art. 65 C. proc. pen. s-a procedat la audierea nemijlocită a martorilor din acte (54 martori), s-au admis probele solicitate de inculpat, constând în înscrisuri și audieri de martori, s-au solicitat relații de la I.P.J. Călărași și de la Poliția mun. Călărași.

Faptul că instanțele au ajuns la o altă concluzie, decât cea a apărării, în opinia căreia recurentul inculpat nu este vinovat de infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, nu justifică admiterea cererii acestuia de a se dispune trimiterea cauzei spre rejudecare pentru administrarea de noi probe. De altfel, apărarea nici nu indică persoanele care ar trebui ascultate în calitate de martori și care sunt împrejurările pe care înțelege să le dovedească.

Motivul de recurs prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen. atrage casarea hotărârii, când aceasta este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii. Invocând acest caz de casare, apărarea a solicitat achitarea inculpatului în temeiul art. 2 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. (în realitate, cazul de casare incident ar fi art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.).

Contrar celor susținute de apărare Înalta Curte constată, referitor la susnumitul recurent inculpat, că instanța de apel a reținut corect situația de fapt, expusă pe larg în considerentele deciziei, încadrarea juridică a faptelor și vinovăția acestuia.

Recurentul inculpat a făcut parte din grupul de persoane - inculpații N.A., N.A., B.A.I., L.P., D.B.C. și D.Ș.I. - care în seara zilei de 11 iunie 2006 s-au înarmat cu diverse obiecte contondente și s-au îndreptat spre punctul „L.", prin prezența lor înarmată oferind suportul moral inculpaților D.I. și L.L.G. în comiterea infracțiunii de omor soldată cu decesul lui C.P.

Prezența recurentului inculpat în cadrul grupului susmenționat a fost remarcată de martorii T.M., I.G., G.N., C.C., G.M. și C.I.

Ulterior recurentul inculpat împreună cu ceilalți membri ai grupului s-au deplasat în zona „R." unde era organizată o nuntă, ocazie cu care au adresat cuvinte jignitoare, au amenințat și au lovit nuntașii și alte persoane din zonă, acțiunile lor fiind de natură a tulbura grav ordinea și liniștea publică.

Susținerea apărării în sensul că recurentul inculpat nu poate răspunde pentru complicitate la infracțiunea de omor calificat săvârșită de inculpații D.N. și L.L.G. este contrazisă chiar de atitudinea acestuia din cursul urmăririi penale constând în aceea că împreună cu inculpatul D.Ș.I. s-au prezentat, din proprie inițiativă, la Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași ocazie cu care au declarat că ei sunt autorii infracțiunii de omor și că ceilalți inculpați nu au fost în punctul „L." Ulterior până aproape de finalizarea cercetării judecătorești, recurentul inculpat (sprijinit de martorul S.I.) a uzat de dreptul la tăcere, iar în fața instanței de apel a negat chiar participarea sa la incident, afirmând că la data respectivă se afla în altă localitate, respectiv, în comuna Ș.V.

Chiar dacă dispozițiile procesual penale nu conferă o valoare probatorie superioară declarațiilor date în faza de urmărire penală, pentru ca acestea să poată fi înlăturate din examinarea materialului probator administrat în cauză, este necesar ca declarațiile de retractare să fie susținute de o justificare plauzibilă, care în cazul recurentului inculpat, nu există. în declarațiile date în faza instanței de apel, prin poziția adoptată, recurentul nu numai că nu a oferit nicio explicație pentru retractarea declarațiilor date la procuror, dar mai mult a încercat să acrediteze ideea că la data faptelor nici nu s-a aflat în localitatea în care s-a produs incidentul. Or, având în vedere că declarațiile date de recurent în faza de urmărire penală se coroborează cu declarațiile martorilor audiați în cauză, cel puțin sub aspectul prezenței sale în grupul de persoane din care au făcut parte coautorii infracțiunii de omor, în mod corect instanțele au valorificat în demersul lor de evaluare a probatoriului, aceste declarații.

