Limits on Cassation Review of Sentencing Discretion Under Post-2013 Amendments to Criminal Procedure Code

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 42 din data de 27 februarie 2013 pronunțata de Tribunalul Botoșani în Dosar nr. 752/40/2013, s-a admis cererea formulată de inculpatul G.C. privind judecarea acestuia potrivit dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen.

A fost condamnat inculpatul G.C. pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (3), teza a II-a C. pen. cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. la pedeapsa de 16 (șaisprezece) ani închisoare și 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II și b) C. pen.

S-a făcut în cauză aplicarea art. 71 alin. (2) și 64 lit. a) teza II-a, b) C. pen.

În temeiul art. 350 rap.la art. 3002 și art. 160b alin. (1) și (3) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului.

În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 10 septembrie 2012 la zi.

A fost obligat inculpatul să plătească părților civile A.G. și S.R. sumele de 15.000 lei daune materiale și 50.000 lei daune morale.

A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 1500 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani din 25 ianuarie 2013, Dosar nr. 394/P/2012, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului G.C. pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (3), teza a II-a C. pen.

S-a reținut că, în ziua de 09 septembrie 2012, cu un faeton, inculpatul G.C. a transportat un aragaz la locuința victimei G.G., în vârstă de 72 de ani, din com. Coțușca, județul Botoșani și, după ce a consumat băuturi alcoolice în casa acesteia, prin întrebuințarea de violente fizice, a întreținut raport sexual normal cu victima. In urma leziunilor suferite, victima a fost transportată la Spitalul Județean Botoșani și, de aici, la Spitalul Clinicele Urgență „Prof. Dr. N. O."Iași, unde, pe data de 16 septembrie 2012.

Înainte de începerea cercetării judecătorești, instanța i-a adus la cunoștință inculpatului dispozițiile art. 3201 C. proc. pen., privind judecata în cazul recunoașterii în totalitate a vinovăției, iar inculpatul, în prezența apărătorului desemnat din oficiu, a arătat că recunoaște faptele reținute în actul de sesizare a instanței și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește, arătând că este de acord să despăgubească părțile civile .

Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost dovedite cu următoarele mijloace de probă: plângerea victimei (fila 7), declarațiile părților civile A.G. (filele 62-63) și S.R. (fila 64 dosar), procesul verbal de cercetare la fața locului și fotografiile efectuate cu această ocazie (filele 9-13), procesele verbale și fotografiile efectuate cu ocazia examinării hainelor victimei și ale inculpatului (filele 14-61), raportul de constatare medico-legală nr. 1289/ D din data de 08 octombrie 2012 al S.M.L. Botoșani (filele 68-69), raportul medico-legal de necropsie nr. 1543 din data de 29 octombrie 2012 al I.M.L. Iași (filele 82-86), declarațiile martorilor B.D. (filele 118-119), F.E. (filele 105-106, 116-117), H.I. (filele 107-108), R.I. (filele 109-111), S.M. (filele 112-113), C.M. (filele 114-115) precum și declarațiile inculpatului G.C. (filele 88-102 dos. urm. pen., fila 23 dos. inst.), care, în cursul judecății, a recunoscut fapta, așa cum a fost descrisă în rechizitoriu și reținută de instanță.

Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 50 din 15 aprilie 2013 a admis apelul declarat de inculpatul G.C. împotriva sentinței penale nr. 42 din data de 27 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Botoșani în Dosar nr. 752/40/2013.

A desființat în parte sentința penală mai sus-menționată și în rejudecare:

A condamnat pe inculpatul G.C. pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prev. de art. 197 alin. (3) teza a-II-a C. pen. cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. la pedeapsa principală de 13 (treisprezece) ani și 6 (șase) luni închisoare (în loc de 16 ani închisoare).

Pedeapsă principală de executat pentru inculpat 13 (treisprezece) ani și 6 (șase) luni închisoare.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.

În temeiul art. 381 alin. (1) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. a dedus în continuare din pedeapsa de executat durata arestării preventive de la data de 27 februarie 2013 la zi și în temeiul art. 383 alin. (1)1 raportat la art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut starea de arest preventiv a inculpatului G.C.

