Inadmissibility of post-final-judgment appeal mischaracterized as extraordinary remedy
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the criminal appeal (recharacterized from a purported nullity complaint) filed by a defendant against a Court of Appeal decision, ordering the appellant to pay 300 RON in judicial fees to the state and confirming that the final judgment of the Supreme Court dated June 26, 2009, remains in force. The dispute arose when the defendant, having already exhausted his right to appeal the appellate court's sentencing decision through a previous final ruling by the Supreme Court, filed a new challenge arguing for a reduction of the penalty; the lower court referred the matter to the Supreme Court, which identified the filing not as a valid "contestație în anulare" (nullity complaint) but as a second, prohibited ordinary appeal against a res judicata decision. Applying Article 391 of the Code of Criminal Procedure, the court held that once a criminal matter has been definitively resolved by a final judgment of the Supreme Court, the underlying appellate decision can no longer be subject to any new ordinary appeal, rendering the subsequent filing procedurally inadmissible.
Legislator headnote
AI generatedart. 391 alin. (1) C. proc. pen; Inadmissibility of post-final-judgment appeal mischaracterized as extraordinary remedy: Potrivit art. 391 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte a examinat admisibilitatea în principiu a cererii de contestație, fără a dispune citarea părților, în ședința publică din 29 noiembrie 2012.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra contestației în anulare de față,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 5 iulie 2012, s-a înregistrat pe rolul secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, contestația în anulare formulată de condamnatul C.C. împotriva deciziei penale nr. 2462 din 26 iunie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți, ca urmare a hotărârii de declinare a competenței de către Curtea de Apel București, secția I penală, care a constatat că în cauză condamnatul a formulat contestație în anulare, această cale de atac fiind de competența instanței de recurs.
Prin cererea scrisă formulată de condamnat, aflată la dosar Curtea de Apel București, acesta a invocat critici cu privire la cuantumul pedepsei, solicitând reducerea acesteia.
Potrivit art. 391 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte a examinat admisibilitatea în principiu a cererii de contestație, fără a dispune citarea părților, în ședința publică din 29 noiembrie 2012.
Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, raportat la motivele invocate în scris de condamnat, care constituie critici cu privire la decizia instanței de apel, prezenta cale de atac, calificată drept contestație în anulare de Curtea de Apel București, secția I penală, este, în realitate, un nou recurs exercitat de condamnat împotriva deciziei nr. 68 din 23 martie 2009 pronunțată de această instanță.
Or, în cauză, un nou recurs este inadmisibil, întrucât recursul exercitat împotriva deciziei atacate a fost deja soluționat printr-o hotărâre definitivă, prin decizia penală nr. 2462 din 26 iunie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel că hotărârea nu mai poate fi supusă unei noi căi ordinare de atac.
Pentru aceste considerente, urmează a fi respins, ca inadmisibil, recursul declarat de condamnatul C.C. împotriva deciziei penale nr. 68 din 23 martie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de condamnatul C.C. împotriva deciziei penale nr. 68 din 23 martie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală.
Obligă recurentul la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 29 noiembrie 2012.