Prin urmare, cererea inculpatului de a se dispune achitarea este neîntemeiată.

În ce privește solicitarea de schimbare a încadrării juridice a faptei din complicitate la infracțiunea de omor calificat în infracțiunea de încăierare prev. de art. 322 alin. (3) teza a II-a C. pen., înalta Curte constată că nici această cerere nu este întemeiată.

Potrivit art. 322 alin. (3) teza II-a C. pen., agravanta acestei infracțiuni se reține dacă, în cursul încăierării, s-a cauzat moartea unei persoane și nu se cunoaște care dintre participanți a săvârșit fapta.

Prin urmare, pentru reținerea acestei variante agravante este necesar ca participantul la încăierare, care a provocat moartea unei persoane, să nu fie identificat. Dacă participanții la încăierare care au provocat moartea unei persoane sunt cunoscuți, aceștia vor răspunde numai pentru săvârșirea infracțiunii de omor, iar în sarcina celorlalți participanți la încăierare se va reține infracțiunea de încăierare în forma de bază.

În speță însă, probele administrate în cursul urmăririi penale și în faza de judecată au stabilit, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că autorii infracțiunii de omor soldată cu decesul victimei C.P. sunt inculpații D.N. și L.L.G.

În aceste condiții, în raport de considerațiile teoretice susmenționate, se reține că recurentul inculpat nu poate răspunde pentru infracțiunea de încăierare în forma agravată, ci pentru infracțiunea de omor calificat comisă în forma complicității.

Referitor la cererea recurentului inculpat de a se constata incidența în cauză a disp. art. 19 din Legea nr. 682/2002, privind protecția martorilor, Înalta Curte reține că aceste dispoziții legale sunt aplicabile persoanei care are calitatea de martor și care a comis o infracțiune gravă, iar înainte sau în timpul urmăririi penale ori al judecății denunță sau facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit astfel de infracțiuni și au drept consecință reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.

La data de 26 noiembrie 2013, cu adresă, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Călărași a comunicat recurentului, urmare cererii formulată în calitate de inculpat în Dosarul nr. 1707/116/2012 al Tribunalului Călărași, faptul că denunțul său din 5 octombrie 2012, formulat în Dosarul nr. 66/D/P/2012 privind pe A.I. a condus la reținerea, arestarea preventivă și trimiterea în judecată a acestui inculpat pentru infracțiunea de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (fila 347).

Din adresa susmenționată rezultă că denunțul nu s-a formulat de către recurent în cauza dedusă judecății și, în consecință, nu sunt incidente prevederile art. 19 din Legea nr. 682/2002. Dacă s-ar accepta opinia apărării, ar însemna ca un inculpat care a formulat un denunț finalizat cu tragerea la răspundere penală a unei persoane pentru o infracțiune gravă, să invoce prevederile legale susmenționate și să beneficieze de reducerea cu jumătate a limitelor de pedeapsă, pentru toate infracțiunile pe care le-ar comite ulterior, ceea ce nu a fost avut în vedere de către legiuitor.

În ce privește recursul declarat de D.B.C., Înalta Curte reține următoarele:

Motivul de recurs prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 9 C. proc. pen. atrage casarea hotărârii, când aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta nu se înțelege.

Întrucât recurentul inculpat nu a respectat dispozițiile imperative ale art. 38510 alin. (2) C. proc. pen. referitoare la termenul până la care trebuie depuse motivele de recurs, iar cazul de casare prev. în art. 3859 alin. (1) pct. 9 nu face parte din categoria acelora care pot fi luate în considerare din oficiu, în condițiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., critica adusă deciziei din perspectiva acestui caz de casare, nu va face obiectul analizei recursului de față.

Motivul de recurs prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. atrage casarea hotărârii, când nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracțiuni sau când instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost trimis în judecată, cu excepția cazurilor prev. în art. 334-337.

