Human trafficking and organized crime sentence individualization and refusal of suspended execution under Art. 861 Penal Code

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin sentința penală în Dosarul nr. 4168/116/2011, în baza art. 12 alin. (1) si (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. și art. 74-76 C. pen. a fost condamnată inculpata D.F. la 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II - a și lit. b) C. pen., pe o durata de 3 ani.

În baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. și art. 74-76 C. pen. a fost condamnată inculpata la 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II- a și lit. b) C. pen., pe o durata de 3 ani.

În baza art. 7 alin. (1) si (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. și art. 74-76 C. pen. a fost condamnată aceeași inculpată la 3 ani închisoare si interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II - a și lit. b) C. pen., pe o durata de 3 ani.

În baza art. 33-34 C. pen. s-a dispus ca inculpata D.F. să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II - a si lit. b) C. pen. pe o durata de 3 ani.

În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., începând de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la terminarea executării pedepsei.

A fost menținută starea de arest a inculpatei și în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii si arestării preventive de la 24 august 2011 la zi.

A fost respinsă cererea formulata de inculpații A.T. și A.D., prin apărător, de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003 in infracțiunea prevăzută de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen.

A fost respinsă cererea inculpatului A.T. de schimbare a încadrării juridice din art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 în art. 329 alin. (1) C. pen.

A fost admisă - cererea formulată de inculpatul A.T. de schimbare a încadrării juridice a faptei prevăzute de art. 12 alin. (1) si (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și în baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice din art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 in art. 329 alin. (2) C. pen.

În baza art. 329 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. și art. 74-76 C. pen. a fost condamnat inculpatul A.T. la 1 an închisoare.

În baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. pen. și art. 74-76 C. pen. a fost condamnat același inculpat la 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II - a și lit. b) pe o durata de 2 ani.

În baza art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. și art. 74-76 C. pen. a fost condamnat inculpatul. A.T. la 2 ani închisoare si interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II - a și lit. b) pe o durata de 2 ani.

În baza art. 33-34 C. pen. s-a dispus ca inculpatul A.T. să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II- a și lit. b) C. pen. pe o durata de 2 ani.

În baza art. 71 C. pen. i-a interzis inculpatului A.T. exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentințe și pană la terminarea executării pedepsei.

A fost menținută starea de arest a inculpatului A.T. și în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicata perioada reținerii si arestării preventive de la 22 septembrie 2011 la zi.

În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. și art. 74-76 C. pen. a fost condamnat pe inculpatul A.D. la 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II- a și lit. b) pe o durata de 3 ani.

În baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3201 alin 7 C. pen. și art. 74-76 C. pen. a fost condamnat inculpatul A.D. la 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II- a și lit. b) pe o durata de 3 ani.

În baza art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. si art. 74-76 C. pen. a fost condamnat inculpatul A.D. la 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II - a și lit. b) pe o durata de 3 ani.

În baza art. 33-34 C. pen. s-a dispus ca inculpatul A.D. să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II- a si lit. b) C. pen. pe o durata de 3 ani.

În-baza art. 71 C. pen i s-a interzis, inculpatului A.D. „exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II - a și lit. b) C. pen., începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentințe si până la terminarea executării pedepsei.

A fost menținută starea de arest a inculpatului A.D. și in baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii si arestării preventive de la 22 septembrie 2011 la zi.

În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., și art. 74-76 C. pen. a fost condamnată inculpata V.F.E. la 1 an închisoare.

În baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 3201 alin 7 C. pen. si art. 74-76 C. pen. a fost condamnată inculpata V.F.E. la 1 an închisoare.

În baza art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. si art. 74-76 C. pen. a fost condamnată inculpata V.F.E. la 1 an închisoare.

În baza art. 33-34 C. pen. s-a dispus ca inculpata V.F.E. să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 1 an închisoare.

În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatei V.F.E. sub supraveghere, pe 6 durata de 3 ani, ce constituie termen de încercare, de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

În baza art. 863 C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de încercare, inculpata V.F.E. să se supună următoarelor masuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de protecție a victimelor si reintegrare sociala a infractorilor de pe lângă Tribunalul Călărași;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință si orice deplasare care depășește 8 zile, precum si întoarcerea;

- să comunice si să justifice schimbarea locului de munca;

- să comunice informații de natura a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 si 84 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatei V.F.E. exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II - a și lit. b) C. pen., începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentințe si pana la terminarea executării pedepsei, iar in baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării acestei pedepse accesorii.

S-a dedus din pedeapsa pronunțată perioada reținerii si arestării preventive de la 24 august 2011 la zi.

S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatei V.F.E., de sub puterea mandatului de arestare preventive nr. 217/ UP din 25 august 2011 emis de Tribunalul București, dacă nu este arestată în alta cauză.

Au fost admise, în parte, cererile de despăgubiri civile, formulate de părțile civile V. (L.) G.N., B.A.M., V.G.P., A.C.F., I.M.

A fost obligată inculpata D.F. către partea civila V. (L.) G.N. la plata sumei de 10.000 lei, cu titlu de despăgubiri morale.

A fost obligată inculpata D.F. către partea civilă B.A.M. la plata sumei de 10.000 lei, cu titlu de daune morale.

Au fost obligați inculpații V.F., A.D., D.F., în solidar, către partea civilă V.G.P. la plata sumei de 10.000 lei, cu titlu de daune morale.

Au fost obligați inculpații A.D. si D.F., in solidar, către partea civila A.C.F. la plata sumei de 10 000 lei, cu titlu de daune morale.

Au fost obligați inculpații A.D. si D.F., în solidar, către partea civila I.M. la plata sumei de 10.000 lei, cu titlu de daune morale.

În baza. art. 191 C. proc. pen. au fost obligați inculpații D.F., A.D., A.T. si V.F.E. la plata cheltuielilor judiciare.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.LI.C.O.T. - Structura Generală - din 17 octombrie 2011 au fost trimiși în judecată inculpații D.F., V.F.E., A.D. și A.T. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) și art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 și art. 7 alin. (1) si (3) din Legea nr. 39/2003.

În fapt, s-a reținut de către prima instanță că la data de 29 ianuarie 2009, ofițerii din cadrul Direcției Generale de Combatere a Criminalității Organizate - Direcția de Combatere a Traficului de Persoane - Serviciul de Combatere a Traficului de Minori și Organe, s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că, în perioada martie 2008 - ianuarie 2009, mai multe persoane s-au asociat într-o grupare care avea drept scop exploatarea unor tinere din județele Constanța și Călărași, dintre care unele minore, care au fost recrutate prin promisiuni de facilitare a obținerii unor locuri de muncă în Grecia si Spania, dar, odată ajunse în țara de destinație, tinerele au fost obligate să practice prostituția.

Astfel, tinerele erau racolate din județele Călărași și Constanța, de regulă din familii sărace, fără venituri, de către inculpații V.E., A.D. sau A.T. și soția acestuia A.I.O., care le promiteau că le facilitează obținerea unor locuri de muncă bine plătite în Grecia sau în Spania. Aceștia se ocupau și de obținerea declarațiilor notariale prin care părinții victimelor minore își dădeau consimțământul ca acestea să călătorească împreună cu inculpații și pe care îi asigurau că fetele vor desfășura o activitate decentă și că vor trimite sumele de bani obținute în țară.

Au existat și cazuri în care tinerele au fost trecute fraudulos frontiera de stat dintre România si Bulgaria de către traficanții care cereau în schimb favoruri sexuale pentru ei sau pentru șoferii autovehiculelor cu care circulau. Cheltuielile efectuate cu ocazia deplasării din România în Grecia erau suportate de inculpați și recuperate apoi din veniturile obținute de victime din activitatea de prostituție.

