Cyber-fraud and aggravated fraud concurrence: distinct offenses in real and causal concurrence and proportionality of cumulative sentencing surcharge

Deliberând asupra recursurilor declarate de inculpații V.N., C.L.M. și A.C.P. împotriva Deciziei penale nr. 12/ A din 11 februarie 2013 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 99 din 23 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în Dosarul nr. 1444/90/2011 s-au respins cererile de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen, formulate de apărătorii celor trei inculpați, ca și cererile de schimbare a încadrării juridice din art. 215 C. pen. în concurs cu art. 49 din Legea nr. 161/2003 în infracțiunea prev. de art. 215 C. pen.

A fost condamnat inculpatul C.L.M., la pedepsele de:

-1 an și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prev. de art. 42 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 161/2003, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3201 C. proc. pen.și art. 74, 76 C. pen.;

-1 an și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prev. de art. 44 alin. (2)din Legea nr. 161/2003, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3201 C. proc. pen. și art. 74, 76 C. pen.;

- 1 an și 8 luni închisoare, pentru infracțiunea prev. de art. 45 din Legea nr. 161/2003, cu aplic, art. 3201 C. proc. pen.și art. 74, 76 C. pen.;

- 6 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 46 alin. (2)ndin Legea nr. 161/2003, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3201 C. proc. pen. și art. 74, 76 C. pen.;

- 1 an și 2 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 48 din Legea nr. 161/2003, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3201 C. proc. pen., art. 74, 76 C. pen.;

- 1 an și 8 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3201 C. proc. pen.și art. 74, 76 C. pen.;

- 8 luni închisoare, pentru infracțiunea prev. de art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3201 C. proc. pen.și art. 74, 76 C. pen.;

- 8 luni închisoare, pentru infracțiunea prev. de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 3 65/2002, cu aplic, art. 41 alin. (2)C. pen., art. 3201 C. proc. pen.și art. 74, 76 C. pen.;

- 1 an și 8 luni închisoare, pentru infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, rap. la art. 323 C. pen., cu aplic, art. 3201 C. proc. pen.și art. 74, 76 C. pen.;

- 5 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a-II-a și lit. b) C. pen., pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3201 C. proc. pen. și art. 74, 76 C. pen.;

- 1 an și 8 luni închisoare, pentru infracțiunea prev. de art. 23 alin. (1) lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002 cu aplic, art. 41 alin. (2)C. pen., art. 3201 C. proc. pen.și art. 74, 76 C. pen.;

- 8 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 208 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3201 C. proc. pen.și art. 74, 76 C. pen.

În baza art. 33, 34 C. pen.s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., la care se adaugă un spor de 1 an, astfel că inculpatul C.L.M. va executa o pedeapsă de 6 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

S-a aplicat art. 57 C. pen.

S-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii, pe durata executării, a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

S-a dedus din durata pedepsei perioada reținerii și arestării preventive, începând cu 22 septembrie 2010, până la 21 martie 2011.

A fost condamnat inculpatul V.N. la pedepsele de:

- 2 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, rap. la art. 323 C. pen. cu aplic, art. 3201 C. proc. pen.;

- 1 an închisoare, pentru infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen.;

- 1 an închisoare, pentru infracțiunea prev. de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen.;

- 2 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 23 alin. (1) lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002, cu aplic, art. 3201 C. proc. pen.;

- 2 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 208 alin. (1) C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) și art. 3201 C. proc. pen.

În baza art. 33, 34 C. pen.; s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare, la care se adaugă un spor de 6 luni, astfel că inculpatul V.N. va executa o pedeapsă de 3 ani închisoare.

S-a aplicat art. 57 C. pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii, pe durata executării pedepsei, a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

S-a dedus din durata pedepsei perioada reținerii și arestării preventive, începând cu 22 septembrie 2010 până la 21 martie 2011.

A fost condamnat inculpatul A.P.C. la pedepsele de:

- 2 ani închisoare, pentru infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen., cu aplic, art. 3201 C. proc. pen.;

- 1 an închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 27 alin. (2)din Legea nr. 365/2002, cu aplic, art. 41 alin. (2)și art. 3201 C. proc. pen.;

- 2 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 23 alin. (1) lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen.;

- 2 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prev. de art. 26 rap. la art. 208 alin. (1) C. pen., cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen.

În baza art. 33, 34 C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare, la care se adaugă un spor de 6 luni, astfel că inculpatul A.P.C. va executa o pedeapsă de 3 ani închisoare.

S-a aplicat art. 57 C. pen.

S-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii, pe durata executării pedepsei, a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

S-a dedus din durata pedepsei perioada reținerii și arestării preventive, începând cu 22 septembrie 2010 până la 21 martie 2011.

S-au respins cererile de înlocuire a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura obligării de a nu părăsi țara, formulate de inculpați.

A fost obligat inculpatul C.L.M. la plata către părțile civile a următoarelor sume:

- M.S. 6.579 dolari SUA;

- S.E. I.N.C. (J.O.); 25.432 dolari SUA;

- A.M. - 19.900 dolari SUA;

- J.R.S. - 10.801 dolari SUA;

- L.G.M. - 9.871 dolari SUA;

- D.G. - 8.827 dolari SUA;

- C.C. - 7.000 dolari SUA;

- D.J.W. - 18.835 dolari SUA;

- S.A.W. - 11.003 dolari SUA;

- K.R.B. - 2.500 dolari SUA;

- F.C. - 6.715 dolari SUA;

- J.B. - 8.100 dolari SUA;

- M.S. - 13.499 dolari SUA;

- B.J.L. - 22.662,88 dolari SUA;

- D.J.M. - 10.573 dolari SUA;

- J.B. - 8.624 dolari SUA;

- S.R. - 42.531 dolari SUA;

- S.L. - 9.000 dolari SUA;

- C.H. - 9.871 dolari SUA;

- L.M. - 20.275 dolari SUA;

- J.R. la D.B.A., - 50.562 dolari SUA;

- P.L.D. -10.249 dolari SUA;

- G.C. - 7.200 dolari SUA;

- N.D. - 8.492 dolari SUA;

- R.A.T. - 3.892 dolari SUA;

- N.P. - 13.306 dolari SUA;

- W.B.D. - 13.306 dolari SUA;

- R.D.M. - 5.501 dolari SUA;

- O.V. - 7.600 dolari SUA;

- M.H. - 5.961 dolari SUA;

- F.K. - 4.858 dolari SUA;

- N.C.S. - 4.900 dolari SUA.

Au fost obligați inculpații C.L.M., V.N. și A.P.C. la plata, în solidar, către părțile civile a următoarelor sume:

- G.B.L. - 1.122,23 euro;

- C.D.-2.250 euro ;

- T.A. - 50 euro;

- F.M. - 23,23 euro;

- C.L. - 25,15 euro;

- A.V. -500 euro;

- G.E. -972 euro;

- S.N. - 409,37 euro;

- F.R. -250 euro;

- B.M. - 1.250 euro;

- B.C. ;

- F.R. - 1.500 euro;

- E.M. -118,01 euro;

- T.F. - 158,25 euro;

- F.G. - 899,21 euro;

- C.F. - 501 euro;

- G.M. - 167,66 euro;

- C.M. -214,35 euro;

- S.E. - 200 euro;

- S.M. - 501 euro;

- G.H. -377,29 euro ;

- B.D. -199,18 euro;

- T.T. -500 euro;

- C.C. - 260 euro;

- V.F. -201,45 euro;

- P.P. -4.950 euro;

- D.A.G. - 290 euro;

- C.G. - 3 85 euro;

- U.T. - 250 euro.

A fost obligat inculpatul C.L.M. la plata sumei de 5.891,34 dolari S.U.A. către C.E.B.

- S-a respins cererea formulată de C.E.B. cu privire la suma de 3.000.000 dolari SUA.

- S-a confiscat de la inculpatul A.P.C. suma de 53.835 euro sau contravaloarea în lei, la cursul din ziua efectuării plății.

- S-a confiscat de la inculpatul V.N. suma de 88.242 euro sau contravaloarea în lei, la cursul zilei efectuării plății.

- S-a confiscat de la inculpatul C.L.M. suma de 160.803 euro sau contravaloarea în lei, la cursul din ziua efectuării plății.

- S-au menținut măsurile asigurătorii.

