Preventive detention proportionality and withdrawal of appeal in organized tax evasion case

Asupra recursului de față

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 26 septembrie 2012 Curtea de Apel București, secția II penală, în baza art. 1608a alin. (6) C. proc. pen., a respins, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpatul B.N., arestat în baza MAP nr. 27/UP din 10 iulie 2012, emis de Curtea de Apel București, secția a ll-a penală.

S-au reținut, în esență, următoarele:

La data de 21 septembrie 2012, a fost înregistrată pe rolul instanței, sub nr. 7197/2/2012, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul B.N.

În motivarea cererii, inculpatul B.N. a invocat că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen. și nu se justifică privarea de sa libertate, întrucât nu există posibilitatea influențării actelor de urmărire penală ce au rămas de efectuat, dar și împrejurarea că unele dintre persoanele cercetate în aceeași cauză pentru fapte mult mai grave, se află în stare de libertate.

Pe de altă parte, inculpatul a invocat circumstanțele sale personale, respectiv starea precară de sănătate, faptul că este singurul întreținător al familiei, și are o ocupație stabilă, apreciind că se poate dispune în privința sa măsura liberării provizorii.

Examinând cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpatul B.N., instanța a apreciat că este neîntemeiată în considerarea următoarelor argumente:

Inculpatul B.N. este cercetat în stare de arest preventiv pentru suspiciunea comiterii infracțiunilor de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. a), b) și c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 și sprijinire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., reținându-se, în fapt, că a sprijinit gruparea infracțională constituită și coordonată de numiții N.R., G.G., J.A.F., C.D. și M.O.l., inițiatoare a unui amplu mecanism evazionist ce vizează sustragerea de la plata accizelor aferente unei importante cantități de motorină, comercializate pe piața internă sub denumirea unor produse petroliere inferioare, prin intermediul unor societăți comerciale tip „fantomă", controlate prin persoane interpuse, totul cu asigurarea unui palier de protecție reprezentat de foști factori decizionali de vârf din cadrul A.N.A.F.

În acest sens, inculpatul B.N. acționa sub coordonarea directă a numiților G.G. (fiind și finul acestuia) și C.D., realizând legătura cu palierul de furnizare a documentelor contabile, ce asigură aparența de legalitate a operațiunilor evazioniste în cauză. Totodată, acesta era implicat în schimburi valutare în folosul grupării infracționale din speță, fiind și cel care achiziționează constant terminale telefonice mobile și cartele telefonice utilizate de grupare la realizarea unor discuții în condiții ridicate de conspirativitate.

Cererea de liberare provizorie sub control judiciar îndeplinește condițiile formale de admisibilitate în principiu, prevăzute de art. 1602 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul B.N. fiind arestat preventiv pentru infracțiuni pedepsite cu închisoare ce nu depășește 18 ani. O atare împrejurare conferă însă inculpatului doar o vocație la liberare provizorie, nu și un drept la o astfel de măsură, a cărei dispunere este condiționată de constatarea aptitudinii liberării provizorii de a permite realizarea scopului prevăzut de art. 136 alin. (1), (2) C. proc. pen.

Pentru acordarea liberării provizorii este esențială, așadar, o evaluare atentă a tuturor împrejurărilor cauzei, pentru a se stabili în-ce măsură menținerea temeiurilor ce au stat la baza privării de libertate a unei persoane este însoțită și de persistența aptitudinii acestora de a mai justifica, la un anumit moment procesual, continuarea privării de libertate în scop preventiv.

În aprecierea acestei aptitudini, instanța trebuie să aibă în vedere ansamblul circumstanțelor cauzei, respectiv atât împrejurările ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive, cât și eventuala evoluție ulterioară a acestora, astfel încât să rezulte în mod neechivoc faptul că liberarea provizorie este cea mai adecvată măsură pentru buna desfășurare a procesului penal.

În cauza de față, Curtea de Apel a apreciat că scopul măsurilor preventive nu poate fi atins prin liberarea provizorie a inculpatului, astfel încât nu se justifică pertinent acordarea acesteia în actualul stadiu procesual.

În acest sens, a reținut că inculpatul B.N. este cercetat pentru săvârșirea unor fapte grave, ce s-ar putea circumscrie conținutului constitutiv al infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat și evaziune fiscală în forma de participație a complicității, fapte a căror presupusă săvârșire a implicat o pregătire prealabilă minuțioasă, dar și consecvență în comiterea lor. Specificul activităților ilicite ce fac obiectul urmăririi penale, implicarea unui număr mare de suspecți, dar și prejudiciul enorm cauzat prin actele ilicite (evaluat la nivelul a 16 milioane euro) evidențiază o periculozitate socială însemnată a activității infracționale și a autorilor acesteia, date ce trebuie avute în vedere la evaluarea impactului pe care liberarea provizorie îl va avea asupra ordinii publice și, implicit, asupra bunei desfășurări a procesului penal.

Or, în cazul inculpatului B.N., se presupune că acesta a avut o contribuție destul de însemnată la desfășurarea activităților infracționale, evidențiată de procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate autorizat și de declarațiile martorilor l.M.G. și S.P.

În plus, circumstanțele sale personale nu sunt substanțial favorabile, inculpatul implicându-se în activitatea ilicită în pofida existenței unei surse licite de venit (respectiv creșterea animalelor) și neaflându-se la primul conflict cu legea penală (fiind sancționat administrativ de 2 ori, în anii 2011 și 2012 pentru fapte de altă natură). Aceste elemente de fapt evidențiază o anumită predispoziție a inculpatului spre nesocotirea normelor de drept și sunt insuficiente pentru a garanta adecvat că, liberat provizoriu, inculpatul se va abține de la săvârșirea unor acte similare și se va prezenta la toate chemările organelor judiciare.

Celelalte date ce caracterizează persoana inculpatului -implicarea sa în întreținerea membrilor familiei aflați în nevoie -trebuie analizate doar coroborat cu celelalte circumstanțe ale cauzei, și, în consecință, nu pot legitima, în mod singular, constatarea oportunității măsurii alternative solicitate.

Pe de altă parte, s-a avut în vedere și stadiul actual al procedurii, cauza aflându-se încă în faza de urmărire penală, fază a cărei finalizare reclamă investigarea detaliată a tuturor persoanelor implicate în gruparea infracțională și a activităților complexe desfășurate de acestea. Intervalul de timp în care inculpatul B.N. s-a aflat în stare de arest este și el redus (mandatul de arestare preventivă fiind emis la data de 10 iulie 2012), astfel încât, dată fiind complexitatea cauzei, măsura arestării preventive este încă proporțională cu ponderea interesului public spre a cărui protejare se tinde prin dispunerea ei.

Împotriva încheierii sus-menționate, a declarat recurs inculpatul.

În ședința publică din 18 octombrie, recurentul inculpat B.N. a învederat instanței că își retrage recursul declarat.

Față de această manifestare de voință a recurentului inculpat B.N., urmează a se lua act de retragerea recursului declarat de acesta, în conformitate cu dispozițiile art. 3854 alin. (2) raportat la art. 369 C. proc. pen. și a se dispune obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

la act de retragerea recursului declarat de inculpatul B.N. împotriva încheierii din 26 septembrie 2012 a Curții de Apel București, secția II penală, pronunțată în Dosarul nr. 7197/2/2012 (2855/2012).

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 18 octombrie 2012.