Fetele erau transportate până în Grecia de inculpatul S.M.D. împreună cu inculpații A.D. sau V.G., care acționau atât în țară cât și în Grecia, victimelor li se rețineau documentele de identitate, erau cazate în apartamente deținute de traficanți, iar apoi erau trimise să practice prostituția în diferite bordeluri din Atena sau alte orașe sub stricta supraveghere a inculpatei D.F.

Inculpatul S.M.D. era cel care reușea să scoată minorele din țară, fără acordul părinților acestora sau fără documente legale, având relații strânse cu unii lucrători vamali.

Înainte de a ajunge la bordel, tinerele erau prezentate inculpatei D.F., zisă „tanti F.”, care controla întreaga activitate de practicare a prostituției și hotăra, după ce mai întâi le evalua din punct de vedere fizic, în care dintre bordelurile din Atena va lucra fiecare fată.

În aceste bordeluri se „lucra” în două ture, iar sumele de bani obținute de victime de la clienți se împărțeau între inculpați astfel: jumătate din sumă era încasată de inculpata D.F. care ținea evidența tuturor clienților cu care fetele întrețineau raporturi sexuale, o parte era încasată de inculpatul D.S., acesta fiind cel care le transporta pe tinere cu un scuter de la. locul de cazare până la bordelul în care erau repartizate, iar cealaltă parte era primită de traficantul care se ocupa de tânăra respectivă. De asemenea, membrii grupării, în special inculpații A.D. și D.F., se ocupau și de procurarea de documente de identitate pentru victimele minore, pentru ca acestea să poată lucra în bordelurile din Grecia. O parte din sumele de bani obținute de traficanți erau trimise în țară prin serviciile sistemelor de curierat electronic „W.” si „M.”, de cele mai multe ori chiar de către tinerele exploatate, iar altă parte era adusă în țară chiar de traficanți.

Au fost identificate și audiate patru persoane, respectiv: D.F., V.F.E., A.D. și A.T., față de care s-a pus în mișcare acțiunea penală.

Astfel, în perioada martie 2008 - ianuarie 2009, mai multe persoane s-au asociat într-o grupare care avea drept scop exploatarea unor tinere din județele Constanța și Călărași, dintre care unele minore, care au fost recrutate prin promisiuni de facilitare a obținerii unor locuri de muncă în Grecia și Spania, dar, odată ajunse în țara de destinație, tinerele au fost obligate să practice prostituția.

1. Inculpata D.F. era liderul acestui grup infracțional care în perioada 2008 - 2009 a coordonat activitatea de prostituție a victimelor în Grecia, tinerele racolate de ceilalți membri ai grupării, fiind analizate în primă fază din punct de vedere fizic de către inculpată, care ulterior hotăra în ce bordel va lucra fiecare fată. De asemenea, aceasta a coordonat activitatea tinerelor în mai multe bordeluri din Atena împreună cu un cetățean grec pe nume „S.” care se ocupa de procurarea documentelor de identitate false pentru tinerele minore. Toate aceste activități infracționale erau desfășurate de inculpată în schimbul unor sume de bani stabilite pentru fiecare fată.

Astfel, partea vătămată V.G.N. a fost racolată la vârsta de 17, ani, în cursul lunii noiembrie 2007 de către V.G. și V.C., iar la data de 24 martie 2008 a fost transportată de inculpații V.G. și A.D. și exploatată sexual în Grecia, imediat după împlinirea vârstei de 18 ani.

Despre inculpata D.F., partea vătămată a declarat că în data de 7 octombrie 2008, după ce a ajuns în Grecia împreună cu V.G. si A.D., a fost așteptată de inculpată și soțul acesteia, care i-au condus la un apartament închiriat pe numele său, compus din două camere, bucătărie si baie. Odată ajunși în locația respectivă, inculpata D.F. i-a explicat victimei ce urma să facă începând chiar de a doua zi, adică să întrețină raporturi sexuale cu diferiți bărbați, în două ture, între orele 9,30 si 16,30, iar cea de-a doua tură între orele 17,00 si 23,00. Pentru fiecare tură inculpata urma să primească suma de 50 de euro.

A doua zi, victima a fost repartizată de către inculpata D.F., zisă „tanti F.” la bordelul nr. 69, situat pe strada F. din Atena, unde aceasta a practicat prostituția până în luna ianuarie 2009.

De asemenea, inculpata D.F. era cea care, dacă una dintre tinere nu era aleasă de clienții din bordeluri o perioadă mai mare de timp, îi sfătuia pe traficanți să o vândă la albanezi, cunoscuți ca fiind persoane violente, care, de asemenea exploatau sexual fete în bordelurile din Atena.

Partea vătămată a mai arătat că, în cursul lunii noiembrie 2008, V.G. a plecat în România cu suma de 3.000 euro, iar în cursul lunii decembrie 2008, cu suma de 5.000 euro reprezentând o parte din sumele de bani obținute de aceasta din practicarea prostituției.

Din declarația părții vătămate B.A.M. (minoră) a rezultat că în cursul lunii octombrie 2008, a fost racolată de V.G., care i-a propus să meargă în Grecia în scopul practicării prostituției.

Deși nu a fost de acord, acesta a amenințat-o spunându-i că va face rău familiei sale. în aceeași seară, victima a dormit la domiciliul lui V.G., iar spre seară aceasta a sunat o femeie căreia i s-a adresat cu apelativul „tanti F.” și căreia i-a spus că a luat minora și că urmează ca a doua zi să vină cu ea la Constanța să o vadă. Cu aceeași ocazie, V.G. i-a spus părții vătămate că tanti F. este asociată cu un cetățean grec pe nume „S.”, la bordelurile din Atena unde urma să lucreze si aceasta.

Victima a fost transportată de V.G. până la Atena, unde a fost cazată într-un apartament, în care locuia împreună cu partea vătămată V.G.

În seara în care au ajuns, V.G. a sunat-o pe aceeași tanti F., respectiv inculpata D.F., care a sosit la scurt timp în apartament și care i-a spus că va merge să practice prostituția în bordelul nr. 40, de pe strada F.

În aceleași împrejurări, inculpata i-a spus că de la fiecare client cu care urma să întrețină raporturi sexuale va primit 20 de euro și că nu trebuie să stea mai mult de 10 minute cu fiecare client. De asemenea, inculpata i-a spus că urmează să lucreze în două ture, respectiv prima tură de la 0,9 - 17,00 iar cea de a doua tură de la 17,00 la 23,00.

După o perioadă în care a practicat prostituția, în data de 24 decembrie 2008 partea vătămată B.A.M., împreună cu V.G. au încercat să fugă din apartamentul închiriat de V.G. pe numele inculpatei D.F., dar ulterior au fost sunate de aceasta din urmă care le-a amenințat și le-a cerut să se întoarcă.

Partea vătămată B.A.M. a declarat că pentru fiecare tură lucrată era obligată să-i dea inculpatei D.F. suma de 50 de euro, existând zile în care tinerele erau obligate să lucreze două ture, iar inculpata primea 100 de euro de la fiecare.

La data de 02 ianuarie 2009 victima a refuzat să mai întrețină raporturi sexuale cu clienții, dar supraveghetoarea de bordel a sunat-o pe „tanti F.”.

La scurt timp, inculpata a luat legătura telefonic cu partea vătămată B.A.M., avertizând-o să nu se mai plângă, întrucât este posibil ca un client să. cheme poliția.

Văzând că refuză să se mai întâlnească cu clienții, partea vătămată a fost dusă acasă cu scuterul de către inculpatul D.S., nepotul inculpatei D.F.

Pentru că a fost lovită și amenințată de V.G., în aceeași zi victima B.A.M. a fost nevoită să meargă la inculpata D.F., să-și ceară iertare și să o roage să o primească din nou la bordel. Aceasta a repartizat-o la un alt bordel și a avertizat-o că-i urmărește toate greșelile pe care le va face.

La data de 4 ianuarie 2009 partea vătămată B.A.M. a refuzat din nou să lucreze, iar inculpata D.F. a amenințat-o și i-a propus lui V.G. să o vândă albanezilor, spunându-i că le aduce numai necazuri.

