Differentiation between trafficking in minors and pimping offenses based on coercion and vulnerability, and application of mitigating circumstances to reduce penalties below statutory minimums.

Asupra recursului penal de față:

Prin sentința penală nr. 170 din 17 noiembrie 2011 Tribunalul Brăila, secția penală, a dispus următoarele:

În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor comise de inculpatul T.B. din:

- infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen. (parte vătămată H.G.M. în vârstă de 15 ani la data comiterii faptei, respectiv august 2010) în infracțiunea de act sexual cu un minor prevăzută de art. 198 alin. (3) C. pen.;

- din infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) și 3 C. pen. (parte vătămată M.T.A., în vârstă de 14 ani la data comiterii faptei, respectiv august 2010) în infracțiunea de act sexual cu un minor prevăzută de art. 198 alin. (1) și (3) C. pen.;

- din infracțiunea de trafic de minori comisă în luna august 2010 părți vătămate: H.G.M., M.T.A., G.I.G. și luna iunie 2010, părți vătămate: I.A. și M.M.P., prevăzute de art. 13 alin. (1), (2) și alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În această nouă încadrare juridică, instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului T.B. la:

- o pedeapsă principală de 4 ani închisoare și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârșireas infracțiunii de act sexual cu o minoră, prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen. - parte vătămată H.G.M.;

- o pedeapsă principală de 4 ani închisoare și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârșirea infracțiunii de act sexual cu o minoră, prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen. - parte vătămată M.T.A.;

- o pedeapsă principală de 6 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1), (2) și (3) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus și s-a dispus ca inculpatul T.B. să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare, sporită la 6 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. și 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 865 C. pen., s-a dispus anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 373 din 26 februarie 2010 pronunțată de Judecătoria Brăila, definitivă prin decizia penală nr. 771 din 22 octombrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Galați pentru comiterea infracțiunilor concurente de tâlhărie prevăzute de art. 211 alin. (1), (2) lit. b), c) și alin. (21) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. b) C. pen. și lipsire de libertate prevăzute de art. 189 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen. și s-a contopit această pedeapsă cu pedeapsa rezultantă de 6 ani și 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, sporită cu 1 an închisoare, în total urmând să execute 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani pedeapsă complementară constând din interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și potrivit art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării cuprinsă între: 08 iunie 2010 - 10 iunie 2010 și 03 mai 2011 la zi, respectiv 17 noiembrie 2011.

S-a luat act că părțile vătămate: H.G.M., M.T.A., G.I.G., I.A. și M.M.P. nu s-au constituit părți civile în cauză.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor comise de către inculpatul A.C.B. din infracțiunea de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1), (2), (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea de complicitate la comiterea infracțiunii de proxenetism prevăzută de art. 26 C. pen. în referire la art. 329 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - părți vătămate: H.G.M., M.T.A., G.I.G., fapte comise în luna august 2010 și în această încadrare juridică cu reținerea art. 74 lit. c) și art. 76 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă principală de 2 ani închisoare și la pedeapsa a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de un an după executarea pedepsei principale.

În baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 122 din 26 martie 2008 pronunțată de Judecătoria Târgu-Bujor, județul Galați, definitivă prin neapelare la 15 aprilie 2008 pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 99 C. pen. și executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, urmând ca inculpatul să execute o pedeapsă principală rezultantă de 4 ani închisoare și 1 an pedeapsă complementară constând din interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., cu referire la art. 439 alin. (1) lit. C. proc. pen., s-a dispus confiscarea și distrugerea următoarelor bunuri aflate la Camera de corpuri delicte a I.P.J. Brăila cu dovada din 14 iunie 2011: una perucă blondă, una gentuță roșie, 3 bucăți rimel folosite, un tuș machiaj utilizat, un creion dermatograf, 2 prezervative.

În baza art. 329 alin. (4) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul T.B. a sumei de 950 RON și a fost obligat inculpatul la plata acestei sume către stat.

S-a dispus restituirea către inculpatul T.B. a sumei de 450 euro ridicată cu prilejul efectuării percheziției domiciliare și consemnată la C. Bank - Sucursala Brăila cu chitanța din data de 14 iunie 2011.

În baza art. 7 în referire la art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul T.B., la eliberarea din penitenciar, în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:

La data de 09 septembrie 2010 organele poliției judiciare au fost sesizate de către partea vătămată H.G.M. cu privire la faptul că o persoană denumită „B.B.” a constrâns-o să întrețină relații sexuale, a obligat-o să practice prostituția, împreună cu alte persoane a pătruns fără drept în curtea locuinței sale, unde, prin amenințare și violență au sustras un telefon mobil ce aparținea mamei sale, U.M.

În aceeași zi, organele de poliție s-au sesizat și cu privire la racolarea, cazarea și exploatarea prin prostituție a minorelor M.A.T. și G.I.G.

La data de 13 septembrie 2010 organele de urmărire penală s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că T.B. a întreținut acte sexuale, prin constrângere, cu partea vătămată M.T.A., în vârstă de 14 ani, iar la data de 15 septembrie 2010 s-au sesizat din oficiu cu privire la racolarea minorei I.A., pentru exploatare prin prostituție.

La data de 22 septembrie 2010 organele de urmărire penală s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că T.B., prin înșelăciune și constrângere, a determinat-o pe minora M.M.P. să practice prostituția în folosul său.

La data de 19 mai 2011 părțile vătămate H.G.M. și M.T.A. au formulat plângeri penale împotriva inculpatului T.B. pentru săvârșirea, în cursul lunii aprilie 2011, a unor noi infracțiuni, respectiv amenințare și distrugere.

Pe baza verificărilor efectuate, organele de urmărire penală au reținut că persoanele racolate sunt minore, provenind din familii monoparentale sau din familii în care un părinte este plecat din țară.

Ca modalitate de racolare, „B.B.”, identificat ca fiind inculpatul T.B., obișnuia să ofere diferite bunuri viitoarelor victime, promițându-le totodată obținerea unor câștiguri importante.

În măsura în care victimele refuzau practicarea prostituției, inculpații T.B. și A.C.B. și alte două persoane a căror identitate nu a fost stabilită inițial, denumite „C.” și „l.” recurgeau la acțiuni de intimidare și amenințări față de victimele și membrii familiilor acestora.

Membrii grupului mențineau legătura între ei prin intermediul telefoanelor mobile.

Tot pentru a obține consimțământul minorelor, inculpatul T.B. întreținea relații sexuale cu victimele racolate, fără consimțământul acestora, și le amenința că nu vor mai fi lăsate să ajungă la familiile lor.

Tinerele racolate erau plasate pentru a practica prostituția în zona șoselei de centură a municipiului Brăila, zonă în care practica prostituția și numita P.G.M.

Pe timpul cât tinerele racolate se aflau în acea zonă, inculpatul T.B. le dădea câte un telefon mobil prin intermediul căruia le controla, cunoscând în acest mod sumele de bani realizate și intimidând minorele.

În situația în care acestea refuzau să mai practice prostituția, inculpatul T.B. împreună cu membrii grupării sale, mergeau la domiciliile victimelor și le agresau fizic atât pe ele, cât și membrii familiilor acestora.

În cauză au fost identificate părțile vătămate H.G.M., de 15 ani și M.A.T. (14 ani) și martora G.I.G. (17 ani) care au fost racolate în modalitatea descrisă mai sus, transportate și cazate la locuința inculpatului T.B.

H.G.M. și G.I.G. au fost obligate de inculpat să practice prostituția pe șoseaua de centură a municipiului Brăila.

A mai fost identificată și minora I.A. (15 ani), care a fost racolată și găzduită de către inculpatul T.B. în vederea transportării sale în Germania, pentru a fi exploatată prin prostituție, precum și minora M.M.P. (13 ani), care a fost găzduită de același inculpat, în vederea exploatării prin prostituție. Ambele victime nu au dorit să participe în cauză în calitate de părți vătămate, fiind audiate în calitate de martore.

În toate situațiile, inculpatul T.B. a păstrat legătura cu victimele prin intermediul telefoanelor mobile pe care el le dădea acestora înainte de a le obliga să se prostitueze.

Din convorbirile telefonice interceptate rezultă date cu privire la comiterea infracțiunii de trafic de persoane de către inculpatul T.B.

S-a constatat, din probele administrate, că sus-numitul a cazat victimele în apartamentul pe care îl folosea și că în acest apartament au fost consumate infracțiunile de viol împotriva minorelor H.G.M. și M.A.T.

1. Astfel, partea vătămată H.G.M. a declarat că, în cursul lunii august 2010 a fost recrutată, împreună cu verișoara sa - partea vătămată M.T.A. și martora G.I.G., de către inculpatul A.C.B. și inculpatul T.B.

Toate trei au fost induse în eroare, fiind invitate în municipiul Brăila pentru „a bea un suc”, transportate cu un autoturism în oraș, fiind duse inițial într-un club, unde inculpatul le-a dat să consume băuturi alcoolice tari și țigări cu substanțe etnobotanice, apoi la apartamentul folosit de către inculpatul T.B., loc în care acesta, împreună cu inculpatul A.C.B., le-a propus să practice prostituția în favoarea lor.

Cele trei victime minore au fost ținute în apartamentul anterior arătat timp de aproximativ 36 de ore (în prima noapte începând cu orele 03.00, ziua și noaptea următoare, fiind eliberate abia în după-amiaza zilei a doua).

În această perioadă, inculpatul T.B. a întreținut relații sexuale, prin amenințare și constrângere, cu părțile vătămate H.G.M. și M.T.A.

Partea vătămată a mai declarat că, ulterior, la datele de 31 august 2010 și 01 septembrie 2010 a fost obligată de către inculpatul T.B. și alte persoane, denumite „C.” și „I.”, să practice prostituția în zona șoselei de centură a municipiului Brăila, câștigând sumele de 400 RON și respectiv 150 RON, bani luați de către T.B. prin intermediul numitei P.G.M.

Prezența părții vătămate în zona șoselei de centură a municipiului Brăila și practicarea prostituției, a fost confirmată și de martorele P.G.M. și B.V.M., precum și de procesul-verbal de constatare a contravenției întocmit de reprezentanții Jandarmeriei, la data de 01 septembrie 2010.

Totodată, partea vătămată a arătat că, ulterior datei de 01 septembrie 2010 (când a reușit să fugă din locul în care era obligată să se prostitueze cu ajutorul unul client), inculpatul T.B. împreună cu alte persoane, (identificate ca fiind I.N., I.N.R. și S.N.S.), s-au deplasat la locuința sa, au pătruns fără drept în curte, au atacat-o atât pe ea cât și pe mama sa - U.M. și și-au însușit fără drept un telefon aparținând mamei sale.

2. Partea vătămată M.T.A. (în vârstă de 14 ani) a confirmat că în cursul lunii august 2010, la locuința sa au venit inculpații A.C.B. și T.B., că acolo au fost chemate și partea vătămată H.G.M. și martora G.I.G., că toate trei au fost invitate și transportate în municipiul Brăila de către cei doi bărbați și duse in apartamentul inculpatului T.B.

