Human trafficking convictions affirmed; appeals rejected.

Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 84 din data de 26 aprilie 2012, pronunțată de către Tribunalul Bihor, în baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului K.l. din infracțiunea prev. și ped. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și cu aplic art. 37 lit. b) C. pen. în infracțiunea prev. și ped. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului K.l. din infracțiunea prev. și ped. de art. 189 alin. (1) , (2) și (3) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. în infracțiunea prev. și ped. de art. 189 alin. (1), (2) și (3) C. pen.

În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul K.I. la o pedeapsă de: 6 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (1) și (2) C. pen. i s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară, pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 189 alin. (1), (2) și (3) C. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de: 7 ani închisoare.

În baza art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de: 4 ani închisoare.

În baza art. 291 C. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de: 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 C. pen. și art. 35 C. pen. s-au contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare la care adaugă un spor de 1 an închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de: 8 ani închisoare, în regim de detenție, interzicerea drepturilor prev. de art. 71 și 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei, cu titlu de pedeapsă accesorie , interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale cu titlu de pedeapsa complementară.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii de 24 de ore cu începere de la 25 noiembrie 2010 ora 12:00 până la 26 noiembrie 2010 ora 12:00.

În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 a fost condamnată inculpata B.A.M., la o pedeapsă de 5 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (1) și (2) C. pen. i s-a interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară, pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 189 alin. (1), (2) și (3) C. pen. a fost condamnată aceeași inculpată la o pedeapsă de: 7 ani închisoare.

În baza art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 a fost condamnată aceeași inculpată la o pedeapsă de: 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 C. pen. și art. 35 C. pen. s-au contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare la care adaugă un spor de 1 an închisoare, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de: 8 ani închisoare, în regim de detenție, interzicerea drepturilor prev. de art. 71 și 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei, cu titlu de pedeapsă accesorie, interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii de 24 de ore cu începere de la 25 noiembrie 2010 ora 13:00 până la 26 noiembrie 2010 ora 13:00.

În baza art. 25 alin. (1) din Legea nr. 656/2002, cu referire la art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 și art. 118 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul K.l. a apartamentului situat în Oradea, str. L.V., nr. 8, suprafață 64,50 mp, nr. topo XX înscris în CF nr. AA S. proprietatea acestuia.

În baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. rap. la art. 163 C. proc. pen. s-a menținut măsura asiguratorie a indisponibilizării constând în instituirea inscripției ipotecare asupra apartamentului sus menționat, măsură dispusă prin ordonanța din 18 noiembrie 2010 a D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Oradea în Dosar nr. 71/D/P/2009, înscrisă la Oficiul de cadastru și publicitate imobiliară Bihor conform încheierii din 16 noiembrie 2010 dată în Dosar nr. 75586/2010.

În baza art. 25 alin. (1) din Legea nr. 656/2002, cu referire la art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 și art. 118 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea specială de la inculpata B.A. a autoturismului marca A, nr. identificare xxx, capacitate cilindrică 1896, număr de înmatriculare BH-xx-xxx proprietatea acesteia.

În baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. rap.la art. 163 C. proc. pen. s-a menținut măsura asiguratorie a sechestrului instituită asupra autoturismului mai sus menționat, măsură dispusă prin ordonanța din 18 noiembrie 2010 a D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Oradea și procesul verbal de sechestru din 25 noiembrie 2010 emise în Dosarul nr. 71/D/P/2009, autoturism aflat în prezent în custodia I.P.J. Bihor.

S-a dispus conservarea mijloacelor de probă constând în un număr de 37 fotografii, o casetă video marca P. și un DVD marca C. cu nr. de ordine „004" pe care au fost stocate imaginile de pe caseta video P., bunuri aflate la Camera de Corpuri delicte a Tribunalului Bihor conform conform procesului verbal de predare-primire din data de 16 februarie 2011 aflat la dosar.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul K.I. la plata sumei de 7.000 RON cheltuieli judiciare în favoarea statului, respectiv inculpata B.A. la 4.500 RON cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Onorariul apărătorului din oficiu avocat R.C., în sumă de 500 RON conform delegației de asistență juridică gratuită din 01 iunie 2011 s-a virat din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului Bihor.

Onorariile apărătorului din oficiu avocat P.C., în sumă de câte 150 RON conform delegațiilor pentru asistență judiciară obligatorie din 31 mai 2011, din 02 iunie 2011 s-a virat din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului Bihor.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul DIICOT Serviciul Teritorial Oradea, înregistrat la instanță la data de 17 februarie 2011 au fost trimiși în judecată inculpatul K.I. - pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane în formă continuată, lipsire de libertate în mod ilegal a unui minor în scopul obligării la practicarea prostituției, spălare de bani și uz de fals, fapte prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen., art. 189 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplic. art 37 lit. b) C. pen., art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 și art. 291 C. pen. respectiv B.A.M. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane, lipsire de libertate în mod ilegal a unui minor în scopul obligării la practicarea prostituției, spălare de bani, fapte prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, art. 189 alin. (1), (2) și (3) C. pen., art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002.

În fapt s-a reținut că inculpații K.I. și B.A.M. au recrutat-o pe martora nr. 1, au cazat pe o durată de 6 ani în perioada 1999 - 2005 pe aceasta și pe copilul minor al acesteia, profitând de situația de vulnerabilitate a acestora, amăgind-o cu rea credință pe „martora nr. 1", inițial cu faptul că ei de fapt doresc doar să o ajute și să scape de violențele cauzatoare de suferințe fizice la care era supusă martora de către fiul concubinului mamei acesteia, după care amenințând-o că îl vor chema pe fostul agresor ca să o bată, cunoscând că martorei îi era foarte frică de acesta, au obligat-o la practicarea prostituției folosind constrângerea prin amenințări, violențe repetate și loviri aplicate de inculpați atât „martorei nr. 1" cât și copilului minor al acesteia.

De asemenea s-a mai reținut în sarcina aceluiași inculpat că în vara anului 2004 l-a obligat prin amenințări pe făptuitorul D.L. să o inducă în eroare pe „martora nr. 2", pe care după ce a recrutat-o în acest mod, inculpatul a trimis-o în Italia la „martora nr. 1", în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituției. De asemenea inculpatul le-a recrutat prin fraudă și înșelăciune pe „martora nr. 3" și pe numita Ș.N.I., în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituției.

În sarcina ambilor inculpați s-a mai reținut că în perioada 1999 - aprilie 2005, profitând de minoritatea „copilului minor al martorei nr. 1" (născut în anul 1995) l-au lipsit pe acesta de posibilitatea de a se deplasa și acționa în conformitate cu propria sa voință sau cu voința mamei sale, amăgiridu-l că mama sa le - datorează o sumă mare de bani, în scopul de a o obliga pe „martora nr. 1" la practicarea prostituției.

În sarcina inculpatului K.I., s-a reținut că în noaptea de 24 din 25 februarie 2007, cu prilejul depistării în trafic, conducând sub influența alcoolului a prezentat permisul de conducere, aparent eliberat de autoritățile maghiare, cunoscând că este fals.

În sarcina ambilor inculpați s-a reținut că au dobândit primul un apartament situat în Oradea, pe care ulterior l-a înstrăinat, iar din banii rezultați a achiziționat apartamentul situat în Oradea str. L.V. (fost Z.R.), unde cei doi inculpați și-au stabilit domiciliul, iar al doilea un autoturism cunoscând amândoi că banii au fost obținuți din practicarea prostituției de către victime, în principal de către „martora nr. 1", disimulând caracterul ilicit al a banilor prin transformarea lor în alte bunuri (apartament și autoturism).

Audiat fiind în fața instanței inculpatul K.I. nu a recunoscut din cele patru infracțiuni de care este acuzat decât săvârșirea celei de uz de fals prev. de art. 291 C. pen. cu precizarea că a prezentat în data de 24 din 25 februarie 2007 cu prilejul depistării în trafic un permis de conducere eliberat de autoritățile maghiare despre care însă nu avea cunoștință că este fals, fiind pe deplin încredințat că l-a obținut în condiții legale. Susține că nu le cunoaște pe martorele 2 și 3 - și nici pe S.N. În ceea ce o privește pe martora nr. 1 nu a sechestrat-o pe aceasta și pe fiul ei (acesta din urmă a fost tratat asemenea fiului lui B.A., fiind de aceeași vârstă, frecventând, aceeași școală și grădiniță), nu a obligat-o pe martora nr. 1 să practice prostituția, iar la baza declarațiilor martorei stă doar dorința sa de răzbunare în condițiile în care a trăit împreună cu inculpatul 3-4 ani, iar aceasta nu a acceptat ideea împăcării inculpatului cu B.A. Cu privire la infracțiunea de spălare de bani, inculpatul susține că apartamentul de pe str. A. i-a fost lăsat de mama sa în anul 1990 când a plecat în Ungaria, acesta apartament l-a vândut în anul 1991 după ce fusese trecut deja pe numele său, iar banii dobândiți ca preț i-au rămas inculpatului. Cât privește apartamentul situat pe P.C., inculpatul declară că l-a dobândit în 2001, 2002 cu aproximativ 8000 - 8600 dolari, iar la cumpărarea acestuia l-a ajutat în mod substanțial tatăl său care a plătit cea 3000 - 4000 dolari, iar restul i-a completat el. În urmă cu aproximativ 5 ani a vândut apartamentul situat pe str. P.C., iar prețul obținut a fost suficient pentru cumpărarea unui apartament situat în Oradea, str. L.V. unde locuiește și în prezent.

Întrebat fiind în ce condiții a cunoscut-o pe martora nr. 1, arată că aceasta obișnuia să o ajute pe bunica lui la diverse activități în piață. În aceste condiții s-au apropiat mai mult de ea ajungând să locuiască la ei împreună cu fiul său. Din spusele martorei aceasta lucra la o fabrică de pantofi pe Șoseaua B. În condițiile în care au acceptat prezența acestei martore nr. 1 și a fiului ei în casa lor, aceasta a plătit parte din contribuția la întreținere. Pe perioada când martora era plecată la serviciu fiul acesteia era îngrijit de către inculpata B.A., cu precizarea că martora nr. 1 a locuit la ei cu aproximație până în 2004 -2005. La un moment dat martora a plecat din apartament, abia ulterior a aflat că a plecat în Italia, însă în mod cert după plecarea ei nu a mai aflat nimic despre ea. După plecarea martorei nr. 1 copilul ei minor a mai rămas la inculpați cea 3 luni de zile, ei fiind cei care au anunțat protecția copilului.

Audiată fiind în fața instanței inculpata B.A.M. nu recunoaște săvârșirea infracțiunilor de care este acuzată, susține că martora nr. 1 obișnuia să o ajute pe bunica inculpatului K.I. la cumpărături, iar pe ei la diferite treburi casnice și în condițiile în care au aflat că domiciliul mamei ei erau expuși atât martora nr. 1 cât și fiul ei la acte de violențe și abuzuri sexuale, au acceptat ca atât ea cât și fiul ei minor să locuiască cu ei o perioadă de timp.

La sfârșitul anului 2004-2005 martora nr. 1 a dispărut, iar de la mama acesteia inculpata a aflat că ar fi plecat în Italia. La cea 3 săptămâni după dispariția martorei au venit cei de la protecția copilului care au întrebat-o dacă copilul martorei nr. 1 se află în locuința acestora împotriva voinței sale, le-a comunicat că poate să-l predea oricând altei persoane care să se ocupe de creșterea lui, dar nu a fost cazul deoarece la mama martorei nr. 1 era mizerie de nedescris, aceasta și sora martorei nr. 1 fiind consumatoare de alcool. Au mai trecut cea 3-4 luni timp în care a comunicat celor de la protecția copilului că acceptă să se ocupe în continuare de copil, iar mama minorului nu l-a contactat decât o singură dată, l-a sunat de ziua lui, iar atunci când a întrebat unde se află, a închis. Înainte de a se accepta situația ca inculpata să-l crească în continuare pe fiul martorei, doamnele de la protecția copilului s-au și interesat la școală, de situația a minorului. La sfârșitul celor 3-4 luni de zile menționate în condițiile în care în vara anului 2005 s-a hotărât să plece în Italia la muncă s-a deplasat personal la protecția copilului unde a declarat că nu mai poate să asigure întreținerea.sa, a dat o declarație în acest sens, l-a predat pe minor și de atunci nu mai știe nimic de el.

Cu privire la infracțiunea de spălare de bani inculpata declară cu privire la autoturismul marca A. pe care îl deține că în perioada 2001-2002 tatăl său a vândut o casă și prețul obținut l-a împărțit între inculpată și surorile sale, ea a primit cea 13-14.000 euro cu care a cumpărat acest autoturism. Întrebată fiind asupra veridicității afirmațiilor martorei nr. 1, inculpata susține că aceasta minte în condițiile în care a trăit ani buni cu concubinul său, acesta a fost și motivul pentru care s-a și despărțit de concubinul său o perioadă de 1 an - 1 an jumătate după care s-au împăcat.

Întrebată fiind de natura relației pe care a avut-o cu martora nr. 1, inculpata declară că i-a fost de un real ajutor atunci când ea rămânea o lună în Ungaria și martora rămânea în România să aibă grijă de ambii copii. Din sentimente de omenie a acceptat să crească în continuare copilul martorei nr. 1. În perioada în care martora nr. 1 era angajată la acea firmă de încălțăminte contribuia cu bani la întreținerea casei și mâncare, estimează aceste venituri la cea 2-3 milioane ROL pe lună.

Examinând actele și lucrările dosarului instanța de fond a reținut că, la dată de 26 februarie 2007, lucrători din cadrul BCCO Oradea s-au sesizat din oficiu despre faptul că inculpatul K.I. în perioada 1999-2005, a racolat mai multe tinere pe care prin violență și amenințare le-a supus exploatării sexuale prin obligare la practicarea prostituției atât pe teritoriul României, cât și pe teritoriul Italiei.

Pe parcursul efectuării cercetărilor au fost identificate trei astfel de tinere care au solicitat protecție prin atribuirea unei alte identități, astfel potrivit art. 861 C. proc. pen., le-au fost atribuite identitățile de: „Martora nr. 1", „Martora nr. 2" și „Martora nr. 3". Deoarece în cauză s-a impus audierea mamei naturale a „Martorei nr. 1", acesteia i-a fost atribuită identitatea protejată de „Mama Martorei nr. 1" și de asemenea în cauză s-a impus examinarea medico-legală a copilului minor al „Martorei nr. 1", pentru a fi evidențiate pe corpul acestuia leziunile produse prin violențe de către cei doi inculpați, acestuia i-a fost atribuită identitatea de: „Copilul minor al martorei nr. 1".

I. În cursul anului 1999 „Martora nr. 1" locuia împreună cu fiul său minor și mama într-un imobil situat în Oradea. Fiul concubinului mamei sale, în urma eliberării din penitenciar venea în mod repetat la locuința respectivă prilej cu care, aflat în stare de ebrietate o agresa atât pe martora nr. 1 cât și pe mama acesteia. Fiul concubinei mamei martorei nr. 1 era prieten cu inculpatul K.I. în contextul în care se cunoscuseră în penitenciar, iar martora nr. 1 a aflat că primul enunțat a vândut-o inculpatului K.I. pentru suma de 1.000.000 ROL. În aceste împrejurări martora nr. 1 a fost predată inculpatului K.I. și concubinei acestuia în persoana inculpatei B.A.M., care au cazat-o la locuința lor din Oradea și au obligat-o, să practice prostituția în zona Grădinii Zoologice din Oradea, amenințând-o că dacă refuză o vor da din nou pe mâna fiului violent al concubinului mamei, cunoscând că tinerei îi era foarte frică de acesta.

După câteva zile, profitând de faptul că „martora nr. 1" era îngrijorată că fiul său minor, în vârstă de 4 ani, a rămas cu „mama martorei nr. 1", unde era expus violențelor, cei doi inculpați au convins-o pe aceasta și s-au deplasat împreună la domiciliul mamei martorei, de unde l-au luat pe „copil minor al martorei nr. 1" și l-au adus să locuiască împreună cu mama „martora nr. 1". la locuința inculpaților. În realitate cei doi inculpați urmăreau ca prin cazarea minorului să o constrângă pe „martora nr. 1" să practice prostituția în folosul lor, în condițiile în care nici unul din inculpați nu aveau nici o altă sursă de venit.

Este de menționat că împreună cu inculpații locuiau și cei doi copii minori ai inculpaților, fiecare minor provenind din alte relații ale inculpaților, copii fiind de vârste apropiate cu „copilul minor al martorei nr. 1".

Ulterior „martora nr. 1" la data respectivă în vârstă de 20 de ani, a început să practice prostituția în Oradea amenințată fiind de inculpații K.I. și B.A., inițial amenințările așa cum s-a arătat constau în chemarea fiului concubinului mamei, iar ulterior „martora nr. 1" a fost constrânsă să practice prostituția până în anul 2005 prin violențe, loviri și amenințări aplicate atât martorei cât și copilului ei minor de către ambii inculpați.

Astfel, ambii inculpați au trimis-o pe „martora nr. 1" în fiecare seară în zona Grădinii Zoologice, impunându-i acesteia să nu vină acasă până când nu câștigă din practicarea prostituției inițial o sumă minimă de 500.000 ROL. La scurt timp inculpații au aflat că alte tinere care practicau prostituția în aceeași zonă câștigă sume mai mari și i-au impus „martorei nr. 1" să nu vină acasă fără 1.500.000 ROL și ulterior fără 3.000.000 ROL/noapte, toate sumele de bani „martora nr. 1" trebuia să le predea inculpaților.

Datorită faptului că „martora nr. 1" a constatat că cei doi inculpați îi aplică rele tratamente copilului ei minor, atât în prezența cât și în absența sa, că amândoi îl pedepseau înfometându-l, strigând la el și reproșându-i că mama lui nu a câștigat sume de bani suficiente pentru a-i cumpăra de mâncare, „martora nr. 1" le-a spus inculpaților că își ia copilul și pleacă de la locuința lor, împrejurări în care inculpatul K.I. a bătut-o foarte tare pe „martora nr. 1", folosind un cablu, a amenințat-o că îi taie gâtul atât ei cât și fiului său minor, a ars-o pe corp cu țigara aprinsă, i-a înfipt în umărul stâng o șurubelniță.

În întreaga perioadă 1999 - februarie 2005, amândoi inculpații și-au format un obicei din a o bate invocând diferite motive, de multe ori în prezența minorului, pentru a-i înfrânge voința și a o obliga la practicarea prostituției. A existat o împrejurare când inculpatul a intenționat să înfigă un cuțit în „copilul minor al martorei nr. 1", martora declară că și-a întins mâna dreaptă ca să-l protejeze, iar inculpatul a tăiat-o cu cuțitul pe antebrațul drept, în alte împrejurări a tăiat-o cu cuțitul în palma dreaptă.

Toate aceste violențe au fost de natură să inducă victimei o puternică teamă și a fost astfel constrânsă moral și fizic să continue să fie o sursă de venit pentru inculpați prin practicarea prostituției, inițial pe raza mun. Oradea. În această perioadă, într-o noapte a fost dusă de către un pretins client cu mașina într-o pădure din apropierea stațiunii Băile Felix, unde a fost violată de 7 persoane, i-a spus inculpatului K.I. că îi este teamă, să mai practice prostituția și i-a cerut acestuia să o protejeze însoțind-o pe timp de noapte, însă inculpatul nu a fost de acord, i-a spus să se protejeze singură, nu a lăsat-o să reclame violul la organele de poliție pentru a nu i se descoperi activitățile infracționale și a bătut-o pe „martora nr. 1".

În condițiile mai sus expuse, martora a practicat prostituția în România în perioada 1999-2004.

În cursul anului 2000, inculpatul K.I. i-a spus „Martorei nr. 1" că intenționează să o transporte în Spania, în vederea practicării prostituției, spunându-i că deja a învățat „meserie" și va câștiga mai mulți bani, a însoțit-o la serviciul pașapoarte, a achitat toate taxele necesare în vederea obținerii unui pașaport turistic pentru martoră, însă ulterior i-a spus că s-a certat cu prietenii săi din Spania.

Ulterior inculpatul K.I. a decis să o trimită în Italia, context în care în cursul lunii ianuarie 2004, cu un microbuz, inculpatul a trimis-o pe „martora nr. 1" singură până în Budapesta, unde aceasta a fost așteptată de către sora inculpatului - cetățean maghiar, care la rândul ei a condus-o la un autocar cu destinația Brescia - Italia, unde a fost așteptată de făptuitorul K.Z.L. Acesta din urmă la data respectivă coordona o rețea de prostituție pe teritoriul Italiei, fapte pentru care a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 78/D/P/2005 din 21 decembrie 2005 al DIICOT - Biroul Teritorial Bihor, în prezent aflat în Penitenciarul Oradea în executarea unei pedepse de 5, 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane.

Cunoscând firea violentă a celor doi inculpați, inițial „Martora nr. 1" s-a opus plecării în străinătate, fiindu-i teamă să îl lase pe minor singur cu aceștia. Inculpatul K.I. i-a spus că dacă nu acceptă să plece „îi va tăia copilului ei nasul și urechile și o va obliga să le mănânce în fața lui".

Tot în aceste împrejurări inculpata B.A. l-a lovit pe minor peste cap și l-a împins cu fruntea de muchia mobilei, spărgându-i capul, violențe care au fost de natură să îi impună victimei conduita dorită și urmărită de inculpați.

În aceste împrejurări „Martora nr. 1" a fost determinată să plece în Italia, unde a fost cazată de K.Z.L., căruia inculpatul K.I. i-a solicitat sprijinul pentru aceasta. Aici „martora nr. 1" le-a cunoscut pe T.A. și alte tinere supuse exploatării de către K.Z.L., fapte pentru care acesta din urmă a fost condamnat. Inculpatul K.I. a instruit-o pe „martora nr. 1" telefonic, să nu îi dea banii obținuți din practicarea prostituției lui K.Z.L. ci să îi adune și să îi păstreze ea personal până când va veni inculpatul sau cineva trimis de acesta să preia sumele, ceea ce „martora nr. 1" a și făcut, fiind constrânsă de conduita inculpaților și de faptul că la aceștia se afla copilul său minor.

A practicat în acest mod prostituția în cursul lunii ianuarie - februarie 2004, a câștigat în această perioadă sume între 200 și 300 de euro/noapte, pe care i-a trimis în totalitate lui K.Z.L. pe care acesta din urmă îi trimitea inculpatului K.I. Datorită faptului că la un moment dat în zona respectivă unde practica prostituția au avut loc incidente stradale cu clanurile de albanezi, împrejurări în care o tânără româncă disputată de traficanți a dispărut, K.I. aflând despre acest lucru de la K.Z.L., a hotărât s-o trimită pe sora sa K.E. - cetățean maghiar, care a plecat în Italia cu un autocar, și a transportat-o atât pe „martora nr. 1" cât și pe celelalte fete până la Budapesta, de unde s-au întors în țară. Martora nr. 1 s-a deplasat la locuința lui K.I., unde era ținut copilul ei minor.

În continuare în perioada șederii în România, ambii inculpați datorită faptului că nu realizau alte venituri, au trimis-o din nou în fiecare seară în zona Grădinii Zoologice din Oradea, obligând-o să întrețină relații sexuale cu clienții, cu indicația clară de a nu se întoarce la locuința lor fără o sumă de cel. puțin 3.000.000 ROL pe noapte, „martora nr. 1" fiind constrânsă din nou atât prin bătăi repetate pe care i le aplica K.I., cât și prin violențele la care ambii inculpați îl supuneau pe copilul ei minor.

Atunci când minorul era agresat și bătut, era tratat la domiciliul de către inculpați, pentru ca să nu figureze în evidențele cabinetelor medicale și pentru ca „poliția să nu pună întrebări".

În vara anului 2004 folosind aceleași metode de constrângere, inculpații au obligat-o din nou pe „martora nr. 1" să plece în Italia, inculpatul K.I. a trimis-o până în Budapesta cu un microbuz, unde a fost așteptată de sora inculpatului, aceasta a trimis-o cu un autocar până în Brescia, unde a fost așteptată de un prieten de-al inculpatului K.I., pe nume S., rămas neidentificat, care a cazat-o singură într-o cameră închiriată în P.V, zona R. Martora a aflat de la acel „S." că și el avea o tânără care practica prostituția în folosul lui și la cererea inculpatului K.I. a însoțit-o pe „Martora nr. 1" la redacția unei reviste, a împrumutat-o cu suma de 500 de euro, iar la redacția revistei a ajutat-o să completeze în limba italiană anunț publicitar că oferă companie și a indicat un număr de telefon al unei cartele primită de la acel „S.".

După apariția anunțului „Martora nr. 1" declară că a fost sunată de mai mulți clienți, anterior „S." îi scrisese pe o coală de hârtie ce să le spună acestora în limba italiană, precum și prețul de 150 de euro pentru un contact sexual.

În această perioadă „Martora nr. 1" era sunată constant de inculpatul K.I., care se interesa de sumele de bani câștigate și îi impunea să nu cumva să se răzgândească sau să nu „lucreze", îi dădea pe copilul minor la telefon, pe care „martora nr. 1" declară că îi auzea plângând foarte puternic și rugând-o: „să facă odată banii de care are nevoie K.I. deoarece acesta îl bate și se poartă foarte urât cu el".

Inculpatul K.I. i-a interzis „martorei nr. 1" să îi restituie lui „S." datoria de 500 de euro pe care o plătise acesta pentru publicarea anunțului și contravaloarea cartelei telefonice, motiv pentru care acel „S." s-a supărat, i-a luat cartela telefonică spunându-i că i-o va da altei fete, după care a trimis-o în zona P.L.G., unde a fost așteptată de o persoană care a spus că este verișoara lui I.S. și unde mai multe tinere românce practicau prostituția. În această zonă „martora nr. 1" a continuat să practice prostituția, a fost instruită telefonic de inculpatul K.I. să ceară sprijinul persoanei condamnate I.S., care dirija o rețea de prostituție în zona respectivă, (I.S. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 4/D/P/2005 din 17 octombrie 2008 al DIICOT - Biroul Teritorial Bihor, condamnat la o pedeapsă de 9 ani închisoare cu executare, trimis de asemenea în judecată prin rechizitoriul nr. 67/D/P/2005 din 21 iunie 2007 al DIICOT Serviciul Teritorial Oradea, în ambele dosare inculpat pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane).

Inculpatul K.I. a instruit-o telefonic pe „martora nr. 1" să se ducă să se întâlnească într-un anume loc cu o tânără rămasă neidentificată, despre care i-a spus că ar fi verișoara lui I.S. căreia să îi spună în mod mincinos că ea este „fata" unui anume „P.", pentru a fi lăsată să se cazeze alături de celelalte tinere și pentru a fi lăsată să ocupe pe timp de noapte un loc în strada controlată de I.S., în vederea practicării prostituției, ceea ce „martora nr. 1" a și făcut, pașaportul ei a fost luat de către tânăra respectivă și astfel „martora nr. l" a întreținut în zona respectivă raporturi sexuale cu diferiți clienți contra unei sume de bani. „Martora nr. 1" cunoștea faptul că tinerele românce care practicau prostituția nu era bine să dețină pașaportul personal asupra lor, în situația unor razii ale poliției italiene, era indicat să-și atribuie identități false și să spună că sunt cetățene din Republica Moldova. După aproximativ 3 săptămâni, inculpatul K.I. a plecat în Italia însoțit de un cetățean maghiar, i-a cerut „martorei nr. 1" telefonic să vină la un loc de întâlnire în Verona și să îi aducă inculpatului sumele de bani câștigate în această perioadă, „Martora nr. 1" arată că i-a dat sumele câștigate de ea, iar inculpatul fiind nemulțumit de cuantumul sumei, a lovit-o cu pumnii în cap și peste față, i-a cerut să se deplaseze la verișoara lui I.S. să îi ceară pașaportul personal pentru că inculpatul vrea să o ducă în altă parte.

„Martora nr. 1" i-a explicat inculpatului că a fost tâlhărită de mai multe ori de proxeneții albanezi, că au existat nopți în care a fost tâlhărită de două ori, consecutiv, la a doua tâlhărie albanezii constatând că nu are bani asupra sa, deoarece tocmai îi fuseseră luați anterior, au bătut-o, au dezbrăcat-o în pielea goală și au aruncat-o din mașină, aspecte care însă nu l-au impresionat, pe inculpatul K.I.

Trimisă de inculpat, „martora nr. 1" s-a deplasat la imobilul unde fusese cazată în L.G., a insistat ca „verișoara" lui I.S. să îi dea pașaportul, spunându-i că trebuie să se întoarcă urgent în România, deoarece copilul său minor este bolnav. La insistențele ei „verișoara" lui I.S. s-a deplasat cu „martora nr. 1" într-o localitate din apropiere, unde după ce a vorbit la telefon cu cineva, într-un complex comercial s-au întâlnit cu un bărbat care i-a adus pașaportul „martorei nr. 1". „Martora nr. 1" arată ca a aflat de la „verișoara" lui I.S., că acest bărbat păstrează pașapoartele tuturor tinerelor, aparținând diferitelor clanuri de traficanți de persoane din România.

Fiindu-i prezentate mai multe fotografii, „martora nr. 1" îl recunoaște pe acest bărbat ca fiind S.C. din Constanta.

După ce a intrat în posesia pașaportul turistic „martora nr. 1". s-a întâlnit cu inculpatul K.I., care după ce a închiriat pentru o noapte o cameră la un hotel în localitatea Rivoltella, seara a dus-o pe „martora nr. 1" în stradă pentru a câștiga bani din practicarea prostituției, a lăsat-o pe aceasta singură, dându-i o sumă de 50 euro, despre care i-a spus că dacă o bat traficanții albanezi sau vor să o fure să plătească cu acești bani un taximetru și să se întoarcă la hotel. „Martora nr. 1" a câștigat în noaptea respectivă o sumă de 480 euro, pe care a doua zi dimineața i-a dat-o lui K.I., împreună cu cei 50 de euro primiți de la el.

Constatând că zona în care a dus-o pe „martora nr. 1" în vederea practicării prostituției este mai sigură și că nu a fost tâlhărită sau bătută de albanezi inculpatul K.I. a cazat-o la un alt hotel din localitatea respectivă și a lăsat-o acolo o durată de 3 luni, când „martora nr. 1" a fost obligată să iasă singură în stradă și să practice prostituția, câștigând în fiecare noapte sume de aproximativ 400 - 500 de euro. Inculpatul K.I. s-a întors în țară, amenințând-o pe „martora nr. 1" că dacă nu câștigă bani suficienți îi va trimite prin poștă urechile și nasul copilului minor, care era cazat în continuare la domiciliul inculpaților și supravegheat de aceștia, fără a fi îndeplinită nici o formalitate legală la Direcția de Asistență Socială și Protecție a Copilului.

În întreaga perioadă 1999-2005 cei doi inculpați l-au amăgit pe minor, căruia i-au susținut în mod constant că mama sa le datorează sume de bani și că aceasta este plecată la muncă pentru a le plăti datoria.

La sfârșitul lunii august 2004 cu prilejul unei convorbiri telefonice inculpatul K.I. i-a cerut „martorei nr. 1", ca aceasta să o aștepte la autocar, într-o anumită zi și pe „martora nr. 2", trimisă tot de inculpatul K.I. Tot cu același prilej inculpatul i-a spus martorei nr. 1 să ia pașaportul martorei nr. 2 spre păstrare, să o coafeze, să o machieze, să o ducă cu ea în stradă, să îi ia acesteia banii obținuți din practicarea prostituției, pe care să îi adune pentru inculpat, amenințând-o din nou că în caz contrar îi va sodomiza copilul.