Din declarația părții vătămate V.G.P. a rezultat că în cursul lunii iunie 2008, în timp ce se întorcea din Spania, a cunoscut-o pe inculpata V.F.E., care i-a spus că este din Călărași ca și ea și că în Spania s-a ocupat cu prostituția.

După aproximativ două săptămâni, a fost sunată de către aceasta care a întrebat-o dacă vrea să meargă în Grecia întrucât soțul său V.G. are o spălătorie chimică și are nevoie de forțe de muncă.

La sfârșitul lunii octombrie 2008 victima a fost transportată de V.G. până la Atena si cazată într-un apartament unde se mai aflau și alte tinere. La plecarea din România V.G. i-a spus părții vătămate cu ce urma să se ocupe în Grecia, adică cu prostituția și ea a fost de acord să plece. A doua zi, s-au întâlnit cu inculpata D.F. care a evaluat-o din punct de vedere fizic și care i-a spus că va lucra într-un bordel între orele 9,45 - 16,45 urmând să-i plătească suma de 50 de euro pe zi pentru o tură, iar dacă lucra două ture să-i dea suma de 100 de euro.

Partea vătămată V.G.P. a fost repartizată de „tanti F.” la bordelul, în care fetele erau în permanență supravegheate de o femeie mai în vârstă, care era sunată de mai multe ori pe zi de inculpata D.F. pentru a întreba câți clienți a avut fiecare. De asemenea, inculpata le suna personal pe fete pentru a le întreba câte ture au lucrat și câți clienți au avut.

În toată perioada în care partea vătămată V.G.P. a practicat prostituția, V.G. i-a dat din banii obținuți de la clienți 50 de euro și i-a cumpărat mai multe obiecte de îmbrăcăminte în valoare de 30 de euro.

Din declarația părții vătămate A.C.F. (minoră) a rezultat că în cursul lunii august 2008, întrucât nu se mai înțelegea cu părinții ei, prin intermediul fratelui său, R.P., l-a cunoscut pe inculpatul A.D., care s-a oferit să o ajute să-și găsească un loc de muncă în Grecia. întrucât la acea dată victima era minoră, inculpatul A.D. a luat legătura cu inculpatul S.M.D. care s-a oferit să o ajute la trecerea frontierei.

La data de 14 august 2008, partea vătămată a plecat spre Grecia împreună cu S.M. și cu fratele său R.P. întrucât inculpatul S.M. a discutat cu unul dintre vameșii bulgari, victimei nu i-a fost cerut nici un act de identitate la trecerea frontierei.

În Atena au fost așteptați de inculpatul A.D., care a preluat-o pe partea vătămată și a dus-o la locuința sa din strada Filis, locuință în care se mai aflau încă 4 tinere care se prostituau în folosul aceluiași inculpat. A doua zi, inculpatul a luat legătura cu o femeie căreia i se adresa cu apelativul „tanti F.” și care a repartizat-o pe partea vătămată în bordelul.

După aproximativ o săptămână, în apartamentul în care era cazată victima A.C.F. a venit inculpata D.F., care și-a manifestat dorința să o vadă și i-a spus că se va ocupa și de ea așa cum se ocupă de fiecare fată care lucrează în bordeluri și că la fiecare tură lucrată trebuie să-i dea suma de 50 de euro. Partea vătămată a arătat că, începând cu acea zi inculpata venea periodic în locuința respectivă pentru a-și încasa sumele de bani obținute de fiecare fată.

Partea vătămată A.C.F. a lucrat o perioadă de 3 luni în bordelul respectiv după care a fost mutată de inculpata D.F. într-un alt bordel. Aceasta era transportată de acasă până la bordel cu un scuter de nepotul inculpatei D.S., care avea și rolul de a le supraveghea pe tinere pentru ca acestea să nu meargă în altă parte.

Victima a arătat că a practicat prostituția în folosul inculpatului A.D. o perioadă de 6 luni, iar în data de 10 februarie 2009 a reușit să fugă.

De asemenea, partea vătămată I.M. (minoră) a arătat că în cursul anului 2008 i-a cunoscut pe numiții „C.” și M.B., care au întrebat-o în mai multe rânduri dacă vrea să meargă în Grecia pentru a munci într-un magazin. întrucât era minoră, victima a fost sfătuită de cei doi să nu le spună nimic părinților săi, pentru că o vor ajuta ei să treacă frontiera, iar în Grecia îi vor face un act de identitate fals.

La data de 08 mai 2008 au plecat toți trei spre Grecia, cu un autocar condus de numitul „C.”, care, în schimbul trecerii părții vătămate minore în Bulgaria fără declarație notarială de consimțământ de la părinți, i-a cerut acesteia să întrețină raporturi sexuale cu el, chiar în autocar. Din Bulgaria până în Grecia tânăra a stat ascunsă în locul amenajat special pentru odihna șoferului, pentru a nu fi depistată de lucrătorii vamali.

Odată ajunși în Grecia, „C.” și M.B. i-au spus părții vătămate că urmează să practice prostituția în bordelurile din Atena, pentru a achita și contravaloarea deplasării ei din România în Grecia.

După trei zile, cei doi au vândut-o pe tânără inculpatului A.D. cu suma de 2.500 euro, urmând să practice prostituția în folosul acestuia.

La început, inculpatul i-a spus că în bordel există o femeie pe nume „tanti F.” de care trebuie să se ascundă, pentru a nu plăti taxa de bordel, însă, apoi i-a fost prezentată acesteia, iar A.D. i-a comunicat faptul că din acea dată trebuia să-i dea acesteia suma de 50 de euro pentru fiecare tură lucrată.

De asemenea, partea vătămată I.M. a arătat că inculpata D.F. era cea care repartiza fetele în bordeluri și stabilea câte ture să lucreze fiecare.

2. Inculpata V.F.E. - în cursul anului 2008 a racolat-o pe numita V.G.P., a găzduit-o în locuința sa pe victima minoră B.A.M. (minoră) înainte de a pleca în Grecia și l-a sprijinit pe soțul său în activitatea de exploatare a victimelor, a fost beneficiara unor sume de bani provenite din traficul de persoane, a încercat să determine familiile victimelor să-și retragă declarațiile.

Din declarația părții vătămate V.G.P., rezultă că în cursul lunii iunie 2008, în timp ce se întorcea din Spania a cunoscut-o pe inculpata V.F.E., care i-a spus că este din Călărași ca și ea și că în Spania s-a ocupat cu prostituția.

După aproximativ două săptămâni, a fost sunată de către aceasta care a întrebat-o dacă vrea să meargă în Grecia întrucât soțul său V.G. are o spălătorie chimică și are nevoie de forțe de muncă.

La sfârșitul lunii octombrie 2008, victima a fost transportată de V.G. până la Atena și cazată într-un apartament unde se mai aflau și alte tinere și exploatată sexual în bordelurile din Atena de către V.G. și inculpata D.F. Din declarația ei rezultă că înainte de a ieși din România V.G. i-a spus acesteia că în Grecia urma să se prostitueze, lucru cu care ea a fost de acord.

Martora V.F. a declarat faptul că, în cursul lunii septembrie 2008; fiica sa, partea vătămată V.G.P., a venit acasă însoțită de o femeie care s-a prezentat E., care i-a spus că soțul său si soacra sa au o spălătorie chimică în Grecia, unde mai are două fete angajate, dar mai are nevoie de încă una; Inculpata i-a spus martorei că s-a gândit la fiica sa, întrucât aceasta îi spusese că are un copil și nu are venituri să-l crească. Cu acea ocazie, martora i-a spus inculpatei V.E. că dacă este un lucru cert și serios este de acord ca fiica sa să plece, iar inculpata i-a promis că îi va trimite o copie după contractul de muncă în momentul angajării sale în Grecia.