Această martoră a mai arătat și faptul că în noaptea respectivă, toate trei au fost duse într-un club din municipiul Brăila, unde inculpatul T.B. le-a dat să bea băuturi alcoolice tari (whisky), le-a obligat să fumeze țigări care conțineau produse etnobotanice, inducându-le atât o stare de ebrietate cât și una de amețeală produsă de consumul produselor etnobotanice, iar ulterior au fost conduse în acel apartament despre care s-a făcut vorbire anterior.

În respectiva locuință inculpatul T.B. le-a indus minorelor o stare de teamă, amenințându-le cu moartea, folosind un cuțit care era așezat pe un calorifer și, prin amenințare, a întreținut relații sexuale atât cu partea vătămată H.G.M., cât și cu partea vătămată M.T.A.

În acea noapte, următoarea zi, încă o noapte și o zi, cele trei minore au fost ținute în apartamentul inculpatului T.B.

Și această parte vătămată a confirmat faptul că atât partea vătămată H.G.M., cât și G.I.G. au fost obligate să se prostitueze de către inculpatul T.B.

Părțile vătămate H.G.M. și M.T.A. au mai declarat că inculpatul T.B. și-a continuat acțiunile violente împotriva lor și după ce au reușit să scape de sub influența acestuia. Astfel, la data de 28 aprilie 2011, în timp ce se aflau în municipiul Brăila, deplasându-se cu un taxi, au fost oprite de o terță persoană, cunoscută de către inculpat, iar imediat după acest moment și-a făcut apariția și inculpatul T.B. Acesta a încercat să scoată părțile vătămate din taxiul cu care se deplasau, le-a amenințat cu săvârșirea de violențe împotriva lor și, văzând că nu reușește să le scoată din respectivul autoturism le-a distrus telefoanele mobile.

Acest episod a fost confirmat și de către inculpat în declarația sa dată în fața instanței la data de 03 mai 2011 și cu prilejul prezentării materialului de urmărire penală.

Pentru infracțiunile de distrugere și amenințare, părțile vătămate H.G.M. și M.T.A. au formulat plângeri prealabile.

Victima minoră G.I.G., care a arătat că participă în cauză în calitate de martor, a confirmat faptul că în luna august 2010 inculpatul T.B., împreună cu inculpatul A.C.B., au chemat-o la locuința minorei M.T.A., unde se afla și partea vătămată H.G.M., că inculpatul T.B. i-a oferit numitei M.T.A. diferite bunuri (haine și cosmetice) și cei doi le-au invitat în municipiul Brăila „la un suc”.

În acea noapte cele trei minore au fost duse de către inculpatul T.B. și inculpatul A.C.B. într-un club din oraș.

Ulterior, către dimineață, cele trei minore au fost conduse în apartamentul aparținând inculpatului T.B., unde acesta le-a indus o stare de teamă, arătând că „este șmecher în oraș și că are relații la poliție” și a obligat-o pe partea vătămată H.G.M. să întrețină relații sexuale cu el.

Inculpatul a întreținut relații sexuale fără consimțământ și cu M.T.A.

Totodată, inculpatul T.B. le-a cerut celor trei minore să se prostitueze în favoarea lui întrucât era necesar „să facă bani și să acopere cele 10 milioane pe care le cheltuise cu ele la club”.

Cele trei victime minore au fost ținute în noaptea respectivă și următoarele zile în locuința folosită de către inculpatul T.B.

În cursul lunii august 2010, inculpatul T.B. a întâlnit-o, a amenințat-o și agresat-o de mai multe ori pe minora G.I.G., iar la data de 01 septembrie 2010, împreună cu partea vătămată H.G.M. a fost transportată de către acesta și prietenii săi „C.” și „l.” la Brăila, după ce le amenințase că le va ucide mamele și le va incendia casele.

După transportul în municipiul Brăila, inculpatul T.B. le-a dat celor două minore câte 30 de prezervative și le-a transportat în zona unde se afla martorul P.G.M. (care practica prostituția în acea zonă), obligându-le să se prostitueze și să îi predea banii.

Martora G.I.G. a declarat că a obținut în acea zi suma de 400 RON, sumă însușită de către inculpatul T.B., confirmând că împreună cu partea vătămată au reușit să plece cu ajutorul unui client.

Și această martoră confirmă faptul că inculpatul T.B., însoțit de alte persoane, au căutat-o ulterior la locuință pe partea vătămată H.G.M., că au agresat-o pe aceasta și pe mama sa și și-au însușit telefonul celei din urmă.

Martora G.S. - mama minorei G.I.G., a declarat că a aflat că fiica sa este obligată să se prostitueze, ca și alte fete din comuna S., județul Brăila, însă fiica sa a refuzat să spună inițial în favoarea cui practică prostituția, deoarece acea persoană o amenințase că „o căsăpește”.

Ulterior, minora G.I.G. i-a spus mamei sale că persoana care o obligă să se prostitueze, atât pe ea, cât și pe celelalte minore din comună, se numește „B.B.”, identificat ulterior ca fiind inculpatul T.B.

Și această martoră a confirmat faptul că la data de 04 septembrie 2010 la locuința sa s-au prezentat o femeie care s-a recomandat ca fiind soția lui T.B., fiind însoțită de doi bărbați „C.” și „l.”, (identificați ca fiind I.N., I.N.R. și S.N.S.). Cei trei o căutau pe minora G.I.G., cerându-i mamei minorei suma de 1.000 RON și amenințând că, în caz contrar „o vor căsăpi” pe minoră.

Martora a confirmat și faptul că în aceiași zi, cele trei persoane anterior arătate, însoțite de inculpatul T.B., s-au deplasat la locuința părții vătămate H.G.M., pătrunzând fără drept în aceasta și agresând-o pe partea vătămată.

Martora M.C.I. a declarat că știa de la sora sa - M.T.A., faptul că inculpatul T.B. a întreținut relații sexuale cu H.G.M., G.I.G., C.R.D. și E.M.D.

Această martoră a confirmat și episodul în care inculpatul T.B. împreună cu alte persoane, prin violență, au pătruns în locuința părții vătămate H.G.M., le-au agresat pe aceasta și mama sa - U.M. și și-a însușit telefonul mobil aparținând acesteia din urmă.

Aspecte legate de exercitarea violențelor împotriva minorelor H.G.M., M.T.A. și G.I.G., în vederea obligării la practicarea prostituției, precum și la activitatea de racolare a unor tinere din comuna S., județul Brăila, sunt relevate și în declarațiile martorilor C.R.D., E.M.D., D.C Ș., U.M., U.C., C.N.L., R.V. și M.G.

Martora C.R.D. a confirmat faptul că știa despre episodul plecării părților vătămate în municipiul Brăila împreună cu inculpatul T.B. Această martoră a mai arătat că, la câteva zile după consumarea respectivului incident, în luna august 2010, în prezența sa și a martorei E.M.D., G.I.G. a fost sunată de către inculpatul T.B., care i-a cerut în mod imperativ să i-o prezinte pe E.M.D.

În urma refuzului inițial, inculpatul a amenințat-o pe G.I.G. În aceste condiții, G.I.G. însoțită de C.R.D. și E.M.D. l-au însoțit pe inculpatul T.B. la Brăila care le-a spus că merg „să bea un suc” (aceeași motivație ca și în cazul părților vătămate H.G.M. și M.T.A.).

Și de această dată, inculpatul T.B. s-a manifestat violent față de G.I.G. (lovind-o, după ce C.R.D. și G.I.G. reușiseră să fugă).

Inculpatul T.B. i-a cerut martorei C.R.D. să întrețină relații sexuale contra cost. Fiind refuzat, acesta a țipat la martoră, insultând-o. C.R.D. a confirmat și episodul violent petrecut între inculpatul T.B. și partea vătămată H.G.M. și martorul D.C Ș. (episod confirmat și de partea vătămată și martorul anterior arătați, negat inițial de inculpatul T.B., dar recunoscut de către acesta cu prilejul prezentării materialului de urmărire penală).

Martora E.M.D. a confirmat declarația martorei C.R.D., precizând că inculpatul T.B. le-a dus în luna august 2010 la Brăila unde i-a cerut atât ei, cât și martorei G.I.G. să întrețină relații sexuale cu el. În urma refuzului, ambele au fost lovite de către inculpa.

Martorul D.C Ș. a declarat că, în luna august 2010, în timp ce se afla în oraș cu prietena lui - H.G.M., a fost văzut de către un tânăr, pe nume „C.” (identificat ca fiind I.N.), care i-a cerut „să o lase în pace, că este fata lui”. Ulterior, I.N., fiind însoțit de către I.N.R. și alți prieteni, i-a abordat și au luat-o cu ei pe H.G.M. Reîntâlnind-o pe partea vătămată H.G.M. după un interval de timp de două zile, și întrebând-o ce i s-a întâmplat, aceasta a refuzat să vorbească. Martorul a mai arătat că, în luna august 2010, în timp ce se afla cu partea vătămată H.G.M. în Brăila, au fost abordați de către inculpatul T.B. și I.N., care au luat-o cu ei pa partea vătămată. În ziua următoare, partea vătămată H.G.M., plângând, l-a chemat pe martor la locuința sa și i-a spus că în urmă cu o zi, după ce fusese luată de către inculpat și I.N., T.B. a bătut-o și a obligat-o să se prostitueze în zona de centură a municipiului Brăila.

Martorul a precizat că a văzut la partea vătămată un telefon, o perucă și niște farduri. Aceste bunuri au fost predate de către partea vătămată organelor de poliție, arătând că inculpatul T.B. i le-a dat pentru a practica prostituția. Inculpatul T.B. a declarat că aceste bunuri i-au fost sustrase de către partea vătămată din locuința situată în Brăila.

Acest martor a confirmat și episodul violent petrecut la locuința părții vătămate H.G.M. în care „nevasta lui B.B.” le-a bătut atât pe partea vătămată, cât și pe mama sa - U.M. și le-a deposedat de telefoanele mobile.

Martora U.M. a declarat că în luna august 2010, fiica sa a lipsit într-o noapte de acasă și contactând-o telefonic, aceasta i-a comunicat că se află acasă la un bărbat din Brăila, denumit „B.”. În timp ce vorbea cu fiica sa, acel bărbat a luat telefonul mobil al părții vătămate H.G.M. și i-a comunicat mamei acesteia că „G. este prietena” sa, cerându-i să o lase în pace și amenințând-o cu moartea în situația în care U.M. și-ar lovi fiica, datorită lipsei de acasă.

Partea vătămată H.G.M. s-a întors acasă abia a doua zi, spunându-i că în seara anterioară, împreună cu partea vătămată M.A.T. și martora G.I.G. fuseseră duse în Brăila la locuința inculpatului T.B., unde acesta o obligase să întrețină relații sexuale, fără consimțământul său.

U.M. a mai declarat și aspecte referitoare la prezentarea la locuința sa a unei femei însoțită de trei bărbați, recunoscuți ulterior ca fiind S.N.S., I.N., I.N.R. și inculpatul T.B.

Primele trei persoane au pătruns fără drept în curtea și locuința martorei U.M., le-au aplicat mai multe lovituri, atât martorei, cât și părții vătămate H.G.M., și și-au însușit fără drept un telefon mobil.

Martorul U.C. a declarat că în luna august 2010 se afla în Italia, iar în timpul unei convorbiri telefonice cu soția sa - U.M., aceasta a întrerupt brusc convorbirea și i-a comunicat că au intrat în casă „peste familia sa alde B.”. întrucât convorbirea telefonică a fost întreruptă, acest martor, ulterior și-a contactat telefonic socrii. Când a reușit să obțină legătura telefonică, în curtea socrilor ajunsese deja și soția sa - U.M., împreună cu partea vătămată H.G.M. și alți doi copii minori ai martorului.

