Acquittals and rejection of civil claim affirmed in diverted mortgage credit fraud case

Deliberând asupra recursurilor de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 69/ F din 01 iunie 2011 pronunțată în Dosar nr. 107.2/112/2007 al Tribunalului Bistrița Năsăud, în baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului P.C.D., fără antecedente penale, de sub învinuirea săvârșirii infracțiunilor de:

- folosirea creditului bancar în alte scopuri decât cel pentru care a fost acordat prev. de art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) și art. 41 alin. (2) C. pen.;

- tentativă la infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 20 rap. la art. 215 alin. (1) și (5) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen.;

- înșelăciune pe parcursul executării convenției prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) și art. 41 alin. (2) C. pen.;

-spălare de bani prev. de art. 23 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 656/2002, rap. la art. 17 lit. e)) și art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 75 lit. a) și art. 41 alin. (2) C. pen.;

- infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen.

În baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului B.R., fără antecedente penale, de sub învinuirea săvârșirii infracțiunilor de:

- fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

- folosirea creditului în alte scopuri decât cel pentru care a fost acordat, prev. de art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) și art. 41 alin. (2) C. pen.;

- fals intelectual, prev. de art. 43 din Legea .nr. 82/1991, rap. la art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) și art. 41 alin. (2) C. pen.;

- tentativă la înșelăciune, prev. de art. 20 C. pen., rap. la art. 215 alin. (1) și (5) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen.;

- înșelăciune pe parcursul executării convenției, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) și art. 41 alin. (2) C. pen.;

-spălare de bani, prev. de art. 23 alin. (1) lit. a), b) și c din Legea nr. 656/2002, rap. la art. 17 lit. e) și art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) și art. 41 alin. (2) C. pen.;

- infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen.;

În baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen.: S-a dispus achitarea inculpatei D.O., fără antecedente penale, de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de:

- complicitate la infracțiunea de folosirea creditelor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate, prev. de art. 26 C. pen., rap. la art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

- complicitate la infracțiunea de înșelăciune pe parcursul exercitării convenției prev. de art. 26 C. pen., rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. Cu aplic. art. 75 lit. a) și art. 41 alin. (2) C. pen.;

- spălare de bani prev. de art. 23 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 656/2002, rap. la art. 17 lit. e) și art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) și art. 41 alin. (2) C. pen.;

- infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen.;

- spălare de bani prev. de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 rap. la art. 17 lit. e) și art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000;

- complicitate morală la infracțiunea de fals intelectual prev. de art. 26 C. pen., rap. la art. 43 din Legea nr. 82/1991, rap. lâ art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

În baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatei R.C., iară antecedente penale, de sub învinuirea săvârșirii infracțiunilor de:

- complicitate la infracțiunea de folosire a creditului în alte scopuri decât cel pentru care a fost acordat, prev. de art. 26 C. pen., rap. la art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) și art. 41 alin. (2) C. pen.;

- tentativă la infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 20 C. pen., rap. la art. 215 alin. (1) și (5) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen.;

- fals intelectual prev. de art. 43 din Legea nr. 82/1991, rap. 1 art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) și art. 41 alin. (2) C. pen.:

- înșelăciune pe parcursul executării convenției prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) și art. 41 alin. (2) C. pen.;

- spălare de bani prev. de art. 23 lit. a),b și c din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 17 lit. e) și art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, art. 75 lit. a) și art. 41 alin. (2) C. pen.;

- infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen.

În baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatei G. (H.) C.M., fără antecedente penale, de sub învinuirea săvârșirii infracțiunilor de:

- fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen., rap. la art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

- folosirea creditelor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate prev. de art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) și art. 41 alin. (2) C. pen.;

- spălare de bani, prev. de art. 23 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 656/2002 rap. la art. 17 lit. e) și art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplic.art. 75 lit. a) și art. 41 alin. (2) C. pen.:

- infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen.

În baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatei G.I., fără antecedente penale, de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. (1) C. pen.

A fost respinsă acțiunea civilă formulată de partea vătămată Statul Român - prin A.N.A.F. București ca fiind neîntemeiată.

S-a constatat că partea vătămată B.C.R. S.A.-sucursala Iași nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

S-a arătat că, într-un prim ciclu procesual, prin sentința penală nr. 296/ F din 18 decembrie 2007pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud, s-a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. achitarea inculpatului P.C.D., iară antecedente penale, de sub învinuirea săvârșirii infracțiunilor de:

- folosirea creditului bancar în alte scopuri decât cel pentru care a fost acordat, prev. de art. 10 lit c din Legea nr. 78/2000 cu aplic, art. 75 lit. a) și art. 41 alin. (2) C. pen.;

- tentativă la infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 20 rap. la art. 215 alin. (1) și (5) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen.;

- înșelăciune pe parcursul executării convenției, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) și art. 41 alin. (2) C. pen.;

- spălare de bani, prev. de art. 23 alin. (1) lit. a), b și c din Legea nr. 656/2002, rap. la art. 17 lit. e) și art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 75 lit. a) și art. 41 alin. (2) C. pen.; infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen.

2. În baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului B.R., fără antecedente penale, de sub învinuirea săvârșirii infracțiunilor de:

- fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

- folosirea creditului în alte scopuri decât cel pentru care a fost acordat, prev. de .art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) și art. 41 alin. (2) C. pen.;

- fals intelectual, prev. de art. 43 din Legea .nr. 82/1991, rap. la art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) și art. 41 alin. (2) C. pen.;

- tentativă la înșelăciune, prev. de art. 20 C. pen., rap. la art. 215 alin. (1) și (5) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen.; înșelăciune pe parcursul executării convenției, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) și art. 41 alin. (2) C. pen.;

- spălare de bani, prev. de art. 23 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea .nr. 656/2002, rap. la art. 17 lit. e)) și art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) și art. 41 alin. (2) C. pen.;

- infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen.;

3. Potrivit dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a achitat inculpata D.O., fără antecedente penale, de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de:

- folosirea creditelor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate în forma complicității, prev. de art. 26 C. pen., rap. la art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

- complicitate la infracțiunea de înșelăciune pe parcursul exercitării convenției prev. de art. 26 C. pen., rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) și art. 41 alin. (2) C. pen.;

- spălare de bani prev. de art. 23 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 656/2002, rap. la art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) și art. 41 alin. (2) C. pen.;

- infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen.;

- spălare de bani prev. de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 rap. la art. 17 lit. e) și art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000;

- complicitate morală la infracțiunea de fals intelectual prev. de art. 26 C. pen., rap. la art. 43 din Legea nr. 82/1991, rap. la art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

4. Conform disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. achitarea inculpatei R.C., fără antecedente penale, de sub învinuirea săvârșirii infracțiunilor de:

- complicitate la infracțiunea de folosire a creditului în alte scopuri decât cel pentru care a fost acordat, prev. de art. 26 C. pen., rap. la art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) și art. 41 alin. (2) C. pen.;

- tentativă la infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 20 C. pen., rap. la art. 215 alin. (1) și (5) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen.;

- fals intelectual prev. de art. 43 din Legea nr. 82/1991, rap. 1 art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) și art. 41 alin. (2) C. pen.:

- înșelăciune pe parcursul executării convenției prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a)și art. 41 alin. (2) C. pen.;

- spălare de bani prev. de art. 23 lit. a), b) și c) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 17 lit. e) și art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, art. 75 lit. a) și art. 41 alin. (2) C. pen.;

- infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen.

5. În baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. Achitarea inculpatei G. (H.) C.M., fără antecedente penale, de sub învinuirea săvârșirii infracțiunilor de:

- fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen., rap. la art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

- folosirea creditelor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate prev. de art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) și art. 41 alin. (2) C. pen.;

- spălare de bani, prev. de art. 23 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 656/2002 rap. la art. 17 lit. e) și art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplicări 75 lit. a) și art. 41 alin. (2) C. pen.:

- infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen.

6. În temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. achitarea inculpatei G.I., fără antecedente penale de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. (1) C. pen.

S-au respins, ca neîntemeiate, pretențiile civile emise în cauză de A.N.A.F.

S-a constatat că B.C.R. S.A.- Sucursala Județeană Iași nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Împotriva sentinței penală nr. 296/ F din 18 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj și partea civilă A.N.A.F. București prin D.G.F.P. Bistrița Năsăud.

Prin Decizia penală nr. 38/ A din 13 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și minori, - s-a dispus respingerea, ca nefondate, a apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -D.N.A. - Serviciul Teritorial Dej și A.N.A.F. – D.G.F.P. Bistrița Năsăud.

Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj - și partea civilă A.N.A.F. București.

Prin decizia penală 171/2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în temeiul dispozițiilor art. 385 pct. 2 lit. c) teza ultimă C. proc. pen., s-au admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj și partea civilă A.N.A.F. București prin D.G.F.P. Bistrița Năsăud împotriva Deciziei penale nr. 38/ A din 13 aprilie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, privind pe inculpații P.C.D., B.R., D.O., R.C., G.C.M. și G.I., s-au casat decizia recurată și sentința penală nr. 296/ F din 18 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, Tribunalul Bistrița Năsăud.

Printre altele, în cauza dedusă judecății, Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că probele administrate de instanța de judecată nu sunt suficiente pentru a se putea stabili, cu certitudine, vinovăția sau nevinovăția inculpaților.

Date fiind neconcordanțele cuprinse în R.I.F. și Rapoartele de Expertiză dispuse și întocmite în cursul judecății, pentru stabilirea tuturor împrejurărilor cauzei (menținându-se actele întocmite până la data dezbaterilor în apel), instanța de recurs a constatat că se impune a se lămuri - cu respectarea dispozițiilor art. 124 alin. (1) C. proc. pen. - prin intermediul experților următoarele aspecte:

- dacă în lucrările de construire a Hotelului Pensiune au fost folosite cantități de materiale, precum beton și oțel beton care au fost decontate prin includerea lor în lucrările de extindere a P.N.;

- din ce surse au fost făcute plățile aferente lucrărilor la Hotelul Pensiune în perioada avută în vedere de inspectorii fiscali;

- dacă la momentul efectuării acestor lucrări pentru Hotelul Pensiune, constructorul a emis bonuri de lucru și facturi pentru T.F.;

- dacă în contabilitatea T.F. existau în aceeași perioadă înregistrări aferente lucrărilor executate;

- dacă au fost respectate de către T.F. și de către constructor normele legale referitoare la înregistrarea în contabilitate a operațiunilor legate de lucrările efectuate la Hotelul Pensiune, la data efectuării acestora;

- dacă există vreo diferență între bilanțul la 30 iunie 2004, depus de constructor la administrația financiară și cel modificat prin setarea înapoi a datei calculatorului, operațiune efectuată la data de 11 februarie 2005;

- dacă sumele prezentate în rechizitoriu cu titlu de prejudiciu, rezultat atât din constatările organelor fiscale cât și din raportul de constatare al specialistului D.N.A. sunt rezultatul diferenței între valoarea mai mare a cheltuielilor trecute în situațiile de lucrări și valoarea mai mică a celor înregistrate în contabilitatea constructorului;

- dacă în conformitate cu prevederile Ordinului M.F. nr. 1014/2001 referitor la elaborarea Listei cantităților de lucrări, documentele utilizate de către constructor pentru întocmirea situațiilor de plată, aveau calitatea de documente justificative;

- care a fost destinația profitului înregistrat de constructor în urma execuției investiției;

- proveniența sumelor din care SC C.D. SRL a efectuat plățile aferente contractului de intermediere;

- care a fost cota reală de profit realizată de SC C.D. SRL cu ocazia realizării investiției în cauză;

- dacă în conformitate cu clauzele contractului de credit era permisă acordarea de avansuri;

- dacă era permis ca plățile din credit și din surse proprii să fie realizate fără respectarea devizului general și fără respectarea materialelor specificate, a prețului de achiziție, consumuri, manoperă, etc;

- care este caracterul și efectul în plan contabil și fiscal al datelor înscrise în documentele justificative;

- dacă există documente justificative ale SC M.M. SA care să justifice plata de către constructor a unui comision de 799.507 euro;

- care au fost cheltuielile fiscale deductibile aferente creditului bancar de care a beneficiat P.N. pentru realizarea investiției „Extindere Centru Comercial M.";

- dacă în raport de existența situațiilor de lucrări, cererile de restituire a T.V.A. formulate de către P.N., reflectau realitatea și dacă puteau fi admise;

- dacă între situațiile de lucrări întocmite de constructor, registrul jurnal și balanțele de verificare inițiale, nemodificate, exista concordanță;

- dacă balanțele modificate au fost puse în concordanță cu registrul jurnal și situațiile de lucrări.

În ceea ce privește starea de incompatibilitate a expertului contabil invocată de procuror, înalta Curte a reținut că prin încheierea din 10 iulie 2006 dată de Tribunalul Iași în Dosarul nr. 4543/2006, instanța a încuviințat proba cu efectuarea unor expertize contabile și în construcții, solicitând, conform procedurii, lista cu experții în construcții și experții contabili (f. 105, vol. 1 dosar fond).

Ulterior, pentru termenul din 28 august 2006 B.L.E.T.C. înaintează instanței liste cu 6 experți în construcții, respectiv 6 experți în specialitatea contabilitate (filele 109-110, vol. 1, dos. fond), fiind desemnați Ș.D.P. - înlocuit ulterior la cererea acestuia cu expertul G.N. (fila 147) - și L.G.

Nici părțile și nici procurorul nu au avut de făcut obiecțiuni, fiind încuviințată ca la efectuarea celor două expertize să participe doi experți consultanți, H.V. și C.M. (fila 126,vol. 1, dos. fond).

Potrivit dispozițiilor art. 12 alin. (1) din Ordonanța nr. 65/1994 republicată, publicată în M. Of. nr. 13 din 8 ianuarie 2008, experților contabili le este interzis să efectueze lucrări pentru operatorii economici sau pentru instituțiile la care sunt salariați și pentru cei cu care angajatorii lor sunt în raporturi contractuale ori se află în concurență. De asemenea, le este interzis să efectueze lucrări în cazul în care sunt rude sau afini până la gradul al patrulea inclusiv sau soți ai administratorilor.

Alin. (2) al aceluiași articol stabilește că experții contabili nu pot efectua lucrări pentru terți în situația în care există elemente care atestă starea de conflict de interese și/sau de incompatibilitate.

Dispozițiile legale enunțate se impun a fi raportate la prevederile O.G. nr. 2/2000 privind organizarea activității de expertiză tehnică judiciară și extrajudiciară, precum și cu dispozițiile C. proc. pen. care reglementează procedura de efectuare a unei expertize.

În cauza de față, procurorul a invocat că expertul contabil L.G. și C.M. sunt membri ai filialei Iași C.E.C.C.A.R., unde P.B. îndeplinește funcția de președinte, iar acesta din urmă este cenzor al grupului de firme din care fac parte societățile la care s-a făcut trimitere în cauză apreciindu-se că poziția de președinte (nu a expertului desemnat, ci al președintelui C.E.C.C.A.R,, fila 62, motive recurs) a fost de natură să încalce principiul imparțialității ce trebuie să genereze activitatea de expert contabil.

În condițiile în care expertul desemnat și acceptat, deopotrivă de părți și de procuror, nu se află el însuși în stare de incompatibilitate (nefiind invocate elemente certe și probe care să ateste acest lucru) prin raportare la dispozițiile legale enunțate anterior, Înalta Curte a apreciat că nu poate fi însușită această critică.

În cadrul rejudecării cauzei, s-a indicat că instanța de fond are, însă, posibilitatea, conform art. 124 alin. (1) C. proc. pen., să dispună completarea expertizei fie de către același expert, fie de către altul.

Pe de altă parte, s-a arătat că instanța, din oficiu sau la cererea părților, poate stabili și alte obiective apreciate ca fiind concludente, pertinente și utile cauzei, și poate proceda la administrarea oricăror alte probe în vederea stabilirii adevărului.

Totodată, s-a precizat că, după întocmirea lucrărilor de specialitate, dacă se impune, instanța va da curs dispozițiilor art. 124 alin. (2) C. proc. pen., urmând a se dispune chemarea acestora în instanță spre a da explicații asupra raportului de expertiză.

Cauza a fost reînregistrată pe leiul Tribunalului Bistrița-Năsăud sub nr. 107.2/112/2011, instanța conformându-se îndrumărilor date prin Decizia nr. 171/2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în sensul că s-a dispus completarea raportului de expertiză întocmit de experți, potrivit obiectivelor avute în vedere în recurs.

Analizând actele și lucrările dosarului, inclusiv prin prisma completărilor la raportul de expertiză contabilă și a răspunsurilor experților la obiecțiunile la actul întocmit, instanța a reținut în fapt următoarele:

Prin rechizitoriul D.N.A.-Serviciul Teritorial Iași nr. 28/P/2005, au fost trimiși în judecată inculpații:

- P.C.D., pentru săvârșirea infracțiunilor de: folosirea creditului bancar în alte scopuri decât cel pentru care a fost acordat, prev. de art. 10 lit. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic art. 75 lit. a) și art. 41 alin. (2) C. pen.; tentativă la infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 20 rap. la art. 215 alin. (1) și (5) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen.; înșelăciune pe parcursul executării convenției, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) și art. 41 alin. (2) C. pen.; spălare de bani, prev. de art. 23 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 656/2002, rap. la art. 17 lit. e) și art. 18 alin. (2) din Legea 78/2000, cu aplic. art. 75 lit. a) și art. 41 alin. (2) C. pen.; infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen.;

- B.R., pentru săvârșirea săvârșirii infracțiunilor de: fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; folosirea creditului în alte scopuri decât cel pentru care a fost acordat, prev. de art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) și art. 41 alin. (2) C. pen.; fals intelectual, prev. de art. 43 din Legea .nr. 82/1991, rap. la art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) și art. 41 alin. (2) C. pen.; tentativă la înșelăciune, prev. de art. 20 C. pen., rap. la art. 215 alin. (1) și (5) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen.; înșelăciune pe parcursul executării convenției, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) și art. 41 alin. (2) C. pen.; spălare de bani, prev. de art. 23 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 656/2002, rap. la art. 17 lit. e) și art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) și art. 41 alin. (2) C. pen.; infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen.;

- D.O., pentru săvârșirea infracțiunii de: folosirea creditelor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate în forma complicității, prev. de art. 26 C. pen., rap. la art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; complicitate la infracțiunea de înșelăciune pe parcursul exercitării convenției prev. de art. 26 C. pen., rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) și art. 41 alin. (2) C. pen.; spălare de bani prev. de art. 23 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 656/2002, rap. la art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) și art. 41 alin. (2) C. pen.; infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 3 9/2003 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen.; spălare de bani prev. de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 rap. la art. 17 lit. e) și art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000; complicitate morală la infracțiunea de fals intelectual prev. de art. 26 C. pen., rap. la art. 43 din Legea nr. 82/1991, rap. la art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

- R.C., pentru săvârșirea infracțiunilor de: complicitate la infracțiunea de folosire a creditului în alte scopuri decât cel pentru care a fost acordat, prev. de art. 26 C. pen., rap. la art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) și art. 41 alin. (2) C. pen.; tentativă la infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 20 C. pen., rap. la art. 215 alin. (1) și (5) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen.; fals intelectual prev. de art. 43 din Legea nr. 82/1991, rap. 1 art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) și art. 41 alin. (2) C. pen.: înșelăciune pe parcursul executării convenției prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a)și art. 41 alin. (2) C. pen.; spălare de bani prev. de art. 23 lit. a), b) și c) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 17 lit. e) și art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, art. 75 lit. a) și art. 41 alin. (2) C. pen.; infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen.;

- G. (H.) C.M., pentru săvârșirea infracțiunilor de: fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art: 290 C. pen., rap. la art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; folosirea creditelor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate prev. de art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) și art. 41 alin. (2) C. pen.; spălare de bani, prev. de art. 23 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 656/2002 rap. la art. 17 lit. e) și art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplic.art. 75 lit. a) și art. 41 alin. (2) C. pen., infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen.;

- G.I., pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. (1) C. pen.

În fapt, s-a reținut, prin actul de sesizare a instanței, că aceștia au calitatea de acționari, administratori sau de salariați la mai multe firme - P.N., SC M.M.M.C. SRL, SC M.F.A. SRL, S.C M.S.T. SRL, SC T.E. SRL, SC B.M.C. SRL, SC CD. SRL și altele -care, prin legăturile de afaceri desfășurate, se prezintă ca un grup de interese în accepția definiției date de C. fisc. și că, pentru a se putea obține fondurile bănești necesare finanțării lucrărilor de extindere la centrul Comercial M. și de edificare a Hotelului.

Pensiune aparținând SC T.F. SA - această din urmă societate nedispunând la acel moment de fonduri pentru a susține un asemenea proiect -au imaginat un sistem care să le permită să spele sumele de bani obținute cu titlu de credit, urmând a fi folosite pentru a se da aparență legală, fie în scopul obținerii unor beneficii de ordin personal, fie pentru obținerea unor beneficii pentru societățile comerciale implicate în afacere, prin denaturarea realității lucrărilor de construcție aferente celor două obiective imobiliare.

S-a mai reținut că la data de 4 aprilie 2003 a fost înființată SC M.M.M.C. SRL, reprezentată de inculpata G.C.M., care împreună cu SC M.F.A. SRL, reprezentată de P.N. și SC M.S.T. SRL, reprezentată de inculpata D., a preluat administrarea afacerilor P.N., prin intermediul căreia urmau să se spele sumele de-bani atrase din creditul ipotecar ce urma să fie acordat de B.C.R. Iași, la data de 2 iulie 2003 firma SC C.D. SRL Iași fiind înființată în mod special pentru construirea în antrepriză a extinderii Centrului Olteția Comercial M. Universal și a obiectivului Hotel Pensiune aparținând SC T.F. SA

Prin rechizitoriu, s-a mai reținut că anterior solicitării creditului ipotecar a fost încheiat un contract de intermediere a cărui dată era fictivă, la care s-au încheiat acte adiționale - documente în baza cărora constructorul urma să achite către SC M.M.M.C. SRL un comision de 799.507 euro în scopul cumpărării de acțiuni ale P.N. atât de la inculpatul P.C.D. cât și de la SC T.F. SA cât și pentru edificarea obiectivului „Hotel P." aparținând SC T.F. SA pentru ca în final, portofoliul de acțiuni al inculpatului P.C.D. să se majoreze de la 67% la 70,3676%.

Pentru a se suplini lipsa de fonduri necesare construcției aparținând SC T.F. SA, prinn actul de sesizare a instanței s-a susținut că s-a luat decizia majorării cheltuielilor efectuate pentru extinderea Centrului Comercial M., astfel că o cantitate de 1319,5 mc beton, folosiți la construirea Hotelului Pensiune și peste 360 mc beton utilizați pentru edificarea unor locuințe particulare apăreau disimulate în total, în scopul ascunderii sursei de finanțare, manoperele frauduloase folosite constând în majorarea cheltuielilor pentru extinderea Magazinului M., în timp ce cheltuielile materiale reflectate în contabilitatea constructorului erau mult mai mici, astfel că plăți de peste 11 miliarde lei, aferente Hotelului Pensiune au fost suportate din creditul acordat P.N. de către B.C.R. Iași, SC T.F. SA plătind lucrările abia în cursul anului 2005.

Până în luna noiembrie 2004 situațiile de lucrări au fost confirmate, prin semnătură, de către inculpatul B.R., în calitatea sa de administrator, după care, s-a arătat prin rechizitoriu, pentru a nu se antrena eventuala răspundere directă a acestuia, a fost desemnat în calitate de administrator - calitate în care a semnat situațiile de lucrări - numitul T.S.C.

Pentru a se putea efectua trageri din credit în scopurile enunțate activitatea de întocmire a situațiilor de lucrări a fost externalizată, în ideea de a nu implica persoane din interiorul firmei într-o eventuală răspundere penală și întrucât situațiile de lucrări urmau să fie incluse în evidențele contabile pe baza cărora se efectuau decontările cu beneficiarul, în activitatea infracțională a fost atrasă și contabila-șefâ a firmei de construcții, precum și alte persoane care aveau atribuții în conducerea activității P.N., reținându-se de acuzare că, în final, au fost folosite prin deturnare peste 59 miliarde lei din creditul ipotecar acordat de B.C.R.-Iași.

Prin actul de sesizare se arată că actul intitulat „contract de intermediere" din 7 iulie 2003, încheiat între SC M.M.M.C. SRL Iași și SC C.D. SRLIași este fals sub raportul datei întocmirii și semnării de către inculpații B.R. și G.C.M., că inculpatul B.R. a falsificat condica de secretariat a SC C.D. SRL Iași sub aspectul înregistrării contractului de intermediere și a contractului adițional la acesta, că inculpatul, împreună cu inculpata G.C.M. au falsificat, sub aspectul datei încheierii, și actele adiționale din 20 iulie 2003 și din 15 aprilie 2004, încheiate la contractul de intermediere, și că inculpata G.I. a comis infracțiunea de mărturie mincinoasă raportat la faptul că, deși la momentul contleiului efectuat de D.G.F.P. Iași la SC C.D. SRL Iași, prin nota explicativă olografă, a confirmat faptul că cele două contracte - de intermediere și cel adițional - nu primiseră număr de înregistrare în condica firmei, ulterior, cu ocazia audierii sale în calitate de martor, a declarat în mod mincinos că cele două contracte fuseseră înregistrate în condică.

S-a reținut apoi, în ceea ce privește comiterea infracțiunii de spălare de bani, că inculpata D.O. a creditat în cursul anului 2004, SC C.D. SRL Iași cu suma totală de 1.699.000.000 lei, ce i-a fost restituită în lunile octombrie și noiembrie 2004, dar că în condițiile în care aceasta nu a făcut dovada faptului că sumele de bani în cauză ar proveni din venituri obținute pe căi legale, rezultă că în realitate a creditat societatea la care este asociată cu scopul ca după retragerea banilor, aceștia să aibă o aparență legală.

Inculpații P.C.D., în calitate de director general al P.N. Iași, B.R., acționar și fost administrator, D.O., acționar majoritar, R.C., contabil șef al SC C.D. SRL Iași și G.C.M., administrator al SC M.M.M.C. SRL Iași au comis, potrivit actului de sesizare, în forma coautoratului, infracțiunea de folosire a creditului în alte scopuri, compusă din 22 de acte materiale, corespunzând ordinelor de plată prin care au fost efectuate tragerile din credit, constând în încheierea contractului fals de comision și folosirea sumei de 49.615.264.750 lei, la care se adaugă T.V.A. în valoare de 9.246.900.303 lei pentru a se capitaliza firma constructoare, care nu avea nici capitalul și nici utilajele necesare pornirii unor construcții de anvergură, în achitarea unui comision uriaș de 799.507 euro, care depășea cu mult profitul menționat în contractul de antrepriză - în raport de serviciul prestat efectiv de către SC M.M.M.C. SRL - precum și folosirea sumelor plătite cu titlu de comision pentru achiziționarea de acțiuni ale P.N., care au făcut ca portofoliul soților Prisecariu să ajungă la peste 97% din total.

