Retroactive application of new Penal Code fraud provisions reducing sentence for administrative checks fraud

Asupra recursului de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 458 din 02 iulie 2013 pronunțată în Dosarul nr. 5348/100/2012 al Tribunalului Maramureș, în baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul M.I.C. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a art. 74 lit. a), art. 76 lit. a) C. pen. la pedeapsa de 7 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) și c) C. pen. (dreptul de a mai deține funcția de administrator de firmă) pe o perioadă de 5 ani, cu consecințele prevăzute de art. 71, 64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen.

În temeiul art. 14 C. proc. pen. coroborat cu art. 998 și 680 C. civ., a fost obligat inculpatul M.I.C. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC C.G. SRL - prin lichidator judiciar L.I. SPRL - la despăgubiri civile, după cum urmează:

- către partea civilă SC A.E. SRL Chișoada, județul Timiș - 150.122,10 euro, contravaloarea mărfii livrate;

- către partea civilă SC R.A. SRL București - 107.234,83 RON, contravaloarea mărfii livrate;

- către partea civilă SC R.G. SRL București - 68.805,80 RON, contravaloarea mărfii livrate;

- către partea civilă SC A. SRL Bistrița, județul Bistrița Năsăud - 5.950 RON, contravaloarea mărfii livrate;

- către partea civilă S.I. AF Recea, județul Maramureș - 25.288,18 RON, contravaloarea mărfii livrate;

- către partea civilă SC G.S.I. SRL București - 12.440,73 RON, reprezentând contravaloare marfă livrată;

- către partea civilă SC T.C. SRL București - 77.555,86 RON, contravaloare marfă livrată;

- către partea civilă SC D. SRL Miercurea Ciuc, județul Harghita - 65.314,34 RON, contravaloare marfă livrată;

- către partea civilă SC B. SRL Chiajna, județul Ilfov - 221.292,40 RON, contravaloare marfă livrată;

- către partea civilă SC Z.B.I. SRL Năsăud, județul Bistrița Năsăud - 33.375,64 RON, contravaloare marfă livrată, la care se va calcula dobânda aplicabilă în raporturile comerciale, conform O.G. nr. 13/2011;

- către partea civilă SC N. SRL Constanța, județul Constanța - 43.197 RON, contravaloare marfă livrată.

S-au respins restul pretențiilor civile formulate în cauză.

În temeiul art. 191 alin. (1) și (3) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul M.I.C. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC C.G. SRL - prin lichidator judiciar L.I. SPRL - la 5.081,14 RON, cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției către avocat M.A., suma de 150 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru părțile civile, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției către avocat C.R. și suma de 3.231,14 RON, reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate de martorii audiați în fața instanței, a fost achitată de Ministerul Justiției în avans.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul întocmit la data de 05 iulie 2012 în Dosarul nr. 162/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M.I.C. pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Prin actul de trimitere în judecată s-a reținut că, în perioada aprilie - iunie 2008 inculpatul M.I.C., împreună cu alte persoane neidentificate au achiziționat mărfuri în numele SC C.G. SRL Seini (în care inculpatul deținea calitatea de administrator) pentru plata cărora a emis file cec fără acoperire, cauzând părților civile un prejudiciu total în sumă de 658.455,78 RON și 150.122,10 euro.

Faptele au fost comise de inculpat în următoarele împrejurări:

SC C.G. SRL Seini a fost înființată de asociații G.G.I. și G.V. (primul având și calitatea de administrator) și a avut ca obiect principal de activitate „construcții de clădiri și lucrări de geniu”, iar ca obiect secundar „lucrări și comerț cu produse diverse” sediul social fiind declarat în Seini, județul Maramureș.

La începutul lunii februarie 2008 numitul G.G.I. a luat hotărârea de a cesiona părțile sociale ale SC C.G. SRL Seini, sens în care a fost contactat telefonic de numitul T.M.R. La data de 25 februarie 2008 acesta a preluat părțile sociale ale societății menționate ocazie cu care i-au fost predate documentele de înființare, ștampila, documentele contabile aferente perioadei 2004-2008, precum și un carnet emis de Banca C.R. conținând 25 file cec.

Ulterior, respectiv la data de 10 aprilie 2008, numitul T.M.R. a cesionat la rândul său părțile sociale ale SC C.G. SRL Seini inculpatului M.I.C. fiind făcute mențiunile aferente la Oficiul Registrului Comerțului.