U.M. i-a comunicat faptul că, în timp ce vorbeau la telefon, în curtea lor au pătruns fără drept o femeie și doi bărbați care le-au bătut pe partea vătămată H.G.M. și pe U.M. și au luat atât telefonul aparținând martorei U.M., cât și unul aparținând părții vătămate H.G.M. „pe care îl primise cadou de la B.B.”.

Acest martor a apelat postul telefonic ce aparținuse soției sale - U.M. La acest post telefonic a răspuns o femeie care a declarat că este „soția lui B.B.” și care i-a comunicat martorului că partea vătămată H.G.M. ar fi sustras din locuința inculpatului T.B. două telefoane mobile și mai multe parfumuri.

Această femeie, identificată ca fiind S.N.S., i-a mai comunicat martorului U.C. că, dacă nu vor fi restituite bunurile anterior arătate „le vor răpi pe G.M. și pe M.”.

De remarcat faptul că S.N.S., concubina inculpatului T.B., afirma că partea vătămată H.G.M. sustrăsese bunurile din locuința inculpatului T.B., deși acesta din urmă, în declarațiile sale, a arătat că el „făcuse cadou” telefoane mobile, produse cosmetice și obiecte de îmbrăcăminte celor trei fete „invitate” în apartamentul său: părțile vătămate H.G.M., M.T.A. și martora G.I.G.

Martora C.N.L., mama părții vătămate M.T.A., a declarat că în luna august 2010, în timp ce se întorcea la domiciliu, a observat-o pe fiica sa în fața curții cu „mai mulți băieți”. I-a cerut fiicei sale să intre în curte și, când aceasta a intrat, avea asupra sa o bluză, despre care i-a spus că îi fusese oferită de cineva de la Brăila. Martora a mai arătat că în cursul aceleiași seri, fiica sa, M.T.A., a fost contactată telefonic de o persoană care i-a propus să meargă la Brăila. Martora a observat că autoturismul în care partea vătămată M.T.A. s-a urcat, precizând doar că era „de culoare închisă”. Fiica sa nu s-a întors acasă în acea noapte, revenind la domiciliu după circa 2-3 zile.

La întoarcerea acasă, partea vătămată M.T.A. i-a spus mamei sale că, împreună cu H.G.M. și G.I.G. fuseseră ținute împotriva voinței lor acasă la „B.B.”, care le-a amenințat că „le bate și le omoară dacă povestesc acasă la părinți unde au fost și ce li s-a întâmplat”.

La întoarcerea acasă, M.T.A. avea într-o sacoșă o fustă oferită de T.B.

Câteva zile mai târziu, M.T.A. i-a comunicat mamei sale că inculpatul T.B. i-a cerut să îi înapoieze fusta și bluza oferite anterior.

În cursul aceleiași seri, martora C.N.L. i-a înapoiat inculpatului T.B., care s-a prezentat la locuința martorei, cele două obiecte de îmbrăcăminte.

Această martoră a confirmat și episodul violent petrecut la locuința părții vătămate H.G.M. și martorei U.M.

C.N.L. a mai arătat și faptul că în luna aprilie 2011, inculpatul T.B. le-a agresat pe părțile vătămate M.T.A. și H.G.M. și le-a distrus telefoanele mobile.

Martorul R.V. a declarat că, începând cu luna februarie 2011 a avut o relație cu partea vătămată H.G.M. Pe la începutul lunii mai 2011, aceasta i-a comunicat că va veni în Brăila împreună cu M.T.A. R.V. a declarat că în ziua respectivă a existat un episod violent petrecut între inculpatul T.B. și cele două părți vătămate, incident în cadrul căruia inculpatul le-a distrus părților vătămate telefoanele mobile.

Acest martor a mai declarat că rudele inculpatului afirmă că partea vătămată H.G.M. este prostituată, încercând să o șantajeze pe aceasta pentru a-și schimba declarațiile date.

Martorul a arătat că știa că H.G.M. a fost amendată în cursul anului 2010, întrucât a fost depistată pe șoseaua de centură a municipiului Brăila, practicând prostituția sub presiunea inculpatului T.B.

Martorul M.G. a declarat că deține o discotecă în comuna S., județul Brăila, pe care însă a avut-o închiriată în perioada aprilie - septembrie 2010, fiind plecat în Italia.

Acest martor a arătat că are cunoștință despre faptul că T.B. mergea la discoteca sa din comuna S., unde inculpatul vindea mai multe mărfuri și că știa, din zvon public, că între inculpat și „niște fete de-ale lui M.” ar fi existat un conflict, fără a putea da amănunte.

M.G. a mai declarat că nu cunoaște detalii despre „fetele lui M.”, știind doar că sunt din familii „sărace și cu probleme”.

Ulterior luării măsurii arestării preventive față de inculpatul T.B., acesta, în mod indirect, prin intermediul membrilor familiei, a încercat să determine atât părțile vătămate H.G.M. și M.T.A. și mamele acestora, cât și pe inculpatul A.C.B., să facă alte declarații decât cele conforme adevărului.

În schimbul acestor noi declarații, părților vătămate, mamelor acestora și Inculpatului A.C.B. li s-au promis diferite avantaje materiale (sume importante de bani, apartamente sau autoturisme).

Acest mod de a acționa este caracteristic inculpatului T.B., care l-a folosit și în alte cauze, în vederea evitării răspunderii penale. În acest sens este relevantă convorbirea telefonică interceptată și înregistrată în Dosarul nr. 4376/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila, în care inculpatul informează un interlocutor că unei victime va trebui să îi ofere 5.000 euro pentru ca aceasta să nu declare adevărul.

În timp ce se afla în stare de arest preventiv în prezenta cauză, inculpatul T.B. și-a continuat activitatea prin care a încercat să zădărnicească aflarea adevărului, influențând părțile ori martorii, solicitând membrilor familiei sale: T.M. - mamă, M.C. - soră și M.I. - tată, să afle modalitatea în care putea să comunice cu S.N.S. (persoană care se află în Germania și practică prostituția în favoarea inculpatului), astfel încât să-i comunice acesteia modalitatea în care va trebui să facă declarații, altele decât cele conforme adevărului.

Prin autorizația din data de 19 aprilie 2011, dată în Dosarul nr. 2053/113/2011 de către Tribunalul Brăila, a fost autorizată interceptarea și înregistrarea convorbirilor efectuate de la postul telefonic public instalat în incinta Centrului de Reținere și Arest Preventiv al l.P.J. Brăila.

La data de 10 mai 2011, ora 10:29:05, inculpatul T.B. a discutat cu mama sa - T.M., cerându-i acesteia să afle adresa numitei S.N.S.

Totodată, numita T.M. îl învață pe inculpat ce anume să declare în fața organelor de anchetă.

Ulterior, la 16 mai 2011, inculpatul a discutat de două ori cu S.N.S., sfatuind-o să nu vină în țară și stabilind cu aceasta modalitatea de comunicare prin corespondență.

Totodată, inculpatul T.B. o sfătuiește pe S.N.S. să ia legătura cu „V.”, care se afla la Munchen. Inculpatul îi mai cere să poarte corespondență scrisă „că la plic poți să scrii ce vrei..., nu te caută ce scrii”.

O zi mai târziu, la 17 mai 2011, inculpatul T.B. poartă două convorbiri telefonice cu sora sa, M.C., deși mimează o convorbire cu un avocat, întrucât convorbirea telefonică era supravegheată vizual de către un lucrător de poliție.

Din aceste discuții rezultă faptul că și M.C. a luat legătura cu S.N.S., cerându-i să nu se întoarcă în România, aceasta din urmă trimițând o sumă de bani din Germania.

Inculpatul T.B. mai solicită surorii sale să ia contact cu S. și cu „fata de la București” (C.O.R.).

La data de 18 mai 2011, inculpatul T.B., discutând cu tatăl său, M.I., dar mimând aceeași convorbire cu un avocat, este sfătuit „să se facă puțin cam nebun”.

Victima I.A. (în vârstă de 15 ani), care nu a dorit să participe în procesul penal în calitate de parte vătămată, a declarat că în cursul lunii iunie 2010 a fost recrutată și găzduită timp de trei zile, (împreună cu concubinul său Ș.C.), în apartamentul inculpatului T.B., timp în care acesta i-a propus în mai multe rânduri să o transporte în Germania unde să practice prostituția.

Chiar dacă martora minoră i-a spus inculpatului T.B. că are doar vârsta de 15 ani, acesta a insistat ca minora să fie dusă în Germania pentru a se prostitua.

Minora I.A. nu a fost transportată în afara teritoriului României, întrucât mama sa, martora I.D., s-a opus, chiar dacă inculpatul T.B. le-a transmis că „o va sechestra pe A. și le va da foc la casă”.

Martora I.A. a mai arătat și faptul că inculpatul T.B. a găzduit-o în vederea exploatării prin prostituție pe minora M.M.P., în vârstă de 13 ani.

La data de 02 iunie 2011, în prezența apărătorului ales, avocat T.A., martora I.A. a declarat că nu formulează plângere penală împotriva inculpatului T.B., nu se constituie parte vătămată sau parte civilă în cauză.

Aceasta a mai arătat că, declarația din data 15 septembrie 2010 a fost făcută în fața procurorului în prezența mamei sale, I.D., și nu a fost obligată sau determinată în vreun fel să declare acele aspecte.

Declarațiile martorei I.A. sunt confirmate și de declarațiile mamei sale, I.D., ale martorelor L.L., M.M.P. și O.D. (mama lui Ș.C. - această martoră descriind aceleași aspecte referitoare la plecarea în Germania, relevate și de I.A.), precum și de convorbirile telefonice interceptate și înregistrate ale inculpatului T.B. și de înscrisurile ridicate de la domiciliul acestuia, din care rezultă preocupările acestuia pentru transportarea în Germania a unor tinere, în scopul exploatării prin prostituție și prezența sa pe teritoriul acestei țări, în perioada descrisă de martora I.A.

Victima M.M. a declarat că l-a cunoscut pe inculpatul T.B. prin intermediul numitului Ș.C. (concubinul minorei I.A.), că a fost primită de acesta în apartamentul său și că inculpatul T.B. i-a căutat un client și a îndemnat-o să întrețină relații sexuale cu acesta.

Martora a arătat că, deși nu a vrut, la îndemnul inculpatului T.B. a întreținut relații sexuale normale cu respectivul bărbat adus de către inculpatul T.B.

Această martoră a mai arătat că a fost transportată de către inculpatul T.B. în municipiul București și acolo i-a căutat clienți pentru a se prostitua, însă acest fapt nu s-a îndeplinit.

În declarația sa, minora M.M.P. a mai relevat faptul că inculpatul T.B. i-a propus să practice prostituția în zona șoselei de centură a municipiului Brăila și că, în repetate rânduri, a încercat prin amenințare și violențe să o determine să se prostitueze în favoarea lui.

Și această martoră a confirmat declarația minorei I.A.

La data de 02 iunie 2011, în prezența apărătorului ales T.A. și a tatălui său, M.I., martora M.M.P. a declarat că nu formulează plângere penală împotriva inculpatului T.B., nu participă în cauză în calitate de parte vătămată sau parte civilă, nu are pretenții materiale.