S-a mai considerat că inculpații P.C.D. (în calitate de director general al P.N. Iași), B.R. și R.C. au comis și infracțiunea de înșelăciune în forma tentativei, constând în solicitarea de restituire a sumei de 4.936.104.549 lei reprezentând T.V.A. aferentă unor lucrări neefectuate pentru extinderea Magazinului „Moldova Universal", în baza situațiilor de lucrări întocmite de ultimii doi inculpați, și că B.R. și R.C. au comis infracțiunea de fals prev.de art. 43 din Legea nr. 82/1991, compusă din 86 de acte materiale, reprezentată de existența de documente contabile false sub aspectul cantității de lucrări efectuate pentru hotelul pensiune, dar pretins a fi realizate pentru extinderea Magazinului „M.", iar inculpații P.C.D., B.R., D.O. și R.C. au comis infracțiunea de înșelăciune în convenții în forma coautoratului (compusă din 22 de acte materiale), întrucât au inclus în situațiile de lucrări aferente extinderii Magazinului „M." manopere care includeau și lucrări de construcție aferente hotelului pensiune, și au încălcat clauzele contractului de împrumut, ceea ce a determinat, pe parcursul executării, acordarea unor tranșe de credit mai mari cu 49.615.264.750 lei, la care se adaugă T.V.A. în valoare de 9.246.900.303 lei, față de volumul real al lucrărilor executate, pentru a putea să deghizeze într-o aparență legală plata comisionului, urmată de cumpărarea de acțiuni ale P.N. Iași, prin care a fost sporită în mod necuvenit, averea soților Prisecariu.

S-a mai reținut că inculpații P.C.D., G.C.M., B.R., D.O. și R.C. se fac vinovați și de comiterea infracțiunii de spălare de bani în forma coautoratului, derivată din folosirea creditului în alte scopuri și înșelăciune în convenții, plățile efectuate cu titlu de comision pe baza unor convenții false, urmate de cumpărarea de acțiuni ale P.N. Iași deținute de către SC T.F. SA.Iași și acțiuni ale aceleiași firme aparținând inculpatului P.C.D., valoarea sumelor de bani „spălate" fiind de 49.615.264.750 lei, folosiți pentru a se achita contravaloarea contractului de comision, pentru a se finanța construcția Hotelului Pensiune și pentru cumpărarea de acțiuni ale P.N. Iași, faptă prin care averea inculpatului P.C.D. a sporit, și că inculpații P.C.D., B.R., D.O., G.C.M. și R.C. au comis în forma coautoratului infracțiunea de constituire în grup infracțional organizat prev.de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, prin punerea în practică a proiectului prin care s-a urmărit ca prin comiterea de infracțiuni, să debuteze construirea hotelului pensiune - prin folosirea unei părți a creditului ipotecar afectat extinderii Magazinului „M." - și folosirea sumelor de bani astfel obținute pentru sporirea averii personale a familiei inculpatului P.C.D.

Analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală coroborate cu actele fazei de cercetare judecătorească, respectiv adresa din 22 martie 2006 a B.C.R. S.A. - Sucursala Județeană Iași (fila 14 Dosar. nr. 4543/2006); cererea de constituire de parte civilă emisă de A.N.A.F. cu adresa din 2006 adresată Tribunalului Iași (fila 65); adresa din 17 aprilie 2006 a B.C.R. S.A. - Sucursala Județeană Iași prin care se învederează instanței că unitatea bancară nu se constituie parte civilă în cauză întrucât creditul acordat P.N. Iași a fost rambursat integral (fila 67); declarațiile inculpaților P.C.D., B.R., G.I., G.C.M., R.C. și D.O.; declarațiile martorilor T.S.C., O.C., C.C. (filele 99-103), M.F., H.E., P.M.A., C.A.O. (fila 121-125), P.M., H.E.A., R.R.S. (filele 144-146), A.E., P.N., I.C.M., G.M., B.P., D.D.C. (filele 165-171); rapoartele de expertiză tehnică judiciară în construcții întocmite în cauză de experții G.N. și H.V. (filele 51-122 Dosarul nr. 1071/112/2007 al Tribunalului Bistrița-Năsăud vol. I); raportul de expertiză contabilă judiciară efectuată în cauză de expertul L.G. (vol. II, III din Dosarul nr. 107.1/112/2007 al Tribunalului Bistrița-Năsăud); documentele depuse în apărare de inculpați la Dosarul cauzei (filele 1-190 vol. IV din Dosarul nr. 1071/112/2007 al Tribunalului Bistrița-Năsăud); răspunsul la obiecțiunile formulate de D.N.A.-Serviciul Teritorial Cluj la raportul de expertiză contabilă judiciară (filele 233-245 vol. IV); adresa din 22 octombrie 2007 emisă de B.C.R. S.A. - Sucursala Iași (fila 254); completarea la raportul de expertiză contabilă (filele 66-118 din Dosarul nr. 1072/112/2007 al Tribunalului Bistrița-Năsăud) și răspunsul la obiecțiunile formulate la completarea dispusă (filele 212-237 din Dosarul nr. 107.2/112/2007 al Tribunalului Bistrița-Năsăud), copia sentinței penale nr. 1603 din 30 mai 2007 pronunțată de Judecătoria Iași în Dosarul nr. 5928/245/2007 privind pe petentul N.V. (fila 255), instanța a reținut în fapt următoarele:

Inculpatul P.C.D., figura, la data de 19 aprilie 2005, ca acționar la SC A. SA Iași, cu 95% din capital; SC B.M.C. SRLIași cu 15%; SC C.P. SRL Iași cu 95%; SC T.F. SA cu 53%; SC H.A. SRL cu 100%; SC M. SA cu 1%; SC M.U.T. SA Iași cu 67%; SC P.E. SRL Iași cu 50%; SC R.N. SRL Iași cu 30%; SC R.I. SA Iași cu 4%; S.I.F. M. Iași cu 11%; SC T. SA cu 1%; SC T.M. SA Iași cu 29%; SC T.M. SA Iași cu 37% și SC V.T. SRL cu 5% din capital.

Inculpatul B.R. figura ca acționar cu 40% din capital la SC C.D. SRL Iași, inițial acesta îndeplinind și funcția de administrator al acestei societăți, după care, în această funcție a fost angajat numitul T.S.C.

Inculpata D.O. era asociată, cu 60% din capital, la SC C.D. SRL Iași, având 1% din acțiuni și la SC M.M.M.C. SRL Iași, la SC M.F.A. SRL Iași și la SC M.S.T. SRL Iași.

Inculpata mai este asociată, cu 74% din capital și administrator la SC M.K. SRL Iași, asociat unic și administrator la SC M.A. SRL Iași, cenzor la SC R.I. SA Iași, asociată cu 75% din capital și administrator la SC S.S. SRL Iași, asociată cu 1% la SC T.F. SA Iași, asociată cu 1,4% la SC T.M. SRL Iași și asociată cu 75% din capital la SC V.T. SRL .Iași.

Inculpata R.C. a îndeplinit funcția de contabil șef al SC C.D. SRL Iași începând cu finele lunii mai 2004, inculpata G. (în prezent H.) C.M. are calitatea de administrator la SC M.M.M.C. SRLIași, la SC T.F. SA Iași și la SC T.M. SA Iași, iar inculpata G.I. a îndeplinit funcția de secretară la SC C.D. SRL Iași.

P.N. își avea sediul în municipiul Iași, fiind înregistrată la O.R.C. sub nr. J/22/382/1991, având cod unic de înregistrare fiscală R/l/964098, atribuit la data de 1 iulie 1993.

Potrivit certificatului constatator emis de O.R.C. de pe lângă Tribunalul Iași, nr. 34526 din 11 mai 2005 și a certificatului de înregistrare mențiuni din 20 aprilie 2005, firma în cauză avea un capital social subscris de 97.463.780 mii lei și un capital social vărsat de 45.757.300 mii lei, structura acționariarului fiind următoarea: P.C.D. - cota de participare la beneficii și pierderi - 70,3%; SC M.M.M.C. SRL Iași - cota de participare la beneficii și pierderi -27,37%; C.R. - cota de participare la beneficii și pierderi - 1,39%; alți acționari - cota de participare la beneficii și pierderi - 0,92%>.

Conform actelor constitutive ale societății, principala activitate desfășurată este cea de închiriere și subînchiriere bunuri imobiliare proprii sau închiriate.

SC C.D. SRL își avea sediul în municipiul Iași, fiind înregistrată la O.R.C. sub nr. J22/1187/2 iulie 2003 și având cod unic de înregistrare fiscală, conform certificatului de înscriere de mențiuni emis de O.R.C. de pe lângă Tribunalul Iași sub nr. 32191 din 15 octombrie 2004, societatea avea un capital social și subscris de 10.000.000 lei, acționarii fiind D.O. cu 60% din capital și B.R. cu 40%.

Potrivit actelor constitutive ale firmei, principalul obiect de activitate al acesteia îl constituie construcția de clădiri sau părți ale acestora; geniu civil.

SC M.M.M.C. SRL avea sediul în municipiul Iași, fiind înregistrată la O.R.C. sub nr. J22/557 din 4 aprilie 2003, având cod unic de înregistrare fiscală.

Capitalul social al firmei este de 10.000.000 lei, acționariatul acesteia este compus din P.M. -99% din capital și D.O. - 1%, administrarea firmei fiind asigurată de numita G.C.M.

În baza contractului din 7 aprilie 2003, această societate comercială participa la administrarea P.N. prin administratorul G.C.M., alături de SC M.F.A. SRLIași, reprezentată de numita P.N. și SC M.S.T. SRL, reprezentată de D.O.

La data de 2 iulie 2003 a fost înființată SC C.D. SRLIași, având ca principal obiect de activitate construcția de clădiri sau părți ale acestora.

La data de 7 iulie 2003, între SC M.M.M.C. SRL Iași (reprezentată de G.C.M.), în calitate de prestator și SC C.D. SRL Iași (reprezentată de B.R.), în calitate de beneficiar, s-a încheiat contractul de intermediere din 7 iulie 2003, având ca obiect identificarea de către prestator, în numele și pe contul beneficiarului, a unui partener (investitor sau antreprenor) dispus să finanțeze realizarea unor lucrări de construcții de cel puțin 1.000.000 euro, precum și intermedierea încheierii unui contract de antrepriză generală' în construcții, favorabil beneficiarului, contra unui comision ce urma a fi convenit prin semnarea unui act adițional, la momentul semnării contractului intermediat convenindu-se ca nivelul acestuia să nu depășească 10% din valoarea finală contractată (fila 69 vol. III dosar urm. penală).

Date fiind demersurile aferente efectuate, la data de 20 iulie 2003 s-a încheiat contractul de antrepriză din 2003 între P.N. Iași și SC C.D. SRL Iași, privind executarea lucrării „Extindere Centru Comercial M."

În consecință, a reținut prima instanță de fond, la aceeași dată, între părți s-a încheiat un act adițional la contractul de intermediere din 7 iulie 2003, prin care s-a stabilit obligația beneficiarului de a plăti prestatorului SC M.M.M.C. SRL, cu titlu de comision, o sumă reprezentând 7,50%, inclusiv T.V.A., din valoarea totală și finală a contractului de antrepriză încheiat de către beneficiar cu P.N., respectiv suma de 799.507 euro (fila 265 vol. III dosar de urm. penală), act în care au fost precizate date privind prestatorii, serviciile prestate, termenele de execuție, tariful perceput, valoarea totală a contractului, modalitatea de plată pe parcursul derulării acestuia, modalitatea de recalculare și regularizare a sumei finale.

De asemenea, în vederea realizării obiectivului menționat, P.N. Iași a încheiat la data de 14 aprilie 2003, un contract de proiectare având ca obiect extinderea Centrului Comercial „M.U.", cu SC H.P. SA Iași, proiectul fiind predat, până la faza de Proiect tehnic etapa I + II inclusiv, pe bază de proces-verbal, la data de 2 iunie 2004 (fila 33 vol. II dos.de urm.penală). Devizul general estimativ și devizele pe obiecte - faza P.A.C. - au fost predate beneficiarului contractului de proiectare la data de 13 octombrie 2003, iar apoi devizul general estimativ a fost predat de proiectant, conform temei de proiectare reactualizată, pe data de 27 mai 2004, conform adresei din 8 februarie 2006 a SC H.P. SA Iași (fila 35 vol. II dos. de urm.penală).

La data de 24 martie 2004, P.N. Iași s-a adresat, în scopul realizării obiectivului descris ca fiind „realizarea Complexului Comercial M.C.M." pentru reamenajarea, modernizarea, consolidarea și extinderea construcției existente pe terenul-proprietatea societății, SC B.C.R. SA - Sucursala Județeană Iași, cu o cerere de acordare a unui credit ipotecar, cerere aprobată, astfel că la data de 15 iunie 2004 s-a încheiat contractul de credit ipotecar bancar pentru persoane juridice din 2004 pentru suma de 7.200.000 eur0 și 32.040.800.000 lei, durata contractului de creditare fiind de 10 ani, tragerea sumelor din credit urmând a se realiza în 5 tranșe, în perioada 1 iulie 2004 - 30 septembrie 2005, la întocmirea graficului de tragere din credit impunându-se a se urmări respectarea permanentă a proporției dintre sursele proprii ale împrumutatului (25%) și sursele împrumutate (75%)-(filele 24-30 vol. I dos.de urm.penală).

S-a trecut astfel la realizarea obiectivului „M.C.M.", având ca antreprenor general SC C.D. SRLIași, plata lucrărilor executate realizându-se atât din surse proprii cât și din sursele împrumutate în baza contractului de credit ipotecar încheiat.

Analizând actele și lucrările dosarului, raportat la starea de fapt reținută în rechizitoriu, instanța de fond a constatat că nu a fost probată comiterea, de către inculpați, a vreunei infracțiuni legate de realizarea obiectivului-construcție menționat.

Astfel, în ceea ce privește comiterea în forma coautoratului, a infracțiunii de folosire a creditului în alte scopuri decât cel pentru care a fost acordat, prev.de art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplic.art. 75 lit. a) C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen., de către inculpații P.C.D., B.R., D.O., R.C. și G. (în prezent H.) C.M., constând în folosirea sumei de 49.615.264.750 lei plus T.V.A. în valoare de 9.246.900.303 lei (bani proveniți din creditul contractat de P.N. Iași pentru realizarea obiectivului „M.C.M."), în alt scop decât cel pentru care a fost accesat creditul, respectiv pentru: capitalizarea firmei constructoare SC C.D. SRL Iași, care nu avea nici capitalul și nici utilajele necesare realizării unei construcții de o asemenea anvergură, capitalizare care s-ar fi realizat prin facturarea de către antreprenor a unor lucrări care nu au fost executate în realitate; efectuarea de lucrări de construcții la Hotelul Pensiune aparținând SC T.F. SA Iași, lucrări ce au fost incluse de către SC C.D. SRL Iași în devizele aferente obiectivului „M.C.M. și care au fost astfel acoperite din creditul acordat de B.C.R. S.A. - Sucursala Județeană Iași ; creșterea cotei de participare a soților Prisecariu la capitalul social al P.N. Iași, până la 97%, prin achiziționarea de acțiuni ale acestei societăți de către SC M.M.M.C. SRL Iași, firmă la care numita P.M. - soția inculpatului P.C.D. - deținea 99% din capitalul social, acțiunile în cauză fiind achiziționate cu suma de 799.507 euro provenită din creditul acordat P.N. Iași, care a achitat lucrările realizate de către SC C.D. SRL Iași la obiectivul în discuție și care, la rândul său, a achitat această sumă, cu titlu de comision către SC M.M.M.C. SRLIași, în baza contractului de intermediere din 7 iulie 2003, după care această din urmă firmă a achiziționat acțiuni ale P.N. de la SC T.F. SA și de la inculpatul P.C.D. -, s-a constatat de către prima instanță de fond, că aceasta nu există în materialitatea ei.

S-a subliniat de către instanță că, potrivit susținerilor acuzării, SC M.U. SA Iași ar fi plătit antreprenorului general SC C.D. SRL Iași sume de bani provenite din credit - mult mai mari decât valoarea lucrărilor realizate efectiv, prin includerea în situațiile de lucrări și în devizele întocmite de această din urmă firmă și însușite de beneficiar a unor lucrări și servicii care în realitate nu au fost efectuate, ceea ce a determinat tragerea din credit a unei sume totale de 49.615.264.750 lei, sumă care nu a fost cheltuită conform destinației stabilite prin contractul de credit, ci în scopul construirii Hotelului Pensiune aparținând SC T.F. SA Iași și respectiv cumpărării de acțiuni la P.N. Iași, faptul că antreprenorul general SC C.D. SRL Iași a majorat artificial valoarea facturilor emise pentru lucrările și serviciile efectuate fiind dovedită prin concluziile R.I.F. din 17 mai 2005 și respectiv din 5 iulie 2005 încheiate de consilierii din cadrul D.G.F.P. Iași.

S-a mai arătat că, prin actul de sesizare, s-a reținut că din valoarea de 93.653.584.200 lei înregistrată în contabilitate de către P.N. Iași, pe baza facturilor emise de antreprenorul SC C.D. SRL Iași, doar 44.038.319.450 lei au reprezentat cheltuieli efectiv realizate de antreprenor, restul de 49.615.264.750 lei, la care se adaugă T.V.A. în valoare de 9.426.900.303 lei reprezentând lucrări neefectuate, dar incluse în situațiile de lucrări și în facturile emise către beneficiar, astfel că inculpații au comis infracțiunea de folosire a creditului în alte scopuri decât pentru ce pentru care a fost acordat.

În aprecierea instanței, s-a observat în primul rând faptul că contractul de antrepriză din 20 iulie 2003, încheiat în vederea edificării obiectivului supus discuției este un contract pe bază de preț ferm, stabilit din momentul încheierii contractului (și nu ulterior, în funcție de materialele efectiv înglobate în construcție), aspect relevat de prevederea contractuală potrivit căreia „beneficiarul se obligă să plătească antreprenorului prețul reprezentând echivalentul în lei al sumei de 10.660.096 euro, pentru execuția, finalizarea lucrării Extindere Centru Comercial M. pe teren proprietate, Iași" (fila 101 voLII Dosarul nr. 1071/112/2007 al Tribunalului Bistrița-Năsăud), astfel că antreprenorul nu avea niciun interes în a factura lucrări pe care nu le-ar fi executat, întrucât ar fi încasat întreaga sumă de 10.660.096 euro indiferent de costurile pe care le-ar fi suportat în realizarea lucrării.

Faptul că plata prețului global s-a făcut ulterior în tranșe, precum și valoarea tranșelor, s-a considerat de către instanța de fond că nu sunt elemente de natură a schimba caracterul contractului dintr-un contract cu preț ferm, fix, într-unui cost-plus. în plus, întrucât P.N.Iași și SC C.D. SRL Iași sunt persoane juridice de drept privat, erau libere să prevadă în contractul de antrepriză orice fel de clauze, cu condiția ca, înțelegerea părților să nu contravină dispozițiilor imperative privind ordinea publică și bunele moravuri.

Plata prețului în tranșe, precum și valoarea tranșelor (din prețul ferm), a fost generată de încheierea contractului de credit ipotecar nr. 135/15 iunie 2004 (art. 3.1 din contract) între beneficiar și B.C.R.-Sucursala Iași, contract care nu era opozabil antreprenorului, deoarece nu era semnatar al acestuia (filele 13-19 vol. 1 dos. urmărire penală).

Pe de altă parte, a precizat instanța de fond, la stabilirea prețului contractului de antrepriză a stat devizul general, care este documentul care cuprinde condițiile asupra cărora părțile au căzut de acord asupra materialelor ce urmează a fi folosite și a prețului de achiziție al acestora, a nivelurilor consumurilor de materiale, a cantității de manopere și a prețului acesteia, și nu materialele, consumurile, manopera și prețurile efectiv utilizate în decursul realizării construcției.

S-a menționat prin sentnță, că părțile puteau să prevadă prețul, întrucât devizul general estimativ și devizele pe obiecte au fost predate doar la data de 13 octombrie 2003, aspect relevat de adresa SC H.P. SA Iași (fila 37 vol. 4 Dosar nr. 107.1/112/2007 al Tribunalului Bistrița-Năsăud), în care se precizează că în vederea încheierii contractului de proiectare au avut loc discuții preliminare și consultări cu beneficiarul încă din luna decembrie 2002, că în 14 aprilie 2003 s-a încheiat contractul de proiectare și că valoarea de 10.660.096 euro, cât și suprafața construită desfășurată, care a fost mai mică de 20.000 mp, au fost cerute de beneficiar, motiv pentru care societatea de proiectare, pentru a se conforma acestor cerințe, a motivat devizul general estimativ alegând soluțiile tehnice și economice corespunzătoare (de ex. mărimea suprafeței vitrate, tipuri de materiale folosite, utilaje și instalații, și prin modificări în alegerea soluțiilor).

Odată acceptată oferta antreprenorului și încheiat contractul, beneficiarul urma să achite prețul prevăzut în devizul general, antreprenorului revenindu-i doar obligația ca în schimbul prețului primit să edifice construcția în conformitate cu exigențele cuprinse în proiectul tehnic, prețurile nemaifiind posibil a fi modificate de niciuna din părți în sens crescător sau descrescător.

Obligația antreprenorului de a executa și preda lucrarea în conformitate cu clauzele contractuale, cu autorizația de construcție și cu reglementările tehnice în vigoare a fost respectată, s-a constatat prin sentință, aspect dovedit prin concluziile expertizelor tehnice cu completările aferente, realizate de experți, care au reținut că lucrările realizate la investiția „Extindere Centru Comercial Moldova Iași" au respectat prevederile autorizației de construcție și ale proiectului tehnic întocmit de SC H.P. SA Iași (filele 58,83 vol. I din Dosarul nr. 107.1/112/2007 al Tribunalului Bistrița-Năsăud).

S-a reținut că experții au relevat, în plus, faptul că contractul de antrepriză încheiat este, din punct de vedere al conținutului economic, un contract cu preț fix, întrucât contractorul este de acord cu un preț contractual fix, experții contabili apreciind că contractul de antrepriză din 20 iulie 2003 a fost considerat un contract • cu preț fix (conform clauzelor contractuale, standardului de contabilitate IAS 11 „contracte în construcții" " și a modului de decontare a lucrărilor (filele 215, 216 din Dosarul nr. 107.2/112/2007 al Tribunalului Bistrița-Năsăud), dar că organele de contlei nu au ținut cont de acest aspect definitoriu și s-au situat pe poziția de a-l transforma într-un „contract cost plus" (filoa 73 vol. II Dosar nr. 1071/112/2007 al Tribunalului Bistrița-Năsăud), interpretare care a condus la considerarea, de către inspectorii fiscali, a diferenței de 47.252.633.039 lei, drept lucrări neefectuate, reprezentând în fapt diferențe valorice între costurile consumurilor efectuate și veniturile SC C.D. SRL Iași, datorită „confuziei organelor de contlei, care au pus semnul egalității între veniturile prestatorului, pe de o parte, și costurile de producție ale prestatorului, pe de altă parte" (fila 73 vol. II Dosarul nr. 1072/112/2007 al Tribunalului Bistrița-Năsăud).

S-a constatat de către instanță că originea acestei sume a fost evidențiată prin situațiile de lucrări, care au avut la bază documentația tehnică, aspect care este relevat și prin rapoartele de expertiză tehnică (fila 73 vol. II Dosarul nr. 1071/112/2007 al Tribunalului Bistrița-Năsăud), nefiind considerată nicidecum lucrări neefectuate, ci evaluarea lucrărilor efectiv prevăzute în documentațiile tehnice de execuție calculate la prețurile din ofertă, și în conformitate cu prevederile contractului „preț fix" încheiat între executant și beneficiar (fila 74 vol. II Dosarul nr. 1071/112/2007 al Tribunalului Bistrița-Năsăud, fila 75 Dosarul nr. 1072/112/2007 al Tribunalului Bistrița-Năsăud).

Prin hotărârea primei instanțe de fond s-a reținut că experții au mai menționat că diferența dintre suma de 49.615.264.750 lei, reținută în actul de sesizare și suma de 47.252.633.039 lei, analizată în raportul de expertiză judiciară contabilă, ca reprezentând valoarea lucrărilor pretins neefectuate, dar facturate de SC C.D. SRL Iași, este dată de suma de 2.362.631.711 lei, ce reprezintă cota de 5% beneficiu aplicată de antreprenor la suma de 47.252.633.039 lei (fila 17 vol. II Dosar nr. 1071/112/2007 al Tribunalului Bistrița-Năsăud, filele 75, 76 din Dosarul nr. 1072/112/2007 al Tribunalului Bistrița-Năsăud).

Conformitatea între situațiile de lucrări și realitatea lucrărilor efectuate la obiectivul în cauză a fost relevată și de martorul N.V., evaluator tehnic în construcții la B.C.R. - Sucursala Județeană Iași (conform declarației sale, acesta având și calitatea de „inspector de șantier atestat, proiectant structuri atestat, expert judiciar în construcții"), cel care a verificat cantitativ și calitativ lucrările realizate la acest obiectiv și care a precizat că nu au existat diferențe între realitatea lucrărilor efectuate și lucrările înscrise în documentația tehnică în baza căreia s-au efectuat deconturile și au fost eliberate tranșele de credit (filele 313-325 vol. I, dosar de urmărire penală, aspect relevat și de raportul de expertiză contabilă întocmit-filele 81-83 Dosarul nr. 1072/112/2007 al Tribunalului Bistrița-Năsăud).

Apoi, a constatat instanța de fond, gradul de siguranță al construcției a fost verificat de către Inspectoratul de Stat în Construcții atât pe perioada realizării lucrărilor conform celor 19 procese-verbale de contlei a calității lucrărilor .în faze determinate întocmite de această autoritate (cuprinse în Anexa 1 a raportului de expertiză tehnică întocmit de exp. V.H.), cât și la finalizarea obiectivului, conform proceselor verbale de recepție la terminarea lucrărilor întocmite de comisia de recepție (formată din reprezentanți au Primăriei Iași, ai Inspectoratului pentru Situații de Urgență Iași) și de Inspectoratul Județean în Construcții (Anexa 2 a raportului de expertiză tehnică întocmit de exp. V.H., declarația martorului N.V., fila 317 vol. I dosar urmărire penală).

S-a reținut că experții tehnici au explicat modul în care consumurile efectiv înregistrate pot fi mai reduse decât cele estimate inițial, și aceasta întrucât în momentul încheierii contractului, lucrările descrise în cuprinsul acestuia primesc o evaluare conform unor norme de deviz (regulamente tehnice aplicabile la nivel național), în care sunt prevăzute niveluri de consumuri apreciate la modul general, abstract, în funcție de gradul de dezvoltare tehnologică existent la momentul întocmirii acestor norme.