Invocând cazul de casare susmenționat recurentul inculpat a solicitat achitarea în conformitate cu disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. -faptele deduse judecății nu au fost săvârșite de el deși, singurul temei legal în baza căruia putea solicita achitarea din perspectiva cazului de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. era cel prev. de art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Contrar celor susținute de recurent, din probele administrate în cauză și redate pe larg în considerentele sentinței și deciziei și pe baza cărora instanța de fond și instanța de apel au reținut în mod corect situația de fapt, ce nu va mai fi reluată în considerentele prezentei decizii, Înalta Curte constată că inculpatul este autorul infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată și că sunt întrunite elementele constitutive ale acestora atât sub aspectul laturii obiective, cât și sub aspectul laturii subiective.

În seara zilei de 11 iunie 2006, recurentul inculpat împreună cu inculpații N.A., N.A., B.A.I., L.P., N.V.I., D.Ș.I., D.N. și L.L.G. s-au înarmat cu diverse obiecte contondente (bâte, arme albe) și s-au deplasat în punctul „L." unde, în prezența lui și a celorlalți inculpați D.N. și L.L.G. au lovit pe victima C.P. peste corp, cauzându-i leziuni ce au condus la deces.

Din raportul medico-legal de necropsie din 12 iunie 2006 rezultă că moartea victimei C.P. a fost violentă și s-a datorat hemoragiei interne și externe și plăgii cardiace consecutive a două plăgi înjunghiate toracale, cu intersectarea plămânului și cordului. Leziunile au fost produse cu corp dur, tăietor-înțepător, între plăgile înjunghiate și deces existând legătură de cauzalitate.

Prezența înarmară a recurentului inculpat și a celorlalți inculpați la locul faptei a fost de natură să ofere suportul moral necesar coautorilor la comiterea infracțiunii de omor.

De asemenea, recurentul inculpat și ceilalți inculpați susmenționați s-au încăierat cu grupul spoitorilor, altercații în urma cărora a rezultat vătămare corporală gravă a inculpatului N.A.N., vătămarea corporală a altor persoane, tulburarea ordinii și liniștii publice.

Prezența recurentului inculpat în cadrul grupului de persoane care s-au deplasat spre punctul „Livada" a fost remarcată de martorii S.G.C., D.R., N.G. și T.M. (acest din urmă martor precizează că inculpatul a fost prezent pe calea ferată când a fost lovită victima).

De asemenea, în jurul orelor 22,00, recurentul inculpat împreună cu inculpații N.A., N.A., B.A.I., N.V.I., D.Ș.I., L.P. și L.L.G. s-au încăierat cu grupul „M.", încăierare în cursul căreia N.A. l-a înjunghiat în abdomen pe I.A.

Recurentul inculpat a acționat cu intenție, în sensul că a prevăzut rezultatele socialmente periculoase ale faptelor sale și a urmărit producerea acestor rezultate, respectiv, decesul victimei C.P., vătămarea corporală a inculpatului I.A. și tulburarea ordinii și liniștii publice.

Prin urmare, cererea recurentului inculpat de a se dispune achitarea sa nu este întemeiată și urmează a fi respinsă ca atare.

În ce privește recursul declarat de inculpatul B.A.I., Înalta Curte reține că motivul de recurs prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. invocat de acesta atrage casarea hotărârii când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare.

Constatările de fapt reprezintă atributul exclusiv al instanței. Ele nu pot fi supuse controlului instanței de control judiciar, iar erorile privitoare la ele, fiind erori de fapt, nu sunt susceptibile de a constitui motive de casare.

De la această regulă există o singură excepție, și anume, eroarea gravă de fapt care are drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare.

Pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să prezinte două atribute, în absența cărora nu poate fi socotită gravă. Pe de o parte, trebuie să fie evidentă, adică starea de fapt reținută de instanță să fie vădit și necontroversat contrară probelor existente la dosar, iar pe de altă parte, să fie esențială, adică să se răsfrângă în mod semnificativ asupra celor hotărâte de instanță.

