Corruption conviction of legal professionals: individualization of penalties and confiscation of funds in favor of the state versus specific agency

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 90 din 14 septembrie 2012 a Curții de Apel Cluj în baza art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 și art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul C.O.T. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de trafic de influență.

S-a făcut aplic. art. 71 rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii și arestului preventiv din 05 mai 2010 la 25 ianuarie 2011.

S-a menținut controlul judiciar instituit față de inculpat prin decizia penală nr. 245 din 25 ianuarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în Dosarul nr. 510/1/2011 și încheierile din 01 aprilie 2011 și 17 iunie 2011 ale Curții de Apel Cluj.

În baza art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 și art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul M.I. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de trafic de influență.

S-a făcut aplic. art. 71 rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) și c) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii și arestului preventiv din 05 mai 2010 la 21 martie 2011.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut față de inculpat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.

În baza art. 257 alin. (2) C. pen. rap. la art. 19 din Legea nr. 78/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpatul M.I. a sumei de 6.000 euro în favoarea D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova.

S-a menținut măsura sechestrului asigurător instituit în cursul urmăririi penale asupra autoturismului marca V., proprietatea inculpatului M.I., până la recuperarea sumei de 6.000 euro.

S-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit în cursul urmăririi penale asupra sumei de 1.935 RON ridicată de la inculpatul C.O.T., și asupra sumei de 100 RON ridicată de la inculpatul M.I.

S-a constatat că în cursul urmăririi penale s-a ridicat de la inculpatul C.O.T. suma de 12.000 euro și de la inculpatul M.I. suma de 7.000 euro, sumele fiind restituite D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova.

În baza art. 257 C. pen. rap. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 a fost condamnat inculpatul A.L., la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de trafic de influență și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 26 rap. la art. 254 C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru complicitate la infracțiunea de luare de mită și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului, acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

S-a făcut aplic. art. 71 rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii și arestului preventiv din 05 mai 2010 la 11 aprilie 2011.

S-a menținut controlul judiciar instituit prin încheierea din 01 aprilie 2011 a Curții de Apel Cluj și încheierea din 17 iunie 2011 a aceleiași instanțe.

S-a constatat că de la inculpatul A.L. s-a ridicat suma de 5.000 euro, fiind restituită D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova în cursul urmăririi penale.

S-a dispus ridicarea sechestrului asigurător asupra sumelor de 16.000 euro și 10.000 RON ridicate de la inculpatul A.L. și restituirea acestor sume către inculpat.

În baza art. 254 C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, a fost condamnat inculpatul D.B. la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de luare de mită și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

S-a făcut aplic. art. 71 rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii și arestului preventiv din 07 iunie 2010 la 11 aprilie 2011.

S-a menținut controlul judiciar instituit prin încheierea din 01 aprilie 2011 a Curții de Apel Cluj și încheierea din 17 iunie 2011 a aceleiași instanțe.

În baza art. 254 alin. (3) C. pen. și art. 19 din Legea nr. 78/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpatul D.B. a sumei de 15.000 euro în favoarea D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova.

S-a menținut sechestrul asigurător instituit în cursul urmăririi penale asupra autoturismului marca B., proprietatea inculpatului D.B. până la recuperarea sumei de 15.000 euro.

S-a stabilit în favoarea Baroului Cluj suma de 1.200 RON onorarii pentru apărătorii din oficiu ai inculpaților, sume ce se vor avansa din fondul Ministerului Justiției, după cum urmează: 400 RON onorariu integral pentru avocat P.L., 400 RON onorariu integral pentru avocat I.A., 200 RON onorariu parțial pentru avocat T.I. și 200 RON onorariu parțial pentru avocat T.I.V.

Au fost obligați inculpații D.B. și A.L. să plătească sumele de câte 210 RON martorului B.N. și câte 140 RON martorei C.A. cheltuieli de judecată, respingând cererile de acordare a unor cheltuieli de judecată formulate de martorii C.D.V. și N.R.G.

Au fost obligați inculpații să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare, după cum urmează:

- inculpații M.I. și C.O.T., suma de câte 28.400 RON fiecare, din care câte 400 RON onorariu pentru avocat din oficiu;

- inculpații D.B. și A.L., suma de câte 28.200 RON fiecare, din care câte 200 RON onorariu pentru avocat din oficiu.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova nr. 39/P din 28 iunie 2010, au fost trimiși în judecată inculpații:

- M.I., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 C. pen. comb. cu art. 6 din Legea nr. 78/2000;

- C.O.T., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 C. pen. comb. cu art. 6 din Legea nr. 78/2000;

- A.L., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență prev. de art. 257 C. pen. comb. cu art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 și complicitate la infracțiunea de luare de mită prev. de art. 26 rap. la art. 254 C. pen. comb. cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.;

- D.B., pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prev. de art. 254 C. pen. comb. cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

În ceea ce-i privește pe inculpații C.O.T. și M.I., în rechizitoriu s-a făcut precizarea că aceștia au facilitat tragerea la răspundere penală a inculpaților A.L. și D.B. și în consecință beneficiază de aplicarea disp. art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002.

În actul de acuzare s-a reținut următoarea stare de fapt:

La data de 09 martie 2010, denunțătorii S.S. și D.C. au formulat din Penitenciarul Craiova denunțuri prin care arătau că inculpatul M.I. le-a pretins bani pentru a obține cercetarea lor în stare de libertate, prevalându-se de relațiile pe care le are cu judecătorii de la Tribunalul Dolj și Curtea de Apel Craiova.

Astfel, denunțătorul S.S. a precizat că, în cursul lunii septembrie 2009, în timp ce se afla în Arestul I.P.J. Dolj în stare de arest preventiv din 09 martie 2009, a fost vizitat de inculpatul M.I. - avocat în cadrul Baroului Olt - pe care îl cunoștea mai demult, și care i-a propus să îl angajeze ca apărător ales, promițându-i că, în schimbul sumei de 20.000 euro, va obține cercetarea în stare de libertate, atât a sa, cât și a celorlalți coinculpați din dosarul în care acesta era cercetat, respectiv C.M. și D.C., întrucât are influență atât la judecătorii de la Tribunalul Dolj, cât și la judecătorii de la Curtea de Apel Craiova.

Aceleași aspecte le-a reiterat și denunțătorul D.C., care a arătat că inculpatul M.I. i-a vizitat la Penitenciarul Craiova, ocazie cu care a precizat că, dacă ei și coinculpatul C.M. îi vor da câte 1.000 euro fiecare (3.000 euro în total) cu titlu de onorariu, precum și câte 6.000 euro (18.000 euro în total) pentru a-i da judecătorilor de la Tribunalul Dolj și Curtea de Apel Craiova va obține judecarea lor în stare de libertate.

Denunțătorii i-au cerut timp de gândire și i-au spus că nu dețin întreaga sumă, însă îl vor contacta telefonic ulterior.

S.S., C.M. și D.C. au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv prin rechizitoriul nr. 418/P/2008 din 03 noiembrie 2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. și art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen., în final cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., reținându-se că prin însușirea unor identități false, au indus și menținut în eroare reprezentanții mai multor societăți comerciale, pe care i-au determinat să accepte relații comerciale și să livreze mărfuri pentru care au emis file cec și bilete la ordin fără acoperire. Prejudiciul cauzat de cei trei și cu care părțile vătămate s-au constituit părți civile în procesul penal a fost de 1.531.164,33 RON.

Dosarul nr. 418/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj a fost înregistrat la Tribunalul Dolj în 05 noiembrie 2009, sub nr. 13367/63/2009, fiind repartizat spre soluționare completului C1 directe, compus din judecătorul D.B., grefieră de ședință fiind din februarie 2010, martora Ț.E.S.

Conform înțelegerii stabilite cu inculpatul M.I., denunțătorul S.S. l-a contactat telefonic pe acesta la data de 23 februarie 2010, astfel că inculpatul M.I. l-a vizitat la Penitenciarul Craiova în 24 februarie 2010 și 04 martie 2010, ocazie cu care i-a precizat denunțătorului că el și ceilalți doi coinculpați îi vor da câte 1.000 euro fiecare (3.000 euro, în total), cu titlu de onorariu, precum și câte 6.000 euro (18.000 euro, în total) pentru a-i da judecătorilor de la Tribunalul Dolj și Curtea de Apel Craiova și, astfel, să obțină judecarea lor în stare de libertate.

Dând curs cererii inculpatului M.I., denunțătorul S.S., prin intermediul fiului său, S.O., i-a achitat inculpatului onorariul pretins, respectiv suma de 4.100 RON, conform chitanței din 12 martie 2010. Cu această ocazie, inculpatul M.I. a întocmit contractul de asistență juridică din 12 martie 2010 pentru numiții S.S., D.C. și C.M.

După termenul de judecată din 17 martie 2010 la care și-a depus delegație în Dosarul nr. 13367/63/2009 doar pentru C.M., conform înțelegerii pe care a avut-o cu denunțătorul S.S. în 16 martie 2010, inculpatul M.I. l-a vizitat la penitenciar în data de 18 martie 2010 pe denunțătorul S.S., căruia i-a pretins suma de 45.000 euro (15.000 euro de fiecare inculpat din dosar), afirmând că judecătorul de caz, inculpatul D.B., după ce a analizat probele dosarului, i-a comunicat că suma pretinsă inițial este prea mică în raport cu gravitatea faptei și cu valoarea prejudiciului cauzat, motivând că de judecătorul respectiv depinde judecarea lor în stare de libertate și individualizarea pedepselor, iar banii îi va primi personal judecătorul, după ce vor fi puși în libertate.

În cursul documentării activității infracționale desfășurate de inculpatul M.I., a rezultat că acel coleg despre care susținea că poate interveni pe lângă judecătorul D.B., este inculpatul C.O.T. - avocat în cadrul Baroului Dolj și căruia inculpatul M.I. i-a solicitat în cursul lunii martie sprijinul pentru a interveni pe lângă judecătorul D.B. să obțină o pedeapsă mai mică și punerea în libertate a persoanelor cercetate în stare de arest preventiv în Dosarul nr. 13367/63/2009.

De la finele lunii martie 2010, între cei doi avocați au existat dese contacte, directe ori prin telefon, contacte care se derulau cu o rigurozitate extremă din două în două săptămâni, cu 2-3 zile înainte față de termenele de judecată date în Dosarul nr. 13367/63/2009 al Tribunalului Dolj, în care erau judecați, în stare de arest preventiv, denunțătorii.

Așa cum a rezultat din declarația inculpatului M.I., acesta a aflat de la inculpatul C.O.T. că intervenția la judecătorul D.B. s-a făcut prin intermediul judecătorului A.L., la sfârșitul lunii martie 2010, ocazie cu care i-a comunicat că D.B. a cerut 45.000 euro, pentru punerea în libertate a numiților S.S., D.C. și C.M. și aplicarea unor pedepse favorabile. Din această sumă, 5.000 euro le-ar fi revenit inculpaților M.I. și C.O.T. - câte 2.500 euro fiecare, iar restul de 40.000 euro erau pentru judecători.

Desele contacte din Penitenciarul Craiova cu denunțătorii l-au determinat pe inculpatul M.I. să aibă încredere în aceștia, astfel că în cursul întâlnirii din data de 29 martie 2010, le-a comunicat acestora faptul că, judecătorul D.B. „nu lucrează” singur, ci împreună cu A.L. - judecător la Tribunalul Dolj, secția penală, același aspect fiind reiterat cu prilejul discuției în mediul ambiental pe care inculpatul a avut-o în 28 aprilie 2010 cu martorul D.G.A., fratele denunțătorului D.C.

Cu prilejul discuțiilor telefonice și din mediul ambiental din 16 martie 2010 și 18 martie 2010, pe care inculpatul M.I. le-a avut cu denunțătorii, le-a atras acestora atenția că este important să fie prudenți și persoana care va aduce banii pentru judecător, să fie o persoană de încredere, aspect pe care l-a subliniat și cu prilejul convorbirii telefonice pe care a avut-o cu denunțătorul S.S. din data de 01 aprilie 2010, orele 15.03, ocazie cu care s-au înțeles ca banii să fie aduși ori de fratele lui D.C. ori de cumnatul său, de cineva din familie.

Implicarea inculpatului A.L., judecător la Tribunalul Dolj, secția penală, în activitatea infracțională derulată de inculpații M.I. și C.O.T., a rezultat din conținutul convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate în prezenta cauză, precum și din procesele-verbale de supraveghere operativă întocmite de ofițerii D.N.A.

În data de 29 martie 2010, inculpatul M.I. a discutat cu inculpatul C.O.T., la telefon, cerându-i acestuia să vorbească despre dosarul inculpaților S.S., D.C. și C.M.

Fără îndoială că inculpatul C.O.T. a discutat cu inculpatul A.L. despre acest dosar, iar acesta din urmă a intervenit pe lângă judecătorul D.B., întrucât, tot în data de 29 martie 2010, cu două zile înainte de termenul de judecată din 31 martie 2010 din Dosarul nr. 13367/63/2009, inculpatul A.L. l-a contactat telefonic pe inculpatul D.B. cu care a discutat următoarele:

D.B.: Da!

A.L.: Salut!

D.B.: Salut!

A.L.: Tu mai vii pe la serviciu?

D.B.: Bă, nu mai vin azi!

A.L.: Nu mai vii?

D.B.: Nu!

A.L.: Păi și ce-i spun lu prietenu ăla al meu?

D.B.: Că nu.

A.L.: Nu?

D.B.: Nu acum, nu!,

aspect ce vine să confirme înțelegerea preexistentă dintre inculpații A.L. și D.B.

În 30 martie 2010, la ora 18.13, inculpatul M.I. a fost contactat telefonic de către denunțătorul S.S., căruia i-a comunicat faptul că în dosar se va mai da un termen de două săptămâni, motivând că e prea din timp să se dispună punerea în libertate și altfel, soluția judecătorului D.B. nu va putea ține la Curtea de Apel.

Într-adevăr, la termenul de judecată din 31 martie 2010, în Dosarul nr. 13367/63/2009, inculpatul D.B. a dispus amânarea judecării cauzei pentru două săptămâni.

La termenul de judecată din 14 aprilie 2010 al Dosarului nr. 13367/63/2009, judecătorul D.B. - care era plecat la un seminar - nu a participat, fiind înlocuit de judecătorul F.E. Despre acest fapt, inculpatul M.I. i-a încunoștințat pe denunțători, cu prilejul discuției purtată în mediul ambiental din 13 aprilie 2010, la Penitenciarul Craiova.

Pentru motivul deplasării la seminar a judecătorului de caz, în dosar s-a dat termen pentru 28 aprilie 2010, iar inculpatul M.I. i-a asigurat pe denunțătorii S.S. și D.C., că face eforturi să obțină la acest termen judecarea lor în stare de libertate.

Afirmațiile inculpatului M.I. se bazau pe promisiunile inculpatului C.O.T., căruia inculpatul A.L. îi transmitea cele convenite cu inculpatul D.B.

Nepunând la îndoială cele comunicate de inculpatul C.O.T., care pe parcursul judecării Dosarului nr. 13367/63/2009 se confirmaseră, la data de 26 martie 2010, inculpatul M.I., i-a cerut martorului D.G.A. să aibă pregătită suma de 45.000 euro pentru data de 28 aprilie 2010, întrucât la acel termen judecătorul D.B. nu va mai prelungi măsura arestării preventive și va dispune judecarea în stare de libertate a inculpaților S.S., D.C. și C.M.

Conform acestei înțelegeri, martorul D.G.A., având asupra sa suma de 45.000 euro pusă la dispoziție de D.N.A., s-a întâlnit la Tribunalul Dolj în 28 aprilie 2010 cu inculpatul M.I., arătându-i suma de bani și comunicându-i că îi va da după ce judecătorul se va pronunța.

Înainte de a începe ședința de judecată programată pentru ora 10.30, inculpatul M.I. a comunicat martorului D.G.A. că nici la acest termen arestații nu vor fi puși în libertate, pentru că judecătorii secției penale fuseseră atenționați de conducerea Tribunalului Dolj pentru lipsa de fermitate în luarea măsurii arestării preventive într-o cauză, aspect ce fusese mediatizat și atrăsese atenția Curții de Apel Craiova. Cele afirmate de inculpatul M.I. erau reale, martorii judecători audiați ulterior în cauză confirmând că fuseseră atenționați de președintele Tribunalului cu privire la soluțiile dispuse.

La termenul din 28 aprilie 2010, în mod intempestiv, inculpatul D.B. a hotărât să ia în pronunțare Dosarul nr. 13367/63/2009, aspect care i-a luat prin surprindere, atât pe apărătorii aleși ai celorlalți inculpați (av. C.M., P.H., N.C. și G.A.), cât și pe inculpatul M.I. Aceștia nu erau pregătiți să pună concluzii pe fond, cu atât mai mult cu cât nu fusese epuizat probatoriul din actul de sesizare și nici nu reușiseră să formuleze probe în apărare.

Surprins de răsturnarea de situație, inculpatul M.I. i-a transmis inculpatului C.O.T. mai multe mesaje telefonice, cu următorul conținut: „Se luă dosarul în pronunțare. Punem concluzii pe fond. Vino.”, „Nu amâna pronunțarea.”, „Sunt la tribunal. Când vii?”.

Inculpatul C.O.T., care se afla în localitatea Leamna, a revenit imediat în Craiova, l-a contactat pe inculpatul A.L. și ulterior s-a întâlnit în curtea Tribunalului Dolj, ocazie cu care inculpatul A.L. a afirmat că este și el uimit de decizia inculpatului D.B., dar va vorbi cu acesta și lucrurile se vor rezolva.

Aceste aspecte au fost confirmate de înregistrările telefonice și s-au coroborat cu declarațiile inculpatului C.O.T. și procesul-verbal de supraveghere operativă, precum și înregistrările video.

S-a remarcat faptul că imediat după ce inculpații C.O.T. și A.L. stabileau telefonic un contact și se întâlneau în diverse locuri, unde comunicau timp de câteva minute, inculpatul M.I. transmitea către denunțători ce anume urma să se petreacă la termenele de judecată dispuse în cauză de judecătorul D.B., aspect ce au rezultat din convorbirile telefonice efectuate în datele de 02 mai 2010 și 03 mai 2010.