Proiectul tehnic al obiectivului „Extinderea Centrului Comercial M." întocmit de SC H.P. SA Iași, secțiunea „Lista cantităților de lucrări" (în care s-a făcut evaluarea previzionată a consumurilor) a avut la bază Normele de deviz din anul 1981, instituite prin Ordinul nr. 1014 din 06 iunie 2001 al M.F.P. din România, însă având în vedere evoluția tehnologică intervenită între anul 1981 și anii 2003-2005, când a fost executată lucrarea, este firesc ca între consumurile previzionate de la nivelul anului 1981 și consumurile efectiv înregistrate ca urmare a utilizării tehnologiei anilor 2003-2005, să apară diferențe.

În exemplul oferit de exp. V.H. (filele 5-6 rap. de expertiză) referitoare la prepararea betonului, pentru cantitatea de 8.000 mc beton estimat ca fiind necesară proiectului conform normelor din 1981, tehnologia anilor 2003-2005 a permis diminuarea consumurilor inițial previzionate astfel: s-au înlăturat pierderi de 1.000 mc beton aferente procesului de fabricație; s-a eliminat necesarul de forță de muncă, pe șantier, pentru prepararea betonului, acesta fiind preparat de către furnizor; s-a eliminat necesarul de utilaje, pe șantier, pentru prepararea betonului, din același motiv al preparării de către furnizor.

Totodată, prin sentință s-a reținut că experții au mai precizat că la stabilirea situațiilor de plată pentru obiectivul „Extindere Complex Comercial M. pe teren proprietate Iași" a fost utilizată lista cantităților de lucrări și norme de deviz, ediția 1981, că devizul general de stabilire a valorii estimative a cheltuielilor necesare realizării obiectivului „Extindere Complex Comercial M. pe teren proprietate Iași" nu a cuprins valori diferite față de cele înscrise în documentația tehnică-devizul ofertă (filele 215, 216, 223, 224 Dosar nr. 107.2/112/2007 al Tribunalului Bistrița-Năsăud), și că nu poate exista paritate între valoarea situațiilor de lucrări (care reflectă veniturile constructorului) și valoarea cheltuielilor, reprezentând consumul efectiv de resurse (materiale, manoperă, utilaj), înregistrate în contabilitatea constructorului SC C.D. SRL Iași-raportat la concluziile experților tehnici în construcții-(filele 213-215 din Dosarul nr. 107.2/112/2007 al Tribunalului Bistrița-Năsăud).

Pe de altă parte, în perioada iulie 2003 - 30 iunie 2004, realizarea obiectivului a fost finanțată din surse proprii ale beneficiarului, creditul acordat de SC B.C.R. S.A.- Sucursala Județeană Iași fiind operațional doar de la data de 1 iulie 2004. După această dată, doar 75% din finanțarea necesară realizării obiectivului a fost acoperită din credit, diferența de 25% din costuri fiind suportată din sursele proprii ale beneficiarului, ceea ce contravine stării de fapt reținute în rechizitoriu, potrivit căreia în perioada în care obiectivul a fost finanțat din surse proprii (iulie 2003-30 iunie 2004), antreprenorul SC C.D. SRL Iași ar fi facturat lucrări neefectuate în valoare de 19.754.141.239 lei, respectiv 8.094.681.425 lei în anul 2003 și 11.659.459.814 lei în perioada 1.01-30 iunie 2004, respectiv 13.261.968.816 lei în perioada 1 iulie -31 decembrie 2004.

Deși, prin rechizitoriu, s-a reținut că o parte din banii proveniți din credit au fost folosiți la capitalizarea SC C.D. SRL Iași, prin efectuarea unor plăți în avans de către P.N. Iași sau prin trecerea în situațiile și devizele de lucrări întocmite pentru decontare a unor lucrări și servicii nerealizate în realitate, cu consecința facturării unor sume mai mari decât consumurile efective înregistrate de antreprenor, s-a constatat că aceste plăți nu au provenit din credit (conform raportului de expertiză contabilă întocmit, P.N. Iași efectuând plăți în avans către SC C.D. SRL Iași în sumă totală de 4.350.669 lei, provenind din sursele proprii ale P.N.Iași (filele 41-44 și 76 vol. II Dosar. nr. 107.1/112.2007 al Tribunalului Bistrița-Năsăud, fila 71 din Dosarul nr. 107.2/112/2007 al Tribunalului Bistrița-Năsăud), iar situațiile și devizele de lucrări au fost corect întocmite de către antreprenor.

Raportul de expertiză contabilă întocmit, a constatat instanța, a mai evidențiat faptul că suma de 47.252.635.095 lei nu reprezintă „lucrări neefectuate", ci evaluarea lucrărilor efectiv executate, calculate la prețurile din ofertă și în conformitate cu prevederile contractului încheiat între executant și beneficiar, și că facturile emise de SC C.D. SRL Iași reprezintă lucrările efectuate la obiectivul „Extindere Centru Comercial M." (fila 77 vol. II din Dosarul nr. 107.1/112/2007 al Tribunalului Bistrița-Năsăud, fila 77 Dosarul nr. 107.2/112/2007 al Tribunalului Bistrița-Năsăud), acestea fiind în concordanță cu situațiile de lucrări întocmite, fiind corect contabilizate atât de către constructor cât și de beneficiarul lucrării.

S-a precizat că expertul în construcții G.N. a concluzionat în același sens, respectiv că documentațiile întocmite în vederea decontărilor cu beneficiarul corespund din punct de vedere tehnic cu natura lucrărilor și serviciilor specifice realizării obiectivului, fiind în corelare cu documentația inițială de ofertă (fila 59 vol. I Dosarul nr. 107.1/112/2007 al Tribunalului Bistrița-Năsăud), iar expertul consultant H.V., că natura, conținutul tehnologic și cantitățile articolelor de lucrări ce au făcut obiectul situațiilor de lucrări în vederea decontării, au corespuns Proiectului tehnic al obiectivului (fila 85, vol. I Dosarul nr. 107.1/112/2007 al Tribunalului Bistrița-Năsăud), conformitatea între situațiile de lucrări și realitatea lucrărilor efectuate la obiectivul în cauză fiind dovedită și prin declarația martorului N.V., evaluator tehnic în construcții la B.C.R. - Sucursala Județeană Iași, care a verificat cantitativ și calitativ lucrările realizate la acest obiectiv și care a precizat că nu au existat diferențe între realitatea lucrărilor efectuate și lucrările înscrise în documentația tehnică în baza căreia s-au efectuat deconturile și au fost eliberate tranșele de credit (filele 313-325 vol. I, dosar de urmărire penală), că situațiile de lucrări se întocmeau și se depuneau la bancă în funcție de solicitările constructorului și a posibilității de dovedire a aportului propriu de către beneficiar (25%), la fiecare tranșă (fila 321 verso), că până la finele trimestrului II 2004 lucrările de execuție au fost realizate pe cheltuiala beneficiarului P.N. și că după perfectarea contractului de creditare din 2004, respectiv la data de 30 iunie 2004, s-a realizat o analiză a stadiului fizic al lucrărilor executate, în vederea determinării aportului propriu al investitorului, ocazie cu care s-au realizat - de către antreprenor - situații de lucrări de aprox. 40.000.000.000 lei.

S-a menționat prin sentință, că față de martorul N.V. s-a dispus prin rechizitoriu, scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei amenzi administrative pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu prev.de art. 249 alin. (1) C. pen. (reținută cu motivarea că și-a îndeplinit în mod defectuos, din culpă, îndatoririle de serviciu, contrasemnând situațiile de lucrări aferente perioadei trimestrul III 2003 - semestrul I 2004 întocmite în fals de antreprenor), dar prin sentința penală nr. 1603 din 30 mai 2007 a Judecătoriei Iași a fost admisă plângerea formulată de acesta împotriva soluției de scoatere de sub urmărire penală și a fost desființată soluția procurorului, dispunându-se schimbarea temeiului scoaterii de sub urmărire penală din art. 11 alin. (1) lit. b) rap.la art. 10 lit. b)1 C. proc. pen., în art. 11 alin. (1) lit. b) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. (filele 255-256 vol. IV Dosarul nr. 107.1/112/2007 al Tribunalului Bistrița-Năsăud).

În plus, a constatat instanța, întocmirea situațiilor de lucrări a fost externalizată de către SC C.D. SRL Iași prin contractul din 2 iunie 2004, încheiat cu SC C.G.D.C. SRL, activitatea de întocmire a situațiilor de lucrări fiind atribuită acestei din urmă societăți, de întocmirea efectivă a situațiilor ocupându-se numitul O.C., persoană față de care însă s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală.

Deși s-a susținut prin rechizitoriu că o altă parte a sumelor provenite din credit ar fi fost destinată construcției Hotelului Pensiune aparținând SC T.F. SA Iași și că 1.319,5 mc betoane a fost folosită la construirea hotelului pensiune în cauză, iar alți 360 mc beton au fost folosiți pentru edificarea uneia sau a mai multor locuințe aparținând unor persoane fizice, amplasate în zona Bucium, astfel încât „plăți însumând peste 11 miliarde lei, aferente hotelului pensiune au fost suportate din creditul acordat SC M.U. Iași, iar SC T.F. SA a plătit lucrările abia în cursul anului 2005", aceste susțineri, a arătat instanța de fond, sunt neîntemeiate, expertiza contabilă efectuată în cauză concluzionând că în realitate nu a fost vorba de un transfer de beton de la Moldova Universal la Hotelul Pensiune, ci de o cantitate de beton folosită în anul 2004 la acest hotel, facturată de antreprenor abia în luna aprilie 2005 (fila 30 vol. III Dosarul nr. 107.1/112/2007 al Tribunalului Bistrița-Năsăud).

În ceea ce privește susținerea că o altă parte a surselor obținute din credit a fost folosită, prin nerespectarea destinației creditului, la achiziționarea de către SC M.M.M.C. SRL Iași - firmă la care soția inculpatului P.C.D., numita P.M. deține 99% din capitalul social - de acțiuni ale P.N. Iași, de la SC T.F. SA Iași și de la inculpatul P.C.D., și că actul intitulat Contract de intermediere din 2003, încheiat între SC M.M.M.C. SRL Iași și SC C.D. SRL Iași ar fi urmărit un scop ilicit, respectiv procurarea de fonduri în vederea achiziționării celor 22.352 acțiuni ale SC M.U. SA Iași, în valoare totală de 17.475.903.000 lei, în condițiile în care comisionul stabilit prin contractul de antrepriză era de 7,5% din valoarea contractului de antrepriză (respectiv 799.507 euro), iar antreprenorul avea stabilit prin contractul încheiat cu beneficiarul un beneficiu de doar 5% (ceea ce ar fi presupus că acesta și-a planificat din start o pierdere de 2,5%) -, prin sentință s-a reținut că și aceasta este neîntemeiată, deoarece comisionul de 7,5% plătit de SC C.D. SRL Iași intermediarului reprezintă o cheltuială deductibilă, care se scade din veniturile încasate, și nu din beneficiul de 5% stabilit prin contractul de antrepriză.

S-a constatat de către instanța de fond, referitor la respectarea destinației creditului contractat, că expertiza judiciară contabilă a mai concluzionat că suma de 17.785.720.471 lei (conform contractului de intermediere din 2003 încheiat cu SC M.M.M.C. SRL Iași, al cărui caracter fraudulos nu a fost probat), reținută în actul de sesizare, reprezintă cheltuieli deductibile pentru SC C.D. SRL Iași, la fel ca și sumele reprezentând T.V.A. aferentă acestor prestații, înscrise în facturile din 30 iunie 2004 și din 29 decembrie 2004 (filele 45-48 și 78 din vol. II Dosarul nr. 107.1/112/2007 al Tribunalului Bistrița-Năsăud), iar P.N. Iași „a respectat destinația creditului în conformitate cu prevederile contractului de credit"-fila 84 vol. II Dosar nr. 101.2/112/2007 al Tribunalului Bistrița-Năsăud), aspect confirmat, după cum a constatat instanța, și de banca ce a acordat creditul, B.C.R. S.A. - Sucursala Județeană Iași, care prin adresa din 5 mai 2006 transmisă împrumutatului a relevat că „au fost respectate clauzele contractului de credit și accesoriile acestuia" (fila 40 verso, vol. IV Dosarul nr. 107.1/112/2007 al Tribunalului Bistrița-Năsăud).

Pe de altă parte, a specificat instanța de fond, fapta reținută în actul de sesizare nu mai prezintă trăsăturile esențiale ale unei infracțiuni deoarece nu mai este prevăzută de legea penală, infracțiunea prev.de art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000, fiind dezincriminată prin Legea nr. 69/2007.

În ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune pe parcursul executării convenției, prev.de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplic.art. 75 lit. a) C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen., ce ar fi fost comisă în forma coautoratului de către inculpații P.C.D., B.R., D.O. și R.C., constând în 22 de acte materiale de includere în situațiile de lucrări aferente extinderii Magazinului „M." a unor manopere care cuprindeau și lucrări de construcție aferente Hotelului Pensiune, fapt ce a determinat acordarea de către instituția bancară a unor tranșe de credit mai mari cu 49.615.264.750 lei, plus T.V.A. în sumă de 9.246.900.303 lei - pentru a putea fi deghizată într-o aparență legală plata comisionului, urmată de cumpărarea de acțiuni ale P.N. Iași-, prin sentință, s-a constatat că aceasta nu există, raportat la absența elementelor inducerii în eroare, dar și a pagubei.

Potrivit dispozițiilor art. 215 C. pen., a subliniat instanța de fond, infracțiunea de înșelăciune reprezentată prin inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 12 ani, înșelăciunea săvârșită prin folosire de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani (dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuși o infracțiune, se aplică regulile privind concursul de infracțiuni), iar inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârșită în așa fel încât, fără această eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate, se sancționează cu pedeapsa prevăzută în alineatele precedente, după distincțiile acolo arătate.

Probele administrate în cauză, a constata instanța de fond, nu au relevat existența unei acțiuni de inducere în eroare a unității bancare cu ocazia încheierii sau executării contractului de credit, fiind relevat faptul că situațiile prezentate spre decontare de către antreprenor au fost încheiate în conformitate cu stadiile tehnice de realizare a obiectivului, împrejurări învederate și de concluziile expertizelor tehnice judiciare (în construcții și contabilă) efectuate în cauză, de depoziția martorului N.V., care a arătat că situațiile de lucrări se întocmeau și se depuneau la bancă în funcție de solicitările constructorului și a posibilității de dovedire a aportului propriu de către beneficiar (25%), la fiecare tranșă (fila 321 verso), și că până la finele trimestrului II 2004, lucrările de execuție au fost realizate pe cheltuiala beneficiarului SC M.U. SA, după perfectarea contractului de creditare din 2004, respectiv la data de 30 iunie 2004, realizându-se o analiză a stadiului fizic al lucrărilor executate, în vederea determinării aportului propriu al investitorului, ocazie cu care s-au realizat - de către antreprenor - situații de lucrări de aprox. 40.000.000.000 lei (fila 316).

Relevantă în cauză, a arătat prima instanță de fond, este și adresa din 5 mai 2006, emisă de B.C.R-sucursala Iași (din care rezultă că P.N. a procedat la rambursarea integrală a creditului și la achitarea dobânzilor sau a altor sume datorate), și adresa din 17 mai 2006 emisă de a SC B.C.R. S.A. - Sucursala Județeană Iași, transmisă Tribunalului Iași (din care rezultă că unitatea bancară nu se constituie parte civilă în cauză „întrucât creditul ipotecar acordat de bancă P.N. Iași a fost rambursat integral-fila .67 din Dosarul nr. 4543/2006 al Tribunalului Iași-vol.I al Dosarului nr. 107.1/112/2007 al Tribunalului Bistrița-Năsăud).

De asemenea, a constatat instanța de fond, nu a fost dovedită comiterea infracțiunii de înșelăciune în forma tentativei, prev.de art. 20 C. pen. rap.la art. 215 alin. (1) și (5) C. pen., cu aplic.art. 75 lit. a) C. pen., de către inculpații P.C.D., B.R. și R.C., constând în solicitarea de restituire a sumei de 4.901.609.473 lei, reprezentând T.V.A. aferent unor lucrări neefectuate la obiectivul extindere Magazin „M." de către inculpatul P.C.D., în calitate de director general al SC M.U. SA Iași, ajutat de inculpații B.R. și R.C. prin întocmirea situațiilor de lucrări neexecutate.

În fapt, a arătat instanța, cererea din 2005 vizează restituirea sumei de 3.808.655.937 lei reprezentând T.V.A. aferentă lunii ianuarie 2005, solicitare ce a fost aprobată prin decizia de rambursare a T.V.A. nr. 223001000214 din 24 ianuarie 2006, întocmită de inspector A.I.l din cadrul D.G.F.P. Iași, suma de 4.901.609.473 lei nefiind solicitată a fi restituită, aceasta fiind stabilită de inspectorii fiscali ca reprezentând T.V.A. suplimentară datorat de P.N.Iași.

Prin Referatul de inspecție fiscală nr. 11.081/5 august 2005, inspectorii fiscali au stabilit în sarcina SC M.U. SA Iași, T.V.A. suplimentară de 9.444.462.540 lei aferent sumei de 49.615.264.750 lei, ce reprezintă diferența dintre valoarea lucrărilor facturate de SC C.D. SRLIași și cheltuielile aferente lucrărilor efectiv realizate de această societate.

Ulterior stabilirii sumei reprezentând T.V.A. suplimentară, inspectorii fiscali au propus compensarea sumelor reprezentând T.V.A. aferentă lunii ianuarie 2005 și a celor reprezentând T.V.A. aferent lunii decembrie 2004, urmând ca P.N. Iași să mai plătească cu titlu de T.V.A. suma de 4.901.609.473 lei. întrucât sumade 4.901.609.473 lei nu a făcut obiectul vreunei cereri de rambursare de T.V.A. din partea P.N. Iași, a precizat instanța, nu se poate reține existența tentativei la infracțiunea de înșelăciune.

Pe de altă parte, s-a arătat prin sentință, cererea înregistrată la D.G.F.P. Iași din 28 februarie 2005, pentru restituire de T.V.A. în sumă de 3.808.655.937 lei, a fost semnată de numiții C.C. și G.E., persoane față de care nu s-a dispus trimiterea în judecată, și nu de inculpatul P.C.D. - cum se și reține în fapt în actul de sesizare - iar situațiile de lucrări ce au stat la baza acesteia au fost în concordanță cu situația de fapt (fapt evidențiat de expertizele ordonate în cauză) și au fost întocmite de numitul O.C., ca urmare a extemalizării acestei activități, persoană față de care procurorul a dispus scoaterea de sub urmărire penală, apreciindu-se că fapta sa nu întrunește elementele constitutive ale niciunei infracțiuni.

În ceea ce privește comiterea infracțiunii de fals intelectual, prev.de art. 43 din Legea nr. 82/1991 rap.la art 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicări 41 alin. (2) C. pen., în forma coautoratului, de către inculpații B.R., R.C. și D.O., constând în întocmirea de către aceștia, împreună cu numiții T.S.C. și O.C. - a unui număr de 86 de documente contabile (facturi și bonuri fiscale) false sub aspectul cantității de lucrări efectuate, în sensul că acestea nu ar fi fost executate la obiectivul „extindere Centru Comercial M." ci la edificarea Hotelului Pensiune aparținând SC T.F. SA Iași, date fiind concluziile expertizei contabile și a celei în construcții, care au relevat faptul că documentele emise de constructor sunt în concordantă cu situațiile de lucrări întocmite, fiind corect contabilizate atât de către constructor cât și de beneficiarul lucrării (fila 85 vol. I, fila 75 vol. II din Dosarul nr. 107.1/112/2007 al Tribunalului Bistrița-Năsăud), în baza situațiilor de lucrări întocmindu-se situațiile de plată, acestea din urmă stând la baza întocmirii facturilor și documentelor fiscale -, prin sentință s-a constatat faptul că infracțiunea respectivă nu există.

Prima instanță de fond a reținut că experții au mai precizat că în lucrările de construire a obiectivului Hotel Pensiune nu au fost folosite cantități de betoane și oțel beton care să fi fost decontate prin includerea lor în lucrările de extindere a Centrului Comercial M. (filele 68-70, 219 Dosarul nr. 107.2/112/2007 al Tribunalului Bistrița-Năsăud), că SC T.F. SA a efectuat plata lucrărilor de construcții la obiectivul Hotel Pensiune din resurse proprii (filele 71, 220 din Dosarul nr. 107.2/112/2007 al Tribunalului Bistrița-Năsăud), că dovada prezenței personalului la locul de muncă în perioada în care constructorul a efectuat lucrările de construcție ale Hotelului Pensiune s-a făcut cu foile de pontaj, care au stat la baza stabilirii drepturilor salariale, a obligațiilor fiscale aferente salariilor, a timpului efectiv lucrat (neîntocmindu-se în consecință bonuri de lucru).

S-a mai arătat că pentru lucrările efectuate în cursul anului 2004 de către SC C.D. SRL au fost întocmite, pentru obiectivul Hotel Pensiune, situații de lucrări și facturi fiscale (filele 72, 221 din Dosarul nr. 107.2/112/2007 al Tribunalului Bistrița-Năsăud), că în contabilitatea SA T.F. SA au fost înregistrate lucrările executate, acestea fiind aferent facturate, și că au fost respectate de către SC T.F. SA și de către constructor normele legale referitoare la înregistrarea în contabilitate a operațiunilor legate de lucrările efectuate la Hotelul Pensiune, la data efectuării acestora (filele 72, 73 din Dosarul nr. 107.2/112/2007 al Tribunalului Bistrița-Năsăud).

De asemenea, s-a constatat că experții au relevat faptul că în bilanțul contabil profitul realizat este prezentat pe total activitate, și nu pe obiectivele avute în execuție, din profitul net obținut în perioada 2003-2006 SC T.F. SA Iași repartizând la rezerve legale suma de 10 lei, restul profitului rămânând nedistribuit/nerepartizat, acesta fiind evidențiat în contabilitate ca profit nerepartizat în contul „rezultatul reportat", că profitul realizat de către SC C.D. SRL Iași a fost prezentat pe total activitate, și nu pe obiectivele avute în execuție, că plata facturilor de avans s-a realizat din surse proprii-cu respectarea prevederilor art. 134 alin. (5) lit. b) și art. 155 C. fisc. (clauzele contractului de credit nepermițând acordarea de avansuri), că din punct de vedere fiscal, datele înscrise în documentele justificative certifică operațiunile economico-financiare efectuate, în baza acestora stabilindu-se la termenele legale de plată rezultatul fiscal, impozitele și contribuțiile datorate de către contribuabil bugetului de stat, cât și deductibilitatea cheltuielilor (filele 78, 79, 83-84 din Dosarul nr. 107.2/112/2007 al Tribunalului Bistrița-Năsăud).

Instanța de fond a mai reținut că, în completarea la raportul de expertiză contabilă s-a mai arătat că suma de 1.973.917, 28 lei a fost înregistrată pe cheltuieli ca fiind integral deductibilă fiscal, modul de soluționare a cererilor de rambursare a T.V.A. fiind deja analizată în raportul de expertiză contabilă inițial, că situațiile de lucrări emise de constructor, pentru SC M.U. SA, Hotel Pensiune și celelalte servicii prestate sunt în concordanță cu registrul jurnal și balanțele de verificare inițiale nemodificate, și că nu există neconcordanțe între valoarea situațiilor de lucrări emise, precum și a celorlalte servicii prestate de către SC C.D. SRL, registrul jurnal și balanțele de verificare modificate.

Pe de altă parte, s-a reținut că dispozițiile O.M.F.P. nr. 3 06/2002, în vigoare la data comiterii pretinsei infracțiuni, prevăd posibilitatea existenței de erori contabile, precum și modul de îndreptare a acestora, aceasta fiind acceptată chiar de inspectorii fiscali care au efectuat contleiul fiscal, și care au emis Dispoziția din 1 februarie 2005, prin care au dispus refacerea contabilității, cu mențiunea ca datele contabilității de gestiune să fie corelate cu datele din contabilitatea financiară, stabilindu-se ca termen limită data de 15 februarie 2005. •

Prin hotărârea primei instanțe s-a constatat că experții au precizat că timpul material necesar pentru remedierea deficiențelor constatate în urma contleiului efectuat la data de 31 ianuarie 2005 la SC C.D. SRL Iași, Dispoziția din 1 februarie 2005 (și nu raportul de inspecție fiscală din 17 mai 2005), care a dispus măsura refacerii contabilității de gestiune, ar fi fost de cea. 30 de zile (întârzierea fiind datorată faptului că în compartimentul financiar-contabil al societății contleiate lucra o singură persoană, lucrările contabile aveau un volum și o complexitate mare, au fost efectuate noi verificări fiscale în perioada acordată pentru realizarea măsurii fiscale dispuse, au fost ridicate documente de către organele D.N.A. și de către inspectorii fiscali) - (fila 223 din Dosarul nr. 107.2/112/2007 al Tribunalului Bistrița-Năsăud).

Acuzația că au fost modificate balanțele lunare prin trecerea costurilor de la o lună la alta, împrejurare dovedită prin descoperirea în calculatorul P.N. Iași a patru variante de balanțe lunare modificate, a fost considerată de asemenea nefondată, întrucât variantele respective reprezentau în fapt 4 copii („salvări") ale aceleiași balanțe contabile, făcute la momente de timp diferite și nu 4 variante de balanțe lunare'modificate, aspect relevat de declarația martorului P.M.A., angajat al firmei care administrează programul de contabilitate folosit de SC C.D. SRL Iași (fila 379 vol. I dosar de urm. penală, fila 123 dosar Tribunal Iași), care a arătat că 3 din cele 4 baze de date identificate în calculator reprezintă copii ale aceleiași baze de date, că a fost sesizat de inculpata R.C., în calitatea sa de contabilă, despre existența unor inadvertențe în baza de date curentă, ocazie cu care i-a relatat acesteia că pentru verificări în baza de date curentă, fără afectarea acesteia, se poate proceda la „salvarea" bazei de date și la verificarea datelor astfel „salvate".

În ceea ce privește setarea înapoi a datei calculatorului, a precizat instanța, același martor a declarat că în cursul lunii ianuarie-februarie 2005, la solicitarea numitului H.E. (care acorda asistență de specialitate contabilă pentru SC C.D. SRL Iași), a setat data calculatorului, astfel ca aceasta să indice luna septembrie 2004, în vederea obținerii unei balanțe contabile pentru această lună, după care a resetat calculatorul la data curentă, stare de fapt confirmată de declarația martorului H.E., care a arătat că s-a procedat astfel pentru a fi rezolvate deficiențele programului de contabilitate, constatate de către T.S.C. și inculpata R.C. (fola 381 vol. I dosar de urm.penală).

S-a reținut totodată că, experții contabili, răspunzând dispoziției de completare la raportul de expertiză întocmit, au arătat că prin resetarea datei calculatorului nu au fost influențate datele necesare generării ulterioare a unui bilanț contabil, evaluat la 30 iunie 2004, bilanțul întocmit fiind în concordanță cu balanța de verificare încheiată la aceeași dată (filele 74, 216-218 Dosarul nr. 107.2/112/2007 al Tribunalului Bistrița-Năsăud).