Martora M.M.P. a arătat, cu acest prilej, că declarația din data de 22 septembrie 2010, făcută în fața procurorului, corespunde adevărului.

Martora O.E., sora minorei M.M.P., a precizat că știa din zvon public că sora sa întreținea relații sexuale contra unor sume de bani, fiind luată cu autoturisme de diferite persoane. Aceasta a mai arătat că știa că sora sa - M.M.P., este prietenă cu I.A. și că le-a văzut pe cele două fiind însoțite de inculpatul T.B. și Ș.C. (concubinul minorei I.A.).

Martora a arătat că nu cunoaște dacă cei doi bărbați, anterior arătați, „ar fi plasat-o unor clienți”' pe M.M.P., dar a mai arătat că a fost lovită de către inculpatul T.B., care i-a reproșat că ar fi sesizat organele de poliție cu privire la „sechestrarea” surorii sale de către cel anterior arătat.

Martora C.M. a confirmat faptul că a asistat la un episod petrecut în luna august 2010, în care minora M.M.P., în timp ce era împreună cu martora, l-a văzut pe inculpatul T.B. și, fiindu-i teamă, a fugit și s-a ascuns.

Imediat după aceasta, lângă martoră a oprit un autoturism de culoare albastră în care se afla inculpatul T.B.

Martora a confirmat starea de teamă pe care inculpatul T.B. o inducea minorei M.M.P.

În cauză, instanța a autorizat interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice purtate de inculpatul T.B., inculpatul A.C.B., precum și alte persoane.

Analizându-se convorbirile telefonice purtate de inculpatul T.B. s-au reținut următoarele:

- inculpatul desfășura în mod curent și pe o perioadă întinsă de timp activități de racolare a unor tinere în vederea exploatării prin prostituție.

În scopul racolării viitoarelor victime, inculpatul T.B. le făcea acestora promisiuni false de căsătorie, le oferea cadouri și telefoane mobile pentru a putea păstra legătura, exact în maniera în care a procedat și cu părțile vătămate H.G.M. și M.T.A.

Sunt relevante în acest sens convorbirile purtate la datele de 04 noiembrie ora 11:20:45; 05 noiembrie 2010, ora 10:18:09; 23 februarie 2011, ora 21:14:29; 26 februarie 2011, ora 21:29:50; 03 martie 2011, orele 13:19:46 și respectiv 15:32:30; 04 martie 2011, orele 00:20:10 și 00:30:39; 05 martie 2011, ora 02:03:32; 06 martie, ora 19:34:52; 13 martie 2011, ora 20:14:21 și 21 martie 2011, orele 09:08:42 și 12:44:45.

- inculpatul T.B. desfășura activități ilegale din sfera traficului de persoane și proxenetismului pe relația România - Germania sau în România (activități în care era implicat și fratele său, M.V.L.), aceste aspecte rezultând și din convorbirile purtate la datele de 01 noiembrie 2010, ora 01:16:29; 03 noiembrie 2010, ora 00:04:55; 22 februarie 2011, ora 23:36:04; 23 februarie 2011, orele 00:48:47 și 00:54:38, 26 februarie 2011, ora 00:45:56 (în aceste ultime patru convorbiri discutând despre niște tinere denumite „tricouri”, care trebuiau date unor „clienți”); 24 februarie 2011, ora 13:24:43 (inculpatul intenționând să „trimită în deplasări de specializare” o tânără care trebuia să fie însoțită de doi „băieți”. Inculpatul trebuia să „aranjeze tot”); 05 martie 2011, ora 00:27:14 (în care îl critică pe M.V.L. pentru că „se afișa cu fabricile după el”), ora 02:03:32 (în care îi recomandă fratelui său să racoleze o tânără) sau ora 23:29:14 (în care îi cere lui M.V.L. să aducă o altă tânără, denumită „turkish”).

Importante sunt și convorbirile din data de 13 martie 2011, ora 19:31:08 (în care inculpatul T.B. solicită unui interlocutor - care folosea un post telefonic cu prefix din Germania să îi comunice cât se plătește „casa acolo”, referindu-se la plata către clubul unde tinerele se prostituau), sau ora 20:14:21 (în care inculpatul face planuri pentru deplasarea unei tinere în Germania - unde se afla fratele său, M.V.L. - pentru a se prostitua).

Prin unele dintre aceste convorbiri (dar și prin mesajele primite de la mesageria telefonică germană, se confirmă, așa cum s-a arătat anterior, și declarația martorei minore I.A., sub aspectul preocupărilor inculpatului de a trimite tinere pe teritoriul Germaniei, în vederea exploatării prin prostituție, coroborându-se și cu înscrisurile ridicate de la domiciliul inculpatului, din care rezultă prezența inculpatului pe teritoriul Germaniei (cartele telefonice, cărți de vizită).

Inculpatul T.B. era la curent cu activitățile de prostituție desfășurate în zona de centură a municipiului Brăila, discutând în acest sens cu un bărbat denumit „P.” (al cărui număr de telefon a fost descoperit în agenda telefonică a inculpatului având drept nume corespondent „G.P. șofer”, dându-i acestui bărbat un șofer pentru a duce „marfa” la „M.” ca „să se obișnuiască”, „să facă prezentările” (cunoscând fiind că fabrica „M.” se află în zona cabanei „S.”, loc în care se practică prostituția).

Inculpatul T.B. era în legătură cu martora P.G.M., care practica prostituția în zona de centură a municipiului, deși această martoră a negat legătura cu inculpatul (legătură despre care făcuse declarații și partea vătămată H.G.M.) - convorbirea din data de 18 martie 2011, ora 13:37:06, care se coroborează cu procesele-verbale de descărcare a memoriei telefoanelor mobile ale inculpatului, în care apare înregistrată „Fata Grasa D E” (proces-verbal din data de 17 mai 2011), telefon marca N.

Atât inculpatul T.B., cât și inculpatul A.C.B. țineau legătura cu o femeie căreia inculpatul T.B. îi dădea indicații cu privire la modul de comunicare pe timpul deplasării către Germania (convorbire din data de 01 noiembrie 2010, ora 01:16:29 a inculpatului T.B. și respectiv din data de 21 septembrie 2010, ora 19:50:17 a inculpatului A.C.B.).

Convorbirile interceptate, purtate de către inculpatul T.B. de la telefonul public amplasat în incinta Centrului de Reținere și Arest Preventiv din cadrul I.P.J. Brăila, coroborate cu cele purtate de către fratele său, M.V.L., relevă faptul că inculpatul nu și-a încetat activitatea infracțională nici măcar în perioada în care s-a aflat în stare de arestare preventiv (a se vedea în acest sens convorbirea purtată cu o femeie aflată în străinătate, în care se discută despre un cunoscut denumit „V.”, aflat în Germania, persoană care desfășoară activități de proxenetism împreună cu inculpatul T.B. și fratele acestuia, M.V.L. și discuțiile purtate de acesta din urmă cu „V.” și cu o doamnă, la datele de 08 martie 2011, ora 20.41.45, și 27 martie 2011, ora 16.51.58).

Inculpatul A.C.B., fiind audiat a recunoscut aspectele legate de racolarea celor trei minore - H.G.M., G.I.G. și M.T.A. - și transportarea acestora la clubul „R.” din municipiul Brăila. Acesta s-a apărat însă, declarând că acțiunile ilegale au fost desfășurate doar de către inculpatul T.B., fără contribuția sa.

Inculpatul A.C.B. a mai declarat că în clubul „R.” inculpatul T.B. le-a dat minorelor să consume alcool și produse etnobotanice, apoi s-au deplasat la apartamentul lui T.B., locuință în care inculpatul le-a indus minorelor și o stare de teamă (pe lângă cea de ebrietate) și a întreținut relații sexuale cu M.T.A.

Inculpatul A.C.B. a plecat de la acea locuință după circa o oră, astfel încât nu cunoaște și alte amănunte. A.C.B. a încercat să acrediteze ideea că nu a avut nici un rol în racolarea victimelor, inculpatul T.B. fiind cel care a realizat acțiunea nelegală.

În apărare, inculpatul A.C.B. a înțeles să declare că a ajuns la locuința părții vătămate M.T.A., însoțit fiind de martorul D.G.S., iar atunci când a ajuns acolo, inculpatul T.B. discuta deja cu partea vătămată M.T.A., astfel încât el nu a avut rolul de a-i prezenta partea vătămată.

Declarația inculpatului A.C.B. a fost infirmată atât de părțile vătămate M.T.A. și H.G.M. și de martora G.I.G., cât și de martorul D.G.S.

Fiind reaudiat, inculpatul A.C.B. a mai declarat că la sfârșitul lunii mai 2011, persoane din familia inculpatului T.B. l-au căutat în vederea determinării de a face declarații necorespunzătoare adevărului.

Martorul D.G.S., fiind audiat la data de 17 mai 2011, a negat că în luna august 2010 l-ar fi însoțit pe inculpatul A.C.B. la locuința părții vătămate M.T.A., arătând că în perioada mai - octombrie 2010 a fost plecat din România.

Cu privire la acest aspect, al racolării celor trei minore de către cei doi inculpați, s-a mai administrat și proba testimonială depusă de către B.Ș.C.

Acest martor a declarat că a fost abordat de către inculpatul A.C.B. (pe care l-a și recunoscut în fotografii), că acesta, însoțit fiind de un alt bărbat (de T.B. n.n.), i-a cerut numărul de telefon al părții vătămate H.G.M. și că, în prezența sa, inculpatul a sunat-o pe partea vătămată, fără a i se răspunde.

În aceste condiții, martorul i-a condus pe cei doi bărbați la locuința părții vătămate M.T.A. și l-a pus în legătură pe inculpatul A.C.B. cu partea vătămată M.T.A., cunoscând că aceasta este verișoara părții vătămate H.G.M.

Martorul a identificat și autoturismul cu care se deplasau cei doi inculpați - marca V., autoturism indicat și de alți martori și de inculpați.

Și acest martor a confirmat faptul că partea vătămată H.G.M. a fost plecată din localitate cu cei doi inculpați.

De altfel, predispoziția inculpatului A.C.B. pentru racolarea tinerelor, în vederea obligării la practicarea prostituției a rezultat și din convorbirile telefonice interceptate și înregistrate în prezenta cauză.

Din aceste convorbiri rezultă că, la puțin timp după consumarea faptelor de racolare a părților vătămate H.G.M. și M.T.A., inculpatul A.C.B. a racolat-o prin amenințare pe numita G.A.M., elevă a unui liceu din municipiul Galați.

Racolarea s-a produs cu sprijinul numitei T.M.I., victima G.A.M. fiind chemată de învinuit la locuința pe care o folosea în acel moment și constrânsă să întrețină relații sexuale cu numitul T.V.

S-a subliniat faptul că inculpatul A.C.B., pentru înfrângerea voinței viitoarei victime, i-a transmis amenințări că va fi mutilată („tăiată cu lama pe față) și i-a cerut iubitei sale - T.M.I. - să „cumpere o sticlă de suc să-i pună puțină licoare de-aia în ea” (convorbirea telefonică din data de 16 septembrie 2010, ora 13:26:02), metodă folosită și în cazul minorelor H.G.M., M.T.A. și G.I.G., cărora le-a fost indusă starea de ebrietate în club, înainte de a fi duse la locuința inculpatului T.B.