După trei zile, într-o dimineață, în jurul orelor 04,00 martora a coborât în stradă împreună cu fiica sa, V.G.P., unde se afla inculpata V.F., la volanul unui autoturism aflându-se soțul acesteia, V.G.. După ce a ajutat-o să-și pună bagajele în portbagaj, partea vătămată a plecat cu V.G. spre Grecia.

De asemenea, inculpata a găzduit-o în locuința sa pe victima minoră B.A.M. înainte de a fi transportată în Grecia de soțul său, V.G., care ulterior a exploatat-o sexual în bordelurile din Atena. Pe de altă parte, inculpata a fost beneficiara unor sume de bani pe care soțul său, V.G. le-a obținut în urma practicării prostituției de tinerele exploatate-sexual.

Din declarația martorului B.G., tatăl victimei B.A.M., rezultă faptul că, după arestarea lui V.G. de către autoritățile din Grecia, soția acestuia, inculpata V.F.E., s-a prezentat la locuința sa, încercând să o determine pe victimă să-și schimbe declarațiile date.

De asemenea, din interceptările convorbirilor telefonice efectuate în cauză, reiese faptul că, aceeași inculpată este sfătuită telefonic de către soțul său să meargă să ia legătura cu familiile victimelor și să le determine să-și schimbe declarațiile anterioare, procedând chiar la amenințări.

3. Inculpatul A.D., în cursul anului 2008, a transportat-o pe victima V.G.N. (minoră la data racolării) cu autoturismul său până în Grecia, împreună cu V.G., care a exploatat-o sexual ulterior în această țară, însușindu-și toate sumele încasate de această de Ta clienți, a cumpărat-o pe victima V.G.P. de la V.G. și apoi a exploatat-o sexual în Grecia pe minora A.C.F., a racolat-o pe Ș.F.C., care a fost transportată în Grecia de A.T., zis D., exploatată sexual de ambii în Grecia, le-a exploatat sexual în Grecia pe martora cu identitate protejată G.S., victimele I.M. (minoră) și M.C. (minoră).

Astfel, victima V.G.N. a declarat că, în data de 7 octombrie 2008, a fost transportată cu autoturismul inculpatului A.D., marca B., de culoare neagră, până la Atena, ulterior fiind exploatată sexual de V.G. și inculpata D.F. Din discuțiile purtate pe drum între V.G. și A.D., partea vătămată a înțeles că aceasta din urmă are în Atena mai multe tinere care practică prostituția în folosul său și care câștigă sume mari de bani. Totodată, victima a declarat că inculpatul A.D. a plecat la un moment dat în România cu suma de 13.000 de euro, bani încasați de partea vătămată din practicarea prostituției.

Partea vătămată V.G.P. a arătat că l-a cunoscut pe inculpatul A.D. în Grecia, fiind prieten cu V.G. și care avea în Atena trei fete pe care le exploata sexual, însușindu-și toate veniturile obținute de acestea. După ce a exploatat-o pe victimă o perioadă de două luni, V.G. a vându-o inculpatului A.D. cu suma de 1.500 euro.

Acesta a transportat-o cu autoturismul său marca B. din Grecia în România, pentru a-și vizita familia, urmând ca după o săptămână să se întoarcă în Grecia pentru a practica prostituția. întrucât în zilele următoare tânăra nu i-a răspuns la telefon, inculpatul i-a trimis un SMS, prin care a amenințat-o că, dacă nu răspunde, va veni la ea acasă și le va spune părinților cu ce s-a ocupat în Grecia.

Partea vătămată A.C.F. (minoră) a fost transportată până în Grecia de inculpatul S.M.D., de unde.

A fost preluată de inculpatul A.D. și cazată într-un apartament închiriat de acesta în Atena. în aceeași zi, inculpatul a vorbit cu o femeie cunoscută sub numele de tanti F., care i-a comunicat că va lucra într-un bordel situat pe strada Fochea.

Cu aceeași ocazie, inculpatul i-a precizat că toți banii pe care îi va obține de la clienți în urma practicării prostituției, va trebui să-i dea lui, întrucât așa procedează toate fetele care se prostituează pentru el.

De asemenea, inculpatul A.D. i-a luat pașaportul, motivând că îi trebuie pentru a obține un act de identitate fals, având în vedere că victima era minoră și nu putea lucra în bordel. A doua zi, inculpatul i-a adus o carte de identitate falsificată, cu fotografia si datele victimei, fiind schimbat numai anul nașterii.

Începând din ziua respectivă, partea vătămată a practicat prostituția o perioadă de 3 luni, având în medie 25 - 30 de clienți pe zi, primind de la fiecare client suma de 20 de euro. Jumătate din suma obținută rămânea la bordel, din care era plătită și inculpata D.F., iar cealaltă jumătate o dădea inculpatului A.D., adică, în medie, 250 de euro pe zi.

După aproximativ o săptămână la bordel a venit inculpata D.F. căreia victima îi dădea zilnic 50 de euro pentru fiecare tură lucrată.

Ulterior, partea vătămată a fost mutată de inculpată într-un alt bordel, de pe strada Filis, unde a practicat prostituția pentru inculpatul A.D. încă 3 luni.

Ori de câte ori tinerele încercau să-i ceară bani inculpatului, acesta devenea violent, agresându-le atât verbal cât si fizic.

După ce a împlinit vârsta de 18 ani, victima a reușit să fugă din bordel, fiind ajutată de un cetățean grec.

Partea vătămată I.M. (minoră) rezultă că a fost racolată în Călărași de numiții C. și M.B. și transportată de aceștia până în Grecia. După circa 3 zile, s-au întâlnit la o cafenea cu inculpatul A.D., care a cazat-o într-un apartament în care se mai aflau 5 fete, despre care a aflat ulterior că se prostituează pentru acesta și dintre care 3 erau minore.

După 3 zile, inculpatul i-a spus că trebuie să meargă să lucreze la un bordel, fiind condusă de un bărbat pe nume R. La bordel a fost nevoită să meargă fără cartea de identitate și să spună că este majoră.

La aproximativ o săptămână, inculpatul A.D. i-a spus tinerei că a cumpărat-o de la cei care au adus-o din țară cu suma de 2.500 de euro și că va trebui să practice prostituția pentru a recupera această sumă.

Într-una din zile, inculpatul i-a cerut cartea de identitate, iar după câteva zile i-a adus o altă carte de identitate, cu data de naștere modificată. Partea vătămată s-a prostituat în folosul inculpatului o perioadă de 4 luni, din mai până în septembrie 2008, având în medie 35-40 de clienți pe zi, toți banii obținuți de la aceștia fiindu-i luați de inculpatul A.D., existând cazuri în care a obținut și 800 de euro pe zi.

De asemenea, victima cunoaște faptul că, în această . perioadă, inculpatul și-a achiziționat o importantă cantitate de bijuterii din aur, un autoturism marca B. și a renovat imobilul pe care îl deținea în România. în data de 17 septembrie 2008, tânăra a reușit să fugă de la bordel, ajutată de un cetățean grec.

M.Ș.F. arată că l-a cunoscut pe inculpatul A.D. în cursul anului 2007, acesta fiind în perioada respectiva taximetrist.

În luna ianuarie 2008 l-a întrebat pe inculpat dacă o poate ajuta să-și găsească un loc de muncă în străinătate, întrucât cunoștea faptul că are mulți prieteni plecați în Grecia. Acesta i-a propus să meargă să practice prostituția în Grecia, iar banii obținuți să-i împartă. în cursul aceleiași luni, inculpatul i-a comunicat martorei că urmează să plece în Grecia cu fratele lui, cunoscut sub numele D. (inculpatul A.T.), unde trebuia să fie găzduită de un bărbat pe nume C.

În cursul lunii februarie 2008, martora a fost transportată de inculpatul A.D. de la Călărași până la București iar apoi a fost preluată de inculpatul A.T. și au plecat cu un autocar până la Atena. La sosire, cei doi au fost așteptați de C. și tanti F. care, după ce a evaluat-o din punct de vedere fizic, a repartizat-o într-un bordel situat pe strada Filis, spunându-i că poate să înceapă să lucreze chiar din seara respectivă.