Prima instanță de fond a constatat că în partea expozitivă a rechizitoriului, la pct. 10, este analizată infracțiunea de fals intelectual, prev.de art. 43 din Legea nr. 82/1991, comisă de inculpații B.R., T.S.C. - administrator, R.C.- contabil șef al SC C.D. SRL Iași, și numitul O.C., însă prin dispozitivul actului de inculpare s-a dispus trimiterea în judecată, pe lângă cei doi inculpați pentru fapta mai sus menționată, și a inculpatei D.O., pentru complicitate morală la săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, compusă din 86 de acte materiale, fără ca în cuprinsul rechizitoriului să se descrie în ce anume a constat sprijinul moral acordat de această inculpată celorlalți făptuitori. întrucât infracțiunea de fals intelectual în sarcina inculpaților B.R. și R.C. nu poate fi reținută, întrucât fapta nu există - în consecință, aprecizat instanța, nu există nici infracțiunea de fals intelectual în forma complicității, care să fi fost comisă de inculpata D.O.

În ceea ce privește comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev.de art. 290 C. pen. rap.la art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen., comisă de inculpații B.R. și G.C.M., reprezentată de caracterul fals al datei încheierii contractului de intermediere din 7 iulie 2003, caracterul fals al datei înregistrării în condica de secretariat a SC C.D. SRL Iași a contractului de intermediere din 7 iulie 2003 și a actului adițional la contractul de intermediere, înregistrat la 20 iulie 2003, caracterul fals al datei încheierii actului adițional din data de 20 iulie 2003 la contractul de intermediere din 7 iulie 2003, caracterul fals al mențiunii existente în actul adițional nr. 2 din data de 15 aprilie 2003, referitoare la data încheierii contractului de intermediere din 7 iulie 2003 - instanța a menționat faptul că în actul de sesizare s-a reținut în mod greșit că inculpata G.C.M. a operat modificarea cifrei 4 în cifra 3 din mențiunea „07 iulie 2003" ce figurează ca dată a contractului de intermediere din 7 iulie 2003, întrucât în realitate persoana care a efectuat acest lucru a fost inculpata D.O. (filele 163-168, 172-174 vol. I dos. urm.penală), care în declarațiile date a recunoscut că a înscris numărul de înregistrare și data pe contractul de intermediere și că ulterior efectuării acestei mențiuni a realizat că greșise prin înscrierea anului 2004, motiv pentru care, cu același prilej, a efectuat corectura necesar a fi efectuată (filele 179-183 vol. I), corectură care, a subliniat instanța, nu reprezintă o falsificare materială a înscrisului în înțelesul disp.art. 290 C. pen., privind întrunirea elementelor constitutive al infracțiunii respective.

Examinând conținutul contractului încheiat, s-a constatat că acesta cuprinde referiri la data încheierii acestuia în partea sa finală, unde se menționează că a fost încheiat „astăzi 07 iulie 2003", iar în cuprinsul filei 2 din contract se precizează expres că „prezentul contract intră în vigoare la data de 07 iulie 2003 si expiră la data încasării integrale a comisionului cuvenit", ceea ce, a constatat instanța, dovedește că a fost în mod real încheiat la data de 07 iulie 2003, și că modificarea cifrei 4 în cifra 3 a avut ca scop corectarea greșelii existente în cuprinsul mențiunii olografe cu privire la data încheierii convenției, și nu alterarea adevărului.

Apoi, s-a arătat în sentință, acuzarea contestă doar anul încheierii contractului (nu și luna și ziua), considerându-se că data reală a acestuia este 07 iulie 2004-afirmație considerată neîntemeiată, întrucât în această variantă ar fi inexplicabilă referirea la acest contract în cuprinsul actului adițional nr. 2 încheiat în data de 15 aprilie 2004, deci cu mai bine de 2 luni înainte de pretinsa încheiere a contractului de intermediere.

Lipsa oricăror referiri în contractul de antrepriză din 20 iulie 2003 la contractul de intermediere din 7 iulie 2003, faptul că acesta nu a fost prezentat băncii creditoare și că la data încheierii actului adițional din 20 iulie 2003 nu se cunoștea cuantumul comisionului din valoarea contractului de antrepriză, s-a apreciat că nu sunt argumente care să poată fi luate în considerare, întrucât contractul de intermediere viza exclusiv efectuarea de servicii în favoarea doar a uneia dintre părțile din contractul de antrepriză și nu includea și obligații de a încheia sau media încheierea de contracte; acordarea creditului s-a făcut pe baza documentației cerute de bancă, care nu a inclus obligativitatea prezentării contractului de intermediere, iar la data încheierii actului adițional menționat se putea determina cuantumul comisionului, deoarece societatea de proiectare SC H.P. SA Iași precizează că în 14 aprilie 2003 s-a încheiat contractul de proiectare, și că valoarea de 10.660.096 euro a fost cerută de beneficiar, motiv pentru care societatea de proiectare, pentru a se conforma acestor cerințe, a motivat devizul general estimativ alegând soluțiile tehnice și economice corespunzătoare.

Referitor la comisionul convenit de părți, s-a reținut de către instanță, că în completarea la raportul de expertiză, experții contabili au precizat că documentele justificative ale M. Management pentru plata comisionului de 799.507 euro sunt: contractul de intermediere nr. 85/7 iulie 2003 încheiat între SC M.M.M.C. SRL și SC C.D. SRL, actul adițional fără număr din iulie 2003, la contractul de intermediere arătat, factura fiscală din 30 iunie 2004 și factura fiscală din 29 decembrie 2004 (filele 84-86 din Dosarul nr. 107.2/112/2007 al Tribunalului Bistrița-Năsăud), și că pentru comisionul stabilit prin contractul de intermediere din 7 iulie 2003 încheiat între SC M.M.M.C. SRL Iași și SC C.D. SRL Iași au fost întocmite facturi fiscale, suma totală fiind achitată către SC C.D. SRL Iași în perioada 2004-2008 din încasările în contul curent, având ca surse: prestări de servicii efectuate în domeniul construcțiilor, credite bancare angajate (surse atrase), sume puse la dispoziție de asociați, vânzarea de imobilizări (fil;a 79 din Dosarul nr. 107.2/112/2007 al Tribunalului Bistrița-Năsăud).

Prima instanță de fond a constatat că dosarul cauzei nu conține probe pe baza cărora să se constate că inculpații au antedatat nereal data încheierii contractului de intermediere din 07 iulie 2003, că inculpatul B.R. a înscris în condica de secretariat a SC C.D. SRL Iași mențiuni nereale cu privire la data încheierii contractului de intermediere în cauză și a actului adițional din 20 iulie 2003 la acesta, că a fost menționată o dată nereală ca dată a încheierii în actul adițional din 20 iulie 2003 și că au fost consemnate nereal, în cuprinsul actului adițional din 15 aprilie 2004, date referitoare la data încheierii contractului de intermediere din 07 iulie 2003.

S-a apreciat că faptul că societățile comerciale între care s-au încheiat contractele în cauză au mai multe persoane comune în acționariat nu face să fie plauzibilă existența unor înțelegeri frauduloase între acestea, iar afirmația din rechizitoriu că din punct de vedere al automatismelor comportamentale, menționarea unei date ulterioare decât cea reală, respectiv anul 2004 în loc de 2003 a fost considerată nejustificată, întrucât nu probează vinovăția inculpatelor G.C.M. și D.O., care au dat explicații plauzibile pentru modificarea operată în partea referitoare la data numărului de înregistrare a contractului de intermediere din 2003.

În ceea ce privește susținerea că partiția calculatorului pe care a fost redactat contractul a fost ștearsă în dimineața zilei în care s-a efectuat percheziția (având ca scop copierea memoriei calculatorului), prin folosirea unui program special „E.", destinat ștergerii documentelor, fără posibilitate de reconstituire, instanța de fond a reținut din depozițiile martorului R.R.Ș., specialist I.T., date în cursul urmăririi penale și în fața instanței de judecată la termenul din data de 25 septembrie 2006, că rezultă că în urma mai multor sesizări din partea inculpatei D.O., referitoare la disfuncționalitățile pe care le prezintă unitatea de calcul din secretariatul firmei, s-a deplasat la sediul firmei, a ridicat unitatea centrală și a dus-o la locul său de muncă în vederea verificării, fără a i se solicita să șteargă documente, fișiere sau partiții ale calculatorului, martorul menționând că programul „E.", instalat pe calculator în vederea asigurării confidențialității datelor se derula automat, în flecare seară, astfel încât, ștergerea partiției „d" se datorează acestui fapt și nu unei intervenții voluntare (filele 384-386 vol. I dosar de urm.penală, fila 146 dosar Tribunal Iași, vol. I al Dosarului nr. 107.1/112/2007 al Tribunalului Bistrița-Năsăud).

De asemenea, caracterul fals al înscrierii în condica de secretariat a contractului de intermediere și a actului adițional nr. l nu a fost demonstrat, instanța apreciind că nu s-a dovedit faptul că mențiunile nu au fost făcute la datele respective, ori că inculpata G.M. este cea care le-a efectuat.

De altfel, a constatat instanța, în această chestiune, inculpata G.I., secretara SC C.D. SRL Iași a susținut, în prezența inspectorilor fiscali aflați în contlei, faptul că actul intitulat „contract de intermediere" nu este înscris în condica de secretariat, pentru ca în cursul audierilor în faza de urmărire penală să revină asupra acestei declarații, indicând ca motivație faptul că în cursul lunii martie 2005, inspectorii fiscali aflați în contlei la SC C.D. SRL Iași i-au prezentat contractul de intermediere încheiat cu SC M.M.M.C. SRL Iași, care deși era datat, nu avea număr de înregistrare.

Chestionată asupra înregistrării contractului în registrul firmei, inculpata a precizat că actul în cauză nu este înregistrat, fără a face verificarea ce se impunea în condica de secretariat, nici inspectorii fiscali neverificând condica de secretariat (în fapt, inculpatul B.R. recunoscând că el a fost cel care a înscris contractele și actele adiționale).

Pe de altă parte, s-a menționat în sentință, existența și validitatea contractului și a actelor adiționale nu este condiționată de înscrierea acestora într-un document administrativ, iar pentru a fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată este necesar ca alterarea adevărului să fie realizată prin contrafacerea scrierii sau subscrierii, sau alterarea scrisului, modalități alternative a căror comitere nu a fost probată în cauză; chiar luarea în considere a comiterii infracțiunii de fals intelectual-raportat la disp.art. 150 alin. (2) C. pen., aconsiderat instanța, nu subzistă, întrucât înscrisurile pretins falsificate nu sunt înscrisuri oficiale.

În ceea ce privește comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prev.de art. 260 alin. (1) C. pen. de către inculpata G.I., constând în declarația mincinoasă făcută de aceasta cu prilejul audierii sale ca martor în prezenta cauză, când a afirmat în mod nereal că cele două contracte (contractul de intermediere și actul adițional la acesta) erau înregistrate în condica de secretariat, după ce inițial declarase inspectorilor fiscali aflați în contlei la firma sa, că aceste documente nu erau înregistrate (filele 29-30 din rechizitoriu), declarațiile inculpatei, coroborate cu cele ale martorelor G.M. și H.E.A. (filele 391-394, vol. I dos.urm.penală), au relevat faptul că în cursul lunii martie 2005, martorele, în calitate de inspectori fiscali din cadrul D.G.F.P. Iași, au efectuat un contlei fiscal la SC C.D., ocazie cu care au constatat că actul intitulat contract de intermediere din 7 iulie 2003, încheiat cu SC M.M.M.C. SRL Iași nu avea număr de înregistrare de la SC C.D. SRL.

În consecință, inspectorul fiscal G.M. a prezentat contractul inculpatei G.I., care îndeplinea funcția de secretară la firma verificată, întrebând-o pe aceasta dacă acel document este înregistrat în condica de secretariat.

Sesizând că actul în discuție nu purta număr de înregistrare, inculpata, fără a verifica efectiv condica de secretariat a societății, a comunicat inspectoarei că acel contract nu este înregistrat, iar apoi la solicitarea organului de contlei a înscris pe un bilețel mențiunea „în registrul de secretariat nu este înregistrat Contract cu M.M. în anul 2003", a trecut data de 25 martie 2005 și a semnat (fila 310 vol. I dos.urm.penală).

Ulterior, respectiv în cursul urmăririi penale, inculpata G.I. a fost audiată în mai multe rânduri de organele de urmărire penală cu privire la aceste aspecte (7 septembrie 2005, 14 noiembrie 2005 și 23 februarie 2006), mărturia mincinoasă fiind legată de audierea din data de 7 septembrie 2005, când aceasta ar fi revenit asupra susținerilor făcute-în fața inspectorilor fiscali și ar fi declarat că, în realitate, la data contleiului, cele două contracte erau înregistrate în condica de secretariat (filele 308-309 vol. I dos.urm.penală).

Din verificarea conținutului declarației de martor, instanța de fond a constatat că rezultă că inculpata G.I. a dat explicații cu privire la condițiile în care a consemnat bilețelul remis organului de contlei și la faptul că a făcut acest lucru fără a verifica registrul de secretariat, indusă fiind în eroare de faptul că documentul în cauză nu purta un număr de înregistrare de la SC C.D. SRL Iași, la momentul audierii sale organele de urmărire penală prezentându-i un contract de intermediere încheiat între cele două societăți comerciale, din 7 iulie 2003, dar care este un alt exemplar al documentului prezentat de inspectorul fiscal, care purta doar data de 7 iulie 2003, fără număr de înregistrare (fila 309 verso).

Prin sentință, s-a reținut că în niciuna din declarațiile de martor din 7 septembrie 2005 și 14 noiembrie 2005 inculpata nu face vorbire despre un al doilea act, respectiv despre actul adițional din 2003 la contractul de intermediere (filele 308-312), act despre care, în declarația olografă din 23 februarie 2006, dată după începerea urmăririi penale, a arătat că nu cunoaște nimic (fila 302), cu ocazia audierii sale ca martor, inculpata nedeclarând că cele două documente ar fi fost înregistrate în condica de secretariat, ci că nici până la data audierii sale nu a verificat registrul de secretariat pentru a vedea dacă acel document este înregistrat sau nu, că organele de urmărire penală sunt cele care i-au prezentat condica de secretariat și că doar atunci a constatat că acel contract de intermediere era înregistrat în 7 iulie 2003, înregistrare ce nu-i aparține (fila 309).

În cadrul reaudierii de la data de 14 noiembrie 2005 nu a făcut referire la înregistrarea contractului de intermediere în condica de secretariat deoarece nu a fost chestionată asupra acestui aspect, reiterând explicațiile date anterior (fila 312).

Deși prin rechizitoriu s-a reținut că inculpatei i s-a cerut să verifice și să confirme faptul dacă cele două contracte (contractul de intermediere și actul adițional la acesta) au primit număr de înregistrare în condică și că prin nota explicativă, din data de 25 martie 2005, aceasta a confirmat faptul că cele două contracte nu erau înregistrate, în fapt este vorba de un singur contract (contractul de intermediere) despre care inculpata a dat relații inspectorului fiscal.

Apoi, a mai arătat instanța, deși s-a mai reținut că la data audierii sale, inculpata a revenit asupra susținerilor prezentate în fața inspectorului fiscal, declarând că, în realitate, la data contleiului contractele erau înregistrate în condica de secretariat, în fapt aceasta nu a declarat că cele două contracte erau înregistrate în condică la data contleiului, și nu a dat explicații consilierilor D.G.F.P. în sensul că cele două contracte erau datate și că prin urmare nota explicativă nu conținea mențiuni contrare adevărului.

De asemenea, a constatat instanța, inculpata nu a afirmat faptul că nu a reușit să facă verificarea solicitată deoarece nu a avut acces la condică, care era închisă în fișet, ci doar a afirmat că aceasta se afla la acea dată într-un fișet din biroul de secretariat, nemenționând că fișetul ar fi fost închis și că, din această cauză nu ar fi avut acces la condica de secretariat (fila 305 verso).

În ceea ce privește infracțiunea de spălare de bani, prev.de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 rap.la art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, reținută în sarcina inculpatei D.O., constând în creditarea de către aceasta a SC C.D. SRL Iași cu suma de 1.699.000.000 lei, cu scopul ca după retragerea banilor aceștia să aibă o aparență legală, reținându-se că în perioada 2002-2004 inculpata a realizat venituri de doar 436.127.856 lei, că în anul 2004 SC C.D. SRL dispunea de lichidități deoarece SC M.U. SRL Iași făcuse plăți de 60.357.655.536 lei către constructor și că inculpata nu a făcut dovada că suma de 1.699.000.000 lei ar proveni din venituri obținute pe căi legale, considerându-se că, în realitate, inculpata a creditat societatea la care este asociată cu scopul ca după retragerea banilor aceștia să aibă o aparență legală -, prima instanță de fond a constatat că aceasta nu există.

Conform disp.art. 23 lit. b) din Legea nr. 78/2000, infracțiunea de spălare a banilor constă în „ascunderea sau disimularea adevăratei naturi a provenienței, a situării, a dispoziției, a circulației sau a proprietății bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârșirea de infracțiuni", iar prin Decizia penală nr. 3615 din 5 iulie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a statuat că în raport cu dispozițiile incriminatorii, pentru existența infracțiunii de spălare a banilor este necesar să se stabilească, pe baza probelor certe, că bunurile dobândite, deținute sau folosite provin din săvârșirea de infracțiuni și că, autorul cunoștea această împrejurare, nefiind suficientă simpla constatare că cel de la care au fost dobândite bunurile este cercetat pentru săvârșire de infracțiuni, iar autorul cunoștea această din urmă împrejurare.

Ori, în speță, a arătat instanța, niciuna dintre aceste două condiții nu este îndeplinită, deoarece acuzarea nu a dovedit că sumele de bani cu care a fost creditată firma inculpatei proveneau din săvârșirea unor infracțiuni (caz în care faptele trebuiau descrise și încadrate în drept) și că aceasta avea cunoștință despre proveniența ilicită a banilor.

Suma de bani cu care inculpata a creditat SC C.D. SRL Iași este în cuantum de 1.424.000.000 lei, deoarece ultimele 2 tranșe de împrumut, în sumă totală de 275.000.000 lei, acordate în luna noiembrie 2004, provin din banii restituiți de firmă la finele lunii octombrie 2004 (raportul de expertiză judiciară contabilă - fila 63 vol. II Dosarul nr. 107.1/112/2007 al Tribunalului Bistrița-Năsăud).

Referitor la proveniența sumelor de bani cu care a fost creditată firma, explicația inculpatei este în sensul că acestea reprezentau economii acumulate în peste 30 de ani de muncă-explicație considerată plauzibilă, în condițiile în care doar în perioada 2002-2004 inculpata a realizat venituri de peste 436.000.000 lei.

În ceea ce privește infracțiunea de spălare de bani, prev.de art. 23 Iit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002, rap.la art. 17 lit. e) și art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplic.art. 75 lit. a) și art. 41 alin. (2) C. pen., comisă în condițiile coautoratului, reținută în sarcina inculpaților P.C.D., G.C.M., B.R., D.O. și R.C. (compusă dintr-un număr de 22 de acte materiale derivând din infracțiunile de folosire a creditului în alte scopuri și înșelăciune în convenții), constând în plățile efectuate cu titlu de comision pe baza unor convenții false, urmate de cumpărarea de acțiuni ale P.N. deținute de către SC T.F. SA și de inculpatul P.C.D., valoarea sumelor spălate ridicându-se la suma de 49.615.264.750 lei, folosiți pentru a se achita contravaloarea contractului de comision, pentru a finanța construcția Hotelului Pensiune aparținând SC T.F. SA și pentru cumpărarea de acțiuni ale P.N. Iași -, instanța de fond a constatat că aceasta nu există, în condițiile în care infracțiunea de spălare a banilor este condiționată de comiterea unor infracțiuni aducătoare de venituri care apoi urmează a fi „spălate" pentru ca astfel sumele de bani să dobândească o proveniență licită, infracțiuni a căror existență nu a fost probată.

În ceea ce privește comiterea în forma coautoratului, a infracțiunii prev.de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic.art. 75 lit. a) C. pen., de către inculpații P.C.D., G.C.M., B.R., D.O. și R.C., constând în punerea în practică, de către făptuitori, în calitate de asociați, administratori sau salariați ai firmelor implicate în comiterea faptelor descrise, a proiectului prin care s-a urmărit ca, prin comiterea de infracțiuni, să debuteze construirea Hotelului Pensiune și sporirea averii personale a soților Prisecariu, prin sentință, s-a precizat faptul că dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 prevăd că această infracțiune constă în „inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup" (acesta fiind definit în cuprinsul art. 2 din lege ca fiind „grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane care există pentru o perioadă și acționează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave, pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material"), acuzarea neprobând însă structura grupului infracțional, pozițiile ocupate de făptuitori în cadrul grupului astfel constituit, leiul jucat de flecare dintre aceștia, înțelegerile perfectate între membrii grupării infracționale și activitățile concrete desfășurate de flecare dintre cei în cauză în vederea realizării scopului pentru care a fost constituit grupul infracțional, argumentul că singurul scop urmărit ar fi fost sporirea patrimoniului familiei P. fiind apreciat de instanța de fond ca neconvingător, raportat la persoana celorlalți membri ai grupului infracțional respectiv).

În baza art. 14, 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 C. civ., dată fiind soluția de achitare și temeiurile legale ale acesteia, a fost respinsă acțiunea civilă formulată de partea vătămată Statul Român -prin A.N.A.F. București ca fiind neîntemeiată (A.N.A.F. constituindu-se parte civilă în cauză cu suma de 26.178.782.540 lei, la care se adaugă dobânzi și penalități de întârziere-filele 65-66 dosar Tribunalul Iași, vol. I dos instanță, menținută prin înscrisul de la fila 241 - Dosar nr. 107.2/112/2007 al Tribunalului Bistrița-Năsăud).

În baza art. 14, 346 C. proc. pen., dat fiind conținutul adresei din 17 aprilie 2006 transmisă Tribunalului Iași în Dosarul nr. 4543/2006 privind faptul că creditul ipotecar acordat de bancă P.N. a fost rambursat integral (fila 67 dosar Tribunal Iași), și adresa din 22 octombrie 2007 emisă de unitatea bancară, prin care s-a învederat faptul că raporturile contractuale încheiate cu P.N. au luat sfârșit la data de 22 martie 2006, prin rambursarea în avans a creditului de către împrumutat (fila 254 vol. IV Dosarul nr. 107.1/112/2007 al Tribunalului Bistrița-Năsăud), s-a constatat că partea vătămată SC B.C.R. SA - sucursala Iași nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- D.N.A.- Serviciul Teritorial Iași și partea civilă D.G.F.P. Bistrița Năsăud.

Prin Decizia penală nr. 103/ A din 29 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. Serviciul Teritorial Cluj și D.G.F.P. Bistrița Năsăud, în numele Statului Român prin A.N.A.F. București împotriva sentinței penale nr. 69/ F din 1 iunie 2011 a Tribunalului Bistrița - Năsăud.

În baza art. 189 C. proc. pen. s-a dispus avansarea din fondul Ministerului Justiției a onorariilor avocațiale parțiale în sumă de câte 150 lei în favoarea apărătorilor din oficiu, av. T.P.E., S.R.I., V.F.A., A.D.I., T.A.M. și V.I.L.

A fost obligată apelanta D.G.F.P. Bistrița Năsăud, în numele Statului Român prin A.N.A.F. București, la plata cheltuielilor judiciare în apel în favoarea statului în sumă de 600 lei.

S-a constatat că cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. -Serviciul Teritorial Cluj au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de contlei judiciar a reținut că, procedând la rejudecarea fondului cauzei, instanța de fond s-a conformat indicațiilor date de instanța supremă și a dispus completarea raportului de expertiză cu obiectivele menționate în decizia de casare (filele 42-44), constatându-se că nici aceste completări nu au modificat în vreun sens, cele reținute de instanțe, în primul ciclu procesual.

Prin urmare, Curtea a reținut că probele strânse în cursul urmăririi penale și care au servit drept temei pentru trimiterea în judecata, au fost infirmate de probele administrate în faza judecății, acestea din urmă dovedind, în mod cert, că inculpații nu sunt autorii infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată și că faptele nu au existat în realitate.

În acest sens, s-a observat că fundamentul acuzațiilor aduse inculpaților constă, pe de o parte, pe interpretarea dată contractului din 20 iulie 2003 încheiat între SC M.U. SA în calitate de beneficiar și SC C.D. SRL în calitate de antreprenor, iar, pe de altă parte, pe contestarea realității contractului de intermediere din 07 iulie 2003.

Astfel, prin contractul din 20 iulie 2003 încheiat între SC M.U. SA în calitate de beneficiar și SC C.D. SRL în calitate de antreprenor (fila 265 vol. 3 dosar u.p.), s-a stipulat că „beneficiarul se obligă să plătească antreprenorului prețul reprezentând echivalentul în lei al sumei de 10.660.096 euro pentru execuția, finalizarea' lucrărilor Extinderea Centrului Comercial M. (...)".

Totodată, definind în cuprinsul contractului noțiunea de „preț al contractului", la art. 2. 1.1. se specifică că „prețul contractului îl reprezintă prețul plătit antreprenorului de către beneficiar în baza contractului, pentru îndeplinirea integrală și corespunzătoare a tuturor obligațiilor sale, asumate prin contract".

Aceste aspecte, a a constatat instanța de apel, dovedesc faptul că acest contract a fost un contract cu preț fix.

Împrejurarea că plata prețului stabilit global s-a făcut ulterior în tranșe nu a fost de natură să schimbe caracterul convenției de contract cu preț ferm, fix, cu atât mai mult cu cât prin contractul de antrepriză nu s-a stabilit ca prețul să fie achitat într-o singură tranșă.

Pe de altă parte, plata prețului în tranșe, precum și valoarea tranșelor (din prețul ferm), a fost generată de încheierea Contractului de credit ipotecar din 15 iunie 2004 (a se vedea art. 3.1 din contract) între beneficiar și B.C.R. Iași, contract care nu era opozabil antreprenorului deoarece nu era semnatar al acestuia (filele 13-19 vol. 1 dosar u.p.).

Consecința acestui tip de contract, a arătat Curtea, constă în faptul că antreprenorul încasează prețul convenit, în speță toți cei 10.660.096 euro, indiferent de costurile pe care le-ar fi suportat în realizarea lucrării; singura sa obligație constând în executarea și predarea lucrării în conformitate cu specificațiile din contract, din autorizația de construcție și cu reglementările tehnice în vigoare.

La stabilirea prețului contractului de antrepriză a stat devizul general care este documentul care cuprinde condițiile asupra cărora părțile au căzut de acord asupra materialelor ce urmează a fi folosite și a prețului de achiziție al acestora, asupra nivelurilor consumurilor de materiale, asupra cantității de manopere și a prețului acesteia, și nu materialele, consumurile, manopera și prețurile efectiv utilizate în decursul realizării construcției.