Taptele de racolare și obligare a victimei G.A.M. la întreținerea unui raport sexual cu T.V. rezultă din declarația victimei și convorbirile telefonice interceptate la datele de 15 și 16 septembrie 2010.

Acțiuni specifice racolării rezultă și din convorbirile telefonice purtate la datele de 16 septembrie 2010, ora 19:26:39, 18 septembrie 2010, ora 16:08:09 și 30 septembrie 2010, orele 14:59:39 și 22:05:35.

Cu privire la această faptă, care poate întruni elementele constitutive ale infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 C. pen., s-a dispus disjungerea și declinarea competenței de soluționare în favoarea organelor de urmărire penală competente material și teritorial.

Inculpatul T.B. a declarat la organele de urmărire penală că le cunoaște pe cele trei minore anterior arătate, că le-a transportat singur la locuința sa din Brăila, unde le-a oferit haine și telefoane mobile, lăsându-le să plece în cursul aceleiași seri.

Inculpatul T.B. a negat atât săvârșirea oricărei acțiuni legate de infracțiunile pentru care este pus sub învinuire, cât și faptul că l-ar cunoaște pe inculpatul A.C.B.

Prin declarația dată în fața instanței, inculpatul își contrazice susținerile inițiale, arătând că îl cunoaște pe inculpatul A.C.B., însă doar din vedere.

Totodată, în declarația dată la data de 03 mai 2011 în fața procurorului, inculpatul T.B. a arătat că nu le cunoaște pe minorele I.A. și M.M.P., deși i-au fost arătate fotografiile acestora, dar nu le-a recunoscut.

Inculpatul a dovedit că este nesincer, în aceiași zi, în fața instanței declarând că pe cele două victime minore arătate anterior (I.A. și M.M.P.) le cunoaște, întrucât ie-a văzut împreună cu Ș.C., acesta din urmă obișnuind „să meargă cu câte o fată la domiciliul” inculpatului T.B., care îi dădea cheia și îi permitea să locuiască acolo.

De altfel, la percheziția domiciliară efectuată în luna mai 2011, la domiciliul inculpatului T.B. a fost descoperită cartea de identitate aparținând lui Ș.C., iar cu prilejul efectuării percheziției informatice asupra sistemului și mediilor de stocare a datelor informatice descoperite la domiciliul inculpatului T.B., au fost identificate fotografii ale lui Ș.C.

Declarațiile inculpatului T.B. sunt nesincere și sunt contrazise de probele administrate în prezenta cauză, după cum urmează:

- inculpatul a arătat că în vara anului 2010, aflându-se la un bar în comuna S., județul Brăila, s-a întâlnit și a făcut cunoștință întâmplător cu partea vătămată M.T.A., cu care s-a deplasat până la locuința acesteia. Partea vătămată i-a spus că „este verișoară cu G.” (partea vătămată H.G.M.), deși în cuprinsul aceleiași declarații inculpatul arătase că le cunoscuse pe H.G.M., M.T.A. și G.I.G. prin intermediul unui taximetrist care i le prezentase „ca fiind prostituate”. Acest aspect, al cunoașterii întâmplătoare a părții vătămate M.T.A. este infirmat atât de partea vătămată cât și de martorul B.Ș.C. care a arătat că el i-a condus pe inculpatul T.B. și inculpatul A.C.B., la solicitarea acestora, la locuința părții vătămate M.T.A.;

- inculpatul a declarat că, la inițiativa părții vătămate M.T.A. au fost chemate și partea vătămată H.G.M. și martora G.I.G., acestea propunându-i „să facă împreună o plimbare” cu autoturismul inculpatului. Inculpatul T.B. a fost de acord și împreună cu cele trei minore, fără a fi însoțiți de o altă persoană, au plecat la Brăila, conducând fetele în apartamentul său, unde le-a servit cu băuturi alcoolice și sucuri și le-a oferit haine și telefoane mobile. Bunurile oferite părții vătămate M.T.A. erau cu titlu gratuit, iar partea vătămată H.G.M. și G.I.G. urmau să achite contravaloarea lor.

Inculpatul a mai arătat că în cursul aceleiași seri, în jurul orelor 21.00 - 22.00, le-a oferit celor trei minore o sumă de bani pentru a-și putea achita un taxi și le-a trimis la locuințele lor din comuna S., județul Brăila. Acesta a mai declarat că cele trei minore nu au rămas în acea noapte în apartamentul inculpatului și nu au fost împreună în niciun club din municipiul Brăila.

Aceste susțineri ale inculpatului T.B. sunt infirmate atât de declarațiile celor trei minore, părțile vătămate H.G.M. și M.T.A. și martora G.I.G., de martorele U.M., G.S., C.N.L., cât și de declarațiile inculpatului A.C.B. care a arătat că l-a însoțit pe inculpatul T.B. în deplasarea sa, împreună cu cele trei minore, din comuna S. până în municipiul Brăila, apoi în clubul „R.” și ulterior la locuința inculpatului T.B.

Inculpatul A.C.B. a confirmat și faptul că inculpatul T.B. a chemat-o pe partea vătămată M.T.A. în dormitor, după ce le indusese celor trei minore atât o stare de beție, cât și una de teamă.

Inculpatul A.C.B. a arătat că a plecat din locuința inculpatului T.B. în dimineața zilei următoare celei în care le luaseră pe cele trei minore de la locuințele lor din comuna S., județul Brăila, acestea rămânând în apartamentul lui T.B., împreună cu inculpatul (în condițiile în care T.B. arătase că cele trei tinere părăsiseră apartamentul încă din seara anterioară, în jurul orelor 21.00 - 22.00).

Cu prilejul prezentării materialului de urmărire penală, chiar inculpatul T.B. a recunoscut faptul că în acea noapte a întreținut relații sexuale cu M.T.A., cu acordul acesteia, arătând și în acest fel că declarațiile sale sunt mincinoase („nu am întreținut relații sexuale niciodată cu G. și nici cu A.” - declarația inculpatului T.B., dată la procuror în data de 03 mai 2011, „nu este adevărat că aș fi întreținut relații sexuale cu M.T. și că aș fi obligat-o pe aceasta și pe celelalte fete să se prostitueze” - declarația inculpatului T.B. din data de 03 mai 2011, dată în fața instanței în Dosarul nr. 2235/113/2011).

- cu privire la inculpatul A.C.B., inculpatul a declarat în fața procurorului, la data de 03 mai 2011, că nici măcar nu îl cunoaște, deși organele de poliție i-au prezentat o fotografie a acestei persoane, pentru ca în aceeași zi, în fața instanței să arate că îl cunoaște doar din vedere, întâlnindu-se întâmplător o dată „la piața de ruși”;

- inculpatul T.B. a arătat că în toamna anului 2010 a fost împreună cu concubina sa - S.N.S. în comuna S., județul Brăila, însă el a rămas la un bar tară a se deplasa la locuința părții vătămate H.G.M., deși toate celelalte persoane care au cunoștință despre incidentul violent l-au plasat pe inculpat la locuința părții vătămate, împreună cu S.N.S. și ceilalți doi bărbați, identificați ca fiind I.N. și I.N.R.;

- cu privire la martorele I.A. și M.M.P., inculpatul T.B. a declarat că nici măcar nu le cunoaște, deși i-au fost prezentate fotografiile acestor persoane (declarația din data de 03 mai 2011 dată în fața procurorului). În cursul aceleiași zile, fiind audiat de instanță, inculpatul a arătat că pe I.A. și pe M.M.P. le cunoaște întrucât le-a văzut împreună cu Ș.C. Relația de concubinaj dintre Ș.C. și I.A. a fost confirmată atât de l.D., mama minorei I.A., de minoră și de martora O.D., concubina tatălui lui Ș.C. Declarațiile tuturor acestor persoane concordă și contrazic susținerile inculpatului T.B. că nu le-ar cunoaște pe cele două minore - I.A. și M.M.P.

Din toate declarațiile sale, inculpatul T.B. a încercat să acrediteze ideea potrivit căreia minorele M.T.A. și H.G.M. sunt prostituate, că el le-a oferit niște bunuri, iar acestea, pentru a nu plăti respectivele bunuri și „din invidie” au sesizat organele de poliție.

Inculpatul a mai încercat să dovedească faptul că aceste minore i-au întins o cursă, fără a lua în considerare însă faptul că acestea au vârste cuprinse între 13 și 17 ani, pregătire școlară și experiență de viață reduse în comparație cu inculpatul care are vârsta de 34 de ani, a mai fost căsătorit și a dovedit o abilitate dezvoltată în a induce în eroare tinere, prin promisiuni de căsătorie, având ca finalitate exploatarea acestora.

Reținând practic aproape în întregime situația de fapt, reținută prin rechizitoriu și coroborând probele administrate în faza de urmărire penală cu cele administrate în faza de judecare a cauzei în fond, prima instanță a apreciat însă că încadrarea juridică reținută prin rechizitoriu este greșită.

Pentru a face aplicarea art. 334 C. proc. pen. și a dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârșite de inculpați, instanța a avut în vedere că, potrivit art. 62, 63, și 74 C. proc. pen., în vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală și instanța de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe, care nu au valoare mai dinainte stabilită și că aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.

S-a avut în vedere că din declarațiile celor cinci părți vătămate, respectiv: H.G.M., M.T.A., G.I.G., I.A. și M.M.P., coroborate cu depozițiile martorilor audiați în cauză, a rezultat faptul că acestea au dat declarații diferite, provin din familii dezorganizate sau ai căror părinți muncesc prin străinătate, ori sunt divorțați, fetele au abandonat școala și sunt la limita analfabetismului, iar pentru a se întreține, practică prostituția.

Astfel, minora H.G.M. (asistată de mamă U.M., care este recăsătorită și are alți copii cu actualul soț) a precizat că împreună cu verișoara sa M.T.A. și G.I.G. au mers de bună voie cu cei doi inculpați la clubul „R.” unde au fost servite cu whisky, au consumat etnobotanice în WC, fiind supravegheate de inculpatul A.C.B. și au dansat la bară. Au mers apoi la domiciliul lui T.B. și a întreținut relații sexuale cu acesta, spunându-i că are 15 ani. Nu a dorit să întrețină relații sexuale, însă nu a reclamat în zilele următoare fapta la poliție, nu i-a spus nimic mamei ei, a mers să practice și prostituția, primind de la inculpat o perucă, prezervative, haine, pantofi, un telefon mobil. Fiind surprinsă de către organele de poliție, a fost sancționată contravențional cu avertisment spunând că nu are bani și că dorește să-i obțină din prostituție. Cu ultimul client de fapt a și fugit, spunându-i ca să o ducă acasă. Nu poate preciza data exactă când a fost violată.

M.T.A., în vârstă de 15 ani, a arătat că a fost racolată de către A.C.B., care apoi a venit însoțit la poarta sa de T.B. și că în acea seară împreună cu G.I.G. și H.G.M. au mers la clubul „R.”, fiind însoțite de cei doi, au băut whisky, au consumat etnobotanice în WC, la îndemnul lui A.C.B., au dansat, apoi le-a dus acasă la el și prin amenințare a întreținut un raport sexual cu acesta. Nu cunoaște dacă inculpatul a întreținut relații sexuale și cu H.G.M.. La plecare i-a dat niște bani și un telefon. Verișoara ei l-a reclamat inițial pe T.B. la poliție Ia circa 2 săptămâni de la acest incident.