- S-a respins sesizarea cu privire la încălcarea de către inculpatul A.P.C. a obligației de prezentare la organul de supraveghere.

Au fost obligați inculpații la câte 12.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat, onorariile apărătorilor din oficiu urmând a fi avansate din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Vâlcea au fost trimiși în judecată inculpații:

- C.L.M., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de acces fără drept la sisteme informatice, transfer neautorizat de date informatice, perturbarea gravă a funcționării unui sistem informatic, deținerea fără drept de date informatice, fals informatic, fraudă informatică, efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, transmiterea fără drept de date de identificare în vederea efectuării de operațiuni financiare frauduloase, asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, înșelăciune calificată în convenții cu consecințe deosebit de grave, spălare de bani și furt, prevăzute de art. 42 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 161/2003, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 45 din Legea nr. 161/2003, art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 48 din Legea nr. 161/2003, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen, art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen., art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. și de art. 23 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 656/2002 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 208 alin. (1) cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplic, art. 33 lit. a) și b) C. pen.;

- V.N., sub aspectul infracțiunilor de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, complicitate la efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, transmiterea de date fără drept în vederea efectuării de operațiuni financiare frauduloase, spălare de bani și complicitate la infracțiunea de furt, prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen., art. 26 C. pen. rap. la art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 23 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 656/2002 și art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1) cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplic, art. 33 lit. a) și b) C. pen.;

- A.P.C., sub aspectul infracțiunilor de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, complicitate la efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, spălare de bani și complicitate la infracțiunea de furt, prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen., art. 26 C. pen. rap. art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 23 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 656/2002, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1) cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplic, art. 33 lit. a) și b) C. pen.

S-a reținut, în esență, că inculpatul C.L.M. a lansat atacuri gen phishing asupra unui număr mare de angajați al Companiei eBay, reușind să le sustragă I.D.-urile și parolele, a pătruns în baza de date a companiei apoi, timp de circa 16 ore, a sustras documente interne din bazele de date.

Obținând user-name-urile și parolele clienților eBay, a folosit aceste date pentru a săvârși fraude prin intermediul site-ului eBay, oferind spre vânzare, cu ajutorul altor persoane, bunuri pe care aceștia nu le dețineau, provocând astfel o pagubă de circa 411.933 dolari SUA.

Împreună cu V.N. și un cetățean italian, C.F., a lansat același tip de atacuri asupra băncii Poște Italiene, obținând datele clienților utilizatori de instrumente de plată electronică emise de această bancă, apoi cei trei au transferat din conturile respectivilor clienți în conturi special deschise sume de bani, provocând, de asemenea, o pagubă de circa 273.661 euro.

Inculpații au recunoscut săvârșirea faptelor și au solicitat ca judecata să aibă loc în condițiile art. 3201 C. proc. pen. pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.

Din probele administrate în cursul urmăririi penale, coroborate cu recunoașterile inculpaților, instanța de fond a reținut următoarea situație:

1. Inculpatul C.L., având cunoștințe avansate în domeniul informatic, a lansat o căutare cu ajutorul Google, folosind extensia @eBay.com, obținând astfel adresele electronice a numeroși angajați ai acestei companii. Cu ajutorul acestor informații, la 08 aprilie 2009, a lansat un atac gen phishing trimițând mesaje - capcană către 1.784 angajați, intenționând să le sustragă user-ul și parola. Vectorii atacului au descoperit intențiile, fapta neproducându-și rezultatul.

În urma acestui eșec, la 12 aprilie 2009, a luat legătura prin sistemul de comunicare chat cu analistul J.B., angajat al serviciului de asistență pentru angajați din cadrul eBay. Folosind user-ul dxue, inculpatul C.L. i-a comunicat că este angajat al aceluiași departament din orașul Shanghai și nu își poate accesa contul. Cunoștințele avansate în domeniu ale inculpatului l-au convins pe respectivul angajat că, într-adevăr, este un angajat important al companiei eBay, astfel că funcționarul companiei i-a comunicat un user name și o parolă ce-i asigurau pătrunderea în baza de date. Folosind aceste date, inculpatul C. a pătruns în baza de date a companiei și, timp de o oră, a sustras și descărcat în calculatorul său datele de identitate a 22.000 de angajați ai companiei, respectiv: numele și prenumele, adresa de e-mail, adresa de domiciliu și telefonul, fișele contabile precum și patru programe cu diverse utilități.

Inculpatul a încercat și în ziua următoare să obțină accesul temporar la bazele de date, dar analista cu care a luat legătura, T.L., a realizat că se află în fața unui atac informatic și a respins cererea.

La data de 12 mai 2009, lansând un nou atac phishing asupra unui număr de 1.521 angajați, inculpatul menționat le-a sustras acestora I.D.-urile și parola și a pătruns, din nou, în baza de date securizată, sustrăgând programe, aplicații și alte date informatice.

A rezultat că inculpatul a accesat, în total, timp de 16 ore baza de date a companiei eBay, sustrăgând numeroase fișiere și documente interne și, cel mai important, a descărcat o aplicație folosită pentru interogarea bazelor de date cu clienții companiei și tranzacțiile desfășurate de aceștia, precum și o parte a codului sursă ce genera, practic, site-urile companiei.

În fine, la 08 iunie 2009, a lansat un nou atac informatic asupra unui număr de 417 angajați, cu scopul de a pătrunde din nou în baza de date la care au acces numai anumiți funcționari ai companiei. In acest mod, a generat panică și a perturbat grav funcționarea normală a sistemului de licitații electronice.

În concret, atacul phishing s-a realizat prin trimiterea pe adresele de mail a angajaților eBay a unui mesaj din care a rezultat că datorită restrângerii de activitate, urmează să înceteze raporturile de muncă ale companiei cu angajatul respectiv, dar că, datorită aprecierii de care se bucura angajatul din partea conducerii, puteau obține o scrisoare de recomandare pentru a-și găsi cât mai repede alt angajament, recomandând să acceseze un link.

O dată accesat link-ul, angajatul era direcționat către o pagină falsă de eBay creată de inculpat, unde i se cerea introducerea user-ului și parolei de angajat, pe care astfel le afla inculpatul, folosindu-le pentru a pătrunde în bazele de date aproape concomitent cu introducerea datelor respective de către ținta atacului.

Acest atac a avut sorți mari de reușită și pentru că mesajul fusese copiat de inculpat din cazuri reale de restrângere de personal, împrejurări în care directorul compartimentului resurse umane, D.M., le punea la dispoziția angajaților scrisoarea respectivă de recomandare.

Din cei 1.521 de angajați ce au primit în 12 mai 2009 mesajul, un număr de 7 au accesat link-ul creat de inculpat și au introdus user-ul și parola, fiind suficient însă pentru a asigura logarea inculpatului la rețeaua intranet a Companiei eBay și explorarea acesteia timp de 16 ore.

Așa cum s-a arătat mai sus, dintre diversele fișiere însușite de inculpat au făcut parte și codul sursă, precum și programul de decriptare a datelor reale ale clienților ce asigurau pătrunderea în conturile deținute de aceștia pe eBay.

În acest mod, inculpatul a obținut numele, prenumele, adresa de e-mail, adresa de domiciliu și numărul de telefon a 3 milioane de utilizatori eBay.

Prin copierea unor date și a datelor reale ale utilizatorilor eBay, prejudiciul produs a fost de 5.891,34 dolari SUA.

Compania eBay s-a constituit parte civilă și cu suma de 3.000.000 dolari SUA, reprezentând suma plătită unui colectiv de specialiști pentru realizarea sistemului de securitate a datelor, sistem demontat prin metode ingenioase, prin simplitatea lor, de către inculpat.

2. în anul 2008, inculpatul C.L. a cunoscut, prin intermediul sistemului de comunicații Mire, pe un anume D. din București, cu care o lungă perioadă a întreținut corespondență electronică.

După ce, în anul 2009, inculpatul i-a comunicat respectivului că și-a procurat date și informații ce pot asigura obținerea de beneficii materiale prin infracțiuni informatice, cei doi au hotărât să înceapă să desfășoare acest gen de activitate infracțională, în condițiile în care prin intermediul lui „D." au luat legătura și cu un anume C. din Alexandria, acesta având posibilitatea de a utiliza conturi bancare deschise în Statele Unite, cu titulari de cont cu date fictive.