Nu a fost primită critica potrivit căreia la încheierea acestui contract părțile nu puteau să prevadă prețul deoarece devizul general estimativ și devizele pe obiecte au fost predate abia în data de 13 octombrie 2003. Astfel, în adresa SC H.P. SA Iași (f. 37 vol. 4 dos. inst. fond) se precizează că în vederea încheierii contractului de proiectare au avut loc discuții preliminare și consultări cu beneficiarul încă din luna decembrie 2002, că în 14 aprilie 2003 s-a încheiat contractul de proiectare și că valoarea de 10.660.096 euro, cât și suprafața construită desfășurată care a fost mai mică de 20.000mp a fost cerută de beneficiar motiv pentru care societatea de proiectare, pentru a se conforma acestor cerințe, a motivat devizul general estimativ alegând soluțiile tehnice și economice corespunzătoare.

S-a precizat că, odată acceptată oferta antreprenorului și încheiat contractul, beneficiarul urmează să achite prețul prevăzut în devizul general, antreprenorului revenindu-i obligația, ca în schimbul prețului primit să edifice construcția în conformitate cu exigențele cuprinse în proiectul tehnic, prețurile nemaifiind posibil a fi modificate de niciuna din părți în sens crescător sau descrescător.

Concluzia care se desprinde, a precizat instanța de apel, constă în faptul că devizele și situațiile de lucrări, întocmite pe perioada realizării obiectivului, nu sunt realizate în funcție de consumurile efective înregistrate de către antreprenor (acestea nemaiavând nicio importanță în stabilirea prețului, care deja este cunoscut și stabilit), ci în funcție de consumurile de materiale și de cheltuielile previzionate de antreprenor pentru stadiul lucrării de la momentul întocmirii situației respective ceea ce este și cazul din speță.

Așa fiind, susținerea potrivit căreia SC C.D. SRL ar fi facturat consumuri și costuri nereale în valoare de 49.615.264.750 lei - la care se adaugă T.V.A. în sumă de 9.246.900.303 lei nu a fost însușită de către instanță deoarece facturarea acestei sume este consecința naturii contractului de antrepriză, astfel cum s-a arătat mai sus, modificarea naturii acestui contract nefiind permis deoarece s-ar încălca voința contractuală a părților.

De altfel, a reținut instanța, prin Raportul de expertiză contabilă s-a menționat că această sumă reprezintă, în realitate, diferențe valorice între costurile consumurilor efective și veniturile SC C.D. SRL evidențiate prin situațiile de lucrări, că nu reprezintă lucrări neefectuate, ci evaluarea lucrărilor efectiv prevăzute în documentațiile tehnice de execuție calculate la prețurile din ofertă și în conformitate cu prevederile contractului „preț fix" încheiat între executant și beneficiar (filele 69-71 raport), sumele fiind corect contabilizate atât de către constructor cât și de beneficiarul lucrării (răspuns la obiectivul nr. 2 – fila 72, vol. I).

În același sens, s-au pronunțat și experții constructori, expertul G.N. precizând că documentațiile întocmite în vederea decontărilor cu beneficiarul corespund din punct de vedere tehnic cu natura lucrărilor și serviciilor specifice realizării obiectivului, fiind în corelare cu documentația inițială de ofertă (fila 59 vol. 1). Răspunzând aceluiași obiectiv, expertul consultant H.V. a relevat că natura, conținutul tehnologic și cantitățile articolelor de lucrări, ce au făcut obiectul situațiilor de lucrări în vederea decontării, au corespuns Proiectului tehnic al obiectivului (fila 85, vol 1).

În plus, conformitatea între situațiile de lucrări și realitatea lucrărilor efectuate la obiectivul în cauză este relevată și de martorul N.V., evaluator tehnic în construcții la B.C.R. - Sucursala Județeană Iași, cel care a verificat cantitativ și calitativ lucrările realizate la acest obiectiv și care a precizat că nu au existat diferențe între realitatea lucrărilor efectuate și lucrările înscrise în documentația tehnică în baza căreia s-au efectuat deconturile și au fost eliberate tranșele de credit (filele 313-325 vol 1, dos. de urmărire penală).

Mai mult, gradul de siguranță al construcției a fost verificat de către Inspectoratul de Stat în Construcții atât pe perioada realizării lucrărilor conform celor 19 procese-verbale de contlei a calității lucrărilor în faze determinate întocmite de această autoritate (cuprinse în Anexa 1 a raportului de expertiză tehnică întocmit de exp. V.H.), cât și la finalizarea obiectivului, conform proceselor verbale de recepție la terminarea lucrărilor întocmite de comisia de recepție (formată din reprezentanți au Primăriei Iași, ai Inspectoratului pentru Situații de Urgență Iași) și de Inspectoratul Județean în Construcții (cuprinse în Anexa 2 a raportului de expertiză tehnică întocmit de exp. V.H.).

S-a reținut că experții tehnici au explicat în concret modul în care consumurile efectiv înregistrate pot fi mai reduse decât cele estimate inițial. Astfel, la momentul încheierii contractului, lucrările descrise în cuprinsul acestuia primesc o evaluare conform unor norme de deviz (regulamente tehnice aplicabile la nivel național), în care sunt prevăzute niveluri de consumuri apreciate la modul general, abstract, în funcție de gradul de dezvoltare tehnologică existent la momentul întocmirii acestor norme.

În speță, Proiectul tehnic al obiectivului „Extinderea Centrului Comercial M." întocmit de SC H.P. SA, secțiunea „Lista cantităților de lucrări" (în care s-a făcut evaluarea previzionată a consumurilor) a avut la bază Normele de deviz din anul 1981, norme aflate încă în vigoare (conform Ordinului nr. 1.014 din 06 iunie 2001 al M.F.P. din România -fila 4 din Raportul de expertiză întocmit de exp. H.V.). Or, având în vedere evoluția tehnologică intervenită între anul 1981 când au fost elaborate normele de deviz și anii 2003-2005 când a fost executată lucrarea, este absolut firesc ca între consumurile previzionate (de la nivelul 1981) și consumurile efectiv înregistrate (folosind tehnologia 2003-2005) să apară diferențe.

Un exemplu elocvent, privind diferența înregistrată între costurile de deviz și cele efectiv înregistrate la realizarea obiectivului, este oferit de expertul V.H. (filele 5-6 rap. de exp.) privind prepararea betonului. Pentru cantitatea de 8.000 mc beton estimat ca fiind necesară proiectului conform normelor din 1981, tehnologia anilor 2003-2005 a permis diminuarea consumurilor inițial previzionate astfel: s-au înlăturat pierderi de 1.000 mc beton aferente procesului de fabricație; s-a eliminat necesarul.de forță de muncă, pe șantier, pentru prepararea betonului, acesta fiind preparat de către furnizor; s-a eliminat necesarul de utilaje, pe șantier, pentru prepararea betonului, din același motiv al preparării de către furnizor.

În motivele de apel s-a arătat că, deși expertul constructor a susținut că situațiile de lucrări întocmite de antreprenor în vederea decontării către beneficiar au fost întocmite în strictă concordanță cu „Lista cantităților de lucrări" din documentația tehnico-economică aferentă obiectivului, în realitate susținerile acestuia ar fi contrazise chiar de dispozițiile Ordinului M.F.P. nr. 1014/2001, mai exact Formularul C5 privind modul de întocmire al situațiilor de plată, din cuprinsul căruia ar rezulta că în situațiile de plată sunt înregistrate cheltuielile aferente consumurilor materiale.

Critica a fost apreciată ca fiind nefondată, deoarece deși conținutul Formularului C5 prevede că „cheltuielile directe sunt aferente consumurilor de resurse materiale", Ordinul M.F.P. nr. 1014/2001 statuează că „ofertanții au deplina libertate de a-și prevedea în ofertă propriile consumuri și tehnologii de execuție, cu respectarea cerințelor calitative și cantitative prevăzute în proiectul tehnic" (a se vedea Anexa 3 exp tehnică).

În realitate, Ordinul M.F.P. nr. 1014/2001 privind aprobarea structurii, conținutului și modului de utilizare a Documentației standard pentru elaborarea și prezentarea ofertei pentru achiziția publică de lucrări, este aplicabil (așa cum rezultă chiar din denumirea sa) contractelor de construcții în care beneficiarul este o autoritate publică (contracte de achiziție publică).

În cazul de față, a precizat instanța de apel, când atât antreprenorul cât și beneficiarul sunt persoane juridice de drept privat, contractul de antrepriză încheiat între aceștia este guvernat de principiul libertății de voință. Cu alte cuvinte, în acest caz, SC M.U. SA și SC C.D. SRL erau libere să prevadă în contractul de antrepriză orice fel de clauze, cu condiția ca, înțelegerea părților să nu contravină dispozițiilor imperative privind ordinea publică și bunele moravuri.

În concluzie, dacă în cazul contractelor de achiziție publică (ce implică utilizarea fondurilor publice) legiuitorul permite ofertantului să-și previzioneze în mod liber consumurile specifice de materiale, manoperă și utilaje precum și costurile, cu atât mai mult acest lucru este permis în situația în care beneficiarul nu este o autoritate publică, ci o persoană juridică de drept privat.

Față de cele expuse, nu a fost reținută infracțiunea de fals intelectual prev.de art. 43 din Legea nr. 82/1991 rap.la art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen., comisă în condițiile coautoratului, reținută în sarcina inculpaților B.R., R.C. și D.O., faptă descrisă la pct. 10 din rechizitoriu, faptă constând în întocmirea de către acești inculpați, împreună cu numiții T.S.C. și O.C., a 86 de documente contabile false reprezentând însumarea a 66 de situații de plată aferente lucrărilor de extindere la Magazinul M. în perioada trim. IV 2003 - dec.2004, 16 facturi și bonuri fiscale reflectând lucrările și serviciile trecute în cele 66 de situații de plată și 4 variante de balanțe lunare modificate, prin trecerea costurilor de la o lună la alta, acțiune facilitată de setarea înapoi a datei calculatorului.

Astfel, potrivit textului de incriminare, infracțiunea constă în „efectuarea cu știință de înregistrări inexacte, precum și omisiunea cu știință a înregistrărilor în contabilitate, având drept consecință denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare, precum și a elementelor de activ și de pasiv ce se reflectă în bilanț", infracțiunea presupunând sub aspectul laturii subiective conștientizarea caracterului fals al înregistrărilor efectuate în documentele contabile.

Instanța de apel a arătat că, așa cum a precizat anterior, corespunzător consumurilor menționate în devize și situațiile de lucrări, au fost emise și facturile și chitanțele fiscale, precum și situațiile de plată (respectiv pentru veniturile prevăzute în devizul general și în contract și nu pentru costurile suportate de antreprenor), ajungându-se exact la prețul convenit de cele două părți, procedându-se apoi la contabilizarea corespunzătoare a acestora.

Pe de altă parte, a reținut instanța, prin pct. 6.9 din Ordinul M.F.P. nr. 306/2002 (Secțiunea 6, Politici contabile și Note explicative la Situațiile financiare anuale simplificate), în vigoare la data săvârșirii pretinsei infracțiuni, se acceptă posibilitatea existenței de erori contabile, dispoziția normativă prevăzând și modul de îndreptare al acestora.

De altfel, posibilitatea existenței unor erori contabile în documentele contabile ale SC C.D. SRL a fost acceptată inclusiv de consilierii fiscali care au efectuat contleiul finalizat prin întocmirea R.I.F. nr. 8396 din 17 mai 2005, care, la începutul verificării, au emis Dispoziția din 01 februarie 2005 (anexa nr. 18, fila 1 la Raportul de expertiză contabilă) prin care au dispus „refacerea contabilității (...) de gestiune, cu mențiunea ca datele contabilității de gestiune să fie corelate cu datele din contabilitatea financiară", stabilindu-se ca dată limită pentru această operațiune, ziua de 15 februarie 2005.

Cu privire la cele 4 variante ale balanțelor, prima instanță de contlei judiciar a constatat că instanța de fond în mod corect a reținut că în fapt, era vorba de 4 copii („salvări") ale aceleiași balanțe contabile, făcute la momente de timp diferite și nu 4 variante de balanțe lunare modificate, împrejurare dovedită de martorul P.M.A., angajat al firmei care administrează programul de contabilitate folosit de SC C.D. SRL (fila 379 vol. I dosar de urm. penală, fila 123 dos Tribunal Iași).

Astfel, potrivit depoziției acestui martor, 3 din cel 4 baze de date identificate în calculator reprezintă copii ale aceleiași baze de date. Martorul a fost sesizat de inculpata R.C., în calitatea sa de contabilă, despre existența unor inadvertențe în baza de date curentă, ocazie cu care martorul i-a relatat că pentru verificări în baza de date curentă, fără afectarea acesteia se poate proceda la „salvarea" bazei de date și la verificarea datelor astfel „salvate".

În ceea ce privește setarea înapoi a datei calculatorului, martorul P.M.A. a relevat că, în cursul lunii ianuarie-februarie 2005, la solicitarea numitului H.E., cel care acorda asistență de specialitate contabilă pentru SC C.D. SRL, a setat data calculatorului astfel ca aceasta să indice luna septembrie 2004, în vederea obținerii unei balanțe contabile pentru această lună, după care a resetat calculatorul la data curentă.

Depoziția martorului se coroborează cu cea a numitului H.E. care a confirmat condițiile în care s-a realizat setarea datei calculatorului, relevând că s-a procedat de această manieră în vederea rezolvării deficiențelor constatate în programul de contabilitate de către T.S.C. și inculpata R.C. - contabila firmei (fila 381 vol. 1 dosar de urm. penală).

Curtea a constatat că în mod corect instanța de fond a observat că, deși s-a dispus trimiterea în judecată și a inculpatei D.O. pentru complicitate morală la această fapta, în cuprinsul actului de sesizare nu se descrie în ce constă, în concret, conținutul infracțiunii reținută fată de susnumita și fără să se facă vreo referire la persoana inculpatei.

Pe cale de consecință, concluzia instanței de fond în sensul că fapta de fals nu există nici față de inculpata D.O. a fost considerată ca fiind legală atât pentru motivele expuse (nereținerea infracțiunii de fals intelectual în sarcina inculpaților B.R. și R.C.), dar și pentru următoarele considerente:

Obiectul judecății, care este în același timp și obiectul învestirii, este determinat de cuprinsul actului de sesizare. în accepțiune textului art. 317 C. proc. pen., prin fapta arătată în actul de sesizare nu se poate înțelege doar simpla referire la o anumită faptă, ci și descrierea acelei fapte într-un mod susceptibil de a produce consecințe juridice, aspect de natură să ofere garanții menite să asigure aflarea adevărului și dreptul la apărare a celui judecat. Așa fiind, simpla menționare în dispoziția de trimitere în judecată a faptei și persoanei inculpatei D.O., fără ca în expozitivul actului de sesizare să se fi descris infracțiunea, conduce la imposibilitatea verificării acuzațiilor aduse acesteia și încălcarea prezumției de nevinovăție, singura concluzie fiind aceea că fapta nu poate fi reținută în sarcina inculpatei.

Instanța de apel a menționat că nu s-a putut reține nici infracțiunea de înșelăciune pe parcursul executării convenției prev.de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplic.art. 75 lit. a) C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen., comisă în forma coautoratului de către inculpații P.C.D., B.R., D.O. și R.C., faptă descrisă la pct. 11 din rechizitoriu

Potrivit actului de acuzare, această faptă constă în 22 de acte materiale de includere în situațiile de lucrări aferente extinderii Magazinului „M." a unor manopere care cuprindeau și lucrări de construcție aferente Hotelului Pensiune, determinând acordarea de către instituția bancară a unor tranșe de credit mai mari cu 49.615.264.750 lei - la care se adaugă T.V.A. în sumă de 9.246.900.303 lei.

Astfel cum a constatat și instanța de fond, Curtea a constatat că în cauză nu s-a dovedit nici existența inducerii în eroare a băncii creditoare și nici cauzarea vreunui prejudiciu acesteia.

În acest sens, în documentația depusă de SC M.U. SA pentru acordarea creditului, s-a aflat contractul de antrepriză, devizul general, precum și proiectul tehnic al edificiului, astfel că unitatea bancară, anterior acordării creditului, a luat cunoștință de consumurile și prețurile previzionate de antreprenor și care urmau a fi plătite de beneficiarul construcției cu sumele provenite din credit.

Pe de altă parte, în art. 10.2 lit. a) din contractul de împrumut, se stipulează că plățile din credit (ca și cele din surse proprii) se vor realiza în concordanță cu devizul general, precum și cu respectarea materialelor specificate, a prețului de achiziție, consumuri, manoperă prevăzute în acest document, asupra cărora beneficiarul și antreprenorul au căzut anterior de acord.

Așa fiind, cum devizele, situațiile de lucrări și implicit facturile și chitanțele aferente acestora s-au întocmit în funcție de consumurile și prețurile de achiziție convenite de beneficiar și antreprenor la momentul încheierii contractului, respectiv pe baza devizului general, folosirea acestor înscrisuri în obținerea tranșelor de credit este în deplină concordanță cu art. 10.2 lit. a) din contractul de împrumut, consecința fiind respectarea și a art. 3.3 din contractul de împrumut privitor la modul de utilizare al creditului (împrumutatul este de acord că utilizarea creditului se va efectua (...) în cazul executării lucrărilor prin contract de construire din contul de împrumut în contul constructorului prin intermediul contului curent al împrumutatului, pentru plata lucrărilor de construcții, pe baza de devize, situații de lucrări, facturi fiscale, chitanțe fiscale, etc).

Mai mult decât atât, prin depozițiile sale, martorul N.V. a precizat că situațiile de lucrări se întocmeau și se depuneau la bancă în funcție de solicitările constructorului și a posibilității de dovedire a aportului propriu de către beneficiar (25%), la fiecare tranșă (fila 321 verso). Același martor a declarat că, până la finele trimestrului II 2004, lucrările de execuție au fost realizate pe cheltuiala beneficiarului SC M.U. SA și că, după perfectarea contractului de creditare din 2004, respectiv la data de 30 iunie 2004 s-a realizat o analiză a stadiului fizic al lucrărilor executate, în vederea determinării aportului propriu al investitorului, ocazie cu care s-au realizat - de către antreprenor - situații de lucrări de aprox. 40.000.000.000 lei (fila 316).

În final, prin adresa din 5 mai 2006 emisă de unitatea bancară creditoare se confirmă că P.N. a procedat la rambursarea integrală a creditului și la achitarea dobânzilor sau a altor sume datorate, încă la data de 22 martie 2006, deși contractul de credit ipotecar din 2004 a fost încheiat pentru o perioadă de 10 ani.

Referitor la comiterea de către inculpații P.C.D., B.R. și R.C. a infracțiunii de tentativă la înșelăciune prev.de art. 20 C. pen. rap.la art. 215 alin. (1) și (5) C. pen., cu aplic.art. 75 lit. a) C. pen., constând în solicitarea de restituire a sumei de 4.901.609.473 lei, reprezentând T.V.A. aferent unor lucrări neefectuate la obiectivul extindere Magazin „M." de către inculpatul P.C.D. și de numitul C.C., în calitate de director general al SC M.U. SAIași, precum și în ajutorul dat de inculpații B.R. și R.C. inculpatului P.C.D. și numitului C.C. constând în întocmirea situațiilor de lucrări neexecutate, pe baza cărora s-a solicitat restituirea sumei de 4.936.104.549 lei, reprezentând T.V.A. aferent unor lucrări neefectuate pentru extinderea magazinului M. Universal, Curtea a constatat că instanța de fond a statuat corect că nici această infracțiune nu a fost probată.

Astfel, s-a reținut, în primul rând, că potrivit raportului de expertiză contabilă beneficiarul SC M.U. SA are dreptul să deducă T.V.A. pentru întreaga valoare facturată de către antreprenor și nu numai pentru valoarea cheltuielilor efective înregistrate de către antreprenor, așa cum au susținut inspectorii fiscali în raportul de inspecție fiscală (concluzie preluată și de către specialistul economic al D.N.A.), deoarece plățile au fost efectiv efectuate de către beneficiar constituind cheltuieli decurgând din contractul de antrepriză, fiind justificate potrivit art. 155 alin. (8) din C. fisc.

Obiectiv, beneficiarul SC M.U. SA nu putea să solicite rambursarea T.V.A. decât în baza facturilor ce erau emise de către antreprenor și înregistrate în propria contabilitate și nu în baza cheltuielilor efective ale antreprenorului, întrucât acestea sunt înregistrate doar în contabilitatea antreprenorului la care beneficiarul nu poate avea acces.

În al doilea rând, s-a arătat că față de inculpatul P.C.D. nu se poate reține comiterea vreunui act de participație în legătură cu această faptă. Se reține prin rechizitoriu că prin cererea din 28 februarie 2005 înregistrată la D.G.F.P. Iași s-ar fi solicitat restituirea sumei de 4.901.609.473 lei cu titlu de T.V.A.., dar în fapt, această cerere a fost semnată de către C.C. și G.E. și vizează restituirea sumei de 3.808.655.937 lei reprezentând T.V.A. aferent lunii ianuarie 2005, solicitare ce a fost aprobată prin Decizia de rambursare a T.V.A. nr. 223001000214 din 24 ianuarie 2006, întocmită de inspector Agape Ionel din cadrul D.G.F.P. Iași. Atât cererea de rambursare a T.V.A. cât și decizia de aprobare a rambursării se regăsesc între anexele la expertiza contabilă judiciară efectuată în cauză, respectiv în Anexa nr. 37/ A filele 16, 21-22 (vol. III dosar instanță).

În al treilea rând, a precizat Curtea, astfel cum corect a reținut și instanța de fond, suma de 4.901.609.473 lei nu a făcut obiectul vreunei solicitări de rambursare de T.V.A. pentru ca astfel să se justifice tentativa de inducere în eroare.

În concret, prin Referatul de inspecție fiscală din 5 august 2005, inspectorii fiscali au stabilit în sarcina SC M.U. SA un T.V.A. suplimentar de 9.444.462.540 lei aferent sumei de 49.615.264.750 lei, ce reprezintă diferența dintre valoarea lucrărilor facturate de SC C.D. SRL și cheltuielile aferente lucrărilor efectiv realizate de această societate.

Ulterior stabilirii sumei reprezentând T.V.A. suplimentar inspectorii fiscali au propus compensarea sumelor de 3.808.655.937 lei (T.V.A. aferent lunii ianuarie 2005) și 734.197.128 lei (T.V.A. aferent lunii decembrie 2004), urmând ca P.N. Iași să mai plătească cu titlu de T.V.A. suma de 4.901.609.473 lei.

Referitor la numitul C.C., s-a constatat că acesta nu a fost trimis în judecată.

Cu privire la ajutorul dat inculpatului P.C.D. de către inculpații B.R. și R.C., instanța de apel a considerat că nici această faptă nu poate fi reținută în condițiile în care decontările privind lucrările realizate la obiectivul M. Mall dintre beneficiarul SC M.U. SA și constructorul SC C.D. SRL au fost legal realizate, fiind conforme contractului de antrepriză.

S-a reținut că un alt argument care stă la baza actului de acuzare îl constituie caracterul fals al Contractului de intermediere din 7 iulie 2003, sub aspectul datei menționate, constatându-se că pornind de la caracterul fals al contractului de intermediere, s-a conchis și asupra caracterului fals al datei înregistrării în condica de secretariat a SC C.D. SRL a Contractului de intermediere din 7 iulie 2003 și a Actului adițional la contractul de intermediere înregistrat din 20 iulie 2003, al datei încheierii Actului adițional din data de 20 iulie 2003 la Contractul de intermediere din 7 iulie 2003, precum și al mențiunii existente în Actul adițional nr. 2 din data de 15 aprilie 2004 referitoare la data încheierii Contractului de intermediere din 7 iulie 2003.

Ca autori ai tuturor acestor falsuri sunt indicați inculpații B. și G.

În esență, a arătat instanța de apel, obiectul contractului încheiat între SC M.M.M.C. SRL Iași, pe de o parte, în calitate de prestator și SC C.D. SRLJași, pe de altă parte, îl constituia identificarea de către prestator, în numele și pe contul beneficiarului, a unui partener (investitor sau antreprenor) dispus să finanțeze realizarea unor lucrări de construcții de cel puțin 1.000.000 euro, precum și mijlocirea încheierii unui contract de antrepriză generală în construcții, favorabil beneficiarului, contra unui comision ce urma a fi convenit prin semnarea unui act adițional, la momentul semnării contractului intermediat.

Părțile au convenit ca nivelul comisionului să nu depășească 10% din valoarea finală contractată (fila 69 vol. III dos. urm. penală).

La data de 20 iulie 2003 s-a încheiat contractul de antrepriză din 2003 între P.N. Iași și SC C.D. SRL Iași, referitor la executarea lucrării „Extindere Centrul Comercial M.", ca urmare a demersurilor întreprinse de intermediarul SC M.M.M.C. SRL Iași.

Ca urmare a acestui fapt, la aceeași dată, între intermediar, în calitate de prestator și SC C.D. SRL., în calitate de beneficiar, s-a încheiat un act adițional la contractul de intermediere din 7 iulie 2003 prin care s-a stabilit obligația beneficiarului de a plăti prestatorului SC M.M.M.C. SRL, cu titlu de comision, o sumă reprezentând 7,50%, inclusiv T.V.A., din valoarea totală și finală a contractului de antrepriză încheiat de către beneficiar cu P.N., respectiv suma de 799.507 euro (fila 265 vol. III dos.de urm. penală).

În fapt, se motivează că, în realitate, acest contract ar fi fost antedatat, respectiv că ar fi fost redactat în anul 2004 și nu în anul 2003, dovadă fiind, în principal corectura efectuată prin modificarea cifrei 4 în cifra 3.

Curtea a constatat că în mod corect instanța de fond a reținut că, referitor la contractul de intermediere din 7 iulie 2003, nu inculpata G. este cea care a operat modificarea cifrei 4 în cifra 3, din mențiunea referitoare la data încheierii acestui contract, deoarece nicio probă nu confirmă această acuzație. Mai mult, inculpata a susținut constant că inculpata D.O. a fost cea care a operat această modificare, fapt de altfel recunoscut personal de către aceasta din urmă.

Pe de altă parte, nu s-a putut reține că data încheierii contractului de intermediere este nereală. Astfel, referiri la data încheierii contractului, respectiv 07 iulie 2003, se regăsesc în conținutul acestui contract, respectiv în partea finală a contractului, unde se menționează expres (text tehnoredactat) că acest contract a fost încheiat „astăzi. 07 iulie 2003". De asemenea, în cuprinsul filei 2 din contract [art. 3 - Durata Contractului, alin. (1)], se precizează expres că prezentul contract intră în vigoare la data de 07 iulie 2003 si expiră la data încasării integrale a comisionului cuvenit.