Fiind constrânsă în acest mod, „martora nr. 1" s-a conformat cerințelor inculpatului, a așteptat-o pe „martora nr. 2", i-a luat acesteia pașaportul, a instruit-o ca în caz de depistare să declare că este cetățean al Republicii Moldova, i-a cerut acesteia să îi dea în fiecare dimineață banii obținuți din practicarea prostituției, a adunat banii, i-a păstrat și ascuns într-un locaș al tavanului fals din camera în care locuiau, sumele adunate le trimitea inculpatului K.I., ritmic prin intermediul tatălui vitreg al inculpatului, pe nume K.I. - cetățean maghiar.

Inculpatului K.I. păstra în țară evidența sumelor câștigate de către cele 2 tinere din practicarea prostituției, deoarece a obligat-o pe „martora nr. 1" să îi transmită zilnic prin mesaj SMS, cuantumul sumelor, folosind anumite expresii codificate, impuse de inculpat, în sensul că, cuvântul „roșu" însemna 500 euro, „verde" însemna 100 euro și „alb" însemna 1.000 euro, „martora nr. 1" conformându-se zilnic, știind că altfel cei doi inculpați îi vor aplica violențe minorului.

Referitor la „martora nr. 2", din probațiunea administrată în cauză instanța reține că aceasta în cursul anului 2000 cu ajutorul făptuitorului D.L. a lucrat ca și dansatoare în Austria, a câștigat sume de bani pe care le-a folosit în interes personal. În cursul anului 2004, inculpatul K.I. l-a căutat la domiciliul său pe făptuitorul D.L., căruia i-a cerut să îi facă cunoștință cu tinerele pe care le dusese anterior în Austria. Făptuitorul D.L. a căutat-o pe martora nr. 2, i-a invocat acesteia o datorie mai veche, reprezentând transportul până în Austria, iar la răspunsul „martorei nr. 2" că nu are bani, făptuitorul D.L., i-a sugerat acesteia că are posibilitatea să câștige bani din practicarea prostituției în Italia, în folosul inculpatului K.I., fără a rosti însă numele acestuia, exprimându-se doar generic: „ în folosul unui bărbat", martora înțelegând că acest „bărbat" va achita datoria ei.

„Martora nr. 2" avea la acea dată un copil minor și fiindu-i teamă pe de altă parte că dacă nu pleacă este posibil ca făptuitorul D.L. să o contacteze pe mama sa, să îi ceară acesteia datoria invocată, a consimțit să plece în Italia pentru practicarea prostituției. La data de 27 august 2004 a plecat din Budapesta cu un autocar până în Brescia, singură, știind de la D.L. că acolo va fi așteptată de o tânără, pe care ulterior „martora nr. 2" a cunoscut-o în persoana „martorei nr. 1".

Conform instrucțiunilor inculpatului K.I. „martora nr. 1" i-a cerut, „martorei nr. 2" pașaportul, a cazat-o în aceeași cameră cu ea, i-a dat anumite haine pe care să le îmbrace, i-a aranjat părul, a machiat-o și s-au deplasat seara împreună la stradă, unde au practicat prostituția. A instruit-o pe „martora nr. 2" ca în situația în care vor fi interogate de poliție să declare că este cetățean moldovean, cu numele D.H., ceea ce ulterior s-a și întâmplat.

Este de menționat că o identitate falsă asemănătoare a fost folosită pe teritoriul Italiei și de inculpata B.A.M.

„Martora nr. 2" a practicat astfel prostituția împreună cu „martora nr. 1" până în data de 07 noiembrie 2004, timp în care sumele de bani câștigate i le dădea în fiecare dimineață „martorei nr. 1", pe care a văzut-o că îi ascundea alături de banii câștigați de ea într-un locaș al tavanului fals din camera de hotel, unde se aflau depuse și pașapoartele.

La începutul lunii octombrie 2004, inculpatul K.I. a plecat în Italia și a preluat banii câștigați de ambele martore prin practicarea prostituției, inculpatul a efectuat această deplasare cu un autoturism marca A. cu nr. de înmatriculare BH-xx-xxx, proaspăt achiziționat pe numele inculpatei B.A. și cu acest autoturism a transportat-o pe „martora nr. 1" în țară.

Declarațiile acesteia se coroborează cu adresa din 14 noiembrie 2010 a Direcției Economice din cadrul Primăriei mun. Oradea, din care rezultă că inculpata B.A. figurează în baza de date ca fiind proprietara unui autoturism marca A. dobândit în anul 2004 și de asemenea se coroborează și cu evidențele IJPF din care rezultă că „martora nr. 1" figurează intrată în țară la 08 octombrie 2004, cu autoturismul marca A. cu nr. de înmatriculare BH-xx-xxx, însoțită de inculpatul K.I.

„Martora nr. 1" a revenit astfel la locuința inculpaților, unde se afla cazat și copilul minor al acesteia, iar după patru zile, respectiv la 14 octombrie 2004 a fost trimisă de inculpați singură înapoi în Italia și obligată să câștige în continuare bani în folosul acestora din practicarea prostituției ceea ce „martora nr. 1" a și făcut, continuând să „lucreze" împreună cu „martora nr. 2". După o durată de 2 săptămâni au fost prinse de poliția italiană, și-au declinat amândouă identități false, ca fiind cetățene ale Republicii Moldova și li s-a pus în vedere că în termen de 7 zile să părăsească teritoriul Italiei.

Aceste aspecte „martora nr. 1" i le-a comunicat telefonic inculpatului K.I., care s-a înfuriat, a certat-o foarte tare prin telefon, a amenințat-o din nou cu violențe la adresa minorului, iar în final, după ce „martora nr. 1" a insistat, spunându-i că dacă nu părăsește Italia o va depista din nou poliția, inculpatul i-a spus acesteia să mai „lucreze" totuși, câteva zile ca să mai câștige bani pentru că îl va trimite pe tatăl său vitreg - cetățean maghiar, ca să le ia banii și să le aducă acasă, ceea ce s-a și întâmplat, ambele martore figurează intrate în țară cu un autocar la data de 07 noiembrie 2004.

În întreaga perioadă 1999-2005, cei doi inculpați au beneficiat de sume de aproximativ 120.000 de euro, obținuți de către martora nr. 1 din practicarea prostituției, iar „martora nr. 2" apreciază această sumă la aproximativ 3.000 de euro, bani din care inculpatul K.I. a achiziționat un apartament, iar inculpata B.A.M. un autoturism marca A.

Din procesul-verbal încheiat la 11 noiembrie 2010, rezultă că inculpatul K.I. a achiziționat la data de 01 iulie 2002, un imobil situat în Oradea, str. P.C. cu o valoare de impozitare de 104.179 RON, pe care l-a vândut în data de 22 iunie 2007, iar la data de 15 aprilie 2008, inculpatul a achiziționat apartamentul situat în Oradea str. L.V., unde ambii inculpați și-au stabilit domiciliul.

Din adresa din 14 octombrie 2010 a Direcției Economice din cadrul Primăriei mun. Oradea, rezultă că inculpatul K.I., figurează în baza de date cu o clădire proprietate privată, situată în Oradea str. L.V. cu o valoare impozabilă de 119.570 RON.

Aceste aspecte rezultă și din cele 2 contracte de vânzare-cumpărare autentificate din 22 iunie 2007, la biroul notarului public P.A.F. și din 15 aprilie 2008 autentificat la biroul notarului public M.G.

La data de 26 ianuarie 2005 „martora nr. 1" a fost transportată din nou în Italia de către inculpatul K.I. - zis „Î.", cu autoturismul marca A., cu nr. de înmatriculare BH-xx-xxx, dusă în zona Brescia, cazată la un hotel, inculpatul K.I. s-a cazat la un alt hotel o durată de 2-3 zile, pe timp de noapte „martora nr. 1" a fost trimisă la stradă în vederea practicării prostituției, iar după expirarea celor 2-3 nopți, inculpatul K.I. a luat toți banii câștigați în acest mod de „martora nr. 1", s-a întors în România și a lăsat-o din nou pe „martora nr. 1" singură, cu instrucțiuni clare să „lucreze" la stradă în fiecare noapte până când adună o sumă minimă de 500 de euro/noapte, pentru ca să adune acești bani în folosul inculpatului.

În întreaga perioadă cât a practicat prostituția în Italia, „martora nr. 1" era vizitată frecvent la locul unde practica prostituția, în stradă, de către un cetățean italian, care era un client stabil încă din vara anului 2004, acesta a auzit de mai multe ori când era sunată de inculpatul K.I., auzea că acesta strigă la ea, „martora nr. 1" nu îi dădea acestuia explicații, însă în cursul lunii februarie 2005, cu prilejul unei astfel de convorbiri telefonice avută de „martora nr. 1" cu inculpatul, în prezența respectivului client, când „martora nr. 1" a început să plângă, aceasta a răspuns întrebărilor clientului, i-a povestit acestuia că inculpatul îi ține copilul sechestrat, că o obligă să practice prostituția în folosul său, că o amenință cu violențe aplicate minorului și că o obligă să îi dea toți banii obținuți din practicarea prostituției, la care cetățeanul italian a îndrumat-o să sesizeze poliția italiană, a cazat-o la locuința sa, a însoțit-o la autorități, inclusiv la un Centru pentru Străini, unde „martora nr. 1" a fost consiliată psihologic, a instruit-o și încurajat-o să o sune pe mama sa, ceea ce „martora nr. 1" a și făcut, și-a contactat mama și i-a cerut sprijin pentru recuperarea minorului de la locuința inculpaților, i-a trimis mamei sale prin fax o cerere adresată Direcției pentru Protecția Copilului Bihor, precum și o procură, prin care îi încredințează mamei sale pe copilul ei minor și o împuternicește ca în numele ei să depună toate diligentele pentru recuperarea, creșterea și educarea minorului.

Reprezentanții Direcției de Protecție a Copilului Bihor împreună cu organele de poliție, luând act de solicitarea „martorei nr. 1" și a mamei acesteia, au constatat că inculpații nu dețineau nici o formă legală care să ateste că le-a fost. încredințat spre creștere și educare copilul minor și la data de 26 aprilie 2005 minorul a fost încredințat bunicii materne.

„Martora nr. 1" a sesizat Chestura din Brescia, iar autoritățile judiciare italiene i-au cercetat pe inculpații K.I. și B.A.M. pentru proxenetism, l-au arestat pe inculpatul K.I. la 28 octombrie 2006, a fost eliberat la 27 noiembrie 2006 sub supraveghere judiciară, însă inculpatul nu s-a mai prezentat la poliție în perioada în care a fost sub supraveghere. Obiectul sesizării penale formulată de „martora nr. 1", l-a constituit fapta inculpaților, care în perioada ianuarie 2004-februarie 2005 au obligat-o să practice prostituția în Italia, însă din ansamblul materialului probator din prezenta cauză, rezultă indubitabil că „martora nr. 1" a fost victima traficului de persoane săvârșit de către cei doi inculpați în perioada 1999 -februarie 2005 și ulterior căutată prin diferite manopere de către cei doi inculpați până în februarie 2007, pentru a o determina să continue practicarea prostituției în folosul lor, însă „martora nr. 1" de teama violențelor s-a ascuns de aceștia.

În cadrul manoperelor de căutare, este relevant faptul că inculpata B.A.M. a apelat la poliția italiană, a declarat în mod mincinos că este soră cu „martora nr. 1", că aceasta ar fi dispărut pe teritoriul Italiei și datorită faptului că „martora nr. 1" se afla sub protecția autorităților, a fost întrebată dacă are o soră pe numele B.A.M. În luna martie 2005, sora naturală a „martorei nr. 1" a fost tâlhărită de telefonul mobil în care avea salvat și numărul de telefon pe care îl utiliza pe teritoriul Italiei „martora nr. 1" și aceasta din urmă a constatat că inculpatul K.I. a sunat-o-la acel număr, insistând să continue practicarea prostituției în folosul său, amenințând-o cu agresiuni la adresa minorului. Această discuție telefonică a avut loc în prezența „martorei nr. 3" pe care inculpatul tocmai o transporta spre Italia în scopul obligării la practicarea prostituției (aspecte ce urmează a fi relatate pe larg la punct. III). „Martora nr. 3" a relatat că: „tot atunci Î. a vorbit foarte mult la telefon, iar din acele convorbiri eu am înțeles că amenința o persoană de sex feminin că îi va omorî copilul dacă nu îi face cât mai mulți bani".

II. Organele de cercetare penală au verificat afirmațiile martorei nr. 1 sub aspectul utilizării de către inculpatul K.I. a unui permis de conducere maghiar, falsificat în cursul anilor 2002-2003 de către făptuitoare T.P.A. - cetățean român, stabilit în Budapesta, despre care martora nr. 1 declară că a cunoscut-o personal și a văzut cum aceasta i-a falsificat precizându-i inculpatului că poate să îl utilizeze oriunde, mai puțin pe teritoriul Ungariei.

În cauză au fost efectuate investigații pentru a se stabili dacă inculpatul a folosit sau nu un permisul de conducere fals. Astfel a rezultat că în noaptea de 24 din 25 februarie 2007 inculpatul K.I. a fost implicat într-un eveniment rutier conducând pe drumurile publice autoturismul marca A. cu nr. de înmatriculare BH-xx-xxx, având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, (faptele au format obiectul cercetărilor în Dosarul nr. 1533/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea). Din procesul-verbal de constatare întocmit rezultă că inculpatul a prezentat permisul de conducere categoria „A și B", emis de autoritățile din Ungaria. Pentru fapta de conducere a unui autoturism cu îmbibație alcoolică peste limita legală inculpatul a fost sancționat cu amendă administrativă prin ordonanța nr. 1533/P/2007 din 16 ianuarie 2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, permisul de conducere i-a fost reținut și i s-a suspendat dreptul de a conduce pe o durată de 90 de zile.

În dosarul respectiv nu a fost efectuată nici o investigație cu privire la autenticitatea permisului de conducere, care în realitate era fals, falsificat în condițiile descrise de „martora nr. 1", de către făptuitoarea T.R.A., din verificările ulterioare efectuate în Dosarul nr. 535/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea a rezultat că inculpatul K.I. la data respectivă nu figura ca posesor de permis de conducere nici în baza națională de date și nici în evidențele maghiare.

În Dosarul nr. 535/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, inculpatul K.I. a fost cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de conducere fără permis pe drumurile publice, fiind depistat în trafic la data de 15 ianuarie 2008 pe raza comunei R. conducând același autoturism marca A. cu nr. de înmatriculare BH-xx-xxx. Fiindu-i cerut să prezinte permisul de conducere, acesta a declarat că este posesor al permisului de conducere care îi fusese reținut anterior în Dosarul 1533/P/2007, permis care așa cum s-a arătat s-a dovedit a fi fals, a fost din nou sancționat cu amendă cu caracter administrativ pentru săvârșirea faptei de conducerea unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere.

În evidențele Serviciului Rutier a fost păstrată o xerocopie a permisului de conducere care s-a dovedit a fi fals, nu a fost posibilă examinarea tehnico-științifică a acestui permis deoarece autoritățile rutiere după expirarea celor 90 de zile de suspendare a dreptului de a mai conduce, constatând că inculpatul nu a solicitat restituirea documentului fals, conform procedurilor l-au înaintat Direcției Poliției Rutiere din IGPR care l-au trimis autorităților emitente, rezultând indubitabil că permisul de conducere, este fals, ulterior inculpatul a dobândit permisul de conducere autentic eliberat de autoritățile maghiare. De altfel, în declarațiile date în cursul urmăririi penale, inculpatul K.I. a declarat că permisul este singurul permis de conducere pe care l-a dobândit vreodată.

III. în cursul anului 2003 inculpatul K.I. prin intermediul făptuitorului K.Z.L. le-a cunoscut pe „martora nr. 3" și pe martora Ș.N.I., care la data respectivă își câștigau mijloacele de existență practicând prostituția în zona comunei D.

În cursul lunii martie 2005, „martora nr. 3" s-a întors din Italia unde a fost victima traficului de persoane săvârșit de K.Z.L., aceasta a fost audiată în Dosarul nr. 78/D/P/2005 al DIICOT - Biroul Teritorial Bihor, prin care au fost trimiși în judecată K.Z.L. și D.L., ambii în prezent condamnați definitiv de Tribunalul Bihor pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane. Este de asemenea de menționat faptul că „martora nr. 3" (audiată în Dosarul 78/D/P/2005 sub identitatea - martora nr. 1), fiind audiată de judecător și-a menținut în totalitate declarațiile în fata instanței.

La sfârșitul lunii martie 2005, inculpatul K.I. a indus-o în eroare pe „martora nr. 3" invocând în mod fictiv că aceasta are o datorie față de el în sumă de 300 de euro pentru că el ar fi fost cel care a plătit transportul „martorei nr. 3" până în Italia, cu prilejul transportării acesteia de către K.Z.L. și i-a cerut „martorei nr. 3" să îi plătească imediat această sumă spunându-i că dacă nu are bani va trebui să meargă cu el să „lucreze" ca și prostituată în Italia în folosul inculpatului K.I. pentru a-și achita în acest mod datoria. Întucât la domiciliu martorei inculpatul nu a venit singur ci însoțit de mai multe peroane concubinul martorei a sfătuit-o să accepte dată fiind superioritatea numerică a persoanelor care au descins la ei acasă. Forțată de aceste împrejurări martora a acceptat context în care împreună cu inculpatul K.I. au plecat spre Italia, au oprit la Budapesta unde s-au cazat la o cunoștință de-a inculpatului, persoană pe care „martora nr. 3" o recunoaște în persoana făptuitoarei T.R.A., persoană despre, care „martora nr. 3" a înțeles din discuțiile purtate cu inculpatul că are probleme cu autoritățile judiciare maghiare și că este cercetată pentru falsificarea unor documente.

„Martora nr. 3" văzând atitudinea inculpatului i s-a făcut frică de acesta, și-a sunat concubinul în țară care s-a deplasat la Budapesta, i-a plătit acestuia cei 300 de euro pretinși, iar „martora nr. 3" s-a întors în țară.

În ceea ce o privește pe martora Ș.N.I., în cursul anului 2003 inculpatul K.I. i-a promis că poate să îi găsească un loc de muncă în Italia ca menajeră, unde i-a spus că poate să câștige 500 de euro lunar, iar Ș.N.I. și-a dat consimțământul. Deoarece nu avea banii necesari pentru plata taxelor aferente obținerii pașaportului turistic, inculpatul i-a achitat el aceste sume, convenind ca martora să îi restituie după ce va începe, să lucreze în Italia.

Fiind astfel indusă în eroare Ș.N.I. a fost trimisă de inculpatul K.I. împreună cu o persoană cu porecla „P.", în Italia a fost predată unui tânăr rămas neidentificat care a dus-o într-un apartament din zona P.G. unde a cazat-o alături de alte aproximativ 9 tinere și lăsată acolo. De la aceste tinere Ș.N.I. a aflat că urmează să practice prostituția pe timp de noapte, fapte cu care martora nu a fost de acord, a refuzat spunând că ea urmează să lucreze ca și menajeră, însă martora arată că două dintre aceste tinere rămase neidentificate au bătut-o și au dus-o cu ele la stradă, spunându-i ce tarif trebuie să perceapă de la clienți, însă Ș.N.I. arată că a refuzat categoric. Atunci când pe perioada nopții oprea un client cu mașină în fața sa, ea se întorcea cu spatele sau se ascundea și în consecință nu a câștigat nici o sumă de bani, motiv pentru care a fost dată afară din imobilul respectiv și s-a întors în țară.

Starea de fapt mai sus expusă rezultă din următorul probatoriu:

Declarația martorei nr. 1 dată în cursul urmăririi penale:

„În cursul anului 1999 eu locuiam împreună cu mama mea și cu copilul meu, la locuința mamei mele din Oradea, (...) la data respectivă mama mea locuia în concubinaj cu numitul (...), care avea un fiu pe nume (...), acesta din urmă fusese arestat, iar după ieșirea din detenție, în mod repetat venea la locuința noastră în stare de ebrietate, unde mă agresa violent atât pe mine, cât și pe mama mea și știu despre acesta că era prieten cu numitul K.I., pe care am înțeles că l-a cunoscut în penitenciar și ulterior mi-a spus că m-a vândut acestuia din urmă pentru suma de 1.000.000 ROL și m-a predat acestuia și concubinei sale pe nume B.A., care m-au dus la locuința situată în Oradea str. E.N.P. (fostă T.), locuință care aparținea bunicului lui K.I., unde K.I. mi-a spus că din acest moment eu sunt proprietatea sa și că va trebui să întrețin raporturi sexuale cu diverși clienți în zona Grădinii Zoologice din Oradea, din apropierea stației M. Decebal, inițial amenințându-mă că dacă nu accept acest lucru o să mă dea din nou pe mâna lui despre care știa că mi-a aplicat bătăi repetate și în acest context eu am acceptat de teama lui (...).

După câteva zile K.I. mi-a impus să ne deplasăm împreună la locuința mamei mele de unde să luăm pe copilul meu minor, la data respectivă în vârstă de 4 ani, amenințându-mă că în caz contrar îi va spune lui (...) să mă bată, eu am acceptat și împreună l-am adus pe copil la locuința situată la adresa susmenționată, unde locuia K.I. cu B.A., inducându-mă în eroare că în acest mod eu voi fi aproape de copilul meu și voi putea să am grijă de el.

După acest fapt în fiecare seară mă trimiteau amândoi, atât K.I., cât și B.A. în același loc din Oradea ca să practic prostituția, cerându-mi să nu vin acasă fără o sumă de 500.000 ROL în prima săptămână, ulterior aflând că alte tinere care practicau prostituția în zona respectivă câștigă sume mai mari, mi-au cerut să nu vin acasă fără o sumă de 1.500.000 ROL/noapte, în final impunându-mi să câștig 3.000.000 ROL pe noapte.

În această perioadă K.I. datorită faptului că eu nu am mai vrut să merg să întrețin raporturi sexuale contra unor sume de bani, pe care mi-i lua în totalitate și am constatat că se poartă urât cu copil meu, atât el, cât și concubina sa, îl pedepseau înfometându-l, strigau la el reproșându-i că eu nu am câștigat sume de bani suficiente și în consecință nu îi vor da de mâncare, eu le-am spus că vreau să plec de la ei la care K.I. m-a bătut foarte tare amenințându-mă că-mi taie gâtul mie și copilului meu și mi-a arătat o sabie lungă de aproximativ 1 metru și ceva, pe care o ținea sub pat. În această perioadă cât și ulterior în repetate rânduri m-a ars pe corp cu țigara aprinsă, urme care sunt vizibile și în prezent, mi-a înfipt o șurubelniță în umărul stâng, m-a bătut în mod repetat cu cabluri sau cu bâtă de basebool, a intenționat la un moment dat să înfigă un cuțit în copilul meu, pe care eu apărându-l am fost rănită la antebrațul drept, urmă care este vizibilă și în prezent și de asemenea într-o altă împrejurare m-a tăiat cu cuțitul pe palma dreaptă, aspecte care în întreaga perioadă au fost de natură să-mi inducă o puternică teamă de acesta și de anturajul său.

În aceste împrejurări, în perioada 1999-ianuarie 2004, timp în care am fost obligată prin aceste violențe și amenințări la adresa mea și a copilului meu să locuiesc împreună cu ei, am fost constrânsă să întrețin raporturi sexuale în zona Grădinii Zoologice din Oradea contra unor sume de bani, banii fiindu-mi luați în totalitate de către K.I. și B.A.

În această perioadă, într-o noapte a existat o situație când am fost dusă cu mașina de un individ care s-a pretins a fi client și acesta m-a dus într-o pădure din apropierea Băilor Felix, unde am fost violată de 7 persoane.

În cursul anului 2000 K.I. mi-a spus că intenționează să mă trimită în Spania deoarece acolo pot să câștig bani mai mulți din practicarea prostituției și în aceste împrejurări m-a însoțit la Serviciul Pașapoarte, a achitat taxele aferente și am dobândit pașaport turistic, însă nu m-a mai transportat în Spania deoarece am înțeles că s-a certat cu persoanele care urmau să mă transporte sau să mă însoțească în Spania.

În cursul lunii ianuarie 2004 K.I. mi-a spus că trebuie să plec în Italia deoarece o cunoștință de-a sa pe nume J., pe care l-am recunoscut pe planșa foto în persoana numitului K.Z.L. și pe care l-am cunoscut ulterior în Italia, ar fi dus înainte mai multe fete și că are acolo asigurată chirie și pentru mine și că eu va trebui să practic prostituția în Italia în folosul lui K.I. Mi-a spus că dacă nu accept să plec îi va tăia copilului meu nasul și urechile și mi mă va obliga să le mănânc în fața sa, aspecte care cred că nu mai trebuie să intru în amănunte, dar au fost de natură să-mi inducă o puternică teamă de K.I. și de violențele exercitate de acesta.

În prezența mea B.A. l-a lovit pe copilul meu peste cap, din lovitură l-a împins cu fruntea de marginea mobilei, iar copilului meu i-a fost spart capul, aspecte care a fost de natură să mă îngrozească și mi-au spus că dacă nu fac tot ce spun ei vor continua violențele la adresa copilului meu și a mea.

De câte ori copilul meu era bolnav și a necesitat internări în spital datorită altor motive decât lovirile și violențele aplicate de ei, mi-au interzis să mă duc să-l vizitez, iar atunci când era agresat și bătut, era tratat la domiciliu de către aceștia, ca să nu figureze în evidențele spitalelor cu violențe aplicate, pentru ca poliția să nu pună întrebări.

În aceste împrejurări am acceptat să mă deplasez în Italia, ieșirea din țară a avut loc prin vama Borș, cu un microbuz la care m-a condus K.I., care mi-a dat 500 de euro pentru a-i prezenta la frontieră și cu acest mijloc de transport m-am deplasat, până la Budapesta, unde am fost așteptată de către sora lui K.I., pe nume K.E., care m-a condus la un autocar al firmei E. cu care am ajuns în Brescia - Italia, unde am constatat că am fost așteptată de către K.Z.L. - zis J., car era însoțit de un individ căruia i se adresa cu numele „Ș.".

Fiindu-mi prezentată planșa foto, recunosc persoana cu numele „Ș" la fotografia nr. 2 și mi s-a adus la cunoștință că numele acestuia este A.M.S.

Cu mașina condusă de A.M.S. ne-am deplasat toți trei în localitatea Montechiari str. G.G., unde K.Z.L. m-a cazat într-o cameră închiriată de acesta, unde am constatat că se aflau cazate alte 3 tinere românce pe care le-am cunoscut și am constatat că se numesc T.A. - zisă L. (victimă în Dosarul 78/D/P/2005, sesizată instanța la 21 decembrie 2005), Martora protejată sub identitatea Martora nr. 2 în Dosarul nr. 78/D/P/2005 și o altă tânără de naționalitate rromă, pe nume S. - zisă Z. și acestea practicau prostituția, banii obținuți din această activitate îi dădeau lui K.Z.L.

După ce m-a cazat K.Z.L. mi-a luat pașaportul, nu știu și nu am văzut unde l-a depus și mă trimitea în stradă alături de celelalte tinere pe timp de noapte să întrețin raporturi sexuale cu clienții, în primele zile acesta mi-a luat banii obținuți, care erau de aproximativ 200—250 euro/noapte, ulterior. K.I. m-a sunat și mi-a spus să nu-i mai dau banii lui K.Z.L. ci să-i adun și să îi dau lui personal când va veni el în Italia, sau când va trimite pe cineva după bani, ori să îi trimit prin W.U., deoarece acesta din urmă își însușește sume de bani și nu respectă convenția verbală încheiată cu K.I.

În acest mod am practicat prostituția în Ponte san Marko, o localitate situată în apropierea localității Montechiari, unde eram cazată, o durată de aproximativ 2-3 săptămâni, timp în care am adunat o sumă pe care nu mi-o mai amintesc, au fost nopți în care câștigam minimum 200 euro și maximum 300 euro/noapte, i-am dat lui K.Z.L. sumele de bani câștigate și știu că acesta le-a trimis lui K.I., nu am văzut, dacă acesta din urmă figura la destinatarul banilor sau dacă figura B.A., prin sistemul W.U.

După aproximativ 2-3 săptămâni, datorită faptului că tânăra de naționalitate rromă S. - zisă Z., a dispărut, nu știe nimeni ce s-a întâmplat cu ea, știu doar că K.Z.L. ne-a spus că au venit albanezii în zona în care noi practicam prostituția, iar K.I. a aflat despre acest lucru, deoarece prin intermediul lui K.Z.L. noi toate cele 4 tinere practicam prostituția în folosul lui K.I., acesta din urmă a trimis-o pe sora sa K.E., care a venit cu un autocar și ne-a transportat pe mine, pe Martora protejată sub identitatea Martora nr. 2 în Dosarul nr. 78/D/P/2005 și pe T.A. până la Budapesta, de unde ne-am întors în țară, eu deplasându-mă la locuința lui K.I. unde era ținut copilul meu minor.

În continuare în perioada șederii în România, atât K.I. cât și B.A. mă trimiteau în fiecare seară din nou în zona Grădinii Zoologice din Oradea, obligându-mă să întrețin raporturi sexuale cu clienții, trebuia să le dau acestora sumele câștigate, obligându-mă de asemenea ca și în împrejurarea anterioară să rămân în zona respectivă până când câștig sume de cel puțin 3.000.000 ROL. Eu am făcut acest lucru fiind constrânsă de aceștia atât prin bătăi repetate care mi le aplicau în principal K.l. cât și prin violențele la care aceștia îl supuneau pe copilul meu.

În vara anului 2004 K.N. m-a trimis din nou în Italia cu un microbuz până în Budapesta unde tot la fel m-a așteptat sora lui, l-am cunoscut și pe tatăl vitreg a lui K.I., în persoana numitului K.I., acesta din urmă fiind cetățean maghiar și de aici am fost trimisă în zona R., un loc intitulat P.V., care era un port și zonă turistică, iar la Brescia m-a așteptat un prieten de a lui K.I. pe nume S., însoțit de o altă persoană care avea o glugă pe cap și ochelari de soare și nu am putut să-i văd trăsăturile și aceștia au închiriat o cameră în P.V., eu eram cazată singură în cameră, nu am văzut alte fete, S. mi-a spus că și „fata" lui este cazată în aceeași zonă, iar S. m-a însoțit la redacția unui ziar unde m-a ajutat ca în limba italiană să fac un anunț în sensul că ofer companie și am indicat un nr. de telefon mobil pe care îl aveam asupra mea, iar S. mi-a dat cartela.

Am așteptat o săptămână până să apară anunțul, timp în care nu am avut nici un client, iar după acest timp au început să sune clienții, care nu erau foarte mulți deoarece S. mi-a scris pe o coală de hârtie în limba italiană ce să le spun clienților și mi-a cerut să stabilesc prețul și să-i comunic acestora la 150 euro/o durată de 10 minute raporturi sexuale, ceea ce eu am și făcut telefonic, motiv pentru care aveam doar 2-3 clienți pe zi.

Acest S. mi-a împrumutat o sumă de 500 euro, la cererea lui K.I., urmând ca eu să-i restitui, sumă pe care am utilizat-o pentru anunțul la ziar, cazare, mâncare, țigări, iar ulterior după ce am început să câștig în modul susmenționat K.I. mi-a spus telefonic să refuz restituirea acestei sume către S., motiv pentru care S. s-a supărat pe mine, mi-a luat cartela telefonică spunându-mi că o să o dea altei fete. În această perioadă în care am avut clienți în locația susmenționată, eu personal am trimis prin W.U. din R. - Italia, o sumă de 1.600 euro pe numele lui B.A., bani câștigați din practicarea prostituției în mod constrâns.

În întreaga perioadă au existat situații când K.I. mă suna ca să nu cumva să mă răzgândesc și să-mi întrerup „activitatea", mi-l dădea pe copilul meu la telefon pe care-l auzeam plângând și acesta din urmă î-mi cerea cu lacrimi în ochi să fac odată banii de care are nevoie K.I. deoarece acesta se poartă foarte urât cu el.

