Intent to kill versus accidental death: classification of repeated assaults on an unconscious victim as qualified homicide rather than assault causing death.

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 379 din 04 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Prahova, s-au hotărât următoarele:

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a respins ca neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de omor prevăzută de art. 174, 175 lit. i) C. pen. în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen. formulată de inculpații T.F.G. și S.C.A., prin apărători.

1. A fost condamnat inculpatul T.F.G., în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, după cum urmează:

- în baza art. 174-175 lit. i) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice conform art. 334 C. proc. pen. din infracțiunea prev. și ped. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen. rap. la art. 76 lit. a) C. pen., infracțiune de omor calificat, faptă din data de 10 mai 2011, parte vătămată B.G., la pedeapsa de 8 ani închisoare.

Conform art. 65 C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepția dreptului de a alege, pentru o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

- în baza art. 321 alin. (1) C. pen., infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen. rap. la art. 76 lit. d) C. pen., faptă din data de 10 mai 2011, la pedeapsa de 11 luni închisoare.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepția dreptului de a alege.

S-a dispus aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepția dreptului de a alege.

Conform art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 13 mai 2009 la zi.

2. A fost condamnat inculpatul S.C.A., după cum urmează:

- în baza art. 174-175 lit. i) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice conform art. 334 C. proc. pen. din infracțiunea prev. și ped. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen. rap. la art. 76 lit. a) C. pen., infracțiune de omor calificat, faptă din data de 10 mai 2011, parte vătămată B.G., la pedeapsa de 8 ani închisoare.

Conform art. 65 C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepția dreptului de a alege, pentru o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

- în baza art. 321 alin. (1) C. pen., infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen. rap. la art. 76 lit. d) C. pen., faptă din data de 10 mai 2011, la pedeapsa de 11 luni închisoare.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepția dreptului de a alege.

S-a dispus aplicarea dispozițiilor art. 71 și 64 lit. a), b) C. pen. cu excepția dreptului de a alege.

S-a luat act că Spitalul Județean de Urgență Ploiești nu se constituie parte civilă în cadrul procesului penal.

S-a admis în parte acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de părțile civile B.C.D., personal, cât și în calitate de reprezentant al minorilor B.M.D. și B.C.L., Spitalul Clinic de Urgență București, Spitalul Universitar de Urgență București, Institutul Național de Recuperare Medicină Fizică și Balneoclimatologie București, Spitalul Universitar de Urgență București, Spitalul Universitar de Urgență Militar Central București și Spitalul Clinic de Urgență București și în consecință:

S-a dispus obligarea, în solidar, a inculpaților T.F.G. și S.C.A., la plata sumei de 20.000 RON, cu titlu de daune materiale, cât și 50.000 RON, cu titlu de daune morale către părțile civile B.C.D., personal, cât și în calitate de reprezentant legal al minorilor B.M.D. și B.C., sume ce vor fi actualizate în raport cu rata inflației la data efectuării plății.

Totodată, s-a dispus obligarea, în solidar, a inculpaților T.F.G. și S.C.A., după cum urmează: la plata sumei de 11.148,27 RON către Spitalul Universitar de Urgență București; la plata sumei de 23.141,79 RON către Spitalul Clinic de Urgență București; la plata sumei de 8.449,99 RON către Spitalul Universitar de Urgență Militar Central București; la plata sumei de 24.949,67 RON către Spitalul Universitar de Urgență București; la plata sumei de 2.640 RON către Institutul Național de Recuperare Medicină Fizică și Balneoclimatologie București; la plata sumei de 53.141,79 RON către Spitalul Clinic de Urgență București, sume ce vor fi actualizate în raport cu rata inflației la data efectuării plății. S-au respins în rest despăgubirile civile solicitate. S-a dispus obligarea inculpatului T.F.G. la plata sumei de 1.000 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 RON s-a dispus a se avansa din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova și a dispus obligarea inculpatului S.C.A. la plata sumei de 800 RON, cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 457/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților T.F.G., în stare de arest, și S.C.A., în stare de libertate, pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen., art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Prin același rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților T.A., pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen. și art. 321 C. pen. și S.M.G., minor, pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i). C. pen., art. 321 alin. (1). C. pen., cu art. 99 și urm. C. pen. deoarece faptele nu au fost comise de aceștia.

În fapt s-a reținut că în seara zilei de 10 mai 2009, inculpatul T.F.G. a pătruns pe terasa magazinului C.D. unde l-a lovit cu pumnii și picioarele în cap și torace pe B.G., iar inculpatul S.C.A., în aceleași împrejurări a lovit violent cu piciorul în cap, producându-i leziuni ce i-au pus viața în primejdie și a tulburat liniștea și ordinea publică în magazinul C.D. Albești, județul Prahova.

Prima instanță a procedat la readministrarea probelor din faza de urmărire penală, în mod nemijlocit și direct, iar cu ocazia cercetării judecătorești a procedat la audierea inculpatului, părții civile B.C.D., soția victimei, a martorilor din acte F.M.A., M.A.E., T.A., T.V., I.M., R.A., S.M.G., R.S. Totodată, instanța a procedat și la audierea a doi martori în circumstanțiere, respectiv C.A.M. și I.C., la solicitarea inculpaților T.F.G. și S.C.A.

Pe latură civilă s-au solicitat și au fost administrate proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorii I.N.D. și I.I.

Examinând actele și lucrărilor dosarului, atât a celor din faza de urmărire penală, cât și a celor administrate nemijlocit în fața instanței de judecată cu ocazia cercetării judecătorești potrivit principiului libertății de apreciere a probelor în scopul aflării adevărului, prima instanța a reținut că, în seara zilei de 10 mai 2009 inculpatul T.A. conducea pe drumurile publice din localitatea Albești, județul Prahova, autoturismul marca L., culoare alb, inscripționată „Taxi” pentru firma SC K. SRL, în autoturism aflându-se și prietena sa I.M.

În jurul orelor 20.30, cei doi au oprit lângă magazinul SC C.D. din localitatea Albești și au mers pe terasă unde, printre consumatori, se afla partea vătămată B.G. și martorul F.M.A., care au intrat într-un conflict cu T.A. deoarece au „insultat-o” pe I.M.

La plecare, după ce a urcat la volanul autoturismului, T.A. a mai avut un schimb de insulte și injurii cu martorul F.M.A.

T.A. a plecat de la locul incidentului și s-a deplasat la locuința inculpatului T.F.G. care, cu prilejul botezului copiilor săi organizase o petrecere, unde a relatat incidentul de la magazinul C.D.

În acest context, inculpatul T.F.G. a hotărât să meargă „să discute” cu consumatorii de la terasă, cu privire la cele întâmplate, acesta fiind cunoscut pe raza localității ca o persoană violentă și care, beneficiind de o statură atletică, își impunea cu forța punctul de vedere.

Alături de cei doi, s-au oferit să meargă și inculpatul S.C.A. și minorul S.M.G., în vârstă de 16 ani.