Din probele administrate în cauză, analizate pe larg în considerentele sentinței și deciziei, care nu vor mai fi reluate și pe baza cărora instanțele au stabilit o corectă stare de fapt pe care înalta Curte și-o însușește rezultă că în seara zilei de 11 iunie 2006, recurentul inculpat împreună cu inculpații N.A., N.A., L.P., D.B.C., N.V.I., D.Ș.I., după ce s-au înarmat cu diverse obiecte, arme albe, bâte, prin prezența lor în locul unde inculpații D.N. și L.L.G. au aplicat multiple lovituri victimei C.P., cauzându-i leziuni ce au condus la decesul acestuia, prin susținerea morală acordată autorilor, le-au oferit acestora, suportul moral pentru a comite fapta.

Din raportul medico-legal de necropsie din 12 iunie 2006 rezultă că moartea victimei C.P. a fost violentă și s-a datorat hemoragiei interne și externe și plăgii cardiace consecutiv a două plăgi înjunghiate toracale, cu interesarea plămânilor și cordului. Leziunile au fost produse cu corp dur, tăietor înțepător, între acestea și deces, existând legătură directă de cauzalitate.

De asemenea, tot în seara zilei de 11 iunie 2006, recurentul inculpat, împreună cu inculpații D.N., L.L.G., N.A., L.P. și D. (fostă S.) V.M. s-au înarmat cu arme albe și au participat la altercații fizice, încăierându-se cu mai mulți spoitori, s-au manifestat violent și au tulburat grav ordinea și liniștea publică.

Prezența recurentului inculpat în grupul de persoane înarmate care s-au îndreptat spre punctul „L." a fost confirmată de martorii D.R., T.M., N.G., I.G., G.N., C.C., G.M. și C.I., ale căror declarații au fost analizate pe larg de instanța de fond și de instanța de apel care în urma coroborării lorcu celelalte probe administrate în cauză au concluzionat în mod corect că recurentul inculpat este autorul infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, concluzie pe care și-o însușește și instanța de recurs.

În ce privește recursul declarat de inculpatul I.I., Înalta Curte reține următoarele:

Motivul de recurs prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen. atrage casarea hotărârii când aceasta este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii.

Probele administrate în cauză, analizate pe larg în considerentele sentinței și deciziei și care nu vor mai fi reluate în prezenta hotărâre, confirmă concluzia la care a ajuns tribunalul și care a fost confirmată de curtea de apel în sensul că recurentul inculpat este autorul infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată și le-a comis cu intenție.

Astfel, din declarațiile martorilor T.M., D.R., I.D., I.G., G.N., N.V., N.G., I.G., T.F., G.M., C.I., F.F., P.M. și I.L. rezultă că în seara zilei de 11 iunie 2006, recurentul inculpat a făcut parte din grupul de persoane format din inculpații I.C., I. (M.) F., I.D. și M.M. (superior numeric) care s-a deplasat în zona „2 M." unde s-au încăierat cu grupul celorlalți inculpați, încăierare în care au fost loviți N.A., care a suferit leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare 35-40 de zile de îngrijiri medicale, N.A. și I.L.

Avându-se în vedere modul în care a acționat recurentul inculpat, intrând într-un grup format din mai multe persoane (superioare numeric față de grupul celorlalți inculpați din prezenta cauză) rezultă cu certitudine că a acționat cu intenție, concluzie la care în mod corect a ajuns și instanța de apel și care infirmă cererea apărării de a se dispune achitarea inculpatului.

Motivul de recurs prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. invocat de inculpații D.N., L.L.G., B.A.I., L.P., I.C., I.D., I.I., M.F.T., D.Ș.I., D.B.C., D. (fostă S.) V.M. și N.V.I., atrage casarea hotărârii când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Înalta Curte reține însă, în acord cu concluzia la care a ajuns instanța de apel, că pedepsele aplicate susnumiților recurenți inculpați au fost individualizate în raport de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. referitoare la împrejurările comiterii faptelor, gradul de pericol social concret al acestora, modalitatea de săvârșire - împreună și cu inculpații minori, pe parcursul a mai puțin de patru ori, antrenând un număr mare de persoane, folosind arme albe, bâte, etc, trezind curiozitatea a numeroși curioși, cu efecte considerabile asupra ordinii și liniștii publice - persoana și conduita inculpaților.