Cele două mențiuni dovedesc în mod indubitabil, a reținut instanța de apel, faptul că acest contract a fost în mod real încheiat la data de 07 iulie 2003, precum și faptul că modificarea cifrei 4 în cifra 3 a fost făcută în scopul corectării greșelii existente în cuprinsul mențiuni olografe cu privire la data încheierii convenției și nu în scopul alterării adevărului.

Pe de altă parte, s-a observat, că ceea ce se contestă este numai anul încheierii acestui contract, nu și luna și ziua menționată; altfel spus, potrivit actului de acuzare, data reală al contractului de intermediere ar fi 07 iulie 2004, aspect menționat de altfel și în motivele de apel (fila 61 alin. (2) dos. apel). în această ipoteză, a subliniat instanța de apel, este inexplicabilă referirea la acest contract în cuprinsul actului adițional încheiat în data de 15 aprilie 2004, deci cu mai bine de 2 luni înainte de pretinsa încheiere a contractului de intermediere, în condițiile în care data încheierii actului adițional menționat nu este contestată, mai mult fiind confirmată prin actul de sesizare ca reală.

În sensul reținerii caracterului nereal al datei contractului de intermediere s-au adus ca argumente lipsa oricăror referiri în contractul de antrepriză din 20 iulie 2003 la Contractul de intermediere din 7 iulie 2003, că acest contract ar fi trebuit prezentat băncii creditoare și că la data încheierii Actului adițional din 20 iulie 2003 nu se cunoștea cuantumul comisionului (799.507 euro) din valoarea contractului de antrepriză, argumente despre care instanța de apel a menționat că nu pot fi primite deoarece: contractul de intermediere viza exclusiv efectuarea de servicii în favoarea doar a uneia dintre părțile din contractul de antrepriză și nu includea și obligații de a încheia sau media încheierea de contracte; acordarea creditului s-a făcut pe baza documentației cerute de bancă, beneficiarul creditării nu justifica prezentarea unui contract în care nu era parte și care nu-l obliga în vreun fel; la data încheierii actului adițional menționat se putea determina cuantumul comisionului deoarece societatea de proiectare SC H.P. SA Iași (fila 37 vol. 4 dos. inst. fond) precizează că în 14 aprilie 2003 s-a încheiat contractul de proiectare și că valoarea de 10.660.096 euro a fost cerută de beneficiar motiv pentru care societatea de proiectare, pentru a se conforma acestor cerințe, a motivat devizul general estimativ alegând soluțiile tehnice și economice corespunzătoare.

S-a mai reținut, ca și critică formulată în apel, că societățile comerciale între care s-au încheiat contractele în cauză, au mai multe persoane comune în acționariat astfel încât este plauzibilă existența unor înțelegeri frauduloase între acestea; că nu se justifică, din punct de vedere al automatismelor comportamentale, menționarea unei date ulterioare decât cea reală, respectiv anul 2004 în loc de 2003; că partiția calculatorului pe care a fost redactat contractul a fost ștearsă -în dimineața zilei în care s-a efectuat percheziția având ca scop copierea memoriei calculatorului (fila 28 rechizitoriu) - prin folosirea unui program special „E.", destinat ștergerii documentelor, fără posibilitate de reconstituire.

Curtea nu a reținut nici aceste argumente, considerându-le simple supoziții, prezumții deoarece nu s-a dovedit că în partiția ștearsă a calculatorului a existat vreun exemplar al contractului în discuție, după cum s-a precizat că nu se poate reține vinovăția comiterii unor infracțiuni în sarcina unor persoane doar pe considerentul stabilirii de raporturi comerciale sau că sunt acționari la mai multe societăți comerciale ori pe bază de automatisme comportamentale.

Așa fiind, nedovedindu-se caracterul fals al datei încheierii contractului de intermediere, nu a putut fi reținut nici caracterul fals al datei încheierii actului adițional 1 și al referii la contractul de intermediere în cuprinsul actului adițional.

Referitor la caracterul fals al înscrierii în condica de secretariat a contractului de intermediere și a actului adițional, s-a observat că în cauză nu s-a dovedit indubitabil că mențiunile nu au fost făcute la datele arătate ori că inculpata G. este cea care a efectuat acele mențiuni.

Pe de altă parte, inculpatul B. a recunoscut că el este cel care a procedat la înscrierea contractelor și actelor adiționale, după cum ambii nu au contestat semnăturile menționate în cuprinsul acestor documente.

S-a mai remarcat că existența contractului și a actelor adiționale, precum și validitatea acestora nu este condiționată de înscrierea acestora într-un document administrativ, după cum neevidențierea într-un asemenea document nu poate produce nicio consecință juridică, motiv pentru care, a considerat instanța de apel, declarația inculpatei G., cu privire la această chestiune,' dincolo de aspectele ce țin de interpretarea depoziției sale, nu este de natură să conducă la o altă concluzie.

Așa fiind, Curtea a reținut că, în mod corect, instanța de fond a concluzionat că actele de mai sus nu realizează elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea 78/2000, cu aplicarea prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen., infracțiune care constă în falsificarea unui înscris sub semnătură privată în modurile prevăzute de art. 288 C. pen., dacă făptuitorul folosește înscrisul falsificat ori îl încredințează altei persoane spre folosire, în vederea producerii de consecințe juridice.

Modurile prevăzute de art. 288 C. pen. constau în contrafacerea scrierii sau subscrierii (adică imitarea caligrafiei ori a semnăturii unei persoane) ori alterarea în orice mod (ceea ce presupune denaturarea unui înscris adevărat prin efectuarea unor adăugiri sau ștersături). Instanța a reținut însă că, în cauză, niciuna din modalitățile alternative de comitere menționate nu se regăsesc în cauză.

Pe de altă parte, a arătat instanța, acțiunile imputate inculpaților constând în alterarea adevărului cu privire la conținutul documentelor realizează conținutul laturii obiective a infracțiunii de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen., însă nici această infracțiune nu poate fi reținută deoarece înscrisurile pretins falsificate, nefiind înscrisuri oficiale în sensul art. 150 alin. (2) C. pen., nu pot constitui obiect material al acestei infracțiuni.

Cu privire la infracțiunea de folosire a creditului în alte scopuri decât cel pentru care a fost acordat, prev.de art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplic.art. 75 lit. a) C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen., comisă în forma coautoratului de către inculpații P.C.D., B.R., D.O., R.C. și G. (în prezent H.) C.M., faptă descrisă la pct. 8 din rechizitoriu, s-a arătat că instanța de fond a constatat în mod corect că această faptă nu mai este prevăzută de legea penală deoarece prin articolul unic al Legii nr. 69/2007, textul art. 10 lit. c) din actul normativ mai sus menționat a fost modificat în sensul incriminării doar a utilizării subvențiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate, precum și utilizarea în alte scopuri a creditelor garantate din fonduri publice sau care urmează să fie rambursate din fonduri publice, scoțându-se din sfera ilicitului penal fapta de a utiliza creditele în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate.

Referitor la solicitarea de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 272 din Legea nr. 31/1990 rap. la art. 17 lit. h) și 18 alin. (5) din Legea nr. 78/2000, Curtea a precizat că nu poate fi primită deoarece cele două articole de lege privesc infracțiuni diferite, nefiind vorba de un concurs de texte referitor la aceeași infracțiune.

Astfel, potrivit art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000 constituia infracțiune utilizarea creditelor sau a subvențiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate, iar subiect special al infracțiunii îl constituia persoanele arătate în art. 1 din aceiași și lege.

În art. 272 lit. c) din Legea nr. 31/19990 se arată că este infracțiune fapta fondatorului, administratorului, directorului sau reprezentantul legal al societății, care folosește, cu rea-credință, bunuri sau creditul de care se bucura societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interese direct sau indirect.

Distincția dintre cele două infracțiuni vizează: subiecții speciali la care se referă, diferiți în cazul ambelor infracțiuni; în plan subiectiv, comiterea numai cu intenție directă în cazul infracțiunii prev. de art. 272 din Legea nr. 31/1990 rezultând din sintagma "cu rea-credință"; cu privire la latura obiectivă, infracțiunea prev. de art. 272 statuează asupra existenței unor scopuri alternative care au ca urmare materială imediată, în toate cazurile, producerea unei pagube, a unui dezavantaj patrimonial societății comerciale, pe când infracțiunea prev. de art. 10 lit. c) evidențiază un singur scop, acela al obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.

Pe fond, s-a arătat că nici această infracțiune nu poate fi reținută, deoarece așa cum s-a arătat mai sus, plățile din credit s-au realizat în concordanță cu devizul general, document care conține consumurile și costurile inițial previzionate de antreprenor, aceste plăți din credit au devenit operante după data de 1 iulie 2004 când doar 75% din costuri au fost suportate din acesta, restul constituind aport propriu al beneficiarului potrivit condițiilor stipulate în contractul de creditare, și până la această dată (a intrării în vigoare a contractului de creditare) costurile totale de 4.350.669 lei au fost suportate din sursele proprii ale beneficiarului lucrării, respectiv P.N. (filele 41-44 și 76, vol. II dosar instanță).

De asemenea, cu privire la cantitățile de 1.319,5 mc și 360 mc betoane pretins folosite la construirea hotelului pensiune în cauză și, respectiv, locuințe ale unor persoane în zona „B.", instanța de apel a reținut că din expertiza judiciară contabilă efectuată în cauză, rezultă că, în realitate, nu a fost vorba de un transfer de beton de la M. Universal la Hotelul Pensiune, ci o cantitate de beton folosită în anul 2004 la acest hotel a fost facturată de antreprenor abia în luna aprilie 2005 (fila 30 vol. III dos.instanță, fila 27, Nota 17 din Raportul de expertiză contabilă), fapt recunoscut chiar în motivele de apel (fila 46 ultimul parag.). De altfel, faptul că în condicile de betoane este indicată destinația betonului către ambele obiective este de asemenea firesc: antreprenorul SC C.D. SRL avea contractate concomitent două lucrări de construcție, astfel că era normal să trimită cantități de materiale către ambele obiective. Pe de altă parte, documentul „condica de betoane" este destinat a atesta calitatea betonului și nu cantitatea acestuia (astfel cum rezultă din Anexa 6 a H.G.R. nr. 273/2004) și nu face parte din categoria documentelor care să stea la baza înregistrărilor în contabilitate, conform art. 6 alin. (2) din Legea nr. 82/1991.

În fine, acuzarea a reținut că o altă parte a surselor obținute din credit a fost folosită, prin nerespectarea destinației creditului, la achiziționarea de către SC M.M.M.C. SRL - firmă la care soția inculpatului P.C.D., numita P.M. deține 99% din capitalul social - de acțiuni ale P.N., de la SC T.F. SA și de la inculpatul P.C.D. argumentându-se prin aceea că procentul de 7,5% din valoarea contractului de antrepriză (respectiv 799.507 euro), în condițiile în care avea stabilit prin contractul încheiat cu beneficiarul un beneficiu de doar 5%, ar fi presupus că acesta și-a planificat din start o pierdere de 2,5%.

În legătură cu acest aspect, s-a observat că plata comisionului s-a efectuat de către SC C.D. SRL în baza contractului de intermediere cu privire la care nu s-a putut proba inexistența ori caracterul fraudulos. Apoi, suma reprezentând comision s-a dovedit a fi o cheltuială deductibilă potrivit art. 21 alin. (4) lit. m) din Legea nr. 571/2003 și art. 48 din H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind C. fisc. deoarece serviciul a fost prestat în baza unui contract având ca obiect identificarea unui partener (investitor sau antreprenor) dispus să finanțeze realizarea unor lucrări de construcții de peste 1.000.000 euro, precum și intermedierea încheierii unui contract de antrepriză generală în construcții; serviciul a fost efectiv prestat, în sensul că a fost identificat un investitor dispus să finanțeze realizarea unei lucrări de construcții în valoare de 10.660.096 euro și a fost încheiat Contractul de antrepriză generală în construcții din 2003 între SC C.D. SRL și SC M.U. SA Totodată, prin Actul adițional din 20 iulie 2003 la contractul de intermediere, au fost precizate datele privitoare la prestatori, serviciile prestate, termenele de execuție, tariful perceput, valoarea totală a contractului, modalitatea de plată pe parcursul derulării acestuia, cât și modalitatea de recalculare și regularizare a sumei finale.

Totodată, în aplicarea dispozițiilor art. 153 din Legea nr. 31/1990 se interzice SC M.U. SA să încheie operațiuni de prestări servicii cu SC M.M.M.C. SRL, această interdicție neputând viza SC C.D. SRL, față de care SC M.M.M.C. SRL nu are niciuna din calitățile precizate de lege (administrator, director sau cenzor).

De asemenea, nici cazurile de interpunere menționate de alin. (3) al art. 153 s-a apreciat că nu sunt incidente în privința Contractului de intermediere din 2003 încheiat între SC C.D. SRL și SC M.M.M.C. SRL, întrucât nici administratorul (sau directorul) - H. (G.) C. - și nici acționarul majoritar al SC M.M.M.C. SRL - P.M. -, nu au calitatea de soț, rudă sau afin până la gradul patru.

Față de cele arătate, nu s-a reținut nici comiterea infracțiunii de spălare de bani prev. de art. 23 lit. a), b) și c) din Legea nr. 656/2002 raportată la art. 17 lit. c) și 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea prevederilor art. 75 lit. a) și 41 alin. (2) C. pen., descrisă la pct. 12 din expozitivul rechizitoriului, precizându-se că lipsește condiția preexistentă constând în săvârșirea unor infracțiuni aducătoare de venituri care apoi urmează a fi „spălate" pentru a crea aparența provenienței lor licite.

Corectă a fost apreciată și soluția instanței de fond cu privire la infracțiunea prev.de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicări. 75 lit. a) C. pen., comisă în condițiile coautoratului, reținută în sarcina inculpaților P.C.D., G.C.M., B.R., D.O. și R.C., faptă descrisă la pct. 13 din actul de inculpare.

Conform considerentelor rechizitoriului, această infracțiune constă în punerea în practică, de către făptuitori, în calitate de asociați, administratori sau salariați ai firmelor implicate în comiterea faptelor descrise, a proiectului prin care s-a urmărit ca, prin comiterea de infracțiuni, să debuteze construirea Hotelului Pensiune și sporirea averii personale a soților P.

În primul rând, a constatat instanța de apel, nu s-a dovedit comiterea infracțiunii scop prevăzută de textul mcriminator, iar în al doilea rând, nu s-a stabilit care ar fi fost structura grupului, a leiului și poziției fiecăruia sau activitățile desfășurate de fiecare în interiorul grupului.

Afirmația potrivit căreia inculpații, fiind acționari la diferite societăți comerciale, au acționat independent, fiind astfel argumentată existența grupului infracțional nu poate fi primită deoarece se consideră în mod nejustificat că existența grupului organizat decurge în mod automat din simpla stabilire a unor relații de afaceri comerciale, a căror existență nu a fost negată de către inculpați.

De asemenea, cu privire la urmarea imediată constând în beneficiul financiar sau material vizat prin comiterea infracțiunii scop, singura precizare este cea referitoare la sporirea frauduloasă a patrimoniului familiei P., fără ca față ceilalți inculpați să se fi specificat care ar fi fost beneficiul urmărit ori realizat în ceea ce-i privește.

Curtea a mai constatat că nu s-a dovedit nici comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă de către martora G. deoarece, în esență, depozițiile acesteia, nu sunt contradictorii și nu conțin afirmații neconforme adevărului. Astfel, în declarația dată la data de 07 septembrie 2005 și la data 14 noiembrie 2005 inculpata nu a declarat în niciun moment că cele două contracte ar fi fost înregistrate în condica de secretariat la data contleiului fiscal, în fapt, martora a explicat care au fost argumentele care au determinat-o să afirme în fața organului fiscal că acele contracte (de intermediere și adițional) nu ar fi fost înregistrate pornind de la observația că înscrisul prezentat de inspectorul fiscal nu prezenta nr. de înregistrare, acesta fiind, de altfel, și înțelesul sintagmei „din eroare" folosit într-o declarație ulterioară.

Așa fiind, pentru toate motivele expuse, Curtea a concluzionat că instanța de fond în temeinic și legal a statuat că acuzațiile aduse inculpaților nu au fost dovedite, motiv pentru care în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. s-a respins apelul Parchetului, iar sentința atacată a fost menținută în totalitate.

Cu privire la apelul părții civile, dat fiind faptul că existența infracțiunilor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată nu a fost probată, s-a apreciat că soluția de respingere a acțiunii civile, formulată de A.N.A.F. - D.G.F.P. Bistrița Năsăud și întemeiată pe dispozițiile art. 346 alin. (3) C. proc. pen., este fiind legală și temeinică.

Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recurs Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. -Serviciul Teritorial Cluj și partea civilă Statul Român prin M.F.P. - A.N.A.F. - D.G.F.P. Bistrița Năsăud.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj, prin concluziile orale formulate de procurorul de ședință, a invocat cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 17 și pct. 18 C. proc. pen.

În esență, având în vedere motivele de recurs scrise (depuse la dosar în termenul prev. de art. 38510 alin. (2) C. proc. pen.) și concluziile orale ale procurorului de ședință, se constată că Parchetul a susținut că soluțiile instanțelor sunt rezultatul unor aprecieri eronate a probelor, achitarea inculpaților pornind de la premisa greșită că valoarea probatorie a expertizei dispuse în faza de judecată, implicit a suplimentului la această expertiză, este superioară valorii celorlalte mijloace de probă administrate în cursul procesului.

S-a arătat că, fără o argumentație în ceea ce privește motivul pentru care nu s-au luat în calcul alte probe în afara raportului de expertiză, atât instanța de fond cât și instanța de apel nu au avut în vedere dispozițiile art. 63 alin. (1) și (2) C. proc. pen. și nici nu au examinat fiecare probă, prin raportare la ansamblul probator, în scopul aflării adevărului.

De asemenea, s-a apreciat că, în raport de toate celelalte probe administrate, raportul de expertiză și suplimentul acestuia nu sunt concludente în ceea ce privește situația de fapt și de drept, iar concluziile experților pot fi înlăturate.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj a criticat faptul că au fost acceptate concluziile experților fără a se face referire la actele de contlei ale inspectorilor fiscali și la raportul de constatare întocmit de specialistul D.N.A.

S-a arătat că experții contabili au făcut referire numai la prevederile contractului de antrepriză din 20 iulie 2003, iar nu și la contractul de credit ipotecar bancar pentru persoane juridice nr. 135 încheiat între B.C.R. - Sucursala Iași și SC M.U. SA Iași, cu referire la plata lucrărilor din credit și din surse proprii.

Prin motivele de recurs, s-a mai susținut că nu are importanță că, în perioada 2003-2006, facturile au fost corect contabilizate, ci faptul că au fost înregistrate operațiuni nereale, reprezentate de majorarea valorii lucrărilor de construcții cu cheltuieli neefectuate sau cheltuieli aferente Hotelului Pensiune.

De asemenea, s-a susținut că falsurile comise de inculpați sunt demonstrate neechivoc potrivit raportului de inspecție fiscală și documentele de la Combeton, în realitate fiind vorba de un transfer de 1.319,5 mc beton de la M. Universal la Hotelul Pensiune și de 360 mc de beton livrați către diverse persoane fizice, decontați, ca și cum au fost utilizați la extinderea magazinului M., din creditul acordat SC M.U. SA.

S-a subliniat că, în cadrul acuzațiilor aduse, nu se contestă natura și structura documentației tehnice care a stat la baza întocmirii facturilor, ci realitatea datelor privind cheltuielile efectuate, după cum nu se contestă faptul că suma de 47.252.635.095 lei reprezintă veniturile prestatorului, ci modul de obținere și utilizarea lor ulterioară, în condițiile în care în contabilitatea prestatorului nu se regăsesc cheltuielile din devize și situațiile de lucrări în baza cărora s-au facturat lucrările așa zis executate.

Parchetul a susținut că documentele contabile atestă că suma de 47.252.635.095 lei reprezintă lucrări neefectuate și că, în fapt, este vorba de întocmirea unor situații de lucrări false, în cuprinsul cărora au fost înglobate cheltuieli neefectuate pentru obiectivul extindere magazin M., care au determinat încasarea nejustificată, din credit, în contul construcției pentru care a fost acordat, a unor lucrări efectuate pentru alt obiectiv, precum și pentru a efectua o plată total disproporționată către SC M.M.M.C. SRL a prestației constând în efortul de a descoperi un investitor dispus să-și asume edificarea construcției.

De asemenea, s-a criticat faptul că suma de 47.252.635.095 lei nu a fost considerată ca fiind profitul obținut de. constructor din activitatea de construcție a obiectivului "extindere centru comercial", fiind rezultatul diferenței dintre valorile mai mari facturate și cheltuielile mai mici dar reale înregistrate în contabilitate.

Un alt aspect neluat în considerare, în soluționarea cauzei, s-a arătat că îl reprezintă circuitul ulterior al sumelor provenite din facturarea cheltuielilor și lucrărilor neefectuate, respectiv că SC M.M.M.C. SRL a achiziționat acțiuni din încasările de la SC C.D. SRL în baza contractului de intermediere din 7 iulie 2003 și a actului adițional, fără număr, datat 20 iulie 2003.

S-a menționat că ceea ce are cu adevărat relevanță este înțelegerea dintre constructor și SC M.M.M.C. SRL, destinată procurării de fonduri ilicite, utilizate în scopul achiziționării de acțiuni în favoarea inculpatului P.D.

În susținerea tezei că creditul ipotecar bancar a fost utilizat în scopul obținerii unor avantaje materiale de către acționarul majoritar P.C. și de către SC M.M.M.C. SRL, prin motivele de recurs ale procurorului, au fost invocate avansurile plătite de SC M.U. SA către SC C.D. SRL.

Procurorul a mai arătat că este eronată concluzia că deductibilitatea privind contractul de intermediere este justificată de legalitatea întocmirii acestuia întrucât, astfel, se elimină din analiză condițiile și scopul întocmirii contractului de intermediere din 7 iulie 2003.

În acest sens, s-a arătat că SC C.D. SRL a fost înființată în scopul disimulării activităților nelegale, această societate neavând activități desfășurate, utilaje sau personal de execuție.

Prin motivele de recurs, s-a învederat că, contractul de intermediere nu a fost încheiat în anul 2003, ci în anul 2004, în momentul în care exista siguranța acordării creditului bancar, că acest contract nu avea număr de înregistrare la SC C.D. SRL în anul 2003, aspect confirmat de declarația secretarei societății, G.I., care a recunoscut constant că a redactat pe calculator situația contractelor în luna iulie 2004 și de evidența pe calculator a contractelor, dovadă fiind și faptul că în contractul de antrepriză din 20 iulie 2003, nu se cuprinde mențiunea că a fost încheiat prin intermedierea societății SC M.M.M.C. SRL. Față de cele menționate, s-a arătat prin motivele de recurs că, în conformitate cu art. 21 alin. (4) lit. m din Legea nr. 571/2003, suma de 17.785.720.471 lei, exclusiv T.V.A., este nedeductibilă fiscal.

S-a susținut că, sub raportul, laturii obiective a infracțiunii prev. de art. 10 lit. c) din Legea 78/2000, instanța de judecată și-a însușit concluziile experților contabili, conform cărora "a fost respectată destinația creditului în conformitate cu prevederile contractului de credit", ceea ce vine în contradicție flagrantă cu toate probele administrate, fiind dovedit în mod neechivoc faptul că din creditul obținut pentru extinderea M. Universal, suma de 23.404.042.402 lei a fost folosită pentru efectuarea plății lucrărilor efectuate la Hotel Pensiune, pentru care SC T.F. SRL nu avea asigurată finanțarea.

Recurentul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj a solicitat a se constata că nu erau aplicabile prevederile art. 10 lit. a) C. proc. pen., deoarece fapta a fost comisă în materialitatea sa.

Procurorul a învederat că o parte din creditul bancar a fost folosit în alt scop decât cel pentru care a fost acordat, solicitând schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 10 lit. c) din Legea 78/2000 în infracțiunea prev. de art. 272 din Legea nr. 31/1990 și încetarea procesului penal, ca efect al împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale.

De asemenea, s-a susținut că, soluția de achitare în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 75 lit. a) C. pen., este netemeinică, întrucât din probele administrate rezultă că, tranșele de credit mai mari cu 49.615.264.650 lei, acordate de către instituția bancară, au fost folosite pentru construirea Hotelului Pensiune, prin încărcarea situațiilor de lucrări aferente obiectivului extindere magazin M., precum și pentru plata comisionului în sumă de 799.507 euro (banca neavând cunoștință că se va plăti un astfel de comision). S-a menționat că existența infracțiunii de înșelăciune în convenții pe parcursul executării acesteia constă în faptul că sumele de bani provenite din credit au fost folosite în alte scopuri decît cele prevăzute în contract, iar situațiile de lucrări false reprezintă mijloacele frauduloase.

Criticile expuse cu referire la achitarea pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000 s-a arătat că le completează pe cele referitoare la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în convenții deoarece unele elemente ale laturii obiective ale celor două infracțiuni sunt identice sub aspectul modului de folosire a sumelor de bani acordate pentru un scop determinat.

Totodată, s-a învederat că rambursarea integrală a creditului are semnificația acoperii pagubei create prin infracțiune, nefiind de natură să înlăture caracterul infracțional al activității desfășurate de inculpați.

Relativ la tentativa la înșelăciune, s-a precizat că împrejurarea că T.S.C., G.E. și O.C. nu au fost trimiși în judecată, nu poate duce la exonerarea de răspundere penală a inculpaților, deoarece bonurile de lucru întocmite de primii doi și situațiile de lucrări întocmite de O.C. și predate SC C.D. SRL erau false, iar în contabilitatea societății consumurile de materiale și manoperă erau cu mult mai mici, existența falsurilor punând la îndoială justețea aprobării cererii de rambursare T.V.A. dispusă în anul 2006.

Prin motivele de recurs s-a mai arătat că încadrarea juridică a faptelor, sub forma coautoratului, a avut în vedere elementele obiective ale stării de fapt în ansamblul său și că situațiile de lucrări erau false sub aspectul cantităților de materiale și al manoperei, și nu constituiau diferențe de preț.

În privința infracțiunii de fals intelectual prev. de art. 43 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 10 lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic, art. 41 alin. (2)1 C. pen., prin motivele de recurs, s-a învederat că achitarea este netemeinică deoarece falsurile există, după cum rezultă din mijloacele de probă, respectiv: constatările organelor fiscale care au stabilit că s-au modificat bonurile de consum și a fost transferat betonul turnat la obiectivul Hotel Pensiune în cantitate de 1.319,5 mc, oțelul beton armat aferent acestei cantități și celelalte materiale; notele explicative ale lui R.C., I.C., P.V.; condicile de betoane pentru obiectivele Centrul Comercial M. Universal și Hotel Pensiune; documentele contabile ale societăților implicate; raportul de constatare tehnico științifică informatică întocmit de specialistul în tehnologia informației din structura centrală a D.N.A.

Totodată, s-a arătat că inculpații au folosit documente false și că a existat un grup infracțional organizat care a urmărit obținerea unui credit și folosirea lui în alte scopuri decât cele pentru care a fost acordat, și că, existând toate infracțiunile pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, există, în consecință, și infracțiunea de spălare de bani.