După aproximativ o săptămână în care a practicat prostituția în bordel, martora i-a dat toții banii obținuți inculpatului A.T., care i-a trimis inculpatului A.D. prin W.

În luna martie 2008 în Atena a venit și inculpatul A.D., împreună cu o fată minoră pe nume C. (M.C.), pe care a exploatat-o sexual împreună cu inculpata D.F. în aceleași bordeluri de pe strada Filis. întrucât în toată perioada în care a practicat prostituția, respectiv februarie - aprilie 2008 martora nu a primit nici un ban de la inculpatul A.D., aceasta s-a hotărât să se întoarcă în țară. După ce a luat din nou legătura cu inculpatul A.D., acesta a convins-o să se întoarcă în Grecia, promițându-i' că, de data aceasta vor împărți în mod egal banii obținuți. Martora a fost de acord, s-a întors să practice prostituția în bordelurile din Atena, dar situația s-a repetat, iar inculpatul nu i-a dat nici de data aceasta vreo sumă de bani.

În perioada în care a stat la Atena, martora a văzut că inculpatul A.T. a adus din România o fată pe nume S. (T.S.A.) care a fost preluată apoi de inculpatul A.D., repartizată într-un bordel de inculpata D.F. si care de asemenea, nu a primit nici un ban de la aceștia.

Martora M.M.E. a declarat că în cursul lunii ianuarie 2008, fiica sa, M.C. (minoră) l-a cunoscut pe inculpatul A.D., care a venit la domiciliul său și i-a spus că o poate angaja pe fiica sa într-un restaurant fast food din Atena. Inițial, martora nu a fost de acord, întrucât fiica sa era minoră și elevă în clasa a XI-a dar ulterior a acceptat.

În cursul lunii februarie 2008 inculpatul A.D. a venit din nou la locuința martorei și i-a spus că, pentru a putea să iasă din țară, este necesar să dea o declarație notarială și, în aceeași zi, au mers împreună la biroul unui notar din Călărași, taxele fiind achitate de către inculpat.

La data de 14 februarie 2008 inculpatul a venit și a luat-o pe tânără de acasă, au mers cu autoturismul său până la București, iar de acolo până la Atena cu un autocar.

Deși M.C. i-a spus martorei că a lucrat în Atena într-un restaurant, din declarația martorei Ș.F., rezultă că aceasta a practicat prostituția în bordelurile de pe strada Filis, în folosul inculpatului A.D.

Martora cu identitate protejată G.S. a declarat faptul că l-a cunoscut pe inculpatul A.D. în cursul lunii noiembrie 2008 în municipiul Călărași, acolo unde locuiește împreună cu mama sa.

Martora a arătat că în perioada respectivă, A.D. lucra ca taximetrist și că a avut o relație cu acesta, dar nu cunoștea faptul că acesta este căsătorit. Martora mai declară că, tot în cursul anului 2008, a plecat la o prietenă de-a sa C., despre care știa că a plecat în Grecia cu fratele lui A.D., A.T., în scopul practicării prostituției.

Martora a precizat că în Atena a fost așteptată de prietena ei C., care a dus-o într-un imobil de pe strada Filis pe scara aceluiași imobil locuind și o anume tanti F. care cunoștea mai mulți patroni de bordeluri în care ducea fetele care veneau din România.

Martora arată că tanti F. nu a vrut să o primească și chiar începând de a doua zi s-a dus pe stradă în scopul practicării prostituției iar banii încasați îi oprea pentru ea. De asemenea, martora declară că tanti F. primea suma de 50 de euro, pentru fiecare fată pe care o ducea la bordel, de la fete sau de la inculpatul A.D.C. îi dădea din banii pe care îi obținea de la clienți și lui A.T., La circa o săptămână după venirea martorei în Grecia a venit și inculpatul A.D. împreună cu M.C. din Călărași, care îi dădea toți banii proveniți din practicarea prostituției. Ulterior, au mai venit și alte fete care au fost cazate tot pe strada Filis la nr. x și care practicau prostituția în folosul inculpatului A.D.: T.A.S., M.F., F. (minoră) din Constanța, și M.S. Toate aceste fete îi dădeau toți banii obținuți lui A.D. care la rândul său dădea câte 50 de euro pentru fiecare fată inculpatei D.F. Aceasta din urmă stabilea și prețul pe care trebuia să-l obțină fiecare fată în urma întreținerii raporturilor sexuale cu clienții.

Martora a mai arătat că a trimis de mai multe ori bani în țară pe adresa soției lui A.D., A.P. în perioada în care a stat în Atena martora l-a cunoscut pe numitul S. nepotul inculpatei D.F. care le transporta pe fete la bordel si înapoi la locul în care erau cazate.

Activitatea infracțională a inculpatului a fost dovedită și de convorbirile telefonice purtate între acesta și soția sa A.P., convorbiri telefonice aflate la dosarul cauzei.

Inculpatul A.D. a trimis sume mari de bani în România, soției sale A.P. prin sistemele de curierat electronic W. și M. iar în mai multe rânduri a plecat din Grecia cu sumele strânse de către tinerele exploatate sexual.

4. Inculpatul A.T. în cursul anului 2008 a transportat-o până în Grecia pe Ș.F.C., pe care a exploatat-o sexual în această țară împreună cu A.D., însușindu-și în întregime veniturile obținute de aceasta din practicarea prostituției, a racolat-o împreună cu soția sa A.I.O., pe T.A. (minoră) care ulterior a fost exploatată sexual în Grecia de A.D.;

Martora Ș.F. axată, că l-a cunoscut pe inculpatul A.D. în cursul anului 2007 acesta fiind în perioada respectivă taximetrist.

În luna ianuarie 2008 martora l-a întrebat pe inculpat dacă o poate ajuta să-și găsească un loc de muncă în străinătate, întrucât cunoștea faptul că are mulți prieteni plecați în Grecia. Acesta i-a propus să meargă să practice prostituția în Grecia, iar banii obținuți să-i împartă. în cursul aceleiași luni, inculpatul i-a comunicat martorei că urmează să plece în Grecia cu fratele lui, cunoscut sub numele de D. (inculpatul A.T.) unde trebuia să fie găzduită de un bărbat pe nume C.

În cursul lunii februarie 2008 martora a fost transportată de inculpatul A.D. de la Călărași până la București iar apoi a fost preluată de inculpatul A.T. si au plecat cu un autocar până la Atena. La sosire, cei doi au fost așteptați de C. și tanti F. care, după ce a evaluat-o din punct de vedere fizic, a repartizat-o într-un - bordel situat pe strada Filis, spunându-i că poate să înceapă să lucreze chiar din seara respectivă.

După aproximativ o săptămână, în care a practicat prostituția, în bordel martora i-a dat toți banii obținuți inculpatului A.T. care i-a trimis inc. A.D. prin W.

În perioada în care a stat la Atena, martora a văzut că inculpatul A.T. a adus din România o fată minoră pe nume „S.” (T.S.A.) care a fost preluată apoi de inculpatul A.D., repartizată într-un bordel de inc. D.F. și care, de asemenea, nu a primit nici un ban de la aceștia.

Astfel, martorul N.M., tatăl minorei T.S.A., declară că, în cursul lunii martie 2008 în timp ce se afla la serviciu a fost vizitat de fiica sa, care era însoțită de 2 vecini, soț și soție, respectiv A.T. și A.I.O. Aceștia i-au spus că vor să o ducă pe fiica sa, T.S.A. în Grecia, pentru a munci într-un restaurant dar că pentru a pleca din țară, minora are nevoie de o declarație notarială de la tatăl său.