Toți patru s-au urcat în autoturismul marca L., condus de T.A., și, în jurul orelor 21.00 au mers pe terasa magazinului C.D., unde învinuitul T.A. l-a indicat pe partea vătămată B.G. ca fiind una din persoanele care i-au „insultat” prietena.

În bar, la momentul arătat se aflau: B.G. și F.M.A., chiar la masa de la intrarea în terasă, la o altă masă martorul R.S. singur și martorii T.V. și R.A., care ocupau o a treia masă.

Primul pe terasă a pătruns T.F.G., care, fără niciun avertisment, l-a lovit cu pumnul în față pe B.G. și cu piciorul în abdomen, doborându-l astfel la pământ. Imediat, în terasă s-a creat o situație tensionată, consumatorii existenți încercând să se apere sau să riposteze la agresiunea inculpatului.

Speriat de cele întâmplate, T.A. s-a retras imediat la autoturism urmat de minorul S.M.G., care, fiind lovit cu o sticlă în abdoment, s-a speriat și a plecat din terasă.

În perimetrul SC C.D. SRL au rămas numai inculpații T.F.G. și S.C.A., care după agresiunea comisă asupra părții vătămate B.G. au continuat actele de violență și l-au lovit și pe R.S., persoană în vârstă de 77 de ani, care tocmai venise să consume „o bere cu prietenii”.

Față de această împrejurare, martorul T.V. a fugit imediat și a anunțat organele de poliție, iar R.A. și F.M.A. s-au refugiat și s-au blocat într-o magazie unde au fost urmăriți de inculpații T.F.G. și S.C.A.

Aceștia au forțat ușa magaziei, au lovit în ușă cu pumnii și picioarele, dar nu au reușit să o deschidă și alarmați de strigătele lui T.A. care le-a spus că S.M.G. este rănit, au fugit din terasă spre autoturism.

Pe traseu l-au întâlnit pe partea vătămată B.G. care era căzut fără cunoștință la pământ și ambii inculpați l-au călcat pe cap, în timp ce fugeau spre mașină.

Partea vătămată B.G. a rămas fără cunoștință în terasă, de unde a fost transportat la Spitalul Județean de Urgență Ploiești și ulterior la Spitalul de Urgențe București - Secția Neurochirurgie, unde a primit îngrijiri medicale.

Expertiza medico-legală efectuată în cauză a stabilit că B.G., urmare a violențelor comise, a suferit leziuni craniene și toracice ce au necesitat 75-80 zile îngrijiri medicale, care au pus viața în primejdie. De altfel, la data de 21 septembrie 2010 partea vătămată B.G. a decedat.

Prin raportul medico-legal (autopsie) din 23 septembrie 2010, s-a concluzionat că moartea numitului B.G., de 38 de ani, a fost violentă.

Ea s-a produs prin bronhopneunmonie apărută în evoluția unui hematom subdural acut de emisfer drept operat din cadrul unui traumatism cranio-cerebral produs prin agresiune la data de 10 mai 2009, după cum reiese din datele de anchetă și actele medicale.

La examenul medico-legal extern s-au constatat leziuni traumatice care s-au putut produce prin comprimarea pe planuri dure (escare), urmare a spitalizării prelungite, care nu au legătură de cauzalitate cu decesul, leziuni traumatice post-traheotomie și post-craniotomie din cadrul tratamentului medical corect efectuat, ambele categorii neavând legătură de cauzalitate cu decesul.

De asemenea, s-au constatat leziuni traumatice vechi (cicatrici la nivelul buzelor, pavilionului urechii drepte) care s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri/planuri dure, care pot data din 10 mai 2009 și nu au legătură de cauzalitate cu decesul.

Din actele medicale și constatările de la autopsie (leziuni traumatice vechi), rezultă că în data de 10 mai 2009 s-a produs un traumatism cranio-cerebral grav cu hematom subdural acut de emisfer drept care a fost operat, care a putut fi produs prin lovire cu corp dur la nivelul capului sau prin lovire cu corp dur în zona feței și lovire de corpuri/planuri dure, între aceste leziuni traumatice și deces, existând legătură directă necondiționată cu decesul, dat fiind și faptul că evoluția bolii traumatice a fost continuu nefavorabilă de la producerea ei și până la deces.

În cauză s-a dispus și s-a efectuat un raport de expertiză medico legală la Institutul Național de Medicină Legală „Mina Minovici” București care a concluzionat că moartea numitului B.G. a fost violentă.

Totodată, s-a concluzionat că aceasta s-a datorat hemoragiei meningo-cerebrale consecința unui traumatism cranio-facial cu hematom subdural acut de emisfer drept - operat, care a evoluat postoperator cu stare vegetativă persistentă și tetraplagie spastică, complicat în final cu bronhopneumonie.

Astfel, din datele medicale, clinice și imagistice care se coroborează cu constatările necroscopice, s-a reținut că leziunile traumatice cranio-cerebrale și faciale au putut fi produse prin loviri repetate cu corpuri dure și au avut o legătură indirectă de cauzalitate cu decesul.

Având în vedere morfologia și topologia leziunilor traumatice cerebrale diagnosticate imagistic, s-a apreciat că nu se pot exclude producerea hematomului subtural acut de emisfer drept și a hemoragiei subarahnoidiene cerebeloase și interemisferice prin căderea și lovire de plan dur, însă mecanismul activ de producere a acestor leziuni este cel mai probabil excoriația și echimoza de la nivelul umărului stâng ce au putut fi produse prin lovire cu sau cu corp dur în același context traumatic cu leziunile craniofaciale tanatogeneratoare.

În continuare, Comisia de Avizare și Control din cadrul Institutului de Medicină Legală „Mina Minovici” întrunit în ședința din data de 06 iulie 2011 a aprobat raportul de expertiză medico-legală din 01 iulie 2011 efectuat de Institutul Național de Medicină Legală București, privind pe B.G., cu precizarea că între leziunile suferite și deces există o legătură de cauzalitate directă, în ciuda unei supraviețuiri prelungite, datorată îngrijirii medicale complexe și a unei reactivități individuale neașteptate în raport cu gravitatea leziunilor suferite.

Această situație de fapt s-a reținut în urma analizări probelor administrate atât în faza de urmărire penală, cât și în mod nemijlocit și direct în faza de cercetare judecătorească, respectiv: declarațiile inculpaților, a părții civile B.C.D., soția victimei, a martorilor din acte din ale căror depoziții a rezultat modalitatea desfășurării incidentului, martorul F.M.A. declarând cum inculpatul T.F.G. a lovit cu pumnul pe victima B.G. care a căzut lângă o ladă frigorifică. În urma audierii martorei M.A.E. s-a reținut că incidentul a avut loc, martora lucrând la terasa sus-menționată.