Datorită faptului că S. s-a supărat pe mine, acesta m-a trimis în loc. Peschiera — zona L.G. unde am fost așteptată de o tânără în vârstă de aproximativ 19-20 de ani, care a spus că este verișoara lui I.S. și m-a cazat într-o clădire cu 2 etaje, unde se mai aflau cazate aproximativ 13 tinere românce, care toate practicau prostituția. Înainte ca S. să-mi scoată cartela sa din telefon, eu l-am sunat pe K.I., l-am întrebat pe acesta ce să fac deoarece nu mai aveam bani decât aproximativ 30 euro, la care acesta am aflat ulterior că a sunat o cunoștință de-a sa poreclit P., care nu știu dacă se afla în Italia sau în România, cert este că S. la cererea lui K.I. m-a trimis în locația susmenționată, unde verișoarei lui I.S. i s-a spus că eu practic prostituția în folosul acelui P. pe care eu însă nu l-am văzut niciodată în Italia.

În acest loc am practicat prostituția o durată de aproximativ 2-3 săptămâni, menționez că la cazare pașaportul meu a fost luat de verișoara lui I.S., iar dintre fetele pe care le-am văzut acolo le-am recunoscut după fotografie și am aflat că se numesc C.D.D., zisă C., și Ș.C.

Câștigam pe noapte aproximativ 300 de euro din care îi plăteam verișoarei lui I.S. suma de 100 euro pentru că îmi asigura un loc în stradă, banii rezultați, în sumă de aproximativ 1.100 euro i-am dat în totalitate lui K.I., care a venit personal în Italia - la Verona însoțit de un cetățean maghiar S.Ș. Știu că verișoara lui I.S. al cărui nume nu îl cunosc, era poreclită uneori „B." alteori Ș.", alteori „C." sau cu alte porecle, eu mi-am dat seama că ea își ascunde numele și prenumele real, deci că această tânără administra banii tuturor tinerelor cazate în acel imobil cu 2 etaje și ea la rândul său dădea banii bărbaților cărora le „aparțineau" tinerele.

După expirarea celor 2-3 săptămâni cât am stat acolo, a venit K.I., așa cum am arătat anterior însoțit de cetățeanul maghiar și mi-a cerut să iau un taxi și să vin în zona stadionului din Verona, să ne întâlnim și să-i duc banii, ceea ce eu am și făcut, dându-i așa cum am arătat suma de 1100 euro. Acesta s-a arătat nemulțumit de suma mică de bani pe care am câștigat-o, motiv pentru care m-a bătut în mașină în prezența cetățeanului maghiar, lovindu-mă cu pumnii în cap și peste față și mi-a cerut ca imediat să mă duc la casa unde eram cazată și să-mi iau lucrurile și pașaportul și să ne întâlnim peste 2 ore la o benzinărie din apropiere.

Eu i-am explicat de ce am doar 1100 de euro, spunându-i că de mai multe ori am fost tâlhărită de proxeneții albanezi, care mi-au luat toți banii câștigați din practicarea prostituției, chiar a existat o noapte când după ce fusesem tâlhărită de albanezi, m-am așezat din nou la locul meu în stradă, au venit cu o mașină alți albanezi care intenționând să mă tâlhărească au constatat că nu am bani asupra mea deoarece tocmai îmi fuseseră luați anterior, motiv pentru care m-au bătut, m-am dezbrăcat în pielea goală și m-au aruncat din mașină, însă aceste aspecte nu l-au impresionat pe K.I.

Modul de operare al albanezilor care tâlhăreau prostituate era că aceștia se opreau în fața ta, la volan se vedea un singur individ, nu-ți dădeai seama dacă este albanez sau italian, se prefăcea a fi client, iar după ce urcai în mașină, din spate apărea un alt albanez, cu un cuțit sau un pistol în mână și î-ți lua toate bunurile, inclusiv banii.

M-am deplasat la casa cu 2 etaje din L.G. mi-am luat lucrurile și i-am cerut verișoarei lui I.S. să-mi dea pașaportul, ocazie cu, care am constatat că pașaportul meu nu se afla asupra ei, am înțeles că nu ține nici un pașaport al fetelor în acel imobil, ca să nu putem fi identificate la o eventuală descindere a poliției, noi fiind instruite ca într-o astfel de situație să spunem că suntem cetățene din R. Moldova și să ne declarăm identități false. La cererea mea verișoara lui I.S. a venit cu mine într-o localitate din apropiere, unde într-un complex supermarket denumit „A.", după ce a vorbit la telefon cu cineva, am constatat că s-a întâlnit cu un bărbat care i-a înmânat acesteia pașaportul meu, eu am înțeles că la acest individ sunt păstrate pașapoartele tuturor fetelor cazate împreună cu mine, fiindu-mi prezentată planșa foto, îl recunosc la poziția nr. 6 pe individul care i-a predat verișoarei lui I.S. pașaportul meu și am aflat că acesta se numește S.C.

Doresc să menționez că eu nu i-am spus verișoarei lui I.S. că plec la cererea lui K.I., ci am mințit-o spunându-i că trebuie să mă întorc urgent în România deoarece copilul meu este bolnav.

M-am întâlnit cu K.I. la locul și ora indicată de el și acesta împreună cu cetățeanul maghiar și cu mine ne-am cazat la Hotelul E. din Rivoltella, unde a închiriat camera doar pentru o singură noapte, iar seara m-a dus cu mașina sa în stradă și m-a obligat să stau acolo și să întrețin raporturi sexuale cu clienți, m-a lăsat singură, mi-a dat 50 de euro, spunându-mi că dacă vor să mă agreseze albanezii sau să mă fure, cu acești bani să plătesc un taximetru ca să mă întorc la hotel.

Am stat în stradă și am câștigat din practicarea prostituției în acea noapte o sumă de 480 euro, nu am avut probleme cu albanezii, țin minte cu certitudine că a doua zi, adică spre dimineață i-am dat lui K.I. suma de 530 euro, deci inclusiv cei 50 de euro pe care mi i-a dat el anterior.

A doua zi K.I. m-a cazat la Hotelul C., singură, el cu cetățeanul maghiar s-au cazat la un alt hotel, spunându-mi că este riscant să fim cazați împreună și în acest timp din nou am fost obligată să practic prostituția, câștigând pe noapte sume de aproximativ 400-500 euro, timp de aproximativ 2 săptămâni singură, după care urmând instrucțiunile lui K.I. m-am mutat la un alt hotel, acesta spunându-mi că e bătător la ochi dacă stau mai mult la același hotel.

La sfârșitul lunii august 2004 am constatat că K.I. m-a sunat și mi-a spus că mai trimite o tânără pe care m-a rugat să o aștept și astfel am cunoscut-o pe „martora nr. 2", care a fost trimisă de acesta și despre care mi-a spus să îi iau pașaportul, să o ajut să se coafeze, să o machiez și să o duc cu mine în stradă, iar banii pe care îi obține aceasta din practicarea prostituției să-i păstrez asupra mea, pentru ca ulterior să îi dau lui K.I. împreună cu bani câștigați de mine, amenințându-mă că în caz contrar î-mi va trimite prin poștă nasul și urechile copilului meu pe care le va tăia ca să le mănânc.

Am stat cazată inițial la Hotelul M. din Mazzano, ulterior aici a venit și „martora nr. 2" și trebuia conform indicațiilor lui K.I. să-i trimit acestuia pe telefonul mobil mesaj cu sumele câștigate de noi, respectiv de mine și de „martora nr. 2" în mod codificat, în loc de sume trebuia să-i scriu o culoare, în acest moment nu mai țin minte codurile dar de exemplu, pentru o sumă de 500 euro câștigată trebuia să-i scriu „roșu", pentru 100 euro trebuia să scriu „verde", iar dacă adunat 1.000 euro trebuia să îi trimit mesaj scris „alb".

În această perioadă inițial eu singură și după aceea împreună cu „martora nr. 2" am câștigat și am adunat o sumă totală de 17-18 mii euro, sumă pe care urmând instrucțiunile și amenințările lui K.I., eu i-am păstrat, ascunzându-i alături de pașapoartele noastre într-un locaș al tavanului fals din camera unde eram cazate la hotel.

Întreaga sumă i-am dat-o tatălui vitreg a lui K.I., pe nume K.I., cetățean maghiar, pe care acesta l-a trimis să ridice banii de ale are ulterior K.I. i-a preluat deoarece tatăl vitreg fiind cetățean maghiar nu era controlat la vama austria-ungaria.

După trei luni, la începutul lunii octombrie m-am întors în România împreună cu K.I. și cu un tânăr pe nume „S." din Oradea, deoarece K.I. nu putea să conducă autoturismul pe teritoriul Ungariei fiind posesor al unui permis de conducere maghiar falsificat de către o tânără pe nume R., pe care o recunosc pe planșa foto la poziția nr. 5 și mi s-a adus la cunoștință că se numește T.R.A. Cunosc faptul că aceasta i-a falsificat lui K.I. un permis de conducere maghiar, deoarece am fost de față la falsificarea acestuia care a avut loc în Budapesta, într-un apartament ocupat de R., eu fiind trimisă de K.I. ca să i-l aduc.

K.I. și S. au venit după mine cu autoturismul primului marca A. cu nr. de înmatriculare BH-xx-xxx, înmatriculat pe numele lui B.A. deoarece îmi expirase termenul de 3 luni de ședere, am locuit în Oradea cu K.I., concubina acestuia și copilul meu, iar după o săptămână am fost trimisă înapoi în Italia unde am continuat să întrețin raporturi sexuale o durată de aproximativ 2 săptămâni, când am câștigat o sumă de aproximativ 6-7 mii euro, împreună cu „martora nr. 2", după care am fost prinse de poliția italiană și ni s-a pus în vedere să părăsim țara în termen de 7 zile. Cu acest prilej, eu conform indicațiilor lui K.I. am declarat că sunt cetățean al R. Moldova și că mă numesc D.I. și că nu am nici un act de identitate.

I-am comunicat lui K.I. aceste aspecte și acesta mi-a spus să mai „lucrăm" câteva zile, deoarece va trimite după bani pe tatăl său vitreg K.I., care venise și anterior, ceea ce noi am și făcut, la sosirea acestuia din urmă i-am dat suma de 6-7 mii euro și acesta cu un autocar ne-a adus până în Budapesta pe mine și pe „martora nr. 2"și de acolo am venit în țară cu o mașină de ocazie, m-am dus la locuința lui K.I., unde am constatat că copilul meu era supus la rele tratamente, ulterior în cursul anului 2007 fiind supus unor examene medicale s-a constatat că, copilul meu datorită stresului prelungit la care a fost supus are probleme de inimă, fiind în evidențele medicale.

Fiind constrânsă de K.I. m-am reîntors după aproximativ o săptămână în Italia unde am continuat să practic prostituția în folosul acestuia, o durată de aproximativ o săptămână jumătate - două, deoarece îmi expira pașaportul, m-am reîntors în țară și i-am adus lui K.I. banii câștigați, o sumă de aproximativ 2-3 mii euro.

În data de 26 ianuarie 2005 împreună cu K.I. care avea asupra sa permisul de conducere fals și cu un bărbat de aproximativ 38 de ani, care conducea autoturismul marca A. susmenționat, deoarece T.R. i-a transmis lui K.I. să nu utilizeze permisul de conducere fals pe teritoriul Ungariei, ne-am deplasat în Italia - Brescia unde am continuat practicarea prostituției fiind cazată la hotel, K.I. a stat la un alt hotel 2-3 zile după care s-a întors în România și m-a lăsat singură spunându-mi să adun banii și să-i trimit.

Doresc să menționez că în vara anului 2004 eu aveam un client stabil — cetățean italian, cu, care ulterior m-am împrietenit și acesta a constatat că sunt sunată de K.I. despre care nu știa cine este și că acesta strigă, țipă și vorbește foarte urât cu mine la telefon și datorită relațiilor sufletești apropiate dintre noi, cu prilejul unei astfel de convorbiri telefonice avută în prezența sa cu K.I., care mă amenința la telefon, clientul m-a întrebat cu blândețe cine este acea persoană, la care eu am cedat psihic, am început să plâng și i-am povestit că acesta-mi ține copilul sechestrat, că mă obligă să practic prostituția în folosul său, că mă amenință că îmi ucide copilul sau că dă foc casei mamei mele, aspecte care l-au impresionat pe cetățeanul italian, care m-a îndrumat să apelez la poliția italiană, eu am închis telefonul mobil simțind că nu mai sunt singură, m-am mutat la locuința clientului, am sunat-o pe mama mea, căreia i-am cerut sprijin pentru recuperarea copilului meu de la K.I. și B.A. și i-am spus mamei cu acest prilej totul.

Mama mea prin intermediul Direcției de Protecția a Copilului din Oradea, prin intermediul doamnei S.P. angajată a acestei Direcții - mi-au recuperat copilul, care în prezent este în siguranță la mama mea.

Cu sprijinul cetățeanului italian am apelat la un centru pentru străini din Italia, unde am fost consiliată juridic și am dat declarații amănunțite la poliție, i-am trimis mamei o procură pentru a mă reprezenta în fața Direcției de Protecția a Copilului și copie de pe pașaport.

Am rupt legătura definitivă cu K.I. așa cum am arătat mai sus în cursul lunii februarie 2005, nu m-am mai întors în România decât în cursul săptămânii trecute, respectiv 19 sau 20 februarie 2007, timp în care am locuit împreună cu cetățeanul italian, cu care în prezent intenționez să mă căsătoresc și urmează să mă reîntorc în Italia la locuința acestuia, împreună cu copilul meu, acesta fiind impresionat de situația mea personală și care m-a ajutat foarte mult.

În perioada februarie 2005 - februarie 2007 am aflat de la poliția Italiană că B.A. a apelat la autoritățile italiene susținând în mod mincinos că este sora mea și că eu sunt dispărută, evident în dorința de a afla unde mă aflu, pentru a continua să mă oblige să practic prostituția. Am aflat acest lucru de la poliția italiană, care cunoșteau unde locuiesc eu împreună cu prietenul meu italian, iar poliția m-a întrebat dacă am o soră pe numele B.A. deoarece aceasta mă caută, eu spunându-le că aceasta nu este sora mea și astfel nu a reușit să mă găsească.

În paralel deoarece eu țineam legătura telefonic cu mama mea am aflat de la aceasta că a fost căutată de K.I. căruia i-a spus că am murit, o întreba dacă nu știe ultima mea locuință din Italia, însă mama mea nu i-a dat nici-un detaliu despre mine, evident și acesta voia să mă găsească ca să mă oblige în continuare la practicarea prostituției.

Aproximativ în luna martie 2005 sora mea a fost bătută de persoane necunoscute care i-au luat toate bunurile, inclusiv telefonul în care sora mea avea salvat și nr. meu de telefon pe care îl utilizam pe teritoriul Italiei și astfel K.I. a aflat acest nr. de telefon, evident că el trimisese pe cineva ca să o bată și să o tâlhărească pe sora mea, după care m-a sunat pe acel număr, a ridicat prietenul meu italian telefonul deoarece eu nu răspundeam niciodată și s-a certat cu acesta, amenințându-l, cerându-i să vorbească cu mine, discuțiile telefonice erau purtate uneori și de B.A., care vorbește puțin limba italiană.

Doresc să menționez că în întreaga perioadă 1999-2005 nici K.I. și nici B.A. nu au avut nici un loc de muncă, iar din banii luați de la mine ca urmare a obligării și constrângerii mele la practicarea prostituției, sumă pe care o apreciez în total la aproximativ 150—160 mii euro, în această perioadă aceștia au achiziționat 2 apartamente în Oradea și o mașină, și-a făcut mobilă la comandă, un apartament situat pe str. P.C., l-a îmbunătățit, inclusiv cu termopane, parchet laminat, faianță, calorifere noi etc, unde locuiește și în prezent, deoarece el anterior așa cum am arătat nu a avut locuință proprietate personală, iar al doilea apartament l-a achiziționat la sfârșitul anului 2004 pe str. L.V., în blocul în care la parter este Farmacia V., pe numele surorii sale vitrege K.T. - cetățean maghiar, a achiziționat de asemenea autoturismul marca A. pe numele concubinei sale, anterior acestui autoturism a schimbat alte 2 mașini, respectiv un G. cu 3 uși și un M. cu nr. de înmatriculare BH - nu țin minte decât xxx.

Toate acestea în condițiile în care în cursul anului 1999 când m-a determinat să practic prostituția în folosul său nu aveau nici un autoturism, nici locuință și nici loc de muncă în întreaga perioadă.

Știu că în perioada în care mă obliga să practic prostituția în zona Grădinii Zoologice din Oradea erau și alte tinere care practicau prostituția în folosul lui K.I., una se numește A.G., o alta S. din Târgu Mureș și alte tinere al căror prenume nu l-am cunoscut niciodată”.

Declarația dată în instanță de martora nr. 1

„Îmi mențin declarația dată în cursul urmăririi penale aflată la dosar în care am spus adevărul.

În anul 1999 locuiam împreună cu mama și fiul meu la locuința: mamei mele. Aceasta locuia în concubinaj cu o persoană care avea un fiu H.A. H.A. fusese o perioadă încarcerat, iar în pușcărie l-a cunoscut pe inculpatul K.l. Atât concubinul mamei cât și fiul concubinului H.A. (după ce a cesta a fost liberat) venind la locuința mamei mele ne agresau violent atât pe mine, cât și pe mama mea. Într-o discuție la care am fost prezentă eu, inculpații B.A. și K.l., respectiv H.A. acesta din urmă mi-a comunicat că m-a vândut inculpatului K.l. în schimbul sumei de 1 milion ROL. În aceste împrejurări a fost forțată și oricum îmi era teamă să nu accept să plec din locuința mea, m-am mutat în consecință în mod forțat la locuința din Oradea str. T., locuință ce aparținea bunicii lui K.l. Atunci când m-am mutat am fost singură în sensul că nu era și copilul meu, iar K.l. mi-a spus că din acel moment sunt a lui și face ce vrea cu mine. Mi-a explicat că de acum încolo urmează să mă trimită la prostituție. Acest fapt nu mi-a fost adus la cunoștință în prima zi, ci doar a doua zi când inculpatul mi-a cerut să mă deplasez la locuința mamei mele de unde să-l luăm pe minor să-l aduc la locuința inculpaților, moment în care a fost sechestrat de către acesta. Nu am acceptat de bună voie solicitările inculpaților ci de teamă în condițiile în care m-aii amenințat că mă dau înapoi pe mâna lui H.A. care știe ce să-mi facă. De altfel când mi-am luat copilul nu mi s-a permis să merg singură ci am fost însoțită de cei doi inculpați. Cei doi inculpați mi-au explicat că voi practica prostituția în preajma grădinii zoologice, în prima săptămână mi-au cerut să nu vin acasă fără 500 mii pe noapte în a doua săptămână mai mult ajungând ulterior la pretenții de 3 milioane pe noapte fără să lipsească nici un bănuț. Nu reușeam întotdeauna să obțin câștigurile care mi se cereau iar în aceste condiții eram bătuți atât eu cât și copilul meu și eram înfometați, adică nu mi se dădea de mâncare. Deși la un moment dat am încercat să mă opun să fiu tratată astfel în continuare eram amenințată cu moartea în special la dresa copilului meu pe care spunea că o să-l taie și o să mi-l dea de mâncare. Am reușit chiar să fug la un moment dat dar oriunde fugeam aceștia mă găseau și mă aduceau înapoi.

Sunt întrebată asupra modului de producere a leziunilor arăt că eu am fost arsă pe corp cu țigara, mi-a fost cauzată o leziune cu o șurubelniță și am fost lovită inclusiv cu o bâtă de baseball. La un moment dat s-a folosit asupra copilului un cuțit, eu am intervenit în apărarea lui, am fost lovită eu cu cuțitul în palmă. Am practicat prostituția în România în perioada 1999 ianuarie 2004 în condițiile mai sus expuse.

Toți banii câștigați îmi erau luați de inculpați mi se lăsau câteodată bani de țigări, prezervative și șervețele.

În anul 2004 s-a pus problema să fiu trimisă să lucrez în Spania, nu s-a reușit acest lucru deoarece inculpatul s-a certat cu persoanele care urmau să mă duca și să mă însoțească în Spania, de aceea inculpații în continuare au decis să mă trimită în Italia. În concluzie am fost trimisă în Italia cu un autobuz și am fost preluată pe teritoriul statului străin de numitul J. și uri individ căruia i-se spunea Ș. Atunci când am fost trimisă în Italia la prostituția inculpații mi-au adus la cunoștință că atâta vreme cât dețin copilul meu asupra lor, dacă nu voi accepta să mă prostituez îi vor face rău acestuia.

Nu contest faptul că minorul meu a fost înscris la o grădiniță săptămânală și apoi la școală dar nu mi s-a permis niciodată să-l însoțesc la grădiniță și nici să mă prezint la școală aqest lucru făcându-l întotdeauna B.A. Am fost cazată în Italia în localitate Montechiari unde am constata că erau cazate și alte 3 tinere românce. Aceste fete se prostituau la rândul lor tot pentru K.l. Practic J. era un intermediar în sensul că acesta ne lua pașapoartele inițial iar apoi toți banii câștigați, bani care evident trebuiau să-i dea mai departe lui K.

Sunt întrebată dacă am certitudinea dacă acest J. trimitea banii mai departe în România, arăt că da, în condițiile în care erau trimise prin sistemul W.U., dar nu știu pe numele cui. La un moment dat mi s-a cerat telefonic de către K.l. să nu-i mai predau banii la J. ci să-i adun și să-i dau fie lui K.l., dacă va veni în Italia fie unei persoane pe care o va trimite el. Mi s-a cerut de asemenea să recuperez și pașapoartele. Aceste noi împrejurări au fost determinate pe de o parte de dispariția unor fete iar pe de altă parte, de bănuielile pe care le avea K.l. cum că J. fura din bani, ca atare pot afirma în că în aproximativ 3 săptămâni după ce am ajuns în Italia a venit și sora lui K.l.

Eu împreună cu alte două fete am fost transportate de sora inculpatului K.l. la Budapesta cu trenul. Când am ajuns la, Budapesta la locuința surorii inculpatului K.l. a venit și acesta din urmă și m-a bătut. Mai departe împreună cu altă fată am fost urcate într-o mașină și trimise în România. După ce am ajuns în România am fost ținută în casă câteva zile pentru ca să nu denunț la poliție fapta de a-mi fi provocate răni grave, fiind toată vânătă. Până în vara anului 2004 în România am continuat să practic prostituția fiind constrânsă de cei doi inculpați, tot în zona grădinii zoologice, cerându-mi-se să câștig tot 3 milioane ROL pe noapte.

În vara lui 2004 am fost din nou trimisă de inculpați în Italia în R. În Italia am fost așteptată de două persoane una pe care nu aș putea-o recunoaște deoarece purta pe cap o șapcă și numitul S. Am constatat că deja se închiriase un apartament din ordinul inculpaților și s-a pus în discuție să dau un anunț la ziar în care să ofer companie. Am dat acest anunț iar peste o săptămână au început să sune clienții.

Eu cred că inculpații s-au înțeles în sensul ca S. să-și recupereze cheltuielile pe care le-a avut și anume cele pentru închirierea locuinței, pentru anunț, mâncare, urmând să-și recupereze ulterior acești bani de la mine, după ce voi începe să muncesc. Potrivit anunțului trebuia să cer 15 euro pentru 10 minute de raporturi sexuale, uneori ceream și mai puțin pentru a putea face toți banii care mi se cereau. Nu m-am conformat solicitării lui S. de a-i restitui din banii câștigați deoarece K. mi-a spus să nu-i dau nici un ban, condiție în care acest S. s-a supărat pe mine.

Ca urmare suma strânsă de aproximativ 1600 euro am trimis-o prin sistemul W.U. în România pe numele inculpatei B.A. În condițiile în care, m-am certat cu acest S. am fost pusă pe tren și trimisă la Textiera unde am fost așteptată de o fată care am înțeles că este verișoara lui I.S. Am fost cazată într-o casă cu 2 etaje unde locuiau alte 12-13 fete. În continuare m-am prostituat, 100 euro trebuia să plătesc pentru locul de cazare, iar restul a trebuit să-i țin la mine. Pașaportul mi-a fost reținut încă de la sosire de verișoara lui I.S. Deși trebuia să obțin un câștig relativ mare pe perioada în care m-am prostituat în realitate am fost tâlhărită de mai multe ori de albanezi.

La expirarea acestor săptămâni a venit în Italia K.I. căruia i-am predat cei aproximativ 1600 euro obținuți din prostituție. Văzând cât de puțini bani am câștigat K. mi-a spus că am 2 ore să-mi fac bagajele, să-mi recuperez pașaportul și ne întâlnim în benzinărie. Am reușit să-mi recuperez pașaportul de la verișoara lui I.S. motivându-i că trebuie să mă întorc în România deoarece copilul meu este bolnav. Pașaportul nu se afla asupra ei ci s-a întâlnit într-un complex comercial cu un bărbat care i-a remis pașaportul meu.

În continuare m-am întâlnit cu K.I. la locul indicat după care m-a cazat hotelul H. mi-a explicat că va trebui să merg să mă spăl și să mă pregătesc pentru a mă prostitua. Pentru a preveni orice incident la care puteam fi supusă să am probleme cu albanezii inculpatul K.I. mi-a lăsat 50 euro ca să mă pot întoarce cu taxiul. Nu am avut nici un incident, iar în seara respectivă am câștigat circa 480 euro: Când am fost lăsată în stradă și mi s-au dat cei 50 euro am fost avertizată și asupra faptului ca nu cumva să apelez la poliție deoarece „T." adică inculpata B.A. e acasă cu copilul meu și știe ce să-i facă dacă primește un telefon.

Am predat în noaptea respectivă suma obținută de 480 euro, iar dimineața inculpatul K.I. mi-a spus că trebuie să mă cazeze la alt hotel. Am fost mutată la un alt hotel mi s-a spus că urmează din nou să practic prostituția, urmând să-i remit în primele 3-4 zile cât a mai rămas K.I. în Italia, în fiecare noapte toate sumele de bani obținute întâlnindu-ne în acest sens în fața unui market. Așa cum am arătat după 3-4 zile K.I. s-a întors acasă, eu am rămas la acel hotel, iar la sfârșitul lunii august am fost sunată de K.I. care mi-a spus că va veni o tânără care va lucra tot pentru el, să iau pașaportul fetei și de asemenea banii care îi va câștiga din prostituție.

Nu exista zi în care să nu fiu amenințată să accept toate ordinele care mi se dau evident toate amenințările privind persoana copilului meu. M-am mutat la un alt hotel ori înainte de venirea martorei nr. 2 ori după aceea, este vorba de hotelul M. din Mâzano. Mi s-a cerut de K. să trimit în fiecare zi mesaj cu privire la sumele câștigate atât de mine cât și de martora nr. 2, folosind codificat culori în loc de sume și anume roșu pentru 500 euro, verde pentru 100 euro și alb pentru 1000 euro. Nu l-am ascultat pe K. și i-am spus martorei nr. 2 că nu vreau să fac pușcărie din cauză ei pentru că i-aș lua banii și că poate face absolut tot ce dorește ea, de aceea deși i-am luat pașaportul i-am arătat unde îl ascund respectiv în tavanul fals din camera de la hotel, tot acolo am pus și banii câștigați de noi două.

În total am obținut din prostituție împreună cu martora cea 17-18.000 euro pe care i-am predat-o în integralitate tatălui lui K.I. care a venit să ridice banii. Această persoană se numește K.I. cetățean maghiar.

Întrucât inculpatul K.l. nu deținea permis de conducere și nici nu a.făcut școala mi s-a cerut să ridic eu un permis de conducere falsificat de către o tânără pe nume R. Falsificarea acestui permis având loc în Budapesta. E u am fost trimisă să îl duc, m-am conformat și am plătit pentru acel permis 10.000 forinți. După preluarea permisului din Budapesta m-am întors în România, continuând să locuiesc în casa inculpaților. Mi s-a cerut în continuare să practic prostituția după care am fost trimisă din nou în Italia. Practic doresc să explic faptul că mie îmi expirase dreptul de ședere în Italia de 3 luni, de aceea a trebuit să mă întorc, în România dar după o săptămâna m-am întors din nou în Italia. Martora nr. 2 a rămas în Italia cât eu am fost plecată. După ce am revenit în Italia am practicat prostituția împreună cu martora nr. 2. Am fost prinse ambele de poliție la un moment dat și am declarat că suntem din Republica Moldova. Am fost eliberate de poliție și ni s-a pus în vedere că în timp de 6 zile trebuie să părăsim țara. Am luat legătura cu K.l., l-am informat ce am pățit i-am. spus din câte știu că revenim, în țară deoarece expira cele 3 luni de ședere ale martorei nr. 2. Nu mai rețin în ce împrejurări m-am reîntors în România cred că cu autobuzul.

Sunt întrebată în ce situație mi-am găsit copilul când m-am întors în România și am constat că fusese supus unui stres extraordinar în condițiile în care zilnic mă amenințau la telefon să fac sumele de bani solicitate de ei, mi-l dădeau pe copil la telefon care îmi striga „mami fă banii aceia că ăștia mă omoară". Am rămas puțin timp în România și m-am întors în Italia deoarece inculpata B.A. citind acea hârtie a constatat că și dacă aș fi prinsă de autorități pe teritoriul Italiei ar trebui să plătesc amendă. Până înainte să fiu arestată am continuat să practic prostituția cea o săptămână. Am fost reținută doar 24 de ore, iar apoi eliberată cu precizarea că nu le-am predat pașaportul. După ce am fost eliberată l-am sunat pe K.l. mi-a spus să mă reîntorc în țară cu atât mai mult cu cât îmi expirase pașaportul. Am rămas în România până când mi-am făcut un nou pașaport deoarece cel vechi expirase. Sunt întrebată dacă am cunoștință ca, K.l. să folosească acel permis fals, cred că l-a utilizat în octombrie 2004 când m-a adusa din Italia înapoi în România expirându-mi cele 3 luni de ședere.

În ianuarie 2005 am fost dusă înapoi în Ungaria de către inculpatul K.l. cu autoturismul marca A. aparținând lui, care era însoțit de încă o persoană din câte rețin pe nume D. În Italia a rămas inculpatul cea 3-4 zile, am practicat prostituția predându-i în fiecare zi sumele obținute din prostituție lui K.l. Acesta s-a reîntors în România eu am rămas, dar mă suna zilnic spunându-mi să fac banii așa cum îmi cerea, amenințându-mă în caz contrar că-i va face rău copilului meu. După 5 zile am hotărât să pun punct aceste situații și pur și simplu i-am închis telefonul lui K.l.

Refuz să răspund la întrebările cu privire la modalitatea în care am reușit în final să iau decizia de a nu mai tolera această situație.

Refuz de asemenea să dau detalii la modul în care s-a reușit recuperarea copilului meu.

Arăt că eu cunosc că nici unul dintre inculpați nu a avut un loc de muncă dimpotrivă au trăit din banii obținuți de mine din practicarea prostituției. Atunci când am ajuns în casa lor nu aveau nici măcar bani de țigări. Cu banii obținuți de către mine și-au cumpărat 2 case, 4 mașini iar restul i-au cheltuit în distracții și restaurante. Cunosc că și alte fete s-au prostituat pentru cei doi inculpați în România fapt pe care l-am aflat atunci când practicam prostituția în zona grădinii zoologice. Copilul meu este în prezent un copil traumatizat și trebuie să-l duc în permanență la medici.

Doresc să se mai consemneze și faptul că dețin acte medicale cu privire la starea de sănătate a copilului meu. Doresc să se mai consemneze că aceste acte am înțeles să le depun la parchet.

Arăt că înainte de a pleca în Italia fiul meu a fost supus unei agresiuni din partea inculpatei B.A. care l-a lovit peste ceafă iar copilul a dat cu capul în muchia mobilei, context în care și-a spart capul, dar nu am fost lăsată să-l duc la medic.