Cu referire la recurenții inculpați D.N., N.V.I., D.B.C., L.P. și D.Ș.I. este de reținut că aceștia sunt, fie recidiviști, fie nu au antecedente penale care să atragă starea de recidivăpentru că a intervenit reabilitarea, ceea ce denotă perseverența în comiterea de acte antisociale. Vârsta tânără a inculpaților și legăturile de rudenie existente între eiau fost avute în vedere la individualizarea judiciară a pedepselor care au fost orientate spre limita minimă prevăzută de lege.

Gradul ridicat de pericol social concret al faptelor, urmările produse, lipsa de considerație din partea recurenților inculpați pentru valorile sociale ocrotite de legea penală, poziția nesinceră adoptată de inculpați în cursul procesului penal (cu excepția inculpatului D.Ș.I. care a recunoscut parțial săvârșirea infracțiunilor, ceilalți inculpați au negat participarea lor la activitățile infracționale), reținute de instanța de fond și confirmate de instanța de apel, sunt aspecte care justifică menținerea cuantumurilor pedepselor aplicate inculpaților și a modalității de executare a acestora.

Este însă întemeiată critica formulată de inculpatul N.A., analizată din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. prin aceea că în favoarea lui urmează a fi reținute prevederile art. 19 din Legea nr. 682/2002, cu consecința reducerii la jumătate a limitelor de pedeapsă.

Concluzia susmenționată rezultă din adresa din 11 noiembrie 2013, prin care Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanța, comunică faptul că în urma denunțului formulat de recurent s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului I.G. pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc, fapta prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 constând în aceea că la data de 23 august 2013, acest inculpat a oferit spre vânzare și a deținut în vederea vânzării 38,6 grame rezină de cannabis (fila 345 dosar instanță recurs).

De asemenea, sunt fondate recursurile declarate de inculpații D.N., L.L.G., N.A., B.A.I. și L.P. din perspectiva faptului că pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) pct. l din Legea nr. 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială a ordinii și liniștii publice s-a împlinit termenul de prescripție specială prevăzut de art. 124 C. pen.

Infracțiunea susmenționată se pedepsește cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, iar potrivit art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., termenul de prescripție a răspunderii penale este de 7 ani și 6 luni și s-a împlinit la data de 10 decembrie 2013.

Prin urmare referitor la această infracțiune, se va dispune încetarea procesului penal pornit împotriva susnumiților inculpați, în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen.

În ce-i privește pe recurenții inculpați I.C., I.D., I.I. și M.F.T., s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunea de încăierare prevăzută de art. 322 alin. (1), (2), (3) teza I C. pen. Potrivit acestor texte de lege, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 5 ani, iar termenul de prescripție a răspunderii penale este cel prevăzut de art. 122 alin. (2) lit. d) raportat la art. 124 C. pen., de 7 ani și 6 luni și s-a împlinit la 10 decembrie 2013 (data comiterii faptei fiind 11 iunie 2006).

În consecință, și față de susnumiții inculpați se va dispune încetarea procesului penal pentru infracțiunea prevăzută de art. 322 alin. (1), (2), (3) teza I C. pen., în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen.

Față de cele ce preced, în conformitate cu dispozițiile art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., se vor admite recursurile declarate de inculpații D.N., L.L.G., N.A., B.A.I., L.P., I.C., I.D., l.I. și M.F.T., se vor casa în parte atât decizia cât și sentința și rejudecând:

- se va descontopi pedeapsa rezultantă de 16 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., aplicată recurentului inculpat D.N. în pedepsele componente care vor fi repuse în individualitatea lor; se va dispune încetarea procesului penal pornit împotriva acestui inculpat pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., constatând că a intervenit prescripția specială a răspunderii penale, în urma contopirii celorlalte pedepse, acest inculpat având de executat pedeapsa cea mai grea de 16 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b C. pen.;

