Post-divorce retention of marital surname barred by res judicata and subsequent remarriage
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appeal for cancellation filed by the Prosecutor General, quashed the first-instance judgment, and dismissed the claimant's action, leaving the prior divorce decree irrevocable. The dispute concerned a request to retain the ex-spouse's surname after divorce, which the trial court had initially granted based on the claimant's long-standing professional reputation, despite the divorce judgment having already settled the matter through a mutual agreement for the claimant to revert to her maiden name. The Supreme Court held that the trial court erred by violating the principle of res judicata under Article 1201 of the Civil Code, as the issue of the name had been definitively resolved by the unappealed divorce judgment; furthermore, as the claimant had remarried and changed her name again, any subsequent modification could only be pursued through administrative channels under specific legislation, not via a new civil action based on Article 40 of the Family Law Code.
Legislator headnote
AI generatedart. 1201 C. civ; Post-divorce retention of marital surname barred by res judicata and subsequent remarriage: Prin pronunțarea soluției de încuviințare a purtării numelui din căsătorie printr-o sentință ulterioară celei de divorț s-au încălcat dispozițiile art. 1201 C. civ. privind autoritatea de lucru judecat – pentru cererea referitoare la nume.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
D E C I Z I A NR. 2479 DOSAR. 132/2003
Asupra recursului în anulare de față:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 27 februarie 2002 la Judecătoria Craiova reclamanta F.F. a solicitat în contradictoriu cu B.D.D. încuviințarea să păstreze după divorț numele B. avut în timpul căsătoriei.
Reclamanta și-a motivat cererea pe împrejurarea că timp de 25 de ani a fost cunoscută cu acest nume în mediul universitar în care activează atât în calitate de cadru didactic cât și de publicist.
Judecătoria Craiova prin sentința civilă nr. 6572 din 20 martie 2002 a admis acțiunea și a încuviințat reclamantei să poate numele dobândit în timpul căsătoriei. Instanța a motivat hotărârea în drept pe art. 40 C. fam. și în fapt pe îndelungata activitate universitară și publicistică în țară și străinătate a reclamantei desfășurată sub numele de B.
În temeiul art. 300 alin. (1) Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a dat curs cererii Ministrului Justiției și a declarat recurs în anulare împotriva sentinței nr. 6572/2002 a Judecătoriei Craiova devenită irevocabilă la 17 aprilie 2002 prin neexercitarea căilor de atac.
S-a considerat în motivarea recursului în anulare că instanța a făcut o greșită aplicare a legii - art. 40 alin. (2) C. fam. pronunțând în acest fel o soluție vădit netemeinică. Astfel prin hotărârea de divorț (sentința civilă nr. 2303 din 26 februarie 1998) a Judecătoriei Craiova s-a hotărât, prin înțelegerea părților ca B F. să poarte numele avut înaintea căsătoriei, B.
Prin pronunțarea soluției de încuviințare a purtării numelui din căsătorie printr-o sentință ulterioară celei de divorț s-au încălcat dispozițiile art. 1201 C. civ. privind autoritatea de lucru judecat – pentru cererea referitoare la nume.
S-a mai reținut în motivele de recurs că în prezent reclamanta s-a căsătorit și poartă numele F. – sub care a și formulat acțiunea introductivă de instanță. Acest fapt a fost certificat și semnalat Ministerului Justiției prin scrisoarea nr. S/1697808/22 august 2002 a Ministerului de Interne.
Recursul în anulare este întemeiat și se va admite pentru următoarele considerente.
La desfacerea căsătoriei prin divorț art. 40 din C. fam. oferă două soluții în privința numelui ce se va purta după divorț.
Soții se pot învoi ca și după divorț soțul care a luat numele de familie al celuilalt soț, în timpul căsătoriei, să poarte acest nume. În lipsa unei învoieli între soți instanța poate da această încuviințare pentru motive temeinice.
A doua situație se referă la cazul în care, între soți nu există o asemenea învoială sau instanța nu a dat încuviințarea. In acest caz fiecare soț își reia numele anterior căsătoriei.
În cazul în speță nu a existat o învoială între soți pentru ca reclamanta să poarte după divorț numele din căsătorie și nici reclamanta nu a solicitat acest lucru. Ca urmare, prin sentința civilă nr. 2303/1998 s-a dispus ca reclamanta să poarte în viitor numele avut anterior căsătoriei, B. Această hotărâre a rămas definitivă și irevocabilă prin neexercitarea căilor de atac.
Față de această împrejurare nu se mai putea pronunța o nouă hotărâre cu privire la un capăt de cerere soluționat deja printr-o hotărâre definitivă fără să se încalce dispozițiile art. 1201 C. civ. care se referă la autoritatea de lucru judecat.
De altfel nici nu se mai putea interveni pe cale judiciară cu o asemenea cerere în situația în care reclamanta este recăsătorită și se numește în prezent F. Reclamanta își putea schimba acest nume potrivit regulei cuprinse în art. 12 alin. (3) din Decretul nr. 31/1954 numai în cazurile și în condițiile stabilite de lege care în cazul din speță este Ordonanța 41/2003 privind dobândirea și schimbarea pe cale administrativă a numelor persoanelor fizice.
Pentru motivele arătate se va admite recursul în anulare se va casa sentința atacată și pe fond se va respinge acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței civile nr. 6572 din 20 martie 2002 a Judecătoriei Craiova pe care o casează și, în fond, respinge acțiunea formulată de reclamanta F. (fostă B) F.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 10 iunie 2003.