Nu odată inculpatul K.I. mi-a atras atenția că dacă nu mă conformez ordinelor lui îmi trimite nasul și urechile copilului prin poștă să le mănânc.

Nu este adevărat că aș fi desfășurat o altă activitate în România și anume că aș fi lucrat la o fabrică de pantofi.

Nu este adevărat că eu aș fi avut vreo relație cu inculpatul K.I. și că prin declarațiile mele aș intenționa să mă răzbun.

"O cunosc pe bunica inculpatului K.I., se ocupa cu acte de comerț dar eu nu am ajutat-o niciodată.

Atunci când am reușit să fug de la locuința inculpaților am fugit împreună cu copilul, dar am fost readusă cu forța înapoi de B.A. împreună cu alți bărbați. Am reușit să fug într-o localitate lângă Beiuș.

Copilul meu a frecventat aceeași grădiniță și școală împreună cu fiul inculpatei.

La grădiniță și la școală a fost considerat un copil cu rezultate bune. Nu­mi aduc aminte dacă acesta a frecventat zilnic aceste instituții. Știu că a fost internat când a avut hepatită iar când s-a întors din spital a fost cazat într-o cameră goală cu o pătură pe jos, nu mi s-a permis să stau lângă el ca să nu mă îmbolnăvesc.

Cunosc că majoritatea membrilor familiei inculpatului sunt în Ungaria, iar inculpata B.A. obișnuia să-i viziteze o săptămână, două ceea ce s-a întâmplat în 5 ani de două'ori. Doresc să relatez că grădinița săptămânală de pe M.E. a presupus faptul că ambii copii erau duși luni dimineața, și aduși vineri seara. În perioada în care inculpata a fost plecată în Ungaria i-am dus eu luni dimineața la grădiniță i-am luat vineri, iar sâmbătă și duminică lucram, ca și prostituată avându-i în preajmă în sensul că în zona în care mă prostituam vedeau că există o locație în care intru și ies cu diverși bărbați, respectiv era o casă cu două camere, într-o cameră lucram eu, iar în a cealaltă stăteau copii. Această casă se situează pe C.V. nr. 81 și aparține unei numite M. Nu au fost situații să lipsească inculpata B. și să-i duc pe copii eu la școală.

Cât timp a fost copilul meu la școală am fost o singură dată la copilul meu la serbare, în rest pleca doar inculpata, nu mi se dădea voie mie. Au fost și zile când copii plecau singuri și veneau de la școală deoarece școala era aproape de casă.

Niciodată nu am fost să-i ajut la treburi casnice pe membrii familiei lui K.I. din Budapesta.

Doresc să mai arăt că în 2003 am rămas însărcinată, am ascuns acest lucru, am ajuns în 4 luni jumătate, după care inculpații m-au dus la un doctor privat pentru a-mi face chiuretaj unde au plătit 300 dolari. După ce am revenit acasă am avut 40 zile hemoragie. Acest doctor se numește Ș. și are cabinet lângă magazinul C. Nu pot să produc dovezi în acest sens deoarece nu mi s-a dat chitanță, s-a lucrat la negru. Despre acest aspect cunosc celelalte prostituate care m-au văzut că am fost trimisă la prostituție și când aveam hemoragie.

Și după ce am contactat sifilis, după 4 zile de injecții am fost trimisă din nou la produs.

Am fost amendată în Oradea de mai multe ori și pentru neplata amenzii am făcut închisoare contravențională. Acest lucru s-a întâmplat în 2002 sau 2003."

Prin ordonanța din 01 martie 2007 s-a dispus efectuarea în cauză a unei constatări medico-legale pentru a se stabili dacă „Martora nr. 1" are pe corp leziuni posttraumatice, mecanismul de producere, vechimea acestora.

Din raportul de expertiză medico-legală din 01 martie 2007, rezultă că „martora nr. 1" prezintă pe corp mai multe cicatrice, urmare a unor leziuni posttraumatice, produse după cum urmează:

1. leziunile de pe față constând în două cicatrice, una verticală, alta oblică cu lungimea între 3 cm și 4 cm., situate pe obrazul drept, au fost produse prin acțiunea tangentă a unui corp înțepător.

2. leziunile de pe coapse (coapsa dreaptă, pe fața externă, cicatrice cu diametrul de 0,8 cm. și la coapta stângă cicatrice rotundă cu diametrul de 0,7 cm.), au fost produse prin arsură termică, posibil cu țigară.

3. leziunile de la antebrațul drept constând în cicatrice de 2,5 cm. dispusă pe plan orizontal și de la palma dreaptă corespunzător metacarpian II și III, dreptul articulației metacarpofalagiene, deget medius și index, cicatrice liniară, lungă de 3, 5 cm., a fost produsă prin acțiunea unui corp tăietor - înțepător:

4. leziunea de la umărul stâng constând în cicatrice alb-sidefie, lungă de 1,5 cm. a fost produsă prin acțiunea unui corp înțepător.

- leziunile de la antebrațul și mâna dreaptă (punctul 3.) au caracter de autoapărare, adică victima a ridicat mâna, respectiv palma în fața cuțitului.

Specialiștii au concluzionat că leziunile ar fi necesitat 12-15 zile de îngrijiri medicale la data când au fost produse, iar vechimea acestor cicatrici posttraumatice este din perioada anilor 1999- 2004.

A fost dispusă în cauză efectuarea unei alte expertize medico-legale pentru a fi examinat corpul minorului, iar din raportul de expertiză medico-legală din 05 martie 2007, se concluzionează că minorul protejat cu identitatea „copilul minor al martorei nr. 1", prezintă cicatrici occipital, paramedian drd. zonă depigmentată 0,5/0,5 cm., precum și frontal stg., zonă depigmentată de 1 cm. /0,5 cm. că leziunile pot data din intervalul 1999-2004, că leziunile s-au produs prin lovire de/cu un corp dur și că ar fi necesitat 5 -7 zile îngrijiri medicale de la data când au fost produse.

Declarația mamei martorei nr. 1 dată în cursul urmăririi penale:

„În cursul anului 1999 locuiam la domiciliul actual împreună cu fiicele mele (...) și martora nr. 1 împreună cu fiul minor al acesteia din urmă pe nume (...). Tot în perioada respectivă am fost vizitate în mai multe rânduri de către numitul (...), fiul fostului meu concubin (...).

La un moment dat fiica mea martora nr. 1 a dispărut de acasă și nu am știut nimic despre ea timp de 2-3 săptămâni, când a venit acasă însoțită de către un bărbat despre care am aflat că se numește K.I. și soția acestuia B.A., aceștia împreună cu fiica mea martora nr. 1 mi-au spus că fiica mea s-a căsătorit și au venit după fiul minor al acesteia.

Deși mi-am dat seama că ceva nu este în regulă nu am avut curajul să o întreb nimic pe fiica mea martora nr. 1 deoarece numitul K.I. este un bărbat solid având o cicatrice lungă pe obraz, iar atitudinea aceștia mi-a inspirat teamă.

Numitul K.I. mi-a spus că i-a găsit un soț fiicei mele martora nr. 1 și că acesta are apartament în cartierul N. din Oradea și că fiicei mele îi va fi bine.

La aproximativ 2 luni de zile de la plecarea fiicei mele martora nr. 1 am primit prin poștă un proces-verbal de contravenție pe numele ei și cu această ocazie am aflat că fiica mea martora nr. 1 se prostituează. Deși timp de 2 luni nu am știut nimic despre fiica mea, într-o seară, la câteva zile de la primirea amenzii, am fost vizitată de către fiica mea martora nr. 1 care s-a interesat dacă a primit o „hârtie". I-am spus că a primit o amendă și i-am reproșat faptul că se prostituează, fiica mea martora nr. 1 spunându-mi că este obligată de către K.I. și soția acestuia B.A. să se prostitueze în folosul lor. Am întrebat-o pe fiica mea martora nr. 1 de ce nu reclamă la poliție cele povestite mie, dar fiica mea martora nr. 1 mi-a spus că a fost amenințată de către K.I., în sensul că dacă va spune cuiva ce se întâmplă cu ea, acesta va veni la mine acasă, va da foc casei și pe mine mă omoară.

În perioada următoare fiica mea martora nr. 1 a primit mai multe amenzi, dar de cele mai multe ori acestea erau ridicate de la mine de către B.A., soția lui K.I.

După aproximativ 2 ani de zile a venit acasă fiica mea martora nr. 1 împreună cu fiul ei minor spunându-mi ca a fugit de la K.I. deoarece o bătea, dar mi-a spus că pleacă din oraș fiindu-i frică să nu fie găsită de K.I.

În zilele următoare am fost vizitată de mai multe ori de către K.I. care m-a întrebat unde este fiica mea martora nr. 1, dar eu m-am prefăcut că nu știu nimic și i-am spus acestuia că fiica mea martora nr. 1 a stat la el și el trebuie să știe unde se află.

K.I. mi-a spus că el o iubește pe fiica mea martora nr. 1 care, acum este soția lui, dar când l-am întrebat cine este B.A. acesta, mi-a spus că este sora lui, deși când i-am cunoscut s-au prezentat soț și soție.

După aproximativ o săptămână fiica mea martora nr. 1 și nepotul-meu minor s-au întors acasă, iar a doua zi a fost căutată de K.I., a ieșit în stradă cu acesta și au discutat, iar în ziua următoare când am venit de la muncă fiica mea martora nr. 1 și nepotul meu minor nu se mai aflau la domiciliu.

După alte 2- 3 zile am fost vizitată de fiica mea martora nr. 1 care mi-a spus că s-a întors la K.I. deoarece nu are cum să scape de acesta și știe că dacă încearcă să fugă K. o va găsi și o va bate atât pe ea, cât și pe fiul ei.

De la această perioadă până în cursul anului 2005 nu am știut cu exactitate unde se află fiica mea martora nr. 1 și nepotul meu minor, știam doar că fiica mea martora nr. 1 ar fi plecată din țară.

În cursul anului 2005 am fost sunată pe telefon de către fiica mea martora nr. 1 care mi-a spus că se află în Italia, a scăpat de sub controlul lui K.I. și m-a rugat să mă duc la Direcția pentru Protecția Copilului Bihor pentru a mă sprijini în a-l recupera pe nepotul meu minor de la K.I. și B.A.

M-am adresat Direcției pentru Protecția Copilului Bihor, respectiv numitei S.P., i-am explicat ce probleme am, iar aceasta mi-a spus că voi fi ajutată, dar am nevoie de o procură notarială de la fiica mea martora nr 1.

Fiica mea martora nr. 1 mi-a trimis procura notarială prin fax la locul meu de muncă, cu această procură m-am prezentat la d-na. S.P. de la Direcției pentru Protecția Copilului Bihor, care m-a ajutat să iau acasă pe nepotul meu minor de la K.I. și B.A.

Menționez faptul că deși aveam procură de la fiica mea martora nr. 1, iar Direcția pentru Protecția Copilului Bihor, prin d-na. S.P. mi-a acordat tot sprijinul, abia după o lună de zile am reușit să-l recapăt pe nepotul meu minor deoarece K.l. și B.A. au tergiversat acest lucru, mințindu-i pe cei de la Protecția Copilului că nu am posibilități să-mi întrețin nepotul.

Am reușit să iau copilul la mine l-am înscris la școală și l-am întreținut până în cursul anului 2007 când fiica mea martora nr. 1 a revenit în țară.

În perioada imediat următoare după ce mi-a fost încredințat nepotul meu minor, numitul K.l. a venit la mine acasă însoțit de fiul său, pretextând că vine în vizită la nepotul meu minor dar cu intenția clară de a afla de la nepotul meu unde se află fiica mea martora nr. 1.

După 3-4 luni de zile văzând că nu află nimic și la insistențele mele, K.l. nu ne-a mai vizitat.

În cursul anului 2007 fiica mea martora nr. 1 s-a întors în țară și a cerut ajutor organelor de poliție și Direcției pentru Protecția Copilului Bihor pentru a obține documente de identitate atât pentru ea cât și pentru nepotul meu minor pentru a putea pleca cu acesta în Italia să-și refacă viața.

De asemenea fiica mea martora nr. 1 a solicitat și a primit protecție din partea Poliției timp de o săptămână cât a stat în țară.

Cu ocazia venirii în țară a fiicei mele martora nr. 1 în anul 2007, aceasta mi-a povestit că pe timpul celor 6 ani (1999-2005) cât a fost sub controlul numiților K.l. și B.A., aceștia au obligat-o să se prostitueze în folosul lor atât în România cât și în Italia, agresând-o de nenumărate ori atât pe ea cât și pe nepotul meu minor și totodată șantajând-o profitând de faptul că nepotul meu minor se afla la domiciliul lor.

A doua zi seara, după ce fiica mea martora nr. 1 și nepotul meu minor au plecat în Italia, la domiciliul meu a venit K.l. însoțit de 3 bărbați din Ungaria. Acesta a intrat în casă l-a căutat pe nepotul meu minor, văzând că nu-l găsește m-a întrebat pe un ton ridicat unde este acesta, eu i-am spus că a venit d-na. S.P. și l-a dus la Direcția pentru Protecția Copilului Bihor.

De atunci nu am mai fost căutată de K.l. „

Declarația dată în instanță de mama martorei nr. 1

„Mențin declarația dată în cursul urmăririi penale în care am relatat adevărul, declarație aflată la dosarul de urmărire penală.

Sunt întrebată aspectele pe care mi le aduc aminte în legătură cu fiica mea, arăt că din cele reținute de mine în perioada anilor 1999-2000, nu pot preciza exact fiica mea nu a plecat de bunăvoie de acasă, fiind furată de către numitul H.l.A. și cunosc că acest H.I.A. a dus-o apoi la inculpatul K.l., acest lucru aflându-l eu ulterior după cea 1 lună și ceva de zile când K.l. și B.A. au venit să-l ia și pe fiul fiicei mele care până atunci rămăsese cu mine la locuință. Arăt că inculpații K. și B. erau însoții de încă un bărbat, iar cu prilejul acelei vizite evident i-am întrebat unde este fiica mea mi-au răspuns că este măritată cu acel bărbat care îi însoțea pe inculpați. Doresc să se mai consemneze că și fiica mea a venit cu acest grup de trei persoane, ea nu a putut să-mi ofere nici o explicație, nu vorbea nimic, ci tremura toată. Persoanele care au făcut acea vizită însoțiți de fiica mea au luat copilul și au plecat. După cea 3-4 luni de zile la adresa mea a parvenit un proces-verbal de contravenție întocmit pe numele fiicei mele și lecturându-l mi-am dat seama că fusese amendată pentru practicarea prostituției. Fiica mea a venit ulterior să ridice acea hârtie, prilej cu care i-am reproșat faptul că a ales în viață să se ocupe de prostituție, aceasta mi-a răspuns simplu că este obligată, fără să-mi ofere explicații concrete și să-mi dea numele persoanei care o obligă să se prostitueze, cert este că în mai multe rânduri fiica mea a venit să ridice astfel de hârtii. În alte situații în care fiica mea a venit acasă să ridice procesele-verbale de sancționare am întrebat-o de ce acceptă starea de fapt dacă nu este de acord să se prostitueze și de ce nu reclamă acea persoană la poliție. Fiica mea mi-a răspuns că îi este frică deoarece dacă ar face acest lucra ar rișca să fie bătută, i-am spus că în acest condiții vor merge eu la poliție să reclam ceea ce se întâmplă, dar fiica mea mi-a atras atenția că dacă se află că am depus o astfel de reclamație, acea persoană o omoară și mi-a mai spus printre altele că această persoană are cunoștințe la poliție. Cu această ocazie fiica mea mi-a spus numele persoanei la care am făcut referire mai sus și anume inculpatul K.I. În continuare a venit să ridice amenzile aplicate fiicei mele inculpata B.A., iar dacă nu m-a găsit acasă mă căuta inclusiv la locul de muncă.

Sunt întrebată dacă fiica mea a mai venit la domiciliul meu, arăt că da însoțită de fiul ei deoarece i-am comunicat că nu sunt de acord să-i predau acea hârtie până nu-l văd pe minor ca să mă asigur că este bine. În acest condiții fiica mea s-a conformat, a venit împreună cu minorul pentru ridica acele amenzi.

De asemenea îmi aduc aminte că la un moment dat fiica mea a reușit să fugă însoțită de fiul ei și știu că s-ar fi dus la M., dar și acolo a fost găsită de către K.I., care a adus-o înapoi. După ce a fost găsită la M. și dusă înapoi de inculpatul K.I. am aflat despre ea abia în cursul anului 2005 când m-a sunat, mi-a spus că a fost dusă de inculpat în Italia să se prostitueze, iar când a luat legătura cu mine mi-a spus să nu cumva să spun cuiva unde se află. De fapt ea m-a contactat telefonic cerându-mi ajutorul pentru a-și putea recupera fiul. Mi-a comunicat cu acest prilej că fiul ei se află la K.I. Mi-a mai spus de asemenea că în timp ce se afla în Italia și se prostitua a reușit să scape de sub controlul inculpatului și așa a putut să-mi dea telefon. Aflând cele comunicate de fiica mea la telefon m-am deplasat la Direcția pentru Protecția Copilului unde am luat legătura cu S.P. cerându-i să mă ajute să recuperez copilul. Doamna P. mi-a cerut adresa inculpatului, i-am dat-o sens în care aceasta s-a deplasat la domiciliul celor doi inculpați însă K.I. nu a vrut să dea minorul invocând faptul că eu sunt bețivă, c.vă, că nu lucrez și ca atare nu am cu ce să întrețin copilul. Am avut și o întrevedere la protecția copilului când a venit B.A. și a spus că ea nu-mi dă mie copilul ci să vină mama să se prezinte ca să-l preia. Doamna P. m-a vizitat zilnic pentru a verifica afirmațiile celor doi inculpați în legătură cu persoana mea, iar peste două săptămâni mi-a adus copilul. De aici înainte m-am îngrijit de copil, care mi-a fost adus îmbrăcat în haine degradate, parcă erau de la tomberonul de gunoi, a trebuit să-i cumpăr haine noi, iar din acel moment m-am ocupat de educare lui trimițându-l la școală. Copilul a rămas la mine până în cursul anului 2007, când fiica mea a venit după copil. Când fiica mea a venit în 2007 după copil am întrebat-o ce s-a întâmplat cu ea în tot acest timp, a plâns și mi-a spus că-i pare rău, că nu a putut să fugă mai repede de la inculpatul K.I. Am întrebat-o pe fiica mea dacă a fost agresată în acest timp și mi-a spus că da, spunându-mi că, K.I. are mulți prieteni printre care și K.R.

Am întrebat-o pe fiica mea cu ce s-a ocupat și mi-a răspuns că a lucrat la pizzerie începând cu anul 2007. Fiica mea mi-a confirmat că până în anul 2005 s-a ocupat cu prostituția, confirmându-mi încă odată că s-a prostituat pentru K.I. Eu rețin că în 5 martie 2007 fiica mea a părăsit țara împreună cu fiul ei, iar în 6 martie 2007 la domiciliul meu a apărut inculpatul K.I. însoțit de 2 persoane căutându-l în casă pe nepotul meu minor. Atunci când am fost vizitată de acești trei bărbați am fost întrebată unde este minorul, eu le-am răspuns că a fost luat de Protecția Copilului pentru că nu a venit mama lui după el.

Sunt întrebată de ce nu am reclamat la poliție faptul că fiica mea a fost furată în anul 1999 arăt că eu nu am cunoscut atunci aceste persoane și am avut încredere în ei. Cu toate acestea susțin în continuare că fata mea nu a plecat de bunăvoie din casă. Eu eram la lucru atunci când fiica mea a fost dusă de acasă de acel H.A.

Nu este adevărat că în anul 1999-2000 aș fi locuit cu un concubin.

Eu apreciez că, copilul a stat la K.I. cea 4 ani. Nu am făcut nici un demers în acești 4 ani pentru a-mi recupera nepotul, nici la poliție, nici la școală, nici la Protecția Copilului pentru că fiica mea a zis că dacă voi face așa ceva o să se mi se dea foc la casă.

În 2005 mi-am făcut curajul pentru a anunța Protecția Copilului deoarece știam că fata nu mai este la ei, deci este în siguranță, iar dacă pe copil îl vor omorî acest lucru se va afla. Asta nu înseamnă că mi-a dispărut teama de a mi se da foc la casă și arăt că nu am dormit nopți întregi.

Sunt întrebată de către apărătorul ales dacă fiica mea a mai avut un copil pe care l-a abandonat dându-l spre plasament și arăt că nu.

Atunci când a venit să ridice amenzile eu nu am văzut ca fata mea să fi avut urme de lovituri pe față sau pe corp.

După ce am preluat copilul nu am văzut ca acesta să prezinte leziuni.

Fiica mea nu a mai avut un alt copil".

Audiată fiind în faza de urmărire penală martora S.P.M. în calitate de șef serviciu în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului relatează că în data de 24 februarie 2005 la sediul instituției s-a prezentat mama martorei nr. 1 solicitând sprijinul în recuperarea copilului minor al martorei nr. 1, precizându-le că acest copil este sechestrat de către inculpați. Mama martorei nr. 1 a prezentat o cerere formulată de martora nr. 1 transmisă prin fax și prin care aceasta solicita încredințarea minorului mamei sale naturale, respectiv bunicii minorului, precizându-se în cerere că inculpatul K.I.

îi aplică minorului rele tratamente. Urmare acestei sesizări, martora s-a deplasat la locuința din Oradea str. P.C. însoțită de un reprezentant al poliției. La adresa respectivă a găsit-o pe inculpata B.A., i-a solicitat o declarație cu împrejurările în care minorul a ajuns la ea, inculpata a dat o declarație olografă susținând că este prietenă cu mama copilului și că aceasta și-a lăsat copilul în îngrijirea ei din anul 2000 până în 2005. În toată această perioadă copilul minor a fost bine îngrijit de către ea și concubinul său, fiind dus la școală, martora verificând personale situația sa școlară care s-a dovedit a fi una bună, aspect ce a rezultat și din caracterizarea făcută de învățătoare și conducerea școlii.

Constatând că minorul locuia la familia celor doi inculpați fără forme legale, deoarece aceștia nu aveau nici un document care să ateste faptul că mama l-a încredințat acestora spre creștere și educare și ținând cont de solicitarea transmisă prin fax de mama minorului, martora a făcut toate demersurile necesare în vederea încredințării minorului către bunica acestuia. După evaluarea situației au fost invitate la sediul direcției atât bunica minorului cât și inculpata B.A., căreia i s-a solicitat să-l aducă și pe minor, acesta fiind încredințat și dat în grija bunicii spre creștere și educare la data de 26 aprilie 2005.

După ce copilul a fost dat în grija bunicii martora l-a vizitat pe acesta pentru a constata acomodarea cu familia, constatând că este bine îngrijit, fiind înscris la o altă școală în apropierea domiciliului bunicii, că are rezultate bune la învățătură și că păstra legătura cu mama lui naturală prin intermediul telefonului mobil al bunicii. În perioada acestor vizite a aflat de la bunică că martora nr. 1 a fost internată în Italia având probleme de sănătate, iar de pe telefonul bunicii, martora a purtat o discuție cu mama minorului care i-a relatat că a reușit să scape din filiera inculpaților K.I.

și B.A., că și-a găsit o persoană care o ajută în Italia, că dorește să-și refacă viața și intenționează să-l ia pe copilul său minor și să-l ducă în: Italia, pentru reîntregirea familiei.„

Declarația martorei S.P.M. dată în instanță:

„Mențin declarația dată în cursul urmăririi penale aflată la dosar în care am spus adevărul.

Doresc să se consemneze că întrucât au trecut mai mult de 4 ani de la luarea declarației și de atunci am fost confruntată cu multe cazuri deosebite nu sunt în măsură să redau astăzi în fața instanței detaliile pe care le-am redat în timpul audierii în cadrul urmăririi penale.

În mod cert cele consemnate în cursul urmăririi penale sunt conforme adevărului deoarece am fost sinceră cu prilejul audierii mele în cursul urmăririi penale.

Ori de câte ori există o sesizare la instituția noastră unde lucram atunci, mă deplasam împreună cu un reprezentant al poliției la imobilul indicat în sesizare și cu certitudine am făcut acest lucru și în prezenta cauză, consemnând în declarația dată cum au decurs evenimentele cu acest prilej."

Declarația martorei nr. 2 dată în cursul urmăririi penale:

„Aproximativ în cursul anului 2000 în timp ce eu lucram ca și muncitor bucătar la restaurantul (...) din Oradea, am cunoscut un bărbat care s-a prezentat cu numele de L. din Oradea, cu, care am devenit în relații de amiciție, în sensul că uneori mă împrumuta cu sume de bani pe care întotdeauna i le-am restituit.

Ulterior acesta mi-a propus că poate să mă ajute să fiu angajată în calitate de dansatoare la clubul de noapte (...) din Austria, deoarece îl cunoaște patronul acestui club și că acesta din urmă va achita toate cheltuielile de deplasare, iar cazarea va fi gratuită, acolo mi s-a spus că urmează să dansez și să fac consumație cu clienții în condițiile în care cu sunt vorbitoare de limba germană, aspecte cu, care eu am fost de acord deoarece mi-a spus că voi câștiga bine.

II recunosc pe planșă foto pe L. în persoana numitului D.D.

Am plecat în Austria însoțită de patronul austriac și de mai multe tinere românce în cursul anului 2000 și ulterior în cursul anului 2002, în această perioadă eu nu am fost supusă exploatării sexuale, am dansat și am câștigat o sumă de aproximativ 2.500 euro pe care i-am folosit în interes personal.

În cursul anului 2004 am fost căutată la domiciliu de D.L., care cu toate că eu știam că toate cheltuielile ocazionate de deplasarea mea în Austria au fost achitate de patronul austriac, acesta mi-a reproșat că îi datorez o sumă de bani constând în cheltuielile de transport și folosind violențe verbale mi-a cerut imperativ ca într-un termen de 2-3 zile să-i plătesc această datorie în caz contrar mă obligă să plec în Italia pentru ca să practic prostituția în folosul unui bărbat al cărui nume nu mi l-a spus.

Datorită faptului că la data respectivă copilul meu minor era în vârstă de (...) ani,, violențele sale verbale au fost de natură să îmi inducă teama și cunoscând faptul că eu nu aveam de unde să-i plătesc datoria, la insistențele repetate ale lui D.L. am consimțit să plec în Italia, să practic prostituția pentru ca să-i plătesc datoria pe care o invoca.

Astfel, în cursul lunii august 2004 a venit la domiciliul meu un bărbat, trimis de D.L., pe care l-am recunoscut pe planșa foto în persoana numitului D.S. cu un taximetru, acesta m-a transportat până în zona Gării Oradea, mi-a dat suma de 500 euro și s-a îmbarcat împreună cu mine într-un microbuz însoțindu-mă până la Budapesta, de unde mi-a spus să plec în continuare cu un autocar până în Italia, în loc. Brescia, unde D.L. îmi spusese anterior că voi fi așteptată de o tânără, care mă va recunoaște după descrierea făcută de el și că va veni la mine, ceea ce ulterior s-a și întâmplat în autogara din Brescia.

Această tânără s-a prezentat cu numele de (...) (mi s-a adus la cunoștință că este audiată sub identitatea Martora nr. 1 în prezentul dosar), m-a condus la hotelul unde se afla cazată și unde m-am cazat și eu cu ea în cameră, nu s-a purtat urât cu mine, dimpotrivă se purta prietenos, mi-a spus să-i dau pașaportul pe care în prezența mea l-a depus într-un locaș din tavanul fals al camerei de hotel, loc în care se afla și pașaportul ei, mi-a dat haine cu care să mă îmbrac, pentru a ieși amândouă, împreună seara pe stradă în vederea practicării prostituției, mi-a spus că toți banii câștigați ea trebuie să îi adune și ulterior am constatat că în prezența mea îi depunea în același locaș al tavanului fals, mi-a spus că în situația în care vom fi prinse de poliție să declar că sunt cetățean al R. Moldova și să îmi dau un nume fals, ceea ce ulterior am și făcut, eu spunând că mă numesc I.D. și am declarat la poliție amândouă că suntem surori.

Niciodată tânăra pe nume (...) (mi s-a adus la cunoștință că este audiată sub. identitatea Martora nr. 1 în prezentul dosar), nu mi-a spus cui urmează sau cui predă efectiv banii câștigați de noi, în această perioadă de aproximativ 3 luni, respectiv din 27 august 2004 și până în 7 noiembrie 2004 eu am câștigat o sumă de aproximativ 80-90 euro pe noapte, din care achitam 50 euro camera de hotel/persoană, întreaga sumă eu i-am dat-o acesteia, ea în final înainte de întoarcerea în țară mi-a dat din banii câștigați aprox. 1.500 euro, din care eu am făcut cumpărături, am plătit transportul spre țară.

După întoarcerea în țară D.L. niciodată nu a mai revendicat suma pe care inițial îmi spunea că i-o datorez, nu pot să-mi explic de ce nu i-a mai cerut, nu știu dacă i-a plătit altcineva pentru mine, cert este că ulterior D.L. nu m-a mai căutat niciodată și nici pe (...) (mi s-a adus la cunoștință că este audiată sub identitatea Martora nr. 1 în prezentul dosar), nu am mai văzut-o niciodată de când am plecat din Italia.

Țin minte că numele hotelului la care am fost cazate era Hotel M. situat într-o localitate mai mică, de lângă Brescia.

În această perioadă de aproximativ 3 luni nu a venit nici un bărbat român care să ne caute la hotel sau să vină după bani, știu doar că (...) (mi s-a adus la cunoștință că este audiată sub identitatea Martora nr. 1 în prezentul dosar), a plecat de câteva ori în oraș fără mine, pe timp de zi, nu știu dacă a trimis vreo sumă de bani în România sau dacă i-a dat vreunei persoane.

Am venit în țară înainte de expirarea celor 3 luni deoarece la începutul lunii noiembrie am fost prinsă de poliția italiană, ocazie cu, care mi-am atribuit identitatea falsă susmenționată, la fel a făcut și (...) (mi s-a adus la cunoștință că este audiată sub identitatea Martora nr. 1 în prezentul dosar), ambele am fost amprentate și fotografiate și ni s-a cerut ca în termen de 5 zile să părăsim Italia, noi ne-am întors în România împreună.

O recunosc pe planșă foto pe (...) (mi s-a adus la cunoștință că este audiată sub identitatea Martora nr. 1 în prezentul dosar), ca fiind (...)".

Declarația dată în instanță de martora nr. 2

„Îmi mențin declarația dată în cursul urmăririi penale, aflată la dosar în care am spus adevărul.

Astfel cum am arătat în cursul urmăririi penale, am cunoscut în cursul anului 2000 o persoană pe nume L. și pe care l-am identificat ulterior după fotografii cu prilejul audierii în cursul urmăririi penale. La solicitarea acestuia am plecat în Austria unde nu am fost exploatată sexual ci am lucrat ca și dansatoare câștigând bani din această ocupație. În cursul anului 2004 am fost căutată de numitul L. care mi-a spus că-i datorez bani și mi-a cerut ca în contul acestor bani să accept să plec în Italia și să mă prostituez. Nu am acceptat de bună voie să plec în Italia și doresc să se consemneze că mi-au fost adresate amenințări cu privire la integritatea familiei mele. Am plecat singură în Italia, iar în Italia m-a așteptat o fată, respectiv în Brescia. Mi s-a spus încă de la început că în Italia mă va aștepta această tânără. Această tânără nu mi-a luat pașaportul dimpotrivă pașaportul a rămas în cameră la dispoziția mea. Arăt că toți banii pe care i-am câștigat din prostituție rămâneau asupra acestei persoane și nu știu unde îi ținea. Niciodată această tânără nu mi-a spus cui urmează a fi predați toți banii câștigați. Eu apreciez că am rămas pe teritoriul Italiei o perioadă de aproximativ 3 luni. Doresc să se mai consemneze că în cele 3 luni cât eu am rămas în permanență în Italia au existat perioade în care acea tânără a părăsit Italia, s-a reîntors dar nu pot să spun ce perioadă a lipsit efectiv. Arăt că pe teritoriul Italiei am fost prinse de autoritățile italiene, nu ne-am dat datele reale ci date false. Ni s-a cerut să părăsim Italia și ne-am conformat, respectiv ne-am reîntors în România. Din întreaga sumă câștigată de mine această tânără mi-a dat aproximativ 1000 euro. După ce m-am reîntors în România nu am mai fost căutată niciodată de acel L. care mă trimisese la prostituție pe considerent că-i datoram bani.