În același timp au fost audiați martorii T.V., I.M., R.A., S.M.G., din ale căror depoziții rezultă că a avut loc incidentul, martorul R.S. relatând că atât inculpatul T.F.G., cât și inculpatul S.C.A. l-au lovit pe victima B.G. cu picioarele, martorul recunoscând pe inculpații prezenți în sala de judecată și relatând că după ce B.G. era întins pe jos, primul care a început să-l lovească cu picioarele peste cap este inculpatul aflat în libertate, respectiv S.C.A., după care a venit și inculpatul care este în boxa acuzaților, respectiv T.F.G., care la rândul lui a început să-l lovească tot cu picioarele pe B.G.

Din coroborarea probelor administrate în cauză, s-a reținut că, în drept, faptele inculpatului T.F.G. și ale inculpatului S.C.A. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor calificat și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii și ordinii publice prev. de art. 20, art. 174, 175 lit. i). C. pen., art. 321 alin. (1) C. pen.

Pe latura civilă a cauzei, prima instanță a constatat că prin faptele săvârșite de inculpați cu vinovăție, s-au adus prejudicii atât materiale, cât și morale părților civile și că există legătură de cauzalitate între faptele săvârșite de inculpați și prejudiciile cauzate, prejudicii dovedite prin înscrisurile depuse la dosar și declarațiile martorilor mai sus menționați.

Examinând solicitarea inculpaților prin apărători de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de omor prevăzută de art. 174-175 lit. i) C. pen. în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., prima instanță, având în vedere concluziile Comisiei de Avizare și Control în care se precizează că între leziunile suferite și deces există o legătură de cauzalitate directă, a apreciat că în speță este vorba de săvârșirea infracțiunilor de omor prevăzută de art. 174-175 lit. i) C. pen. și, pe cale de consecință, a respins ca neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpați în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. pen.

Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, partea civilă B.C.D. și inculpații T.F.G. și S.C.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, în motivele de apel a arătat că hotărârea instanței de fond este netemeinică, întrucât pedepsele aplicate celor doi inculpați sunt nejustificat de blânde în raport cu gravitatea faptelor și potențialul pericol social pe care îl prezintă persoana acestora.

S-a mai arătat că, potrivit art. 72 C. pen. la stabilirea și aplicarea pedepselor s-a ținut seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

La stabilirea în concret a gradului de pericol social trebuie să se aibă în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptelor, împrejurările în care a fost comisă fapta, urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și persoana și conduita infractorului.

În speță, nerealizând o justă corelare a acestor criterii și fără să acorde semnificația corespunzătoare împrejurărilor relevate de probe, instanța de fond a aplicat persoanelor cercetate pedepse care nu corespund (sub aspectul cuantumului) gravității faptelor reținute în sarcina inculpaților și periculozității pe care o prezintă în mod real persoana fiecăruia dintre aceștia.

Astfel, nu s-a ținut seama de gradul de pericol social ridicat al infracțiunii de omor calificat, relevat de regimul sancționator deosebit de sever instituit de legiuitor pentru aceasta, respectiv închisoare de la 15 la 25 de ani.

În cauză, instanța a invocat circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), c) C. pen., fără însă a motiva reținerea acestora.

A considerat că prima instanță a apreciat cu prea multă ușurință că lipsa antecedentelor penale și atitudinea inculpaților după săvârșirea infracțiunilor ce a rezultat din prezentarea în fața autorității, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanților constituie criterii suficiente pentru atenuarea răspunderii penale a persoanelor cercetate, ce susțin aptitudinea acestora de a se îndrepta sub influența unor pedepse orientate spre minimul general al pedepsei închisorii.

De asemenea, instanța a acordat atenție deosebită numai unuia dintre criteriile de individualizare a pedepselor (persoana inculpaților), făcând abstracție de celelalte aspecte ce nu se reliefează în individualizarea pedepselor.

În acest sens, nu s-a ținut seama de împrejurările în care au fost comise faptele și de consecințele acestora, respectiv modul concret în care inculpații au acționat, consecințele produse sau care s-ar fi putut produce, precum și atitudinea infractorilor față de faptele comise și urmările acestora, îi caracterizează negativ, dovedind periculozitatea lor și gravitatea faptelor.

S-a mai arătat că, prin agresiunea exercitată, inculpații T.F.G. și S.C.A., au produs victimei un grav traumatism cranian cerebral, însă, consecințele constând în suferința îndelungată a acesteia, internarea sa în numeroase unități spitalicești și intervenția rezultatului letal nu se reliefează în mecanismul de stabilire a pedepselor de către instanța de fond. Totodată, inculpații au atentat și la integritatea corporală a altor persoane ce se aflau în local - lovind și pe numitul R.S., în vârstă de 77 de ani și, în același scop, urmărindu-i pe alți consumatori. În disprețul oricăror norme de conviețuire socială, inculpații au acționat după bunul lor plac, au provocat dezordine, răsturnând mobilierul și spărgând sticlele de pe mese. Acțiunile lor nu numai că sunt în neconcordanță cu normele sociale și morale, provocând scandal public, dar au creat adevărată panică în rândul persoanelor aflate în local, determinându-le să se refugieze într-o anexă a localului până la sosirea organelor de poliție.

Mai mult, atitudinea nesinceră a inculpatului T.F.G. și poziția oscilantă a inculpatului S.C.A., între recunoașterea și nerecunoașterea comiterii faptelor în împrejurările reținute de organele judiciare, în pofida probelor evidente de vinovăție, conduc la concluzia că nici în aceste condiții persoanele cercetate nu conștientizează gravitatea faptelor lor și nu regretă săvârșirea acestora.

Inculpații au relatat derularea evenimentelor în împrejurări de natură să le atenueze răspunderea penală, susținerile lor fiind însă infirmate de probele administrate în cauză.

Toate aceste cauze de agravare nu au primit semnificația corespunzătoare și nu se reflectă în modul de individualizare a pedepselor, deși constituie motive determinante pentru stabilirea unor pedepse în cuantum mai ridicat.

În plus, netemeinicia hotărârii atacate este determinată de faptul că pedepsele aplicate inculpaților nu au fost diferențiate în raport cu persoana fiecăruia dintre inculpați conform art. 28 C. pen., circumstanțele referitoare la persoana unui participant nerăsfrângându-se asupra celorlalți, precum și cu contribuția fiecăruia la săvârșirea infracțiunii.

Inculpatul T.F.G. prin apărătorul desemnat din oficiu, a solicitat admiterea apelului, casarea în parte a sentinței, reindividualizarea pedepsei și aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special având în vedere că din vizionarea CD-ului nu rezultă că ar fi lovit victima, după cum nu reiese clar cine a lovit victima.

Inculpatul S.C.A. prin apărătorul ales, a arătat că instanța de fond a respins fără nicio motivare cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte.

De asemenea, instanța de fond nu a avut în vedere că incidentul de la 10 mai 2009 s-a desfășurat în două etape.

A mai arătat că la dosarul cauzei nu sunt probe certe că a avut intenția de a ucide, din vizionarea CD-ului se poate observa că la locul incidentului au fost mai multe persoane în afară de inculpați și victimă. Tot din vizionarea CD-ului nu rezultă că ar fi aplicat intenționat o lovitură în zona capului victimei.