Astfel, în data de 02 mai 2010, inculpatul M.I. a fost contactat de inculpatul C.O.T., care i-a cerut să urgenteze „tranzacția”.

În dimineața de 03 mai 2010, la sediul Judecătoriei Craiova, inculpatul M.I. s-a întâlnit cu martorul D.G.A., căruia i-a spus că judecătorul D.B. va adopta o soluție favorabilă persoanelor arestate, doar dacă va primi suma de 45.000 euro, în caz contrar urmând a aplica pedepse drastice, de peste 10 ani închisoare, cu precizarea că judecătorul este o persoană răzbunătoare.

În cursul zilei de 03 mai 2010, inculpatul A.L. l-a contactat în mai multe rânduri pe inculpatul C.O.T. folosind mai multe numere de telefon, unele chiar necunoscute avocatului, cerându-i să se întâlnească. Întâlnirile au fost scurte, în stradă, în apropierea sediului profesional al inculpatului C.O.T.

Spre seară, inculpatul M.I. a fost contactat de inculpatul C.O.T., care i-a cerut detalii despre „tranzacția” pe care o derulase, inculpatul M.I. comunicându-i că cei interesați nu sunt de acord cu suma, care li se pare prea mare, indicând suma de 30.000 euro ca maxim al prețului pe care ar fi dispuși să-l dea, iar inculpatul C.O.T. a acceptat.

A doua zi, în 04 mai 2010, inculpatul M.I. a comunicat telefonic martorului D.G.A. că banii trebuie dați înaintea termenului stabilit, respectiv chiar în acea zi. Pentru că martorul a refuzat, inculpatul M.I. a luat legătura cu inculpatul C.O.T., spunându-i „Bă, las-o pentru mâine că ăștia se suciră și mai bine mâine, știi?... Ne vedem acolo la zece jumătate.” Inculpatul C.O.T. a acceptat, inclusiv ora stabilită pentru a se întâlni.

În cursul serii de 04 mai 2010, inculpatul C.O.T. a fost admonestat prin telefon de inculpatul A.L., care l-a sunat de pe telefonul mobil aparținând prietenei sale G.E.L.:

A.L.: Mă, ce dracu mă e cu încurcăturile ăstea?

C.O.T.: N-am mă ce să fac. Ziseră că vin la patru… cum așa, mă.

A.L.: Mie mi se pare iar că umblă cu cioara vopsită.

C.O.T.: Ce să zic eu? De ce? Crezi că e o problemă la prima…? Eu le dădui telefon acum și le zisei că la 8 jumătate să mă întâlnesc cu ei.

A.L.: Ce dracu mai fac ei în noaptea asta? Se mai gândesc sau se…?

C.O.T.: Eu știu ce dracu fac. Ei ziseră că au tot, trebuie să… na, să fi luat eu de mult și… în fine.

A.L.: Deci mie nu-mi sună bine toată asta și îți spusei, ne lungim ca dracu! Mâine eu am, dimineață intru în șut.

C.O.T.: Ai treabă? La cât ai?

A.L.: Nu la prima oră. La 10, dar…

C.O.T.: Am înțeles. Eu la 8 jumătate sunt acolo. Pe unde te găsesc pe la 9?

A.L.: Mă suni. Sunt undeva.

C.O.T.: Te sun pe fix. De pe fix.

A.L.: Bine.

C.O.T.: Tu n-ai un D. de-astea?

A.L.: Am unul să-l ia dracu! Ia stai! Dar na, ce să-ți spun eu acum? Stai puțin.

C.O.T.: Bine, lasă. Hai că te sun eu dimineață și decât îmi spui unde ești.

A.L.: Stai, mă, puțin!

C.O.T.: Da, mă, dar să nu fie al tău, mă. Că dacă e al tău nu e bine.

A.L.: Bine, lasă așa.

C.O.T.: Bine, hai pa!

În data de 05 mai 2010, în jurul orei 09.10, inculpatul M.I. s-a întâlnit cu martorul D.G.A., în apropierea sediului Tribunalului Dolj, acesta comunicând avocatului că adusese suma de 45.000 euro pretinsă.

Inculpatul M.I. i-a cerut denunțătorului să pună banii în portbagajul autoturismului său, marca V., pe care l-a deschis cu telecomanda de la o oarecare distanță.

Imediat după aceea, lângă autoturismul inculpatului M.I., a oprit autoturismul marca P., condus de inculpatul C.O.T., care i-a cerut celui dintâi să ia banii și să urce în autoturismul său. Inculpatul M.I. a scos din portbagajul autovehiculului punga din material plastic în care se afla depusă suma de 45.000 euro și imediat după aceea a urcat pe scaunul din dreapta față al autoturismului condus de inculpatul C.O.T., care a pus în mișcare autoturismul.

Anterior acestui moment, inculpatul C.O.T. l-a contactat telefonic pe inculpatul A.L., între cei doi având loc următoarea discuție:

A.L.: Da?

C.O.T.: Într-un sfert de oră pe unde vă văd?

A.L.: La uzină. Sau nu trebuie acolo?

C.O.T.: Nu e bine, nu e bine.

A.L.: Păi, bine atunci, eu încă nu plecai de acasă.

C.O.T.: Colo, unde ne-am văzut data trecută. Știi?

A.L.: Bine, bine. Hai, pa.

Pentru a-l apela pe inculpatul A.L., inculpatul C.O.T. a folosit un telefon public din incinta Tribunalului Dolj. O astfel de cartelă a fost găsită la sediul profesional al acestuia din Craiova, cu prilejul percheziției efectuate.

După ce a pus în mișcare autoturismul, inculpatul C.O.T. s-a deplasat până în cartierul B.N., unde a oprit în fața farmaciei I. A rămas pe loc câteva minute, după care a continuat deplasarea cu autoturismul până în fața complexului B.N., unde a oprit. A coborât din autovehicul, traversând strada spre locul unde se afla parcat autoturismul marca A., condus de inculpatul A.L.

A discutat cu acesta aproximativ un minut, apoi a revenit la autoturism și și-a continuat deplasarea până la cabinetul său de avocatură.

În incinta cabinetului, monitorizat din punct de vedere tehnic, în baza autorizației Curții de Apel Craiova, între inculpații C.O.T. și M.I., a avut loc următoarea discuție:

C.O.T.: …cineva?... D...!

M.I.: Bă, mi-a trimis… aia…

C.O.T. : Acesta e a mea. Ia-i tu pe-ai tăi. Bagă-i și tu în partea asta, să nu mai vadă acesta. Știi.

M.I.: Păi, numără-i încă o dată! Să vedem…

C.O.T.: Și aici cât sunt?

M.I.: Păi, ne rămasă treizeci. Da’numără-i ca lumea.

C.O.T.: Dar nu. Ia ca mine.

MI - Ne rămaseră treizeci. Fură treizeci și cinci.

C.O.T.: Așa. Și?

M.I.: Și mai e încă o mie, ă?

C.O.T.: Păi da.

M.I.: Să fie patru jumătate?

C.O.T.: Păi, nu. Stai puțin.

M.I.: Treizeci și cinci. Fură.

C.O.T.: Așa.

M.I.: Ziseși ăstuia că dai douăzeci și opt. Da? Și mai rămîn… cât mai rămân?

C.O.T.: Treizeci și cinci. Douăș’opt…

M.I.: Cu șapte și cu… Da’ nu, nu. Că zise trei jumătate. Nu patru.

C.O.T.: Nu mai pun mâna pe ei. Îmi bag… (n.n.- vulgar) în ei!

M.I.: Deci, trei jumătate.

C.O.T.: Hai să mergem.

Consecvent intenției sale de a opri mai mulți bani din suma primită de la martorul D.G.A., inculpatul M.I. - care afirmase către inculpatul C.O.T. că primise doar 35.000 euro de la denunțător, profitând de lipsa momentană a inculpatului C.O.T. din birou, a sustras o parte din bani, respectiv 10.000 euro, pe care și-a însușit-o și a mai primit ulterior de la inculpatul C.O.T. - 3.000 euro.

De la sediul biroului inculpatului C.O.T., inculpatul M.I. s-a deplasat cu un taxi către Tribunalul Dolj, iar inculpatul C.O.T. s-a deplasat pe diferite străzi, pătrunzând chiar pe contrasens în momentul în care a observat în spatele său un autoturism al poliției.

A mers apoi pe într-o zonă cu vizibilitate redusă. A coborât din autoturism și imediat a dat pe geamul autoturismului marca A. inculpatului A.L. un plic în care se găseau 20.000 euro, revenind grăbit în autoturism și deplasându-se pe diferite străzi, până la Tribunalul Dolj.

Inculpatul A.L. a mers și a intrat în blocul unde deținea în folosință apartamentul pe care, conform contractului de închiriere încheiat în 05 februarie 2009, îl avusese închiriat pentru o perioadă de un an, contra unei chirii de 250 euro/lună iar ulterior expirării contractului a continuat să-l folosească. După câteva minute, a ieșit din bloc, având în mână niște coli A4 îndoite și s-a deplasat la Tribunalul Dolj. În apartament a lăsat 5.000 euro, iar 15.000 euro i-a luat la el pentru a-i da inculpatului D.B.

În incinta Tribunalului s-a întâlnit cu inculpatul D.B. pe holul instituției și a discutat cu acesta timp de câteva secunde.

La ora 11:00:05, inculpatul D.B. i-a cerut prin telefon inculpatului A.L. să-și mute autoturismul spre a se putea deplasa cu autovehiculul propriu.

În jurul orelor 12.40, inculpatul D.B. a revenit la Tribunalul Dolj, unde inculpatul A.L. i-a remis suma de 15.000 euro, din cei 20.000 euro primiți în aceeași dimineață de la inculpatul C.O.T., în biroul acestora din incinta Tribunalului Dolj, în prezența martorei C.A.C., în baza unei înțelegeri anterioare avute cu inculpatul A.L. și după ce anterior, procedase la modificarea cuantumului pedepselor aplicate inițial celor trei inculpați, în sensul reducerii de la 5 ani la 4 ani închisoare.

Din suma de 20.000 euro primită de la inculpatul C.O.T., inculpatul A.L. și-a păstrat pentru sine suma de 5.000 euro, urmând ca în după-amiaza aceleiași zile să mai primească de la inculpatul C.O.T. suma de 10.000 euro.

Cu prilejul percheziției domiciliare efectuate în data de 07 mai 2010 în baza autorizației de percheziție emisă de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 1404/54/2010 din 07 mai 2010 la adresa din Craiova, aparținând numitului I.M. și folosit de inculpatul A.L. a fost găsită suma de 11.000 euro, formată din 50 bancnote a 100 euro (într-un plic cu antetul SC C.V. SA) și 12 bancnote a 500 euro (într-un plic ce poartă inscripția olografă „G.”), ascunsă în spatele unei comode aflate între două șifoniere într-una din camerele locuinței respective.

Procedând la verificarea seriilor existente pe bancnotele în cupiura de 500 euro, cu seriile consemnate în procesul-verbal de consemnare a seriilor și marcare criminalistică s-a constatat că 10 din seriile celor 12 bancnote, reprezentând 5.000 euro, se regăsesc în procesul-verbal de consemnare a seriilor și marcare criminalistică în data de 05 mai 2010.

Din suma de 13.000 euro pe care inculpatul M.I. a oprit-o din cei 45.000 euro, primită de la martorul D.G.A., s-au găsit cu prilejul percheziției domiciliare 7.000 euro formați din 14 bancnote în cupiură de 500 euro ce se regăsesc în procesul-verbal de consemnare a seriilor și marcare criminalistică din 05 mai 2010.

În urma cercetărilor efectuate în cauză, a rezultat că în 05 mai 2010, inculpatul M.I. a achitat contravaloarea unor materiale de construcții cu 4.500 euro, formată din 9 bancnote în cupiură de 500 euro, martorei F.M.C., iar o bancnotă de 500 euro i-a dat-o martorului Ț.C., în contul unei datorii mai vechi.

Asupra inculpatului C.O.T. s-au găsit cu prilejul efectuării percheziției corporale din 05 mai 2010, suma de 12.000 euro, formată din 24 de bancnote, în cupiură de 500 euro, având seriile ce se regăsesc în procesul-verbal de consemnare a seriilor și marcare criminalistică din 05 mai 2010.

În tot timpul derulării demersurilor pe care inculpatul M.I. le-a efectuat asupra denunțătorilor pentru a-i determina să remită suma de 45.000 euro spre a obține punerea acestora în libertate, iar ulterior o soluție favorabilă, avocatul a afirmat constant că judecătorul D.B. nu „lucrează” singur, ci împreună cu judecătorul A.L., lăsându-i să se înțeleagă că prin intermediul acestuia, banii vor ajunge la judecătorul de caz, ceea ce în cursul urmăririi penale efectuate în cauză s-a și confirmat, în sensul că inculpatul D.B. a primit în 05 mai 2010 suma de 15.000 euro de la inculpatul A.L., conform înțelegerii anterioare, după ce în aceeași zi a modificat sentința penală, reducând de la 5 la 4 ani închisoare pedeapsa aplicată inițial inculpaților din Dosarul nr. 133677/63/2009 pe care îl judeca.

S-a constatat că, din condica de ședințe directe a secției penale din cadrul Tribunalului Dolj a fost ruptă o filă, respectiv cea anterioară filei pe care este consemnată minuta sentinței penale nr. 203 din 05 mai 2010, pronunțată în Dosarul nr. 13367/63/2009.

De asemenea, s-a constatat că în cuprinsul minutei sentinței penale nr. 203 din 05 mai 2010 au fost operate modificări, în sensul că a fost aplicat fluid corector peste care s-a rescris, aspect confirmat de raportul de constatare tehnico-științifică din 28 mai 2010.

Mai mult, în cuprinsul minutei modificate inculpatul D.B. a omis să facă aplicarea dispozițiilor art. 71 C. pen. pentru inculpatul D.C., lucru observat de grefiera Ț.E.S. la momentul completării condicii de ședințe directe. Aceasta l-a sunat imediat pe judecătorul D.B. întrebându-l dacă „cei trei inculpați din dosarul cu S., au cu executare toți trei, da?”… întrucât… „trebuia să avem un 71 la ultimul dintre ei, la D.C.”. Convorbirea în cauză s-a purtat în 05 mai 2010, la ora 13:33:21 și se află transcrisă integral.

Suma de 45.000 euro, folosită în prezenta cauză, provenea din fondul special aflat la dispoziția procurorului șef al D.N.A. Din această sumă s-a reușit recuperarea sumei de 24.000 euro, iar aceasta a fost restituită D.N.A. la data de 12 mai 2010.

În scopul recuperării sumei de 21.000 euro, în cauză s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra sumelor de: 16.000 euro și 10.000 RON, ridicate de la inculpatul A.L., cu prilejul perchezițiilor domiciliare efectuate în imobilul situat în Craiova, consemnate la C. Bank pe numele inculpatului, dar la dispoziția D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova; 1.935 RON ridicată de la inculpatul C.O.T. cu prilejul percheziției corporale și 100 RON ridicată de la inculpatul M.I. cu prilejul percheziției corporale, precum și asupra autoturismelor marca V., proprietatea inculpatului M.I. și marca B., proprietatea inculpatului D.B.

În ceea ce privește pe numiții S.S., D.C. și D.G.A., față de aceștia s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunile prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. comb. cu art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 și art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, întrucât operează cauzele de nepedepsire prev. de art. 255 alin. (3) C. pen. și art. 61 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.

De asemenea, în temeiul disp. art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul C.M. pentru infracțiunile prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. comb. cu art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 și art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, deoarece acesta nu a avut cunoștință și nu a participat la demersurile întreprinse de numiții S.S. și D.C., coinculpați în Dosarul nr. 13367/63/2009.

În cauză s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la săvârșirea infracțiunii de sustragere sau distrugere de înscrisuri, prev. de art. 242 C. pen. și înaintarea acesteia în vederea continuării cercetărilor la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, competent material și teritorial.

Cauza a fost înregistrată inițial la Curtea de Apel Craiova cu nr. 1957/54/2010, iar ca urmare a deciziei nr. 1699 din 04 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în Dosarul nr. 7125/1/2010, prin care s-a dispus strămutarea judecării cauzei la Curtea de Apel Cluj, prin încheierea penală nr. 15 din 09 noiembrie 2010, Curtea de Apel Craiova a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea dosarului la Curtea de Apel Cluj.

Prin decizia nr. 1699 din 04 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-au menținut actele îndeplinite la instanța de la care s-a strămutat judecarea cauzei.

Inculpații M.I. și C.O.T., audiați fiind în fața instanței, respectiv Curtea de Apel Craiova, au recunoscut săvârșirea faptelor, astfel cum au fost descrise în actul de acuzare, menținându-și declarațiile din faza de urmărire penală, iar după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, la primul termen de judecată stabilit la Curtea de Apel Cluj, din 30 noiembrie 2010, au solicitat aplicarea disp. art. 3201 C. proc. pen. și disjungerea cauzei în ceea ce-i privește.

Instanța a respins cererea de disjungere a cauzei față de cei doi inculpați, apreciind că între faptele săvârșite de aceștia și cele pentru care inculpații D.B. și A.L. au fost trimiși în judecată există indivizibilitate, iar în interesul unei mai bune administrări a justiției nu este oportună disjungerea, urmând ca asupra aplicării disp. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. să se pronunțe odată cu fondul.

Inculpatul D.B., audiat în fața Curții de Apel Craiova, în ședința publică din 08 septembrie 2010, a susținut în declarația sa că nu se consideră vinovat de infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, arătând că nu a intervenit nimeni pentru soluționarea dosarului privindu-i pe denunțătorii din prezenta cauză, că pe parcursul derulării procesului a soluționat mai multe cereri de punere în libertate pe care le-a respins, iar modificările asupra minutei au constat doar în corectarea unor greșeli referitoare la pedeapsa unuia din inculpați, pentru care a prevăzut inițial o pedeapsă de 5 ani cu executare, în timp ce ceilalți inculpați aveau 4 ani cu executare, rectificând pedeapsa la 4 ani, precum și erori privind încadrarea juridică a faptelor, pe care le-a corectat după o printare inițială a minutei și a dat grefierului de ședință minuta astfel corectată pentru a o redacta.