Confirm că în perioada în care m-am prostituat același lucru a făcut și cealaltă tânără ambele practicând prostituția pe stradă.

Sincer nu pot să fac o estimare a venitului total obținut de mine în practicarea prostituției.

Nu am deschis niciodată subiectul cu martora nr. 1 în ce împrejurări a ajuns să se prostitueze.

Nu am auzit-o discutând la telefon pe martora nr. 1 cu privire la sumele de bani câștigate.

D.L. mi-a spus că aș avea acea datorie față de el provenind din diversele cheltuieli ocazionate cu plecarea mea în Austria unde am lucrat ca dansatoare.

Amenințările nu au fost cu privire la persoana copilului meu".

Declarația martorei nr. 3 dată în cursul urmăririi penale:

„În cursul anilor 2002-2006 eu am locuit împreună cu concubinul meu (...) în localitatea D. județul Bihor.

În această perioadă când acesta era plecat la lucru în Ungaria, uneori eu mergeam la stradă unde practicam prostituția.

În cursul anului 2003 respectiv primăvara, când mă aflam la stradă împreună cu S.N., unde amândouă practicam prostituția, i-am avut ca și clienți pe K.I. și K.Z.

S.N. fiind cu mine la stradă i-a cunoscut pe K.I. zis "Î." și pe K.Z. zis "Z.".

La aproximativ 2 ani după ce i-am cunoscut pe cei doi eu am plecat cu K.Z. în Italia fapt pe care l-am declarat cu ocazia audierii mele în dosarul penal în care acesta a fost cercetat.

Tot ce am avut de declarat cu privire la numitul K.Z. am relatat în declarația respectivă pe care mi-o mențin și acum.

Despre S.N. pot să spun că l-a cunoscut pe K.I. zis "Î." în momentul când noi am practicat împreună prostituția la stradă în localitatea D., jud. Bihor, respectiv în cursul anului 2003, cum am precizat și înainte. Am aflat despre S.N. că a fost plecată cu K.I. zis "Î." în Italia.

Acest lucru l-am aflat chiar de la ea în cursul anului 2005, nu pot preciza cu exactitate perioada, când N. a venit acasă în localitatea D. La această întâlnire, N. mi-a spus că a fost plecată în Italia cu K.I., unde a practicat prostituția pentru acesta, a făcut mulți bani, dar ea a primit doar 20 euro, cu care s-a întors acasă. De atunci eu nu am mai văzut-o nici nu m-am întâlnit cu S.N.

În cursul anului 2005, nu pot preciza cu exactitate perioada, după ce m-am întors acasă în loc. D., jud. Bihor, din Italia de la K.Z. zis "Z.", așa cum am relatat în declarația anterioară cu privire la numitul K.Z., eu am fost căutată de către K.I. zis "Î.". Acesta a venit la mine acasă, cu două mașini, însoțit de mai multe persoane și mi-a spus că trebuie să merg cu el să lucrez ca prostituată în Italia pentru că îi sunt datoare cu suma de 300 euro, bani pe care el i-a dat lui K.Z. ca să-mi achite transportul până în Italia.

Deoarece K.I. a venit acasă la noi cu două mașini însoțit de mai multe persoane, concubinului meu i-a fost frică de acesta și mi-a spus să accept propunerea lui K.I., deci să merg în Italia, să lucrez ca și prostituată pentru "Î." până îmi achit datoria, iar apoi să mă întorc acasă.

Astfel, la câteva zile am plecat împreună cu "Î." spre Italia, dar nu-mi amintesc cum am ieșit din România, nici dacă am ieșit cu același autoturism cu "Î." sau ne-am întâlnit în Ungaria, după ce am trecut prin Vama Borș.

Îmi amintesc faptul că m-am oprit împreună cu "Î." în Budapesta din Ungaria, la o persoană pe care a prezentat-o ca fiind sora lui, despre care am aflat că se numește "E.". Acolo am stat o singură zi.

În acel timp "Î." a aflat despre sora lui "E." că are probleme cu ceva pașapoarte false, astfel că nu ne-am continuat drumul spre Italia. Tot atunci "Î." a vorbit foarte mult la telefon, iar din acele convorbiri eu am înțeles că amenința o persoană de sex feminin, că îi va omorî copilul dacă nu îi face cât mai mulți bani.

În ziua respectivă eu am reușit să iau legătura telefonic cu concubinul meu, la care i-am spus că suntem în Budapesta la sora lui "Î.". El mi-a cerut să mă întors acasă, i-am spus că nu știu să mă întorc singură. Mi-a cerut adresa de la sora lui "Î.", i-am spus-o și concubinul meu a venit după mine.

Concubinul meu a vorbit cu "Î.", a promis că îi va da el cei 300 de euro pe care "Î." pretindea că îi avem ca datorie, numai să mă lase să mă întorc în România. Tot atunci concubinul meu i-a spus lui "Î." că anunță poliția dacă nu mă lasă să mă întorc acasă. După această discuție, eu împreună cu concubinul meu ne-am întors în România.

Cu ocazia audierii mi-a fost prezentată fotografia unei persoane de sex feminin, ocazie cu care am recunoscut-o pe „E." din Budapesta-Ungaria, sora lui "Î.", și am aflat că are următoarele date de identitate. T.R.A. aceasta fiind stabilită în Ungaria."

Declarația dată în instanță de martora nr. 3

„Îmi mențin declarația dată în cursul urmăririi penale aflată la dosar în care am spus adevărul.

Sunt întrebată dacă o cunosc pe numita S.N., conform că da și din spusele acesteia am aflat că s-ar fi prostituat pentru K.I. cu precizarea că această activitate de prostituție a desfășurat-o atât pe teritoriul României cât și în Italia. În ceea ce privește propria mea persoană nu pot să dau date concrete, întrucât s-a întâmplat cu mult timp în urmă circa 2-3 ani îi aduc aminte, însă că K.I. a fost cel care mi-a propus un loc de muncă în străinătate unde să lucrez ca și dansatoare, dar când am ajuns acolo mi s-a spus că nu mai sunt locuri că trebuie să ies la stradă. M-am conformat acestei solicitări, m-am dus la hotel să mă pregătesc, am avut un client și întrucât am câștigat bani de la acesta, cu banii respectiv am reușit să mă întorc cu trenul în țară. Cu toate că pe parcursul drumului până în Italia pașaportul mi-a fost luat de K.I. am reușit să-l recuperez atunci când m-am deplasat la hotel.

După aproximativ 4-5 luni de la data reîntoarcerii în România am fost căutată acasă de K.I. care a venit cu două mașini însoțit de mai multe persoane și mi-a spus să merg cu el în Italia să lucrez ca și prostituată deoarece trebuie să-și recupereze cheltuielile pe care le făcuse anterior cu mine atunci când am fugit.

Față de situația creată și întrucât concubinul meu m-a sfătuit să accept am fost de acord să plec în Italia cu precizarea că ne-am oprit în Ungaria, unde am stat la o persoană care se numește „E." și care am înțeles că este sora inculpatului. Am rămas în Ungaria doar 3 zile până când concubinul meu a venit din România i-a promis lui K.I. că va plăti el acea datorie numai să mă lase să plec acasă.

Îmi aduc aminte că în cele 3 zile cât am stat în Ungaria l-am auzit pe inculpat vorbind atât în limba română cât și în limba maghiară cu o femeie pe care o amenința că are copilul ei în România și că-l va omorî dacă nu face destui bani.

Sunt întrebată de reprezentantul parchetului dacă mi s-a creat o stare de temere față de persoana inculpatului și confirm că îmi este frică de acesta deoarece știu că poate să-mi facă rău.

Doresc să mai adaug faptul că la prima plecare în Italia am trecut vama împreună cu K.Z. astfel cum am relatat la urmărire penală, iar după vamă am fost așteptați de K.l. în altă mașină. Am continuat deplasarea în Italia într-o mașină eu și K.Z., iar în altă mașină K.l., care în opinia mea era practic „un șef el dispunea ce anume și când să se facă. Acest fapt l-am dedus din spusele lui K.Z. care mi-a spus că totul se petrece la ordinele lui K.l. care dă telefoanele, el fiind un simplu șofer. Prima discuție pentru a lucra dincolo ca și dansatoare am avut-o cu K., aici în România după care este adevărat că am discutat același lucru și cu K.Z.

În acea perioadă eu eram măritată și mergeam cu soțul în Ungaria care lucra în construcții.

Nu este nici o contradicție cu ceea ce am relatat la urmărire penală, nu contest faptul că în același timp mă și prostituam, dar această activitate nu era una non stop ci doar când mă sunau clienții. În desfășurarea acestei activități nu ieșeam tot timpul la stradă ci doar odată la una sau două săptămâni, dădeam nr. de telefon clienților, care având numărul meu urmau să mă sune.

Nu este adevărat că i-aș fi avut vreodată ca și clienți pe K. sau K.Z., nu contest faptul că aceste două persoane au intenționat să aibă relații cu mine, nu am avut astfel de relații deoarece la scurt timp am acceptat acea propunere să merg în Italia ca și dansatoare.

Am plecat de bunăvoie, prima oară în Italia.

Cu privire la banii care urma să-i câștig ca și dansatoare mi s-a promis că voi obține 30% din consumație, iar dacă eu acceptam să-mi fac ulterior program cu prietenii, tot beneficiul pe care-l obțineam să fie al meu. Această relație de prietenie ulterior programului presupunea și posibilitatea de a mă culca ulterior cu acea persoană.

Revenind la a doua plecare în opinia mea arăt că nu am plecat de bunăvoie ci am fost forțată, concubinul meu a fost cel care a ieșit afară și când s-a întors înăuntru mi-a spus că trebuie să plec că altfel țiganii mă omoară. Aceeași stare de temere au simțit-o și eu deoarece eram în casă când ei mă amenințau la ușă.

Cu privire la acea discuție telefonică pe care a purtat-o K.l. eram aproape de acesta când vorbea la telefon și mi-am dat seama că este femeie.

Doresc să explic cum am intrat în posesia pașaportului prima dată, i-am spus la K.l. că am nevoie de pașaport în ipoteza în care sunt oprită de lucrătorii de poliție și mi se cere să mă identific".

Audiată fiind în cursul urmăririi penale, martora S.N.I. [a cărei declarație a fost citită în instanță în conformitate cu art 327 alin. (3) C. proc. pen.] declară că în toamna anului 2003 prin intermediul unei fete din București care locuiește în D. și despre care a aflat ulterior că este de fapt martora nr. 3, a cunoscut un bărbat pe nume "Î." din Oradea care putea să o ajute să-și găsească de lucru. Împreună cu martora nr. 3 s-a întâlnit cu acel "Î." la un bar din zona gării, "Î." a întrebat-o câți ani are, dacă vrea să lucreze în străinătate și dacă are pașaport, spunându-i că ar putea lucra ca și menajeră în Italia pentru suma de 500 RON lunar.

Martora i-a răspuns că are aproape 19 ani, că a plecat de acasă deoarece are nevoie de bani și că nu deține pașaport. "Î." i-a cerut buletinul pentru a-i face pașaport urmând ca martora să-i plătească contravaloarea pașaportului după ce va începe să lucreze. A doua zi s-a întâlnit cu "Î." și cu numitul „L." la serviciul pașapoarte unde a semnat niște formulare și i s-a făcut o poză, "Î." plătind chitanțele la C. Chiar înainte de Crăciun la apartament au venit "Î." și cu „L." și i-au spus că urmează să plece, deplasarea făcând-o cu o mașină condusă de o persoană căreia îi spuneau „P.", pașaportul fetei fiindu-i predat lui „P." de către "Î.".

Ajunși în Italia, martora a fost cazată într-un apartament unde erau încă 9 fete. Una dintre fete blondă i-a spus să se îmbrace cu niște haine urmând să iasă pe stradă la treabă. Dându-și seama că urmează să practice prostituția martora a refuzat să se îmbrace, însă fata blondă și cu o alta brunetă au tras-o de păr, forțând-o să se îmbrace, au scos-o în stradă, i-au spus că va trebui să practice prostituția cu cei care opresc, i-au comunicat tariful și că va trebui să le predea lor banii încasați. Când opreau mașinile martora se întorcea cu spatele sau se ascundea ca să nu fie văzută.

Datorită faptului că nu câștiga bani, martora a fost bătută, iar la un moment dat având probleme medicale a fost dusă de urgență la un spital. După ce a fost tratată i-a fost restituit pașaportul, spunându-i-se că poate pleca deoarece nu făcuse nici un ban, context în care a revenit în țară în ianuarie 2004. Fiindu-i prezentată fotografia inculpatului K.I., martora a relatat că este una și aceeași persoană cu cel cunoscut de ea sub numele de "Î.".

Audiat în cursul urmăririi penale, martorul K.Z. relatează faptul că-l cunoaște pe inculpatul K.I. din anul 2003, prin intermediul lui D.L. Martorul susține că în perioada respectivă se ocupa cu transportul persoanelor în Italia, iar K.I. știa acest aspect. În cursul lunii ianuarie 2004, în timp ce inculpatul locuia în Italia, localitatea Montichiari, a fost sunat de K.I., care i-a spus că va trimite o fată cerându-i martorului să 6 cazeze și pe ea în acel apartament. Martorul a fost de acord să o cazeze, s-a dus după aceasta, însoțind-o pe tânără la apartamentul respectiv. Martorul cunoaște că tânăra a practicat prostituția și bănuiește că banii îi erau trimiși de fată inculpatului K.I. deoarece acesta a trimis-o în Italia. Această tânără se ducea la stradă în vederea practicării prostituției împreună cu T.A. și o fată minoră care erau cazate împreună cu martorul. După câteva zile martorul a plecat la Milano, iar după circa 3 săptămâni a fost sunat de proprietarul imobilului care i-a cerut să le evacueze pe tinere, deoarece acestea făceau scandal, se certau și aruncau prezervative folosite în stradă. Martorul le-a sunat pe tinere le-a spus că trebuie să părăsească apartamentul, acestea au fost de acord context în care le-a transportat cu mașina până în gara feroviară din Veneția, de unde fetele au luat trenul până în Budapesta. În timp ce le ducea la gară, fata trimisă de K.l. l-a sunat pe acesta și i-a spus că se întoarce în țară, K.l. a vrut să vorbească și cu el la telefon, prilej cu care inculpatul i-a reproșat faptul că le ajută pe fete să vină în România, spunându-i că mai bine le-ar fi căutat o altă chirie. În acea discuție telefonică inculpatul era nervos și striga la martor. După circa o săptămână, martorul a fost sunat de o persoană care s-a dat drept fratele lui K.l. și i-a adresat amenințări, spunându-i că deoarece le-a adus pe fete la gară și nu le-a căutat o altă chirie, concubina martorului și copilul său minor aflați în Oradea vor fi înecați în Crișul Repede.

Declarația dată în instanță de martorul K.Z.

„Îmi mențin declarația dată în cursul urmăririi penale aflată la dosar în care am spus adevărul cu precizarea că faptele s-au întâmplat în cursul anul 2004, nu pot să redau fidel cu amănunte, ci la modul general cum s-au întâmplat faptele:

Îmi aduc aminte că la-m cunoscut pe D.L. în perioada în.care eu făceam curse în Italia și m-a rugat să transport niște fete dincolo. Am acceptat propunerea lui D. și le-am dus pe fete în Italia cazându-le în localitatea Montichiari. Pe numitul K.l. l-am cunoscut prin intermediul lui D.L. deoarece atunci când ne-am întâlnit, cei doi erau împreună.

La câteva zile după ce le-am cazat pe fete am fost sunat nu mai rețin exact fie de K., fie de D. și mi s-a cerut să merg să iau o tânără din fața unui centru comercial, pe care să o cazez împreună cu celelalte fete, respectiv și pe ea alături de celelalte două tinere. Întrucât la un moment dat proprietarul mi s-a plâns asupra comportamentului dezordonat, al mizeriei pe care o făceau, respectiv faptul că aruncau prezervative pe fereastră, am dedus că este posibil ca acestea să practice prostituția.

Cu privire la afirmația că acea tânără ar fi practicat prostituția și că ar fi trimis bani lui K.l., arăt că această afirmație este o simplă deducție a mea evident că eu personal nu am văzut niciodată că acest fapt s-a întâmplat, țin minte doar că la un moment dat au vrut să trimită bani în țară, le-am spus că nu mă amestec și că pot singure să facă acest lucru.

După ce am avut acea discuție cu proprietarul am purtat o discuție cu fetele reproșându-le modul în care se poartă, le-am cerut așa cum mi-a spus și proprietarul să-și caute altă chirie însă ele au spus că vor să plece acasă și să le ajut în acest sens, respectiv că pot să plec acasă. M-am interesat și am aflat că există posibilitatea să călătorească cu trenul până la Budapesta. Atunci când am făcut acea deplasare până la stația feroviară de unde fetele urmau să ia trenul am fost sunat de cineva care vorbea din partea lui K.l. și mi-a reproșat faptul că le-am ajutat pe fete să vină acasă. Precizez că insist să declar că m-a sunat o persoană, nu era K.l. pentru că nu i-am recunoscut vocea care mi-a spus că nu am făcut bine ce am făcut. Cu prilejul acestei discuții telefonice mi s-a spus că soției și copilului meu „li se va da drumul pe Criș în jos".

Sunt întrebat în legătură cu ultima informație din declarație și arată că într-adevăr persoana de la celălalt capăt al firului s-a prezentat ca fiind fratele lui K.l.

După deducția mea aceste tinere nu păreau bătute sau obligate să practice prostituția.

Eu consider că au plecat în străinătate să facă bani din această ocupație.

Nu este adevărat că în 2003 aș fi făcut vreo propunere unei tinere să plece în Italia pentru a lucra ca și dansatoare și nu este adevărat că aș fi scos-o din țară sau că dincolo de vamă am fi fost așteptați de K.l.

Nu am avut nici o relație de subordonare cu K.l., singurele împrejurări sunt cele relatate azi în fața instanței".

Audiat fiind în cursul urmăririi penale martorul D.L. relatează faptul că în cursul anilor 2003-2004 l-a cunoscut pe inculpatul K.l. care cunoștea faptul că martorul a locuit în Austria și că a ajutat tinere din România să lucreze ca și dansatoare în Austria. Urmare acestui aspect inculpatul l-a întrebat dacă nu cunoaște tinere pe care să i le prezinte lui. La început martorul a refuzat, însă ulterior inculpatul a început să-l amenințe cu moartea și a exercitat în două rânduri acte de agresiune asupra sa pentru a-l convinge. Pentru a scăpa de presiunea exercitată prin amenințări și violențe, martorul i-a făcut cunoștință inculpatului cu tinere despre care știa că acceptă să meargă „la produs" pentru acesta. A văzut când inculpatul le-a cumpărat haine și mâncare, le vorbea frumos, nu a știut că inculpatul vrea să ia toți banii obținuți din practicarea prostituției, a considerat că și fetele sunt mulțumite. Martorul susține că inculpatul K.l. îl cunoaște pe numitul K.Z.L. deoarece și pe acesta îl trimitea cu fetele în Italia. În declarația dată martorul subliniază faptul că, de frica lui K.l. s-a mutat de acasă, iar în urmă cu aproximativ 1 an de zile, întâlnindu-se cu acesta inculpatul l-a prins de piept, l-a trântit de mai multe ori de perete, întrebându-l „m-ai dat în gât?" Martorul susține că acasă la inculpat are cunoștință că locuia mai demult timp împreună cu copilul ei o fată tânără, care practica prostituția pentru K.l. în zona Grădinii Zoologice din Oradea. Știe că inculpatul-o bătea pe această fată, iar când îl vedea pe K.l. că vine, aceasta începea să tremure de frică, martorul a văzut-o pe fată bătută, cu ochiul învinețit.

Declarația dată în instanță de martorul D.L.

„Îmi mențin declarația dată în cursul urmăririi penale aflată la dosar în care am spus adevărul.

Doresc să se consemneze că aspectele pe care le-am relatat la procuror cu privire la faptul că aș fi făcut cunoștință mai multor fete cu inculpatul K.l. sunt reale. Sunt întrebat dacă știu ce au făcut aceste tinere după ce le-am făcut cunoștință cu K.I. arăt că din spusele lor am aflat că au practicat prostituția, din cele cunoscute de mine practicau prostituția în străinătate. Întrucât am susținut inițial că nu am cunoștință ca vreo tânără să locuiască la inculpat acasă mi s-a dat citire unui pasaj din declarația dată la procuror și îmi aduc aminte că a existat o tânără pe nume E. despre care am aflat de la inculpat că locuia la el, iar această tânără țin minte că avea un copilaș. Așa cum am relatat la urmărire penală această tânără practica prostituția însă de bunăvoie și în nici un caz nu a fost constrânsă la practicarea prostituției. Nu sunt reale susținerile care apar în declarațiile de la procuror cu privire la faptul că inculpatul K. ar fi exercitat acte de agresiune față de această tânără și nici că aș fi văzut-o vreodată bătută. De asemenea doresc să se mai consemneze că nu este reală nici susținerea că inculpatul K. obișnuia să amenințe că cei care nu execută ordinele lui o să pună pe ei albanezii și ucrainenii să-i omoare.

Sunt reale afirmațiile potrivit cărora am fost victima unor amenințări din partea lui K.I., fapt pe care l-am adus la cunoștință serviciului de reintegrare socială, de altfel doresc să arăt că și în prezent îmi este frică de inculpat.

Sunt întrebat care este motivul pentru care inculpatul K.I. mi-a adresat asemenea amenințări arăt că așa este el. Doresc să se mai consemneze că am acceptat să fac cunoștință inculpatului K.I. cu acele tinere fiind terorizat de către acesta.

Doresc să se mai consemneze că în afara faptului că am fost amenințat, asupra mea inculpatul K.I. a exercitat și acte de agresiune, în urma cu 5 se poate și 6 ani. Precis am fost bătut în urmă cu 5, 6 ani de către inculpat, din alte motive decât cele ce privesc obiectul prezentei cauze.

Doresc să arăt că starea de temere pe care o am și în prezent față de inculpat se datorează tot acelui incident din trecut, care nu s-a uitat. Îmi aduc aminte că i-am prezentat inculpatul 1 respectiv 2 tinere.

Nu mai știu anul când am prezentat aceste tinere este posibil 2003, 2004.

Sunt întrebat dacă eu i-am făcut cunoștință cu numita E., arăt că nu, eu nu am fost niciodată la inculpat acasă și au fost împrejurări în care m-am aflat în prezența celor doi, respectiv numita E. și inculpat, de exemplu când am ieșit la un suc „.

Declarația dată în instanță de martora M.C.E.

„Arăt că sunt prietenă apropiată a inculpatei, obișnuiam să o vizitez pe aceasta fără a-mi anunța vizita, fiind în trecere, prilej cu care am constatat că împreună cu ei locuiește o tânără pe nume E. împreună cu fiul ei G. Aflând despre această tânără că a trăit în condiții oribile, eu personal am apreciat că sunt foarte mulțumiți de condițiile în care locuiau la cei doi inculpați și prin conduita lor nu au dat niciodată de înțeles că ar locui acolo fiind constrânși, dimpotrivă erau mulțumiți. Doresc să se mai consemneze că niciodată nu am constatat că ar exista o situație conflictuală în familie sau că această tânără și fiul ei să fi fost supuși la amenințări sau a te de agresiune, niciodată nu i-am văzut prezentând leziuni. Din spusele inculpatei am aflat că această tânără o ajuta mult pe bunica inculpatului în piață unde vindeau diferite obiecte.

Din aspectele pe care le cunosc eu aceste persoane cred că au locuit circa 5-6 ani la inculpați.

Cunosc însă că în acest interval de timp acea tânără a plecat de acasă, iar pe minor l-am văzut personal plângând după mama lui. Eu ulterior am aflat că această tânără s-a măritat și a plecat cu alt bărbat, fără ase mai interesa de soarta minorului, iar în aceste condiții, întrucât inculpata „era o doamnă" a acceptat să-­și asume responsabilitatea creșterii și a acestui copil, atâta vreme cât protecția copilului i l-a încredințat.

Nu cunosc amănunte dacă această tânără se revanșa în vreun fel față de cei doi inculpați.

Eu am fost de față când acea tânără E. a sunat și a spus soților că nu mai este interesată de soarta copilului și poate să facă ce vor cu el".

Declarația dată în instanță de martora M.G.

„Arăt că am fost vecină cu familia K. în urmă cu aproximativ 5 ani în perioada când aceștia locuiau pe str. P.C. și am cunoștință despre minorul numit G.

Inițial am crezut că acest copil, care locuia la familia K. este al lor însă ulterior am aflat că nu este un copil rezultat din relația lor.

În afara de acest minor la locuința familiei K. locuia și mama acestuia, numita E. însă nu am intrat în detalii pentru a afla motivul pentru care aceste persoane sunt acceptate în locuință. Acest copil era tratat ca un copil perfect normal, era tratat ca și fiul inculpatei B.A. și arăt că obișnuiam să ne întâlnim în parc unde mă deplasam și eu cu fetițele mele, iar copiii se jucau împreună. Știu de asemenea că minorul a frecventat aceeași școală împreună cu fiul inculpatei, erau situații când îi ducea inculpata la școală, dar și situații când mergea singuri. Nu au existat evenimente care să mă ducă la concluzia că minorul locuiește constrâns la acel apartament sau că ar fi victima unor acte de agresiune și nu l-am văzut niciodată să prezinte urme de agresiune. Niciodată nu i-am văzut pe cei doi soți să aibă față de minori conduită necorespunzătoare în sensul de a-l amenința, agresa respectiv a-l tortura fizic sau moral. Am văzut-o și pe mama copilului era o tânără absolut normală, era bine îmbrăcată, nici ea nu a fost niciodată victima unor amenințări sau bătăi și nu a prezentat urme de violență„.

Declarația dată în instanță de martora F.I.

„Sunt cunoștința familie K. și în virtutea faptului că obișnuiam să ne vizităm reciproc am constatat că la locuința lor locuiește o tânără pe nume E. împreună cu fiul ei G. Am aflat de la cei doi că au acceptat să o primească pe această tânără în locuința lor deoarece o ajutase în multe ocazii pe bunica inculpatului K.I. care vinde haine în piață. Cunosc că această tânără lucra la o fabrică de pantofi. Nu am considerat niciodată un fapt inedit acela că s-a acceptat ca această tânără să locuiască împreună cu fiul ei în apartament deoarece așa cum am arătat o ajuta foarte mult pe bunica inculpatului K.l. Acest copil era tratat ca și fiul lor, nu l-am văzut niciodată să fi fost amenințat, agresat, torturat, sau prezentând leziuni pe corp, de altfel atunci când veneau la noi în vizită veneau și cu acest copil.

Arăt că în opinia mea la locuința inculpaților era suficient spațiu locativ în una din cameră fiind bunica inculpatului cu acea tânără E. și copilul ei, în cealaltă cei doi inculpați cu copiii lor.

Cunosc că la rândul ei această tânără contribuția la cheltuielile de întreținere și cu alimentația.

Arăt că și mama minorului se ocupa de acesta dar mai mult inculpata B.A.".

Declarația dată în instanță de martora D.D.

„Lucrez în calitate de învățătoare la Liceul Sportiv B. Oradea și arăt în condițiile în care am lucrat o perioadă la Liceul O.G. Oradea îmi aduc aminte că am preluat o clasă de copii începând cu clasa a III-a, întrucât învățătoarea pe care o aveau se pensionase. Sunt întrebată dacă îmi aduc aminte de un elev care în prezenta cauză figurează ca fiind copilul martorei nr. 1 , îmi aduc aminte că da. Țin minte că acest copil l-am avut în clasa a III-a în mod cert în clasa a IV-a nu am mai fost învățătoarea lui deoarece știu că s-a transferat. Chiar dacă nu-mi aduc aminte cu exactitate este posibil să fi fost întreg anul școlar acest minor în clasa unde eram învățătoare.

În clasă cu acest copil era și R., fiul inculpatei B.A., îmi aduc aminte că aceasta îi aducea pe ambii copii la școală și se interesa de situația lor. Copilul martorei nr. 1 era un copil absolut normal, asemenea tuturor celorlalți copii din clasă și nimic din comportamentul lui nu indica faptul că acasă ar fi fost supus unor situații deosebite, ca de exemplu să fie agresat, maltratat, respectiv lipsit de libertate prin constrângere.

Sunt întrebat asupra potențialului școlar și arăt că acest copil avea rezultate medii la învățătură.

Sunt întrebată dacă cunosc motivul transferului copilului în clasa IV-a la o altă școală și îmi aduc aminte că s-a mutat la bunica lui și a frecventat o altă școală mai apropiată de aceasta.

Acest minor s-a integrat perfect în colectiv, avea o relație apropiată cu toți colegii, era o fire volitivă care încerca să se impună asemenea altor copii din clasă și de asemenea o fire efectivă.

Fiind întrebată dacă m-am interesat de mama minorului arăt că inculpata B.A. mi-a spus că acel copil i-a fost lăsat în vederea creșterii de către mama care era plecată în străinătate la muncă. De asemenea copilul mi-a confirmat că mama lui îi trimite haine din străinătate, arătându-mi-le„.

Declarația dată în instanță de martorul K.J.

„Sunt întrebat dacă o cunosc pe martora cu identitate protejată, confirm că da, în condițiile în care a fost de circa 2-3 ori în Ungaria la mine împreună cu fiul meu vitreg inculpatul K.l. Din cele spuse de inculpat acesta avea o relație cu această tânără, nu am avut nici o obiecție deoarece în acea perioadă inculpatul nu avea relații și cu altă femeie respectiv coinculpata din prezenta cauză.

Nu este reală susținerea că prin intermediul meu martora cu identitate protejată ar fi trimis diverse sume de bani inculpatului K.I. în țară, niciodată aceasta nu mi-a predat astfel de sume de bani pe care eu să le trimit fiului meu.

Practic eu sunt căsătorit cu mama naturală a inculpatului, îl cunosc pe inculpat că are un butic în Ungaria, practic el frecventând Ungaria în mod des, mai puțin în ultima perioadă deoarece suferă de diverse afecțiuni care îl împiedică să se deplaseze cu aceeași frecvență în Ungaria.

Doresc să se mai consemneze faptul că în perioada în care inculpatul a venit în Ungaria de circa 2-3 ori însoțit de acea persoană la care am făcut referire, niciodată nu a venit în Ungaria însoțit de coinculpata B.A. Niciodată această tânără nu și-a dus în Ungaria copilul pe care de altfel nu prea îl cunosc.

Eu nu am insistat să pun întrebări fiului meu despre viața lui privată atunci când a venit în Ungaria însoțit de B.A.

Fiul vitreg pe care l-am crescut de altfel de la 2 ani a fost crescut ca un copil cuminte care a evitat întotdeauna să aibă conflicte cu cei din jur.

În perioada 2000-2005 obișnuiam să mai venim cu familia din Ungaria în vizită, am constatat că la domiciliul inculpatului erau în afară de cei doi copii și un al treilea respectiv copilul martorei cu identitate protejată, copil perfect normal, crescut în aceleași condiții ca și ceilalți, tratat exact în aceeași manieră.