Din depoziția mamei părții vătămate U.M., a rezultat că fiica sa a întreținut relații sexuale cu un alt bărbat anterior faptelor deduse judecății, că a abandonat cursurile școlare în clasa a VIII-a și că muncește ca zilieră, că în prezent conviețuiește cu alt bărbat, că obișnuiește să meargă cu taxiul la Brăila, o cursă costând în jur de 25 RON. De precizat este faptul că ambele părți vătămate nu au reținut data exactă când au întreținut relații sexuale cu inculpatul. G.I.G. a relatat faptul că mergând la clubul „R.”, împreună cu cele două părți vătămate și cei doi inculpați, la un moment dat la cererea lui B., a mers cu acesta la WC-ul barului și a întreținut relații sexuale cu acesta.

Instanța a reținut că nu se confirmă existența celor două violuri, ci faptul că inculpatul a chemat-o pe G. și i-a spus să o convingă pe A. să meargă în dormitor și să întrețină relații sexuale cu el. Aceasta s-a întors, i-a spus și aceasta s-a dus cu el în dormitor. Nu mai recunoaște faptul că a practicat prostituția pe centura Brăilei pentru inculpatul B., arătând că așa i s-a sugerat ca să declare de către celelalte două părți vătămate. Revenirea acesteia nu se coroborează cu alte probe aflate la dosar și deci nu corespunde adevărului.

Partea vătămată I.A. are 16 ani și în prezent urmează cursurile clasei a VIII-a la fără frecvență. Era prietenă cu Ș.C. și prin intermediul acestuia l-a cunoscut pe T.B. Nu a întreținut relații sexuale cu acesta, însă dorea ca să plece în Germania, circa un an a practicat de bună voie prostituția pentru că așa a dorit ea, iar mama sa nu a fost de acord ca să-i dea aprobare pentru a pleca în străinătate.

Deși este minoră în prezent conviețuiește de cea. 4 luni cu „G.M.”. A confirmat faptul că M.M.P. a întreținut relații sexuale cu inculpatul T.B.

Minora M.M.P. mai are trei frați, mama a decedat, iar tatăl muncește în străinătate. A fost colegă cu I.A. și la îndemnul acestuia a început să practice prostituția deoarece dorea ca să câștige bani. A întreținut relații sexuale cu inculpatul T.B. de două ori într-o săptămână, acesta i-a adus clienți ca să practice prostituția, însă a refuzat. A mers cu acesta și A. la București, le-a cazat o noapte la hotel, iar la întoarcere a mers Ia apartamentul inculpatului unde au întreținut din nou relații sexuale.

În zilele următoare atât ea, cât și I.A. au întreținut relații sexuale cu inculpatul B. Partea vătămată a mai precizat că la îndemnul acestuia a întreținut relații sexuale cu un bărbat, însă nu cunoaște suma pe care i-a dat-o lui B. A declarat că a stat o săptămână împreună cu A. în apartamentul lui B. și că, deși putea pleca în lipsa acestuia, nu a făcut acest lucru deoarece i-a fost frică.

A mai precizat că a început să practice prostituția cu mult timp înainte de a-l cunoaște pe T.B. și că obișnuia să primească în schimbul prestațiilor efectuate cca. 50 RON. Conform fișei medicale prezintă tulburări de comportament, retard mintal ușor.

S-a concluzionat de prima instanță că:

- fapta inculpatului T.B. de a întreține un raport sexual cu minora H.G.M., în vârstă de 15 ani, în cursul lunii august 2010, prin oferirea de cadouri, etnobotanice și băutură (whisky), găzduirea la domiciliul său, întrunește, în drept, elementele constitutive ale infracțiunii de raport sexual cu un minor prevăzută de art. 198 alin. (3) C. pen.;

- fapta aceluiași inculpat de a întreține un raport sexual cu minora M.T.A. în vârstă de 14 ani, în cursul lunii august 2010, prin găzduirea acesteia la domiciliul său, oferindu-i băuturi alcoolice, etnobotanice, haine, întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de act sexual cu un minor prevăzută de art. 198 alin. (1) și (3) C. pen.;

- faptele inculpatului T.B. de a îndemna, înlesni, recruta pentru practicarea prostituției pe minorele: H.G.M., M.T.A., G.I.G., în cursul lunii august 2010 și pe minorele: I.A. și M.M.P., în cursul verii anului 2010, întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism, prevăzută de ar. 329 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 C. pen.

Cu privire la inculpatul A.C.B., s-a reținut că acesta a fost complice la comiterea infracțiunii de proxenetism, faptă prevăzută de art. 26 C. pen., în referire Ia art. 329 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen., deoarece acesta l-a ajutat pe inculpatul T.B. să le racoleze pentru practicarea prostituției pe cele trei minore din comuna S.: H.G.M., M.T.A. și G.I.G.

S-a avut în vedere că, potrivit art. 26 C. pen., complicele este persoana care cu intenție înlesnește sau ajută în orice mod la săvârșirea unei fapte prevăzută de legea penală. Complicitatea implică existența unor acte de executare a infracțiunii săvârșite de către inculpat, prin care se aduce o contribuție prin acte exterioare infracțiunii încriminate și ceea ce este relevant sub aspect subiectiv este faptul că acest complice a știut că celălalt inculpat dorește să le racoleze pe minore în vederea practicării prostituției în folosul acestuia.

S-a avut în vedere faptul că acesta nu a obținut nici un folos material de pe urma faptei sale.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce s-au aplicat inculpaților au fost avute în vedere dispozițiile părții generale ale C. pen., limitele de pedeapsă fixate de legiuitor, gradul de pericol social al faptelor generat de modalitatea în care au fost comise, precum și persoana inculpaților.

Pentru inculpatul T.B. s-a reținut că acesta are 34 ani, a fost condamnat definitiv pentru tâlhărie și lipsire de libertate, la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, nu are ocupație, însă are o situație materială bună: apartament cu 3 camere, autoturism marca V. și sume importante de bani. Chiar la percheziția domiciliară s-a găsit asupra sa suma de 450 euro care a fost ridicată în vederea confiscării.

Cu privire la inculpatul A.C.B. s-a reținut că are 21 ani, studii 8 clase, fără ocupație stabilă, neavând un domiciliu stabil. În minorat, conform cazierului, prin sentința penală nr. 122/2008 a fost condamnat de Judecătoria Târgu-Bujor, definitivă prin neapelare, la 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani. Întrucât a comis o nouă faptă în perioada termenului de încercare, s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare și executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată prin prezenta sentință.

S-a avut în vedere că inculpatul A.C.B. este tânăr, s-a prezentat la fiecare termen de judecată, că a relatat în amănunt activitatea sa infracțională constând în aceea că cunoscut-o pe M.T.A. din comuna S. și prin intermediul ei pe celelalte două: H.G.M. și G.I.G., apoi a mers împreună cu B. la discotecă, le-a făcut cunoștință cu acesta și s-au deplasat împreună la clubul „R.” din Brăila, unde cele trei au băut whisky, G.I.G. a dorit să consume etnobotanice, iar B. l-a trimis ca să cumpere de asemenea țigări, că a mers cu ele la WC ca să le păzească în timp ce fumau țigări și că în continuare au consumat whisky cu cola până când s-au amețit.

S-a reținut că, potrivit declarațiilor inculpatului A.C.B., și lui îi era frică de inculpatul B., deoarece exista o diferență mare de vârstă între cei doi, iar inculpatul este o fire violentă. Instanța a reținut că, chiar și la el acasă, inculpatul B. a căutat ca să-i intimideze spunându-le că „el este B.B., care nu se teme de nimic” și că a scos un cuțit de pe un raft din prima cameră cu care i-a amenințat, că inițial a precizat că dorește să se judece pe procedura prevăzută de art. 3201 C. proc. pen., după care a renunțat și cu precizările de mai sus, a declarat că se consideră nevinovat și că nu l-a ajutat în nici un mod pe B. ca să le oblige pe cele trei fete ca să practice prostituția în folosul lui.

Pentru aceste considerente, instanța a apreciat că în favoarea inculpatului se pot reține circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen., cu consecința aplicării art. 76 lit. b) C. pen. și condamnarea inculpatului la o pedeapsă coborâtă sub minimul special prevăzut de lege.

Împotriva sentinței penale nr. 170 din 17 noiembrie 2011 a Tribunalului Brăila au declarat apel, în termen legal Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Brăila și inculpații T.B. și A.C.B.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Brăila a criticat hotărârea pe motive de nelegalitate, sub aspectul greșitei schimbări a încadrării juridice din infracțiunea de viol prev. de art. 197 alin. (1) C. pen. în infracțiunea de act sexual cu un minor prev. de art. 198 alin. (3) C. pen., din infracțiunea de viol prev. de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 198 alin. (1) și (3) C. pen. și din infracțiunea de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1), (2), (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a susținut că această schimbare de încadrare este nelegală, deoarece ea nu este grevată pe analiza probatoriului administrat în cele două faze procesuale.

Astfel, atât infracțiunea de viol, cât și cea de trafic de persoane se caracterizează prin existența elementului de constrângere reprezentat atât de violențe fizice sau psihice, în timp ce actul sexual cu un minor presupune prezența consimțământului părții vătămate. Instanța ignorând atât probele administrate în faza urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești, a constatat contrar realității care rezultă din probatoriu administrat lipsa acestor elemente de constrângere.

Din declarațiile părților vătămate rezultă că voința victimelor a fost înfrântă, atmosfera amenințătoare, creată asupra acestora, prezentarea unor arme, consumul de etnobotanice, de băuturi alcoolice, cât și violențele fizice exercitate asupra minorelor, acestea și-au menținut declarațiile date în faza de urmărire penală, au prezentat aceeași situație de fapt pe care au arătat-o atât la urmărire penală, cât și la cercetarea judecătorească.

Victima G.I.G., fiind cea de a treia victimă racolată de către inculpat, dusă în apartamentul acestuia, a relatat atât în faza de urmărire penală, cât și în faza cercetării judecătorești, aspecte vizând constrângerea manifestată practic de inculpat, violența, consumul de alcool de etnobotanice, cât și la violul din club așa cum menționează. De asemenea, martora a făcut referire la procurarea de documente false, pentru a le trimite în Spania, așa cum s-a exprimat în declarația existentă la dosar „cum că va fi trimisă la produs”.

Din declarațiile martorilor D.C., U.M., C.N., rezultă clar, violențele fizice, psihice, amenințările inculpatului asupra victimelor. De asemenea, arată că cea mai relevantă probă aparține inculpatului A.C.B. care descrie în mod amănunțit folosirea amenințărilor a armelor albe, inducerea unei reale stări de teamă a victimelor minore. Mai mult decât atât acesta a declarat că și lui îi era teamă de inculpatul T.B.

În ceea ce privește declarația dată de M.M.P. în faza de cercetare judecătorească, s-a susținut că aceasta nu a suferit modificări față de cea dată la urmărirea penală, singura care și-a modificat declarația în faza de cercetare judecătorească fiind martora l.D.