După câteva zile, au mers împreună la un biroul notarial, unde martorul a fost de acord ca fiica sa să călătorească până în Grecia împreună cu inculpații A.T. și A.I.O. în aceeași zi cei 3 au plecat în Grecia cu autoturismul inculpatul A.T. unde a fost preluată de inculpatul A.D. si obligată să practice prostituția.

Audiate în faza de cercetare judecătorească, inculpatele D.F. și V.F.E. au recunoscut săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor prin actul de inculpare, solicitând judecarea cauzei în baza dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen. referitoare la recunoașterea vinovăției.

Prima instanță, analizând probele administrate în cauză a constatat că acestea dovedesc cu certitudine și fără putință de tăgadă săvârșirea infracțiunilor de către cele 2 inculpate și vinovăția lor, motiv pentru care judecarea cauzei a avut loc în baza dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen.

Audiați în faza de cercetare judecătorească, inculpații A.D. și A.T. au recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor prin actul de inculpare, solicitând însă schimbarea încadrării juridice și judecarea lor în raport de dispozițiile art. 3201 C. proc. pen.

Inculpații A.D. și A.T. au solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) si (3) din Legea nr. 39/2003 în infracțiunea prevăzută de art. 323 alin. (1) si (2) C. pen.

În argumentarea susținerilor sale, inculpații au arătat că, având în vedere faptul că infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 presupune un grup infracțional bine structurat, format din mai multe persoane, care există pentru o anumită perioadă și acționează în mod coordonat, fiecare membru având atribuții distincte și bine stabilite, trăsături care în speța de față nu se regăsesc în ceea ce îi privește pe cei doi inculpați.

Inculpatul A.T. a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor prevăzută de art. 12 alin. (1) si (2) lit. a) și art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 în infracțiunea; de proxenetism prevăzută de art. 329 C. pen., motivat de faptul că activitatea desfășurată de acesta nu a avut caracterul unui trafic de ființe umane.

Analizând cererea formulată de inculpații A.T. și A.D. de schimbare a încadrării juridice din faptele prevăzută de art. 7 alin. (1) si (3) din Legea nr. 39/2003 în fapta prevăzută de art. 323 alin. (1) si (2) C. pen., instanța de fond a dispus respingerea acesteia pentru următoarele considerente:

Prima instanța a avut în vedere dispozițiile art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, care definește noțiunea de grup organizat ca fiind grupul structurat, format din 3 sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă și acționează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave (prevăzute de art. 2 lit. b) din lege), pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material.

S-a măi reținut că, nu constituie grup infracțional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau a mai multor infracțiuni și care are continuitate sau o structură determinată și roluri prestabilite pentru membrii săi din cadrul grupului.

Instanța de fond a apreciat că, din probele administrate în cauză nu a rezultat că inculpații au format ocazional, spontan un grup în scopul comiterii imediate a unor infracțiuni și cu o continuitate determinată, ci a rezultat că s-a constituit un grup structurat, format dintr-un număr mare de persoane, care a acționat pentru o perioadă mare de timp (de peste 2 ani), în mod coordonat în scopul comiterii unor infracțiuni grave, în scopul obținerii directe a unor beneficii materiale.

Totodată, s-a apreciat că în cauză, sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003 și nu ale celei prevăzută de art. 323 C. pen., motiv pentru care a respins cererea de schimbare de încadrare juridică cu privire la această faptă.

Inculpatul A.T. a mai solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) si art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 în infracțiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen.

Cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, instanța de fond a apreciat că în cauză, în ceea ce-l privește pe inculpatul A.T. nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, din probele administrate în cauză, rezultând săvârșirea infracțiunii de proxenetism prevăzută de art. 329 C. pen.

Inculpatul A.T. a solicitat schimbarea încadrării juridice în art. 329 alin. (1) C. pen., referitoare la îndemnul ori înlesnirea practicării prostituției sau tragerea de foloase de pe urma practicării prostituției de către o persoană.

Instanța de fond a apreciat nu sunt întrunite elementele infracțiunii prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. ci ale art. 329 alin. (2) C. pen., în varianta recrutării și traficării de persoane în vederea prostituției, inculpatul A.T. informând-o pe martora Ș.F. că are condiții de a se prostitua în Grecia (cu consimțământul ei evident), iar aceasta a avut reprezentarea producerii acestei consecințe (prostituția). Din declarația acestei martore a rezultat că consimțământul acesteia nu a fost viciat în nici una din modalitățile prevăzută de art. 12 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, fiind de acord să practice de bună voie în Grecia, prostituția.

Prin urmare, prima instanță, în baza art. 334 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 în infracțiunea de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (2) C. pen.

Totodată, prima instanță a apreciat că fapta săvârșită de inculpatul A.T. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

În acest sens a fost avută în vedere declarația martorului N.M., tatăl minorei T.S.A., din care a rezultat că în luna martie 2008, inculpatul A.T. și soția acestuia, A.O.I., i-au solicitat să o lase pe fiica sa să meargă cu ei în Grecia pentru a munci într-un restaurant. Martorul a fost de acord cu această propunere exprimându-și acordul printr-o declarație notarială. T.S.A. a plecat în Grecia cu inculpatul și soția acestuia și ajungând la destinație, a fost preluată de inculpatul A.D. care a obligat-o să practice prostituția.

De asemenea, s-a mai reținut că, din situația prezentată de martorul N.M. a rezultat că acest a fost indus în eroare cu privire la natura muncii pe care fiica sa urma să o presteze în Grecia, în realitate inculpatul A.T. urmărind exploatarea acesteia, prin obligarea ei la practicarea prostituției.

În raport de modalitatea în care s-a realizat recrutarea martorei minore T.S.A., instanța de fond a apreciat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, motiv pentru care a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a acestei fapte.

Instanța de fond a apreciat că în drept:

Faptele inculpatei D.F. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) si (3) din Legea nr. 39/2003, trafic de persoane și trafic de minori, în formă continuată prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen.

Faptele inculpatei V.F.E. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de persoane, trafic de minori și aderare la un grup infracțional organizat, prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a), art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 si art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea disp. art. 33 lit. a) C. pen.

Faptele inculpatului A.D. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de aderare la un grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, trafic de persoane și trafic de minori în formă continuată, prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. si art. 33 C. pen.

Faptele inculpatului A.T. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de aderare la un grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) si (3) din Legea nr. 39/2003, proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (2) C. pen. și trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplic, art. 33 lit. a) C. pen.

Din fișele de cazier judiciar ale inculpaților D.F., V.F.E. și A.T. a rezultat că aceștia nu sunt cunoscuți cu antecedente penale.

S-a mai reținut că, din fișa de cazier judiciar a inculpatului A.D. a rezultat că acesta a fost condamnat prin sentința penală nr. 109/2004 a Judecătoriei Călărași la 1 an și 4 luni închisoare cu suspendarea executării.

S-a constat că, față de această pedeapsă a intervenit reabilitarea de drept, înainte de săvârșirea faptelor deduse judecății în prezenta cauză.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților D.F., V.F.E., A.D. și A.T., prima instanță a avut în vedere persoana acestora - tineri cu vârste cuprinse între 26 si 44 ani, lipsite de antecedente penale (mai puțin A.D. față de care a intervenit reabilitarea de drept), natura infracțiunilor săvârșite, modalitatea și împrejurările comiterii faptelor, gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârșite, urmărire produse, atitudinea unor părți vătămate care au acceptat de bună voie să se prostitueze - unele dintre ele practicând și în prezent prostituția în Grecia, atitudinea sinceră de recunoaștere și regret, cooperarea cu organele judiciare, aspecte în raport de care s-a apreciat că în cauză se pot reține în favoarea inculpaților circumstanțele atenuante prevăzută de art. 74 C. pen. cu consecința reducerii pedepselor sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunile săvârșite.

Ca modalitate de executare a pedepselor aplicate inculpaților D.F., A.T. si A.D., instanța de fond a apreciat că scopul pedepsei și reeducarea inculpaților se pot realiza numai prin privare de libertate.