Inculpatul a menționat că, în data de 05 mai 2010, după ce în jurul orelor 10.30 a redactat acea minută, în urma unui telefon primit în jurul orelor 11.00 de la numita G.C. a plecat de la Tribunal, revenind în jurul orelor 12.45. La plecarea de la Tribunal, constatând că era blocat de autoturismul lui A.L., l-a sunat pe acesta și l-a rugat să coboare să-și mute mașina. Inculpatul a mai susținut că în jurul orelor 12.45 a revenit, căutându-l pe judecătorul T.G. cu care urma să vizioneze un meci de fotbal, iar împreună s-au deplasat la Judecătoria Craiova la colega G.D. și în timp ce discuta cu aceasta, a primit un telefon de la grefiera Ț.E.S., care i-a relatat că în cazul unuia dintre inculpații pentru care a aplicat pedepse cu închisoarea, nu s-a făcut referire la disp. art. 71, 64 C. pen.

Acesta a rugat-o pe grefieră să facă rectificarea și întorcându-se înapoi la Tribunal, a semnat minuta, după care a plecat împreună cu colegul său T.G. pentru a viziona un meci de fotbal la acesta acasă. Inculpatul a susținut că nu a primit nicio sumă de bani de la inculpatul A.L., că nu a discutat cu acesta în legătură cu dosarul respectiv, iar discuția telefonică pe care a avut-o cu A.L. s-a referit la un eveniment la care urmau să participe, fiind invitați de o cunoștință comună.

Inculpatul A.L. nu a dat declarații în cursul urmăririi penale și nici la Curtea de Apel Craiova, prevalându-se de dreptul la tăcere, dând declarații doar în fața Curții de Apel Cluj la 30 noiembrie 2010, ocazie cu care a arătat că nu recunoaște săvârșirea faptelor pentru care este trimis în judecată și se consideră nevinovat.

În legătură cu starea de fapt descrisă în rechizitoriu, a susținut că îl cunoaște pe inculpatul C.O.T., cu care avea o relație de amiciție de circa 3 ani de zile, iar în cadrul întâlnirilor și discuțiilor pe care le-a avut cu acesta, i-a oferit anumite consultații juridice cu referire la dosare care nu se aflau pe rolul său, inclusiv în legătură cu dosarul privindu-i pe cei trei denunțători.

Astfel, a arătat că în luna martie 2010 s-a întâlnit cu numitul C.O.T. în incinta Tribunalului, acesta spunându-i că dorește să angajeze cauza și cerându-i să-și exprime o părere cu privire la pedeapsa pe care o riscă inculpații. Inculpatul A.L. i-a spus avocatului C.O.T. că pedeapsa ce s-ar putea aplica ar fi de maxim 6-7 ani, iar în legătură cu arestarea preventivă că era posibilă o punere în libertate, întrucât trecuse o jumătate de an de la momentul arestării.

Inculpatul a susținut că C.O.T. nu i-a spus cine este judecătorul de caz, nu i-a cerut să intervină la acest judecător, nu a pretins și nu i s-a oferit vreo sumă de bani.

În legătură cu acea sumă de bani pe care inculpatul C.O.T. i-a dat-o, A.L. a declarat că în luna februarie 2010 s-a întâlnit cu acesta și au purtat unele discuții legate de datoriile pe care le avea pentru a-și achita ratele de leasing la autoturism, precum și despre intenția sa de a-și schimba viața, având o relație apropiată cu martora G.E.L., cu care a locuit o perioadă de timp în apartamentul închiriat. Inculpatul C. s-a oferit să-i acorde un împrumut de 1.000 sau 2.000 euro, însă inculpatul i-a spus că are nevoie de 5-6.000 euro pentru a-și rezolva problemele.

Ulterior acestei discuții, precum și după cele purtate în luna martie 2010, în luna aprilie a aceluiași an, inculpatul C.O.T. i-a relatat că intenționează să angajeze cauza privindu-i pe cei trei denunțători, că onorariul se va situa în jurul sumei de 20.000 euro, întrebându-l dacă mai are nevoie de acea sumă de bani, oferta fiind acceptată de A.L.

Apoi, inculpatul a arătat că s-a întâlnit cu C.O.T. pentru a primi suma de bani în condițiile descrise în actul de acuzare, că a avut acea discuție telefonică cu C.O.T., dar s-a referit la acordarea împrumutului, iar suma de bani primită a fost de 5.000 euro în bancnote de 500 euro, sume pe care le-a pus sub televizorul din dormitor, într-un plic în care mai erau și alți bani.

Inculpatul a precizat că la prima percheziție domiciliară efectuată în cursul urmăririi penale nu a declarat de existența acestor sume de bani întrucât și-a făcut probleme de o eventuală înscenare.

În legătură cu remiterea unei sume de bani către inculpatul D.B., a susținut că acest lucru nu a avut loc, iar declarația martorei C.A.C. este neverosimilă. Cu inculpatul D.B. a avut o relație de amiciție, dar aceasta s-a deteriorat în toamna anului 2009, întrucât ambii și-au manifestat intenția de a candida pentru funcția de președinte a secției penale a Tribunalului Dolj.

În cursul judecății, la termenul din 16 septembrie 2011, luându-se un supliment de declarație, inculpatul A.L. a menționat că în data de 05 mai 2010, în urma unei înțelegeri avute cu un mecanic auto la care a apelat în data de 03 mai 2010, a stabilit o întâlnire cu acesta în jurul orelor 12-12.30 la Tribunal, pentru a se deplasa împreună la o societate de dezmembrări în vederea achiziționării unei piese necesară pentru autoturismul proprietatea sa, la care se constatase de către mecanicul auto o anumită defecțiune, iar după ora 12.00 s-a deplasat la acea societate de dezmembrări situată la ieșirea din Craiova, cu autoturismul martorului T.Z., la Tribunal revenind după ora 13.00.

În cursul judecății, inculpatul A.L. a solicitat efectuarea unei expertize de specialitate a înregistrărilor și interceptărilor efectuate în cauză cu referire la convorbirile din 03 și 04 mai 2010, pentru a se stabili mijloacele tehnice cu care au fost efectuate, dacă suporții tehnici sunt originali, dacă asupra înregistrărilor s-a intervenit prin ștergere, inserare sau alte elemente de montaj, să se determine dacă vocea îi aparține, dacă este redat fidel conținutul convorbirilor, invocând și faptul că există convorbiri aflate pe suporți CD care nu au fost redate de organele de urmărire penală.

Instanța a procedat la redarea convorbirilor din 05 mai solicitate de inculpat care nu au fost transcrise de organele de urmărire penală, dar a respins cererea de efectuare a unei expertize cu obiectivele de mai sus, apreciind că, în contextul în care, cu ocazia audierii sale la instanță inculpatul a recunoscut că a avut acele convorbiri telefonice cu inculpatul C.O.T., ce au fost indicate ca probe în susținerea actului de acuzare, acestea au fost ascultate în ședință publică, fiind confirmate și de inculpatul C.O.T. și nu există niciun motiv de îndoială asupra autenticității acestora, expertiza nu se justifică.

La cererea inculpatului D.B., față de neconcordanțele existente între declarația acestuia și cea a martorei Ț.E.S. despre modificările pedepselor aplicate celor trei denunțători, s-a dispus efectuarea unei expertize informatice în scopul de a se stabili ce modificări au fost aduse documentului ce conține minuta sentinței penale nr. 203 din 05 mai 2010 în Dosarul nr. 13367/63/2009 al Tribunalului Dolj, însă expertul nu a putut răspunde obiectivelor instanței pentru motivele arătate în expertiză și, ulterior, în declarația dată în fața instanței.

În urma evaluării materialului probator administrat atât în faza de urmărire penală, cât și de cercetare judecătorească, instanța de fond a reținut următoarele:

Denunțătorii S.S., C.M. și D.C. au fost cercetați penal și ulterior trimiși în judecată în stare de arest preventiv prin rechizitoriul nr. 418/P/2008 din 03 noiembrie 2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. și art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen., în final cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., reținându-se că prin însușirea unor identități false, au indus și menținut în eroare reprezentanții mai multor societăți comerciale, pe care i-au determinat să accepte relații comerciale și să livreze mărfuri pentru care au emis file cec și bilete la ordin fără acoperire, cauzând un prejudiciu de 1.531.164,33 RON.

Dosarul nr. 418/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj a fost înregistrat la Tribunalul Dolj în 05 noiembrie 2009, sub nr. 13367/63/2009, fiind repartizat spre soluționare completului C1 directe, compus din judecătorul D.B., grefieră de ședință fiind din februarie 2010, martora Ț.E.S.

În cursul lunii septembrie 2009, în timp ce se afla în Arestul I.P.J. Dolj, în stare de arest preventiv, denunțătorul S.S. a fost vizitat de inculpatul M.I., avocat în Baroul Dolj, cu care se cunoștea de mai mulți ani, iar acesta i-a propus să-l angajeze ca apărător, urmând ca în schimbul sumei de 20.000 euro să obțină cercetarea sa și a celorlalți doi inculpați în stare de libertate, susținând că are influență la judecătorii din cadrul Tribunalului Dolj și Curtea de Apel Craiova.

După un timp de gândire, S.S. l-a contactat pe avocatul M.I. la 23 februarie 2010, iar la 24 februarie 2010 a fost vizitat de acesta la Penitenciarul Craiova, angajându-se să studieze dosarul în care erau trimiși în judecată S.S., D.C. și C.M.

La data de 04 martie 2010, inculpatul M.I. l-a vizitat din nou la penitenciar pe S.S., spunându-i că trebuie să îi dea 3.000 euro pentru a intra în dosar ca apărător, iar 18.000 euro, câte 6.000 euro fiecare inculpat, vor trebuie să-i achite pentru punerea lor în libertate.

Ulterior, la 09 martie 2010, discutând cu ceilalți inculpați din dosar, S.S. s-a hotărât să-l denunțe pe inculpatul M.I. și au acceptat să achite suma de 1.000 euro cu titlu de onorariu pentru M.I., ce urma să fie angajat doar pentru numitul C.M., întrucât ceilalți doi aveau fiecare avocați, la care nu doreau să renunțe. Apoi, la 18 martie 2010, inculpatul M.I. i-a vizitat pe denunțătorii S.S. și D.C. la Penitenciarul Craiova, cerând de data aceasta câte 15.000 euro pentru fiecare inculpat, spunând că banii trebuie dați judecătorului după ce vor fi puși în libertate, totodată, stabilind că banii vor fi dați prin D.G.A., fratele denunțătorului D.C., căruia M.I. i-a spus că dacă nu va achita suma de bani, cei trei sunt la mâna judecătorului și că după ce vor fi puși în libertate le va aplica o pedeapsă mai aspră.

În 31 martie 2010, M.I. i-a vizitat din nou pe denunțători la penitenciar, discutând de plata unui avans din suma pretinsă, iar ulterior la 13 aprilie 2010, s-a întâlnit cu toți cei trei denunțători afirmând atunci că judecătorul A.L. lucrează împreună cu judecătorul D.B. și împart banii.

În aceeași perioadă, inculpatul M.I. îl abordase pe inculpatul C.O.T., avocat în cadrul aceluiași barou și fost coleg de facultate cu cel dintâi, solicitându-i sprijinul pentru a interveni la judecătorul D.B. în favoarea celor trei denunțători, ocazie cu care C.O.T. a susținut că nu-l cunoaște pe D.B., dar că are o relație mai apropiată cu magistratul A.L., cu care ulterior s-a întâlnit purtând mai multe discuții în legătură cu dosarul în care denunțătorii erau judecați pentru infracțiunea de înșelăciune.

De altfel, în cadrul întâlnirilor pe care inculpatul M.I. le-a avut la Penitenciarul Craiova cu denunțătorii a făcut referire la o persoană care va intermedia legătura cu judecătorii de caz, folosind apelativul „colegu”, stabilindu-se ulterior că este vorba de inculpatul C.O.T.

Inculpatul A.L. i-a spus inculpatului C.O.T. că cei trei nu vor putea fi puși în libertate, dar există posibilitatea să primească o pedeapsă mai mică de 3 ani, dar pentru aceasta vor trebui să plătească o sumă de bani, respectiv 30.000 euro (ulterior majorată la 40.000 euro) pentru a interveni la judecătorul D.B., cu care A.L. era coleg la Tribunalul Dolj.

Urmare a înțelegerii dintre C.O.T. și M.I. care doreau obținerea unor sume de bani, M.I. a pretins denunțătorilor suma totală de 45.000 euro, care urma să fie predată inculpatului M.I. prin intermediul fratelui denunțătorului D.C. și anume D.G.A., căruia i s-a cerut să aibă pregătită suma pentru data de 28 aprilie 2010 în vederea punerii în libertate a inculpaților.

Înainte de a începe ședința de judecată programată pentru ora 10.30, inculpatul M.I. a comunicat martorului D.G.A. că nici la termenul din 28 aprilie 2010 arestații nu vor fi puși în libertate, pentru că judecătorii secției penale fuseseră atenționați de conducerea Tribunalului Dolj pentru lipsa de fermitate în luarea măsurii arestării preventive, însă ulterior au fost surprinși de faptul că D.B. a hotărât să soluționeze pe fond Dosarul nr. 13367/63/2009, deși avocații nu erau pregătiți să pună concluzii pe fond.

Prin urmare, inculpatul M.I. a luat legătura cu C.O.T., care la rândul său l-a contactat pe A.L., stabilind să se întâlnească pentru a urgenta predarea sumelor de bani pretinse.

Astfel, suma de 45.000 euro, pusă la dispoziție de D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova martorului D.G.A., a fost predată inculpatului M.I. la data de 05 mai 2010 în jurul orelor 09.00, acesta solicitând denunțătorului să pună banii în portbagajul autoturismului său, marca V., situat în apropierea sediului Tribunalului Dolj.

Din această sumă, inculpatul M.I., care s-a deplasat împreună cu inculpatul C.O.T. la biroul de avocatură al acestuia, a păstrat pentru sine 3.000 euro prin înțelegere cu inculpatul C.O.T. și 10.000 euro fără ca acestuia să-i fie adus la cunoștință și a predat diferența inculpatului C.O.T. pentru a fi remiși celor doi judecători A.L. și D.B., urmând ca și acesta să păstreze pentru sine o parte din bani.

Anterior acestui moment, inculpatul C.O.T. l-a contactat telefonic pe inculpatul A.L., cu care a stabilit o întâlnire.

De la sediul biroului inculpatului C.O.T., inculpatul M.I. s-a deplasat cu un taxi către Tribunalul Dolj. Inculpatul C.O.T. s-a îndreptat spre locuința sa din Craiova, unde a numărat banii primiți de la inculpatul M.I., constatând că este vorba de suma de 32.000 euro, i-a împărțit în două, respectiv 20.000 euro ce urma să fie dați inculpatului A.L., pe care i-a introdus într-o pungă de plastic cu dungi multicolore, iar diferența de 12.000 euro a lăsat-o acasă, gândindu-se că va reține pentru sine 2.000 euro, iar 10.000 euro îi vor fi dați spre seară inculpatului A.L. Apoi, s-a deplasat și a dat pe geamul autoturismului marca A. inculpatului A.L. acea plasă de plastic, în care se găseau cei 20.000 euro, revenind în autoturism și deplasându-se la Tribunalul Dolj.

Inculpatul A.L. a a intrat în blocul unde deținea cu chirie un apartament, apoi după câteva minute a ieșit din bloc, având în mână niște coli A4 îndoite și s-a deplasat la Tribunalul Dolj. În apartament a lăsat 5.000 euro, iar 15.000 euro i-a luat la el pentru a-i da inculpatului D.B.

În incinta Tribunalului, s-a întâlnit cu inculpatul D.B., pe holul instituției și a discutat cu acesta timp de câteva secunde.

La ora 11:00:05, inculpatul D.B. i-a cerut prin telefon inculpatului A.L. să-și mute autoturismul spre a se putea deplasa cu autovehiculul propriu.

Ulterior, inculpatul A.L. a intrat în ședința de judecată de apeluri, programată pentru ora 10.30, împreună cu martora C.A.C., ședință care a durat între 1 oră și jumătate și 2 ore, conform declarațiilor martorilor Ț.E.S., C.A. și T.V.

În jurul orelor 12.40, inculpatul D.B. a revenit la Tribunalul Dolj, unde inculpatul A.L. i-a remis suma de 15.000 euro din cei 20.000 euro primiți în aceeași dimineață de la inculpatul C.O.T., în biroul acestora din incinta Tribunalului Dolj, în prezența martorei C.A.C., în baza unei înțelegeri anterioare avute cu inculpatul A.L.

Din suma de 20.000 euro primită de la inculpatul C.O.T., inculpatul A.L. și-a păstrat pentru sine suma de 5.000 euro, urmând ca potrivit înțelegerii dintre cei doi și declarației inculpatului C.O.T., în după amiaza aceleiași zile, să mai primească de la acesta suma de 10.000 euro.

În urma perchezițiilor domiciliare și corporale efectuate în data de 05 mai 2010, s-a găsit asupra inculpatului C.O.T. suma de 12.000 euro din cea de 45.000 euro, la domiciliul inculpatului M.I. s-a găsit suma de 7.000 euro, diferența de 6.000 euro fiind cheltuită de acesta, prin achitarea sumei de 4.500 euro reprezentând contravaloarea unor materiale de construcții către numita F.M.C., 500 euro o datorie către Ț.C., iar diferența de 1.000 euro nu s-a putut stabili în ce modalitate a fost folosită. De asemenea, la cea de-a doua percheziție domiciliară ce a avut loc la locuința aflată în folosința inculpatului A.L., s-a găsit suma de 5.000 euro, constatându-se că seriile bancnotelor de câte 500 euro corespundeau cu cele marcate criminalistic cuprinse în totalul de 45.000 euro puse la dispoziția denunțătorului D.G.A. Suma de 15.000 euro ce a fost dată inculpatului D.B. nu a fost găsită cu ocazia perchezițiilor efectuate de organele de urmărire penală.