Având în vedere împrejurarea că apelanții-inculpați din prezenta cauză nu sunt singurii care au participat la evenimentul din 10 mai 2009, consideră că în mod nejustificat s-a dispus disjungerea față de alți participanți la incident.

Totodată, a solicitat a se avea în vedere circumstanțele personale, faptul că nu are antecedente penale, este căsătorit, astfel că se poate aplica în cauză disp. art. 861 C. pen.

Partea civilă B.C.D., prin apărătorul său, a criticat sentința instanței de fond atât sub aspectul laturii penale, cât și sub aspectul laturii civile.

Astfel, cu privire la latura civilă a arătat că instanța de fond în mod greșit a acordat daune morale global întrucât avea obligația să cuantifice pentru fiecare parte civilă în parte cuantumul acestor daune, astfel că a solicitat admiterea apelului în acest sens.

Cu privire la latura penală a arătat că din vizionarea CD-ului se observă intenția participanților de a lovi victima, respectiv toți au lovit victima, astfel că nu-și explică de ce numiții T.F.G. și S.C.A. au fost scoși din cauză.

Consideră că instanța de fond a aplicat pedepse excesiv de blânde celor doi apelanți-inculpați și nu a făcut o justă individualizare a pedepselor aplicate acestora, nemotivând aplicarea disp. art. 74 lit. a) C. pen.

Prin decizia penală nr. 84 din 25 mai 2012 Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 379 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova și partea civilă B.C.D., în nume propriu și ca reprezentant legal al minorilor B.M.D. și B.C.L., împotriva sentinței penale nr. 379 din 04 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Prahova pe care a desființat-o în parte în latură penală și civilă, sens în care:

A înlăturat aplicarea disp. art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. cu privire la pedepsele rezultante aplicate inculpaților T.F.G., în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, și S.C.A.

A majorat pedeapsa aplicată inculpatului T.F.G. pentru infracțiunea prev. de art. 174-175 lit. i) C. pen., de la 8 ani închisoare la 11 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, de la 3 ani la 4 ani, pedeapsă care se va executa după executarea pedepsei principale. Conform disp. art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. inculpatul T.F.G. va executa în final pedeapsa cea mai grea, aceea de 11 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, după executarea pedepsei principale, conform art. 35 alin. (1) C. pen.

Conform disp. art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului T.F.G., iar în baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 13 mai 2009 la zi.

A majorat pedeapsa aplicată inculpatului S.C.A. pentru infracțiunea prev. de art. 174-175 lit. i) C. pen., de la 8 ani închisoare la 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepția dreptului de a alege, de la 3 ani la 4 ani, pedeapsă ce se va executa după executarea pedepsei principale.

Conform disp. art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul S.C.A. va executa în final pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de alege după executarea pedepsei principale conform disp. art. 35 alin. (1) C. pen.

A obligat inculpații în solidar la câte 50.000 RON daune morale către fiecare dintre părțile civile, respectiv B.C.D., B.M.D. și B.C.L. A menținut în rest dispozițiile sentinței apelate. În baza art. 379 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații T.F.G. și S.C.A., împotriva aceleiași sentințe. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe apelantul-inculpat S.C.A. la 600 RON cheltuieli judiciare către stat, iar pe apelantul-inculpat T.F.G. la 900 RON cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 300 RON s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.

Curtea a reținut cu privire la apelurile inculpaților că prima instanță a reținut în urma probatoriului administrat în cauză că, în seara zilei de 10 mai 2009, inculpații T.F.G. și S.C.A. l-au lovit pe numitul B.G. cu pumnii și picioarele în cap și torace, și că urmare a agresiunii exercitată asupra victimei de cei doi inculpați, aceasta a suferit leziuni, pentru a căror vindecare au fost necesare un număr de 75-80 de zile de îngrijiri medicale, leziunile punându-i viața în primejdie.

S-a mai reținut că persoanele cercetate au tulburat liniștea și ordinea publică în magazinul C.D., în incinta căruia s-a desfășurat incidentul.

Totodată, față de împrejurarea că în cursul cercetării judecătorești, la data de 21 septembrie 2010, a survenit decesul victimei, în cauză s-a efectuat raportul de nouă expertiză medico-legală care a fost aprobat de Comisia de Avizare și Control din cadrul Institutului Național de Medicină Legală „Mina Minovici” București și care a concluzionat că între leziunile suferite și deces există o legătură de cauzalitate directă, în ciuda unei supraviețuiri prelungite, datorită îngrijirii medicale complexe și a unei reactivități individuale neașteptate în raport cu gravitatea leziunilor suferite.

Prin urmare, prima instanță a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei, din tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen. în infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174-175 lit. i) C. pen., faptă pentru care s-a dispus condamnarea inculpaților pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev. de art. 321 alin. (1) C. pen.

În instanța de apel, urmare admiterii în parte a cererilor de probe formulate de părți, s-a procedat la vizionarea înregistrărilor video din data de 10 mai 2009, stocate pe un suport CD care a fost înaintat Tribunalului Prahova ca și corp delict în Dosarul nr. 457/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, apreciindu-se proba ca utilă și concludentă cauzei, această solicitare fiind anterior respinsă de către prima instanță.

Instanța de apel a constatat că situația de fapt a fost în mod corect reținută de prima instanță pe baza probelor administrate și în raport de dispozițiile legale, rezultând că inculpații au lovit victima, în cele două etape ale incidentului.

Exemplificative sunt, în acest sens, atât declarațiile martorilor S.M.G. și T.A., cât și declarațiile inculpaților.

Astfel, inculpatul T.F.G. a arătat în declarația de la urmărirea penală faptul că l-a lovit cu pumnul în față pe B.G., acesta căzând, după care l-a mai lovit încă odată cu piciorul în abdomen, aspect confirmat atât de declarația inculpatului S.C.A.. cât și a martorilor S.M.G. și T.A.

T.A. a arătat că după ce inculpatul T.F.G. a lovit victima cu pumnul în față, aceasta a căzut peste mese, lângă o ladă frigorifică.

Martorul S.M.G. a arătat că primul care a lovit a fost inculpatul T.F.G., cu pumnul în partea superioară a corpului, după care au urmat și alte lovituri și că în timp ce îl lovea pe B.G. i-a sărit în ajutor și S.C.A., care a început și el să lovească victima.

A mai arătat martorul că cele mai multe lovituri au fost aplicate victimei de către inculpatul T.F.G. care a continuat să îl lovească pe B.G., care se afla la pământ, cu pumnii și picioarele.

În legătură cu cel de-al doilea moment al incidentului, acela în care victima, care era căzută la pământ, era în continuare lovită, martorul R.Ș. a arătat că cei doi inculpați nu s-au împiedicat de capul victimei, ci îl loveau cu picioarele peste cap.

Martorul T.A. arată în declarația sa faptul că victima B.G. nu mai era conștientă în momentul final al incidentului, când inculpații se retrăgeau de la locul de unde avusese loc agresiunea, arătând faptul că cei doi inculpați l-au călcat pe cap, cu toată talpa de la încălțăminte, practic s-au sprijinit de capul acestuia pentru a face pasul următor.