În realizarea hotărârii infracționale, C.L. a accesat pe internet un site public, ce conținea I.D.-ul și parola tuturor participanților la licitațiile electronice derulate prin eBay. Deși acestea erau criptate, cu ajutorul codului sursă sustras inculpatul le decripta, aflând datele reale ale persoanelor ce pierdeau licitațiile și foarte important suma oferită și numărul bunului licitat.

Cunoscând aceste date, inculpatul expedia participanților ce pierdeau licitația un mesaj prin care li se comunica faptul că eBay le acordă a doua șansă de a cumpăra bunul respectiv folosind o adresă de email ce cuprindea în componența I.D.-ului extensia @ eBay (de exemplu vpp-invoce@ eBay.v.apl.com, vpp-department @eBay. v. apl. corn).

Persoana țintă primea apoi de la C. și D. mail-uri ce păreau a fi trimise, în aparență, din partea proprietarului bunului licitat, mail-uri din care rezulta că din cauza lipsei de bani sau a unei oferte mai bune, câștigătorul licitației a renunțat, victima având astfel șansa de a achiziționa bunul în condiții avantajoase.

Victima stabilea apoi cu D. ori C. prețul bunului, modul de livrare și modalitatea de plată, după care inculpatul C., pretins reprezentant al eBay, trimitea acesteia un mail conținând factura cu prețul bunului, contul bancar în care urma să fie efectuată plata și un număr de fax pentru confirmarea plății.

în realitate, numerele de fax erau asociate cu adrese de mail ale numiților D. și C. în fapt, mesajul transmițându-se către adresele de mail, și nu ca fax către un post telefonic.

Conturile menționate în cuprinsul facturii erau deschise în SUA de cetățeni moldoveni, ucrainieni ori ruși.

În general, erau contactate persoane care licitaseră pentru cumpărarea de autoturisme, de multe ori exemplare de colecție, modele vechi. După recepționarea datelor de la victime, C.L. trimitea prin sms sau mail lui D. sau C. numele, prenumele și adresa victimei, numele și prenumele titularului de cont, banca unde erau transferați banii, prețul și marca autoturismului licitat.

În dosarul de urmărire penală au fost indicate 25 de conturi având ca titular pe un anume M.B., ce nu a putut fi identificat, ori nume ca D.C., M.K. etc, de asemenea persoane rămase neidentificate.

S-au stabilit, în concret, un număr de 33 de persoane prejudiciate cu sume între 5.000 și 20.000 dolari SUA, prejudiciul total fiind de 411.933 dolari SUA, persoanele vătămate constituindu-se părți civile în cauză.

Identitatea persoanelor vătămate, sumele cu care au fost prejudiciate și faptul că autorii faptei sunt C.L., D. și C., au reieșit din declarațiile lui C.L., plângerile și corespondența electronică depuse de acestea, datele procurate pe calea comisiei rogatorii, comunicările telefonice și informatice etc. Cu titlu de exemplu, partea civilă D.G. a fost indusă în eroare cu privire la a doua șansă de a achiziționa un automobil, pentru suma de 8.499 dolari SUA și 328 dolari SUA prețul livrării, sumă ce urma să fie virată într-un cont pe numele M.B., deschis la B.A.

La 20 ianuarie 2010, C.L. a trimis către postul telefonic aparținând lui D. un sms cuprinzând datele de transfer în vederea ridicării sumei.

Încrederea victimelor era practic totală și explicabilă, din moment ce oferta venea, aparent, din partea companiei eBay, singura în măsură să cunoască datele reale ale participanților la tranzacție, precum și bunul oferit și suma licitată. De asemenea, victimelor li se garanta că tranzacția se desfășoară sub supravegherea și garanția V.P.P., respectiv Compartimentul pentru Protecția Cumpărării de vehicule, ceea ce presupunea că banii depuși de victimă nu sunt deblocați decât în momentul în care aceasta confirmă primirea bunului plătit.

Singurele două elemente care ar fi putut ridica un dubiu ar fi fost, în primul rând, inexistența programului „A doua șansă" și, în al doilea rând, faptul că în cazul tranzacțiilor desfășurate cu adevărat prin intermediul eBay, plata era solicitată prin sistemul Pay-Pal și nu prin cont bancar.

Deși inculpatul C. a colaborat în vederea identificării numiților C. și D., organele de anchetă nu au reușit găsirea acestora.

3. Tot inculpatul C.L., în anul 2007, l-a cunoscut prin intermediul rețelei M. pe V.N. Cunoscându-se mai bine, au elaborat un plan de sustragere de bani din conturi deschise la banca Poște Italiene, prin atacuri lansate de C.V. urmând să asigure ridicarea banilor și transferul în România. în acest scop, V.N. s-a deplasat în Italia, unde a învățat limba și l-a cunoscut pe un cetățean cu un ridicat apetit infracțional, C.F.

Prin aceeași metodă simplă de căutare cu motorul Google și extensia @it, C.L. a aflat numeroase adrese de email ale utilizatorilor de instrumente de plată electronică emisă de banca sus-menționată. Și sistemul de securitate al acestei bănci avea o slăbiciune, detectată de inculpat, în sensul că I.D.-ul clienților era reprezentat de numele și prenumele lor.

Către adresele de mail descoperite prin metoda sus-menționată, inculpatul a lansat mesaje potrivit cărora banca Poște Italiene oferea un bonus constând într-o sumă de bani, de regulă 199 euro, însă pentru a intra efectiv în posesia banilor, beneficiarul trebuia să comunice următoarele informații: numărul de cârd, data expirării, numele și prenumele titularului, parola și codul de verificare. Majoritatea destinatarilor recunoșteau în acest mesaj un atac malițios însă, potrivit declarației inculpatului C., circa 10%, atrași de posibilitatea acestui câștig, îi trimiteau datele solicitate, neglijând indicațiile oricărui emitent de monedă electronică de a nu se divulga niciunei persoane date asociate contului de cârd.

Folosind datele astfel obținute, se proceda la pătrunderea în conturile bancare asociate și la transferul sumelor de bani în alte conturi deschise în Italia de complicii inculpatului V.N. Pentru ca inculpatul C. să poată efectua transferul, V. îi comunica prin sms numele și prenumele săgeții și numărul de cârd, iar după realizarea transferului reprimea prin sms data la care săgeata urma să ridice banii, fie de la ghișeu, fie la un ATM. V.N. tot prin sms trimitea informațiile lui C.F. care coordona operațiunea de ridicare a banilor.

Pentru reușita sustragerii de bani era esențial ca retragerea din cont să se realizeze cât mai repede după transfer, existând astfel riscul ca administratorul serverului să observe că transferul este consecința phishing-ului și să-l anuleze, așa cum s-a întâmplat în câteva situații, ce au generat reproșuri violente între inculpați.

După retragerea banilor C.F. își oprea 30% din sumă, apoi banii erau transferați din Italia prin W.U. către V.N., A.C.P. ori alți participanți, cum ar fi V.S., M.G. etc.

Au fost identificate un număr de 509 transferuri, membrii grupului primind 273.661 euro, transferând la rândul lor 75.405,29 euro, din care inculpatul A.C.P. a primit suma de 72.561 euro și a trimis, la rândul său, 2.382 euro.

în comunicațiile informatice privind desfășurarea activității infracționale C.L. a utilizat F.D.-urile „audiqsieben" și „facemfrauda" iar V.N. I.D.-ul „angelocosta".

Deși, așa cum s-a arătat mai sus, au existat date privind 509 de transferuri frauduloase, au fost identificate doar 29 de părți vătămate, care au și depus plângere, paguba totală fiind 18.726 euro, sumele transferate fiind cuprinse între 23 euro și 4.950 euro.

S-a apreciat că faptele inculpatului C.L.M., astfel cum au fost descrise mai sus, constituie infracțiunile de acces fără drept la sisteme informatice, transferul neautorizat de date informatice, perturbarea gravă a unui sistem informatic, deținerea fără drept de date informatice, fals informatic, fraudă informatică, efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, transmiterea fără drept de date de identificare în vederea de operațiuni financiare frauduloase, asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, înșelăciune în convenții calificate și cu consecințe deosebit de grave, spălare de bani și furt, fiind prevăzute de art. 42 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 45 din Legea nr. 161/2003, art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 48 din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen., art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., și art. 23 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 656/2002 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 208 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. săvârșite în concurs, uneori ideal, alteori real, prev.de art. 33 lit. a) și b) C. pen., pentru care a fost condamnat.