Relativ la infracțiunea de mărturie mincinoasă pentru care a fost trimisă în judecată inculpata G.I., s-a criticat faptul că nu s-a ținut seama de declarația martorei G.M. care nu a fost combătută de nicio altă probă administrată în cauză.

În concluzie, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. s-a solicitat admiterea recursului și condamnarea inculpaților pentru infracțiunile reținute în actul de sesizare al instanței, obligarea inculpaților și a părților responsabile civilmente la plata despăgubirilor civile solicitate de A.N.A.F. - D.G.F.P. Iași conform constituirii de parte civilă, precum și obligarea inculpaților la plata cheltuielilor ocazionate de soluționarea cauzei.

Recurenta parte civilă Statul Român prin M.F.P. -A.N.A.F. - D.G.F.P. Bistrița Năsăud, prin declarația de recurs, a invocat cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., solicitând admiterea recursului și, pe latură civilă, obligarea inculpaților, în solidar, cu părțile responsabile civilmente la plata despăgubirilor civile, așa cum au fost evidențiate în cererea de constituire pe parte civilă, în sumă de 26.178.782.540 lei, reprezentând prejudiciul cauzat, la care se adaugă dobânzi și penalități, după caz, de la data constatării și evidențierii prejudiciului și până la plata efectivă.

Prin motivele de recurs scrise, în esență, partea civilă a criticat faptul că, atât prin sentință, cât și prin decizie, s-au reținut în totalitate concluziile experților fără să se arate care au fost argumentele care au condus la această situație, în detrimentul restului ansamblu probator, inclusiv a concluziilor formulate de organele fiscale prin R.I.F.-urile întocmite cu ocazia verificărilor de specialitate efectuate la societățile comerciale și a concluziilor exprimate de expertul D.N.A.

În considerarea celor afirmate, s-a arătat că puterea probantă și valoarea acordată de lege raportului de expertiză nu este una prestabilită și că instanța nu este legată de concluziile raportului de expertiză, acestea fiind lăsate la libera apreciere a judecătorului, ca de altfel, și celelalte mijloace de probă. S-a precizat că atunci când s-au administrat, în aceeași pricină, două expertize ale căror concluzii sunt contradictorii (făcându-se trimitere aici la punctul de vedere al expertului D.N.A.), instanța acceptă una din ele sau le înlătură pe amândouă și recurge la alte mijloace de probă, dar nu poate să combine cele două rapoarte.

Totodată, prin recursul părții civile, s-a învederat că, din ansamblul materialului probator, și contrar concluziilor exprimate de experți, rezultă că în perioada iulie 2003-31 decembrie 2004, antreprenorul SC C.D. SRL a înregistrat în contabilitate, în contul de cheltuieli, pentru obiectivul „Extindere Centru Comercial M.", sume mai mari de bani decât cele aferente prestărilor de servicii realizate efectiv, de unde rezultă că beneficiarul SC M.U. SA nu are drept de deducere aferent diferenței de cuantum, realizându-se astfel un prejudiciu bugetului de stat.

S-a mai arătat că, diferența dintre cheltuielile înregistrate în contabilitatea SC M.U. SA și cheltuielile efectiv realizate de prestator, inclusiv beneficiul aferent, este în sumă de 49.615.264.750 lei, rezultată prin scăderea din suma înregistrată în contabilitatea societății beneficiare, în cuantum de 93.653.584.200 lei a contravalorii prestațiilor efectiv realizate, în cuantum de 44.038.319.450 lei.

De asemenea, s-a susținut că SC M.M.M.C. SRL avea calitatea de administrator al SC M.U. SA, și ca urmare, nu se poate aprecia că a acționat ca un intermediar pentru această din urmă societate comercială, din contractul de antrepriză din 20 iulie 2003 nerezultând că acesta s-ar fi întocmit prin intermediere. Față de această situație și în raport de dispozițiile art. 21 alin. (4) lit. m) din Legea nr. 571/2003, s-a învederat că, în fapt, prestația serviciului de intermediere între cele două societăți comerciale nu a avut loc efectiv, astfel că suma facturată aferentă acestei operațiuni nu poate fi reținută ca fiind deductibilă fiscal, concluzionându-se că cele două societăți comerciale nu au acționat ca societăți independente.

Examinând hotărârile atacate prin prisma criticilor formulate de recurenți, precum și din oficiu în conformitate cu art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Ca o primă critică, în esență, recurenții au susținut că soluția de achitare a inculpaților este rezultatul unei premise greșite, instanțele de fond neavând în vedere dispozițiile art. 63 C. proc. pen., întrucât prin hotărârile pronunțate, s-au reținut în totalitate concluziile experților fără să se arate care au fost argumentele care au condus la această situație, în detrimentul restului ansamblu probator, învederându-se că valoarea probatorie a raportului de expertiză, ca mijloc de probă, nu este una prestabilită, superioară valorii celorlalte mijloace de probă administrate în cursul procesului.

Acest motiv de recurs va fi examinat prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 17/2 C. proc. pen. potrivit căruia casarea intervine când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii (motivul de recurs va fi analizat, ca fiind susținut de Parchet, pentru că se regăsește în motivarea scrisă depusă în termenul prev. de art. 3 8510 C. proc. pen., dar și de către recurenta parte civilă, întrucât se circumscrie cazului de casare pe care l-a invocat prin declarația de recurs).

Într-adevăr, în conformitate cu dispozițiile art. 63 alin. (2) C. proc. pen., probele nu au valoare mai dinainte stabilită, iar aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.

Aceste dispoziții legale nu au fost încălcate prin hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Cluj. Astfel, în considerentele deciziei, instanța de apel a indicat că a analizat soluția pronunțată, prin sentință, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constatând că probele strânse în cursul urmăririi penale și care au servit drept temei de trimitere în judecată au fost infirmate de probele administrate în faza judecății, Curtea referindu-se apoi la conținutul contractului de antrepriză 16/20 iulie 2003, al contractului de credit din 15 iunie 2004, contractului de intermediere din 7 iulie 2003 și actului adițional la acesta, la concluziile raportului de expertiză judiciară contabilă, completarea la acesta și răspunsul la obiecțiuni (care au avut în vedere rapoartele de inspecție fiscală), la concluziile rapoartelor de expertiză tehnică judiciară în construcții, declarațiile martorilor N.V., P.M.A., H.E., procesele-verbale întocmite de Inspectoratul de Stat în Construcții, procesele-verbale întocmite la terminarea lucrărilor de comisia de recepție, Proiectul tehnic al obiectivului „Extinderea Centrului Comercial M.", raportul de inspecție fiscală din 17 mai 2005 și alte rapoarte de inspecție fiscală, dispoziția din 01 februarie 2005 și alte înscrisuri (devize, situații de lucrări, facturi, chitanțe, deviz general, condicile de betoane, adrese etc).

Prin urmare, menținerea prin decizia atacată a soluției de achitare a intimaților inculpați nu se întemeiază exclusiv pe concluziile rapoartelor de expertiză efectuate în cursul cercetării judecătorești. Așa cum rezultă din partea expozitivă a deciziei, acestea au fost considerate ca reflectând adevărul după constatarea coroborării lor cu conținutul altor mijloace de probă administrate în cauză, situație în care nu se poate considera că expertizei, ca mijloc de probă, i s-a acordat o valoare probatorie superioară în raport cu celelalte mijloace de probă, fiind respectate și dispozițiile art. 378 alin. (1) C. proc. pen. în conformitate cu care instanța verifică hotărârea atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, precum și a oricăror probe noi, administrate în fața instanței de apel.

Deși motivul de recurs analizat nu conduce la casarea deciziei, fiind neîntemeiat, iar casarea sentinței ar fi presupus constatarea încălcării aceleași dispoziții legale atât prin decizie cât și prin sentință, se arată, totuși, că nelegalitatea invocată de recurenți, nu caracterizează nici hotărârea pronunțată de prima instanță, având în vedere că, în cuprinsul sentinței, la fila 62, se menționează expres că situația de fapt reținută prin hotărâre este rezultatul analizei actelor și lucrărilor dosarului de urmărire penală și a celor din faza de cercetare judecătorească. În continuare, în considerentele sentinței, se evidențiază elementele de fapt, așa cum acestea reies din mijloacele de probă administrate, în ambele faze ale procesului penal, respectiv: înscrisuri (actele constitutive ale societăților comerciale care interesează cauza, contractul din 7 aprilie 2003, contractul de intermediere din 7 iulie 2003 și actul adițional la acesta, contractul de antrepriză din 20 iulie 2003, contractul de proiectare din 14 aprilie 2003, contractul de credit ipotecar pentru persoane juridice din 15 iunie 2004, procesele-verbale de contlei a calității lucrărilor întocmite de Inspectoratul de Stat în Construcții, referatul de inspecție fiscală din 5 august 2005, alte înscrisuri), declarațiile martorilor N.V., P.M.A., H.E., R.R.Ș., G.M., H.E.A., raportul de expertiză judiciară contabilă, completarea la raportul de expertiză contabilă judiciară, răspunsul la obiecțiuni, rapoartele de expertiză tehnică judiciară în construcții și declarațiile inculpaților.

Nu lipsit de relevanță, sub aspectul analizat, este și faptul că, potrivit jurisprudenței C.E.D.O., dispozițiile C. proc. pen. privind expertiza, sunt de natură a asigura dreptul la un proces echitabil prev. de art. 6 din Convenție, sub valența asigurării dreptului la apărare, în raport cu constatările efectuate de specialistul D.N.A. care face parte din aceeași structură cu organele de urmărire penală, care au întocmit actul de acuzare a inculpaților și au dispus trimiterea lor în judecată, și rapoartele de inspecție fiscală care provin de la organe fiscale ce participă în procesul penal în calitate de reprezentant al unei părți, partea civilă-Statul român.

Punctul de vedere exprimat de specialistul D.N.A. îmbracă forma unor constatări tehnico-științifice prevăzute de art. 112-115 C. proc. pen., constatări ce reprezintă un procedeu probatoriu diferit de expertiză, care este reglementată prin dispozițiile art. 116-125 C. proc. pen.

În considerarea celor expuse, este de remarcat că, după depunerea raportului, la solicitarea D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj, experții au dat lămuriri scrise în legătură cu concluziile raportului de expertiză contabilă judiciară (depuse la dosar pentru termenul din 1 august 2007), ca ulterior, să se realizeze o Completare la raportul de expertiză contabilă judiciară, care a fost atașat cauzei pentru termenul din 29 noiembrie 2010, și să se răspundă în scris unor obiecțiuni la Completarea la raport, formulate de D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj și D.G.F.P.-Bistrița Năsăud (pentru termenul din 30 martie 2011).

Apoi, conform raportului, materialul documentar care a stat la baza efectuării expertizei contabile judiciare, a fost constituit, printre altele din: rapoartele de inspecție fiscală întocmite în perioada 2002-20.04 la SC M.U. SA, SC C.D. SRL, SC M.M.M.C. SRL, SC T.F. SA privind contleiul fiscal de fond, cât și controalele privind cererile de rambursare a sumei negative privind T.V.A., bilanțurile contabile întocmite pe anii 2003 și 2004 la aceste societăți comerciale, deconturile de T.V.A. depuse de societățile comerciale implicate în perioada 2003-2006, evidența contabilă organizată și condusă de societățile comerciale SC M.U. SA și SC C.D. SRL, expertiza tehnică întocmită în baza hotărârii instanței, devizul general întocmit de SC H.P. SA pentru investiția „extindere Complex comercial M. pe teren proprietate Iași", contractul de credit încheiat cu Sucursala BCR Iași, contractul de intermediere din 07 iulie 2003 încheiat între SC C.D. SRL și SC M.M.M.C. SRL.

Ca atare, se constată că, prin hotărârile recurate, au fost respectate dispozițiile art. 63 C. proc. pen., nefiind incident cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen.

Prin motivele de recurs ale Parchetului, se susține, totodată, netemeinicia soluției de achitare a intimaților inculpați, astfel că Înalta Curte urmează să aibă în vedere cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., (precizat și de procuror prin concluziile orale), instanța constatând că recursul a fost motivat în termenul prevăzut de art. 38510 alin. (2) C. proc. pen. și nu a intervenit vreo modificare a motivelor de recurs.

Față de data pronunțării deciziei recurate, nu sunt aplicabile dispozițiile legii noi de procedură penală, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, neavând relevanță că dosarul a fost înregistrat pe leiul instanței de recurs după data intrării în vigoare a Legii nr. 2/2003. Decizia atacată a fost pronunțată la 29 mai 2012, Parchetul a declarat recurs, în termenul legal de 10 zile prev. de art. 3853 C. proc. pen., respectiv la 5 iunie 2012, iar Legea nr. 2/2013 a fost publicată, în M. Of., la 12 februarie 2013.

Se mai impune precizarea că motivele de recurs ale recurentei părți civile, prin care se critică situația de fapt reținută de instanța de apel (ca de exemplu, critica privind stabilirea de către instanță că între SC M.M.M.C. SRL și SC C.D. SRL, a avut loc serviciul de intermediere pentru care s-a plătit comision), nu au fost prezentate, în scris, cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, conform art. 38510 C. proc. pen., (motivarea recursului fiind trimisă prin fax la 25 septembrie 2013, care corespunde cu data primului termen de judecată în recurs, iar apoi prin poștă la 26 septembrie 2013), astfel că înalta Curte nu poate considera că partea civilă recurentă a invocat, în termen, motive de recurs care se subsumează cazului de casare prev. de 3859 pct. 18 C. proc. pen., caz de casare ce va face, astfel, obiectul examinării de către Înalta Curte numai prin prisma recursului promovat de procuror.

Potrivit art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o gravă eroare de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare.

Pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să fie evidentă, adică starea de fapt reținută să fie vădit contrară probelor existente la dosar.

Grava eroare de fapt vizează exclusiv discordanța între cele reținute de instanță și conținutul mijloacelor de probă, sau ignorarea unor aspecte evidente ce rezultă din probele administrate, cu consecința pronunțării altei soluții decât cea pe care materialul probator o susține. In mod evident, în sensul dat de art. 3859 pct. 18 C. pr. pen., grava eroare de fapt nu vizează dreptul suveran al instanțelor de fond și de apel de apreciere a probelor administrate.

Sfera de acțiune a instanței de recurs este astfel limitată, căci aceasta verifică doar modul în care probele se reflectă în soluția pronunțată, mai precis, dacă există discordanță între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor.

Din această perspectivă, relativ la soluția de achitare a intimaților inculpații B.R. și H. (fostă G.) C.M. pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., se constată că aceasta nu se datorează unei erori de fapt evidente.

Data încheierii contractului de intermediere din 07 iulie 2003, între SC M.M.M.C. SRL și SC C.D. SRL, nu este falsificată, nefiind denaturat conținutul înscrisului.

Prin raportul de constatare tehnico-științifică din din 18 aprilie 2005 întocmit de I.PJ. Iași Serviciul Criminalistic s-a concluzionat că: mențiunea „din 07 iulie 2003" din contractul de intermediere încheiat între SC M.M.M.C. SRL și SC C.D. SRL, situată în partea superioară a primei file, în dreptul inscripției care prezintă data calendaristică, respectiv ultima cifră a anului, prezintă un înscris suprapus ce constă în mai multe depuneri ale instrumentului scriptural încărcat cu o substanță de culoare albastră. Scrisul suprapus, reprezentând cifra „3", a fost executat peste cifra „4", probabil prin două depuneri ale instrumentului scriptura!.

Distinct însă de scrierea olografa în discuție, aflată în partea superioară a primei file, sub titulatura „Contract de Intermediere", cuprinsul contractului, atestă, prin tehnoredactare, explicit și nemodificat, că actul a fost „încheiat astăzi 07 iulie 2003" (art. 11 Dispoziții finale), precum și că „prezentul contract intră în vigoare la data de 07 iulie 2003" (art. 3 Durata contractului). Totodată, la pct. 2 lit. a) al art. 4 intitulat „Drepturile și obligațiile prestatorului", este specificat că prestatorul trebuie să-și îndeplinească obligațiile „cel mai târziu până la data de 31 august 2003".

Intimata inculpată H. (fostă G.) C.M. a declarat că unul din exemplarele acestui contract 1-a înmânat lui D.O., cu rugămintea de a fi înregistrat, ocazie cu care aceasta din urmă a înscris numărul 85 din 07 iulie 2003, număr care corespundea unei poziții din registrul de secretariat al SC M.M.M.C. SRL, aflând totodată de la D.O. că a greșit data, respectiv că a scris anul 2004 în loc de anul 2003, dar că a remediat eroarea prin corectura necesar a fi efectuată (fila 164, vol. I d.u.p., fila 83 Dosar nr. 4543/2006 Trib. Iași).

Fiind audiată, intimata inculpată D.O. a menționat că personal a scris pe contractul de intermediere mențiunea „din 07 iulie 2003", care corespunde cu numărul de înregistrare din Registrul de intrare-ieșire al SC M.M.M.C. SRL, la solicitarea lui G.C.M., după negocierea și semnarea contractului de către G.C.M., administrator al SC M.M.M.C. SRL și B.R., reprezentant al SC C.D. SRL (fila 180 vol. I d.u.p.).

Intimații inculpați B.R. și H. (fostă G.) C.M. nu au contestat semnăturile menționate în cuprinsul contractului de intermediere.

În consecință, instanța de apel a stabilit, în acord cu probele, că la data de 07 iulie 2003, între SC M.M.M.C. SRL, în calitate de prestator, și SC C.D. SRL, în calitate de beneficiar, s-a încheiat contractul de intermediere, nefiind ignorate aspecte evidente ce rezultă din mijloacele de probă.

Data de 20 iulie 2003 reprezintă data încheierii actului adițional la contractul de intermediere din 07 iulie 2003, întrucât din cuprinsul actului adițional în discuție, rezultă că prestatorul SC M.M.M.C. SRL a identificat un investitor dispus să finalizeze realizarea unui proiect de investiții în valoare de 10.660.096 euro, inclusiv T.V.A., constând în extinderea Centrului Comercial M. Universal Iași și că „ astăzi, 20 iulie 2003 ", contractul de antrepriză generală în construcții a fost semnat cu beneficiarul investiției, respectiv cu SC M.U. SA, precum și că pentru serviciile generale prestate, beneficiarul SC C.D. SRL se obligă să plătească prestatorului, cu titlu de comision o sumă reprezentând 7,5 % inclusiv T.V.A. (respectiv 799.507 euro) din valoarea totală și finală a contractului de antrepriză, încheiat între beneficiarul SC C.D. SRL cu SC M.U. SA (fila 265 vol. III d.u.p.).

Conținutul contractului de antrepriză nr. 16 atestă că a fost încheiat la 20 iulie 2003, iar potrivit clauzelor, beneficiarul SC M.U. SA s-a obligat să plătească antreprenorului SC C.D. SRL, prețul reprezentând echivalentul în lei al sumei de 10.660.096 euro, pentru execuția, finalizarea lucrării „extindere Centru Comercial M. pe teren proprietate - Iași" (fila 101 vol. II Dosar nr. 107/112/2007 Tribunalul Bistrița Năsăud).

Prin adresa 305 din 03 februarie 2006, SC H.P. SA Iași a comunicat că, pentru extinderea Centrului Comercial M. Universal, contractul de proiectare a fost încheiat la data de 14 aprilie 2003, pentru realizarea proiectului fiind importantă cunoașterea finanțării, iar în sensul cunoașterii valorii de 10.660.096 euro, în iulie 2003, când s-a încheiat contractul de antrepriză, este și declarația intimatului inculpat P.C.D., dată în cursul cercetării judecătorești (fila 70 verso Dosar nr. 4543/2006 Tribunalul Iași).

Cât privește caracterul fals al datei înregistrării, în condica de secretariat a SC C.D. SRL, a contractului de intermediere din 07 iulie 2003 și a actului adițional din 20 iulie 2003, la contractul de intermediere, prin rechizitoriu s-a exprimat o supoziție, respectiv că „cel mai probabil", după demararea urmăririi penale, B.R. a înregistrat în condica de secretariat, la pozițiile 4 și 7, cele două contracte (fila 29) și că „În modul cel mai probabil, mențiunile din condică au fost efectuate după ce B.R. a aflat că se încerca stabilirea datei de înregistrare a contractului de intermediere" (fila 25).

Inspectorii fiscali aflați în contlei la SC C.D. SRL, în martie 2005, nu au examinat dacă aceste documente sunt înregistrate, și nici intimata inculpată G.I., secretară în cadrul SC C.D. SRL, nu a făcut o astfel de verificare, declarând că, fiind întrebată de inspectorii fiscali doar despre înregistrarea contractului de intermediere, a observat un exemplar al contractului care purta data de 07 iulie 2003 și nu avea număr de înregistrare și a considerat că nu este înregistrat, fără a verifica condica de secretariat (fila 74 Dosar nr. 4543/2006 Tribunalul Iași),

Martora G.M., inspector financiar, relatând despre momentul în care a solicitat, la SC C.D. SRL, să i se comunice dacă este înregistrat contractul de intermediere, a declarat, în fața primei instanțe, că nu a verificat personal dacă, în registrul SC C.D. SRL, era înregistrat contractul de intermediere, precizând că era în posesia unui exemplar al acestui contract, care avea număr de înregistrare de la SC M.M.M.C. SRL (fila 168 Dosar nr. 4543/2006 Tribunalul Iași).

Este, de asemenea, reală mențiunea existentă în actul adițional din data de 15 aprilie 2004, referitoare la data încheierii contractului de intermediere, având în vedere că acest contract de intermediere s-a încheiat la 07 iulie 2003.

Analizând dacă este incidență situația expres prevăzută de cazul de casare prev. de art. 385/9 pct. 18 C. proc. pen., respectiv, dacă soluția de achitare a intimatei inculpate G.I., pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă prev. de 260 alin. (1) C. pen., este urmarea unei erori grave de fapt, se consideră că probele se reflectă în soluția pronunțată, mai precis, nu există discordanță între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor.

Punctual, se constată că, în cuprinsul biletului datat 25 martie 2005, scris și semnat de intimata inculpată G.I., secretară la SC C.D. SRL, aceasta a consemnat că: „în registrul de secretariat nu este înregistrat contract cu M. Marketing în anul 2003".

Prin declarația din 7 septembrie 2005, intimata inculpată G.I., audiată în calitate de martoră, în faza de urmărire penală, a afirmat că, cu prilejul efectuării contleiului fiscal, din martie 2005, inspectorul G.M. i-a prezentat contractul de intermediere, l-a privit și văzând că nu are număr de înregistrare, ci este numai datat, a considerat că nu este înregistrat în registrul secretariatului, motiv pentru care, fără să mai verifice, a întocmit biletul datat 25 martie 2005, la sugestia inspectorului fiscal. La aceeași dată de 7 septembrie 2005, în fața organelor de urmărire penală, intimata inculpată a declarat că: „Nici până la data prezentei declarații, eu nu am mai verificat, în registrul de secretariat al firmei, dacă acest contract este sau nu înregistrat. Cu ocazia audierii, mi s-a prezentat registrul (condica) de secretariat al SC C.D. SRL Iași, ocazie cu care am văzut că acest contract este înregistrat sub numărul 4 din 07 iulie 2003" (fila 308 vol. l d.u.p.). în declarația din 14 noiembrie 2005, care i s-a luat tot în calitate de martor, intimata inculpată G.I. a făcut aceleași mențiuni.

Așadar, intimata inculpată G.I. a făcut afirmații despre faptul înregistrării contractului de intermediere din 2003, în registrul de secretariat a SC C.D. SRL, în contextul în care, în timpul audierii, în calitate de martor, organul de urmărire penală i-a prezentat registrul în discuție.

În plus, conținutul declarațiilor făcute cu prilejul ascultării sale, în calitate de martor, de către organele de urmărire penală, atestă că intimata inculpată G.I. nu a făcut vreo mențiune referitor la actul adițional din 20 iulie 2003 la contractul de intermediere.

Examinând soluția de achitare pentru infracțiunea de fals intelectual prev. de art. 43 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., reținută prin rechizitoriu în sarcina inculpaților B.R., D.O. și R.C., se constată că aceasta nu se datorează unei erori de fapt evidente, situația de fapt, reținută prin decizia atacată, fiind în concordanță cu probele relevate prin conținutul mijloacelor de probă administrate, respectiv că cele 66 de situații de plată aferente perioadei trim. IV 2003-decembrie 2004 și cele 16 facturi și bonuri fiscale ce reflectă lucrări și servicii trecute în aceste situații de plată, vizează lucrări efectuate la obiectivul „Extindere Centrul Comercial M.", iar nu la Hotel Pensiune aparținând SC T.F. SRL ori la alte obiective. De asemenea, nu există 4 variante de balanțe lunare modificate, acestea reprezentând copii ale aceleiași balanțe contabile, făcute la momente de timp diferite.

Astfel, raportul de expertiză tehnică judiciară a concluzionat că lucrările realizate la investiția „Extindere Centru Comercial M. Universal" au respectat prevederile autorizației de construcție și ale proiectului tehnic întocmit de Habitat Proiect Iași (fila 58 vol. I Dosar nr. 07/112/2007 Tribunalul Bistrița Năsăud.

Potrivit raportului de expertiză contabilă, facturile emise de SC C.D. SRL Iași, sunt în concordanță cu lucrările efectuate la obiectivul „Extindere Complex Comercial M.", fiind corect contabilizate atât la constructor, cât și la beneficiar (file 71-72 vol. II Dosar nr. 107/112/2007 Tribunalul Bistrița Năsăud). In plus, prin răspunsul la obiecțiuni s-a precizat că facturile emise de prestator au la bază situații de lucrări care corespund cu stadiul fizic al lucrărilor evaluate la prețurile din deviz.

Martorul I.C.M., șeful punctului de lucru de la M. Mall Iași, angajat al SC C.D. SRL, care a avut printre atribuții punerea în execuție a proiectului și verificarea consumului de materiale, a declarat că toate materialele achiziționate pentru această construcție au fost consumate pentru ridicarea magazinului și nu a constatat să dispară materiale de pe șantier, iar martorul C.A. a relatat, în fața instanței că, pe parcursul executării lucrării, stadiul fizic al acesteia a fost verificat de dirigintele de șantier, I.S.C. a realizat verificarea tehnică, în timp ce reprezentantul băncii, care a creditat lucrarea, a efectuat verificări în legătură cu investiția.

Potrivit raportului de expertiză contabilă, documentele expertizate și prezentate, cu referire la beton, au pus în evidență că, în ceea ce privește consumurile de la obiectivul „Extindere Complex Comercial M.", acestea au fost înregistrate și contabilizate corespunzător recepțiilor întocmite pe baza facturilor emise de către furnizori, inclusiv avizele de expediție indicând punctul de lucru, iar procesele-verbale ale I.S.C. au confirmat executarea lucrărilor și implicit consumul materialelor respective.