Modul de derulare al incidentului este susținut și de imaginile înregistrării video, care a fost pusă și la dispoziția echipei de medici din cadrul Institutului Național de Medicină Legală „Mina Minovici” București alături de copiile actelor dosarului în vederea întocmirii raportului de nouă expertiză medico-legală și care au fost vizionate și de părți în instanța de apel, din toate rezultând lovitura cu pumnul în față și cu piciorul în abdomen aplicate victimei de către inculpatul T.F.G., loviturile aplicate de către inculpatul S.C.A. care venise în ajutorul inculpatului T.F.G., precum și loviturile aplicate victimei, care se afla la podea, în stare de inconștiență, de către cei doi inculpați, cu piciorul.

De altfel, având a se pronunța asupra mecanismului de producere a leziunilor traumatice care au condus la decesul victimei, raportul de expertiză a concluzionat, în urma și analizării acestor imagini, nu numai a datelor medicale, clinice, imagistice și a constatărilor necropsice, că mecanismul activ de producere a acestor leziuni este cel mai probabil, și nu cel datorat căderii sau lovirii de plan dur.

Deși s-a încercat să se acrediteze ideea că victima a căzut în urma primei lovituri aplicate cu pumnul de către inculpatul T.F.G. lovindu-se de marginea unei lăzi frigorifice care se afla în incinta localului, s-a apreciat că această împrejurare nu rezultă din actele dosarului, victima căzând peste o masă, așa cum rezultă din declarațiile martorilor, leziunile produse și care au condus la deces fiind produse prin loviri repetate și nu datorate căderii sau lovirii de plan dur.

Din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză, respectiv declarații martori, concluzii expertiză, declarații inculpați, vizualizare înregistrări video a rezultat concluzia că leziunile traumatice care au determinat decesul victimei au fost produse acesteia de către cei doi inculpați, în modalitatea arătată mai sus, prin loviri repetate (expertiza menționând existența unor loviri repetate cu corpuri dure) cu pumnul și picioarele, aplicate victimei în timpul fazelor incidentului, în zona capului, între leziunile suferite și deces existând legătură de cauzalitate directă.

Nu au fost primite susținerile inculpaților potrivit cărora situația de fapt nu ar fi fost corect reținută în raport de faptul că la incident au participat mai multe persoane, că victimei i-au fost aplicate mai multe lovituri în momente diferite, în zone diferite ale corpului, că nu există probe din care să rezulte existența intenției inculpaților de a ucide victima, sens în care s-ar fi impus, pe de o parte, efectuarea unei noi expertize care să stabilească care au fost loviturile care au condus la decesul victimei, iar pe de altă parte s-ar fi impus schimbarea încadrării juridice a faptei din omor în lovituri cauzatoare de moarte.

Instanța de apel, a reținut, sub un prim aspect, că probele administrate permit aprecierea potrivit căreia loviturile care au determinat decesul victimei sunt cele aplicate în zona capului de către cei doi inculpați și că în cauză nu se impunea efectuarea unei noi expertize medico-legale în raport de considerentele expuse prin încheierea de la data de 12 aprilie 2012.

În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei, a constatat că în mod corect prima instanță a respins cererea de schimbare a încadrării juridice conform disp. art. 334 C. proc. pen., întrucât fapta inculpaților, de a lovi puternic, în mod conjugat victima, în zona capului, ultimele lovituri fiind aplicate de către inculpați în timp ce victima se afla căzută la podea, în stare de inconștiență, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174-175 alin. (1) lit. i) C. pen., iar nu infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, întrucât aplicând victimei aflată în imposibilitate de a se apăra, lovituri puternice în zona capului, inculpații au prevăzut posibilitatea de a se produce moartea victimei și chiar dacă nu au urmărit-o, au acceptat-o, existând intenția specifică infracțiunii de omor, în modalitatea intenției indirecte.

Referitor la susținerile inculpaților potrivit cu care la săvârșirea faptei au mai participat și alte persoane, respectiv T.A. și S.M.G., instanța de apel a apreciat că nu pot fi reținute întrucât prin același rechizitoriu, nr. 457/P/2009, al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților T.A. și S.M.G. pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen., respectiv art. 321 alin. (1) C. pen.

Or, dacă inculpații din prezenta cauză ar fi apreciat că decesul victimei s-ar fi datorat și agresiunilor exercitate de învinuiți asupra victimei, aveau posibilitatea ca în conformitate cu disp. art. 2781 alin. (1) C. proc. pen. să formuleze plângere împotriva dispoziției de netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu cu privire la T.A. și S.M.G. și cum din actele dosarului nu rezultă că o asemenea plângere a fost formulată, aceste apărări nu au fost reținute.

Constatând că situația de fapt expusă și vinovăția inculpaților au fost dovedite cu mijloacele de probă administrate, că prima instanță a stabilit o încadrare juridică corectă în raport de starea de fapt reținută și a dispozițiilor legale care reglementează faptele deduse judecății, acestea întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor de omor calificat și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art. 174-175 lit. i) C. pen. și art. 321 alin. (1) C. pen., în baza cărora instanța de fond a dispus condamnarea inculpaților, instanța de prim control judiciar a apreciat ca nefondat apelurile inculpaților.

În ceea ce privește apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova și partea civilă B.C.D., în nume propriu și ca reprezentant legal al minorilor, cu privire la modalitatea de individualizare a pedepselor aplicate inculpaților de prima instanță și cu privire la latura civilă a cauzei, Curtea le-a apreciat ca fondate.

Astfel, a reținut că potrivit disp. art. 72 C. pen. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptelor comise, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Totodată, la stabilirea în concret a gradului de pericol social trebuie să se aibă în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptelor, împrejurările în care au fost comise, urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și persoana și conduita inculpaților.

În cauză, deși inculpații nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, această împrejurare nu poate conduce la aplicarea unor pedepse care, din punctul de vedere al cuantumului, nu corespund gravității faptelor și periculozității fiecăruia dintre ei, precum și gradului de pericol social ridicat al infracțiunii de omor calificat, relevat de regimul sancționator sever (închisoarea de la 15 la 25 ani).

Din probele administrate în cauză a rezultat împrejurarea conform căreia inculpații, însoțiți de alte persoane s-au deplasat la magazinul din Albești pentru aplicarea unor corecții corporale unor tineri pentru un incident la care nici nu au participat, fapt care denotă agresivitatea și dorința de răzbunare a inculpaților în condițiile în care actele lor de violență nici nu aveau o justificare obiectivă.

Sunt de remarcat astfel, aspecte care circumstanțiază negativ persoana inculpatului T.F.G., care, cunoscut fiind ca o persoană violentă, a ales ca în acea zi să părăsească petrecerea organizată cu ocazia botezului copiilor săi, pentru a rezolva în acest mod, neînțelegerile dintre prietenul său și alte persoane. Agresivitatea acestui inculpat, care a continuat să lovească victima care se afla în stare de inconștiență, s-a manifestat în mod conjugat cu atitudinea agresivă a celuilalt inculpat S.C.A., în maniera rezultată din probe, ambii inculpați călcând în final victima pe cap, producând acesteia un traumatism cranio-cerebral, leziuni care, după o îndelungată suferință, au condus la decesul victimei.