La individualizarea pedepselor, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 3201 C. proc. pen., cu consecința reducerii limitelor de pedeapsă, dar și sinceritatea și colaborarea de care a dat dovadă încă de la momentul descoperirii sale inculpatul C.L., acesta fiind cooperant pe parcursul anchetei și încercând să ajute la identificarea celorlalți participanți, purtând discuții cu reprezentanți ai companiei eBay despre slăbiciunile sistemului lor de securitate, de starea sa de sănătate precară și dovedită cu acte medicale, de situația sa personală și familială, astfel că a reținut aceste împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare prevăzute de art. 74 C. pen. însă, pe de altă parte, a avut în vedere și numărul mare de acte materiale, numărul mare de infracțiuni și prejudiciul însemnat pe care 1-a cauzat.

Pedepsele au fost contopite potrivit dispozițiilor prev. de art. 33, 34 C. pen., dându-se spre executare pedeapsa de 5 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Având însă în vedere numărul mare de infracțiuni, instanța i-a aplicat și un spor de 1 an, astfel că s-a dispus ca inculpatul să execute în total o pedeapsă de 6 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., cu executare în regim de detenție.

Din durata pedepsei s-a dedus perioada reținerii și arestării preventive.

S-a apreciat că faptele inculpatului V.N. astfel cum au fost descrise mai sus, constituie infracțiunile de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, complicitate la efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, transmiterea de date fără drept în vederea efectuării de operațiuni financiare frauduloase, spălare de bani și complicitate la infracțiunea de furt, prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen., art. 26 C. pen. rap. la art. 27 alin. (2) din Legea nr. 3 65/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 23 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 656/2002 și art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. săvârșite în concurs ideal și, respectiv, real prev. de art. 33 lit. a) și b) C. pen.

La individualizarea pedepselor, instanța de fond a avut în vedere, în primul rând, dispozițiile art. 3201 C. pr.pen., precum și atitudinea sinceră pe parcursul procesului penal și în cursul urmăririi penale a acestui inculpat, participatia sa concretă la actele materiale și partea din prejudiciu pentru care se face vinovat.

Pedepsele au fost contopite în pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare la care, față de numărul de infracțiuni și gravitatea acestora, instanța a adăugat un spor de 6 luni, astfel că s-a dispus ca inculpatul să execute o pedeapsă de 3 ani închisoare, în regim de detenție, deducându-se perioada reținerii și arestării preventive.

În sarcina inculpatului A.P.C. s-a reținut săvârșirea infracțiunilor de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, complicitate la efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, spălare de bani și complicitate la infracțiunea de furt, prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen., art. 26 C. pen. rap. art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 23 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 656/2002, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. săvârșite în concurs ideal și, respectiv, real, prev. de art. 33 lit. a) și b) C. pen.

La individualizarea pedepselor instanța de fond a avut în vedere dispozițiile prev. de art. 3201 C. proc. pen., atitudinea sinceră și comportarea bună pe parcursul procesului penal, dar și numărul mare de acte materiale și prejudiciul însemnat la a cărui producere a contribuit.

Pedepsele au fost contopite în pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare la care, față de numărul de infracțiuni și gravitatea acestora, instanța a aplicat un spor de 6 luni, astfel că a dispus ca inculpatul să execute o pedeapsă de 3 ani închisoare cu executare în regim de detenție și cu deducerea perioadei reținerii și arestării preventive.

Apărătorii inculpaților au solicitat instanței schimbarea încadrării juridice a faptelor din dispozițiile art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. și art. 49 din Legea nr. 161/2003, aflate în concurs, în infracțiunea prev. de art. 49 din Legea nr. 161/2003 care prevede o varietate specială a înșelăciunii și care s-ar aplica cu prioritate, susținând că reținerea ambelor infracțiuni ar duce la aplicarea a două pedepse pentru o singură faptă, ori în subsidiar numai în infracțiunea prev. de art. 215 C. pen.

Au mai solicitat și înlăturarea dispozițiilor alin. (5) al art. 215 C. pen., arătând că prejudiciul trebuie stabilit în concret pentru fiecare inculpat în funcție de participatia sa la săvârșirea faptei, și nu să se rețină pentru fiecare inculpat producerea întregului prejudiciu.

Pentru inculpații A.C.P. și V.N., cererea de schimbarea încadrării a fost respinsă, întrucât aceștia nu au fost trimiși în judecată sub aspectul infracțiunilor prev. de art. 215 C. pen. și art. 49 din Legea nr. 161/2003.

Cât privește pe inculpatul C.L.M., într-adevăr acesta a fost trimis pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune calificată în convenții cu consecințe deosebit de grave, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. și fraudă informatică art. 49 din Legea nr. 161/2003.

S-a apreciat că încadrarea juridică dată faptelor este corectă, fiind incidente dispozițiile privind concursul de infracțiuni.

Nu s-a putut susține că cele două incriminări privesc modalități ale aceleiași infracțiuni, una generală și una specială care s-ar aplica cu prioritate.

S-a reținut, în primul rând, că obiectul juridic special este diferit. Infracțiunea de înșelăciune protejează în primul rând patrimoniul persoanei împotriva oricărei păgubiri prin inducerea în eroare deci, în subsidiar, protejează încrederea cu ocazia încheierii convențiilor, pe când infracțiunea de fraudă informatică protejează, în principal, securitatea sistemelor și datelor informatice, inclusiv atunci când -urmare a atingerii acestora - se produce o pagubă, în subsidiar protejându-se patrimoniul persoanei.

Și sub aspectul conținutului constitutiv s-a reținut că diferența este fundamentală. Infracțiunea de înșelăciune are ca element material inducerea în eroare, prin prezentarea ca adevărate a unei împrejurări mincinoase ori ca mincinoasă a unei împrejurări adevărate.

De asemenea, s-a reținut că pentru existența infracțiunii, este necesar ca în urma acestei induceri în eroare să se producă o pagubă.

Infracțiunea de fraudă informatică are ca element material una din acțiunile de introducere de date informatice, modificarea de date informatice, ștergere de date informatice, restricționarea accesului la date informatice sau împiedicarea funcționării unui sistem informatic. Intre acest element material și urmarea imediată, respectiv producerea unei pagube, s-a apreciat că este necesar să existe legătura de cauzalitate, rară să existe medierea unei induceri în eroare. Atunci când paguba nu se produce direct prin introducerea, ștergerea, modificarea de date informatice, ci aceste operațiuni contribuie la inducerea în eroare a unei persoane, iar paguba este urmarea inducerii în eroare, va exista infracțiunea de înșelăciune, falsul informatic sau frauda informatică fiind doar un mijloc de săvârșire a înșelăciunii calificate.

S-a apreciat că, în cauză inculpatul C. a săvârșit infracțiunea de fraudă informatică în concurs real și etiologic cu infracțiunea de înșelăciune în convenții, frauda informatică fiind săvârșită doar pentru a pregăti și înlesni săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

Practic, înainte de a începe săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, inculpatul a introdus date în sistemul informatic al Companiei eBay și a copiat date informatice din acest sistem, provocând un prejudiciu de 5.891,34 dolari SUA, procurându-și în acest sens datele reale ale angajaților companiei, apoi datele reale ale participanților la licitații și ale licitațiilor, codul sursă și alte aplicații utile activității companiei.

Toate aceste activități au pregătit și înlesnit săvârșirea ulterioară a infracțiunii de înșelăciune.

De asemenea, întâi a introdus în sistem informatic datele obținute pentru a contacta și câștiga încrederea victimelor, apoi le-a indus în eroare, prezentându-le ca adevărată împrejurarea neadevărată că dacă plătesc în contul indicat o anumită sumă, vor primi bunul pe care nu-1 putuseră primi la licitație.

S-a observat deci, că prejudiciul cauzat persoanelor fizice - părți civile - nu este urmarea directă, imediată a introducerii, modificării, ștergerii de date informatice, ci este urmarea inducerii în eroare a acestor persoane cu privire la achiziționarea unui bun.

Ca urmare, inculpatul a săvârșit ambele infracțiuni în concurs real și etiologic.