- se va descontopi pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., aplicată recurentului inculpat L.L.G. în pedepsele componente, care vor fi repuse în individualitatea lor; se va dispune încetarea procesului penal pornit împotriva acestui inculpat pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) pct. l din Legea nr. 61/1991, republicată, constatând că a intervenit prescripția specială a răspunderii penale, în urma contopirii celorlalte pedepse, acest inculpat având de executat pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.;

- se va descontopi pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. aplicată recurentului inculpat N.A. în pedepsele componente care vor fi repuse în individualitatea lor; se vor reduce pedepsele aplicate acestui inculpat, ca urmare a reținerii dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, de la 15 ani la 10 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a), c) C. pen. și de la 5 ani la 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a), c) C. pen. și se va dispune încetarea procesului penal pornit împotriva acestui inculpat pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) pct. l din Legea nr. 61/1991, ca urmare a intervenirii prescripției speciale a răspunderii penale se vor recontopi pedepsele aplicate inculpatului, astfel cum au fost reduse și se va dispune ca acesta să execute pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.;

- se va descontopi pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzut de art. 64 lit. a) și b) C. pen. aplicată recurentului inculpat B.A.I., în pedepsele componente care vor fi repuse în individualitatea lor și se va dispune încetarea procesului penal pornit împotriva acestui inculpat pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) pct. l din Legea nr. 61/1991 constatând că a intervenit prescripția specială a răspunderii penale, în urma contopirii celorlalte pedepse, acest recurent inculpat având de executat pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b C. pen.;

- se va descontopi pedeapsa rezultantă de 17 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., aplicată recurentului inculpat L.P., în pedepsele componente care vor fi repuse în individualitatea lor; se va dispune încetarea procesului penal pornit împotriva acestui inculpat pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) pct. l din Legea nr. 61/1991, republicată, constatând că a intervenit prescripția specială a răspunderii penale, în urma contopirii celorlalte pedepse, acest recurent inculpat având de executat pedeapsa cea mai grea de 17 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.;

- se vor descontopi pedepsele rezultante de câte 4 ani închisoare aplicate recurenților inculpați I.C., I.D., I.I. și M.F.T. în pedepsele componente care vor fi repuse în individualitatea lor;

- se va dispune încetarea procesului penal pornit împotriva acestor inculpați pentru infracțiunea prevăzută de art. 322 alin. (1), (2), (3) teza I C. pen., constatând că a intervenit prescripția specială a răspunderii penale, fiecare recurent inculpat urmând să execute o pedeapsă de câte 3 ani închisoare.

Se vor menține restul dispozițiilor sentinței și deciziei care nu contravin prezentei hotărâri.

Se va constata că recurenții inculpați D.N., D. (fostă S.) V.M. și N.V.I. sunt arestați în alte cauze.

În ce privește recursurile declarate de inculpații D.Ș.l., D.B.C., D. (fostă S.) V.M. și N.V.I., împotriva aceleiași decizii, acestea vor Fi respinse ca nefondate, în conformitate cu disp. art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 192 alin. (2) și (4) C. proc. pen., recurenții inculpați D. (fostă S.) V.M. și N.V.I. vor fi obligați la plata sumei de câte 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei reprezentând onorariile parțiale ale apărătorilor desemnați din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleși, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

În baza art. 192 alin. (2) și (4) C. proc. pen., recurenții inculpați D.Ș.l. și D.B.C. vor fi obligați la plata sumei de câte 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de câte 400 lei reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.

Onorariul în sumă de 400 lei cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul N.A. și onorariul parțial în sumă de 200 lei cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul D.N., se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

Onorariile în sumă de câte 400 lei cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații B.A.I., I.C., I.D., I.I., L.L.G., L.P. și M.F.T. se vor suporta din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursurilor declarate de inculpații D.N., L.L.G., N.A., B.A.I., L.P., I.C., I.D., I.I. și M.F.T., rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de inculpații D.N., L.L.G., N.A., B.A.I., L.P., I.C., I.D., I.I. și M.F.T., împotriva Deciziei penale nr. 28/ A din 05 februarie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Casează în parte atât decizia penală recurată, cât și sentința penală nr. 94 din 17 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul Călărași, secția penală, și rejudecând:

I. Descontopește pedeapsa rezultantă de 16 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., aplicată recurentului inculpat D.N. în pedepsele componente de:

- 16 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., aplicată pentru infracțiunea prev.de art. 174, 175 lit. i) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) și c) C. pen. și art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen.;

- 5 ani închisoare, aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) și c) C. pen. și art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen.;

- 1 an închisoare, aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., cu referire la art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. și art. 124 C. pen., încetează procesul penal pornit împotriva susnumitului recurent inculpat pentru infracțiunea prev.de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției speciale a răspunderii penale.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., contopește pedepsele susmenționate și dispune ca recurentul inculpat D.N. să execute pedeapsa cea mai grea, de 16 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

II. Descontopește pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., aplicată recurentului inculpat L.L.G. în pedepsele componente de:

- 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 174, 175 lit. i) C. pen. cu aplic, art. 75 lit. a) și c) C. pen.;

- 5 ani închisoare, aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic, art. 75 lit. a) și c) C. pen.;

- 1 an închisoare, aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată, pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., cu referire la art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. și art. 124 C. pen., încetează procesul penal pornit împotriva susnumitului recurent inculpat pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată, ca urmare a intervenirii prescripției speciale a răspunderii penale.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., contopește pedepsele susmenționate și dispune ca recurentul inculpat L.L.G. să execute pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

III. Descontopește pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., aplicată recurentului inculpat N.A., în pedepsele componente de:

- 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplic, art. 75 lit. a) și c) C. pen.;

- 5 ani închisoare, aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen.;

- 1 an închisoare, aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) pct. l din Legea nr. 61/1991 republicată, pe care le repune în individualitatea lor.

Reduce pedeapsa principală aplicată recurentului inculpat pentru infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap.la 174 corob. 175 lit. i) C. pen., cu aplic, art. 75 lit. a) și c) C. pen., de la 15 ani închisoare la 10 ani închisoare, ca urmare a reținerii în favoarea acestuia a disp. art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Reduce pedeapsa aplicată recurentului inculpat pentru infracțiunea prev. de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic, art. 75 lit. a) și c) C. pen., de la 5 ani închisoare, la 3 ani închisoare, ca urmare a reținerii în favoarea acestuia a disp. art. 19 din Legea nr. 682/2002.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., cu referire la art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. și art. 124 C. pen., încetează procesul penal pornit împotriva susnumitului recurent inculpat pentru infracțiunea prev.de art. 2 alin. (1) pct. l din Legea nr. 61/1991 republicată, ca urmare a intervenirii prescripției speciale a răspunderii penale.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., contopește pedepsele susmenționate și dispune ca recurentul inculpat N.A., să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 (zece) ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

IV. Descontopește pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., aplicată recurentului inculpat B.A.I., în pedepsele componente de:

- 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., aplicată pentru infracțiunea prev.de art. 26 C. pen. rap. la 174, 175 lit. i) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) și c) C. pen.;

- 5 ani închisoare, aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) și c) C. pen.;

- 1 an închisoare, aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/ 1991 republicată, pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., cu referire la art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. și art. 124 C. pen., încetează procesul penal pornit împotriva susnumitului recurent inculpat, pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată, ca urmare a intervenirii prescripției speciale a răspunderii penale.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., contopește pedepsele susmenționate și dispune ca recurentul inculpat B.A.I. să execute pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

V. Descontopește pedeapsa rezultantă de 17 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b C. pen., aplicată recurentului inculpat L.P., în pedepsele componente de:

- 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., aplicată pentru infracțiunea prev.de art. 26 C. pen. rap.la art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplic. art. 75 lit. a) și c) C. pen. și art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.;

- 5 ani închisoare, aplicată pentru infracțiunea prev.de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) și c) C. pen. și art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.;