Pericolul social concret sporit în cauză al faptei, dat de manifestarea violentă și gratuită a inculpaților, lovirea victimei în mod repetat cu pumnul și picioarele, cu intensitate, producându-i leziuni care au condus în final la suprimarea vieții acesteia, justifică în opinia instanței de prim control judiciar, aplicarea unei pedepse aspre, de natură să asigure prevenția generală, reeducarea inculpaților, precum și să dea o minimă satisfacție soției și copiilor minori ai victimei, îndurerați de dispariția prematură a victimei, precum și opiniei publice, marcată profund de asemenea fapte violente, cu încălcarea gravă a dreptului fundamental la viață.

Pentru aceste considerente, Curtea, apreciind că pedepsele aplicate inculpaților nu au fost dozate în mod corespunzător, a admis apelurile declarate de parchet și de partea civilă și a majorat pedepsele principale și complementare aplicate inculpaților.

Curtea a apreciat ca fiind fondat apelul părții civile B.C.D. și în ceea ce privește latura civilă a cauzei, cu referire la daunele morale solicitate.

Spre deosebire de despăgubirile materiale care sunt supuse unei stricte probațiuni, despăgubirile pentru daunele morale nu se probează, ci se stabilesc pe baza evaluării organului judiciar, evaluare care, pentru a nu fi subiectivă sau pentru a nu tinde către o îmbogățire fără just temei, trebuie să aibă în vedere anumite criterii de apreciere.

Or, în cauza de față se constată existența unor asemenea criterii care îndreptățesc părțile civile la o despăgubire într-un cuantum mai ridicat decât cel apreciat de instanța de fond.

Faptul că viața victimei a fost suprimată când acesta avea 38 de ani, lăsând în urma sa pe soția sa și cei doi copii minori, care, au suferit în mod evident atât pe perioada de la data agresiunii până la deces, victima suferind o serie de internări în unități spitalicești, cât și ulterior decesului acestuia.

Pentru a realiza o compensare a suferinței părților civile datorită decesului soțului, respectiv tatălui lor, Curtea a apreciat că se impune acordarea daunelor morale într-un cuantum mai ridicat, respectiv câte 50.000 RON pentru fiecare dintre părțile civile, obligând inculpații în solidar la plata a câte 50.000 RON reprezentând daune morale către fiecare dintre părțile civile.

Împotriva deciziei au declarat recurs, în termen legal, inculpații T.F.G. și S.C.A. criticând-o sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, invocând în drept dispozițiile art. 3859 pct. 10, pct. 12, pct. 17, pct. 18 și pct. 14 C. proc. pen.

Inculpatul S.C.A. a solicitat, în principal, achitarea sa sub aspectul comiterii infracțiunii de omor calificat întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiuni, nefiind dovedită intenția acestuia de a ucide victima, după cum din probatoriul administrat nu rezultă nici faptul că acesta ar fi aplicat lovituri victimei; schimbarea încadrării juridice dată faptei din infracțiunea de omor calificat în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. pen., având în vedere că decesul victimei a intervenit la o perioadă îndelungată de timp de la data incidentului și acesta nu a acționat cu intenția de a ucide; trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel deoarece aceasta nu s-a pronunțat asupra întregului material probator administrat în cauză.

În susținerea motivului comun de recurs, întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., inculpații T.F.G. și S.C.A. au solicitat reindividualizarea pedepsei în sensul de se da eficiența cuvenită dispozițiilor art. 74 lit. a) și c) C. pen., având în vedere atitudinea sinceră a acestora, că nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, sunt căsătoriți, inculpatul T.F.G. are un loc de muncă, copii minori în întreținere. În plus, inculpatul T.F.G. a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 861 C. pen.

Verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate de inculpații T.F.G. și S.C.A. circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 10, pct. 12, pct. 17, pct. 18 și pct. 14 C. proc. pen. și din oficiu - potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. - Înalta Curte apreciază că hotărârea instanței de apel este legală și temeinică, recursurile declarate de inculpați fiind nefondate, având în vedere în acest sens următoarele considerente:

Referitor la critica recurentului inculpat S.C.A. circusmscrisă cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., analiză prioritară față de celelalte motive de recurs formulate, Înalta Curte reține că hotărârile sunt supuse casării atunci când instanța nu s-a pronunțat asupra unei fapte reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe admnistrate ori asupra unei cereri esențiale pentru parte, de natură să garanteze drepturile acesteia și să influențeze soluția procesului.

Potrivit dispozițiilor art. 317 C. proc. pen., judecata se mărginește la faptele și la persoanele arătate în actul de sesizare a instanței, iar în caz de extindere a procesului penal, și la fapta și persoana la care se referă extinderea.

Ca atare, obiectul judecății, care este în același timp obiectul învestirii instanței, este determinat de actul de sesizare ce reprezintă actul de învestire. Astfel, în conformitate cu textul de lege invocat, judecata se limitează la faptele și persoanele cu privire la care a avut loc trimiterea în judecată și învestirea instanței.

Faptul că prin actul de sesizare s-a dispus trimiterea în judecată doar a inculpaților T.F.G. și S.C.A. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 20 rap. la art. 174- 175 lit. i) C. pen. și art. 321 alin. (1) C. pen., iar față de învinuiții S.M.G. (minor) și T.A. s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru aceleași fapte, motivat de faptul că nu sunt probe care să dovedească implicarea lor în comiterea faptelor, nu constituie o omisiune a instanței de se pronunța cu privire la unele probe administrate.

Din examinarea deciziei pronunțate de instanța de apel se constată că aceasta a stabilit vinovăția inculpatului S.C.A. și a dipus condamnarea acestuia pentru comiterea faptelor reținute în sarcina sa de prima instanță, urmare a schimbării încadrării juridice a faptei de omor calificat prin reținerea formei consumate determinat de decesul victimei pe parcursul cercetării judecătorești, printr-o amplă analiză și o interpretare coroborată a întregului material probator administrat în cauză, inclusiv, a declarațiilor martorilor T.A. și S.M.G.

Prin urmare, Înalta Curte nu poate reține omisiunea instanței de prim control judiciar de a examina mijloacele de probă administate, limitele judecării cauzei fiind stabilite, în mod corect, la persoanele și faptele deduse judecății prin actul de sesizare. Verificarea legalității și temeiniciei soluțiilor de netrimitere în judecată dispuse prin actul de sesizare se poate face de instanța de judecată în condițiile statuate de dispozițiile art. 2781 C. proc. pen., urmare a plângerii formulate de partea interesată și ale cărei interese legitime au fost atinse și nu în cadrul judecății cauzei pe fond, în care limitele sunt stabilite de actul de sesizare (desigur cu execepția situațiilor de extindere a procesului penal cu privire la alte fapte și alți făptuitori).