S-a apreciat că instanța nu se află nici în situația absorbției infracțiunii de fraudă informatică în infracțiunea de înșelăciune întrucât, chiar dacă s-ar reține că frauda informatică reprezintă o modalitate, un mijloc prin intermediul căruia a fost săvârșită infracțiunea de înșelăciune, dispozițiile alineatului alin. (2) al art. 215 C. pen. prevăd, în mod expres, că în această situație sunt aplicabile dispozițiile privind concursul de infracțiuni, neexistând o infracțiune complexă.

Nu s-a putut susține că se ajunge la dubla sancționare pentru o singură faptă, întrucât pedeapsa pentru infracțiunea prev. de art. 49 din Legea nr. 161/2003 se aplică pentru fapta inculpatului de a introduce și de a-și însuși date din sistemul informatic, cu consecința producerii unei pagube, iar pedeapsa pentru infracțiunea prev. de art. 215 C. pen. se aplică pentru o altă faptă, respectiv aceea de a induce în eroare părțile vătămate cu consecința producerii unei pagube.

Instanța de fond a apreciat că în mod corect s-a reținut prin actul de sesizare alineatul 5 al art. 215 C. pen., întrucât, în concret, inculpatul C.L. a realizat păgubirea tuturor părților civile, el fiind practic coordonatorul întregii activități infracționale, ori prejudiciul, în această situație, depășește cu mult suma de 200.000 lei prev. de art. 146 C. pen.

Sub aspectul laturii civile, a fost obligat inculpatul C.L.M. la plata sumelor datorate părților civile păgubite prin infracțiunea de înșelăciune cu ocazia convențiilor încheiate on-line, singur, întrucât ceilalți doi inculpați nu au participat la săvârșirea acestor fapte.

De asemenea, același inculpat a fot obligat la plata sumei de 5.891,34 dolari SUA către compania eBay, prejudiciu produs prin sustragerea datelor unui număr mare de angajați și clienți ai companiei.

Cât privește suma de 3 milioane dolari SUA solicitată de compania eBay, instanța a apreciat că nu poate fi admisă. Pe de o parte nu a fost dovedită această sumă, iar pe de altă parte, partea civilă a arătat că această sumă ar reprezenta contravaloarea prestației unui colectiv de specialiști pentru realizarea sistemului de securitate și pentru îmbunătățirea acestuia, după ce a fost penetrat de inculpat.

În aceste condiții, s-a considerat că nu există nici legătură de cauzalitate între fapta inculpatului și pretinsul prejudiciu, întrucât inculpatul nu a distrus sau deteriorat sistemul de securitate, ci 1-a evitat, prin folosirea fără drept a unui user și a unei parole puse la dispoziție de un angajat al companiei, apoi prin folosirea user-ului și parolei celor 7 angajați care au accesat link-ul indicat de inculpat și au introdus aceste date.

Pentru restabilirea situației anterioare s-a apreciat că este suficientă dezactivarea user name - urilor și parolelor procurate de inculpat, nu refacerea întregului sistem de securitate.

Cât privește constituirile de părți civile ale persoanelor vătămate prin transferuri din conturile bancare deținute în banca Poște Italiene, au fost obligați, în solidar, la acoperirea prejudiciului, întrucât la producerea acestuia au contribuit cu toții.

S-a dovedit însă că, în realitate, numărul transferurilor și sumele primite prin transfer de către inculpați din această activitate infracțională au fost mult mai mari, dar nu au putut fi identificate persoanele păgubite.

S-a considerat că aceste sume au fost produsul infracțiunii de furt și de operațiuni financiare frauduloase și obiectul spălării de bani, ca urmare, în temeiul art. l 18 lit. a) și e) C. pen. s-a dispus confiscarea de la fiecare inculpat a diferenței dintre sumele pe care le-a primit prin aceste operațiuni de transferuri și sumele la care a fost fiecare obligat pentru despăgubirea părților civile.

S-au menținut măsurile asigurătorii luate în cauză pentru a garanta recuperarea pagubei și, eventual, executarea confiscării, iar inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Cât privește sesizarea privind pretinsa încălcare a obligațiilor de către inculpatul A.P.C., sesizarea a fost respinsă, motivat de aceea că această încălcare nu a fost urmare a relei-credințe, așa cum cer dispozițiile art. 16010 lit. b) C. proc. pen. și care ar atrage revocarea liberării și emiterea din nou a mandatului de arestare, ci datorită neînțelegerii cu lucrătorul de poliție desemnat să-l supravegheze, care fie nu a putut face dovada că datele i-au fost de la început stabilite și aduse la cunoștință, din anexa la foaia de supraveghere nereieșind data următoarei prezentări, fie, în alte zile, nu a fost găsit de către inculpat.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă I. C. C.J. - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Vâlcea și inculpații C.L.M., V.N. și A.P.C.

Parchetul a solicitat desființarea hotărârii pentru următoarele motive:

- nu s-a acordat semnificația corespunzătoare disp. art. 72 C. pen. și, pe cale de consecință, instanța a aplicat pedepse greșit cuantificate, care nu corespund gravității faptelor reținute în sarcina inculpaților;

- s-a omis a se dispune confiscarea, în vederea distrugerii, a următoarelor bunuri ale inculpaților: de la inculpatul C. un telefon mobil, un hard disc extern, un laptop și un hard disc, iar de la inculpatul V. nouă telefoane mobile, două cartele S.U.V.I. și un laptop, bunuri nominalizate și identificate în declarația de apel.

Inculpații, la rândul lor au criticat hotărârea pronunțată sub aspectul modalității de executare și a cuantumului pedepsei, considerând că acestea încalcă principiul proporționalității care ar trebui să existe între gravitatea faptei și sancțiune, pe de o parte, respectiv între gravitatea faptei și modalitatea de executare sancțiunii, pe de altă parte.

În acest sens, inculpații au solicitat o valorificare mai pronunțată a elementelor care caracterizează pozitiv persoana lor, prin reținerea circumstanțelor atenuante.

Prin Decizia penală nr. 12/ A din 11 februarie 2013, Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Vâlcea împotriva sentinței penale nr. 99 din 23 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în Dosarul nr. 1444/90/2011, pe care a desființat-o, în parte și, rejudecând, a dispus confiscarea, în vederea distrugerii, a următoarelor bunuri astfel:

- de la inculpatul C.L.M.:

- bun telefon mobil, având încorporate o cartelă S.I.M. Wind și un card de memorie;

- un hard disk extern de culoare neagră;

- un laptop de culoare neagră;

- un hard disk marca, capacitate 500 G.B.

- de Ia inculpatul V.N.:

- un telefon mobil marca L.G.;

- un telefon mobil N.;

- un telefon mobil N.;

- un telefon mobil marca S.;

- un telefon mobil marca L.G.;

- un telefon mobil marca S.;

- o cartelă S.I.M. Wind;

- o cartelă S.I.M. O.;

- un telefon mobil marca S.E. care are încorporată cartela S.I.M. V.;

- un telefon mobil marca N.;

- un telefon mobil marca N., care are încorporată cartela S.I.M. V.;

- un laptop marca C. împreună cu un adaptor și un cablu de alimentare. A menținut restul dispozițiilor sentinței atacate.

A respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații C.L.M., V.N. și A.P.C. împotriva aceleiași sentințe.

Examinând hotărârea apelată prin prisma motivelor de apel invocate, Curtea a considerat că doar apelul parchetului este fondat, sub aspectul omisiunii aplicării dispozițiilor art. 118 C. pen.

Din perspectiva acestor prevederi, s-a considerat că bunurile: un telefon mobil marca N., având încorporate o cartelă S.I.M. Wind și un card de memorie; un hard disk extern marca W.D. de culoare neagră; un laptop de culoare neagră marca H.P.; un hard disk marca S.; un telefon mobil marca L.G.; un telefon mobil N.; un telefon mobil N.; un telefon mobil marca S.; un telefon mobil marca L.G.; un telefon mobil marca S.; o cartelă S.I.M. Wind; o cartelă S.I.M. O.; un telefon mobil marca S.E. care are încorporată cartela S.I.M. V.; un telefon mobil marca N.; un telefon mobil marca N., care are încorporată cartela S.I.M. V.; un laptop marca C., împreună cu un adaptor și un cablu de alimentare, au fost utilizate de inculpați la săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost condamnați prin sentința apelată.