S-a invocat că chiar dacă s-a constatat că minorele provin din familii dezorganizate că părinții acestora nu au un loc de muncă, această împrejurare coroborate cu celelalte probe administrate în cauză dovedesc cu prisosință că voința acestora a fost înfrântă și că nu a existat un consimțământ al acestora valabil exprimat.

S-a susținut că prima instanță nu a avut în vedere starea de vulnerabilitate a victimelor minore datorată atât vârstei, lipsei de experiență de viață, posibilităților fizice reduse de a se apăra, situație în care având în vedere și violențele manifestate de inculpați, trebuia să constate lipsa oricărui consimțământ valabil exprimat.

Inculpatului T.B., a susținut că a fost victima unui accident de circulație și că prezintă leziuni atât la corp, dar și la cap și așa se explică faptul că se comunică greu cu el, dorind să se rețină acest aspect.

Acesta a susținut că nu a exercitat nici un fel de constrângeri sau amenințări asupra părților vătămate și că acestea ar fi fost de acord întrețină raporturi sexuale contra unor cadouri.

A susținut că datorită stării de sănătate în care se afla și stării de dezvoltare fizică a părților vătămate nu și-a putut da seama că aceste nu au împlinită vârsta de 1 5 ani.

Inculpatul A.C.B. nu și-a motivat în scris apelul și, deși legal citat, nu s-a prezentat în instanță pentru a-și susține oral motivele de apel.

Prin apărătorul desemnat din oficiu a susținut că activitatea sa a constatat doar în aceea că, într-o zi a mers cu inculpatul T.B. în comuna S., de unde aflase că acolo există niște prostituate, pentru a beneficia de serviciile acestora, le-au găsit la bar, unde au consumat băuturi alcoolice, respectiv s-au distrat.

A susținut că părțile vătămate sunt de notorietate cunoscute ca fiind prostituate, așa cum rezultă și din declarația proprietarului clubului din comuna S., iar a considera că ele au fost traficate, violate, aduse la Brăila și exploatate este total deplasat. A solicitat respingerea apelului formulat de Parchet și menținerea cuantumului pedepsei aplicate de instanța de fond.

Prin decizia penată nr. 89/A din 24 aprilie 2012, Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Brăila și inculpatul T.B. și în consecință:

A desființat în parte sentința penală nr. 170 din 17 noiembrie 2011 a Tribunalului Brăila și în rejudecare:

A condamnat pe inculpatul T.B. la:

- o pedeapsă principală de 6 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) teza a II-a, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.;

- o pedeapsă principală de 2 ani și 10 luni și la pedeapsa complementară interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev. de art. 197 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen.;

- o pedeapsă principală de 5 ani închisoare și la pedeapsa complementară interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev. de art. 197 alin. (1) și alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.

În baza art. 86 alin. (1) C. pen., a anulat suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 373 din 26 februarie 2010 a Judecătoriei Brăila, definitivă la data de 22 octombrie 2010.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 373 din 26 februarie 2010 a Judecătoriei Brăila, în pedepsele componente, respectiv:

- pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen.;

- pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen.

În temeiul art. 865 și art. 851 alin. (1) în referire la art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) și (3) C. pen., a contopit pedeapsa de 6 ani închisoare, pedeapsa de 2 ani și 10 luni închisoare și pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicate pentru infracțiunile din prezenta cauză și cele două pedepse de câte 3 ani închisoare aplicate prin sentința penală nr. 373 din 26 februarie 2010 a Judecătoriei Brăila și a dispus ca inculpatul T.B. să execute pedeapsa principală cea mai grea, respectiv pedeapsa de 6 ani închisoare, sporită la 7 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Conform art. 383 alin. (1) în ref. la art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului T.B.

În temeiul art. 383 alin. (2) C. proc. pen. s-a dedus din pedeapsa de 7 ani închisoare durata reținerii și arestării preventive cu începere de la data de 06 august 2008 până la 10 iunie 2008 și cu începere de la data de 03 mai 2011 la zi, respectiv 24 aprilie 2012.

A fost condamnat inculpatul A.C.B. la o pedeapsă principală de 3 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) teza a II-a, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.

În baza art. 83 C. pen. s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 122 din 26 martie 2008 a Judecătoriei Târgu-Bujor, definitivă prin neapelare la data de 15 aprilie 2008 și dispune ca această pedeapsă să fie executată separat de pedeapsa aplicată pentru infracțiunea din prezenta cauză, urmând ca în total, inculpatul A.C.B. să execute o pedeapsă principală de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Potrivit art. 343 alin. (3) C. proc. pen., s-a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea luată față de inculpatul A.C.B. prin încheierea de ședință nr. 3290 din 29 iunie 2011 a Tribunalului Brăila.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate. S-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul A.C.B. împotriva sentinței penale nr. 170 din 17 noiembrie 2011 a Tribunalului Brăila.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel Galați a reținut următoarele

Sub un prim aspect, s-a constatat că, din moment ce prima instanță a reținut că infracțiunile săvârșite de inculpatul T.B., în prezenta cauză sunt concurente cu infracțiunile pentru care, prin sentința penală nr. 373 din 26 februarie 2010 a Judecătoriei Brăila, a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea a două infracțiuni concurente, instanța avea obligația ca, după anularea suspendării executării sub supraveghere, să descontopească pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare în pedepsele componente, respectiv pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen. și pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen.

Apoi, în temeiul art. 865 alin. (1) și art. 851, în referire la art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., să contopească pedepsele aplicate pentru cele trei infracțiuni deduse judecății in prezenta cauză și cele două pedepse de câte 3 ani închisoare, aplicate prin sentința penală nr. 373 din 26 februarie 2010 a Judecătoriei Brăila și să dispună ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, la care să aplice un spor.

Pe fond, analizând sentința penală apelată, prin prisma motivelor invocate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Brăila și inculpații T.B. și A.C.B. și față de probele administrate în cauză, atât în faza de urmărire penală cât și la judecarea cauzei în fond, s-a constatat că prima instanță, deși în principiu a reținut, în mod corect faptele săvârșite de către cei doi inculpați cu vinovăție a dat acestora o încadrare juridică greșită.

Astfel, din plângerile și declarațiile victimelor I.A. H.G.M. M.T.A. G.I.G. și M.M.P., declarațiile martorilor G.S., M.C.I., C.R.D., E.M.D., D.C Ș., U.M., U.C., R.V., O.E. și C.M. și chiar din declarațiile inculpaților rezultă cu certitudine că, în vara anului 2010, inculpatul T.B. a recrutat și găzduit pe minora I.A., în vârstă de 15 ani, în vederea exploatării prostituției pe teritoriul Germaniei, a primit și găzduit pe minora M.M.P., în scopul exploatării prin prostituție pe raza municipiilor Brăila și București și că inculpatul T.B., împreună cu inculpatul A.C.B., prin înșelăciune, le-a recrutat și transportat din comuna S., județul Brăila, în municipiul Brăila pe victimele minore M.T.A. (14 ani), H.G.M. (15 ani) și G.I.G. (17 ani), pe care inculpatul T.B. le-a exploatat prin obligarea la practicarea prostituției. De asemenea, a rezultat cu certitudine că, în cursul lunii august 2010, cei doi inculpați, prin inducere în eroare, le-au dus pe victimele minore M.T.A., H.G.M. și G.I.G. la clubul „R.” din municipiul Brăila, unde le-au dat să bea băuturii alcoolice tari (whisky), le-au obligat să fumeze țigări ce conțineau produse etnobotanice, inducându-le o atât o stare de ebrietate, cât și una de amețeală, după care le-au dus la apartamentul inculpatului T.B., unde prin constrângere și amenințare acesta a întreținut raporturi sexuale cu victimele H.G.M. și M.T.A.

S-a apreciat că în mod greșit prima instanță a reținut că inculpații nu au săvârșit faptele prin inducere în eroare, constrângere și amenințare.

Astfel, din declarațiile victimelor M.T.A., H.G.M. și G.I.G., coroborate cu declarațiile inculpatului A.C.B. rezultă că acestea au fost invitate în municipiul Brăila pentru „a bea un suc”, însă în bar li s-a dat să bea băuturi alcoolice tari (whisky) și obligate să fumeze țigări ce conțineau substanțe etnobotanice.

Este evident că datorită vârstei reduse, lipsei de experiență de viață, instruirii școlare precare și a posibilităților fizice reduse de a se apăra, consumul de băuturi alcoolice și fumatul de țigări ce conțineau substanțe etnobotanice a fost de natură să creeze victimelor atât o stare de ebrietate, cât și o stare de amețeală, situație în care nu mai poate fi vorba de existența unui consimțământ valabil exprimat.

Faptul că victimele și-ar fi început viața sexuală mai înainte existența faptelor din prezenta cauză, că și-ar fi continuat viața sexuală și după, că provin din familii dezorganizare, cu posibilități materiale reduse, nu justifică înlăturarea probele administrate în cauză și nu justifica schimbarea încadrării juridice.

Susținerile inculpatului T.B., în sensul că nu putea să săvârșească actele de viol deoarece a avut un accident de circulație au fost apreciate nefondate deoarece accidentul a avut loc în anul 2007 și nu în anul 2010.

Având în vedere însă modul și împrejurările concrete în care inculpatul T.B. a săvârșit faptele, numărul relativ de victime, comparativ cu alte cauze penale, durata scurtă de timp în care activitatea infracțională s-a derulat, în condițiile reținerii încadrării juridice din rechizitoriu, s-a apreciat că în favoarea inculpatului poate fi reținută circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (2) C. pen., cu consecința aplicării art. 76 C. pen. și condamnarea acestuia la pedepse situate sub minimul special prevăzut de lege.

Apărările inculpatului A.C.B. în sensul că el nu ar fi avut nici o contribuție la săvârșirea faptelor sunt contrazise de declarațiile victimelor M.T.A., H.G.M. și G.I.G. din care rezultă că inițiativa invitării celor trei la un suc a aparținut inculpatului A.C.B., acesta a fost cel care a cumpărat țigările conținând substanțe etnobotanice și tot el a mers cu ele la WC ca să le păzească și le-a obligat să le fumeze.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs inculpații și A.C.B. Recursurile nu au fost motivate în termenul prevăzut de dispozițiile art. 385 alin. (2) C. proc. pen., iar cu ocazia dezbaterilor inculpatul T.B., prin apărătorul său ales, a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 10 și 14 C. proc. pen. Pentru inculpatul A.C.B., care, deși legal citat nu a înțeles să se prezinte în fața instanței, apărătorul desemnat din oficiu a formulat critici privind încadrarea juridică, arătând că fapta acestuia întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la proxenetism prev. de art. 26 rap. la art. 329 alin. (1), (2), (3) C. pen., astfel cum a stabilit instanța de fond și în subsidiar a solicitat individualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată acestuia, critici încadrate în cazul de cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 17 și 14 C. proc. pen.

Asupra recursului formulat de inculpatul T.B.

Analizând decizia recurată din prisma criticilor formulate și a cazurilor de casare invocate, dar și din perspectiva cazurilor de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Astfel, în ceea ce privește cazul de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. se susține de către recurentul inculpat T.B. că instanțele ar fi omis să se pronunțe cu privire la actele medicale depuse la dosar, în sensul de a dispune efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice, care ar fi condus la concluzia existenței unei cauze care înlătură caracterul penal al faptei, conform, art. 48 C. pen.