În cauza privindu-i pe S.S., D.C. și C.M. se amânase pronunțarea de la data de 28 aprilie 2010 la 05 mai 2010, iar în dimineața zilei de 05 mai 2010 în jurul orelor 09.45-10.00, inculpatul D.B. s-a deplasat în biroul grefierei de ședință, Ț.E.S., unde folosind o ciornă a dictat minuta hotărârii în Dosarul nr. 13367/63/2009, în sensul condamnării celor trei la pedepse cu închisoarea, minută asupra căreia a operat anumite modificări, în sensul că inițial pedeapsa aplicată pentru unul dintre inculpați era de 5 ani închisoare, iar apoi s-a corectat în sensul aplicării unor pedepse de 4 ani închisoare. Ulterior inculpatul D.B. a fost observat de către martorele C.A.C. și Ț.E.S. purtând discuții cu A.L. asupra acestui dosar, pe care cel dintâi l-a solicitat grefierei, uitându-se împreună la minuta redactată conform celor de mai sus.

Deși martora Ț.E.S. a susținut că D.B. a corectat toate pedepsele în sensul reducerii acestora de la 5 ani la 4 ani închisoare, inculpatul a susținut că a operat această modificare doar în cazul unuia dintre inculpați, pentru ceilalți fiind aplicate de la început pedepse de 4 ani închisoare și cum expertizele informatice efectuate în cauză, precum și percheziția informatică din cursul urmăririi penale, nu au putut evidenția modificări ale documentului pentru fiecare etapă, iar declarația martorei Ț.E.S. nu s-a coroborat cu alte probe, s-a luat în considerare susținerea inculpatului, care a fost confirmată și de inculpatul C.O.T.

Martora Ț.E.S. a participat la ședința de apeluri în care A.L. era programat împreună cu martora C.A., iar după finalizarea acestei ședințe, respectiv în jurul orelor 13.30, în momentul în care a completat condica de cauze directe în locul judecătorului D.B. pentru Dosarul nr. 13367/63/2009, a observat că la unul dintre inculpați a omis să facă aplicarea art. 71 C. pen., motiv pentru care l-a sunat pe judecător, iar acesta i-a solicitat să corecteze eroarea, urmând ca a doua zi să se semneze minuta astfel modificată. Cu toate acestea, inculpatul D.B. a revenit la birou circa 15 minute mai târziu și a semnat minuta corectată.

În cauza penală ce a format obiectul Dosarului nr. 13367/63/2009, soluția finală pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia din 02 decembrie 2010 a fost în sensul condamnării inculpatului S.S. la o pedeapsă rezultantă de 6 ani închisoare, D.C. la 5 ani închisoare și C.M. la 6 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. și complicitate la această infracțiune.

S-a considerat că fapta inculpatului M.I., astfel cum a fost descrisă mai sus, respectiv de a pretinde și primi pentru sine și pentru alții suma de 45.000 euro de la denunțători, din care a păstrat pentru sine 13.000 euro, în scopul de a interveni prin intermediul inculpaților C.O.T. și A.L., pe lângă magistratul D.B., pentru ca acesta să dispună judecarea în libertate a numiților S.S., D.C. și C.M., iar în final să li se aplice o pedeapsă favorabilă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prev. de art. 257 C. pen. comb. cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 și a fost dovedită prin probele administrate în cauză coroborate cu recunoașterea vinovăției, atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza de judecată.

Instanța de fond a constatat că implicarea inculpatului M.I. în activitatea infracțională și vinovăția sa pentru săvârșirea infracțiunii mai sus menționate a rezultat din declarațiile denunțătorilor S.S., D.C. și D.G.A., declarațiile martorilor audiați în cauză, declarația inculpatului C.O.T. și interceptările convorbirilor telefonice și ambientale purtate între inculpatul M.I. și denunțători, precum și cele dintre acesta și inculpatul C.O.T., toate coroborându-se cu declarația sa, în care a menționat detaliat modul în care a conceput și desfășurat întreaga acțiune ilicită, precum și cu procesul-verbal de percheziție domiciliară întocmit la 05 mai 2010 de D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova, ocazie cu care la adresa din comuna Ș.S., județul Dolj s-a găsit la inculpatul M.I. suma de 7.000 euro, în bancnote de 500 euro, a căror serii s-au regăsit în procesul-verbal de marcare criminalistică.

Inculpatul a declarat inițial că din suma de 45.000 euro și-a reținut 11.500 euro, din care 8.000 euro fără să știe inculpatul C.O.T., pentru ca ulterior, când a oferit explicații în legătură cu modul de cheltuire a sumelor să reiasă că a cheltuit 5.000 euro, iar 7.000 euro s-au găsit asupra sa de către organele de urmărire penală, deci în total 12.000 euro. În realitate, suma reținută de inculpat a fost de 13.000 euro, așa cum s-a reținut în rechizitoriu, iar inculpatul a recunoscut această stare de fapt prin declarația dată în 14 septembrie 2012, referitoare la aplicarea disp. art. 3201 C. proc. pen., dar rezultă și din probele administrate, mai cu seamă din declarația inculpatului C.O.T. care a susținut că a numărat 32.000 euro după ce i-au fost înmânați banii de către inculpat și din declarația martorului D.G.A. care a predat inculpatului M.I. 45.000 euro.

Fapta inculpatului C.O.T., astfel cum a rezultat din starea de fapt descrisă mai sus, de a accepta și primi pentru sine și pentru alții suma totală de 32.000 euro prin inculpatul M.I. de la denunțători, pentru a interveni prin intermediul magistratului judecător A.L. pe lângă judecătorul D.B., în favoarea numiților S.S., D.C. și C.M., în scopul arătat mai sus, s-a considerat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 C. pen. comb. cu art. 6 din Legea nr. 78/2000. Din banii primiți inculpatul a predat suma de 20.000 euro inculpatului A.L., păstrând 12.000 euro, din care 10.000 euro urmau să fie dați aceluiași inculpat în seara zilei de 05 mai 2010.

Vinovăția inculpatului C.O.T. a fost în mod cert dovedită prin probele administrate în cauză, respectiv declarațiile inculpatului M.I., interceptările convorbirilor telefonice și ambientale între cei doi inculpați, precum și între C.O.T. și inculpatul A.L., declarațiile inculpatului de recunoaștere a faptei, coroborate cu procesul-verbal de supraveghere operativă și procesul-verbal de percheziție corporală întocmit la 05 mai 2010 de D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova, ocazie cu care asupra acestuia s-a găsit suma de 12.000 euro în bancnote de câte 500 euro, a căror serii s-au regăsit în procesul-verbal de marcare criminalistică.

Inculpatul C.O.T. a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de trafic de influență prev. de art. 257 C. pen. comb. cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 în complicitate la aceeași infracțiune prev. de art. 26 rap. la art. art. 257 C. pen. comb. cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 arătând că activitatea sa a fost aceea de intermediar și a constat în ajutorul pe care indirect l-a dat inculpatului M.I., nu a luat niciodată direct legătura cu denunțătorii și nu s-a folosit de calitatea de avocat.

Analizând cererea inculpatului, în baza art. 334 C. proc. pen. punând-o în discuția părților, Curtea a apreciat-o ca fiind neîntemeiată.

Potrivit art. 26 C. pen., complice este persoana care, cu intenție, înlesnește sau ajută în orice mod la săvârșirea faptei prevăzute de legea penală.

Din descrierea activității desfășurate de inculpatul C.O.T. a rezultat că acesta, nu doar a ajutat la săvârșirea infracțiunii și a intermediat predarea sumei de bani către judecători, dar a și comis acte materiale care se circumscriu infracțiunii de trafic de influență, în sensul că a primit sume de bani, atât pentru sine, cât și pentru ceilalți inculpați, în scopul facilitării obținerii unei soluții favorabile pentru denunțători. Inculpatul a fost cel care îl cunoștea pe A.L., acesta l-a abordat și i-a cerut sprijinul în a interveni pe lângă D.B., folosindu-se de influența pe care o avea, a primit informații pe care le-a transmis la denunțători, a primit el însuși sume de bani pentru activitatea desfășurată. Astfel de acte sunt specifice autoratului și nu complicității la infracțiunea de trafic de influență, motiv pentru care nu s-a dispus schimbarea încadrării juridice.

Având în vedere că prin declarațiile date în cursul urmăririi penale inculpații M.I. și C.O.T. au facilitat tragerea la răspundere penală a celorlalte persoane care au săvârșit fapte de corupție ce cad în competența de instrumentare a D.N.A., și anume a inculpaților A.L. și D.B., aceștia au beneficiat de aplicarea dispozițiilor art. 19 O.U.G. nr. 43/2002, respectiv reducerea la jumătate a pedepselor prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina lor.

În același timp, în conformitate cu art. 11 din O.U.G. nr. 121/2011 inculpaților li s-au aplicat și disp. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., deoarece au recunoscut faptele încă de la prima audiere în fața instanței, iar la primul termen cu procedură completă, după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, respectiv 30 noiembrie 2010, disjungerea nu a fost posibilă, aplicarea acestor dispoziții s-a făcut odată cu judecarea cauzei pe fond.

În baza dispozițiilor art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, văzând limitele de pedeapsă prevăzute de lege ca urmare a aplicării disp. art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 și art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., precum și criteriile generale de individualizare a pedepselor prev. de art. 72 C. pen. inculpații M.I. și C.O.T. au fost condamnați la pedepse de 1 an și 6 luni închisoare și, respectiv 1 an închisoare.

Astfel, în ceea ce îl privește pe inculpatul M.I. s-a ținut seama de gradul de pericol social concret al faptei raportat la modalitatea concretă de săvârșire a acesteia, împrejurarea că s-a folosit de calitatea de avocat, a fost cel care a inițiat activitatea infracțională, a avut contact direct cu denunțătorii, a făcut promisiuni și a întărit convingerea acestora că în schimbul unor sume de bani vor putea obține punerea în libertate sau o soluție favorabilă în dosarul penal în care erau cercetați, luând legătura în acest scop cu inculpatul C.O.T., mobilul urmărit și anume obținerea unei sume de bani (13.000 euro), împrejurări care imprimă o gravitate sporită faptei care este de natură a decredibiliza justiția, dar și de persoana făptuitorului care a recunoscut și regretat fapta, nu are antecedente penale sau abateri disciplinare, a avut o conduită corespunzătoare în cursul procesului, prezentându-se la toate termenele și respectând obligațiile impuse de instanță pe durata măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, în prezent nu mai desfășoară activitatea de avocat, fiind consilier juridic, iar din referatul de evaluare psihosocială rezultă că există garanții suficiente pentru reeducarea acestuia, nu există puncte vulnerabile în stilul său de viață care să îl expună la situații de risc și are sprijinul familiei și prietenilor pentru a depăși situația actuală.

În consecință, ținând cont de aceste elemente, dar și de scopul pedepsei, atât de prevenție, cât și de reeducare, s-a apreciat că o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare corespunde acestora și este echitabilă și proporțională.

Raportat la gravitatea faptei comise, consecințele acesteia în plan social, de natură a destabiliza încrederea cetățenilor în justiție și de a determina o imagine defavorabilă, creându-se impresia că, în schimbul unor sume de bani se pot soluționa dosarele în favoarea unor infractori, lăsând fără protecție pe cetățenii împotriva cărora se pot comite astfel de fapte, dar ținând cont și de persoana inculpatului, contribuția efectivă la comiterea infracțiunii, s-a considerat că doar o pedeapsă cu executare în regim de detenție, este în măsură să contribuie la realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen. Chiar în situația în care inculpatul a avut un comportament corespunzător în timpul procesului, de care s-a ținut seama la individualizarea pedepsei, în lipsa unor sancțiuni de natură a preveni comiterea unor astfel de infracțiuni de corupție într-un domeniu de activitate care este menit tocmai a asigura cetățenilor un climat de ordine și securitate, acest scop nu a putut fi atins.

Pe durata executării pedepsei, s-au interzis acestuia drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen. - „dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice”, dar ținând cont de gravitatea faptei, precum și calitatea de avocat al inculpatului, de care s-a folosit la săvârșirea infracțiunii și art. 64 lit. b) C. pen., respectiv „dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat” și art. 64 lit. c) - „dreptul de a exercita profesia de avocat”.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestului preventiv din 05 mai 2010 la 21 martie 2011, când prin decizia penală nr. 1106 din 21 martie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a dispus punerea acestuia în libertate și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, măsură ce a fost menținută până la rămânerea definitivă a hotărârii.

În această fază procesuală s-a considerat că nu se justifică revocarea măsurii obligării de a nu părăsi țara pentru a asigura garanția că inculpatul se va prezenta la eventuale termene de judecată în recurs și nu va afecta în niciun mod buna desfășurare a judecății în căile de atac.

În cursul urmăririi penale, de la inculpatul M.I. s-a ridicat suma de 7.000 euro din cei 13.000 euro, de care acesta a beneficiat, iar suma de 6.000 euro a rămas nerecuperată, astfel că în baza art. 257 alin. (2) C. pen. rap. la art. 19 din Legea nr. 78/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 6.000 euro în favoarea D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova, aceasta fiind instituția care a pus la dispoziția denunțătorului suma totală de 45.000 euro.

Totodată, s-a menținut măsura sechestrului asigurător instituit în cursul urmăririi penale în vederea recuperării acestei sume, asupra autoturismului marca V.

În ceea ce privește suma de 100 RON ridicată de la inculpat în cursul urmăririi penale, aceasta nu are legătură cu fapta pentru care a fost trimis în judecată și condamnat, motiv pentru care s-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra acestei sume.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului C.O.T., s-a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite prin prisma modalității de comitere, a contribuției acestuia la întreaga activitate infracțională, împrejurarea că la solicitarea inculpatului M.I., a fost cel care l-a contactat pe inculpatul A.L. în vederea intermedierii legăturii cu judecătorul de caz, cuantumul sumei ce urma să-i revină, respectiv 2.000 euro, dar și persoana făptuitorului, care a avut o conduită sinceră pe parcursul procesului, s-a prezentat la toate termenele și a respectat obligațiile impuse pe perioada controlului judiciar, nu are antecedente penale sau alte abateri, din referatul de evaluare psihosocială rezultând că este căsătorit, are un copil minor, nu au fost identificați factori negativi în măsură să inducă o conduită antisocială, iar în procesul de reintegrare socială a beneficiat de resurse personale și externe, experiența privării de libertate și a procesului penal având un puternic rol de exemplaritate pentru comportamentul viitor al inculpatului.

Inculpatul își desfășoară în continuare activitatea de avocat, acesta nu s-a folosit de profesie pentru comiterea infracțiunii, deși relația cu inculpatul A.L. a existat datorită cadrului comun de desfășurare a acestei activități și nu s-a reliefat vreo conduită necorespunzătoare în perioada anterioară și ulterioară săvârșirii faptei.

În aceste condiții, o pedeapsă de 1 an închisoare s-a apreciat ca fiind justă și proporțională și în măsură să contribuie la reeducarea inculpatului, dar și la realizarea scopului de prevenție al acesteia.

Ținând cont de gravitatea faptei, impactul pe care astfel de infracțiuni îl are în rândul opiniei publice, efectele asupra încrederii în justiție, precum și de modul concret în care inculpatul a acționat, folosindu-se de relația cu judecătorul A.L., pentru realizarea scopului pedepsei, necesitatea prevenirii unor astfel de fapte de corupție, s-a impus ca aceasta să fie executată în regim de detenție.

Pe durata executării pedepsei, s-au interzis acestuia drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen. - „dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice”, dar ținând cont de gravitatea faptei, precum și persoana făptuitorului și drepturile prev. de art. 64 lit. b) C. pen., respectiv „dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat”.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestului preventiv din 05 mai 2010 la 25 ianuarie 2011, când prin decizia penală nr. 245 din 25 ianuarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a dispus punerea acestuia în libertate sub control judiciar, obligațiile stabilite prin această decizie și astfel cum au fost modificate prin încheierile din 01 aprilie 2011 și 17 iunie 2011 ale Curții de Apel Cluj urmând a fi menținute până la rămânerea definitivă a hotărârii.

În această fază procesuală s-a considerat că nu se justifică ridicarea controlului judiciar, care este necesar pentru a asigura buna desfășurare a judecății în căile de atac, prezența la organele judiciare și ulterior, punerea în executare a hotărârii de condamnare.

În cursul urmăririi penale, de la inculpatul C.O.T. s-a ridicat întreaga sumă de bani pe care a păstrat-o, și anume 12.000 euro, astfel că de la acesta nu se justifică confiscarea altor sume, măsura de siguranță fiind una ce are caracter personal, neputând fi obligați inculpații în solidar la plata acelor sume de bani ce nu au fost recuperate.

Întrucât în cursul urmăririi penale s-a instituit sechestrul asigurător asupra sumei de 1.935 RON ridicată de la inculpatul C.O.T., iar aceasta nu are legătură cu cauza și față de acest inculpat nu se justifică luarea măsurii confiscării, s-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit.

Faptele inculpatului A.L., astfel cum au fost descrise mai sus, în sensul de a accepta și primi de la denunțători suma de 20.000 euro prin intermediul inculpatului C.O.T. pentru a interveni pe lângă judecătorul D.B., în favoarea numiților S.S., D.C. și C.M., păstrând pentru sine 5.000 euro și de a da din banii primiți suma de 15.000 euro inculpatului D.B., în scopul pronunțării unei soluții favorabile, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de influență prev. de art. 257 C. pen. comb. cu art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 și complicitate la infracțiunea de luare de mită prev. de art. 26 rap. la art. 254 C. pen. comb. cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

S-a apreciat că vinovăția inculpatului a fost dovedită în mod cert și a rezultat, în principal, din declarațiile inculpatului C.O.T., ale inculpatului M.I., din înregistrarea convorbirilor telefonice purtate cu inculpatul C.O.T., procesul-verbal de supraveghere operativă și procesele-verbale de percheziție domiciliară, precum și din declarațiile martorilor audiați în cauză, în special declarațiile martorei Ț.E.S. și ale martorei C.A.C.

În concret, inculpatul C.O.T. a relatat în toate declarațiile date că la solicitarea inculpatului M.I. a apelat la inculpatul A.L., cu care se afla în relații de amiciție, pentru ca acesta să intervină la judecătorul D.B. în vederea pronunțării unei soluții favorabile în dosarul referitor la denunțătorii S.S. și alții, iar inculpatul A.L. a solicitat o sumă de bani pentru sine și pentru celălalt inculpat judecător în acest scop.