Prin Completarea raportului de expertiză contabilă și răspunsul la obiecțiuni, s-a precizat că în lucrările de construire a obiectivului Hotel Pensiune nu au fost folosite cantități de beton care să fi fost decontate prin includerea lor în lucrările de extindere a Centrului Comercial M., iar cantitățile de beton și oțel beton, folosite în realizarea obiectivului Hotel Pensiune, au fost cuprinse în situațiile de lucrări aferente numai acestui obiectiv; că pentru perioada analizată de inspectorii fiscali, până la 31 decembrie 2004, în contabilitatea SC T.F. SA au fost înregistrate lucrările efectuate; că pentru lucrările efectuate, în cursul anului 2004, de către SC C.D. SRL au fost întocmite pentru obiectivul Hotel Pensiune situații de lucrări și facturi fiscale; că au fost respectate de către SC T.F. SA Iași și SC C.D. SRL Iași normele legale referitoare la înregistrarea în contabilitate a operațiunilor privind toate lucrările efectuate la Hotel Pensiune; că în baza situațiilor de lucrări, la acest obiectiv, au fost emise facturi fiscale care au fost decontate exclusiv de către beneficiarul SC T.F. SA Iași; că la momentul efectuării lucrărilor pentru Hotelul Pensiune - beneficiar SC T.F. SA, constructorul nu a emis bonuri de lucrări, prezența personalului la locurile de muncă și timpul efectiv lucrat au fost înregistrate în foile colective de prezență (foile de pontaj), care au stat la baza întocmirii statelor de plată.

Tot prin răspunsul la obiecțiunile formulate la Completarea raportului de expertiză contabilă s-a arătat că - urmare comparării cantităților de betoane necesare pentru Hotel Pensiune, stabilite prin proiect, cu cantitățile decontate prin situațiile de lucrări, precum și prin compararea cu cantitățile efective de beton încorporat în acest obiectiv-, s-a constatat că nu au fost folosite cantități de betoane care să fi fost decontate prin includerea lor în lucrările de „Extindere Complex Comercial M.".

Fiind audiat, martorul P.M.A., angajat al firmei care administrează programul de contabilitate Pionier 4, folosit de SC C. SRL, a declarat că 3 din cele 4 baze de date contabile ale SC C.D. SRL reprezintă copii ale aceleiași baze de date, aceasta fiind o modalitate de lucru pentru a se proteja baza de date în activitatea sa de service, iar data calendaristică a sistemului de calcul aparținând SC C.D. SRL a fost setată înapoi pentru a se scoate o balanță de verificare aferentă lunii septembrie, moment după care calculatorul a. fost resetat la data curentă, și că schimbarea datei calculatorului nu a avut și nici nu poate avea vreun efect asupra bazei de date existente la momentul verificării (fila 379 vol. I d.u.p., fila 123 Dosar nr. 4543/2006 Tribunalul Iași).

Martorul T.S.C. a afirmat că, la SC C.D. SRL, se ținea o singură contabilitate, iar firma care administra programul de contabilitate, care nu era performant, a făcut copii de pe anumite lucrări (fila 99 Dosar nr. 4543/2006 Tribunalul Iași).

Prin Completarea raportului de expertiză contabilă și răspunsul la obiecțiuni, s-a concluzionat, referitor la operațiunea de setare înapoi a calculatorului, că bilanțul întocmit la 30 iunie 2004 este în concordanță cu informațiile cuprinse în balanța de verificare încheiată la aceeași dată, că prin setarea datei calculatorului nu au fost influențate datele necesare generării ulterioare a unui bilanț contabil, evaluat la data de 30 iunie 2004, și că, în conformitate cu dipozițiile legale, inspectorii care au efectuat contleiul fiscal au emis dispoziția din 1 februarie 2005 pentru refacerea contabilității SC C.D. SRL, astfel ca datele contabilității de gestiune să fie corelate cu datele din contabilitatea financiară, stabilindu-se termen limită la 15 februarie 2005, perioadă de timp în care inspectorii fiscali au continuat activitatea de contlei, în perioada 3-4 februarie 2005, 7-11 februarie 2005, 14 februarie 2005, solicitând totodată prin adresele din 9 februarie 2005, 11 februarie 2005, 14 februarie 2005, punerea la dispoziție a unor documente (fila 74, fila 218, 221 Dosar nr. 1072/112/2007 Tribunalul Bistrița Năsăud).

Potrivit raportului de constatare tehnico-științifîcă, în specialitatea I.T., acesta a atestat, din punct de vedere informatic, că bilanțul contabil raportabil la data de 30 iunie 2004, al SC C.D. SRL, a fost modificat și generat, ultima dată, la 11 februarie 2005, având în vedere că în structura de informații specifică aplicației s-a localizat fișierul bilanț txt, generat prin aplicație, cu caracteristicile temporale 11 februarie 2005 ora 13.43:32 și care conține datele de identificare și raportare ale persoanei juridice SC C.D. SRL Iași (fila 211 vol. III d.u.p.).

Inexistența faptei pentru care intimata inculpată D.O., a fost trimisă în judecată sub aspectul complicității la infracțiunea de fals intelectual prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 43 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea 78/2000 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., rezidă și în împrejurarea că, în rechizitoriu, nu s-a prezentat conținutul acestei fapte.

Înalta Curte mai constată că, prin decizia recurată s-a stabilit, în concordanță cu probatoriul administrat, că SC M.U. SA Iași a utilizat creditul ipotecar în scopul pentru care a fost acordat, respectiv pentru realizarea obiectivului Complex Comercial M., astfel că soluția de achitare, în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., a inculpaților P.C.D., B.R., D.O., R.C. și H. (fostă G.) C.M., pentru infracțiunea de folosire a creditului în alte scopuri decât cel pentru care a fost acordat, prev. de art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 75 lit. a) C. pen., nu este consecința unei erori grave de fapt.

Astfel, potrivit contractului de credit ipotecar bancar pentru persoane juridice din 15 iunie 2004 încheiat între B.C.R. - Sucursala Iași și SC M.U. SA Iași, banca a acordat împrumutatului un credit ipotecar pentru realizarea Complexului Comercial M.C. Mall, prin reamenajarea, modernizarea, consolidarea și extinderea construcției existente pe teren proprietatea societății, în sumă de 7.200.000 euro și 32.040.800.000 lei, durata contractului de creditare fiind de 10 ani, tragerea sumelor creditate urmând a se realiza în 5 tranșe, în perioada 1 iulie 2004 - 30 septembrie 2005.

Art. 10.2 din acest contract stipulează că plățile din credit și din surse proprii se realizează în concordanță cu devizul general, cu respectarea materialelor specificate, a prețului de achiziție, consumuri, manoperă, etc. In acest sens, contractul atestă că, un reprezentant al băncii (responsabil cu investițiile la nivelul B.C.R. Sucursala Județeană Iași), a urmărit graficul de realizare a investiției și acceptarea la plată a facturilor în concordanță cu valorile înscrise în devizul general, prin vizarea împreună cu ofițerul de credite a ordinelor de plată înaintate băncii pentru decontare, fiind totodată specificat că, din credit, nu se vor efectua plăți în avans.

În conformitate cu dispozițiile art. 122 al contractului de antrepriză din 20 iulie 2003 încheiat între beneficiarul SC M.U. SA și antreprenorul SC C.D. SRL Iași, beneficiarul s-a obligat să plătească antreprenorului prețul reprezentând echivalentul în lei al sumei de 10.660.096 euro, pentru execuția, finalizarea lucrării Extindere Centru Comercial M., iar la art. 2. 1.1. este prevăzut că „prețul contractului îl reprezintă prețul plătit antreprenorului de către beneficiar în baza contractului, pentru îndeplinirea integrală și corespunzătoare a tuturor obligațiilor sale, asumate prin contract".

Răspunsul la obiecțiunile formulate de D.G.F.P. - Bistrița Năsăud la Completarea raportului de expertiză contabilă judiciară atestă că natura de contract cu preț fix, a contractului de antrepriză din 20 iulie 2003 este dată nu doar de clauzele contractuale, ci și de standardul de contabilitate .I.A.S. 11 „Contracte de construcții", precum și de modul de decontare a lucrărilor.

Prin raportul tehnic în construcții s-a concluzionat că, în baza încadrărilor făcute de proiectantul general la elaborarea listelor cu cantități de lucrări, constructorul a întocmit devizele analitice corespunzătoare fiecărui obiect din structura devizului general și că documentațiile întocmite în vederea decontărilor cu beneficiarul corespund, din punct de vedere tehnic, cu natura lucrărilor și serviciilor specifice realizării obiectivului în cauză și sunt în corelare cu documentația inițială din ofertă (fila 58 vol. I Dosar nr. 107/112/2007 Tribunalul Bistrița Năsăud).

Potrivit raportului de expertiză tehnică depus de expertul consultant V.H. situațiile de lucrări întocmite de SC C.D. SRL, în vederea decontării de către beneficiar SC M.U. SA, s-au întocmit în strictă concordanță cu „Lista Cantităților de Lucrări" volumul III din documentația tehnico-economică aferentă P.T.H. al obiectivului „Extindere Centru Comercial M. Universal" Iași, documentație care a stat la baza contractului de antrepriză, la recepția finală a obiectivului constatându-se că realizarea construcției a corespuns cu proiectul (fila 84 vol. I Dosar nr. 107/112/2007 Tribunalul Bistrița Năsăud).

Prin expertiza contabilă s-a constatat că, în cazul obiectivului „Extindere Complex Comercial M. pe teren proprietate Iași", decontarea s-a făcut pe baza prețurilor unitare corespunzătoare articolelor de lucrări din devizele ofertă, utilizând indicatoarele de Norme de deviz ediția 1981, și nu după cantitățile și prețurile resurselor (reprezentând consumul efectiv de materiale, manopera, utilaje etc.) înregistrate în contabilitatea constructorului. Prețurile unitare și cantitățile care au stat la baza valorii contractului de antrepriză, și ulterior la baza întocmirii situațiilor de plată, au fost obținute utilizând normele de deviz avute în vedere de proiectantul general la elaborarea cantităților de lucrări.

Răspunsul la obiecțiunile formulate la Completarea raportului de expertiză contabilă judiciară, relevă că devizul general de stabilire a valorii estimative a cheltuielilor necesare realizării obiectivului „Extindere Centru Comercial M.", nu a cuprins valori diferite de cele înscrise în documentația tehnică (devizul ofertă).

Concluziile raportului de expertiză contabilă relevă că suma de 47.252.633.039 lei, acordată din creditul contractat, nu reprezintă valoarea lucrărilor neefectuate, ci constituie diferențe valorice între costurile consumurilor efectuate și veniturile SC C.D. SRL, evidențiate prin situațiile de lucrări, care au la bază documentația tehnică, iar prin Completarea la acest raport, s-a arătat că suma menționată reprezintă evaluarea lucrărilor efectiv executate, calculate la prețurile din devizul ofertă și în conformitate cu prevederile contractului cu preț fix încheiat între executant și beneficiar. Totodată, se atestă că diferența de la 47.252.633.039 lei până la 49.615.264.750 lei, în sumă de 2.362.631.711 lei, reprezintă cota de 5% beneficiu aplicată de antreprenor și nu constituie valoarea unor lucrări neefectuate.

În legătură cu sursa de finanțare a avansurilor, în sumă totală de 4.350.669 lei, plătite de SC M.U. SA către SC C.D. SRL, prin raportul de expertiză contabilă s-a concluzionat că au reprezentat-o sursele proprii ale beneficiarului lucrării.

Relativ la cota reală de profit realizată de SC C.D. SRL cu ocazia realizării investiției, s-a constatat că, în anul 2005, SC C.D. SRL Iași a înregistrat pierderi, precizându-se că profitul este un indicator care se stabilește pe întrega activitate, pe o anumită perioadă de timp, de regulă un an, și reprezintă diferența dintre veniturile totale și cheltuielile totale ale unei societăți.

Martorul N.V., evaluator tehnic în construcții la B.C.R. - Sucursala Iași, a declarat că situațiile de lucrări se întocmeau și se depuneau la bancă, în funcție de solicitările constructorului și de posibilitățile de dovedire a aportului propriu de către beneficiar, de 25%, la fiecare tranșă, că nu au existat diferențe între realitatea lucrărilor efectuate și lucrările înscrise în documentația tehnică în baza căreia s-au efectuat deconturile și au fost eliberate tranșele de credit, și că, până la finele trimestrului II 2004, lucrările de execuție au fost realizate pe cheltuiala beneficiarului SC M.U. SA.

Prin declarația sa, martorul A.E., inspector de șantier din partea beneficiarului, care a supravegheat calitatea construcțiilor la M. Mall Iași, a precizat că a fost zilnic pe șantier și că a inspectat activitatea de execuție a obiectivului pe toată perioada realizării acestuia, constatând că s-a respectat proiectul inițial de execuție a lucrării și că, sub aspectul calității materialelor utilizate de constructor, în execuția lucrării, acestea au corespuns cerințelor din proiect. A mai declarat că, verificări periodice, relativ la calitatea construcției a efectuat și Inspectoratul Teritorial în Construcții, iar angajați ai B.C.R. - banca ce a acordat creditul și ai băncii centrale s-au deplasat în teren, în mai multe etape, pe parcursul derulării execuției lucrărilor.

Prin urmare, instanța de apel a stabilit conform probelor existente la dosar că, din creditul bancar contractat de SC M.U. SA Iași pentru realizarea obiectivului „Extindere Centrul Comercial M.", nu s-au plătit sume de bani firmei constructoare SC C.D. SRL Iași, prin facturarea unor lucrări care nu ar fi fost realizate, după cum nicio altă sumă din acest credit nu s-a utilizat pentru construcția Hotelului Pensiune aparținând SC T.F. SA.

Sub acest ultim aspect, referitor la sursele din care SC T.F. SA a efectuat plățile aferente lucrărilor la Hotel Pensiune, expertiza contabilă atestă că aceste plăți au fost făcute din surse proprii (încasările rezultând din chirii, utilități și vânzări de active - terenuri, clădiri, mașini, echipamente tehnologice, aparate și instalații de măsurare, contlei, reglare), iar o cantitate de beton consumată la Hotel Pensiune, în anul 2004, a fost facturată în 2005.

Înalta Curte mai constată că nu există discordanță între conținutul mijloacelor de probă și împrejurarea stabilită de instanța de apel că nu s-a folosit parte din creditul bancar pentru achiziționarea, de către SC M.M.M.C. SRL, a unor acțiuni ale SC M.U. SA, având în vedere existența contractului de intermediere din 7 iulie 2003 dintre SC C.D. SRL și SC M.M.M.C. SRL - al cărui obiect l-a constituit identificarea de prestator, în numele și pe contul beneficiarului, a unui investitor sau antreprenor dispus să finanțeze realizarea unor lucrări de construcții de cel puțin 1.000.000 euro, precum și mijlocirea încheierii unui contract de antrepriză generală în construcții, favorabil beneficiarului, în schimbul unui comision ce urma a fi convenit prin semnarea unui act adițional-, cât și a actului adițional din 20 iulie 2003 la contractul de intermediere din 7 iulie 2003 - prin care s-a prevăzut că pentru serviciile generale prestate, beneficiarul SC C.D. SRL se obligă să plătească prestatorului, cu titlu de comision o sumă reprezentând 7,5 % inclusiv T.V.A. (respectiv 799.507 euro) din valoarea totală și finală a contractului de antrepriză încheiat între beneficiarul SC C.D. SRL cu SC M.U. SA.

Completarea la raportul de expertiză contabilă atestă că documentele justificative ale SC M.M.M.C. SRL, care susțin plata de către SC C.D. SRL a unui comision de 799.507 euro, sunt, pe lângă contractul de intermediere și actul adițional din 20 iulie 2003 la contractul de intermediere, facturile fiscale din 30 iunie 2004 și din 29 decembrie 2004.

Apoi, raportul de expertiză contabilă a concluzionat că suma de 17.785.720.471 lei, reprezentând cheltuieli conform contractului de intermediere nr. 85/2003 încheiat între SC C.D. SRL și SC M.M.M.C. SRL, sunt cheltuieli deductibile pentru SC C.D. SRL, față de dispozițiile art. 21 alin. (1), art. 21 alin. (4) lit. m din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., pct. 48 din H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a C. fisc. și O.M.F.P. nr. 94/2001.

Prin urmare, dată fiind inexistența faptelor nu se poate analiza cererea procurorului de schimbare a încadrării, juridice din infracțiunea prev. de art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 75 lit. a) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 272 din Legea nr. 31/1990, și încetarea procesului penal ca efect al împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale, cerere subscrisă cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen.

De altfel, motivul de recurs privind schimbarea încadrării juridice nu a fost invocat prin motivele scrise, fiind susținut numai la dezbateri prin concluziile procurorului, adică cu depășirea termenului prev. de art. 38510 alin. (2) C. proc. pen., iar cazul de casare prev. de art. 385/9 pct. 17 C. proc. pen. nu poate fi luat în considerare, din oficiu, decât dacă a influențat asupra hotărârilor în defavoarea inculpaților, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.

Soluția de achitare pentru infracțiunea de înșelăciune în convenții prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) cu aplic, art. 41 alin. (2) și art. 75 lit. a) C. pen., dispusă față de inculpații P.C.D., B.R., D.O. și R.C., nu este consecința unei erori grave de fapt.

Instanța de apel a reținut, în raport de obiectul judecății fixat prin rechizitoriu și în concordanță cu probatoriul administrat, că nu a existat vreo acțiune de inducere în eroare a băncii creditoare cu privire la situațiile de lucrări aferente extinderii Complexului Comercial M. prin 22 de acte materiale de includere în situațiile de lucrări aferente acestui obiectiv a unor manopere care cuprindeau și lucrări de construcție aferente Hotelului Pensiune, și nici nu s-a cauzat vreun prejudiciu, după cum atestă: contractul de credit ipotecar bancar pentru persoane juridice din 2004 încheiat între B.C.R. - Sucursala Iași și SC M.U.

SA Iași care prevede că plățile din credit se realizează în concordanță cu devizul general, cu respectarea materialelor specificate, a prețului de achiziție, consumuri, manoperă, etc, sens în care un reprezentant al băncii (responsabil cu investițiile la nivelul B.C.R. Sucursala Județeană Iași), a urmărit graficul de realizare a investiției și acceptarea la plată a facturilor în concordanță cu valorile înscrise în devizul general; contractul de antrepriză din 20 iulie 2003 între SC M.U. SA Iași și SC C.D. SRL Iași care prevede că beneficiarul se obligă să plătească antreprenorului prețul reprezentând echivalentul în lei al sumei de 10.660.096 euro, pentru execuția, finalizarea lucrării „Extindere Centru Comercial M."; devizul general; proiectul tehnic al obiectivului „Extindere Centrul Comercial Moldova"; raportul de expertiză tehnică judiciară care concluzionează că devizul general a fost întocmit de proiectantul general Habitat Proiect Iași și conține listele de cantități de lucrări încadrate după Indicatoarele de Norme de deviz, ediția 1981, iar în baza încadrărilor făcute de proiectantul general Habitat Proiect Iași la elaborarea listelor cu cantități de lucrări, constructorul a întocmit devizele analitice corespunzătoare fiecărui obiect din structura devizului general, că documentațiile întocmite în vederea decontărilor cu beneficiarul corespund, din punct de vedere tehnic, cu natura lucrărilor și serviciilor specifice realizării obiectivului în cauză și sunt în corelare cu documentația inițială din ofertă; raportul de expertiză contabilă judiciară prin care s-a constatat că facturile emise de către SC C.D.

SRL au fost corect contabilizate de către antreprenor, cât și de către beneficiarul lucrării, atât ca relații contractuale (furnizor/client) cât și ca valoare a investiției realizate (la beneficiar), precum și că plățile aferente lucrărilor de la obiectivul Hotel Pensiune - beneficiar SC T.F. SRL au fost efectuate din surse proprii ale acestei din urmă societăți comerciale; lămuririle la raportul de expertiză contabilă judiciară, depuse pentru termenul din 1 august 2007, în Dosarul nr. 107/112/2007, prin care s-a arătat că facturile emise de prestator au la bază situații de lucrări care corespund cu stadiul fizic al lucrărilor evaluate la prețurile din deviz; declarațiile martorilor N.V. (care a arătat că nu au existat diferențe între realitatea lucrărilor efectuate și lucrările înscrise în documentația tehnică în baza căreia s-au efectuat deconturile și au fost eliberate tranșele de credit), C.A.

și A.E.

Referitor la tentativa la infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 20 rap. la art. 215 alin. (1) și (5) cu aplic, art. 75 lit. a) C. pen., se constată că situația de fapt reținută prin hotărârea atacată nu este vădit contrară conținutului mijloacelor de probă administrate în cauză. Astfel, intimatul inculpat P.C.D., în calitate de director al SC M.U. SA, nu a formulat cerere de restituire a T.V.A., în valoare de 4.901.609.473 lei, aferentă unor lucrări neefectuate la obiectivul extindere Complex Comercial M., iar inculpații B.R. și R.C. nu l-au ajutat în acest demers prin întocmirea situațiilor de lucrări neexecutate, motiv pentru care soluția de achitare, în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., a inculpaților P.C.D., B.R. și R.C., pentru infracțiunea prev. de art. 20 rap.la art. 215 alin. (1) și (5) cu aplic, art. 75 lit. a) C. pen., nu este consecința unei erori grave de fapt.

În acest sens, din cuprinsul cererii de restituire T.V.A. din 28 februarie 2005, indicată în rechizitoriu în susținerea acestei acuzații, rezultă că a fost semnată de C.C. și G.E., iar nu de inculpatul P.C.D., și vizează o altă sumă, decât cea menționată ca fiind obiectul material al infracțiunii, și anume suma de 3.808.655.937 lei reprezentând T.V.A. aferentă lunii ianuarie 2005 (fila 217 vol. III Dosar nr. 107/112/2007 al Tribunalului Bistrița Năsăud).

Apoi, potrivit deciziei organelor fiscale din 24 ianuarie 2006, suma de 3.808.655.937 lei a fost aprobată la rambursare (fila 222 vol. III Dosar nr. 107/112/2007 al Tribunalului Bistrița Năsăud).

De altfel, la dosar nu există vreun înscris care să arate că suma de 4.901.609.473 lei a făcut obiectul vreunei solicitări de rambursare T.V.A.

În plus, raportul de expertiză contabilă judiciară și Completarea la raport atestă că suma de 47.252.633.039 lei (diferența de 2.362.631.711 lei până la 49.615.264.750 lei, constituind cota de 5% beneficiu aplicată de antreprenor) reprezintă diferențe valorice între costurile consumurilor efectuate și veniturile SC C.D. SRL evidențiate prin situațiile de lucrări, care au la bază documentația tehnică, și care nu exprimă valoarea lucrărilor neefectuate, ci evaluarea lucrărilor efectiv executate - calculate la prețurile din devizul ofertă și în conformitate cu prevederile contractului cu preț fix încheiat între executant și beneficiar.

Referitor la infracțiunea de spălare de bani prev. de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 rap. la art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, pentru care a fost trimisă în judecată intimata inculpată D.O., se constată că nu există mijloace de probă care să reliefeze elemente faptice de natură a conduce la concluzia că fapta există, respectiv că banii cu care a creditat SC C.D. SRL au provenit din săvârșirea vreunei infracțiuni. în plus, prin Raportul de expertiză contabilă s-a constatat că împrumuturile acordate de asociata O.D. către SC C.D. SRL Iași, în anul 2004, sunt reglementate prin prevederile Codului fiscal, aprobat prin Legea nr. 571/2003 și Normele Metodologice de aplicare aprobate prin H.G. nr. 44/2004.

Totodată, instanța de recurs constată că nu s-a comis o eroare gravă de fapt având drept consecință achitarea, în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., a inculpaților P.C.D., B.R., D.O., R.C. și H. (fostă G.) C.M., pentru infracțiunea de spălare de bani prev. de art. 23 lit. a), b) și c0 din Legea nr. 656/2002 rap. la art. 17 lit. e) și art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen., având în vedere că nu există infracțiunea de folosire a creditului în alte scopuri decât cele pentru care a fost acordat și nici infracțiunea de înșelăciune în convenții, din care, potrivit rechizitoriului proveneau sumele de bani „spălate".

Nu s-a comis o eroare gravă de fapt nici prin constatarea inexistenței grupului infracțional organizat, incriminat și sancționat prin art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic, art. 75 lit. a) C. pen., din a cărui structură ar fi făcut parte intimații inculpați P.C.D., B.R., D.O., R.C. și H. (fostă G.) C.M. Calitatea intimaților inculpați de asociați, administratori sau salariați ai firmelor ce interesează cauza, ca și existența raporturilor comerciale dintre acestea nu le poate conferi, ab initio, calitatea de membri ai unui grup infracțional organizat cu atât mai mult cu cât infracțiunile scop pentru care s-ar fi creat această structură, nu există, iar în actul de sesizare a instanței nu s-a descris în ce a constat comiterea acestei infracțiuni de către fiecare dintre inculpați, care a fost structura grupului, ce lei a avut fiecare dintre inculpați în cadrul grupului.

Pentru toate considerentele expuse, înalta Curte reține că, în mod evident, concluzia instanței de apel se fundamentează pe conținutul mijloacelor de probă, neputându-se constata existența unei erori grave de fapt și, pe cale de consecință, nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 18 Cod procedură penală în raport de niciuna dintre infracțiunile pentru care au fost acuzați intimații inculpați.

Referitor la motivul de recurs al părții civile Statul Român prin M.F.P. - A.N.A.F. - D.G.F.P. Bistrița Năsăud, prin care se critică faptul că inculpații nu au fost obligați, în solidar, cu părțile responsabile civilmente la plata sumei pentru care există constituire de parte civilă, înalta Curte consideră că acesta este neîntemeiat, prin raportare la dispozițiile legale care fundamentează achitarea intimaților inculpați. Potrivit art. 346 alin. (3) C. proc. pen., nu pot fi acordate despăgubiri civile în cazul în care achitarea s-a pronunțat pentru că fapta imputată nu există, astfel că soluția pronunțată pe latură civilă prin sentință și menținută prin decizie este legală și temeinică. Ca atare, nu devine aplicabil cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen.

Această critică a părții civile nu se încadrează niciunui alt caz de casare expres și limitativ prev. de art. 3859 C. proc. pen.

În consecință, în temeiul art. 3 8515 alin. (1) pct. l lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj și de partea civilă Statul Român prin M.F.P. - A.N.A.F. - D.G.F.P. Bistrița Năsăud împotriva Deciziei penale nr. 103/ A din 29 mai 2012 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, privind pe inculpații P.C.D., B.R., D.O., R.C., H. (fostă G.) C.M. și G.I.

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați, în sumă de câte 100 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj și de partea civilă Statul Român prin M.F.P. - A.N.A.F. - D.G.F.P. Bistrița Năsăud împotriva Deciziei penale nr. 103/ A din 29 mai 2012 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, privind pe inculpații P.C.D., B.R., D.O., R.C., H. (fostă G.) C.M. și G.I.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați, în sumă de câte 100 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 20 noiembrie 2013.