Înalta Curte reține că dispozițiile art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. sunt incidente atunci când instanța a omis să se pronunțe cu privire la unele probe administrate sau asupra unei cereri esențiale pentru inculpat, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului.

Ceea ce invocă recurentul este deci omisiunea instanței de a dispune efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice, și nu nepronunțarea asupra acestei probe, întrucât aceasta nu a fost solicitată nici de apărare și nici din oficiu nu s-a dispus efectuarea unei atare expertize, pe care instanța să o fi ignorat ulterior. Ca atare, criticile se încadrează în cazul de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., conform căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când nu a fost efectuată expertiza psihiatrică a inculpatului, în cazurile și condițiile prev. de art. 117 alin. (1) și (2) C. proc. pen., teza finală a art. 117 alin. (1) prevăzând obligativitatea efectuării expertizei când există îndoială asupra stării psihice a inculpatului.

Din analiza actelor medicale depuse la dosar rezultă că, în cursul anului 2007, inculpatul a fost victima unui accident rutier, concluziile raportului de expertiză efectuat în Dosarul nr. 1048/228/2008 al Judecătoriei Făurei fiindcă acesta prezintă sechele post-traumatism complex prin accident rutier, artoplastie umăr stâng cu redoare de umăr, sechele fractură femur stâng, sechele traumatism craniocerebral, acesta prezentând o capacitate de muncă redusă cu 50% corespunzător gradului III de invaliditate pe o perioadă de 12 luni de la accident.

Este adevărat că, la externarea din spital urmare a accidentului, inculpatului i s-a recomandat consiliere psihologică și/sau psihiatrică cu mențiunea că ar fi sociopat, însă numai această împrejurarea, respectiv tulburarea de personalitate antisocială, nu este de natură să conducă la îndoieli cu privire la starea psihică a recurentului și să impună efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice pentru stabilirea discernământului.

Ca atare, Înalta Curte apreciază neîntemeiate criticile formulate, în cauză nefiind incidente dispozițiile art. 3859 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.

În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 teza I C. proc. pen. Înalta Curte constată că inculpatului T.B. i-au fost aplicate, pentru săvârșirea infracțiunilor de viol prev. de art. 197 alin. (1) și (3) teza I C. pen. și trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pedepse coborâte sub minimul special, prin reținerea de către instanța de apel a circumstanței atenuante prev. de art. 74 alin. (2) C. pen.

Dincolo de faptul că aspectele reținute de către Curtea de Apel, respectiv numărul redus de victime și împrejurarea că activitatea infracțională s-a desfășurat pe o scurtă perioadă de timp, nu au, în opinia Înaltei Curți, semnificația unor circumstanțe atenuante care să poată fi valorificate conform art. 74 alin. (2) C. pen., se constată că nu există argumente de fapt sau de drept care să conducă la reducerea și mai mult a acestor pedepse. Astfel, inculpatul și-a continuat activitatea infracțională și în perioada în care era arestat preventiv și, totodată, a încercat să zădărnicească aflarea adevărului influențând părțile vătămate și martorii să nu declare adevărul, astfel cum rezultă din interceptările telefonice efectuate în cauză. De asemenea, acesta a mai fost anterior condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie și lipsire de libertate prev. de art. 211 alin. (1), (2) lit. b) și c) și (21) lit. b) C. pen. și art. 189 alin. (2) C. pen., fapte concurente cu cele din prezenta cauză, la o pedeapsă rezultantă 3 ani închisoare prin sentința penală nr. 373 din 26 februarie 2010 a Judecătorie Brăila, atât martorii, cât și coinculpatul caracterizându-l ca o persoană violentă.

Ca atare, datele ce caracterizează persoana inculpatului și comportamentul său după săvârșirea faptelor nu sunt de natură să conducă la reținerea în cauză și a altor circumstanțe atenuante și, de altfel, în recurs nici nu au fost invocate împrejurări care să poate fi valorificate în condițiile art. 74 C. pen. Starea precară de sănătate a recurentului, urmare a accidentului de circulație a cărui victimă a fost nu poate constitui o circumstanță care să conducă la reducerea pedepsei, în condițiile în care aceasta era anterioară săvârșirii faptelor din prezenta cauză.

Înalta Curte apreciază totodată că, în raport de natura și gravitatea faptelor comise nu se justifică nici înlăturarea sporului de pedeapsă de 1 an închisoare, aceasta reprezentând un echivalent al celor 4 pedepse ce nu se mai execută, urmare a aplicării dispozițiilor art. 34 lit. b) C. pen.

În ceea ce privește pretinsa încălcare a art. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului prin executarea pedepsei în raport de starea precară de sănătate a inculpatului, Înalta Curte reține că dispoziițile invocate de către apărare nu impun o obligație generală de a elibera un deținut din motive de sănătate și nici de a nu pronunța, în atare situații, o pedeapsa cu suspendarea condiționată a executării. Art. 3 din Convenție obligă statul să protejeze integritatea fizică a persoanelor private de libertate, în special prin asigurarea accesului la îngrijirile medicale curente pe care autoritățile s-au angajat să le ofere persoanelor suferinde de aceeași afecțiune.

În raport de aceste considerente, se constată că nici cea de-a doua critică nu este întemeiată, pedeapsa finală de 7 ani închisoare aplicată inculpatului fiind aptă să contribuie la atingerea scopului prevăzut de dispozițiile art. 52 C. pen.

În fine, este de menționat și faptul că, acordându-i-se ultimul cuvânt, inculpatul T.B. a susținut că în cauză nu există probe din care să rezulte vinovăția sa.

Înalta Curte constată că situația de fapt stabilită de instanțe și care a condus la pronunțarea unei soluții de condamnare este susținută de materialul probator administrat, respectiv declarațiile părților vătămate I.A., H.G.M., M.T.A., G.I.G. și M.M.P., declarațiile martorilor G.S., M.C.I., C.R.D., E.M.D., D.C Ș., U.M., U.C., R.V., O.E. și C.M. și ale coinculpatului A.C.B.

În condițiile în care inculpatul se limitează la a afirma doar că nu există probe din care să rezulte vinovăția sa, fără a formula niciun fel de apărări în raport de probatoriul administrat și de situația de fapt reținută, apărări care să conducă la o analiză a hotărârii din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 385 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că nu se impune o reluare a acestui probatoriu care a fost amplu dezvoltat și analizat de către ambele instanțe.

Față de toate aceste considerente, constatând neîntemeiate criticile formulate, urmează a respinge recursul inculpatului T.B. ca nefondat, soluție în raport de care, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. acesta va fi obligat și la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Asupra recursului formulat de inculpatul A.C.B.

Astfel cum s-a arătat anterior, inculpatul A.C.B. nu s-a prezentat în fața instanței de recurs, apărătorul său din oficiu invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 17 și 14 C. proc. pen.

Analizând hotărârea recurată prin prisma celor două cazuri de casare, dar și în limitele dispozițiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. Înalta Curte reține următoarele:

În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., astfel cum s-a statuat prin decizia în interesul legii nr. 16 din 19 martie 2007, distincția dintre infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 și, respectiv, art. 13 din Legea nr. 678/2001 și cea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. este dată de obiectul juridic generic diferit al celor două încriminări, respectiv de valoarea socială diferită, protejată de legiuitor prin textele încriminatorii ale celor două legi: în cazul infracțiunilor prevăzute de Legea nr. 678/2001 aceasta fiind apărarea dreptului la libertatea de voință și acțiune a persoanei, iar în cazul infracțiunii de proxenetism prevăzute de art. 329 C. pen., apărarea bunelor moravuri în relațiile de conviețuire socială și de asigurare licită a mijloacelor de existență.

În situația în care o persoană, fără a întrebuința constrângeri, îndeamnă sau înlesnește practicarea prostituției ori trage foloase de pe urma practicării prostituției săvârșește infracțiunea de proxenetism, iar în cazul unor acte de recrutare, transportare, transferare, cazare sau primire a unei persoane, prin amenințare, violență, răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau prin alte forme de constrângere ori profitând de imposibilitatea acelei persoane de a-și exprima voința sau prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane, fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane.

În cauză, în baza probatoriului administrat, inclusiv declarațiile inculpatului A.C.B., instanța de apel a reținut că recrutarea victimelor minore M.T.A., H.G.M. și G.I.G. s-a prin inducere în eroare, acestea fiind invitate de inculpați la un bar unde li s-au oferit spre consum băuturi alcoolice tari și țigări conținând substanțe etnobotanice, după care, profitând de starea în care acestea se găseau, au fost transportate la locuința inculpatului T.B., unde, prin constrângere și amenințare acesta a întreținut raporturi sexuale cu victimele H.G.M. și M.T.A., iar ulterior le-a obligat la practicarea prostituției.

Ca atare, Înalta Curte constată neîntemeiate criticile formulate, încadrarea juridică a faptei în infracțiunea de complicitate la trafic de minori prev. de art. 26 rap. la art. 13 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 fiind în concordanță cu situația de fapt reținută.

Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 385 alin. (1) pct. 14 teza I C. proc. pen., se constată că recurentul inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prin coborârea acesteia sub minimul prevăzut de lege, ca urmare a reținerii circumstanței atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.

Având în vedere că limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat sunt cuprinse între 10 și 20 de ani, se constată că minimul până la care instanța putea coborî pedeapsa este, conform art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., de 3 ani închisoare.

Cum nu s-a reținut incidența vreunei cauze legale de reducere a pedepsei, cuantumul la care s-a orientat instanța de apel este egal cu minimul prevăzut de lege la care pedeapsa putea fi coborâtă prin reținerea de circumstanțe atenuante, nefiind posibilă aplicarea unei pedepse sub această limită.

În cauză nu s-a dispus sporirea pedepsei astfel cum se susține de către apărare, ci au fost aplicate dispozițiile art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 122 din 26 august 2008 a Judecătoriei Târgu-Bujor, definitivă prin neapelare la 15 aprilie 2008, în raport de împrejurarea că faptele din prezenta cauză au fost comise în interiorul termenului de încercare.

În ceea ce privește individualizarea modalității de executare, față de decizia în interesul legii nr. 1 din 17 ianuarie 2011, conform căreia suspendarea condiționată a executării pedepsei nu poate fi dispusă pentru pedeapsa stabilită în cazul săvârșirii în cursul termenului de încercare a unei infracțiuni intenționate sau praeterintenționate, pedeapsă la care a fost cumulată o altă pedeapsă, ca urmare a revocării suspendării condiționate a executării acestei din urmă pedepse, chiar și în cazul îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 81 C. pen., Înalta Curte constată că în cauză nu era posibilă aplicarea dispozițiilor art. 81 sau 86 C. pen.

În raport de aceste considerente, apreciind neîntemeiate criticile formulate, Înalta Curte de Casației și Justiție va respinge recursul inculpatului ca nefondat, urmând ca, în conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. acesta să fie obligat și la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații T.B. și A.C.B. împotriva deciziei penale nr. 89/A din 24 aprilie 2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului T.B., timpul reținerii și arestării preventive de Ia 08 iunie 2010 la 10 iunie 2010 și de la 03 mai 2011 la 02 octombrie 2012.

Obligă recurentul inculpat T.B. la plata sumei de 375 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurentul inculpat A.C.B. la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 02 octombrie 2012.