Inculpatul M.I. a confirmat împrejurarea legată de relația dintre inculpatul C.O.T. și A.L., aspecte pe care le cunoaște din spusele celui dintâi și a arătat că acesta urma să intermedieze legătura cu inculpatul D.B., asigurându-i în permanență pe denunțători că în schimbul unor sume de bani acesta îi va pune în libertate sau le va da pedepse mai blânde.

Chiar inculpatul A.L. a recunoscut că a dat mai multe informații inculpatului C.O.T. în legătură cu dosarul penal aflat pe rolul Tribunalului Dolj, cunoscând situația dosarului, întrucât a dispus arestarea preventivă, iar din probe reiese că în perioada anterioară soluționării cauzei respective s-au întâlnit de mai multe ori în locuri ferite, purtând convorbiri telefonice de pe numere diferite de telefon.

Din interceptarea convorbirilor telefonice dintre inculpatul A.L. și C.O.T. din data de 04 mai 2010 a rezultat că cei doi aveau o înțelegere care, prin coroborare cu celelalte probe, poate fi interpretată ca fiind legată de plata sumei de bani pretinsă pentru a interveni în soluționarea dosarului.

În același timp, găsirea sumei de 5.000 euro din cea marcată criminalistic la locuință, sumă pe care inculpatul A.L. nu a declarat-o cu ocazia percheziției domiciliare, a confirmat starea de fapt mai sus reținută și împrejurarea că acesta a primit suma de bani în scopul arătat.

Apărările inculpatului referitoare la primirea sumei de 5.000 euro cu titlu de împrumut nu au fost verosimile, întrucât acestea au fost contrazise de declarația inculpatului C.O.T. și nu au fost confirmate de alți martori audiați în cauză, nici chiar de martora G.E.L., cu care inculpatul susține că dorea să-și întemeieze o familie, iar banii îi erau necesari și în acest scop. Existența unui împrumut din partea inculpatului C.O.T. a fost contrazisă și de modalitatea în care s-a predat suma de bani, în grabă, pe geamul autoturismului, precum și de convorbirea telefonică avută la data de 04 mai 2010, pe care inculpatul nu a contestat-o, în care este precipitat de faptul că nu a primit încă banii.

Din declarațiile martorelor Ț.E.S. și C.A.C. a rezultat că inculpatul D.B. a arătat minuta hotărârii pronunțate în Dosarul nr. 13367/63/2009 inculpatului A.L., care a fost văzut de C.A.C. și în momentul înmânării unei sume de bani în valută în biroul judecătorilor secției penale către inculpatul D.B.

În legătură cu apărarea inculpatului A.L. referitoare la absența acestuia din Tribunal în data de 05 mai 2010 în intervalul orar 12.00-14.00, când s-a remis suma de bani către inculpatul D.B., motivat de împrejurarea că împreună cu un mecanic auto, martorul T.Z. s-ar fi deplasat la un atelier de dezmembrări auto în scopul achiziționării unei piese, nici aceasta nu a fost primită. Inculpatul a oferit aceste explicații doar în luna septembrie a anului 2011, în cursul cercetării judecătorești, fără ca până la acel moment să fi menționat în declarația dată aceste aspecte.

Din declarația martorului T.Z. a rezultat că inculpatul ar fi stabilit o întâlnire cu acesta la sediul Tribunalului Dolj și că împreună s-ar fi deplasat la acel atelier de dezmembrări în intervalul orar 12.00-14.00, dar nu precizează în mod cert că întâlnirea a avut loc pe data de 05 mai 2010. În același timp, declarația a fost singulară, iar raportat la împrejurarea mai sus menționată referitoare la momentul în care inculpatul A.L. a formulat aceste apărări și la faptul că în aceeași zi era planificat în ședința de judecată ce urma să înceapă la ora 10.30, despre care s-a susținut că a început la ora 11.00 și a durat aproximativ 1 oră și jumătate, nu s-a putut reține în mod cert că în aceeași zi a fost programată și a avut loc întâlnirea cu mecanicul auto. Totodată, inculpatul a arătat că deplasarea la atelierul auto a durat cca. o ora, iar martorul a susținut că a durat 2 ore și jumătate, amintindu-și de acest eveniment după arestarea inculpatului, în preajma zilei de aniversare a tatălui său, respectiv 15 mai.

În legătură cu aceleași aspecte legate de prezența în tribunal a inculpatului A.L. în intervalul de timp dintre orele 12.40-13.00, a fost propusă pentru audiere martora D.R. care a susținut că în data de 05 mai 2010 în jurul orelor 12.00-13.00, când obișnuia să iasă după mâncare la chioșc, s-a întâlnit cu inculpatul la ieșirea din Tribunal. A mai arătat martora că știa de la acesta că are ceva probleme cu mașina.

Din cele relatate de martoră, instanța a apreciat că nu s-a putut considera că este exclusă prezența inculpatului din biroul judecătorilor secției penale în momentul reținut ca fiind cel în care s-a întâlnit cu inculpatul D.B., dată fiind, atât marja de eroare în aprecierea martorului, cât și împrejurarea că era posibil ca întâlnirea să fi avut loc după sau înainte de predarea sumei de bani.

Este real că din declarațiile judecătorilor secției penale a Tribunalului Dolj audiați în calitate de martori, precum și din declarațiile grefierilor aceleiași secții, a rezultat că, începând cu luna septembrie 2009, a existat o perioadă tensionată între inculpații A.L. și D.B. determinată de intenția celor doi de a candida la funcția de președinte al secției penale, dar această situație s-a considerat că nu este de natură a înlătura cele reținute mai sus și nu prezintă relevanță, cu atât mai mult cu cât din aceleași probe s-a concluzionat că în perioada apropiată comiterii faptei, cei doi se salutau, își vorbeau în calitate de colegi.

Nu lipsită de importanță a fost apreciată convorbirea avută cu inculpatul D.B. la 29 martie 2010, redată în rechizitoriu care sugerează nu doar că între cei doi exista comunicare, dar și că, în contextul în care C.O.T. primea cu regularitate informații de la A.L. legate de modul de derulare a procesului pe care le transmitea către denunțători prin intermediul inculpatului M.I., prin coroborare cu celelalte probe, a putut fi interpretată ca având legătură cu rezolvarea favorabilă a dosarului privindu-i pe S.S. și D.C.

În legătură cu această discuție telefonică, inculpații au propus pentru audiere pe martorul B.I., susținând că se referă la o invitație la nunta fiului său pe care a adresat-o inculpatului D.B., prin intermediul inculpatului A.L. Chiar dacă martorul a confirmat aceste împrejurări, nu s-a putut considera în mod cert că dialogul dintre cei doi, în care nu s-a făcut referire la vreun nume, nu s-au dat detalii, se referea la invitația respectivă.

Martora C.A.C. a arătat în declarația dată că, în data de 05 mai 2010, după ce au ieșit din ședința de apeluri împreună cu A.L., în jurul orelor 13.00, l-a văzut pe acesta când a scos din buzunarul hainei o hârtie albă în care era împachetată o sumă de bani, care nu era RON, ci semăna cu valuta, în bancnote de culoare maronie, pe care a înmânat-o inculpatului D.B., iar acesta i-a plasat în buzunarul interior al hainei. Martora și-a menținut declarația pe tot parcursul procesului, chiar și cu ocazia confruntării cu inculpatul D.B. și a reaudierii sale la instanță, iar față de cele arătate mai sus, nu există nici un temei pentru a fi analizată cu rezerve sau înlăturată, ci dimpotrivă, prin raportare la toate celelalte probe a confirmat starea de fapt mai sus descrisă, precum și vinovăția inculpatului.

Analizând declarațiile martorilor P.S., B.I. și T.V., referitoare la prezența inculpatului A.L. în biroul judecătorilor secției penale în intervalul orar 12.30-13.00, s-a observat că, deși aceștia au dat anumite detalii despre întâlnirile cu inculpatul în cursul zilei de 05 mai 2010, martorul B.I. susținând că nu s-a întâlnit cu judecătorul A.L. în ziua respectivă, iar martorul P.S. a declarat că de la ora 10.30 nu l-a mai revăzut pe acesta și martora T.V. că nu i-a văzut pe judecătorii A.L. și D.B. să-și fi vorbit în timpul când aceasta s-a aflat în birou, astfel de împrejurări nu au fost de natură a pune la îndoială cele reținute mai sus, precum și declarațiile celorlalți martori, din care a rezultat că predarea sumelor de bani către inculpatul D.B. a avut loc în data de 05 mai 2010, între orele 12.40-13.05.

Totodată, din probe a reieșit că inculpatul C.O.T. a predat inculpatului A.L. suma de 20.000 euro, din care 5.000 euro s-au găsit la locuința închiriată, acesta fiind observat ieșind din bloc cu o coală de hârtie îndoită în două în mână, după care s-a îndreptat cu autoturismul spre Tribunal.

În consecință, din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză a rezultat, în mod cert, că inculpatul A.L. a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată, iar cum apărările sale nu s-au confirmat, s-a reținut comiterea infracțiunilor încadrate în textele de lege mai sus indicate.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului A.L., s-a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite prin prisma modalității de comitere, a calității de judecător, a sumei de bani pretinsă și primită, a consecințelor și efectelor negative asupra imaginii justiției și încrederii populației în acele persoane chemate să vegheze la respectarea și aplicarea legii de către cetățeni, obligate fiind să ia măsuri ferme față de aceia care nesocotesc dispozițiile legale și comit infracțiuni, precum și persoana făptuitorului care nu a recunoscut săvârșirea faptelor, dar a avut o conduită corespunzătoare pe durata procesului, nu are antecedente penale, nu este cunoscut cu abateri disciplinare în perioada în care a exercitat funcția de judecător, a demisionat din această funcție și este încadrat ca practician în insolvență, are sprijinul familiei, fiind căsătorit cu un copil minor, are o imagine bună în rândul colegilor și prietenilor.

De asemenea, s-a ținut cont de împrejurarea că inculpatul a facilitat denunțătorilor prin intermediul inculpatului C.O.T. legătura cu inculpatul D.B. și a predat acestuia sumele de bani destinate în scopul pronunțării unei soluții favorabile, contribuția acestuia fiind una importantă în derularea activității infracționale în care au fost implicați cei patru inculpați.

Comiterea unor infracțiuni de corupție tocmai de către aceia care au menirea de a apăra legea și drepturile fundamentale ale omului este de natură a afecta întreaga societate, lipsind de credibilitate întregul corp al magistraților asupra cărora ar putea plana suspiciuni de corupție, aducând atingere garanției de independență și imparțialitate de care trebuie să se bucure în îndeplinirea actului de justiție.

Astfel, pedepsele aplicate inculpatului trebuie să contribuie la combaterea unui astfel de comportament, dar în același timp să fie echitabile prin raportare la persoana sa.

În aceste condiții, o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de trafic de influență prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 și 4 ani închisoare pentru complicitate la luare de mită prev. de art. 26 rap. la art. 254 C. pen. și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 au fost considerate ca juste și proporționale și în măsură să conducă la reeducarea inculpatului, dar și la realizarea scopului de prevenție.

Totodată, în cazul fiecărei infracțiuni s-au aplicat pedepsele complementare a interzicerii unor drepturi pe o perioadă de 3 ani în conformitate cu art. 71 și art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ținându-se cont de gravitatea faptei, persoana făptuitorului, dar și obligativitatea aplicării acestor pedepse în cazul infracțiunii prev. de art. 26 rap. la art. 254 C. pen. și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Constatând că cele două infracțiuni au fost comise în concurs real prev. de art. 33 lit. a), în baza art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor, urmând ca inculpatul să o execute pe cea mai grea de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Nu s-a luat în discuție o altă modalitate de executare, decât cea cu privare de libertate, atât raportat la cuantumul pedepsei, cât și față de elementele reținute la individualizarea acesteia.

Pe durata executării pedepsei, s-au interzis acestuia drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen. - „dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice”, dar ținând cont de gravitatea faptei, precum și persoana făptuitorului și drepturile prev. de art. 64 lit. b) C. pen., respectiv „dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat”.

Nu s-a dispus aplicarea disp. art. 64 lit. c) C. pen., ca pedeapsă complementară, în cazul infracțiunii de complicitate la luare de mită, prev. de art. 26 rap. la art. 254 C. pen. și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, având în vedere că inculpatul a demisionat din magistratură, iar pentru ocuparea din nou a acestei funcții, nu îndeplinește condițiile prev. de Legea nr. 303/2004, deci în fapt, interzicerea exercitării profesiei de magistrat este lipsită de orice finalitate.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestului preventiv din 05 mai 2010 la 11 aprilie 2011, când prin încheierea penală din 01 aprilie 2011 a Curții de Apel Cluj, definitivă prin decizia penală nr. 1445 din 11 aprilie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a dispus punerea acestuia în libertate sub control judiciar, obligațiile stabilite prin această încheiere, astfel cum au fost modificate prin încheierea din 17 iunie 2011 a Curții de Apel Cluj urmând a fi menținute până la rămânerea definitivă a hotărârii.

În această fază procesuală nu s-a justificat ridicarea controlului judiciar, care este necesar pentru a asigura buna desfășurare a judecății în căile de atac, prezența la organele judiciare și ulterior, punerea în executare a hotărârii de condamnare.

În cursul urmăririi penale, de la inculpatul A.L. s-a ridicat întreaga sumă de bani pe care a primit-o și anume 5.000 euro, astfel că de la acesta nu se justifică confiscarea altor sume.

Întrucât în cursul urmăririi penale s-a instituit sechestrul asigurător asupra sumelor de 16.000 euro și 10.000 RON ridicate de la inculpatul A.L., iar aceasta nu are legătură cu cauza și față de inculpat nu se justifică luarea măsurii confiscării, s-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit.

Cum inculpatul a solicitat ca aceste sume să-i fie restituite, s-a dispus în acest sens.

Fapta inculpatului D.B., astfel cum a fost reținută mai sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită prev. de art. 254 C. pen. comb. cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și constă în aceea că la data de 05 mai 2010 a primit de la denunțători suma de 15.000 euro, prin intermediul inculpatului A.L., pentru a aplica pedepse mai blânde inculpaților S.S., D.C. și C.M.

Instanța a reținut că vinovăția inculpatului D.B. a rezultat din declarația inculpatului C.O.T., care a arătat că A.L. a solicitat suma de 30.000 euro (mai apoi 40.000 euro) pe care urma să o împartă cu inculpatul D.B., spunându-i totodată că dacă nu va primi banii, va aplica pedepse drastice, aspecte confirmate și de inculpatul M.I., căruia C.O.T. îi transmitea aceste informații, declarația martorei Ț.E.S. precum și a martorei C.A.C., cea din urmă arătând că a văzut momentul la care s-a remis o sumă de bani în valută între inculpatul A.L. și D.B. în biroul judecătorilor secției penale de la Tribunalul Dolj, precum și procesul-verbal de supraveghere operativă, declarația inculpatului și celelalte probe indicate mai sus.

Cu toate că inculpatul D.B. a contestat declarația martorei C.A.C., explicând aceasta prin existența unor conflicte anterioare și a unei relații mai reci, dar și cu referire la conduita martorei în colectivul de judecători, această declarație nu a putut fi înlăturată, pe de o parte întrucât a fost constantă pe tot parcursul procesului, este dată de o persoană asupra căreia nu există nicio suspiciune de subiectivism și pe de altă parte, s-a coroborat cu celelalte probe administrate în cauză.

Declarația martorei C.A.C. din care a rezultat că aceasta a asistat în biroul judecătorilor secției penale de la Tribunalul Dolj la momentul remiterii sumei de bani către inculpatul D.B. s-a coroborat cu declarația inculpatului C.O.T., care a susținut că a predat inculpatului A.L. suma de 20.000 euro, din care 5.000 euro au fost găsiți la domiciliul său, în ideea că o parte din acești bani, respectiv 15.000 euro vor ajunge la inculpatul D.B., dar și cu declarația martorului D.G.A. și a inculpatului M.I., în legătură cu modul în care s-au remis și împărțit sumele de bani, din logica evenimentelor rezultând că cei 15.000 euro au fost destinați inculpatului D.B.

Martora C.A.C. a susținut că bancnotele erau mai mari, că era valută și nu RON și chiar dacă nu a indicat corect culoarea bancnotelor, s-a considerat că declarația sa este veridică și în niciun caz nu s-a putut aprecia că are un caracter mincinos, aspect confirmat și de soluția de neîncepere a urmăririi penale dată în dosarul în care aceasta a fost cercetată pentru mărturie mincinoasă, ca urmare a plângerii formulate de inculpatul D.B.

Împrejurarea relevată de martorii audiați în cauză referitoare la un anumit comportament în cadrul colectivului de judecători din partea martorei C.A. pe care au descris-o ca pe o persoană mai ciudată, dificilă, retrasă, a fost apreciat ca fiind de natură a considera că aceasta este lipsită de credibilitate atunci când, chemată fiind în fața organelor judiciare, este pusă în situația de a da o declarație sub jurământ, în calitate de martor. De asemenea, martora M.E. a susținut cele relatate de fiica sa C.A., care la circa 1 lună de la evenimente i-a spus că urmează să dea declarație la D.N.A. și că ar fi văzut momentul la care s-a remis suma de bani.

Totodată, aspectele concrete care rezultă din probele enunțate mai sus nu au putut fi înlăturate pe baza unor supoziții, cum ar fi acelea acreditate că este greu de crezut ca cei doi inculpați să-și fi dat bani în biroul secției penale și mai ales în prezența unei persoane cu care nu se înțelegeau și pe care o percepeau în modalitatea descrisă.

Din procesul-verbal de supraveghere operativă și declarațiile inculpatului, ale martorilor audiați, a rezultat că între orele 12.40-13.05, inculpatul D.B. s-a aflat în Tribunal, iar prezența sa în biroul judecătorilor nu este exclusă prin nici un mijloc de probă.

De asemenea, cooperarea dintre inculpații A.L. și D.B. în scopul săvârșirii infracțiunilor mai sus menționate a rezultat și din împrejurarea legată de citirea minutei de către inculpatul A.L., aspect ce rezultă din declarația martorei Ț.E.S., grefiera de ședință, dar și din declarația inculpatului C.O.T. care a susținut că inculpatul A.L. i-a adus la cunoștință că a văzut minuta pe o ciornă și știa că D.B. a aplicat unuia dintre inculpați pedeapsa de 5 ani închisoare, iar apoi a revenit aplicând tuturor aceeași pedeapsă, de 4 ani închisoare.