Adresa unde îl vizitam pe fiul meu este în N. nu mai rețin exact dacă avea 2 sau 3 camere. Imobilul fiind locuit de 5 persoane.

Când am făcut aceste vizite nu întotdeauna am constatat și prezența acelei martore cu identitate protejată.

Din cele cunoscute de mine această tânără se ocupa cu menajul casei".

Audiat fiind în fața instanței martorul B.I., tatăl inculpatei B.A. declară în legătură cu autoturismul marca A. proprietatea inculpatei că în momentul în care a vândut două imobile toți banii obținuți din vânzare i-a împărțit celor 3 fiice printre care și inculpata, fiind vorba de aproximativ de 10.000-11.000 euro pentru fiecare. Ulterior fiica i-a comunicat că folosind acești bani a cumpărat în anul 2003 autoturismul respectiv fără ca martorul să poată estima ce interval de timp s-a scurs între momentul vânzării celor două imobile și cel al achiziționării autoturismului.

Din conținutul raportului clinic privind copilul minor al martorei nr. 1 întocmit de Spitalul Civil Brescia - Centrul Spitalicesc - Centrul de Neuropsihiatria Copilăriei și Adolescenței, înscris aflat la dosar, reținem că minorul a venit în unitatea respectivă în luna mai 2008 din cauza unor dificultăți la învățătură, de comportament la școală și halucinații de auz (auzea trecând elicoptere din care trăgea cineva, care nu exista în realitate). Se reține că minorul de la vârsta de 7 până la 11 ani a trăit cu mama sa într-o casă împreună cu alte persoane de la care au suferit agresiuni verbale și fizice. A ajuns în Italia în 2007 având probleme de integrare, comportament și randament insuficient. Are des coșmaruri și îi este frică că persoana care l-a ținut închis se va întoarce. Urmare a aspectelor constatate de specialiști s-a stabilit în sarcina minorului diagnosticul de sindrom de stres post-traumatic aspect consemnat și în certificatul medico-legal aflat la dosarul instanței.

La dosarul instanței se regăsește planul educațional individualizat stabilit pentru copilul minor al martorei nr. 1 pentru anul școlar 2008-2009 cuprinzând un orar deosebit față de ceilalți copii, urmare a sindromului de stres post-traumatic cu care a fost diagnosticat, respectiv a încadrării acestui minor în situații de handicap potrivit înscrisului aflat la doar, reprezentând un certificat emis de Colegiul Pentru Identificarea Elevului în Situație de Handicap.

La dosarul instanței au fost depuse înscrisuri ce fac obiectul dosarului penal aflat pe rolul Tribunalului Brescia, Secțiunea a Doua Penală - Componență Colectivă privind pe inculpații K.I. acuzat de săvârșirea infracțiunii de exploatare a activităților de prostituție în formă agravată și continuată, respectiv B.A. și K.I. acuzați de săvârșirea infracțiunii de introducere de persoane clandestine pe teritoriul statului. În cadrul acestor înscrisuri se regăsește declarația martorei nr. 1 datată 27 aprilie 2005 prilej cu care a fost consemnată plângerea orală a acesteia formulată împotriva celor doi inculpați.

Sub aspectul relevanței probelor mai sus enunțate, tribunalul a reținut următoarele:

Probele sus enunțate demonstrează fără dubiu săvârșirea de către inculpați a infracțiunilor reținute în actul de sesizare al instanței.

Declarațiile martorei nr. 1 se coroborează cu declarațiile mamei sale, ale martorelor 2 și 3 audiate de asemenea sub identitate protejată, ale făptuitorilor D.L. și K.Z.L., respectiv cu concluziile rapoartelor de expertiză medico-legale din 01 martie 2007 și din 5 martie 2007:

Relatările martorei nr. 1 sunt confirmate de mama sa care a oferit explicații pertinente privind motivele pentru care fiica ei a acceptat să se prostitueze întreaga perioadă de timp (1999-2005) în folosul inculpaților. Atât martora nr. 1 cât și fiul ei au fost expuse unor acte de agresiune repetate din partea inculpaților, iar dacă ar fi îndrăznit să reclame la poliție, martora s-ar fi expus nu doar pe ea și fiul ei ci și pe mama sa, deoarece K.I. a afirmat că va veni la locuința acesteia din urmă, îi va da foc casei și o va omorî. Esențial de reținut în cauză este că martora nr. 1 a îndrăznit să facă demersuri pentru a-și recupera fiul minor doar după ce, având sprijinul unui cetățean italian, a denunțat fapta inculpaților autorităților italiene, moment în care practic a scăpat de sub tutela acestora. În continuare sfătuită de autorități martora nr. 1 a trimis mamei sale o procură pe fax pentru a se adresa Direcției Pentru Protecția Copilului Bihor în vederea recuperării minorului. Relevante în acest sens sunt declarațiile martorei S.P., angajată în cadrul direcției care a constatat — contrar apărărilor inculpaților - că minorul se afla la locuința acestora fără nici un înscris prin care să le fi fost încredințat. Susținerile inculpaților cum că s-ar fi adresat acestei direcții pentru a preda copilul cu mult timp înainte dar au întâmpinat un refuz deoarece la mama martorei nr. 1 erau condiții degradante, iar aceasta consuma alcool, nu sunt susținute de nicio probă, dimpotrivă direcția a fost sesizată pentru prima dată în legătură cu soarta minorului de bunica acestuia care le-a solicitat sprijinul pentru a-și recupera nepotul sechestrat, prezentând o cerere trimisă prin fax din Italia de mama naturală. De altfel martora S.P. declară că în perioada în care l-a vizitat pe minor după ce acesta a fost predat bunicii a purtat la telefon o discuție cu martora nr. 1 care i-a relatat că a reușit să scape din filiera celor inculpați, că și-a găsit o persoană în Italia care o ajută, urmând să-și refacă viața, intenționând să-l ia și pe minor în Italia, fapt care s-a și întâmplat.

În cauză s-a încercat discreditarea martorei nr. 1 prin aceea că lipsa sa de sinceritate este dovedită cu înscrisul emis de Direcția Pentru Protecția Copilului aflat la dosar din care rezultă că în fapt martora nr. 1 a mai avut un copil pe care l-a născut în 1997 și pentru care a fost instituită măsura de protecție de încredințare a acestuia unei familii, copilul fiind ulterior adoptat cu efecte depline. Faptul că mama martorei nr. 1 a susținut că fiica sa nu a mai avut un alt copil, nu conduce automat la concluzia lipsei de veridicitate a relatărilor cuprinse în declarații. Fie mama martorei nr. 1 nu a cunoscut efectiv acest lucru (ne raportăm la anul 1997 ce nu a făcut obiectul cercetărilor, deoarece faptele ce fac obiectul cauzei au ca punct de pornire anul 1999), fie a negat acest fapt tocmai cu intenția de a oferi cât mai puține detalii asupra vieții fiicei ei. Deducem acest fapt din reticența manifestată în fața instanței chiar ele martora nr. 1 care a refuzat succesiv să răspundă unor întrebări legate de modalitatea în care a reușit să scape de filiera inculpaților și să procedeze la recuperarea copilului său, reticență justificată dat fiind nu doar comportamentul adoptat de inculpați pe parcursul întregii perioade 1999-2005, dar și ulterior când au făcut tot posibilul să identifice locația unde se află martora nr. 1 și fiul acesteia. Reținem în acest sens declarația mamei martorei nr. 1 care arată că după ce fiica ei împreună cu nepotul au plecat în Italia, a doua zi seara a fost vizitată de K.l. însoțit de 3 bărbați care au intrat în casă pentru a-l căuta pe minor. De asemenea din declarațiile martorei nr. 1 reținem că de la poliția italiană aceasta a aflat că B.A. a apelat la autoritățile italiene susținând în mod mincinos că este sora sa și că este dispărută, evident în dorința de a afla unde se găsește, pentru a continua să o oblige să practice prostituția în continuare. Martora mai precizează că a aflat acest lucru de la poliția italiană, care cunoștea unde locuiește împreună cu prietenul său italian, iar poliția a întrebat-o dacă are o soră pe numele B.A. deoarece aceasta o caută, martora spunându-le că aceasta nu este sora ei și astfel nu a reușit să o găsească.

Conduita agresivă a inculpatului K.l. (care constituie motivul esențial pentru care martora nr. 1 mia denunțat mai repede autorităților situația în care se află) este dovedită și prin declarațiile făptuitorilor D.L. și K.Z. Primul declară că în momentul de față îi este frică de inculpat, că a acceptat să-i prezinte fete pentru a fi duse de inculpat în străinătate pentru prostituție tocmai pentru că nu a mai rezistat presiunilor la care a fost expus. Cel de-al doilea susține că a fost sunat de inculpat când le ducea pe prostituate la gară pentru a le ajuta să revină în România, inculpatul striga la el, era nervos iar după o săptămână a fost sunat de o persoană care a afirmat că este fratele lui K.l. și i-a adresat amenințări spunându-i că pentru ceea ce a făcut concubina și fiul său aflați în Oradea vor fi înecați în Crișul Repede.

Declarațiile martorei nr. 1 se coroborează cu constatările specialiștilor care au întocmit în cauză cele două rapoarte de expertiză medico-legale mai sus enunțate, acte care confirmă susținerile sale privind actele de agresiune la care au fost supuși atât martora nr. 1 cât și fiul ei minor. În esență din aceste acte medico-legale reținem că în urma expertizării martorei nr. 1 s-a constatat că aceasta prezintă pe corp mai multe cicatrice produse după caz prin acțiunea unui corp înțepător, prin arsură termică posibil cu țigara, prin acțiunea unui corp tăietor înțepător, leziunile de la antebraț și mâna dreaptă având caracter de autoapărare, adică victima a ridicat mâna respectiv palma în fața cuțitului. Specialiștii au apreciat vechimea acestor cicatrici, ca fiind produse în: perioada anilor 1999- 2004. În ceea ce-l privește pe copilul minor al martorei nr. 1 s-a constatat că acesta prezintă cicatrici occipital, paramedian, frontal stânga, leziuni ce pot data din intervalul 1999-2004, leziuni produse prin lovire de/cu un corp dur.

Inculpatul susține că după plecarea martorei nr. 1 în Italia nu a mai aflat nimic despre aceasta. Deși s-a deplasat într-adevăr în Italia, această deplasare nu a avut nici o legătură cu martora nr. 1. Afirmațiile sale sunt vădit nesincere în condițiile în care relatările martorei potrivit cărora în octombrie 2004 inculpatul s-a deplasat în Italia pentru a prelua sumele de bani câștigate de ea și martora nr. 2 (prilej cu care s-au întors în țară) se coroborează cu evidențele Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră din care rezultă că „martora nr. 1" figurează intrată în țară la 08 octombrie 2004, cu autoturismul marca A. cu nr. de înmatriculare BH-xx-xxx, însoțită de inculpatul K.I.

Declarațiile „martorei nr. 1" se coroborează cu declarațiile „martorei nr. 2" care relatează aceleași fapte și împrejurări și se coroborează de asemenea cu evidențele informatizate ale Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră. Din procesele-verbale încheiate rezultă că „martora nr. 1" a ieșit din țară cu im microbuz la 16 ianuarie 2004, a intrat în țară cu un autoturism în 09 februarie 2004, a ieșit din nou în 10 iunie 2004, a reintrat la 03 iulie 2004, iar după 6 zile la data de 09 iulie 2004 a ieșit din țară cu un microbuz A intrat în țară împreună cu inculpatul K.I. cu autoturismul marca A., proprietatea inculpatei B.A.M. în data de 08 octombrie 2004, a ieșit din nou din țară singură la data de 14 octombrie 2004, după care la data de 07 noiembrie 2004, intră în țară cu un autocar, împreună cu „martora nr. 2", iese din nou și revine la 28 noiembrie 2004, iar în 26 ianuarie 2005 „martora nr. 1" a fost dusă din nou în străinătate de către inculpatul K.I., cu autoturismul marca A. cu nr. de înmatriculare BH-xx-xxx, proprietatea inculpatei B.A.M.

Chiar dacă martora nr. 2 nu poate oferi detalii privind persoana pentru care s-a prostituat în Italia și care a beneficiat de sumele obținute de ea, coroborând declarația acesteia cu cea a făptuitorului D.L. rezultă fără putință de tăgadă că acea persoană este K.l. Astfel martora nr. 2 declară că în 2004 D.L. a căutat-o și pretextând că-i mai datorează sume de bani aferente unor cheltuieli de transport pe care le-a suportat în anii anteriori (2000-2002), când aceasta a plecat în Austria pentru a lucra ca și dansatoare, i-a cerut plata acestor sume, în caz contrar, i-a cerut să plece în Italia unde urma să se prostitueze pentru un bărbat. D.L. pe de altă parte confirmă împrejurarea că, constrâns fiind de inculpatul K.l. a acceptat să-i prezinte acestuia una sau două tinere de la care a aflat ulterior că au practicat prostituția în străinătate în folosul inculpatului.

Afirmațiile „martorei nr. 1" se coroborează și cu declarațiile făptuitorului D.L., care și acesta în perioada respectivă era implicat în infracțiuni de trafic de persoane [în prezent condamnat în baza art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, la 3 ani închisoare cu aplic. art. 861 și 862 C. pen.]. Din declarațiile făptuitorului rezultă că îl cunoaște pe inculpatul K.I. și știe că la locuința inculpatului se afla cazată „martora nr. 1" împreună cu copilul ei minor, că tânăra practica prostituția în folosul inculpatului K.I., știe de asemenea că inculpatul o bătea în mod repetat pe „martora nr. 1", a văzut-o bătută, cu ochiul învinețit, făptuitorul declară că atunci când „martora nr. 1" în timp ce practica prostituția în Oradea și îl vedea pe inculpatul K.I. apropiindu-se în mașină, aceasta începea să tremure de frică. Remarcăm faptul că în fața instanței D.L. retractează tocmai acea parte a declarației legată de violențele la care cunoaște că a fost supusă martora nr. 1 pe care de altfel a și văzut-o bătută la ochi. De asemenea susține că acea tânără practica într-adevăr prostituția pentru K.l., dar nu era constrânsă de acesta ci o făcea de bunăvoie. Instanța urmează să înlăture ca nesincere aceste reveniri ale martorului deoarece pe de o parte nu oferă nicio justificare plauzibilă a modificării declarației dată în cursul urmăririi penale, iar pe de altă parte aceste noi susțineri sunt infirmate de celelalte probe administrate în cauză. Considerăm de altfel că există și o explicație a poziției pe care martorul a înțeles să o adopte în fața instanței și anume apreciem că și-a modificat în parte declarația tocmai cu privire la unele aspecte esențiale cauzei (menținându-și însă restul depoziției) de frică, atâta timp cât a fost victima unor violențe fizice și verbale din partea inculpatului, a fost terorizat de către acesta perioadă îndelungată, fiindu-i teamă și în prezent de el.

Declarațiile „martorei nr. 1" se coroborează de asemenea și cu declarația făptuitorului K.Z.L., în prezent deținut în Penitenciarul Oradea, condamnat pentru trafic de persoane, la o pedeapsă de 5, 6 ani cu executare, prin sentința penală nr. 4/P/2008, în Dosar nr. 149/111/2006 a Tribunalului Bihor. Acesta declară că în cursul lunii ianuarie 2004, în timp ce se afla în Italia, a fost sunat de inculpatul K.I., care i-a spus că o va trimite pe „martora nr. 1" și că inculpatul i-a cerut să o cazeze, pe aceasta. Declară că știe că „martora nr. 1" a practicat prostituția, iar banii îi păstra pentru inculpatul K.I., care o trimisese.

Făptuitorul declară de asemenea că în timp ce le însoțea pe tinere să le trimită în țară (atât pe „martora nr. 1", cât și pe victimele sale), deoarece au fost evacuați de proprietarul italian al imobilului, în prezența sa „martora nr. 1" a vorbit la telefon cu inculpatul K.I., căruia i-a spus că se întoarce în țară. Inculpatul a cerut, să vorbească la telefon cu făptuitorul K.Z.L., i-a reproșat acestuia că de ce o ajută pe „martora nr. 1" să vină în țară, în loc să îi caute o altă chirie, că inculpatul era foarte nervos și striga la telefon, iar ulterior făptuitorul declară că a fost sunat de o persoană care a spus că este fratele inculpatului K.I., care l-a amenințat, spunându-i că pentru faptul că nu i-a căutat o altă chirie „martorei nr. 1" și că a dus-o la gară, ajutând-o în acest mod să se întoarcă în țară, îi va îneca în Crișul Repede pe concubina și pe copilul minor al făptuitorului K.Z.L.

Constatăm și în ceea ce-l privește pe acest martor că în fața instanței dă o cu totul o altă conotatie relatărilor făcute în cursul urmăririi penale. Susține că doar a dedus că tânăra trimisă de K.I. (este vorba de martora nr.

1) s-a prostituat pentru acesta și i-a trimis banii acestuia, în timp ce, cu prilejul audierii la urmărire penală a precizat că banii îi erau trimiși de fată inculpatului K.I. în condițiile în care acesta din urmă a trimis-o în Italia. Apreciem că în fața instanței martorul este nesincer în ce privesc aspectele esențiale ce au legătura cu cauza, iar declarația de la urmărire penală reflectă adevărul. Poziția pe care a adoptat-o în fața instanței este justificată în opinia noastră prin aceea că martorul a încercat să evite practic orice legătură a sa cu activitatea infracțională ce face obiectul cauzei.

Această conduită de negare a avut-o de altfel și cu prilejul soluționării Dosarului nr. 6057/111/2009 în care s-a pronunțat sentința penală nr. 182/2010 a Tribunalului Bihor având ca obiect rejudecare după extrădare a cauzei penale 149/111/2006 în care s-a pronunțat sentința penală nr. 4/2000 a Tribunalului Bihor prin care a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 5 ani 6 luni închisoare în regim de detenție pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 12 alin. (1) și (2); art. 13 alin. (1) și (4) din Legea nr. 678/2001, așadar trafic de persoane majore și minore.

Considerăm că este esențial a se puncta aici declarația martorei nr. 1 care arată că în perioada în care s-a prostituat în Montichiari alături de celelalte fete, J. (K.Z.L.) era un intermediar în sensul că acesta lua pașapoartele fetelor, iar apoi toți banii câștigați, bani care evident trebuia să-i dea mai departe lui K.I. La un moment dat, potrivit declarației martorei nr. 1 K. i-a cerut să nu-i mai predea banii lui J. deoarece avea bănuieli că J. fura din bani.

Declarația martorei nr. 1 se coroborează și cu declarațiile martorei nr. 3, chiar dacă acestea nu s-au cunoscut niciodată.

Astfel, declarația „martorei nr. 3" este relevantă sub aspectul împrejurărilor pe care le-a perceput personal, respectiv că în timp ce se afla împreună cu inculpatul la locuința făptuitoarei T.R.A., la sfârșitul lunii martie 2005, l-a auzit pe inculpatul K.I. care se certa și striga prin telefon la o tânără, l-a auzit pe inculpat că acesta o amenința pe tânăra respectivă că îi va omorî copilul „dacă nu îi va face cât mai mulți bani", tânăra respectivă fiind identificată ca fiind „martora nr. 1".

Declarațiile „martorei nr. 1" se coroborează cu cele ale „martorei nr. 3" legat de preocupările făptuitoarei T.R.A. privind întocmirea unor documente false respectiv cu cazierul judiciar al acesteia transmis de autoritățile maghiare prin Punctul Comun de Contact A., din care rezultă că T.R.A. în cursul anilor 2003-2005 a fost condamnată la mai multe pedepse la închisoare cu suspendare pentru săvârșirea unor infracțiuni de trafic de persoane în formă continuată și favorizare a infractorului prin comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri oficiale.

Declarația „martorei nr. 1" se coroborează cu probele existente în Dosarul nr. 74/D/P/2009 (rechizitoriul din 06 iunie 2010 a DIICOT - Serviciul Teritorial Oradea), din care rezultă că învinuitul S.C. în perioada 2003-2006 a săvârșit pe teritoriul Italiei infracțiuni de trafic de persoane, că acesta a fost extrădat în Italia, în baza unui mandat european de arestare emis de autoritățile judiciare italiene, în prezent condamnat definitiv la o pedeapsă de 22 ani închisoare, pe care o execută în Penitenciarul „I.C.R." din localitatea Opera - Milano, pentru săvârșirea infracțiunilor de proxenetism, deținere ilegală de arme și omor, constând în aceea că împreună cu C.G.E. - fost M., fost J. ș.a. (trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 74/D/P/2009), în zona Brescia, având o rețea extinsă de prostituție, în noaptea de 21 din 22 ianuarie 2006, într-un scandal cu clanurile albaneze pentru supremația străzilor, folosind arme tăioase și de foc, au ucis un cetățean albanez și au rănit grav un altul.

„Martora nr. 1" a recunoscut în fotografie și pe numitele Ș.C. și C.D.D. din Constanța, care au fost identificate și audiate în Dosarele nr. 74/D/P/2009 al DIICOT - Serviciul Teritorial Oradea (rechizitoriul din 06 iulie 2010), în care s-a reținut faptul că în cursul lunii aprilie 2004, aceasta a ieșit fraudulos din țară, prin utilizarea unui pașaport fals, precum și în Dosarul nr. 67/D/P/2005 al DIICOT - Serviciul Teritorial Oradea (rechizitoriul din 21 iunie 2007), prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului I.S. + 8 privind săvârșirea infrac. de trafic de persoane și constituirea unui grup infracțional organizat, unde au fost identificate ca practicând prostituția în Italia, zona Brescia.

Declarația „martorei nr. 1" se coroborează cu starea de fapt reținută în ambele dosare de urmărire penală de mai sus.

În cauză la solicitarea inculpaților au fost audiate martorele D.D. - învățătoare, respectiv M.C.E., M.G., F.I. (prietene, vecine sau cunoștințe ale inculpaților), respectiv K.I. - tatăl vitreg al inculpatului, care au învederat faptul că martora nr. 1 și fiul acesteia erau foarte mulțumiți în perioada în care au locuit la inculpați, niciodată nu au constatat că cei doi au fost supuși unor situații conflictuale au fost amenințați sau agresați de inculpați. Martora nr. 1 a plecat de acasă, nu s-a mai interesat de minor, iar acesta din urmă a fost în permanență tratat ca și ceilalți copii ai inculpaților. În plus învățătoarea D.D. afirmă că nimic din comportamentul minorului nu indica faptul că acasă ar fi fost supus unor situații deosebite, ca de exemplu, să fie agresat, maltratat sau lipsit de libertate prin constrângere. De copil se interesa B.A. care îi aducea la școală atât pe el, cât și pe R., fiul inculpatei. De asemenea la dosarul cauzei au fost depuse mai multe fotografii în care sunt surprinși martora nr. 1 și fiul ei, alături de ceilalți membri ai familiei (inculpați și copii acestora), fiind vizionată și o casetă pe care apare filmată o petrecere de familie în aer liber.

Apreciem că nici declarațiile martorelor mai sus enunțate, nici pozele, nici vizionarea casetei nu dovedesc perfecta armonie în care martora nr. 1 și fiul acesteia ar fi trăit alături de ceilalți membrii ai familiei inculpaților. Așa cum s-a arătat mai sus, declarația martorei nr. 1 nu este singulară (pentru a putea fi interpretată ca o eventuală răzbunare din partea acesteia — explicație oferită de ambii inculpați în interogatoriu) ci se coroborează nu doar cu celelalte probe testimoniale (mama martorei nr. 1, martora nr. 2, martora nr. 3, K.Z., D.L.) ci și cu actele medicale ce atestă că atât martora nr. 1 cât și fiul ei au fost victimele unor agresiuni, prezentând cicatrici ce pot data din perioada 1999-2004. Mai mult, deși se susține că, copilul martorei nr. 1 era un copil perfect normal cu rezultate bune la învățătură, fără probleme de integrare, actele emise de autoritățile italiene dovedesc contrariul. În Italia, minorul a fost diagnosticat cu sindrom de stres postraumatric, are des coșmaruri, îi este frică că persoana care l-a ținut închis se va întoarce, are dificultăți la învățătură, are probleme de comportament la școală și halucinații de auz (auzea trecând elicoptere din care trăgea cineva, care nu existau în realitate). Pentru aceste considerente minorul a fost de altfel încadrat în situație de handicap, având stabilit un plan educațional individualizat, cuprinzând un orar deosebit față de ceilalți copii.

Probele mai sus expuse și analizate dovedesc fără nici un dubiu vinovăția inculpaților de a o recruta și caza o durată de 6 ani în perioada 1999-2005 pe „martora nr. 1" și pe copilul minor al acesteia, profitând de situația de vulnerabilitate a acestora, amăgind-o cu rea credință pe „martora nr. 1", inițial cu faptul că ei de fapt doresc doar să o ajute și să scape de violențele cauzatoare de suferințe fizice la care era supusă martora de către fiul concubinului mamei acesteia, după care amenințând-o că îl vor chema pe fostul agresor ca să o bată, cunoscând că martorei îi era foarte frică de acesta, precum și fapta ulterioară a inculpaților de a o constrânge prin amenințări, violențe repetate și loviri aplicate de inculpați atât „martorei nr. 1", cât și copilului minor al acesteia, în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituție.

Aceleași probe dovedesc fapta inculpaților care în perioada 1999 - aprilie 2005, profitând de minoritatea „copilului minor al martorei nr. 1" (născut în anul 1995), l-au lipsit pe acesta de posibilitatea de a se deplasa și acționa în conformitate cu propria sa voință sau cu voința mamei sale, amăgindu-l că mama sa le datorează o sumă mare de bani, l-au lovit și amenințat, l-au supus unor suferințe fizice și psihice, care au periclitat dezvoltarea sa ulterioară, faptă săvârșită cu intenție în scopul de a o obliga pe „martora nr. 1" la practicarea prostituției.

Coroborând declarațiile martorei nr. 2 cu declarațiile martorului D.L., respectiv ale martorei nr. 1 apreciem dovedită vinovăția inculpatului K.I. care în vara anului 2004 l-a obligat prin amenințări pe făptuitorul D.L. să o inducă în eroare pe „martora nr. 2", pe care după ce a recrutat-o în acest mod, inculpatul a trimis-o în Italia la „martora nr. 1", în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituției, unde odată ajunsă a practicat prostituția în folosul inculpatului o perioadă de 3 luni.

Coroborând declarațiile martorei nr. 3 cu declarațiile martorei S.N.I. (citită în instanță dată fiind imposibilitatea audierii acesteia) apreciem dovedită vinovăția inculpatului de a le recruta prin fraudă și înșelăciune pe acestea în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituției.

Având în vedere că infracțiunile de trafic de persoane comise de inculpatul K.I. au fost săvârșite asupra mai multor subiecți pasivi în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, activitatea sa infracțională se circumscrie infracțiunii unice de trafic de persoane în formă continuată, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Cu privire la infracțiunea de uz de fals reținută în sarcina inculpatului K.l., instanța constată că declarația martorei nr. 1 se coroborează cu aspectele reținute în procesul verbal de constatare întocmit în data de 25 februarie 2007, din care rezultă că în jurul orei 07;00 solicitați să vină la fața locului urmare a unui eveniment rutier, lucrătorii de poliție au identificat conducătorul auto vinovat de producerea tamponării ca fiind K.l., persoană care a prezentat buletinul de identitate și permisul de conducere. Potrivit înscrisului aflat la dosar, permisul respectiv figura ca fiind emis de autoritățile din Ungaria, înscris aflat în copie la dosar, din care rezultă că ar fi fost emis la data de 12 iulie 1994, cu valabilitate până la data de 12 iulie 2009.

În cauză Serviciul Poliției Rutiere Bihor s-a adresat părții ungare pentru a se verifica autenticitatea acestui înscris, iar din adresa din 12 august 2009 rezultă că, potrivit bazelor de date ale acestor autorități, pe numele inculpatului apare ca fiind eliberat în mod legal un permis de conducere, abia la data de 18 mai 2009 cu valabilitate până la data de 18 mai 2019.

În legătură cu infracțiunea de uz de fals inculpatul recunoaște în cursul urmării penale că este posesor al unui permis de conducere maghiar pe care l-a obținut în Budapesta în cursul anului 2009 și că înainte de obținerea acestui permis maghiar el nu a posedat nici un permis de conducere. În fața instanței de judecată confirmă faptul că în noaptea de 24 din 25 februarie 2007 a prezentat un permis de conducere eliberat de autoritățile maghiare despre care însă nu avea cunoștință că este fals, fiind pe deplin încredințai că l-a obținut în condiții legale.

Remarcăm, vis a vis de declarațiile inculpatului inconsecvența sa în legătură cu deținerea în mod legal a unui permis de conducere eliberat de autoritățile maghiare, comunicarea ce parvine de la acest autorități, constituind proba esențială ce atestă faptul că permisul de conducere pe care l-a arătat lucrătorilor de poliție în dimineața zilei de 25 mai 2007 era fals, atâta timp cât este deținătorul legal al unui permis de conducere abia din 18 mai 2009.

Față de cele de mai sus, concluzionăm ca fiind dovedită fapta inculpatului care în dimineața zilei de 25 februarie 2007, în urma implicării sale într-un eveniment rutier, conducând sub influența alcoolului a prezentat permisul de conducere, aparent eliberat de autoritățile maghiare, cunoscând că este fals.

Sub aspectul infracțiunii de spălare de bani reținută în actul de sesizare instanța retine următoarele:

Din procesul-verbal încheiat la 11 noiembrie 2010, rezultă că inculpatul K.I. a achiziționat la data de 01 iulie 2002, un imobil situat în Oradea, str. P.C., cu o valoare de impozitare de 104.179 RON, pe care i-a vândut în data de 22 iunie 2007, iar la data de 15 aprilie 2008, inculpatul a achiziționat apartamentul situat în Oradea sțr. L.V., unde ambii inculpați și-au stabilit domiciliul.

Din adresa din 14 octombrie 2010 a Direcției Economice din cadrul Primăriei mun. Oradea, rezultă că inculpatul K.I., figurează în baza de date cu o clădire proprietate privată, situată în Oradea str. L.V., cu o valoare impozabilă de 119.570 RON.

Aceste aspecte rezultă și din cele 2 contracte de vânzare-cumpărare autentificate sub din 22 iunie 2007, la biroul notarului public P.A.F. și din 15 aprilie 2008 autentificat la biroul notarului public M.G.

Din adresa din 14 noiembrie 2010 a Direcției Economice din cadrul Primăriei Oradea, rezultă că inculpata B.A. figurează în baza de date ca fiind proprietara unui autoturism marca A. dobândit în anul 2004.

Audiat fiind în cursul urmăririi penale cu privire la cele două imobile mai sus enunțate respectiv autoturismul A., inculpatul declară că în anul 2000 sau 2001 a cumpărat apartamentul cu două camere situat în Oradea, str. P.C., cu suma de 8000 dolari S.U.A. L-a vândut după 4-5 ani de la cumpărare cu 55.000 euro, bani cu care, în urmă cu 2 ani și-a cumpărat apartamentul situat în Oradea, str. L.V. pe care îl ocupă și în prezent. Cât privește autoturismul, acesta a fost cumpărat de el și concubina sa în 2004 cu aprox. 13.000 euro. Toți banii pe care i-au investit în cumpărarea apartamentului și mașină proveneau din banii pe care i-au câștigat din activitățile comerciale pe care le-a desfășurat la o tarabă închiriată în Budapesta, în plus l-au ajutat mama care lucra ca infirmieră la un spital din Budapesta și tatăl care era mic meseriaș în Cartierul V. din Oradea: Spre deosebire de inculpat, coinculpata B.A. declară că a cumpărat autoturismul A. doar cu banii primiți de la tatăl ei în urma vânzării unui imobil și împărțirii prețului între cele 3 fiice între care și ea. Inculpata precizează totodată că, concubinul său K.I. nu a ajutat-o cu nicio sumă de bani la achiziționarea acestui autoturism.