Împotriva sus-menționatei decizii a declarat recurs inculpatul G.C. pentru cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., susținând că deși la dosar motivarea recursului formulata în scris se întemeiază pe cazul de casare prev. de pct. 14 al articolului ante-menționat, consideră că sunt incidente disp. art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., sens în care solicită reținerea disp. art. 74 lit. a) și c) C. pen., având în vedere lipsa antecedentelor penale, faptul că a recunoscut și regretat sincer fapta.

În rap. de aspectele învederate a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate și reducerea cuantumului pedepsei aplicate, prin reținerea disp. 76 alin. (1) lit. b) și alin. (2) C. pen.

Examinând recursul declarat de inculpatul G.C. prin raportare la dispozițiile art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 3856 alin. (2) C. proc. pen. instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 3859 din același cod.

Decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, la data de 15 aprilie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, așa încât este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat.

În afara acestei restrângeri a efectului devolutiv al recursului, există și o altă limitare, prevăzută de art. 38510 alin. (2)1 C. proc. pen, potrivit căreia instanța de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 3859 C. proc. pen., dacă motivul de recurs, nu a fost invocat în scris cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, așa cum se prevede în alin. (2) al aceluiași articol, cu excepția cazurilor de casare care, potrivit art. 3859 alin. 3 C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu.

Verificând actele dosarului, Înalta Curte constată că inculpatul a depus motivele de recurs la dosar, la data de 24 aprilie 2013, însă a invocat incidența cazului de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen, solicitând reducerea cuantumului pedepsei prin reținerea de circumstanțe atenuante, în raport de faptul că a fost sincer și a colaborat cu organele de anchetă. Ulterior, în cursul dezbaterilor, a invocat cazul de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen, menținând însă aceleași solicitări.

În motivarea recursului recurentul inculpat nu a invocat nerespectarea vreunei dispoziții legale, criticile sale nu se circumscriu cazului de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., ce are în vedere situația în care „hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii."

Reindividualizarea pedepsei, astfel cum a solicitat recurentul, ar implica reanalizarea circumstanțelor comiterii faptei și a datelor sale personale și nu verificarea încălcării unei dispoziții legale în procesul de aplicare a pedepsei, prin urmare nu poate fi analizată prin prisma cazului de casare invocat de recurentul inculpat.

Pe de altă parte, cazul de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., a fost exclus din categoria acelora care se iau în considerare din oficiu, fiind necesară, pentru a putea fi examinat de către instanța de recurs, respectarea condițiilor formale prevăzute în art. 38510 alin. (1) și (2) C. proc. pen.

Verificând îndeplinirea acestor cerințe, Curtea a constatat că inculpatul nu a respectat obligația ce îi revenea potrivit art. 385l0 alin. (2) C. proc. pen., de a depune motivele de recurs vizând cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată.

Prin urmare, Înalta Curte de Casație și Justiție, ținând seama de prevederile art. 38510 alin. (2)1 C. proc. pen., precum și de cele ale art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 și care nu mai enumera printre cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu și pe cel reglementat de pct. 172 al art. 3859 C. proc. pen., nici nu ar putea examina criticile recurentului prin prisma acestui caz de casare, nefiind îndeplinite condițiile formale prevăzute în art. 385l0 alin. (2) C. proc. pen.

Critica recurentului privind aplicarea unei pedepse prea aspre nu mai poate fi examinată nici prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., întrucât prin Legea nr. 2/2013 fost modificat stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Or, în cauză, recurentul a criticat decizia penală pronunțată în apel sub aspectul netemeiniciei pedepsei ce i-a fost aplicată, în sensul redozării acesteia prin reținerea de circumstanțe atenuante, situație exclusă cenzurii în recurs, potrivit art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.

Față de considerentele anterior expuse, constatând că nu este incident vreunul dintre cazurile de casare ce ar putea fi avute în vedere din oficiu, Înalta Curte de Casație și Justiție, în conformitate cu dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.C., urmând a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.C. împotriva Deciziei penale nr. 50 din data de 15 aprilie 2013 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 10 septembrie 2012 la 27 septembrie 2013.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 27 septembrie 2013.