În același timp, s-a avut în vedere convorbirea telefonică din 29 martie 2010, cu argumentele reținute în cazul inculpatului A.L.

S-a considerat că este lipsit de relevanță, pentru a fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, constând în primirea unei sume de bani în scopul de a îndeplini un act ce intră în atribuțiile de serviciu, că pedepsele aplicate de inculpatul D.B. sunt legale sau că inculpatul M.I. ar fi promis denunțătorilor punerea în libertate, iar acesta nu s-a realizat, precum și aplicarea unor pedepse mult mai mici, de 2 ani, 2 ani și 9 luni. De altfel, minimul pedepsei ce s-a putut aplica în cazul infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., prin aplicarea unor circumstanțe atenuante, putea fi de cel mult 3 ani, iar pedepsele stabilite de inculpatul D.B. se situează înspre acest minim.

Curtea a reținut că, și în ceea ce îl privește pe inculpatul D.B. există probe certe de vinovăție, motiv pentru care, în baza art. 254 C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

La individualizarea pedepsei, s-a ținut cont de gradul de pericol social concret al faptei, raportat la modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunii, împrejurarea că inculpatul s-a folosit de calitatea de judecător, consecințele acesteia la nivelul întregii ordini de drept, având în vedere că a fost comisă într-un cadru în care aplicarea legii este de esența activității desfășurate de inculpat, de pericolul social al făptuitorului, care nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii, a fost chiar persoana învestită cu soluționarea cauzei pentru care ceilalți inculpați au primit, iar ulterior au intermediat, transmiterea sumei de 15.000 euro inculpatului D.B., dar s-a ținut cont și de împrejurarea că acesta nu are antecedente penale, nu este cunoscut cu abateri pe durata exercitării profesiei, este căsătorit, are doi copii, iar din referatul de evaluare psihosocială rezultă că există posibilități de reabilitare, având capacitatea de a se orienta spre un alt loc de muncă și sprijinul familiei.

Pentru realizarea scopului pedepselor, înscris în disp. art. 52 C. pen., s-a impus aplicarea unei sancțiuni severe, dar în același timp echitabile, ținându-se cont de faptul că în cazul săvârșirii unor infracțiuni de corupție de către un magistrat din partea căruia societatea are așteptări pentru o atitudine corectă și onestă în înfăptuirea actului de justiție, s-a avut în vedere un grad sporit de pericol social, dar trebuie luate în considerare și aspecte care țin de posibilitatea de reeducare a inculpatului pe perioada executării pedepsei și de reintegrare în societate ulterior acestei perioade.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj și inculpații C.O.T., A.L., D.B. și M.I.

În motivele de recurs, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj consideră netemeinică hotărârea instanței de fond sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate inculpaților A.L. și D.B., C.O.T. și M.I., acestea nereflectând pericolul social sporit al faptelor și făptuitorilor, omisiunea aplicării pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen. pentru inculpații D.B. și A.L., C.O.T., M.I. și nelegală în ceea ce privește măsura confiscării sumelor de bani de inculpații M.I. și D.B.

Cu privire la confiscarea dispusă de către instanță, care s-a făcut în favoarea D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova, Parchetul apreciază că trebuia făcută în favoarea statului.

De asemenea, raportat la natura și gravitatea infracțiunilor comise, la împrejurările concrete în care aceștia au acționat se impune și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen.

Inculpații M.I. și C.O.T., prin recursul declarat, au solicitat reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și schimbarea modalității de executare a pedepsei, respectiv aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen. sau art. 861 C. pen.

Inculpatul A.L. a solicitat achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracțiunea de trafic de influență și în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru infracțiunea de complicitate la luare de mită.

În ceea ce privește infracțiunea de trafic de influență se arată că nu au fost identificate elemente probatorii convingătoare care să confirme învinuirea și să justifice condamnarea, iar cu privire la infracțiunea de complicitate la luare de mită, condamnarea se bazează pe declarațiile martorilor Ț.E.S. și M.A., deși declarațiile primei sunt confuze și contrazise de către ceilalți martori judecători audiați în cauză, iar ale martorilor M. sunt străine de realitate și contrazise de ceilalți martori, în special P. și T.V.

Pentru aceleași considerente inculpatul D.B., prin recursul declarat, a solicitat achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru infracțiunea de luare de mită.

Concluziile reprezentantului Ministerului Public, ale apărătorilor inculpaților, precum și ultimul cuvânt al inculpaților au fost consemnate în încheierea din 09 ianuarie 2014, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

De asemenea, inculpaților recurenți li s-a dat posibilitatea să depună concluzii scrise.

Procedura în fața instanței de recurs

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție sub nr. 1957/54/2010 al 10 decembrie 2012, primind termen de judecată fiind stabilit la 21 martie 2013.

În cauză au formulat cereri de abținere doamnele judecător M.I. și A.G.C., întemeiate pe dispozițiile art. 47 alin. (2) C. proc. pen., cereri care au fost respinse.

Inculpații au depus motive de recurs, însoțite de acte în circumstanțiere și au beneficiat de termene în vederea angajării de apărători (termen 21 martie 2012).

La termenul din 02 mai 2013 inculpații au propus probe, instanța încuviințându-le proba cu acte în circumstanțiere.

La termenul din 13 iunie 2013 au fost audiați inculpații, declarațiile fiind atașate la dosarul cauzei și tot la același termen de judecată, instanța, din oficiu, a pus în discuție necesitatea audierii martorilor C.A.C. și Ț.E.S., martore ce au fost audiate la termenele din 26 septembrie 2013 și 07 noiembrie 2013.

La 07 noiembrie 2013 s-a realizat și confruntarea celor două martore Ț.E.S. și C.A.C.

Martora Ț.E.S. a solicitat decontarea cheltuielilor de transport, atașând acte în acest sens, în cuantum de 400,07 RON.

La termenul din 07 noiembrie 2013 s-a încuviințat audierea martorilor P.S. și S.V., probă solicitată de inculpații A.L. și D.B., audierea acestora realizându-se la termenul din 09 ianuarie 2014.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând cauza prin prisma motivelor invocate și din oficiu, constată recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj fondat, iar recursurile declarate de inculpații C.O.T., A.L., D.B. și M.I. ca fiind nefondate.

1. Cu privire la recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj, Înalta Curte îl consideră fondat pentru următoarele considerente:

Cu privire la critica Parchetului privind majorarea pedepselor aplicate inculpaților D.B., A.L., M.I. și C.O.T., Înalta Curte o consideră fondată, numai în ceea ce-i privește pe ultimii trei inculpați.

Pedeapsa aplicată inculpatului D.B. corespunde atât prin cuantum, cât și modalitate de executare, criteriilor generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen.

Necesitatea aplicării unei pedepse și evaluarea cuantumului acesteia trebuie să se înfăptuiască sub semnul fermității care, în acest domeniu, nu înseamnă aplicarea unei pedepse severe, ci a unui tratament penal corespunzător, adecvat pericolului social al faptei și persoanei făptuitorului, apt să-și realizeze cu maximă eficiență finalitatea educativ preventivă.

Din economia textului art. 52 alin. (1) C. pen., în care se arată că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, rezultă că funcția constrângerii nu este o funcție a pedepselor, deoarece examenul realist al conținutului pedepsei nu justifică încadrarea constrângerii printre funcțiile pedepsei, iar măsura de constrângere, în sensul acestui text, indică esența pedepsei, însușirile sale, iar nu unul din mijloacele prin care se realizează scopul ei, întrucât constrângerea, ca esență a pedepsei, este însăși pedeapsa.

Cu privire la pedepsele aplicate inculpaților A.L., C.O.T. și M.I., Înalta Curte apreciază că se impune o reindividualizare în ceea ce privește cuantumul acestora.

Individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al magistratului învestit cu judecarea unei cauze, fără ca acesta să fie un proces arbitrar, subiectiv, el fiind rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, bazat pe reguli și criterii precis determinate.

Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei are valoarea consacrării explicite a principiului individualizării sancțiunii, așa încât respectarea acestuia este obligatorie.

Pe de altă parte, pentru a-și îndeplini funcțiile care îi sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă atât sub aspectul naturii sale - privativă sau neprivativă de libertate - cât și duratei, trebuie să fie în directă corespondență atât cu gravitatea faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

Funcțiile de constrângere și de reeducare și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a putea fi determinată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de către societate.

Pedepsele aplicate celor trei inculpați de către instanța de fond nu reflectă însă pericolul sporit al faptelor și făptuitorilor, fiind din această perspectivă netemeinice cu privire la cuantumul aplicat.

Potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare inculpatului, în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni.

Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ce privește comportamentul inculpatului.

Ca atare pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și să evite în viitor săvârșirea de fapte penale.

În ceea ce privește caracterul de exemplaritate mai sus evocat, acesta nu trebuie eludat prin stabilirea unei pedepse situate la nivelul minimului special prevăzut de lege pentru infracțiunea dedusă judecății. O astfel de sancțiune este rezultatul unei clemențe nejustificate, concretizată într-o pedeapsă în cuantum scăzut, ceea ce duce la situația în care deși infracțiunile de corupție cunosc o recrudescență deosebită, reprimarea lor tinde să cadă în derizoriu.

În această situație, pedeapsa într-un cuantum sporit, a cărei executare să fie în privare de libertate, se justifică atât pentru reeducarea inculpaților cauzei, cât și pentru menținerea ordinii de drept, în conformitate cu scopul preventiv-sancționator al pedepsei.

Pericolul social al fiecărei infracțiuni săvârșite de inculpați, constituie un criteriu important de individualizare a pedepselor, în contextul art. 72 C. pen., acesta având un nivel ridicat raportat la modul de concepere și de derulare a activității infracționale. Lezarea relațiilor sociale ale căror desfășurare sunt dependente de încrederea, autoritatea și prestigiul de care trebuie să se bucure magistrații, produsă prin activitatea infracțională a inculpatului A.L., și de altfel de care trebuie să se bucure orice persoană care participă în mod direct la înfăptuirea actului de justiție cum este și cazul inculpaților avocați M.I. și C.O.T., impune înlăturarea oricărei suspiciuni în ceea ce privește corectitudinea, onestitatea și probitatea acestora. Pericolul activității infracționale a inculpaților este dat de sume mari de bani vehiculate, de mijloace menite să asigure clandestinitatea demersului infracțional, constând în evitarea unui limbaj clar, direct în cadrul dialogurilor și convorbirilor purtate, ceea ce demonstrează o anumită precauție destinată să ascundă faptele și, în același timp, existența unor interese comune și a unei conlucrări în mascarea infracțiunilor de către inculpați, de modul în care au înțeles inculpații realizarea actului de justiție.

O reacție blândă față de acest gen de fapte ar face ineficiente măsurile legislative care au menirea să înfrângă recrudescența fenomenului de corupție și ar genera neîncredere în capacitatea justiției de a reacționat la astfel de fenomene, punându-se în pericol ordinea publică aflată într-o relație cauzală cu actele de înfăptuire ale justiției.

Săvârșirea de fapte penale de către un judecător, împreună cu doi avocați, nesancționate cu o pedeapsă fermă, ar genera credința că făptuitorii pot persista în sfidarea legii, fiind de natură să inducă opiniei publice convingerea că legea se aplică altfel cu privire la aceste persoane. Calitatea inculpatului A.L., aceea de judecător, cât și a celor doi inculpați C.O.T. și M.I., de avocați, presupune că aceștia au capacitatea și pregătirea necesară să conștientizeze faptul că adoptarea unui comportament contrar normelor de drept poate avea consecințe în plan social și profesional, calitatea de magistrat sau avocat presupune standarde înalte de conduită, conform cu onoarea și demnitatea profesiei și care obligă la garantarea supremației legii și a statului de drept, care trebuie să apere prestigiul autorității judecătorești și să întărească încrederea publică și integritatea acesteia printr-un comportament adecvat.

Este datoria magistratului, cât și a avocatului să respecte standarde înalte de conduită, dar să și participe la stabilirea, menținerea și susținerea colectivă a acestor standarde. Ori de câte ori un magistrat sau avocat încalcă legea, prejudiciază nu numai reputația funcției sale, a profesiei sale, dar poate încuraja nerespectarea legii și poate afecta încrederea publicului în integritatea puterii judecătorești.

Pe de altă parte, încrederea în corpul magistraților se bazează nu numai pe competența și străduința membrilor acestuia, dar și pe integritatea și moralitatea acestora.

Calitățile personale, imaginea și conduita magistraților afectează pe cele ale sistemului judiciar în ansamblul lor și în consecință încrederea publicului în acesta, în condițiile în care publicul cere de la magistrat o conduită care să se situeze mult deasupra celor pe care o așteaptă de la ceilalți.

Astfel, raportat la natura faptelor săvârșite de inculpat, se impune majorarea cuantumului pedepselor aplicate inculpaților C.O.T., M.I. și A.L., astfel:

- pentru inculpatul C.O.T. pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 și art. 3201 C. proc. pen. de la 1 an închisoare, la 2 ani închisoare;

- pentru inculpatul M.I. de la 1 an și la 6 luni închisoare la 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 și art. 3201 C. proc. pen.;

- pentru inculpatul A.L. de la 3 ani închisoare la 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 257 C. pen., raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 și de la 4 ani închisoare la 4 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 254 C. pen. și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Pedepsele, astfel majorate, reflectă pe deplin gradul de pericol social al faptelor săvârșite (trafic de influență, complicitate la luare de mită), sunt în concordanță cu contribuția fiecărui inculpat la realizarea acestora, ținându-se seama și de circumstanțele personale ale fiecăruia și atitudinea avută pe parcursul procesului.

Cu privire la critica Parchetului privind greșita confiscare în favoarea D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova a sumelor de bani în cuantum de 6.000 euro și 15.000 euro, Înalta Curte o consideră fondată.

Sumele de 6.000 euro, respectiv 15.000 euro provin din fondul special constituit, în virtutea dispozițiilor art. 4 alin. (4) din O.U.G. nr. 43/2002 privind D.N.A., care statuează că anual se constituie un depozit de cel puțin 2 milioane RON pentru acțiuni privind organizarea și constatarea infracțiunilor flagrante de corupție, la dispoziția procurorului șef al D.N.A. Această sumă este prevăzută la titlul „cheltuieli materiale și servicii” în bugetul D.N.A., iar modul său de gestionare și de utilizare se va stabili prin ordin al procurorului șef al acestei direcții.

Din acest context rezultă că dispoziția Curții de Apel Cluj de confiscare a sumelor de bani de la inculpații M.I. și D.B. în favoarea Serviciului Teritorial Craiova din cadrul D.N.A. este nelegală, deoarece confiscarea specială este, pe de o parte potrivit art. 111 și art. 112 C. pen., o măsură de siguranță, având ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii faptelor prevăzute de legea penală, iar pe de altă parte, este o măsură care, potrivit art. 118 lit. e) C. pen. și art. 19 din Legea nr. 78/2000, este operantă în situația în care bunurile dobândite prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală nu sunt restituite persoanei vătămate și în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia.

Având în vedere faptul că serviciile teritoriale ce funcționează în cadrul D.N.A. nu au personalitate juridică proprie, ele fiind părți integrante ale acestei direcții a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și justiție, care nu are însă calitatea de parte în proces, respectiv de persoană vătămată prin infracțiune, iar banii ce formează obiectul infracțiunilor de corupție deduse judecății provin din fondul special, în cazul de speță, soluția corectă este de confiscare de la inculpatul M.I. a sumei de 6.000 euro și de la inculpatul D.B. a sumei de 15.000 euro în favoarea statului.

Această dispoziție este necesară pentru ca sumele de bani trebuie să se întoarcă în bugetul de stat de unde ele ulterior se distribuie în bugetul D.N.A., iar pe de altă parte pentru a da eficiență în cea de-a treia fază a procesului penal, cea a executării, dispozițiilor înscrise în hotărârea judecătorească cu privire la recuperarea banilor, obiect al infracțiunilor de corupție deduse judecății și pentru a preîntâmpina existența unor eventuale incidente în cadrul executării.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va dispune confiscarea sumelor de bani de 6.000 euro de la inculpatul M.I. și 15.000 euro de la inculpatul D.B. în favoarea statului.

În ceea ce privește critica Parchetului privind neaplicarea de către instanța de fond a dispozițiilor art. 64 lit. c) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară, față de inculpații din prezenta cauză și aceasta este fondată.

Instanța de fond a făcut aplicarea art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. față de inculpații D.B., A.L. și C.O.T., apreciind că în ceea ce privește aplicarea art. 64 lit. c) C. pen. aceasta nu este justificată întrucât inculpatul A.L. a demisionat din magistratură, iar pentru ocuparea din nou a acestei funcții nu îndeplinește condițiile prevăzute de Legea nr. 303/2004, iar în ceea ce-l privește pe inculpatul D.B. s-a apreciat că aceasta nu se justifică față de împrejurarea că în prezent acesta este suspendat din magistratură, iar în caz de condamnare urmează a fi exclus din magistratură, ocuparea din nou a funcției respective neputând avea loc, deoarece nu îndeplinește condițiile prevăzute de Legea nr. 303/2004.

Cu privire la inculpatul C.O.T. a considerat că nu a acționat în calitate de avocat la săvârșirea faptei.

Stabilirea pedepsei complementare a interzicerii dreptului de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-au folosit inculpații pentru săvârșirea infracțiunii este necesară, pentru a preveni posibilitatea acestora de a mai exercita o funcție juridică, cel puțin pe perioada stabilită de către instanță.

Nu au relevanță aspectele avute în vedere de către Curte cu privire la întrunirea ori neîntrunirea pe viitor de către cei doi inculpați a condițiilor impuse de legea privind statutul magistratului, câtă vreme dispozițiile privitoare la sancțiuni trebuie aplicate prin raportare la condițiile concrete și prezente pe care circumstanțele cauzei le impun la acest moment procesual, motiv pentru care se impune aplicarea pedepsei complementare și a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. c) C. pen.

Față de natura și gravitatea infracțiunii comise în calitate de avocat de către inculpatul C.O.T. (practic datorită acestei calități a intervenit relația de amiciție cu inculpatul A.L.), de împrejurările concrete în care acesta a acționat se impune aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen.