S-a apreciat, astfel, că situația de mai sus, respectiv utilizarea bunurilor în scopuri nelegale justifică confiscarea bunurilor nominalizate, conform art. 118 lit. b) C. pen., impunându-se distrugerea acestora, cu atât mai mult cu cât, pe calculatorul inculpatului C. se regăsesc și aplicațiile sustrase de acesta de la compania E.

Cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei, dar și a modalității de executare, aspecte contestate deopotrivă de parchet și de către inculpați, Curtea a observat că prima instanță a valorificat în mod judicios dispozițiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., art. 72, art. 52, art. 74 și art. 76 C. pen. (pentru inculpatul C) dar și dispozițiile art. 57 C. pen.

În analizarea motivului de apel circumscris dispozițiilor legale menționate, instanța de apel a reținut, sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate fiecărui inculpat, că au fost valorificate mai întâi disp. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., inculpații solicitând judecarea lor în procedură simplificată, dar și criteriile generale, astfel cum sunt ele arătate în conținutul art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptei, persoana inculpaților, care nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, consecințele infracțiunilor săvârșite de aceștia, reflectate în întinderea prejudiciului cauzat.

În concret, operațiunile financiare frauduloase (fraudă informatică), spălarea de bani și infracțiunile de înșelăciune, de furt în forma autoratului ori a coautoratului, după caz, sunt infracțiuni grave care trebuie să se reflecte în cuantumul pedepsei.

Este adevărat că inculpații au recunoscut săvârșirea infracțiunilor comise, că nu au antecedente penale, că din punct de vedere al statului social sunt căsătoriți, au familii, copii, însă aceste elemente, care caracterizează în mod pozitiv persoana lor, nu au forța juridică necesară atenuării mai accentuate a pedepsei, prin considerarea lor drept circumstanțe în sensul dispozițiilor art. 74 lit, a), b) și c) C. pen.

Nici majorarea pedepselor, așa cum solicită parchetul, nu a fost considerată justificată pentru că la individualizarea pedepsei, nu numai gravitatea infracțiunii și consecințele acesteia sunt determinante, ci și celelalte elemente, care circumstanțiază pozitiv persoana inculpaților, astfel cum acestea au fost prezentate anterior.

În aceeași ordine de idei, Curtea a reamintit că întinderea sancțiunii trebuie să aibă la bază principiul umanismului, adică pedeapsa nu trebuie să provoace suferințe mai mari decât cele care decurg, în mod justificat, din săvârșirea unei infracțiuni.

Cuantumul fiecărei pedepse aplicate inculpaților a fost apreciat ca fiind în măsură să satisfacă disp. art. 52 C. pen. și să conducă la reeducarea inculpaților, dar și la prevenția generală, având ca finalitate descurajarea persoanelor predilecte la săvârșirea unor astfel de infracțiuni.

Modalitatea de executare a pedepsei în condiții de penitenciar a fost considerată în măsură să atingă dezideratul către care se îndreaptă dispozițiile sus menționate, respectiv de formare a unei atitudini corecte față de lege și față de valorile sociale ocrotite de aceasta, instanța de apel susținând că numai prin executarea efectivă a pedepsei inculpații vor conștientiza că repetarea unor astfel de infracțiuni are consecințe grave asupra persoanei lor, dar și asupra familiei din care provin, acestea fiind private de compania inculpaților.

Împotriva hotărârii pronunțate de către instanța de apel au declarat recurs inculpații V.N., C.L.M. și A.C.P., susținând cazurile de casare prevăzute de art. 385 alin. (1) pct. 14, 17, 17 și 21 C. proc. pen.

Recurentul inculpat C.L.M. a formulat critici ce vizează cazurile de casare prev. de art. 385 alin. (1) pct. 17, 18 și pct. 14 C. proc. pen.

Sub aspectul dispozițiilor art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. pr.pen. a solicitat schimbarea încadrării juridice reținută în ceea ce-l privește, apreciind că fapta de înșelăciune este absorbită de infracțiunea menționată de art. 49 din Legea nr. 161/2003, astfel încât se impune înlăturarea textului art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen și menținerea la încadrarea juridică a faptelor săvârșite doar a dispozițiilor art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu reținerea cauzei legale de reducere a limitelor de pedeapsă prevăzută de art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., aplicându-se o sancțiune corespunzătoare.

A considerat că în mod greșit s-a reținut în sarcina sa infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. împreună cu infracțiunea sancționată de art. 49 din Legea nr. 161/2003, în concurs real, întrucât textul art. 49 din Legea nr. 161/2003 se referă la un prejudiciu patrimonial generat unei persoane prin introducerea, modificarea sau ștergerea de date informatice, prin restrângerea, restricționarea accesului la aceste date sau prin împiedicarea funcționării normale a unui sistem informatic, cu scopul obținerii unui beneficiu material.

În acest sens, a apreciat că elementul de inducere în eroare nu este, prin el însuși, generator de prejudiciu, ci chiar o modalitate de comitere a faptei prevăzute de art. 49 din Legea nr. 161/2003.

Inculpatul C.L.M. a mai invocat și critici circumscrise dispozițiilor art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., considerând exagerată pedeapsa rezultantă sub aspectul cuantumului acesteia. în acest sens, a solicitat instanței să reaprecieze necesitatea adăugării sporului de pedeapsă de 1 an, deoarece apreciază că pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare este prea severă.

A precizat că nu mai susține cazul de casare întemeiat pe dispozițiile art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., la care s-a referit în motivele scrise de recurs.

Recurentul inculpat V.N. și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 385 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. referindu-se la neaplicarea dispozițiilor art. 74 lit. a) și c) C. pen, și a menționat că deși instanța de fond și cea de apel s-au referit la împrejurarea că inculpatului V.N. îi sunt aplicabile circumstanțele atenuante amintite, acestea nu se regăsesc în soluțiile pronunțate, sub aspectul modalității de executare stabilite.

A apreciat că instanța de fond avea posibilitatea să dispună suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului, în cuantum de .3 ani închisoare, având în vedere că acesta s-a reintegrat în societate, este căsătorit, așteaptă un copil și s-a conformat întocmai măsurilor de supraveghere dispuse de către instanță până în prezent.

Recurentul inculpat A.C.P. și-a întemeiat recursul, în primul rând, pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 21 C. proc. pen., susținând că judecata a avut loc fără citarea legală a părților vătămate, aspect de natură a-l împiedica a lua legătura cu părțile vătămate.

Astfel, s-a raportat la dispozițiile art. 174 pct. 3 teza a II-a C. proc. pen. care prevede că, în cazul în care părțile civile nu și-au desemnat un reprezentant comun pentru buna desfășurare a procesului penal, procurorul sau instanța de judecată poate desemna prin încheiere, un avocat din oficiu pentru a le reprezenta interesele, iar încheierea va fi comunicată părților civile.

În al doilea rând, apărătorul ales al inculpatului a invocat prevederile art. 3859 alin. (1) pct. 17 C pr. pen. în raport de neaplicarea, de către instanțe a dispozițiilor art. 74 C. pen, susținând, în esență critici similare celor anterior menționate, formulate de către recurentul V.N.

A subliniat, în plus, faptul că a participat, în anul 2013, la un concurs internațional de caiac - canoe, unde a reprezentat țara noastră și s-a clasat în primele patru locuri.

Prin urmare, și în cazul acestui inculpat s-a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 74 C. pen. și ale art. 861 C. pen.

Analizând decizia recurată, atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, potrivit art. 385 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Pitești la 11 februarie 2013, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care hotărârea menționată este supusă casării potrivit motivelor de recurs prevăzute de art. 3859 C. proc. pen., în formularea în vigoare anterior modificării acestui text prin actul normativ menționat.

Verificând îndeplinirea cerințelor formale prevăzute de art. 38510 alin. (1) și (2) C. proc. pen., se constată că doar recursul formulat de către recurentul inculpat C.L.M., vizând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 17 și 14 C. proc. pen., a fost motivat cu respectarea obligațiilor impuse de art. 38510 alin. (2) C. proc. pen. (fiind depus la dosar la data de 23 iulie 2013 - filele nr. 88-94 dosar), în timp ce motivele de recurs formulate de inculpații V.N. și C.A.P. au fost înaintate Înaltei Curți în ședință publică, la termenul din 25 noiembrie 2013, cu nerespectarea prevederilor legale arătate.

