Attempted murder conviction: admissibility of cassation review for excessive sentencing and untimely self-defense claims

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 645 din 28 decembrie 2012, Tribunalul Galați a dispus condamnarea inculpatului A.D., la o pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor, prev de art. 20 C. pen. rap la art 174 alin. (1) C. pen. în ref. la art 3201 alin (7) din C. proc. pen. (faptă din data de 09 septembrie 2012).

Potrivit art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Conform art. 350 C. proc. pen.. a menținut starea de arest a inculpatului, iar potrivit art. 88 C.pen a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive de la 12 septembrie 2012, la zi.

S-a constatat că partea vătămată D.C. nu s-a constituit parte civilă.

În baza art. 14 C. proc. pen.. și art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 1.349 C. civ. în ref. la art. 1.357 C.civ a obligat pe inculpat să plătească pârtii civile Spitalul Clinic Județean de Urgență „Sf. Apostol Andrei” Galați suma de 4.942,4 lei, cu titlu de despăgubiri civile.

Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.

Conform art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008 a adus la cunoștință inculpatului că probele biologice ce vor fi recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a reținut, în esență, că fapta inculpatului A.D. care la data de 09 septembrie 2012, în timp ce se afla în curtea locuinței sale, pe fondul unui conflict și al consumului de alcool, a aplicat părții vătămate D.C. multiple lovituri cu un corp contondent alungit (par din lemn), în zonă vitală (cap), producându-i un traumatism cranio-cerebral grav, cu plăgi contuze epicraniene, fracturi ale calotei fronto-parieto-temporale drepte, hematom extradural fronto-temporo-parietal drept operat, hemoragie meningee, contuzii cerebrale, traumatism facial cu hematoame palpebrale și tumefacție maseterină și mandibulară stânga, ce au pus în primejdie viața acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor, prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen.

Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost dovedite pe baza materialului probator administrat în cauză în faza de urmărire penală, astfel cum se află la dosarul cauzei.

După sesizarea instanței, la termenul din 07 decembrie 2012, până la începerea cercetării judecătorești, respectiv până la citirea rechizitoriului, inculpatul A.D., în prezența apărătorului desemnat din oficiu, a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală (încheierea de ședință din 07 decembrie 2012 - fila 52).

Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 89/ A din 19 martie 2013, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul A.D., fără antecedente penale, deținut în prezent în Penitenciarul Galați, împotriva sentinței penale nr. 645 din 28 decembrie 2012 a Tribunalului Galați.

A menținut starea de arest a inculpatului și a computat din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 12 septembrie 2012 la zi, respectiv 19 martie 2013, însușindu-și argumentația instanței de fond.

Împotriva deciziei susmenționate a declarat recurs inculpatul A.D. invocând cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând reducerea sub minimul special prevăzut de lege a pedepsei aplicate prin reținerea de circumstanțe atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. și art. 73 alin. (1) lit. b) C. pen.

Înalta Curte constată că inculpatul a motivat recursul în termen (la data de 17 septembrie 2013 în condițiile în care primul termen de judecată a fost stabilit la 27 septembrie 2013), în conformitate cu dispozițiile art. 38510 alin. (1) și (2) C. proc. pen. iar cazul de casare invocat poate fi analizat din oficiu de instanță.

Examinând recursul declarat de inculpat prin raportare la dispozițiile art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Deși cazul de casare invocat poate fi analizat de către instanța de recurs, Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate să procedeze la reindividualizarea pedepsei aplicate.

În conformitate cu dispozițiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Or, în cauză, recurentul a criticat decizia penală pronunțată în apel sub aspectul netemeiniciei pedepsei ce i-a fost aplicată, considerată prea mare în raport cu circumstanțele reale ale comiterii faptei și datele sale personale, situație exclusă, însă, din sfera de cenzură a Înaltei Curți de Casație și Justiție în calea de atac a recursului, potrivit dispoziției legale anterior menționate.

Cu prilejul dezbaterilor apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat a invocat cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. și a solicitat schimbarea încadrării juridice dată faptei având în vedere că partea vătămată a pătruns fără drept în curtea recurentului, situație în care acesta din urmă s-a aflat în legitimă apărare, fiind incidente dispozițiile art. 44 alin. (2) și (3) C. pen. În consecință, a solicitat achitarea inculpatului în baza art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen.

Cazul de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., a fost exclus din categoria acelora care se iau în considerare din oficiu, fiind necesară, pentru a putea fi examinat de către instanța de recurs, respectarea condițiilor formale prevăzute în art. 38510 alin. (1) și (2) C. proc. pen.

Înalta Curte constată că nu a fost respectată obligația prev. de art. 38510 alin. (2) C. proc. pen., cazul de casare nefiind invocat cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată.

Prin urmare, Înalta Curte de Casație și Justiție, ținând seama de prevederile art. 38510 alin. (2)1, precum și de cele ale art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 și care nu mai enumeră printre cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu și pe cel reglementat de pct. 172 al art. 3859 C. proc. pen., nu poate examina criticile recurentului inculpat, prin prisma acestui caz de casare, nefiind îndeplinite condițiile formale prevăzute în art. 38510 alin. (2) C. proc. pen.

Față de cele reținute, constatând că nu este incident vreunul dintre cazurile de casare ce ar putea fi avute în vedere din oficiu, Înalta Curte de Casație și Justiție, în conformitate cu dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.D. împotriva Deciziei penale nr. 89/ A din data de 19 martie 2013 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 12 septembrie 2012 la 27 septembrie 2013.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 27 septembrie 2013.