- 1 an închisoare, aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată, cu aplic.art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., cu referire la art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. și art. 124 C. pen., încetează procesul penal pornit împotriva susnumitului recurent inculpat pentru infracțiunea prev.de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată, cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției speciale a răspunderii penale.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., contopește pedepsele susmenționate și dispune ca recurentul inculpat L.P., să execute pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

Menține dispozițiile art. 83 C. pen., referitoare la revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată recurentului inculpat prin sentința penală nr. 310 din 27 iunie 2012 a Judecătoriei Călărași, definitivă la data de 8 iulie 2002, dispuse de instanța de apel pe lângă pedepsele aplicate pentru infracțiunile prev.de art. 174, 175 lit. i) C. pen. și art. 321 alin. (1) și (2) C. pen., urmând ca recurentul inculpat L.P. să execute, în final, 17 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. ca pedeapsă complementară.

VI. Descontopește pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, aplicată recurentului inculpat I.C., în pedepsele componente de:

- 3 ani închisoare, aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen.;

- 4 ani închisoare, aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 322 alin. (1), (2), (3) teza I C. pen., pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. cu referire la art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. și art. 124 C. pen., încetează procesul penal pornit împotriva susnumitului recurent inculpat pentru infracțiunea prev.de art. 322 alin. (1), (2), (3) teza I C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției speciale a răspunderii penale.

Recurentul inculpat I.C., urmează să execute pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen.

VII. Descontopește pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată recurentului inculpat I.D., în pedepsele componente de:

- 3 ani închisoare, aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen.;

- 4 ani închisoare, aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 322 alin. (1), (2), (3) teza I C. pen., pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. cu referire la art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. și art. 124 C. pen., încetează procesul penal pornit împotriva susnumitului recurent inculpat pentru infracțiunea prev. de art. 322 alin. (1), (2), (3) teza I C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției speciale a răspunderii penale.

Recurentul inculpat I.D., urmează să execute pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen.

VIII. Descontopește pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, aplicată recurentului inculpat I.I., în pedepsele componente de:

- 3 ani închisoare, aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen.;

- 4 ani închisoare, aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 322 alin. (1), (2), (3) teza I C. pen., pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. cu referire la art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. și art. 124 C. pen., încetează procesul penal pornit împotriva susnumitului recurent inculpat pentru infracțiunea prev.de art. 322 alin. (1), (2), (3) teza I C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției speciale a răspunderii penale.

Recurentul inculpat I.I., urmează să execute pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen.

IX. Descontopește pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată recurentului inculpat M.F.T., în pedepsele componente de:

- 3 ani închisoare, aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen.;

- 4 ani închisoare, aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 322 alin. (1), (2), (3) teza I C. pen., pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., cu referire la art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. și art. 124 C. pen., încetează procesul penal pornit împotriva susnumitului recurent inculpat, pentru infracțiunea prev.de art. 322 alin. (1), (2), (3) teza I C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției speciale a răspunderii penale.

Recurentul inculpat M.F.T., urmează să execute pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen.

Menține restul dispozițiilor sentinței și deciziei recurate care nu contravin prezentei hotărâri.

Constată că recurenții inculpați D.N., D. (fostă S.) V.M. și N.V.I. sunt arestați în alte cauze.

Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații D.Ș.I., D.B.C., D. (fostă S.) V.M. și N.V.I., împotriva aceleiași decizii.

Obligă recurenții inculpați D. (fostă S.) V.M. și N.V.I. la plata sumei de câte 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleși, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurenții inculpați, D.Ș.I. și D.B.C., la plata sumei de câte 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariile parțiale, în sumă de câte 200 lei cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații D.N. și N.A., până la prezentarea apărătorilor aleși, se vor suporta din fondul Ministerului Justiției.

Onorariile în sumă de câte 400 lei cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații B.A.I., I.C., I.D., I.I., L.L.G., L.P. și M.F.T., se vor suporta din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursurilor declarate de inculpații D.N., L.L.G., N.A., B.A.I., L.P., I.C., I.D., I.I. și M.F.T., rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11 decembrie 2013.