Inculpatului M.I. instanța de fond i-a aplicat această pedeapsă.

Astfel, Înalta Curte va aplica și inculpaților A.L., D.B. și C.O.T. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pe o durată de 3 ani.

2. Cu privire la recursurile declarate de către inculpații C.O.T. și M.I., care au solicitat reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) și c) C. pen. și ca urmare, reducerea cuantumului pedepselor aplicate și schimbarea modalității de executare, respectiv suspendarea condiționată a executării pedepsei sau suspendarea sub supraveghere, Înalta Curte le consideră nefondate pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că pedepsele aplicate celor doi inculpați, C.O.T. și M.I., astfel cum au fost majorate, prin prezenta hotărâre, constituie o replică socială adecvată gravității infracțiunii și periculozității făptuirilor de natură a realiza scopul și funcțiile pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen.

În argumentarea punctului de vedere îmbrățișat, Înalta Curte reține că potrivit art. 72 C. pen. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în legea specială, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea, cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală înscrise și în C. pen. român, în art. 52 alin. (1), potrivit căruia „scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni”. În același timp însă, se impune ca în cadrul operației de individualizare a pedepsei, judecătorul să ia în considerare împreună toate criteriile prevăzute de norma legală amintită, să le evalueze laolaltă și, după caz, să le acorde o pondere deosebită fiecăruia dintre acestea, determinată de propriul lor conținut, în vederea stabilirii pedepsei celei mai corespunzătoare pentru reeducarea celui condamnat.

Faptele pentru care inculpații au fost condamnați de instanța de fond sunt grave, astfel că în operațiunea complexă a individualizării tratamentului penal, Înalta Curte, având în vedere maniera în care aceștia au procedat, activitățile desfășurate, importanța și specificul valorilor sociale ocrotite de legea penală, consecințele grave ale acțiunilor lor și, nu în ultimul rând, circumstanțele personale ale inculpaților (atitudinea cu privire la faptele comise, antecedența penală, situația familială și materială, ș.a) apreciază că resocializarea lor viitoare pozitivă nu este posibilă decât prin sancțiunile aplicate de către Înalta Curte, atât sub aspectul cuantumului, cât și a modalității de executare. Dacă asemenea fapte nu ar fi urmate de o ripostă corespunzătoare a organelor în drept s-ar întreține climatul infracțional și s-ar crea inculpaților menționați impresia că pot ignora în continuare valorile ocrotite de lege, prin normele speciale, fără a accepta să-și corijeze comportamentul, putându-se ajunge în final, în atare mod, la lipsă de efect educativ a pedepselor aplicate.

Inculpatul M.I. s-a folosit de calitatea de avocat, fiind cel care a inițiat activitatea infracțională, a avut contact direct cu denunțătorii, a făcut promisiuni și le-a întărit convingerea că în schimbul unor sume de bani pot obține soluții favorabile, fapt de natură a destabiliza încrederea în sistemul de justiție.

Inculpatul C.O.T. a fost cel care l-a contactat pe inculpatul A.L. în vederea intermedierii legăturii cu judecătorul de caz, folosindu-se de relația de prietenie cu judecătorul A.L., fapt de natură să demonstreze gradul ridicat de pericol social al faptei acestuia.

Înalta Curte reține că, recunoașterea anumitor împrejurări ca și circumstanțe atenuante judiciare este posibilă numai dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului, încât numai aplicarea unor pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei.

Or, în cauză, deși inculpații au avut o atitudine sinceră și de regret a faptelor săvârșite, atitudine reflectată în aplicarea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen. și art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, raportat la natura și gravitatea faptei săvârșite nu se impune și reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen.

Lipsa antecedentelor penale constituie starea normală a unei persoane, conformarea firească la valorile sociale ocrotite de legea penală și nicidecum nu este un merit al persoanei, așa că, în raport de faptele comise nu se justifică reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.

Așa fiind, concluzia care se desprinde este aceea că s-a acordat suficientă și echilibrată importanță gradului de pericol social al infracțiunilor, dar și poziției procesuale a inculpaților, astfel că pedepsele aplicate atât sub aspectul cuantumului, cât și a modalității de executare sunt juste și proporționale, în măsură să asigure funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al sancțiunii, neimpunându-se modificarea acestora.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, instanța apreciază că numai executarea în regim privativ de libertate este de natură să asigure prevenția specială înscrisă în art. 52 C. pen.

3. Cu privire la recursurile declarate de inculpații A.L. și D.B., Înalta Curte le consideră nefondate.

Inculpatul A.L. a solicitat achitarea sa pentru infracțiunea de trafic de influență, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. și complicitate la luare de mită în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Conform art. 257 C. pen. traficul de influență reprezintă „primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase, ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, săvârșită de către o persoană care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 10 ani.”

Pentru existența infracțiunii de trafic de influență trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

- realizarea uneia dintre modalitățile alternative de săvârșire a faptei, respectiv „pretinderea”, „primirea”, „acceptarea” de bani, daruri sau alte valori;

- făptuitorul să aibă influență sau să lase să se creadă că are influență asupra unui funcționar public sau asupra unui funcționar;

- făptuitorul să promită intervenția sa pe lângă funcționar, spre a-l determina să facă sau să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu;

- acțiunea ce constituie elementul material al infracțiunii de trafic de influență să se fi comis înainte sau concomitent cu îndeplinirea de către funcționarul pe lângă care s-a promis că se va interveni a actului vizat de cumpărătorul de influență.

În sarcina inculpatului A.L. s-a reținut fapta de a accepta și primi de la denunțător suma de 20.000 euro prin intermediul inculpatului C.O.T. pentru a interveni pe lângă judecătorul D.B., în favoarea numiților S.S., D.C. și C.M., păstrând pentru sine 5.000 euro și de a da din banii primiți, suma de 15.000 euro inculpatului D.B., în scopul pronunțării unei soluții favorabile de către acesta.

Analizând conținutul constitutiv al infracțiunii de trafic de influență raportat la probatoriul administrat, instanța constată că sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii, atât sub aspectul laturii obiective, cât și subiective.

A pretinde înseamnă a formula pretenții.

A primi ceva înseamnă a prelua, a lua în posesiune ceea ce ți se dă, ți se trimite, ți se oferă.

A accepta o promisiune înseamnă a fi de acord cu aceasta, a o consimți.

Acceptarea reprezintă încuviințarea neechivocă privind primirea folosului injust.

Probele dosarului demonstrează cu certitudine săvârșirea faptei de către inculpatul A.L.

Relevante în acest sens sunt declarațiile celor doi inculpați M.I. și C.O.T., care nu sunt singulare, ci se coroborează cu procesele-verbale de supraveghere operativă și procesele-verbale de percheziție domiciliară, precum și cu declarațiile martorilor audiați în cauză.

Astfel, inculpatul C.O.T. în declarațiile date, atât în faza de urmărire penală, cât și de cercetare judecătorească, a învederat faptul că a apelat la inculpatul A.L. la solicitarea inculpatului M.I., pentru ca acesta să intervină pe lângă judecătorul D.B. în vederea pronunțării unei soluții favorabile, inculpatul A.L., solicitându-i o sumă de bani pentru sine și pentru inculpatul D.B.; fapt ce dovedește existența pretinderii unei sume de bani de către inculpatul A.L.

„I-am spus despre dosarul privindu-i pe inculpații S. și D. A promis că se va interesa de stadiul dosarului și urmează să mă contacteze (…) A. mi-a spus că inculpații nu pot fi puși în libertate, dar pot primi o pedeapsă mai mică de 3 ani, însă trebuie să-i dea o sumă de bani pentru a interveni pe lângă D.B., respectiv câte 10.000 euro fiecare”.

De asemenea, același martor a descris și modalitatea în care au fost remiși bani către A.: „Cei 20.000 euro i-am pus într-o pungă de plastic și m-am deplasat cu autoturismul proprietate personală în zona F. Am oprit autoturismul meu lângă autoturismul cu care a venit A.L., marca A., de culoare neagră, m-am dat jos din autoturism și i-am aruncat sacoșa cu suma de 20.000 euro pe geamul întredeschis, din dreapta față, urmând să ne auzim mai pe seară, pentru a-i da și diferența de 10.000 euro.” Martorul a recunoscut că în intervalul 28 aprilie 2010 - 05 mai 2010 a purtat convorbiri telefonice cu inculpatul A.L.

Aspectele învederate de inculpatul C.O.T. în declarația dată sunt confirmate de către inculpatul M.I., care a relatat despre relația dintre inculpații C.O.T. și A.L., acesta din urmă fiind cel care urma să intermedieze legătura cu inculpatul D.B.

„La sediul Tribunalului a venit A.L., cu care C. a mers să discute în apropierea Biroului Notarial I.G. Nu am auzit ce au discutat, dar imediat după ce avocatul și judecătorul s-au despărțit, C. a venit la mine și mi-a spus că se va amâna pronunțarea o săptămână.”

(…) „Mi-a comunicat (C.) că urmează să mergem în cartierul B.N., unde ne vom întâlni cu A.L. pentru a-i spune că are banii la el și că ulterior se va duce să-i dea partea sa din bani, dar și pe cea cuvenită lui D.B. Ne-am întâlnit, A.L. a parcat autoturismul său marca A. de culoare închisă, C.O.T. a coborât din autoturism și s-a dus să discute cu A.L. la autovehiculul acestuia. Nu am auzit ce au discutat. Când a revenit la mașină, C.O.T. mi-a spus că vom merge la sediul cabinetului său pentru a împărți banii, urmând ca ulterior el să remită judecătorilor banii ce li se cuveneau”.

Cele învederate de către cei doi inculpați sunt confirmate, în parte, chiar de către inculpatul A.L., care a recunoscut că a dat mai multe informații inculpatului C.O.T. în legătură cu dosarul penal aflat pe rolul Tribunalului, întrucât cunoștea dosarul deoarece dispusese arestarea persoanei denunțătoare.

Declarația inculpatului se coroborează cu convorbirile telefonice efectuate în zilele de 02-04 mai 2010, convorbiri ce au fost înregistrate.

Astfel, la 02 mai 2010 inculpatul M.I. este contactat de inculpatul C.O.T., care îi cere să urgenteze „tranzacția”.

În cursul zilei de 03 mai 2010 inculpatul A.L. l-a contactat în mai multe rânduri pe inculpatul C., folosind mai multe numere de telefon, unele chiar necunoscute avocatului, cerându-i să se întâlnească. Întâlnirile au fost scurte, în stradă, în apropierea sediului profesional al inculpatului C.O.T.

Relevantă în dovedirea înțelegerii existente între inculpații C.O.T. și A.L., referitoare la remiterea sumei de bani, pretinsă anterior, pentru a interveni în soluționarea dosarului denunțătorilor este convorbirea telefonică dintre cei doi din data de 04 mai 2010.

A.L.: Alo.

C.O.T.: Alo.

A.L.: Mă auzi?

C.O.T.: Pe cine căutați, vă rog?

A.L.: Pe Tavi.

C.O.T.: Ia, eu, ei, zi.

A.L.: Ce faci?

C.O.T.: Uite ce dracu’ să fac. Eram prin fața blocului.

A.L.: Mă, ce dracu’, mă, e cu încurcăturile astea?

C.O.T.: N-am, mă, ce să fac. Ziseră că vin la 4 cum așa, na.

A.L.: Mie mi se pare că iar umblă cu cioara vopsită.

C.O.T.: Ce să zic eu? De ce? Crezi că e problemă la prima…? Eu le dădui telefon acum și le zisei ca la 8 jumătate să mă întâlnesc cu ei.

A.L.: Ce dracu’ mai fac ei în noaptea asta? Se mai gândesc sau ce să mai…?

C.O.T.: Eu știu ce dracu’ fac. Ei ziseră că au tot, trebuia să… na, să fi luat eu de mult și… în fine.

A.L.: Deci, mie nu-mi sună bine treaba asta și, îți spusei, ne lungim ca dracu’. Mâine eu am, dimineață intru în șuț.

C.O.T.: Ai treabă? La cât ai?

A.L.: Nu la prima oră. La 10, dar…

C.O.T.: Am înțeles, eu la 8 jumătate sunt acolo, mă, eu la 8 jumătate sunt acolo. Pe unde te găsesc pe la 9?

A.L.: Pe sunt pe fix. De pe fix.

C.O.T.: Bine

A.L.: Tu n-ai un D. d-ăsta?

C.O.T.: Am unul să-l ia dracu’. Ia stai! Dar na ce să-ți spun acum?! Stai puțin!

A.L.: Bine, lasă. Hai că te sun eu dimineață și decât îmi spui unde ești.

C.O.T.: Stai, mă, puțin!

A.L.: Da, mă, dar să nu fie al tău, mă. Că dacă e al tău nu e bine.

C.O.T.: Bine, lasă așa.

A.L.: Bine, hai pa!

Declarațiile inculpaților, cât și conținutul înregistrării convorbirilor telefonice se coroborează și cu procesele-verbale de supraveghere operativă a acestora, existente la dosarul cauzei, cât și cu planșele foto.

Astfel, din probele administrate rezultă în mod cert acțiunea de primire și acceptare a unei sume de bani de către inculpatul A.L. pentru a interveni pe lângă judecătorul D.B. în favoarea inculpaților S.S., D.C. și C.M.

Cea de a doua condiție pentru existența infracțiunii de trafic de influență, referitoare la influența pe care o are sau lasă să se creadă că o are asupra unui funcționar, persoana care trafică influența este îndeplinită în cauză.

Inculpatul A.L. a lăsat să se creadă că ar avea influență asupra inculpatului D.B.

A avea influență înseamnă a avea trecere, a se bucura în mod real de încrederea acelui funcționar, a fi în raporturi bune cu acesta. Relevante în acest sens sunt declarațiile inculpatului C.O.T. („A.L. mi-a spus că dosarul este repartizat judecătorului D.B. pe care îl cunoaște și cu care este în relații apropiate și îmi va comunica ulterior condițiile în vare va aranja cu D.B.”) și ale inculpatului M.I. („M-am interesat și am aflat de la C.O.T. că este în relații de prietenie cu D.B. și A.L.”) care demonstrează modul în care a acționat inculpatul A.L.

O altă condiție pentru existența infracțiunii de trafic de influență, îndeplinită în cauză, se referă intervenția pe lângă un funcționar pe care făptuitorul trebuie să o promită spre a-l determina să facă sau să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu.

Or, așa cum rezultă din probele dosarului, inculpatul A.L. i-a promis inculpatului C.O.T. că va interveni pe lângă judecătorul D.B. în vederea favorizării unor inculpați dintr-un dosar aflat în curs de soluționare de către judecătorul D.B.

Practic nu prezintă relevanță dacă intervenția promisă a avut loc sau nu și nici dacă fără intervenție s-a urmărit efectuarea de către funcționar a unui act legal sau ilegal sau dacă intervenția a eșuat. Ceea ce interesează din punct de vedere al laturii obiective a infracțiunii este promiterea intervenției.

De asemenea, acțiunea ce constituie elementul material al infracțiunii de trafic de influență trebuie să se fi comis înainte sau concomitent cu îndeplinirea de către funcționarul pe lângă care s-a promis că se va interveni a actului vizat. Așa cum reiese din declarațiile inculpaților C.O.T. și M.I., coroborate cu înregistrările convorbirilor telefonice și a proceselor-verbale de filaj, inculpatul A.L. a pretins și primit suma de bani de la inculpatul C.O.T., anterior pronunțării unei soluții de către inculpatul D.B., în dosarul penal ce-i viza pe inculpații S., D. etc.

Susținerea inculpatului A.L. în sensul că suma de bani primită de la inculpatul C.O.T. reprezenta un împrumut pentru achiziționarea unui bun, este lipsită de suport probator, fiind infirmată de toate probele administrate (declarații inculpați C.O.T., M.I., procesele-verbale de percheziție domiciliară, procese-verbale de filaj).

Intenția cu care inculpatul A.L. a acționat în săvârșirea faptei este directă, astfel încât și sub aspectul laturii subiective sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, solicitarea de achitare a inculpatului A.L. fiind nefondată.

Cu privire la cererile inculpaților D.B. și A.L., prin care solicită achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru infracțiunile de luare de mită, respectiv complicitate la luare de mită, Înalta Curte le consideră nefondate.

Infracțiunea de luare de mită, constă în „fapta funcționarului care, direct sau indirect, pretinde ori primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi.”

Pentru existența laturii obiective a infracțiunii de luare de mită trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

- săvârșirea uneia dintre modalitățile alternative prevăzute în cuprinsul art. 254 C. pen.;

- acțiunea sau inacțiunea să aibă ca obiect bani sau alte foloase;

- acțiunea sau inacțiunea făptuitorului să fie anterioară sau concomitentă îndeplinirii, neîndeplinirii, întârzierii sau îndeplinirii unui act contrar atribuțiilor de serviciu solicitate;

- actul pentru a cărui îndeplinire, neîndeplinire, etc. funcționarul pretinde, primește etc. bani sau alte foloase să facă parte din sfera atribuțiilor de serviciu ale acestuia.

În sarcina inculpatului D.B. s-a reținut că la data de 05 mai 2010 a primit de la denunțători suma de 15.000 euro prin intermediul inculpatului A.L. pentru a aplica pedepse mai blânde inculpaților S.S., D.C. și C.M.

Inculpatul A.L. a primit de la denunțători suma de 20.000 euro, păstrând pentru sine 5.000 euro și a dat inculpatului D.B., suma de 15.000 euro în scopul pronunțării unei soluții favorabile numiților S.S., D.C. și C.M. de către inculpatul D.B.

Toate aceste condiții prevăzute de textul de lege pentru a fi în prezența infracțiunii de luare de mită, respectiv complicitate la luarea de mită, sunt îndeplinite în cauză, fiind dovedite prin probele administrate.

Probatoriul administrat în cauză relevă suficiente elemente factuale certe care să justifice, dincolo de orice îndoială rezonabilă săvârșirea faptelor de către cei doi inculpați.

În procesul coroborării și evaluării probelor judecătorul poate să stabilească situația de fapt, inclusiv prin recurgerea la silogisme (raționamente constând din trei judecăți majoră, minoră și conclusivă, concluzia fiind dedusă din judecata majoră prin intermediul celei minore), fapt ce presupune existența unor elemente certe care conduc la o concluzie rezonabilă.