La stabilirea modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatei V.F.E. instanța a ținut seama de persoana acesteia lipsită de antecedente penale, situația-existent pentru 19 ani; iar cei 2 copii rezultați din căsătorie se află în prezent în grija bunicilor, participația indirectă la săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa și nu în ultimul rând atitudinea părții vătămate V.G.P. care anterior întâlnirii cu inculpata D.F. s-a ocupat cu prostituția în Spania și după întâlnirea cu inculpata și soțul acesteia au acceptat, așa cum rezultă din declarația ei (pag. 280-297 dup, vol. II), să meargă în Grecia pentru a se prostitua într-un bordel, aspecte în raport de care instanța a apreciat că în cauză se poate reține în favoarea inculpaților circumstanțe atenuante prevăzută de art. 74 C. pen. cu consecința reducerii pedepselor sub rninimul special prevăzut de lege pentru infracțiunile săvârșite.

Instanța de fond a apreciat că, toate aceste elementele conduc la convingerea că scopul educativ al pedepsei și reeducarea inculpatei pot fi atinse și fără privarea de libertate prevăzută de art. 861 C. pen.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța de fond a admis, în parte pretențiile formulate, avându-se în vedere că din declarațiile părților vătămate rezultă că acestea au achiesat la practicarea prostituției în Grecia, aspect care i-a încurajat pe inculpați.

S-a apreciat că obligarea inculpaților la plata daunelor morale corespunde cerințelor unei juste și integrale despăgubiri în sensul prevederilor art. 14 din C. proc. pen. și cele prevăzute în Codul civil.

împotriva acestei sentințe au formulat apel inculpații D.F., A.D. și A.T., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În ședința publică din data de 25 ianuarie 2008 apelanții inculpați A.D. și A.T., prezenți personal în instanță, având cuvântul, au învederat că înțeleg să-și retragă cererile formulate.

Prin decizia penală nr. 112 din 6 aprilie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpata D.F. împotriva sentinței penale nr. 19 din 09 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Călărași, secția penală, în Dosarul nr. 4168/116/2011.

A fost menținută starea de arest a inculpatei D.F.

A fost dedusă prevenția inculpatei de la 24 august 2011 la zi.

A fost obligată recurenta inculpată la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul parțial al avocatului din oficiu, în sumă de 50 lei se avansează din fondurile Ministerului Justiției.

S-a luat act de retragerea apelurilor formulate de inculpații A.T. și A.D., împotriva aceleiași sentințe.

A fost obligat fiecare dintre apelanții inculpați A.T. și A.D. la câte 150 lei cheltuieli judiciare către stat din care onorariul parțial al avocatului din oficiu de 50 lei pentru fiecare inculpat urmând să se avanseze din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de prim control judiciar a reținut următoarele:

Cu privire la retragerea apelurilor declarate de inculpații A.D. și A.T. au fost avute în vedere dispozițiilor art. 369 C. proc. pen., conform cărora până la închiderea dezbaterilor la instanța de apel, oricare dintre părți își poate retrage apelul declarat, instanța de apel luând act de manifestarea de voință a inculpaților, exprimată în acest sens.

Cu ocazia dezbaterilor în fața instanței de apel inculpata D.F. a solicitat reindividualizarea modalității de executare a pedepsei aplicate de către prima instanță, în sensul de a se face aplicarea disp. art. 861 C. pen. și a se dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, întrucât nu este cunoscută cu antecedente penale, a avut o atitudine sinceră, are în întreținere un copil minor iar în toată activitatea infracțională rolul său s-a limitat la „calitatea" de traducător, fiind angajată cu carte de muncă la un patron grec care desfășura astfel de activități, condamnarea sa bazându-se doar pe declarațiile părților vătămate, la dosarul cauzei neexistând interceptări telefonice.

Examinând hotărârea apelantă prin prisma criticilor formulate de inculpata D.F., dar și din oficiu cauza, conform disp. art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanța de prim control judiciar a constatat că apelul formulat de inculpată este nefundat.

În acest sens s-a reținut că, instanța de fond a admis în mod corect cererea formulată de către inculpată, soluționând cauza în procedura simplificată prevăzută de art. 3201 C. proc. pen., apreciindu-se în mod just că probatoriul administrat în cursul urmăririi penale era suficient și permitea soluționarea cauzei numai în baza acestuia. în atare condiții inculpata a beneficiat, conform alin. (7) al art. 3201 C. proc. pen. de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă.

În baza propriului examen al actelor și lucrărilor dosarului, instanța de apel a apreciat că situația de fapt dedusă judecății a fost în mod corect reținută de către prima instanță, iar încadrarea juridică a faptelor este corectă, acestea constând în aceea că în perioada martie 2008 - ianuarie 2009, inculpata D.F., în schimbul unor sume de bani, a coordonat activitatea de prostituție a mai multor tinere racolate din România, printre care și minore, în bordelurile din Atena, împreună cu un cetățean grec pe nume S. care se ocupa de procurarea documentelor de identitate false pentru tinerele minore. Inculpata D.F. era cea care analiza, din punct de vedere fizic, pe fiecare dintre victime și care strângea în fiecare zi de la acestea sumele de bani rezultate din practicarea prostituției. Totodată, inculpata îi sfătuia pe ceilalți coinculpați ca in cazul in care una dintre tinere nu era aleasă de clienții din bordeluri o perioadă mai mare de timp să fie vândută către albanezi, cunoscuți ca persoane violente ce se ocupau cu traficul de persoane și exploatarea sexuală.

De asemenea, instanța de apel a constatat că, prima instanță în mod corect a reținut circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. cărora le-a dat relevanță în condițiile art. 76 C. pen., aplicând inculpatei pedeapsa cu închisoarea în cuantum orientat sub minimul limitei rezultate din incidența în cauză a dispozițiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.

În ceea ce privește pedeapsa de 3 ani închisoare cu executare în regim de detenție aplicată de instanța de fond, pentru un concurs de infracțiuni comise în formă continuată, fără adăugarea vreunui spor, instanța de apel, însușindu-și motivarea primei instanțe, a constatat că aceasta corespunde tuturor criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., dar și exigențelor impuse de art. 52 C. pen.

S-a mai apreciat că, deși, în principiu, sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru a se dispune suspendarea executării sub supraveghere, fiind născută astfel vocația (iar nu dreptul) inculpatei la această măsură de individualizare judiciară, instanța de prim control judiciar a constatat că, în acord cu instanța de fond, ținând seama de persoana inculpatei, de comportamentul său avut ulterior comiterii faptei, că scopul pedepsei nu poate fi atins fără privarea acesteia de libertate, simpla condamnare a acesteia neconstituind un avertisment pentru ca pe viitor să nu mai comită infracțiuni.

Punând în balanță toate criteriile de individualizare, instanța de apel a constatat că pedeapsa aplicată inculpatei este aptă să realizeze atât prevenția generală cât și prevenția, specială și să satisfacă scopul preventiv-educativ, prin executarea pedepsei urmărindu-se formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și de regulile de conviețuire socială.

În acest context, instanța de apel a avut în vedere dispozițiile art. 52 C. pen., conform cărora, pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Prin urmare, instanța de apel a apreciat că apelul declarat de inculpata D.F. este nefondat și în temeiul dispozițiilor art. 379 pct. l lit. b) C. proc. pen., l-a respins ca atare.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpata D.F., a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârilor pronunțate în cauză, reducerea pedepsei aplicate, întrucât a avut o atitudine procesuală sinceră de recunoaștere și regret a faptei, nu este cunoscută cu antecedente penale și are în întreținere un copil minor, precum și schimbarea modalității de executare a pedepsei, în sensul aplicării dispozițiilor art. 861 C. pen., care reglementează instituția juridică a suspendării executării pedepse sub supraveghere.

Examinând recursul în raport de motivul invocat, care se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., dar și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen., sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Conform art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul pedepsei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea ce privește comportamentul făptuitorului.