Față de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că în raport de faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată și condamnarea inculpatului S.C.A., instanța de prim control judiciar a analizat întreg probatoriul administrat atât în faza de urmărire penală, cât și a cercetării judecătorești, fără a aduce atingere dreptului la apărare și garanțiilor procesuale conferite de dispozițiile art. 5 pct. 2 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, în cauză nefiind incidente dispozițiile art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., astfel cum a invocat recurentul inculpat.

În ceea ce privește criticile recurentului inculpat S.C.A. privind greșita încadrare juridică a faptei în infracțiunea de omor calificat, reținută în sarcina sa de către prima instanță și lipsa intenției acestuia în comiterea faptei, Înalta Curte constată că în cauză s-a făcut o analiză judicioasă a probelor și o interpretare corespunzătoare a acestora de către cele două instanțe, reținându-se în mod corect vinovăția sa și încadarea jurdică a faptelor, respectiv, omor calificat, prev. de art. 174 alin. (1) rap. la art. 175 lit. i) C. pen. și art. 321 alin. (1) C. pen.

Cu privire la încadarea juridică dată faptei de omor calificat, Înalta Curte reține că, pentru a putea caracteriza activitatea infracțională a făptuitorului ca fiind omor este necesar să fie întrunite mai multe condiții, și anume folosirea unui obiect vulnerant apt să producă moartea, vizarea unor zone vitale, intensitate, numărul persoanelor care agresează victima.

În raport de aceste elemente, împrejurările invocate de recurentul inculpat că din probatoriile administrate rezultă că victima după ce fost lovită cu pumnul de către inculpatul T.F.G. a căzut la pământ și s-a lovit de o ladă frigorifică la cap, că acesta nu a lovit victima când se afla căzută la pământ, dar atunci când s-a întrors la mașină, în fugă, s-a împiedicat de aceasta fiind posibil să o fi lovit cu piciorul în cap, lovituri ce nu au fost de natură să producă decesul victimei, nu sunt determinante în înlăturarea intenției inculpatului la comiterea infracțiunii de omor calificat.

Susținerile inculpatului S.C.A. sunt infirmate de probatoriile admnistrate în cauză care dovedesc fără putință de tăgadă că, împreună cu inculpatul T.F.G., în primul moment al incidentului a aplicat victimei B.G., mai multe lovituri cu pumnii și picioarele în zona capului și toracelui, acesta s-a dezechilibrat și a căzut cu capul pe masă. Relevante sub acest aspect fiind declarațiile martorilor T.A., S.M.G., R.S. (acesta din urmă fiind lovit la rândul său de inculpați), care au confirmat împrejurările comiterii faptelor și faptul că cei doi inculpați au călcat victima cu picioarele pe cap, declarații care se coroborează cu înregistrările video vizionate de părți în fața instanței și concluziile rapoartelor de expertiză medico-legale efectuate în cauză, care au concluzionat atât cu privire la mecanismul de producere al leziunilor traumatice care au condus la decesul victimei (prin loviri repetate cu corpuri dure și nu datorate căderii sau lovirii de plan dur), cât și cu privire la existența unei legături de cauzalite directă între aceste lovituri și deces, în ciuda unei supraviețuiri prelungite datorată îngrijirii meidcale complexe și a unei reactivități individuale neașteptate în raport de gravitatea leziunilor suferite (noul raport de expertiză medico-legală din 01 iulie 2011 întocmit de Institutul Național de Medicină Legală București și avizat de Comisia de Avizare și Control de pe lângă Institutul Național de Medicină Legală București, la data de 06 iulie 2011).

Concluziile rapoartelor de expertiză medico-legale prezintă o mare importanță în cauză având în vedere că în apărare sa inculpatul S.C.A. a contestat și încadrarea juridică a faptei de omor, printre altele, și pe considerentele că a lovit victima accidental când se retrăgea spre autoturism și a valorii cauzale a loviturii în producerea rezultatului letal.

Totodată, se mai reține că în jurisprudența fostului Tribunal Suprem și decizii de speță din practica instanței supreme, participația sub forma coatoratului la infracțiunea de omor, subzistă și în situația în care nu toți participanții contribuie în aceaiași măsură la producerea rezultatului morții, fundamental fiind ca activitățile realizate de fiecare participant în parte să se completeze reciproc, prin acțiuni simultane sau succesive, și împreună să constituie activitatea de săvârșirea faptei (uciderea victimei), separat de valoarea contributivă a fiecărui participant.

Există coautorat și în situția în care participantul săvârșește o acțiune care nu se încadrează în actele de executare specifice infracțiunii de omor, atunci când acțiunea respectivă se dovedește a fi avut o contribuție determinantă la consumarea infracțiunii.

Intenția de a ucide este relevată în cauză de loviturile repetate aplicate victimei de către cei doi inculpați, chiar și după căderea acesteia la pământ și aflată în imposibilitatea de a se apăra, obiectele folosite la lovirea victimei (pumnii și priocarele, apte fiecare de a produce decesul victimei), acțiunile violente și conjugate ale inculpaților care, inițial, după ce au lovit victima cu pumnii și picioarele, au călcat-o pe cap în timp ce se afla căzută la pământ, dar și de zonele vitale vizate (torace și cap), fiind evident că o asemnea comportare pune în pericol grav viața victimei.

Prin urmare, Înalta Curte în acord cu cele reținute de instanța de fond și de apel reține că, față de natura obiectelor folosite în agresiunea exercitată asupra victimei B.G., zonele vitale vizate (cap și torace), caracterul repetat al loviturilor aplicate victimei, intensitatea acestora, numărul persoanelor care au acționat într-un mod conjugat, modalitatea în care s-a întrerupt activitatea infracțională a inculpaților (fiind chemați de martorul T.A. deoarece minorul S.M.G. era rănit, acesta fiind lovit la începtul incidentului când a pătruns pe terasa magazinului C.D. cu o sticlă în abdomen, fapt ce l-a determinat să se retragă la mașină împreună cu martorul T.A.), concluziile rapoartelor de expertiză medico-legale care au stabilit că victima a suferit leziuni traumatice la nivelul capului și toracelui, nu poate fi primită apărarea inculpatului S.C.A. că nu a prevăzut posibilitatea producerii decesului victimei sau punerii în primejdie a vieții, rezultat cel puțin acceptat, și care în în cele din urmă s-a și produs.

Față de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că nu se justifică schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 174 alin. (1) rap. la art. 175 lit. i) C. pen. în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. pen. și, pe cale de consecință, este nefondată și critica recurentului inculpat privind achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., lipsa intenției în comiterea infracțiunii de omor calificat.

Neîntemeiată este și critica recurentului privind grava eroare de fapt, circusmscrisă cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., întrucât nu există o contradicție evidentă între cele reținute prin hotărârea de condamnare și probele administrate, satrea de fapt reținută nefiind consecința unei denaturări - evidentă și necontestată - a probelor, ci aprecierii acestora de către cele două instanțe.