I. În legătură cu critica invocată de recurentul inculpat C.L.M., subsumată cazului de casare întemeiat pe dispozițiile art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., se rețin următoarele:

Solicitarea inculpatului C.L.M. de schimbare a încadrării juridice a faptelor săvârșite, prin înlăturarea textului art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen și menținerea doar a dispozițiilor art. 49 din Legea nr. 161/2003 reprezintă o reiterare a aceleiași cereri formulată în fața instanței de fond.

Reținând că instanța de fond a respins cererea inculpatului, iar acesta nu a reluat această critică și în fața instanței de apel, se constată că infracțiunea de fraudă informatică prevăzută în art. 49 din Legea nr. 161/2003 constă în fapta de a cauza un prejudiciu patrimonial unei persoane prin introducerea, modificarea sau ștergerea de date informatice, prin restricționarea accesului la aceste date ori prin împiedicarea, în orice mod, a funcționării unui sistem informatic, în scopul de a obține un beneficiu material pentru sine sau pentru altul.

Rezultă, așadar, că norma anterior enunțată presupune, ca element material, desfășurarea unor activități specifice (introducere/modificare/ștergere de date informatice, restricționarea accesului la asemenea date, împiedicarea funcționării unui sistem informatic) în scopul obținerii unui folos patrimonial, având ca rezultat producerea unei pagube.

În cazul infracțiunii de înșelăciune, elementul material constă în inducerea în eroare, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust.

Obiectul juridic special al infracțiunii de înșelăciune este reprezentat de relațiile sociale referitoare la protecția patrimoniului împotriva actelor de fraudare realizate în contextul încheierii sau executării convențiilor, pe când infracțiunea de fraudă informatică are ca obiect juridic special relațiile sociale care protejează patrimoniul unei persoane, atunci când prezența respectivei persoane în spațiul cibernetic se cuantifică într-un anumit volum de date stocate într-un sistem informatic sau vehiculate într-o rețea.

În ambele cazuri, cauzarea unui prejudiciu este o condiție de existență a infracțiunii în forma consumată, pe când producerea unei pagube constituie doar pentru infracțiunea prev. de art. 215 C. pen. un element al laturii subiective, fiind prevăzută expres ca și scop al inducerii în eroare.

În speță, inculpatul, înainte de a începe săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, a introdus, în prealabil, date în sistemul informatic al companiei eBay și a copiat date informatice din acest sistem, provocând un prejudiciu de 5.891,34 dolari SUA, procurându-și astfel date reale ale angajaților companiei, apoi datele reale ale participanților la licitații și ale licitațiilor, codul sursă și alte aplicații utile activității companiei.

De asemenea, din probele administrate în cauză a rezultat că, mai întâi a introdus în sistem informatic datele obținute pentru a contacta și câștiga încrederea victimelor, iar apoi le-a indus pe acestea în eroare, precizând, în mod neadevărat, că plata unei sume în contul indicat de inculpat va determina primirea bunului pentru care victimele pierduseră anterior licitația.

Drept urmare, în cauza de față, la încadrarea juridică nu se are în vedere existența unui concurs ideal, caracterizat prin comiterea unei singure acțiuni care întrunește elementele constitutive ale mai multor infracțiuni, conform art. 33 lit. b) C. pen., ci suntem în prezența unor fapte distincte, ce s-au succedat și care corespund unor norme de incriminare diferite, între cele două infracțiuni existând o relație de conexitate de tip mijloc-scop.

Așa cum în mod corect a reținut instanța de fond, prejudiciul cauzat părților civile nu este urmarea directă, imediată a introducerii, modificării, ștergerii de date informatice, ci a inducerii în eroare a acestor persoane cu privire la achiziționarea unui bun.

Potrivit art. 215 alin. (2) C. pen., înșelăciunea săvârșită prin folosire de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuși o infracțiune, se aplică regulile privind concursul de infracțiuni.

Ca atare, atunci când paguba nu se produce, în mod direct și necesar, doar prin simpla introducere, ștergere, modificare de date informatice, ci aceste operațiuni contribuie mai apoi la inducerea în eroare a unei persoane, iar paguba produsă este urmarea acestei induceri în eroare, se apreciază că există și infracțiunea de înșelăciune, de sine stătătoare, frauda informatică fiind doar un mijloc de săvârșire a înșelăciunii în formă calificată.

Prin urmare, critica analizată va fi respinsă, apreciindu-se că instanța de fond a reținut în mod corect că inculpatul Concioiu a săvârșit infracțiunea de fraudă informatică în concurs real și etiologic cu infracțiunea de înșelăciune în convenții.

II. În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 385 alin. (1) pct. 21 C. proc. pen., invocat de inculpatul A.C.P., care a susținut că judecata cauzei a avut loc fără citarea legală a părților vătămate, aspect de natură a-1 împiedica să ia legătura cu părțile vătămate, instanța de recurs constată că aceste prevederi legale au fost menționate în cuprinsul motivelor scrise de recurs depuse de recurent la termenul din 25 noiembrie 2013, cu ocazia dezbaterilor (fila nr. 257 dosar).

Astfel, critica a fost invocată cu depășirea termenului impus de art. 38510 alin. (2) C. proc. pen., anterior menționat, iar în raport de sancțiunea prevăzută de dispozițiile art. 38510 alin. (2)1 C. proc. pen., ce obligă la luarea în considerare doar a cazurilor de casare ce pot fi analizate din oficiu de către instanță, se observă că cele precizate de inculpat nu se înscriu printre asemenea cazuri.

De asemenea, se are în vedere și împrejurarea că recursul examinat nu se circumscrie dispozițiilor art. 385 alin. (3) C. proc. pen., decizia atacată fiind pronunțată în faza procesuală a apelului.

Prin urmare, în raport de aspectele anterior menționate, se apreciază că susținerile inculpatului nu se circumscriu niciunui caz de casare ce se examinează din oficiu, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.

III. Referitor la motivul de recurs formulat de către recurenții V.N. și A.C.P., circumscris de către aceștia cazului de casare prevăzut de art. 385 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. referitor la neaplicarea de către instanțe a prevederilor art. 74 C. pen., se constată că, în realitate, critica formulată nu se circumscrie cazului de casare arătat, atât timp cât ceea ce se învederează instanței reprezintă solicitări de reindividualizare a pedepselor aplicate recurenților inculpați, în sensul fie al aplicării unei pedepse mai blânde, fie al solicitării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate, în considerarea reținerii unor circumstanțe atenuante judiciare privind persoana recurenților.

Așa fiind, aspectele invocate de recurenții menționați nu privesc greșita aplicare a unor dispoziții legale, ci se înscriu în dispozițiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. prevăzut de reglementarea în vigoare înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării „în cazul în care s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen., sau în alte limite decât cele prevăzute de lege", acesta fiind și cazul de casare în temeiul căruia instanța va proceda la analizarea aspectelor invocate, deopotrivă cu examinarea criticilor similare formulate de recurentul C.L.M.

Din considerentele soluției pronunțate de către instanța de fond, menținută de către instanța de apel, rezultă că la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului C.L.M. instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 3201 C. proc. pen., cu consecința reducerii limitelor de pedeapsă, dar sinceritatea și colaborarea de care acesta a dat dovadă încă de la momentul descoperirii faptelor sale, de starea de sănătate precară a inculpatului și dovedită cu acte medicale și situația sa personală și familială, împrejurările menționate fiind reținute ca circumstanțe atenuante judiciare prevăzute de art. 74 C. pen.

Pe de altă parte, instanța a avut în vedere și numărul mare de acte materiale, numărul mare de infracțiuni și prejudiciul însemnat pe care l-a cauzat, astfel că i-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Având însă în vedere numărul mare de infracțiuni săvârșite, instanța a aplicat inculpatului și un spor de 1 an închisoare, dispunând ca inculpatul să execute, în total, o pedeapsă de 6 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., cu executare în regim de detenție.

De asemenea, la individualizarea pedepselor aplicate inculpaților V.N. și A.C.P., instanța de fond a avut în vedere, în primul rând, dispozițiile art. 3201 C. pr.pen., precum și atitudinea sinceră a acestor inculpați pe parcursul procesului penal și în cursul urmăririi penale, participația concretă la actele materiale și partea din prejudiciu pentru care se fac vinovați, astfel că le-a aplicat inculpaților pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare la care, față de numărul de acte materiale și infracțiuni și de gravitatea acestora, a adăugat un spor de 6 luni, dispunând ca inculpații să execute, fiecare, o pedeapsă de 3 ani închisoare, în regim de detenție.