În fața instanței inculpatul K.I. declară că în 1990 mama sa i-a lăsat un apartament situat pe str. A. pe care l-a vândut în anul 1991, fără a putea preciza prețul obținut, specificând însă că banii i-au rămas lui în integralitate. În privința apartamentului situat pe str. P.C. declară că l-a cumpărat cu aproximativ 8000- 8600 dolari SUA, la cumpărarea acestuia fiind substanțial ajutat de tatăl său care a plătit 3000-4000 dolari, restul i-a pus el. Ulterior a vândut acest apartament, iar prețul obținut a fost suficient pentru cumpărarea apartamentului situat în strada L.V. unde locuiește și în prezent.

În fața instanței inculpata B.A. declară că în perioada 2001-2002 tatăl ei a vândut o casă iar prețul obținut l-a împărțit ei și surorilor sale, inculpatei revenindu-i 13.000-14.000 euro, sumă cu care a cumpărat autoturismul A. Mai precizează că în intervalul 1999-2004 concubinul ei avea un butic în Budapesta, ambii ocupându-se cu acte de comerț, inclusiv vânzarea de produse la piața de vechituri. Apartamentul, situat pe str. P.C. a fost cumpărat cu 8000 dolari SUA din care 4000 îi aveau strânși din activitatea de comerț, iar diferența le-a dat-o tatăl inculpatului K.I.

Raportat la conținutul declarațiilor inculpaților date în cursul urmării penale remarcăm faptul că acestea se contrazic esențial cu privire la proveniența banilor utilizați la achiziționarea autoturismului A. Astfel, inculpatul K.I. susține că au folosit economiile lor personale fiind ajutați și de mama respectiv tatăl său, în timp ce coinculpata arată că, concubinul ei nu a contribuit cu nicio sumă, vehiculul a fost cumpărat cu bani proveniți de la tatăl ei.

Din declarația martorei nr. 1 dată în cursul urmăririi penale și menținută în fața instanței rezultă că în întreaga perioadă 1999-2005, cei doi inculpați au beneficiat de sume de aproximativ 150.000 de euro, obținuți de aceasta din practicarea prostituției, iar „martora nr. 2" apreciază suma obținută de ea de aproximativ 3.000 de euro. Potrivit relatărilor martorei nr. 1 în întreaga perioadă mai sus enunțată inculpații nu au avut nici un loc de muncă, iar din banii luați de la aceasta ca urmare a obligării la practicarea prostituției inculpații au achiziționat cele două apartamente situate în Oradea și o mașină, asta în condițiile în care în cursul anului 1999 când a determinat-o să practice prostituția în folosul lor, nu aveau nici autoturism și nici locuință.

Susținerile martorei sunt confirmate de adresa din 01 octombrie 20010 a Administrației Finanțelor Publice a mun. Oradea, din care rezultă că în perioada 2000-2010, inculpatul K.I. figurează cu venituri din salarii doar pe anul 2008, cu suma de 406 RON și pe anul 2009 în sumă de 1008 RON, în ceilalți ani aferenți perioadei, acesta nu figurează cu venituri impozabile, iar inculpatul B.A.M. nu figurează cu venituri impozabile în perioada 2000-2010.

Deșii inculpații au susținut în instanță că apartamentul situat pe str. P.C. a fost cumpărat din bani proveniți pe de o parte din economii personale, iar pe de altă parte de la tatăl natural al inculpatului K.I. (este vorba de 3000-4000 dolari SUA) aceste împrejurări nu au fost dovedite cu înscrisuri sau probe testimoniale). Martorul K.J. (tatăl vitreg al inculpatului) dă vagi relații cu privire la faptul că inculpatul ar avea un butic în Budapesta, fără alte precizări privind câștigul obținut, astfel că, în lipsa unor înscrisuri care să susțină aceste afirmații, apreciem că depoziția sa nu are nici o valoare probatorie.

În privința autoturismului A., ce figurează pe numele inculpatei B.A. în cauză a fost audiat tatăl acesteia – B.I. care susține că a vândut două imobile și toți banii obținuți din vânzare, i-a împărțit celor 3 fiice printre care și inculpata căreia i-a revenit 10.000-11.000 euro, bani pe care martorul cunoaște că au fost folosiți de aceasta pentru a-și cumpăra autoturismul în cursul anului 2003. În acest sens la dosarul cauzei au fost depuse contractul de vânzare-cumpărare datat 14 iulie 2000 ce atestă vânzarea unui imobil cu suma de 80.000 RON, respectiv contractul de vânzare-cumpărare datat 28 noiembrie 2001 ce atestă vânzarea unui al doilea imobil cu suma de 40.000 RON.

Remarcăm faptul că actele de vânzare-cumpărare ale celor două imobile sunt datate 2000 respectiv 2001, iar martorul B.I. declară că nu poate estima intervalul de timp scurs dintre vânzarea imobilelor și achiziționarea autoturismului. Acest autoturism a fost cumpărat la 4 respectiv 3 ani raportat, la data încheierii celor două contracte, mai mult inculpații au dat declarații contradictorii privind proveniența banilor utilizați la achiziționarea autoturismului. În acest împrejurări instanța consideră că declarația martorului B.I. audiat numai în fața de cercetare judecătorească este evident una pro causa și raportat la intervalul de timp scurs între vânzarea celor două imobile și cumpărarea autoturismului apreciem că în cauză inculpata nu a făcut dovada achiziționării bunului cu banii pe care i-ar fi primit de la tatăl ei.

Față de ce cele ce preced considerăm că probatoriul administrat în cauză dovedește fapta inculpaților care au utilizat banii obținuți din exploatarea sexuală a martorei nr. 1 (respectiv inculpatul K.I. banii obținuți din exploatarea martorei nr. 2) achiziționând inițial apartamentul de pe str. P.C. pe care apoi l-au vândut, achiziționându-l pe cel de pe strada L.V. unde locuiesc în prezent (al cărui proprietar figurează inculpatul), respectiv un autoturism A. al cărui proprietar figurează inculpata.

Nu împărtășim punctul de vedere exprimat în dosarul penal nr. 3615/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (anexată concluziilor scrise) conform căreia subiectul activ al infracțiunii de spălare de bani este întotdeauna altul decât subiectul activ al primei infracțiunii din care provin banii ori bunurile respective.

Deși este adevărat că formulările din Legea nr. 656/2002 nu sunt suficient de clare, chiar și așa se poate desprinde concluzia că legea nu exclude pe autorul infracțiunii principale de la calitatea de autor și al infracțiunii de spălare a banilor. Sintagma „cunoscând că bunurile provin din săvârșirea de infracțiuni" poate fi interpretată și în legătură cu poziția psihică a autorului infracțiunii principale; acesta nu va putea fi autor al infracțiunii, nici principală, nici secundară, dacă s-ar afla în eroare de fapt asupra caracterului penal al faptei săvârșite. De altfel cel mai frecvent autorul infracțiunii principale se ocupă de ascunderea, de reciclarea produselor obținute prin infracțiune. Numai în cazuri mai complexe recurge la persoane intermediare.

De altfel, în sens contrar celor reținute în decizia nr. 3615/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-au pronunțat soluții de speță mult mai recente - decizia nr. 1578/2009 din 29 aprilie 2009 pronunțată în Dosar nr. 8145/30/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit căreia inculpatul a fost condamnat printre altele pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 13 din Legea nr. 678/2011 în concurs cu art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002, respectiv decizia nr. 4072/2008 pronunțată în ședința publică din 09 decembrie 2008 în Dosarul nr. 1989/42/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție potrivit căreia inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 12 din Legea nr. 678/2001 în concurs cu art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002.

Pornind de la conținutul constitutiv al acestei infracțiuni, așa cum aceasta este reglementată prin art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002, constituie infracțiunea de spălare de bani fapta de a dobândi, deține sau de a folosi bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârșirea de infracțiuni.

Este evident în raport cu acest conținut constitutiv că, pentru existența infracțiunii, din punctul de vedere al laturii obiective, se cer a fi îndeplinite două cerințe și anume: să existe activitatea de dobândire, de deținere sau folosire de bunuri și a doua condiție, să cunoască faptul că provin din săvârșirea de infracțiuni.

În speță, se constată că aceste condiții sunt realizate cumulativ, deoarece inculpații în calitate de concubini, care locuiau și se gospodăreau împreună au cunoscut că apartamentele și autoturismul provin din banii obținuți în principal de „martora nr. 1", din prostituție cât și din valorificarea reciprocă a banilor obținuți de celălalt concubin din comiterea infracțiunii de trafic de persoane, infracțiune concepută și realizată împreună prin acte materiale comune sau separate.

Nu se poate discuta despre o suprapunere între obiectul material sau scopul urmărit de inculpați atâta timp, cât în cazul infracțiunilor de trafic de persoane inculpații au urmărit obținerea unor foloase materiale prin constrângere la exploatarea sexuală, iar prin infracțiunea prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 se urmărește în primul rând și obligatoriu spălarea de bani și poate subsecvent, dar nu obligatoriu și obținerea pentru sine sau pentru altul a unui folos material.

Față de cele de mai sus apreciem dovedită fapta inculpaților K.I. și B.A.M. de a dobândi primul un apartament situat în Oradea, pe care ulterior l-a înstrăinat, iar din banii rezultați a achiziționat apartamentul situat în Oradea str. L.V. (fost Z.R.), unde cei doi inculpați și-au stabilit domiciliul, iar inculpata B.A. a achiziționat autoturismul A., cunoscând amândoi că banii au fost obținuți din practicarea prostituției de către victime, în principal de către „martora nr. 1", disimulând caracterul ilicit al a banilor prin transformarea lor în alte bunuri (apartament și autoturism), faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de spălare de bani, prev. de art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, astfel cum a fost modificată și completată prin O.U.G. nr. 53/2008.

Veridicitatea afirmațiilor martorei nr. 1 (cu privire la care inculpații au declarat constant că dorește să se răzbune, asta în condițiile în care a trăit cu inculpatul K.I. și nu a acceptat niciodată ideea împăcării acestuia cu B.A.) este încă o dată probată în cauză prin activitățile infracționale pe care inculpații le-au desfășurat pe teritoriul Italiei.

La ultimul termen de judecată au fost depuse cazierele inculpaților emise de autoritățile italiene. Este adevărat că din cazierul inculpatei rezultă că față de aceasta nu a fost pronunțată o hotărâre de condamnare. Cu toate acestea considerăm nu lipsite de relevanță conținutul adreselor I.G.P.R.-Centrul de Cooperare Internațională, aflate atât la dosarul de u.p. cât și la dosarul instanței. Astfel, din adresa din 03 decembrie 2010, rezultă că în baza de date a autorităților italiene inculpata B.A. este cunoscută cu antecedente penale în Italia, respectiv pentru prostituție, imigrație clandestină (01 ianuarie 2007), identitate falsă (04 septembrie 2006). Din aceeași adresă rezultă că din data de 16 noiembrie 2010 B.A. este cunoscută de către autoritățile italiene sub numele de D.L. Reținem că martora nr. 1 a declarat că a fost instruită de inculpat să utilizeze pe teritoriul Italiei numele fals de D.I. Conținutul acestei comunicări este confirmat și de adresa din 18 noiembrie 2011 din care rezultă că inculpata este un subiect cunoscut în Italia, unde a fost de mai multe ori identificată cu ocazia unor controale de poliție și în special: la 01 septembrie 2006, a fost arestată pentru imigrație ilegală, ultraj la adresa unui funcționar și atestarea falsă a identității, ulterior la 04 deptembrie 2006, fiindu-i emis de către chestorul provinciei Pescara, (regiunea Abruzzo) un ordin de părăsire a teritoriului național italian. Ordinul a fost revocat la 01 ianuarie 2007, întrucât măsura nu mai era aplicabilă cetățenilor unui stat care a intrat în U.E.; la 28 octombrie 2006 a fost semnalată de către brigada mobilă din cadrul chesturii din Brescia (provincia Brescia/regiunea Lombardia) pentru activitatea de prostituție, fiind denunțată potrivit art. 3 din 1.75/1958; ultimul control la care a fost supusă datează din 13 aprilie 2011, ca fiind efectuat de personalul comisariatului de poliție din Senigalia (provincia Ancona/ regiunea Marche), ocazie cu care a fost găsită în compania cetățeanului albanez Z.E., care are numeroase antecedente penale.

Remarcăm de asemenea faptul că, inculpata (alături de inculpat K.I.) a făcut obiectul cercetărilor de către S.M. din Brescia în aprilie 2005, când au fost cercetați în legătură cu sesizarea penală formulată de martora nr. 1.

Apreciem că, cele mai sus expuse dovedesc încă o dată că inculpata a făcut obiectul cercetărilor penale pe teritoriul Italiei (prostituție, imigrație clandestină, identitate falsă). Relevant este și conținutul sentinței nr. 2519 din 04 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Brescia (depusă în termenul de pronunțare alăturat concluziilor scrise formulate de apărătorii inculpaților). Din lecturarea acesteia reținem că, în cauză obiectul cercetărilor l-au făcut ambii inculpați și cu toate că doar inculpatul K.I. a fost găsit vinovat, in considerente se subliniază interesul deosebit pe care B.A. l-a manifestat față de situația martorei nr. 1, făcând eforturi de a afla locul unde aceasta se găsește. La pagina 3 din traducerea legalizată, atașată la concluziile scrise constatăm că în fapt se reține că, în cursul anchetelor s-au primit două scrisori recomandate: prima, adresată carabinierilor din Brescioa, în care un anume avocat Fl.C., cu birou în Milano, pentru B.A.M., a trimis două fotografii ale doamnei S.E.E. (este vorba de martora nr. 1), evocând conversații telefonice care avuseseră loc anterior și anunțând dispariția femeii (indicată ca fiind sora doamnei B.); a doua primită de carabinierii din Mazzano, prin același avocat F.C., înainta denunțarea dispariției cetațenei românce B.A., indicând-o pe aceasta ca soră a doamnei S.E.E. În această scrisoare, expeditorul oferea ultima adresă de domiciliu a doamnei S., (hotel M. din Molineto din Mazzano) și datele de telefonie mobilă ale femeii, specificând că aceasta din urmă se prostitua și indicându-l pe un anume domn, A.S., cetățean albanez, ca subiect asupra căruia trebuiau să se concentreze cercetările. În urma verificărilor efectuate de polițiști, acest domn avocat F.C., s-a dovedit a fi un profesionist inexistent.

Concluzionând asupra celor două înscrisuri, judecătorul remarcă interesul anormal al doameni B. față de partea vătămată și consideră că aceasta este „legată" de acuzatul K.I., dacă se ia în considerare faptul, că, K. a fost supus arestului pentru exploatarea în Italia a doamnei B., iar aceasta din urmă a fost reținută în arest în același context.

Aspectele reținute în hotărârea pronunțată de statul străin, confirmă încă o dată caracterul sincer al conținutului declarației martorei nr. 1, care constant a relatat faptul că în perioada în care se afla deja sub protecția autorităților, inculpata B.A. a apelat ia poliție italiană, a susținut în mod mincinos că este soră cu martora nr. 1, declarând-o dispărută, solicitând a se depune eforturi pentru a afla locul unde se găsește.

În ceea ce-l privește pe inculpat K.l., deși acesta susține în interogatoriu că a fost arestat pe teritoriul Italiei, fără a avea însă nicio legătură cu martora nr. 1 susținerile sale sunt contrazise de comunicarea din 01 decembrie 2010 a Punctului de Contact Oradea din cadrul I.G.P.F., din care rezultă că numitul K.I. a fost arestat de către autoritățile de poliție italiene pentru favorizarea prostituției la data de 28 octombrie 2006, eliberat la 27 noiembrie 2006 sub supraveghere judiciară, iar din Nota din 13 aprilie 2007 a Consulatului General a României la Milano, rezultă că inculpatul a fost cercetat de către S.M. din cadrul Chesturii din Brescia în cursul lunii aprilie 2005, victima acestora a fost identificată de poliția italiană în persoana „martorei nr. 1”. În plus din adresa din 18 noiembrie 2011 al I.G.P.R. Centrul de Cooperare Polițienească Internațională, instanța reține că față de acesta s-a pronunțat o hotărâre de condamnare de către tribunalul din Brescia la data de 04 iunie 2009, pentru favorizarea intrării clandestine și complicitate la exploatarea prostituției. Față de conținutul acestei adrese, apărătorii aleși ai inculpatului au solicitat și li s-au acordat două termene de judecată pentru a face demersurile necesare pentru a intra în posesia acestor sentințe. întrucât nu s-au conformat în cadrul celor două termene de judecată acordate, cauza a fost dezbătură pe fond la data de 05 aprilie 2012.

Cu prilejul formulării și depunerii concluziilor scrise, apărătorii aleși au anexat și documentul respectiv, pentru a evidenția faptul că, hotărârea de condamnare este pronunțată în legătură cu activitatea infracțională desfășurată pe teritoriul Italiei, de inculpat K.l., vis-a-vis de exploatarea sexuală a martorei nr. 1, posibil și a martorei nr. 2 din prezenta cauză. Față de considerentele hotărârii de condamnare depusă de apărătorii aleși, se solicită să se constatate că inculpatul nu poate fi condamnat de două ori pentru aceeași faptă reținută ca fiind desfășurată pe teritoriul Italiei. Se invocă art. 4 al Protocolului nr. 7/1984 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, principiu potrivit căruia „nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit penal de către jurisdicțiile aceluiași stat, pentru săvârșirea infracțiunii pentru care a fost deja achitat, sau condamnat printr-o hotărâre definitivă, conform legii și procedurii penale ale acestui stat. Evident acest principiu nu este incident în cauză, atâta timp cât se face vorbire în enunț de jurisdicțiile aceluiași stat, ori în speță inculpatul a făcut obiectul unei judecăți penale în Italia, iar prezentul dosar este judecat de o instanță din România, nemaivorbind de faptul că în prezenta cauză, infracțiunea de trafic de persoane vizează teritoriul României și teritoriul Italiei, iar pe teritoriul Italiei, vizează exploatarea a trei victime.

Inculpatul nu a depus în timpul cercetării judecătorești hotărârea de condamnare mai sus enunțată (deși s-au acordat două termene în acest sens) și nici nu a uzat de dispozițiile art. 131 ale Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, articol ce reglementează recunoașterea pe teritoriul României a unei hotărâri penale străine, recunoaștere ce se poate face pe cale principală sau incidentală, doar în urma sesizării formulată de procuror sau condamnat.

Prin urmare, atâta vreme cât această hotărâre nu a fost recunoscută de autoritățile judiciare din România, nu poate fi invocat nici principiul ce reglementează dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori, nici principiul autorității de lucru judecat. Oricum, starea de fapt expusă în hotărârea de condamnare pronunțată pe teritoriul Italiei, cuprinde doar o mică parte a activității infracționale ce face obiectul cauzei, inculpatul fiind învinuit de infracțiunea de trafic de persoane, desfășurată atât pe teritoriul României, cât și a Italiei, având ca subiect pasiv 4 victime, infracțiune căreia i se alătură alte 3 infracțiuni.

În actul de sesizare al instanței se reține că inculpatul K.I. ar fi săvârșit faptele de trafic de persoane și lipsire de libertate în stare de recidivă postexecutorie, fiind condamnat prin sentința penală nr. 3028/1997 a Judecătoriei Oradea în Dosarul nr. 2274/1995 la o pedeapsă rezultantă de 1 an și 3 luni închisoare, încarcerat la 18 ianuarie 1995, eliberat condiționat la 04 iulie 1995 cu un rest rămas neexecutat de 222 zile.

Prin decizia penală nr. 13/R din 12 ianuarie 2009, Tribunalul Bihor a admis recursul condamnatului K.l., a casat sentința penală nr. 1217 din 30 octombrie 2008 a Judecătoriei Oradea și a dispus admiterea cererii de reabilitare judecătorească formulată de acesta de sub efectul pedepselor de 1 an 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1441/1991 a Judecătoriei Oradea respectiv 1 an 1 lună închisoare aplicată prin sentința penală nr. 3028/1997 a Judecătoriei Oradea.

Potrivit art. 38 C. pen. la stabilirea stării de recidivă nu se ține seama de condamnările pentru care a intervenit reabilitarea. În aceste condiții instanța consideră că atât timp cât s-a pronunțat o hotărâre prin care s-a dispus reabilitarea judecătorească a inculpatului K.l., condamnarea anterioară nu mai atrage starea de recidivă prev. de art. 37 lit. b) C. pen. indicată în actul de sesizare al instanței la încadrarea juridică dată faptelor de trafic de persoane în formă continuată și lipsire de libertate în mod ilegal. Ca urmare instanța va proceda la schimbarea încadrării juridice în sensul înlăturării art. 37 lit. b) C. pen., schimbare pusă în discuția părților la termenul de judecată din 05 aprilie 2012.

Față de cele de mai sus, instanța de fond a dispus conform dispozitivului.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel inculpații K.l. și B.A.M. solicitând desființarea hotărârii atacate în sensul de a se dispune achitarea inculpaților conform art. 11 pct. 2 lit. a) a raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Prin decizia penală nr. 35/A din 28 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a respins cererea formulată de I.P.J. Bihor - Serviciul Cazier Judiciar, Statistică și Evidențe Operative, însușită de către D.I.I.C.O.T. Oradea ca neîntemeiată.

În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. s-au respins ca nefondate apelurile penale declarate de inculpații K.l. și B.A.M., împotriva sentinței penale nr. 84 din 26 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.

Au fost obligați apelanții să plătească în favoarea statului suma de câte 300 RON, cheltuieli judiciare în apel.

Examinând sentința apelată, prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, conform prevederilor art. 371 alin. (2) și art. 378 alin. (2) C. proc. pen., instanța de apel a constatat că aceasta este legală și temeinică, iar apelurile formulate de inculpați sunt neîntemeiate și, în consecință, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. urmează să fie respinse.

S-a arătat că din actele și lucrările aflate la dosar rezultă în fapt că, la data de 26 februarie 2007, lucrători din cadrul BCCO Oradea s-au sesizat din oficiu despre faptul că inculpatul K.I. în perioada 1999-2005, a racolat mai multe tinere pe care prin violență și amenințare le-a supus exploatării sexuale prin obligare la practicarea prostituției atât pe teritoriul României, cât și pe teritoriul Italiei.

Pe parcursul efectuării cercetărilor au fost identificate trei astfel de tinere care au solicitat protecție prin atribuirea unei alte identități, astfel potrivit art. 861 C. proc. pen., le-au fost atribuite identitățile de: „Martora nr. 1", „Martora nr. 2" și „Martora nr. 3". Deoarece în cauză s-a impus audierea mamei naturale a „Martorei nr. 1", acesteia i-a fost atribuită identitatea protejată de „Mama Martorei nr. 1" și de asemenea în cauză s-a impus examinarea medico-legală a copilului minor al „Martorei nr. 1", pentru a fi evidențiate pe corpul acestuia leziunile produse prin violențe de către cei doi inculpați, acestuia, i-a fost atribuită identitatea de: „Copilul minor al martorei nr. 1".

I. S-a reținut că în cursul anului 1999 „Martora nr. 1" locuia împreună cu fiul său minor și mama într-un imobil situat în Oradea. Fiul concubinului mamei sale, în urma eliberării din penitenciar venea în mod repetat la locuința respectivă prilej cu care, aflat în stare de ebrietate o agresa atât pe martora nr. 1, cât și pe mama acesteia. Fiul concubinei mamei martorei nr. 1 era prieten cu inculpatul K.l. în contextul în care se cunoscuseră în penitenciar, iar martora nr. 1 a aflat că primul enunțat a vândut-o inculpatului K.l. pentru suma de 1.000.000 ROL. În aceste împrejurări martora nr. 1 a fost predată inculpatului K.I. și concubinei acestuia în persoana inculpatei B.A.M., care au cazat-o la locuința lor din Oradea și au obligat-o să practice prostituția în zona Grădinii Zoologice din Oradea, amenințând-o că dacă refuză o vor da din nou pe mâna fiului violent al concubinului mamei, cunoscând că tinerei îi era foarte frică de acesta.

După câteva zile, profitând de faptul că „martora nr. 1" era îngrijorată că fiul său minor, în vârstă de 4 ani, a rămas cu „mama martorei nr. 1", unde era expus violențelor, cei doi inculpați au convins-o pe aceasta și s-au deplasat împreună la domiciliul mamei martorei, de unde l-au luat pe „copil minor al martorei nr. 1" și l-au adus să locuiască împreună cu mama „martora nr. 1" la locuința inculpaților. În realitate cei doi inculpați urmăreau ca prin cazarea minorului să o constrângă pe „martora nr. 1" să practice prostituția în folosul lor, în condițiile în care nici unul din inculpați nu aveau nici o altă sursă de venit.

Este de menționat că împreună cu inculpații locuiau și cei doi copii minori ai inculpaților, fiecare minor provenind din alte relații ale inculpaților, copii fiind de vârste apropiate cu „copilul minor al martorei nr. 1".

Ulterior „martora nr. 1" la data respectivă în vârstă de 20 de ani, a început să practice prostituția în Oradea amenințată fiind de inculpații K.I. și B.A., inițial amenințările așa cum s-a arătat constau în chemarea fiului concubinului mamei, iar ulterior „martora nr. 1" a fost constrânsă să practice prostituția până în anul 2005 prin violențe, loviri și amenințări aplicate atât martorei cât și copilului ei minor de către ambii inculpați.

Astfel, ambii inculpați au trimis-o pe „martora nr. 1" în fiecare seară în zona Grădinii Zoologice, impunându-i acesteia să nu vină acasă până când nu câștigă din practicarea prostituției inițial o sumă minimă de 500.000 ROL. La scurt timp inculpații au aflat că alte tinere care practicau prostituția în aceeași zonă câștigă sume mai mari și i-au impus „martorei nr. 1" să nu vină acasă fără 1.500.000 ROL și ulterior fără 3.000.000 ROL/noapte, toate sumele de bani „martora nr. 1" trebuia sale predea inculpaților.

S-a reținut că datorită faptului că „martora nr. 1" a constatat că cei doi inculpați îi aplică rele tratamente copilului ei minor, atât în prezența cât și în absența sa, că amândoi îl pedepseau înfometându-l, strigând la el și reproșându-i că mama lui nu a câștigat sume de bani suficiente pentru a-i cumpăra de mâncare, „martora nr. 1" le-a spus inculpaților că își ia copilul și pleacă de la locuința lor, împrejurări în care inculpatul K.I. a bătut-o foarte tare pe „martora nr. 1", folosind un cablu, a amenințat-o că îi taie gâtul atât ei cât și fiului său minor, a ars-o pe corp cu țigara aprinsă, i-a înfipt în umărul stâng o șurubelniță.

S-a arătat că în întreaga perioada 1999-februarie 2005, amândoi inculpații și-au format un obicei din a o bate invocând diferite motive, de multe ori în prezența minorului, pentru a-i înfrânge voința și a o obliga la practicarea prostituției. A existat o împrejurare când inculpatul a intenționat să înfigă un cuțit în „copilul minor al martorei nr. 1", martora declară că și-a întins mâna dreaptă ca să-l protejeze, iar inculpatul a tăiat-o cu cuțitul pe antebrațul drept, în alte împrejurări a tăiat-o cu cuțitul în palma dreaptă.

Toate aceste violențe au fost de natură să inducă victimei o puternică teamă și a fost astfel constrânsă moral și fizic să continue să fie o sursă de venit pentru inculpați prin practicarea prostituției, inițial pe raza mun. Oradea. În această perioadă, într-o noapte a fost dusă de către un pretins client cu mașina într-o pădure din apropierea stațiunii Băile Felix, unde a fost violată de 7 persoane, i-a spus inculpatului K.I. că îi este teamă sa mai practice prostituția și i-a cerut acestuia să o protejeze însoțind-o pe timp de noapte, însă inculpatul nu a fost de acord, i-a spus să se protejeze singură, nu a lăsat-o să reclame violul la organele de poliție pentru a nu i se descoperi activitățile infracționale și a bătut-o pe „martora nr, 1".

În condițiile mai sus expuse, martora a practicat prostituția în România în perioada 1999-2004.

În cursul anului 2000, inculpatul K.I. i-a spus „Martorei nr. 1" că intenționează să o transporte în Spania, în vederea practicării prostituției, spunându-i că deja a învățat „meserie" și va câștiga mai mulți bani, a însoțit-o la serviciul pașapoarte, a achitat toate taxele necesare în vederea obținerii unui pașaport turistic pentru martoră, însă ulterior i-a spus că s-a certat cu prietenii săi din Spania.

Ulterior inculpatul K.I. a decis să o trimită în Italia, context în care în cursul lunii ianuarie 2004, cu un microbuz, inculpatul a trimis-o pe „martora nr. 1" singură până în Budapesta, unde aceasta a fost așteptată de către sora inculpatului - cetățean maghiar, care la rândul ei a condus-o la un autocar cu destinația Brescia - Italia, unde a fost așteptată de făptuitorul K.Z.L. Acesta din urmă la data respectivă coordona o rețea de prostituție pe teritoriul Italiei, fapte pentru care a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 78/D/P/2005 din 21 decembrie 2005 al DIICOT - Biroul Teritorial Bihor, în prezent aflat în Penitenciarul Oradea în executarea unei pedepse de 5, 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane.

Cunoscând firea violentă a celor doi inculpați, inițial „Martora nr. 1" s-a opus plecării în străinătate, fiindu-i teamă să îl lase pe minor singur cu aceștia. Inculpatul K.I. i-a spus că dacă nu acceptă să plece îi va tăia copilului ei nasul și urechile și o va obliga să le mănânce în fața lui".

Tot în aceste împrejurări inculpata B.A. l-a lovit pe minor peste cap și l-a împins cu fruntea de muchia mobilei, spărgându-i capul, violențe, care au fost de natură să îi impună victimei conduita dorită și urmărită de inculpați.

În aceste împrejurări „Martora nr. 1" a fost determinată să plece în Italia, unde a fost cazată de K.Z.L., căruia inculpatul K.I. i-a solicitat sprijinul pentru aceasta. Aici „martora nr. 1" le-a cunoscut pe T.A. și alte tinere supuse exploatării de către K.Z.L., fapte pentru care acesta din urmă a fost condamnat. Inculpatul K.I. a instruit-o pe „martora nr. 1" telefonic, să nu îi dea banii obținuți din practicarea prostituției lui K.Z.L. ci să îi adune și să îi păstreze ea personal până când va veni inculpatul sau cineva trimis de acesta să preia sumele, ceea ce „martora nr. 1" a și făcut, fiind constrânsă de conduita inculpaților și de faptul că la aceștia se afla copilul său minor.

A practicat în acest mod prostituția în cursul lunii ianuarie - februarie 2004, a câștigat în această perioadă sume între 200 și 300 de euro/noapte, pe care i-a trimis în totalitate lui K.Z.L. pe care acesta din urmă îi trimitea inculpatului K.I. Datorită faptului că la un moment dat în zona respectivă unde practica prostituția au avut loc incidente stradale cu clanurile de albanezi, împrejurări în care o tânără româncă disputată de traficanți a dispărut, K.I. aflând despre acest lucru de la K.Z.L., a hotărât s-o trimită pe sora sa K.E. - cetățean maghiar, care a plecat în Italia cu un autocar și a transportat-o atât pe „martora nr. 1" cât și pe celelalte fete până la Budapesta, de unde s-au întors în țară. Martora nr. 1 s-a deplasat la locuința lui K.I., unde era ținut copilul ei minor.

În continuare în perioada șederii în România, ambii inculpați datorită faptului că nu realizau alte venituri, au trimis-o din nou în fiecare seară în zona Grădinii Zoologice din Oradea, obligând-o să întrețină relații sexuale cu clienții, cu indicația clară de a nu se întoarce la locuința lor fără o sumă de cel puțin 3.000.000 ROL pe noapte, „martora nr. 1" fiind constrânsă din nou atât prin bătăi repetate pe care i le aplica K.I., cât și prin violențele la care ambii inculpați îl supuneau pe copilul ei minor.