Ca atare, pedeapsa și modalitatea de executare a acestuia, trebuie individualizate în așa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea săvârșirii altor fapte penale.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că, prin rechizitoriul din 17 octombrie 2011 emis de Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală, în Dosarul nr. 27/D/P/2009, au fost trimiși în judecată, printre alții, inculpata D.F., pentru săvârșirea infracțiunilor de: trafic de prevăzute de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 pedepsită cu închisoarea de la 5 la 15 ani; trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 pedepsită cu închisoarea de la 3 la 12 ani și inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup art. 7 alin. (1) si (3) din Legea nr. 39/2003 pedepsită cu închisoarea de la 5 la 20 de ani.

Din interpretarea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen. rezultă că până la începerea cercetării judecătorești inculpatul poate declara că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare și solicită ca judecată să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

În cauza dedusă judecății, prin declarația dată în fața primei instanțe (existentă la fila 266 din dosarul instanței de fond), rezultă că inculpata D.F. a recunoscut fapta reținută prin rechizitoriu, fiind de acord ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.

Totodată, instanța de fond a apreciat în mod corect că în faza de urmărire penală a fost administrat un amplu material probator, care permite soluționarea cauzei numai în baza acestuia și în atare condiții, inculpata a beneficiat, conform alin. (7) al art. 3201 C. proc. pen. de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatei D.F., au fost avute în vedere corect, criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv, limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatore, reduse cu o treime prin aplicarea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen., gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârșite, - trafic de persoane, trafic de minori și inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat sau aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup - prin care s-a adus atingere relațiilor sociale referitoare la dreptul la viață a persoanei, integrității corporale, libertății fizice și psihice și inviolabilității vieții sexuale a persoanei, modalitatea, împrejurările comiterii faptei și împrejurările care atenuează răspunderea penală anume.

Astfel, din materialul pronator administrat în cauză în faza de urmărire penală, a rezultat că, în perioada martie 2008 - ianuarie 2009, inculpata D.F., în schimbul unor sume de bani, a coordonat activitatea de prostituție a mai multor tinere racolate din România, printre care și minore, în bordelurile din Atena, împreună cu un cetățean grec pe nume S. care se ocupa de procurarea documentelor de identitate false pentru tinerele minore. Inculpata D.F. era cea care analiza, din punct de vedere fizic pe fiecare dintre victime și care strângea în fiecare zi de la acestea sumele de bani rezultate din practicarea prostituției. Totodată, inculpata îi sfătuia pe ceilalți coinculpați ca in cazul in care una dintre tinere nu era aleasă de clienții din bordeluri o perioadă mai mare de timp să fie vândută către albanezi, cunoscuți ca persoane violente ce se ocupau cu traficul de persoane și exploatarea sexuală.

Totodată, se constată că, în cadrul aceluiași proces de individualizare judiciară a pedepsei, instanța de fond a ținut seama și de circumstanțe personale favorabile inculpatei care a avut o poziție procesuală sinceră, a recunoscut și regretat faptele comise, din fișa de cazier judiciar rezultă că aceasta se află la prima confruntare cu rigorile legii penale, nefiind cunoscută cu antecedente penale și are doi copii minori în întreținere.

Acestor elemente prima instanță le-a dat eficiență atunci când i-a aplicat inculpatei o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, în cuantum orientat sub minimul limitei prevăzută de textele incriminatoare, prin reținerea incidenței dispozițiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. și ale art. 74 lit. a) C. pen.

Prin activitatea infracțională desfășurată de inculpată au fost lezate relațiile sociale ce ocrotesc dreptul la libertate de voință și acțiune, și demnitatea, integritatea corporală, sănătate și chiar viața persoanelor traficate, astfel că pedeapsa de câte 3 ani închisoare reflectă gradul de pericol social al infracțiunilor săvârșite, fiind apte să conducă la reeducarea și la formarea unei atitudini pozitive a inculpatei față de ordinea de drept, regulile de. conviețuire socială și principiile morale.

De asemenea, critica inculpatei referitoare la greșita modalitate de executare a pedepsei aplicată de instanța de fond și menținută de instanța de apel, se constată că este neîntemeiată.

Suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei este o sancțiune alternativă la pedeapsa închisorii și face parte din cadrul măsurilor de individualizare judiciară a pedepsei.

La stabilirea modalității de executare a unei pedepse, instanța este datoare, în primul rând, să examineze dacă modalitățile de executare neprivative de libertate sunt suficiente pentru reintegrarea socială, a inculpatului, executarea efectivă a unei pedepse privative de libertate trebuind să rămână ca o ultimă variantă, atunci când este absolut necesară pentru a se garanta atingerea scopului pedepsei.

Potrivit dispozițiilor art. 861 C. pen., instanța poate dispune suspendarea executării pedepsei aplicate persoanei fizice sub supraveghere, dacă sunt întrunite următoarele condiții:

a) pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 4 ani;

b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, afară de cazurile când condamnarea intra în vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 38;

c) se apreciază, ținând seama de persoana condamnatului, de comportamentul său după comiterea faptei, că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta și chiar fără executarea pedepsei, condamnatul nu va mai săvârși infracțiuni.

Suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei nu este un drept al persoanei condamnate, iar simpla îndeplinire a condițiilor referitoare la cuantumul sancțiunii, nu conduce la aplicarea în mod obligatoriu a - dispozițiilor art. 861 C. pen.

Totodată, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei este o măsură bazată pe încrederea în posibilitățile de îndreptare a infractorului fără executarea efectivă a pedepsei, aplicate și supunerea lui la încercare în acest scop, prin această măsură se evită dezavantajele privațiunii de libertate, respectiv scoaterea condamnatului din mediul familia și social obișnuit.

Raportând cauzei aceste considerații teoretice, în acord cu prima instanță și cu instanța de apel, înalta Curte apreciază că în raport de natura și de gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârșite de inculpată, singura modalitate ca aceasta să fie determinată să-și formeze o atitudine corectă față de muncă, față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială și deprinderi conforme cu morala majorității membrilor societății, este executarea prin privare de libertate a pedepsei ce i-a fost aplicată.

Înalta Curte, în acord cu instanța de fond și cu instanța de prim control judiciar, constată că nu se impune schimbarea modalității de executare pedepsei, având în vedere că, astfel cum a fost stabilită, pedeapsa aplicată este aptă să răspundă scopului preventiv și de reeducare, consfințit prin dispozițiile art. 52 C. pen., cât și principiului proporționalității între gravitatea concretă a faptei și datele personale ale inculpatei, pe de o parte și sancțiunea aplicată.

Totodată, inculpata, săvârșind faptele în circumstanțele anterior menționate, dovedește un comportament ce nu permite presupunerea că suspendarea executării pedepsei sub supraveghere este suficientă pentru a se realiza reeducarea sa și prevenirea comiterii de noi infracțiuni.

Față de aceste considerente, se constată că atât cuantumul pedepsei, cât și modalitatea sa de executare au fost corect individualizate, astfel că în mod justificat, atât instanța de fond cât și instanța de apel au apreciat că scopul educativ și coercitiv al pedepsei, reglementat de dispozițiile art. 52 C. pen., nu poate fi atins decât prin executarea prin privare de libertate a sancțiunii aplicate inculpatei.

Constatând că în cauză nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. și nici vreun alt caz de casare care, potrivit art. 385 alin. (3) C. proc. pen. să poată fi luat în considerare din oficiu, înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. l lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata D.F., apreciind hotărârea pronunțată de instanța de apel ca fiind legală și temeinică.

În temeiul art. 38517 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, timpul reținerii și arestării preventive de la 24 august 2011 la data de 29 mai 2012.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta inculpată va fi obligată la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata D.F., împotriva deciziei penale nr. 112 din 6 aprilie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 24 august 2011 la data de 29 mai 2012.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 29 mai 2012.