Înalta Curte are în vedere împrejurarea că procesul de individualizare al pedepsei trebuie să aibă în vedere dispozițiile părții generale ale C. pen., limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social concret al faptei săvârșite precum și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, cu respectarea principiului proporționalității și potrivit scopului preventiv al aplicării pedepsei.

În cauză sunt incidente dispozițiile legale privind sancționarea concursului de infracțiuni, care presupun, mai întâi, stabilirea pedepselor aplicate pentru fiecare infracțiune concurentă și, ulterior, aplicarea pedepsei pentru întreg concursul de infracțiuni.

Constatând că pedepsele aplicate inculpaților de către instanța de fond pentru fiecare infracțiune reținută în sarcina lor au fost corect individualizate, m raport de circumstanțele reale ale comiterii faptelor, natura, gravitatea și gradul ridicat de pericol social al acestora, dar și de atitudinea adoptată de inculpați în cursul procesului penal, aspect ce a determinat aplicarea cauzei legale de reducere a pedepsei prevăzute de art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., se reține însă că recunoașterea săvârșirii faptelor reținute în actul de sesizare a instanței nu poate fi valorificată ca circumstanță atenuantă judiciară prevăzută în art. 74 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. pen., întrucât acestei conduite procesuale nu i se poate acorda o dublă valență juridică.

În continuare, se apreciază că aplicarea pedepsei unor persoane care au săvârșit mai multe infracțiuni în concurs se realizează, potrivit art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., prin raportare la cumulul juridic, operațiune care impune aplicarea pedepsei celei mai grele, la care instanța poate adăuga un spor variabil, reprezentat de stabilirea pedepsei într-un cuantum de până la maximul special al acesteia, iar atunci când aceasta nu este o măsură îndestulătoare, instanța poate adăuga un spor de până la 5 ani.

Din acest punct de vedere, Înalta Curte consideră că necesitatea aplicării unui spor și cuantumul acestuia trebuie să se întemeieze pe gradul concret de periculozitate socială rezultat din pluralitatea de infracțiuni și din întregul context al elementelor circumstanțiale ale cauzei.

În acest sens, unele dintre criteriile cristalizate în practică privesc multitudinea și gravitatea infracțiunilor și actelor materiale aflate în concurs - aspecte reținute de către instanța de fond - dar și stăruința incupaților în acest gen de infracțiuni după finalizarea activității infracționale analizate, comportament de natură a atribui repetării actelor cu caracter ilegal un caracter sistemic, de obișnuință, de perpetuitate a comportamentului infracțional. De asemenea, necesitatea aplicării sporului de pedeapsă trebuie să decurgă nu doar din simpla existență a dispozițiilor legale, ci din insuficiența pedepsei celei mai grele aplicate inculpaților, în raport de pericolul social concret al infracțiunii și de persoana inculpaților.

Cât privește modalitatea de executare a pedepsei aplicate de către instanță, aceasta trebuie stabilită în lumina principiului proporționalității pedepselor, astfel încât să se elimine riscul săvârșirii unei noi infracțiuni de către inculpați și să se creeze condițiile efective pentru ca factorii pozitivi reținuți în favoarea acestora să-și producă efectele în mod real și să conducă la reinserția socială a inculpaților.

Din aceste perspective, se constată că toți cei trei inculpați sunt persoane tinere, cu un bun potențial de reintegrare socială și reabilitare.

Inculpatul C.L.M. nu a mai săvârșit fapte prevăzute de legea penală și are un înalt nivel de pregătire în domeniul informaticii, inculpatul V.N. nu are antecedente penale, s-a reintegrat în societate, s-a căsătorit și așteaptă un copil, lucrând în domeniul vânzărilor, iar inculpatul A.C.P. (de asemenea, fără antecedente penale) este la prima abatere de acest gen și este sportiv de performanță, participând în vara anului 2013 la un concurs internațional de kaiac -canoe, unde s-a clasat în primele patru locuri.

Deși, în raport de valoarea foarte mare a prejudiciului produs și de gravitatea infracțiunilor săvârșite, Înalta Curte apreciază că în speță nu se impune aplicarea dispozițiilor art. 74 C. pen. pentru niciunul dintre inculpați, cu toate acestea, în considerarea principiului non reformatio in pejus (fiind investită doar cu recursurile declarate de inculpați) și a argumentelor anterior menționate, reapreciind asupra modului de individualizare a pedepselor pentru asigurarea aplicării corecte a principiului proporționalității, potrivit scopului preventiv al aplicării pedepsei, instanța de recurs va dispune înlăturarea sporului de 1 an închisoare aplicat inculpatului C.L.M.

Pentru aceleași considerente, în ceea ce-i privește pe inculpații V.N. și A.C.P., deși apreciază ca necesară menținerea sporului de 6 luni închisoare aplicat acestora, instanța constată ca îndeplinite condițiile prevăzute de art. 861 C. pen., sub aspectul cuantumului maxim al pedepsei aplicate în cazul concursului de infracțiuni, a lipsei antecedentelor penale ale inculpaților și a elementelor referitoare la persoana inculpaților anterior arătate, considerând că pronunțarea hotărârii de condamnare și instituirea unui control judiciar strict constituie un avertisment suficient pentru aceștia.

Față de considerentele anterior expuse, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite, ca fiind fondate recursurile inculpaților, dată fiind incidența în speță a cazului de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., urmând a casa în parte decizia și sentința atacate, doar în aceste limite, cu menținerea celorlalte dispoziții.

IV. în baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursurilor, inclusiv onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenții inculpați V.N., C.L.M. și A.C.P. vor rămâne în sarcina statului, sens în care instanța va face aplicarea Protocolului încheiat între U.N.B.R. și Ministerul Justiției privind plata onorariilor apărătorilor din oficiu, în considerarea activităților desfășurate, anume studierea dosarului și asigurarea asistenței juridice a inculpaților pentru susținerea recursurilor declarate.

V. Prin încheierea pronunțată în Dosarul nr. 5766/1/2013 la 9 decembrie 2013, anterior datei redactării hotărârii de față, soluționând cererea formulată de către inculpatul C.L.M. având ca obiect contestație la executarea prezentei decizii, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a dispus calificarea sesizării drept cerere de îndreptare eroare materială și, potrivit art. 195 C. proc. pen., a dispus „îndreptarea erorii materiale din cuprinsul minutei Deciziei penale nr. 3764 din 29 noiembrie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 1444/90/2011, în sensul că pedeapsa rezultantă dată spre executare în regim de detenție inculpatului C.L.M., este de 5 ani închisoare și nu de 4 ani închisoare."

În consecință, făcând aplicarea art. 195 alin. (3) C. proc. pen., dispozitivul prezentei decizii penale include și îndreptarea erorii constatate prin încheierea din 9 decembrie 2013, anterior menționată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGH

D E C I D E

Admite recursurile declarate de inculpații V.N., C.L.M. și A.C.P. împotriva Deciziei penale nr. 12/ A din 11 februarie 2013 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează în parte decizia penală mai sus menționată și sentința penală nr. 99 din 23 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Vâlcea și, rejudecând:

1). înlătură sporul de 1 an închisoare aplicat inculpatului C.L.M. și dispune ca acesta să execute în regim de detenție pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare.

2). Conform art. 86 alin. (1) și art. 86 C. pen., dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare stabilită pentru fiecare dintre inculpații V.N. și A.P.C., pe durata unui termen de încercare de 8 ani.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen. obligă inculpații ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate de consilierul din cadrul Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul Vâlcea - în ce-l privește pe inculpatul V.N. și Tribunalul Arad - în ce-l privește pe inculpatul A.P.C.;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existență. Atrage atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepselor principale, se suspendă și executarea pedepselor accesorii aplicate inculpaților.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei și sentinței penale mai sus menționate. Cheltuielile judiciare determinate de soluționarea recursurilor declarate de inculpați rămân în sarcina statului.

Onorariul parțial al avocaților din oficiu desemnați pentru recurenții inculpați, în sumă de câte 75 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 29 noiembrie 2013.