Din probatoriile admnistrate în cauză atât în faza de urmărire penală, cât la instanța de fond, precum și în apel, s-a reținut vinovăția inculpatului S.C.A. la săvârșirea faptei, vinovăție ce a fost dovedită cu certitudine de mijloacle de probă admnistrate în cauză.

Susținerile inculpatului S.C.A. că deși l-a însoțit în seara de 10 mai 2009 pe inculpatul T.F.G. pe terasa magazinului C.D., nu a lovit victima B.G. sunt infirmate de probatoriile administrate în cauză.

Astfel, din declarațiile martorilor R.A., F.M.A., T.V., R.S., I.M., M.A.E., T.A. și S.M.G. rezultă că în seara zilei de 10 mai 2009 pe terasa C.D., urmare a incidentului inițial dintre martorul T.A. și victima B.G. au sosit inculpații T.F.G., S.C.A. și martorii T.A. și S.M.G., cei doi inculpați aplicând victimei B.G. lovituri cu pumnii și picioarele în zona capului și toracelui, iar în timp ce victima se afla căzută jos, fiind în imposibilitate de a se apăra cei doi inculpați au călcat-o pe cap și au continuat să o lovească cu picioarele.

Declarațiile martorilor sunt susținute și de înregistrările video din data de 10 mai 2009 din care rezultă cum cei doi inculpați au lovit victima, în mod repetat cu pumnii și picioarele, aspect care infirmă susținerile inculpatului S.C.A. că nu a lovit victima și cel care a aplicat lovituirile fiind doar inculpatul T.F.G. De altfel, chiar în declarațiile inițiale inculpații au recunsocut că au lovit victima cu pumnii și picioarele, depoziție pe care și-au nuanțat-o ulterior, încercând fiecare să-și minimalizeze contribuția la comiterea faptei, inculpatul S.C.A. solicitând chiar achitarea sa motivat de faptul că nu a lovit victima.

Desfășurarea cronologică a evenimentelor confirmate de declarațiile martorilor audiați în cauză și concluziile rapoartelor medico-legale privind mecanismul producerii leziunilor și existența unei legături directe de cauzalitate între aceste leziuni și decesul victimei, nu susțin apărările inculpatului în sensul că nu a lovit victima iar dacă a lovit-o în fugă, cu piciorul, în timp ce se îndrepta spre autoturism, nu putea provoca decesul acesteia.

Toate aceste probatorii dovedesc fără dubiu că la data de 10 mai 2009 inculpatul S.C.A. împreună cu inculpatul T.F.G. au aplicat victimei B.G. mai multe lovituri cu pumnii și picoarele în zona capului și a toracelui, lovituri care au condus în final la decesul victimei.

În consecință, pentru considerentele expuse, Înalta Curte apreciază că solicitarea inculpatului S.C.A. de a se dispune achitarea sa, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., nu este întemeiată și urmează să respingă recursul inculpatului și sub acest aspect.

În ceea ce privește criticile comune ale recurenților inculpați S.C.A. și T.F.G. privind greșita individualizare a pedepselor aplicate acestora de către instanța de apel, Înalta Curte apreciază că sunt nefondate, instanța de prim control judiciar a realizat o justă individualizare a sancțiunii penale aplicată inculpaților, atât sub aspectul cuantumului, cât și a modalității de executare, fiind aplicate în mod justificat dispozițiile art. 74 lit. a) și c) C. pen. și respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.

Constatând întrunite condițiile tragerii la răspundere penală a inculpaților S.C.A. și T.F.G. sub aspectul comiterii infracțiunilor de omor calificat și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice se reține că pedepsele rezultante aplicate de către instanța de apel (11 ani închisoare pentru inculpatul T.F.G. și, respectiv, 10 ani închisoare pentru inculpatul S.C.A.) îndeplinesc atât scopul preventiv al pedepsei, cât și caracterul de exemplaritate, ele concretizând dezaprobarea legală și judiciară atât în ceea ce privește faptele comise, cât și în ceea ce privește comportamentul inculpaților.

Felul și natura faptelor comise (omor calificat și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice), modalitatea de comitere a faptelor (fără a exista un motiv care să-i privească pe cei doi inculpați, lovirea victimei cu pumnii și picioarele în mod repetat, prin acțiuni conjugate chiar și când acesta se afla căzută la pământ, fiind în imposibilitate de a se apăra, într-un loc public, prin distrugerea bunurilor de pe terasa unui magazin unde se aflau mai mulți consumatori care au fost loviți la rândul lor de către cei doi inculpați și au fost nevoiți să se ascundă în locuri apropiate pentru a scăpa de violențe celor doi inculpați), urmările produse (decesul victimei și tulburarea liniștii publice), precum și circumstanțele personale ale inculpaților (care nu au antecedente penale, au recunoscut parțial comiterea faptei, au colaborat cu organele judiciare, sunt căsătoriți, inculpatul T.F.G. are un loc de muncă și copii minori în întreținere), formează și convingerea Înaltei Curți că pedepsele rezultante aplicate celor doi inculpați, orientate sub minimum special prevăzut de lege prin reținerea justificată a circumstanțelor atenunate prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., sunt în măsură să contribuie la formarea unei atitudini corecte față de valorile sociale fundamentale ocrotite de lege și regulile de conviețuire socială.

Având în vedere conduita inculpatului T.F.G. după comiterea faptei prin aceea că a lăsat partea vătămată la locul incidentului, participația sa penală la comiterea faptelor și conduita în societate, astfel cum rezultă din declarațiile martorilor (fiind cunoscut ca o persoană agresivă care își impune cu forța punctul de vedere ajutat și de conformația sa atletică), Înalta Curte reține că instanța de apel, în mod întemeiat, a apreciat că numai executarea pedepsei în regim de detenție permite o reeducare a inculpatului, permițând acestora să conștientizeze gravitatea faptelor comise și să-și schimbe atitudinea față de valorile sociale ocrotite de lege, prin urmare, critica recurentului inculpat este neîntemeiată și sub acest aspect.

Constatând că nu este incident, pentru motivele arătate anterior, niciunul din cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 10, pct. 12, pct. 17, pct. 18 și pct. 14 C. proc. pen. și nici vreun alt caz de casare care, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., să poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații S.C.A. și T.F.G., apreciind hotărârea pronunțată de instanța de apel ca fiind legală și temeinică.

În temeiul dispozițiilor art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. rap. la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., din pedeapsa aplicată inculpatului T.F.G. va deduce durata reținerii și arestării preventive de la 13 mai 2009 la zi.

Având în vedere că recurenții inculpați sunt cei care se află în culpă procesuală, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., îi va obliga pe aceștia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații T.F.G. și S.C.A. împotriva deciziei penale nr. 84 din 25 mai 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului T.F.G. durata reținerii și arestării preventive de la 13 mai 2009 la 10 septembrie 2012.

Obligă recurentul inculpat T.F.G. la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurentul inculpat S.C.A. la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 10 septembrie 2012.