Astfel, așa cum rezultă din probele administrate (declarațiile inculpaților C.O.T., M.I., înregistrarea convorbirilor telefonice cu inculpatul C.O.T., procesele-verbale de supraveghere operativă și procesele-verbale de percheziție domiciliară, coroborate cu declarația martorei Ț.E.S. și ale martorei C.A.C.) a rezultat că inculpatul C.O.T. a predat inculpatului A.L. suma de 20.000 euro din care 5.000 euro s-au găsit la locuința închiriată a acestuia, conform procesului-verbal de percheziție, iar conform procesului-verbal de filaj, acesta a fost observat ieșind din bloc cu o coală de hârtie îndoită în două în mână, după care s-a îndreptat cu autoturismul spre Tribunal.

Conform declarațiilor celor două martore, Ț.E.S. (grefier de ședință al celor doi inculpați) și C.A.C. (judecător, colegă de birou cu cei doi inculpați), acestea l-au văzut pe inculpatul A.L. în ziua de 05 mai 2010 „discutând cu inculpatul D. cu privire la dosarul inculpaților S., D.” și mai mult, una din martore a văzut când inculpatul A. i-a înmânat inculpatului D. un pachet, învelit într-o coală albă ce conținea „bancnote străine”, ce a fost plasat de către inculpatul D. în buzunarul interior al hainei.

Este adevărat ceea ce susține inculpatul D., în apărarea sa, că cei doi inculpați - C. și M. -, nu au purtat niciodată discuții cu acesta, iar suma de bani a fost remisă inculpatului A., care se afla în relații de prietenie cu inculpatul C., dar acest fapt nu e de natură să demonstreze nevinovăția inculpatului atâta timp cât, din probele dosarului rezultă că între inculpații D. și A. a existat o înțelegere cu privire la pronunțarea unei soluții favorabile (mai întâi cu privire la punerea în libertate după care s-a revenit în sensul pronunțării unor pedepse într-un cuantum redus), în dosarul privindu-i pe denunțătorii D.C. și S.S., în schimbul unei sume de bani, inculpatul D. nefiind străin de ceea ce stabilise inculpatul A. cu ceilalți coinculpați.

Relevantă în acest sens este discuția dintre inculpații C. și A. din 04 mai 2010, discuție înregistrată, din care rezultă că cei doi aveau o înțelegere legată de plata sumei de bani pretinsă pentru a interveni în soluționarea dosarului denunțătorilor. Dovadă a faptului că de acest demers nu era străin inculpatul D.B., este convorbirea dintre inculpații A. și D. din data de 29 martie 2010, din care rezultă că între cei doi inculpați exista o permanentă comunicare cu privire la acest dosar.

B.D.: Da!

L.A.: Salut!

B.D.: Salut!

L.A.: Tu mai vii pe la serviciu?

B.D.: Bă, nu mai vin azi!

L.A.: Nu mai vii?

B.D.: Nu!

L.A.: Păi și ce-i spun lu prietenu acela al meu?

B.D.: Că nu.

L.A.: Nu?

B.D.: Nu acum, nu!

Este adevărat că inculpatul D.B. folosește într-o primă fază negația „Nu” și nu face referire la nicio cauză penală aflată în curs de soluționare, dar după aceea, la insistențele inculpatului A. îi răspunde „Nu acum, nu!”, fapt de natură să demonstreze intenția de a acționa mai târziu, care nu exclude acceptarea promisiunii, fapta consumându-se în momentul acceptării ofertei.

Referitor la momentul consumării infracțiunii de luare de mită, aceasta este o infracțiune instantanee, consumarea sa având loc la momentul realizării oricăreia dintre cele patru modalități normativ alternative ale conținutului constitutiv. S-a constatat că nu trebuie legată consumarea infracțiunii de luare de mită de realizarea beneficiului.

Legea nu impune ca mituitorul să fi înmânat funcționarului suma de bani sau folosul necuvenit promis, ci este de ajuns să existe o cerere sau o promisiune în acest sens, acceptată sau nerespinsă de funcționar, în vederea realizării pretențiilor mituitorului.

Apărarea inculpaților în legătură cu această convorbire în sensul că s-ar referi la o invitație la nunta fiului martorului B.I., nu poate fi reținută atâta timp cât dialogul dintre cei doi nu conține elemente care ar trimite la un asemenea eveniment, limbajul este sec, eliptic, iar, afirmația „Nu acum, nu!”, raportat la ceremonia la care ar fi urmat să participe este nejustificată.

Mai mult, raportat la data la care are loc această convorbire înainte cu 2 zile de termenul de judecată din 31 martie 2010 din Dosarul nr. 13367/63/2009, coroborat și cu faptul că denunțătorul S.S., în 30 martie 2010 este informat de inculpatul M. că nu va fi pus liber, duce la concluzia că acest conținut al convorbirii vizează practic dosarul pe care D. îl soluționa cu privire la denunțători.

Or, inculpatul M. nu avea de unde să știe ce soluție va adopta judecătorul, dacă nu ar fi existat această convorbire între A. și D. la 29 martie 2010, iar A. la rândul său, l-a informat pe „prietenul său”, inculpatul C.O.T. că nu va fi pus liber, dovadă declarația inculpatului M.I.

„Eu nu m-am întâlnit niciodată personal cu vreunul din cei doi judecători, în afara cadrului profesional, Tot ceea ce am comunicat celor doi arestați și fratelui lui D.C., respectiv D.G.A., îmi era adus la cunoștință de către C.O.T., care afirma că îi sunt comunicate de judecători.” (declarația inculpatului M.I.).

Tot în dovedirea existenței înțelegerii prealabile între inculpații A. și D. cu privire la pronunțarea unei soluții favorabile în dosarul denunțătorului S. și D., este și faptul că aceștia s-au consultat pe acest dosar în ziua pronunțării hotărârii. Or, dacă între A. și D. existau „relații tensionate”, așa cum au susținut aceștia, datorate înscrierii ambilor inculpați la concursul pentru postul de șef de secție, apare ca fiind nejustificată această „apropiere” a celor doi, în lipsa unei înțelegeri infracționale, în condițiile în care nu intraseră împreună în ședință și nici nu aveau de soluționat alt dosar, nu aveau în ziua de 05 mai 2010 nicio deliberare împreună, astfel încât să se poată susțină că se consultau cu privire la o soluție pe care urmau să o pronunțe împreună, ca urmare a participării în același complet de judecată. Mai mult, dacă în birou existau și alți judecători, așa cum susțin cei doi inculpați, inculpatul D. dacă ar fi simțit nevoia să se consulte pe acest dosar, cu un coleg, putea să apeleze la judecătorii P.S. și S.V., colegi cu care nu se afla în conflict și care au susținut că se aflau în acea zi în birou.

Or, inculpatul D., cu toate că inculpatul A. trebuia să intre sau ieșise din sala de judecată și trebuia să facă pronunțările cu colega sa C., cu toate că relațiile dintre cei doi erau deteriorate, a ales să se consulte cu acesta în legătură cu soluția ce urma să o pronunțe în dosarul denunțătorilor, fapt de natură să ducă la o singură concluzie: aceea că între cei doi a existat o înțelegere anterioară cu privire la pronunțarea unei soluții favorabile în acest dosar.

Faptul „consultării” celor doi inculpați, A. și D., cu privire la soluția din dosarul denunțătorilor S. și D. este prezentat și relatat, în mod constant, încă din faza de urmărire penală, cât și pe parcursul cercetării judecătorești de către martorele Ț.E.S. și C.A., chiar dacă martora Ț.E.S. cu privire la unele aspecte nu a avut o declarație constantă, în ceea ce privește acest moment l-a menționat în toate declarațiile sale.

„Eu m-am dus în biroul domnului D., întrucât aveam de rezolvat o incompatibilitate și atunci i-am văzut pe cei doi judecători, A. și D., citind o minută, respectiv dl. A. ținea minuta în mână, iar dl. D. era în picioare lângă acesta” (…) D. se afla la biroul său și mi-a cerut să aduc dosarul cu S.” (declarație Înalta Curte de Casație și Justiție - martor Ț.E.S.).

„D. a luat o foaie de la biroul lui A. și s-a dus spre el și au început împreună să șușotească și să vorbească. Eu am fost convinsă că aceștia deliberează pe un dosar pe care eu și A. îl aveam împreună în pronunțare. A. punea întrebări, iar D. îi prezenta ce a făcut punând întrebări de genul „ce ai făcut? Și cu acela? Și aici? Și aici?, întrebări la care D. răspundea (…) În timp ce discutau pe acea foaie a intrat grefiera Ț.E.S., iar D. i-a solicitat dosarul cu S. Grefiera a adus dosarul, care a fost luat de D., A. se plimba prin birou în perimetrul biroului, continuând să discute, șușotind tot pe acest dosar. (…) Mi s-a părut suspect că în ziua respectivă A. și D. au tot șușotit, au stat cap în cap, D. s-a aplecat peste birou, și-au pus mâna la gură și la un moment dat A. mi-a spus că pot să plec că a terminat treaba cu mine” (declarație martoră C.A.C., Înalta Curte de Casație și Justiție).

Or, atâta timp cât doi martori (Ț.E.S. și C.) confirmă faptul că inculpații A. și D. au discutat împreună pe dosarul denunțătorilor, iar una dintre martore (C.) asistă și la înmânarea unei sume de bani de către A. către D. în ziua de 05 mai 2010 („La un moment dat am rămas în birou noi trei, D. care stătea la biroul lui A., A. care stătea tot la biroul lui și eu. La un moment dat am văzut cum A. avea în mână un pachet învelit într-o hârtie albă. În momentul în care A. i-a dat acest pachet lui D. i-a spus: „poftim! Ține!”, D. a luat pachetul după care eu nu m-am mai uitat la acesta, m-am adresat lui A., întrebându-l ceva despre dosar și odată s-a schimbat la față pentru că și-a dat seama că eu l-am văzut. M-am uitat la D. și am văzut că avea în mână niște bani de culoare maronie și cred că era valută, o bancnotă necunoscută pentru mine. Chiar mi-am zis în gând că nu știu ce bani sunt întrucât nu văzusem bancnote mai mari de 100 euro. În momentul în care l-am văzut pe D. cu banii în mână, hârtia albă nu mai exista, fiind vorba de un teanc mic de bani”), susținerile celor doi inculpați A. și D., privind nevinovăția lor sunt lipsite de suport probator. Aspectele învederare de martora Ț.E.S. privitoare la modificarea cuantumului pedepsei aplicate denunțătorului sunt relatate și de către inculpatul C.O.T. care a susținut că inculpatul A.L. i-a adus la cunoștință că a văzut minuta pe o ciornă și știa că D. a aplicat unuia dintre inculpați pedeapsa de 5 ani închisoare, iar apoi a revenit aplicând tuturor aceeași pedeapsă, de 4 ani închisoare.

Or, acest aspect nu avea cum să-l cunoască A.L. de la altă persoană, decât de la inculpatul D.B., cu care discutase, așa cum au confirmat cele două martore C. și Ț.E.S., privitor la regimul sancționator al denunțătorilor, de altfel, acesta fiind și motivul pentru care se oferise mită, aplicarea unor pedepse într-un cuantum scăzut.

„Știam de la A.L. că, inițial judecătorul D.B. aplicase unuia dintre inculpații din Dosarul nr. 13367/63/2009 o pedeapsă de 5 ani, iar ulterior a revenit aplicându-le tuturor o pedeapsă de câte 4 ani. Acest lucru îl scrisese D.B. pe ciorna din 04 mai 2010, pe care A.L. a văzut-o în biroul acestuia”.

Apărările inculpatului A.L., referitoare la absența sa din tribunal, în data de 05 mai 2010, în intervalul orar 12.00-14.00, când s-a remis suma de bani către inculpatul D.B., invocând în acest sens declarațiile martorelor T.Z. și D.R., sunt nefondate, întrucât din declarațiile acestor martori nu este exclusă prezența inculpatului în biroul judecătorilor secției penale în momentul reținut ca fiind cel în care s-a întâlnit cu inculpatul D.B., având în vedere marja de eroare existentă în aprecierea martorului.

De asemenea, declarațiile martorilor P.S., B.I., T.V., S. V. cu privire la prezența inculpaților în intervalul orar 12.00-14.00, nu sunt relevante, atâta timp cât martorii nu pot preciza cu certitudine dacă inculpații s-au aflat sau nu la serviciu în această perioadă, iar aspectele prezentate de acesta conțin contradicții.

„Am ieșit din ședință în jurul orelor 13.00 sau 14.00 și nu îmi amintesc dacă cei doi judecători se aflau în birou” (declarație S. V., dosar Înalta Curte de Casație și Justiție).

„Arăt că din momentul în care A. a intrat în ședința de judecată, în ziua de 05 mai 2010, aproximativ în jurul orei 10.30, pe acesta nu l-am mai văzut în birou și nici pe judecătorul D. până în momentul în care eu am părăsit sediul instanței în jurul orelor 14.00-14.30”. Or, este imposibil ca A.L. să nu mai fi fost în birou, măcar după ieșirea din ședința de judecată, când avea de făcut pronunțări cu judecătoarea C., astfel încât susținerile martorilor sunt lipsite de suport probator.

Procesul-verbal de supraveghere operativă, declarația inculpatului D.B., ale martorilor audiați, confirmă faptul că între orele 12.40-13.05 inculpatul D.B. s-a aflat în Tribunal, iar prezența în biroul judecătorilor nu este exclusă.

De asemenea, existența unor conflicte anterioare și a unei relații tensionate între inculpatul D.B. și martora C.A.C., nu sunt de natură să ducă la înlăturarea declarației acesteia, întrucât pe tot parcursul procesului penal, aceasta a avut o declarație constantă, fără a avea ezitări în privința celor relatate, iar declarația martorei se coroborează practic cu celelalte probe administrate în cauză, respectiv cu declarația inculpatului C.O.T., care a susținut că a predat inculpatului A.L. suma de 20.000 euro, din care 5000 euro au fost găsiți la domiciliul său, în ideea că o parte din acești bani, respectiv 15.000 euro vor ajunge la inculpatul D.B., dar și cu declarația martorului D.G. și a inculpatului M.I., în legătură cu modul în care s-au remis și împărțit sumele de bani, din logica evenimentelor rezultând că cei 15.000 euro au fost destinați inculpatului D.B.

Faptul că martora C.A. era percepută în cadrul colectivului de judecători ca o persoană „ciudată, dificilă, retrasă”, nu poate pune la îndoială credibilitatea celor învederate de aceasta, cu atât mai mult cu cât, prin prisma faptului că este judecător, cunoaște importanța și consecințele celor afirmate prin declarațiile date sub prestare de jurământ religios.

De asemenea, nu prezintă relevanță pentru întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de luare de mită faptul că pedepsele aplicate denunțătorilor de către inculpatul D.B. sunt legale sau că deși inculpatul M.I. le-ar fi promis denunțătorului punerea în libertate, precum și pedepse mult mai mici de 2 ani, 2 ani și 9 luni și acest lucru nu s-a realizat.

Celelalte condiții cerute pentru a fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, respectiv complicitate la luare de mită sunt întrunite, respectiv: acțiunea inculpaților a avut ca obiect bani, a fost concomitentă îndeplinirii unui act contrar atribuțiilor de serviciu, act ce face parte din sfera atribuțiilor de serviciu ale acestuia.

Astfel, față de cele reținute, există probe certe de vinovăție în ceea ce-i privește pe cei doi inculpați, A.L. și D.B. pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la luare de mită, respectiv luare de mită, solicitările acestora de a se dispune achitarea, în sensul că fapta nu există, fiind nefondate.

Cu privire la solicitarea martorei Ț.E.S. de a-i fi plătită suma de 400 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezintă contravaloarea transportului de la Craiova la București și retur cu ocazia audierii sale ca martor, Înalta Curte o consideră fondată, martora făcând dovada acestor cheltuieli cu bon fiscal, motiv pentru care conform art. 190 C. proc. pen. va dispune obligarea inculpaților la plata acestei sume.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj împotriva sentinței penale nr. 90 din 14 septembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Casează, în parte, sentința penală atacată și rejudecând:

Majorează pedeapsa aplicată inculpatului C.O.T. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 și art. 3201 C. proc. pen., de la 1 an închisoare la 2 ani închisoare.

Aplică inculpatului C.O.T. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe o durată de 3 ani, conform art. 66 C. pen.

Face aplicare dispozițiilor art. 71-64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

Majorează pedeapsa aplicată inculpatului M.I. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 și art. 3201 C. proc. pen., de la 1 an și 6 luni închisoare la 2 ani și 6 luni închisoare.

Aplică inculpatului M.I. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe o durată de 3 ani, conform art. 66 C. pen.

Face aplicare dispozițiilor art. 71-64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

Descontopește pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. aplicată inculpatului A.L. în pedepsele componente.

Majorează pedeapsa aplicată inculpatului A.L. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 257 C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, de la 3 ani închisoare la 3 ani și 6 luni închisoare.

Aplică inculpatului A.L. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe o durată de 3 ani, conform art. 66 C. pen.

Majorează pedeapsa aplicată aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 26 raportat la art. 254 C. pen. și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, de la 4 ani închisoare la 4 ani și 6 luni închisoare.

Aplică aceluiași inculpat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe o durată de 3 ani, conform art. 66 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., contopește pedepsele aplicate inculpatului A.L., acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe o durată de 3 ani, conform art. 66 C. pen.

Face aplicare dispozițiilor art. 71-64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

Aplică inculpatului D.B., pe lângă pedeapsa principală de 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 254 C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe o durată de 3 ani, conform art. 66 C. pen.

Dispune confiscarea de la inculpatul M.I. a sumei de 6.000 euro și de la inculpatul D.B. a sumei de 15.000 euro, în favoarea statului.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.O.T., M.I., A.L. și D.B. împotriva aceleiași sentințe penale.

În temeiul art. 193 alin. (6) C. proc. pen. obligă recurenții inculpați la plata sumei de 400,07 RON cheltuieli judiciare făcute de martora Ț.E.S.

Obligă pe fiecare dintre recurenții inculpați la plata sumei de câte 600 RON cheltuieli judiciare, din care suma de câte 100 RON reprezentând onorariul parțial avocat oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 30 ianuarie 2014.