Atunci când minorul era agresat și bătut, era tratat la domiciliul de către inculpați, pentru ca să nu figureze în evidențele cabinetelor medicale și pentru ca „poliția să nu pună întrebări".

În vara anului 2004 folosind aceleași metode de constrângere, inculpații au obligat-o din nou pe „martora nr. 1" să plece în Italia, inculpatul K.I. a trimis-o până în Budapesta cu un microbuz, unde a fost așteptată de sora inculpatului, aceasta a trimis-o cu un autocar până în Brescia, unde a fost așteptată de un prieten de-al inculpatului K.I., pe nume S., rămas neidentificat, care a cazat-o singură într-o cameră închiriată în P.V., zona R. Martora a aflat de la acel „S." că și el avea o tânără care practica prostituția în folosul lui și la cererea inculpatului K.I. a însoțit-o pe „Martora nr. 1" la redacția unei reviste, a împrumutat-o cu suma de 500 de euro, iar la redacția revistei a ajutat-o să completeze în limba italiană anunț publicitar că oferă companie și a indicat un număr de telefon ai unei cartele primită de la acel „S.".

După apariția anunțului „Martora nr, 1" declară că a fost sunată de mai mulți clienți, anterior „S." îi scrisese pe o coală de hârtie ce să le spună acestora în limba italiană, precum și prețul de 150 de euro pentru un contact sexual.

În această perioadă „Martora nr. 1" era sunată constant de inculpatul K.I., care se interesa de surneie de bani câștigate și îi impunea să nu cumva să se răzgândească sau să nu „lucreze", îi dădea pe copilul minor la telefon, pe care „martora nr. 1" declară că îi auzea plângând foarte puternic și rugând-o: „să facă odată banii de care are nevoie K.I. deoarece acesta îl bate și se poartă foarte urât cu el".

Inculpatul K.I. i-a interzis „martorei nr. 1" să îi restituie lui „S." datoria de 500 de euro pe care o plătise acesta pentru publicarea anunțului și contravaloarea cartelei telefonice, motiv pentru care acel „S." s-a supărat, i-a luat cartela telefonică spunându-i că i-o va da altei fete, după care, a trimis-o în zona P.L.G., unde a fost așteptată de o persoană care a spus că este verișoara lui I.S. și unde mai multe tinere românce practicau prostituția. În această zonă „martora nr. 1" a continuat să practice prostituția, a fost instruită telefonic de inculpatul K.I. să ceară sprijinul persoanei condamnate I.S., care dirija o rețea de prostituție în zona respectivă, (I.S. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 4/D/P/2005 din 17 octombrie 2008 al DIICOT - Biroul Teritorial Bihor, condamnat la o pedeapsă de 9 ani închisoare cu executare, trimis de asemenea în judecată prin rechizitoriul nr. 67/D/P/2005 din 21 iunie 2007 al DIICOT Serviciul Teritorial Oradea, în ambele dosare inculpat pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane).

Inculpatul K.I. a instruit-o telefonic pe „martora nr. 1" să se ducă să se întâlnească într-un anume loc cu o tânără rămasă neidentificată, despre care i-a spus că ar fi verișoara lui I.S. căreia să îi spună în mod mincinos că ea este „față" unui anume „P.", pentru a fi lăsată să se cazeze alături de celelalte tinere și pentru a fi lăsată să ocupe pe timp de noapte un loc în strada controlată de I.S., în vederea practicării prostituției, ceea ce „martora nr. 1" a și făcut, pașaportul ei a fost luat de către tânăra respectivă, și astfel „martora nr. 1" a întreținut în zona respectivă raporturi sexuale cu diferiți clienți contra unei sume de bani. „Martora nr. 1" cunoștea faptul că tinerele românce care practicau prostituția nu era bine să dețină pașaportul personal asupra lor, în situația unor razii ale poliției italiene, era indicat să-și atribuie identități false și să spună că sunt cetățene din Republica Moldova. După aproximativ 3 săptămâni, inculpatul K.I. a plecat în Italia însoțit de un cetățean maghiar, i-a cerut „martorei nr. 1" telefonic să vină la un loc de întâlnire în Verona și să îi aducă inculpatului sumele de bani câștigate în această perioadă, „Martora nr. 1" arată că i-a dat sumele câștigate de ea, iar inculpatul fiind nemulțumit de cuantumul sumei, a lovit-o cu pumnii în cap și peste față, i-a cerut să se deplaseze la verișoara lui I.S. să îi ceară pașaportul personal pentru că inculpatul vrea să o ducă în altă parte .

„Martora nr. 1" i-a explicat inculpatului că a fost tâlhărită de mai multe ori de proxeneții albanezi, că au existat nopți în care a fost tâlhărită de două ori, consecutiv, la a doua tâlhărie albanezii constatând că nu are bani asupra sa, deoarece tocmai îi fuseseră luați anterior, au bătut-o, au dezbrăcat-o în pielea goală și au aruncat-o din mașină, aspecte care însă nu l-au impresionat pe inculpatul K.I.

Trimisă de inculpat, „martora nr. 1" s-a deplasat la imobilul unde fusese cazată în L.G., a insistat ca „verișoara" lui I.S. să îi dea pașaportul, spunându-i că trebuie să se întoarcă urgent în România, deoarece copilul său minor este bolnav. La insistențele ei „verișoara" lui I.S. s-a deplasat cu „martora nr. 1" într-o localitate din apropiere, unde după ce a vorbit la telefon cu cineva, într-un complex comercial s-au întâlnit cu un bărbat care i-a adus pașaportul „martorei nr. 1". „Martora nr. 1" arată că a aflat de la „verișoara" lui I.S., că acest bărbat păstrează pașapoartele tuturor tinerelor, aparținând diferitelor clanuri de traficanți de persoane din România.

Fiindu-i prezentate mai multe fotografii, „martora nr, 1" îl recunoaște pe acest bărbat ca fiind S.C. din Constanța.

După ce a intrat în posesia pașaportul turistic „martora nr. 1" s-a întâlnit cu inculpatul K.I., care după ce a închiriat pentru o noapte o cameră la un hotel în localitatea Rivoltella, seara a dus-o pe „martora nr. 1" în stradă pentru a câștiga bani din practicarea prostituției, a lăsat-o pe aceasta singură, dându-i o sumă de 50 euro, despre care i-a spus că dacă o bat traficanții albanezi sau vor să o fure să plătească cu acești bani un taximetru și să se întoarcă la hotel „Martora nr. 1" a câștigat în noaptea respectivă o sumă de 480 euro, pe care a doua zi dimineața i-a dat-o lui K.I., împreună cu cei 50 de euro primiți de la el.

Constatând că zona în care a dus-o pe „martora nr. 1" în vederea practicării prostituției este mai sigură și că nu a fost tâlhărită sau bătută de albanezi inculpatul K.I. a cazat-o la un alt hotel din localitatea respectivă și a lăsat-o acolo o durată de 3 luni, când „martora nr. 1" a fost obligată să iasă singură în stradă și să practice prostituția, câștigând în fiecare noapte sume de aproximativ 400-500 de euro. Inculpatul K.I. s-a întors în țară, amenințând-o pe „martora nr. 1" că dacă nu câștigă bani suficienți îi va trimite prin poștă urechile și nasul copilului minor, care era cazat în continuare la domiciliul inculpaților și supravegheat de aceștia, fără a fi îndeplinită nici o formalitate legală la Direcția de Asistență Socială și Protecție a Copilului.

În întreaga perioadă 1999-2005 cei doi inculpați l-au amăgit pe minor, căruia i-au susținut în mod constant că mama sa le datorează sume de bani și că aceasta, este plecată la muncă pentru a le plăti datoria.

La sfârșitul lunii august 2004 cu prilejul unei convorbiri telefonice inculpatul K.I. i-a cerut „martorei nr. 1" ca aceasta să o aștepte la autocar, într-o anumită zi și pe „martora nr. 2", trimisă tot de inculpatul K.I. Tot cu același prilej inculpatul i-a spus marcorei nr. 1 să ia pașaportul martorei nr. 2 spre păstrare, să o coafeze, să o machieze, să o ducă cu ea în stradă, să îi ia acesteia banii obținuți din practicarea prostituției, pe care să îi adune pentru inculpat, amenințând-o din nou că în caz contrar îi va sodomiza copilul.

Fiind constrânsă în acest mod, „martora nr. 1" s-a conformat cerințelor inculpatului, a așteptat-o pe „martora nr. 2", i-a luat acesteia pașaportul, a instruit-o ca în caz de depistare să declare că este cetățean al Republicii Moldova, i-a cerut acesteia să îi dea în fiecare dimineață banii obținuți din practicarea prostituției, a adunat banii, i-a păstrat și ascuns într-un locaș al tavanului fals din camera în care locuiau, sumele adunate le trimitea inculpatului K.I., ritmic prin intermediul tatălui vitreg al inculpatului, pe nume K.I. - cetățean maghiar.

Inculpatului K.I. păstra în țară evidența sumelor câștigate de către cele 2 tinere din practicarea prostituției, deoarece a obligat-o pe „martora nr. 1" să îi transmită zilnic prin mesaj SMS, cuantumul sumelor, folosind anumite expresii codificate, impuse de inculpat, în sensul că, cuvântul „roșu" însemna 500 euro, „verde" însemna 100 euro și „alb" însemna 1.000 euro, „martora nr. 1" conformându-se zilnic, știind că altfel cei doi inculpați îi vor aplica violențe minorului.

Referitor la „martora nr. 2", din probațiunea administrată în cauză instanța reține că aceasta în cursul anului 2000 cu ajutorul făptuitorului D.L. a lucrat ca și dansatoare în Austria, a câștigat sume de bani pe care le-a folosit în interes personal. În cursul anului 2004, inculpatul K.I. l-a căutat la domiciliul său pe făptuitorul D.L., căruia i-a cerut să îi facă cunoștință cu tinerele pe care le dusese anterior în Austria. Făptuitorul D.L. a căutat-o pe martora nr. 2, i-a invocat acesteia o datorie mai veche, reprezentând transportul până în Austria, iar la răspunsul „martorei nr. 2" că nu are bani, făptuitorul D.L., i-a sugerat acesteia că are posibilitatea să câștige bani din practicarea prostituției în Italia, în folosul inculpatului K.I., fără a rosti însă numele acestuia, exprimându-se doar generic: „ în folosul unui bărbat", martora înțelegând că acest „bărbat" va achita datoria ei.

„Martora nr. 2" avea la acea dată un copil minor și fiindu-i teamă pe de altă parte că dacă nu pleacă este posibil ca făptuitorul D.L. să o contacteze pe mama sa, să îi ceară acesteia datoria invocată, a consimțit să plece în Italia pentru practicarea prostituției. La data de 27 august 2004 a plecat din Budapesta cu un autocar până în Brescia, singură, știind de la D.L. că acolo va fi așteptată de o tânără, pe care ulterior „martora nr. 2" a cunoscut-o în persoana „martorei nr. 1".

Conform instrucțiunilor inculpatului K.I. „martora nr. 1" i-a cerut „martorei nr. 2" pașaportul, a cazat-o în aceeași cameră cu ea, i-a dat anumite haine pe care să le îmbrace, i-a aranjat părul, a machiat-o și s-au deplasat seara împreună la stradă, unde au practicat prostituția. A instruit-o pe „martora nr. 2" ca în situația în care vor fi interogate de poliție sa declare că este cetățean moldovean, cu numele D.I., ceea ce ulterior s-a și întâmplat.

Este de menționat că o identitate falsă asemănătoare a fost folosită pe teritoriul Italiei și de inculpata B.A.M.

„Martora nr. 2" a practicat astfel prostituția împreună cu „martora nr. 1" până în data de 07 noiembrie 2004, timp în care sumele de bani câștigate i le dădea în fiecare dimineață „martorei nr. 1", pe care a văzut-o că îi ascundea alături de banii câștigați de ea într-un locaș al tavanului fals din camera de hotel, unde se aflau depuse și pașapoartele.

La începutul lunii octombrie 2004, inculpatul K.I. a plecat în Italia și a preluat banii câștigați de ambele martore prin practicarea prostituției, inculpatul a efectuat această deplasare cu un autoturism marca A. cu nr. de înmatriculare BH-xx-xxx, proaspăt achiziționat pe numele inculpatei B.A. și cu acest autoturism a transportat-o pe „martora nr. 1„ în țară.

Declarațiile acesteia se coroborează cu adresa din 14 noiembrie 2010 a Direcției Economice din cadrul Primăriei mun. Oradea, din care rezultă că inculpata B.A. figurează în baza de date ca fiind proprietara unui autoturism marca A. dobândit în anul 2004 și de asemenea se coroborează și cu evidențele I.J.P.F. din care rezultă că „martora nr. 1" figurează intrată în țară la 08 octombrie 2004, cu autoturismul marca A. cu nr. de înmatriculare BH-xx-xxx, însoțită de inculpatul K.I.

„Martora nr. 1" a revenit astfel la locuința inculpaților, unde se afla cazat și copilul minor al acesteia, iar după patru zile, respectiv la 14 octombrie 2004 a fost trimisă de inculpați singură înapoi în Italia și obligată să câștige în continuare bani în folosul acestora din practicarea prostituției ceea ce „martora nr. 1" a și făcut, continuând să „lucreze" împreună cu „martora nr. 2". După o durată de 2 săptămâni au fost prinse de poliția italiană, și-au declinat amândouă identități false, ca fiind cetătene ale Republicii Moldova și li s-a pus în vedere că în termen de 7 zile să părăsească teritoriul Italiei.

Aceste aspecte „martora nr. 1" i le-a comunicat telefonic inculpatului K.I., care s-a înfuriat, a certat-o foarte tare prin telefon, a amenințat-o din nou cu violențe la adresa minorului, iar în final, după ce „martora nr. 1" a insistat, spunându-i că dacă nu părăsește Italia o va depista din nou poliția, inculpatul i-a spus acesteia să mai „lucreze" totuși, câteva zile ca să mai câștige bani pentru că îl va trimite pe tatăl său vitreg - cetățean maghiar, ca să le ia banii și să le aducă acasă, ceea ce s-a și întâmplat, ambele martore figurează intrate în țară cu un autocar la data de 07 noiembrie 2004.

S-a reținut că în întreaga perioadă 1999-2005, cei doi inculpați au beneficiat de sume de aproximativ 120.000 de euro, obținuți de către martora nr. 1 din practicarea prostituției, iar „martora nr. 2" apreciază această sumă la aproximativ 3.000 de euro, bani din care inculpatul K.I. a achiziționat un apartament, iar inculpata B.A.M. un autoturism marca A.

Din procesul-verbal încheiat la 11 noiembrie 2010, rezultă că inculpatul K.I. a achiziționat la data de 01 iulie 2002, un imobil situat în Oradea, str. P.C., cu o valoare de impozitare de 104.179 RON, pe care l-a vândut în data de 22 iunie 2007, iar la data de 15 aprilie 2008, inculpata a achiziționat apartamentul situat în Oradea str. L.V., unde ambii inculpați și-au stabilit domiciliul.

Din adresa din 14 octombrie 2010 a Direcției Economice din cadrul Primăriei mun. Oradea, rezultă că inculpatul K.I., figurează în baza de date cu o clădire proprietate privată, situată în Oradea str. L.V., cu o valoare impozabilă de 119.570 RON.

Aceste aspecte rezultă și din cele 2 contracte de vânzare-cumpărare autentificate din 22 iunie 2007, la biroul notarului public P.A.F. și din 15 aprilie 2008 autentificat la biroul notarului public M.G.

La data de 26 ianuarie 2005 „martora nr. 1" a fost transportată din nou în Italia de către inculpatul K.I. - zis „Î.", cu autoturismul marca A., cu nr. de înmatriculare BH-xx-xxx, dusă în zona Brescia, cazată la un hotel, inculpatul K.I. s-a cazat la un alt hotel o durată de 2-3 zile, pe timp de noapte „martora nr. 1" a fost trimisă la stradă în vederea practicării prostituției, iar după expirarea celor 2-3 nopți, inculpatul K.I. a luat toți banii câștigați în acest mod de „martora nr. 1", s-a întors în România și a lăsat-o din nou pe „martora nr. 1" singură, cu instrucțiuni clare să „lucreze" la stradă în fiecare noapte până când adună o sumă minimă de 500 de euro/noapte, pentru ca să adune acești bani în folosul inculpatului.

În întreaga perioadă, cât a practicat prostituția în Italia, „martora nr. 1" era vizitată frecvent la locul unde practica prostituția, în stradă, de către un cetățean italian, care era un client stabil încă din vara anului 2004, acesta a auzit de mai multe ori când era sunată de inculpatul K.I., auzea că acesta strigă la ea, „martora nr. 1" nu îi dădea acestuia explicații, însă în cursul lunii februarie 2005, cu prilejul unei astfel de convorbiri telefonice avută de „martora nr. 1" cu inculpatul, în prezența respectivului client, când „martora nr. 1" a început să plângă, aceasta a răspuns întrebărilor clientului, i-a povestit acestuia că inculpatul îi ține copilul sechestrat, că o obligă să practice prostituția în folosul său, că o amenință cu violențe aplicate minorului și că o obligă să îi dea toți banii obținuți din practicarea prostituției, la care cetățeanul italian a îndrumat-o să sesizeze poliția italiană, a cazat-o la locuința sa, a însoțit-o la autorități, inclusiv la un Centru pentru Străini, unde „martora nr. 1" a fost consiliată psihologic, a instruit-o și încurajat-o să o sune pe mama sa, ceea ce „martora nr. 1" a și făcut, și-a contactat mama și i-a cerut sprijin pentru recuperarea minorului de la locuința inculpaților, i-a trimis mamei sale prin fax o cerere adresată Direcției pentru Protecția Copilului Bihor, precum și o procură prin care îi încredințează mamei sale pe copilul ei minor și o împuternicește ca în numele ei să depună toate diligențele pentru recuperarea, creșterea și educarea minorului.

Reprezentanții Direcției de Protecție a Copilului Bihor împreună cu organele de poliție, luând act de solicitarea „martorei nr. 1" și a mamei acesteia, au constatat că inculpații nu dețineau nici o formă legală care să ateste că le-a fost încredințat spre creștere și educare copilul minor și la data de 26 aprilie 2005 minorul a fost încredințat bunicii materne.

„Martora nr. 1" a sesizat Chestura din Brescia, iar autoritățile judiciare italiene i-au cercetat pe inculpații K.I. și B.A.M. pentru proxenetism, l-au arestat pe inculpatul K.I. la 28 octombrie 2006, a fost eliberat la 27 noiembrie 2006 sub supraveghere judiciară, însă inculpatul nu s-a mai prezentat la poliție în perioada în care a fost sub supraveghere. Obiectul sesizării penale formulată de „martora nr. 1", l-a constituit fapta inculpaților, care în perioada ianuarie 2004 - februarie 2005 au obligat-o să practice prostituția în Italia, însă din ansamblul materialului probator din prezenta cauză, rezultă indubitabil că „martora nr. 1" a fost victima traficului de persoane săvârșit de către cei doi inculpați în perioada 1999 -februarie 2005 și ulterior căutată prin diferite manopere de către cei doi inculpați până în februarie 2007, pentru a o determina să continue practicarea prostituției în folosul lor, însă „martora nr. 1" de teama violențelor s-a ascuns de aceștia.

În cadrul manoperelor de căutare, este relevant faptul că inculpata B.A.M. a apelat la poliția italiană, a declarat în mod mincinos că este soră cu „martora nr. 1", că aceasta ar fi dispărut pe teritoriul Italiei și datorită faptului că „martora nr. 1" se afla sub protecția autorităților, a fost întrebată dacă are o soră pe numele B.A.M. În luna martie 2005, sora naturală a „martorei nr. 1" a fost tâlhărită de telefonul mobil în care avea salvat și numărul de telefon pe care îl utiliza pe teritoriul Italiei „martora nr. 1" și aceasta din urmă a constatat că inculpatul K.I. a sunat-o la acel număr, insistând să continue practicarea prostituției în folosul său, amenințând-o cu agresiuni la adresa minorului. Această discuție telefonică a avut loc în prezența „martorei nr. 3" pe care inculpatul tocmai o transporta spre Italia în scopul obligării la practicarea prostituției (aspecte ce urmează a fi relatate pe larg la punct. III). „Martora nr. 3" a relatat că: „tot atunci „Î" a vorbit foarte mult la telefon, iar din acele convorbiri eu am înțeles că amenința o persoană de sex feminin că îi va omorî copilul dacă nu îi face cât mai mulți bani".

S-a mai reținut că organele de cercetare penală au verificat afirmațiile martorei nr. 1 sub aspectul utilizării de către inculpatul K.I. a unui permis de conducere maghiar, falsificat în cursul anilor 2002-2003 de către făptuitoare T.R.A. - cetățean român, stabilit în Budapesta, despre care martora nr. 1 declară că a cunoscut-o personal și a văzut cum aceasta i-a falsificat precizându-i inculpatului că poate să îl utilizeze oriunde, mai puțin pe teritoriul Ungariei.

În cauză au fost efectuate investigații pentru a se stabili dacă inculpatul a folosit sau nu un permisul de conducere fals. Astfel a rezultat că în noaptea de 24 din 25 februarie 2007 inculpatul K.I. a fost implicat într-un eveniment rutier conducând pe drumurile publice autoturismul marca A. cu nr. de înmatriculare BH-xx-xxx, având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, (faptele au format obiectul cercetărilor în Dosarul nr. 1533/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea). Din procesul-verbal de constatare întocmit rezultă că inculpatul a prezentat permisul de conducere categoria „A și B", emis de autoritățile din Ungaria. Pentru fapta de conducere a unui autoturism cu îmbibație alcoolică peste limita legală inculpatul a fost sancționat cu amendă administrativă prin ordonanța nr. 1533/P/2007 din 16 ianuarie 2007 a Parchetului de pe lângă judecătoria Oradea, permisul de conducere i-a fost reținut și i s-a suspendat dreptul de a conduce pe o durată de 90 de zile.

În dosarul respectiv nu a fost efectuată nici o investigație cu privire la autenticitatea permisului de conducere, care în realitate era fals, falsificat în condițiile descrise de „martora nr. 1", de către făptuitoarea T.R.A., din verificările ulterioare efectuate în Dosarul nr. 535/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea a rezultat că inculpatul K.I. la data respectivă nu figura ca posesor de permis de conducere nici în baza națională de date și nici în evidențele maghiare.

În Dosarul nr. 535/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, inculpatul K.I. a fost cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de conducere fără permis pe dramurile publice, fiind depistat în trafic la data de 15 ianuarie 2008 pe raza comunei R. conducând același autoturism marca A. cu nr. de înmatriculare BH-xx-xxx. Fiindu-i cerut să prezinte permisul de conducere, acesta a declarat că este posesor al permisului de conducere care îi fusese reținut anterior în Dosarul nr. 1533/P/2007, permis care așa cum s-a arătat s-a dovedit a fi fals, a fost din nou sancționat cu amendă cu caracter administrativ pentru săvârșirea faptei de conducerea unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere.

În evidențele Serviciului Rutier a fost păstrată o xerocopie a permisului de conducere care s-a dovedit a fi fals, nu a fost posibilă examinarea tehnico-științifică a acestui permis deoarece autoritățile rutiere după expirarea celor 90 de zile de suspendare a dreptului de a mai conduce, constatând că inculpatul nu a solicitat restituirea documentului fals, conform procedurilor l-au înaintat Direcției Poliției Rutiere din I.G.P.R. care l-au trimis autorităților emitente, rezultând indubitabil că permisul de conducere este fals, ulterior inculpatul a dobândit permisul de conducere autentic eliberat de autoritățile maghiare. De altfel, în declarațiile date în cursul urmăririi penale, inculpatul K.I. a declarat că permisul este singurul permis de conducere pe care l-a dobândit vreodată.

S-a mai constatat că în cursul anului 2003 inculpatul K.I. prin intermediul făptuitorului K.Z.L. le-a cunoscut pe „martora nr. 3" și pe martora Ș.N.I., care la data respectivă își câștigau mijloacele de existență practicând prostituția în zona comunei D.

În cursul lunii martie 2005, „martora nr. 3" s-a întors din Italia unde a fost victima traficului de persoane săvârșit de K.Z.L., aceasta a fost audiată în Dosarul nr. 78/D/P/2005 al D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Bihor, prin care au fost trimiși în judecată K.Z.L. și D.L., ambii în prezent condamnați definitiv de Tribunalul Bihor pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane. Este de asemenea de menționat faptul că „martora nr. 3" (audiată în Dosarul nr. 78/D/P/2005 sub identitatea - martora nr. 1), fiind audiată de judecător și-a menținut în totalitate declarațiile în fața instanței.

La sfârșitul lunii martie 2005, inculpatul K.I. a indus-o în eroare pe „martora nr. 3" invocând în mod fictiv că aceasta are o datorie față de el în sumă de 300 de euro pentru că el ar fi fost cel care a plătit transportul „martorei nr. 3" până în Italia, cu prilejul transportării acesteia de către K.Z.L. și i-a cerut „martorei nr. 3" să îi plătească imediat această sumă spunându-i că dacă nu are bani va trebui să meargă cu el să „lucreze" ca și prostituată în Italia în folosul inculpatului K.I. pentru a-și achita în acest mod datoria. Întucât la domiciliu martorei inculpatul nu a venit singur ci însoțit de mai multe peroane concubinul martorei a sfătuit-o să accepte dată fiind superioritatea numerică a persoanelor care au descins la ei acasă. Forțată de aceste împrejurări martora a acceptat context în care împreună cu inculpatul K.I. au plecat spre Italia, au oprit la Budapesta unde s-au cazat la o cunoștință de-a inculpatului, persoană pe care „martora nr. 3" o recunoaște în persoana făptuitoarei T.R.A., persoană despre care „martora nr. 3" a înțeles din discuțiile purtate cu inculpatul că are probleme cu autoritățile judiciare maghiare și că este cercetată pentru falsificarea unor documente.

„Martora nr. 3" văzând atitudinea inculpatului i s-a făcut frică de acesta, și-a sunat concubinul în țară care s-a deplasat la Budapesta, i-a plătit acestuia cei 300 de euro pretinși, iar „martora nr. 3" s-a întors în țară.

În ceea ce o privește pe martora Ș.N.I., în cursul anului 2003 inculpatul K.I. i-a promis că poate să îi găsească un loc de muncă în Italia ca menajeră, unde i-a spus că poate să câștige 500 de euro lunar, iar Ș.N.I. și-a dat consimțământul. Deoarece nu avea banii necesari pentru plata taxelor aferente obținerii pașaportului turistic, inculpatul i-a achitat el aceste sume, convenind ca martora să îi restituie după ce va începe să lucreze în Italia.

Fiind astfel indusă în eroare Ș.N.I. a fost trimisă de inculpatul K.I. împreună cu o persoană cu porecla „P.", în Italia a fost predată unui tânăr rămas neidentificat care a dus-o într-un apartament din zona P.G. unde a cazat-o alături de alte aproximativ 9 tinere și lăsată acolo. De la aceste tinere Ș.N.I. a aflat că urmează să practice prostituția pe timp de noapte, fapte cu care martora nu a fost de acord, a refuzat spunând că ea urmează să lucreze ca și menajeră, însă martora arată că două dintre aceste tinere rămase neidentificate au bătut-o și au dus-o cu ele la stradă, spunându-i ce tarif trebuie să perceapă de la clienți, însă Ș.N.I. arată că a refuzat categoric. Atunci când pe perioada nopții oprea un client cu mașină în fața sa, ea se întorcea cu spatele sau se ascundea și în consecință nu a câștigat nici o suma de bani, motiv pentru care a fost dată afară din imobilul respectiv și s-a întors în țară.

Curtea a apreciat că prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpaților K.l. și B.A.M. pe baza unei juste aprecieri a materialului probator administrat în cauză dând faptelor săvârșite de aceștia încadrarea juridică corespunzătoare.

De asemenea, instanța de fond a efectuat o justă individualizare a pedepselor aplicate inculpaților, atât sub aspectul naturii și al cuantumului acestora, cât și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.

Analizând cauza din perspectiva dispozițiilor cuprinse în art. 52 C. proc. pen., s-a reținut că instanța de fond în mod corect, a constatat că ansamblul probator administrat este în măsură să răstoarne prezumția de nevinovăție de care beneficiază inculpații.

De asemenea, situația de fapt avută în vedere de prima instanță este una corectă, evenimentele derulându-se în modalitatea prezentată de martorele audiate sub identitate protejată și făptuitorii D.L. și K.Z.L. și constatările specialiștilor care au întocmit în cauză rapoartele de expertiză medico-legale din 01 martie 2007 și din 05 martie 2007.

S-a reținut că instanța de fond a administrat un probatoriu complet pe care l-a interpretat just în lumina dispozițiilor art. 63 C. proc. pen. și pe baza acestuia a reținut situația de fapt și a făcut încadrarea în drept.

Astfel, cu privire la critica vizând netemeinicia pedepsei principale sub aspectul cuantumului, curtea a constatat că aceasta este nefondată. Pedeapsa aplicată inculpaților cât și modalitatea de executare au fost corect individualizate de către instanța de fond.

Față de situația de fapt reținută corect de instanța de fond, curtea a constatat că încadrarea juridică dată faptelor săvârșite de inculpați este corespunzătoare, că vinovăția acestora a fost pe deplin dovedită, iar pedepsele aplicate acestora au fost corect individualizate.

La individualizarea pedepselor principale, în cadrul general prevăzut de art. 52 și art. 72 C. pen., au fost avute în vedere limitele de pedeapsă stabilite de lege, pericolul social concret al faptei și făptuitorului.

Așa fiind, instanța a apreciat că pedepsele de câte 8 ani închisoare sunt îndestulătoare pentru realizarea scopului acestora - de reeducare a inculpaților și de prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Referitor la cererea formulată de I.P.J. Bihor - Serviciul Cazier Judiciar, Statistică și Evidențe Operative însușită de către D.I.I.C.O.T. Oradea, curtea a respins-o ca neîntemeiată în acest stadiu procesual.

S-a arătat că cererile inculpaților de achitare nu pot fi primite având în vedere că vinovăția lor a fost dovedită.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații K.I. și B.A.M., criticând-o cu privire la greșita reținere a situației de fapt și a vinovăției lor.

Au susținut că probele administrate în cauză nu dovedesc vinovăția inculpaților, solicitând achitarea în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., iar în subsidiar, inculpata B.A.M. a solicitat reducerea pedepsei.

A fost invocat cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că hotărârea atacată cu recurs a fost pronunțată de Curtea de Apel Oradea la data de 28 februarie 2013, după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013 la data de 15 februarie 2013.

Examinând recursurile declarate de inculpați în raport de dispozițiile art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 se constată ca acestea sunt nefondate.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o nouă limitare adevoluției recursului în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 172 al art. 3859 C. proc. pen., intennia legiuitorului fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

Instituind o altă limită a devoluției recursului, art. 38510 alin. (2) C. proc. pen. prevede că instanța de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 3859 C. proc. pen. dacă motivul de recurs, de și se încadrează în unul dintre acele cazuri, nu a fost motivat în scris cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, excepție făcând cazurile de casare care potrivit art. 3859 alin. (3) pot fi luate în considerare din oficiu.

În cauza de față se constată că inculpații nu au motivat recursurile în termenul prevăzut de art. 38510 alin. (2) C. proc. pen., respectiv cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, iar motivele invocate nu sunt dintre cele care se iau în examinare din oficiu.

Având în vedere cele menționate, Înalta Curte constată că recursurile declarate de inculpați sunt nefondate, urmând ca în baza art. 38513 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să fie respinse.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursurile declarate de inculpații K.l. și B.A.M. împotriva deciziei penale nr. 35/A din 28 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 275 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 75 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleși, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 14 noiembrie 2013.