La data de 25 aprilie 2008 inculpatul M.I.C. a depus specimen de semnătură la Banca C.R. - Sucursala Baia Mare, unde SC C.G. SRL Seini avea deschis cont bancar de la momentul înființării. Aceeași instituție bancară a emis anterior, respectiv la data de 07 decembrie 2007, administratorului în funcție la acea dată, numitul G.G.I., un carnet conținând 25 file cec, ulterior predate numitului T.M.R.

Din rulajul contului existent rezultă că în perioada 01 martie 2008 - 04 august 2008 prin contul respectiv s-au derulat doar operațiuni sporadice, de depuneri numerar și plată a unor sume modice, cu titlu de avans marfă pentru acei furnizori care condiționau livrarea mărfurilor de plată parțială a prețului. Aceste operațiuni au fost efectuate de inculpatul M.I.C.

SC C.G. SRL Seini a fost declarată în interdicție bancară de a emite cecuri la data de 09 iunie 2008, înregistrând 17 incidente de plată cu cecuri, în valoare totală de 1.410.215,16 RON.

În cursul anului 2008 SC C.G. SRL Seini, prin inculpatul M.I.C., a încheiat 3 abonamente de telefonie mobilă, fiindu-i atribuite numerele X, Y și Z. De la aceste numere de telefon (dar și de la altele) au fost contactate părțile vătămate din această cauză, societățile de transport ori alte persoane implicate în achiziția mărfurilor. Inculpatul M.I.C. a utilizat numărul de telefon Y, celelalte două fiind folosite de alte două persoane care s-au prezentat inculpatului sau părților vătămate cu numele S.V., respectiv F.

La data de 24 aprilie 2008 inculpatul M.I.C. a încheiat în numele societății un contract de închiriere cu SC T.I. SA Baia Mare având ca obiect o hală în suprafață de 120 m.p. situată în Baia Mare. Martorul M.L.M., administratorul societății menționate, a declarat că a negociat termenii contractului de închiriere cu inculpatul, care a semnat contractul și a aplicat ștampila pe înscris. A precizat că, ulterior, l-a văzut de mai multe ori pe inculpat la spațiul de depozitare însoțit de diverse persoane.

În aceeași perioadă, prin intermediul agenției imobiliare SC L.F. SRL Baia Mare inculpatul a încheiat în numele SC C.G. SRL Seini apartamentul situat în Baia Mare, proprietatea martorei C.D.N. cu titlu de „birou”. Cu acea ocazie, inculpatul a achitat anticipat chiria pe o lună și a lăsat o garanție de 200 euro, semnând personal contractul de închiriere și primind cheia apartamentului, indicând numărul telefonic de contact Y.

Potrivit declarației martorei, ulterior, inculpatul nu a mai achitat chiria, a părăsit apartamentul fără a preda cheia și nu a mai răspuns la numărul de telefon indicat. Aceeași martoră l-a recunoscut pe inculpat după planșele foto prezentate de poliție ca fiind persoana care a închiriat apartamentul.

Martora C.S.C. - agent imobiliar la SC L.F. SRL Baia Mare - l-a recunoscut pe inculpat ca fiind persoana care a reprezentat SC C.G. SRL Seini în formalitățile de închiriere.

1. La data de 24 aprilie 2008 reprezentantul SC A.E. SRL Chișoada, județul Timiș, martora V.A. a fost contactată telefonic de o persoană care s-a prezentat cu numele S.V. acesta atribuindu-și calitatea de angajat al SC C.G. SRL Seini, solicitând o ofertă de preț pentru produsul „tablă cutată”. După ce a verificat pe baza datelor de identificare oferite faptul că societatea este reală și nu se află în interdicție bancară s-a comunicat pe fax și pe e-mail oferta solicitată. Totodată, s-a convenit telefonic modalitatea de colaborare, respectiv prin comenzi urmate de confirmare, respectiv cea de plată, și anume achitarea unui avans de 10% din valoarea mărfii prin virament bancar, iar pentru diferență, cec cu scadență la 30 de zile de la livrare.

În acest context, cu facturile din 08 mai 2008, 15 mai 2008, 28 mai 2008, 30 mai 2008, 06 iunie 2008 și din 15 mai 2008, SC A.E. SRL a livrat către SC C.G. SRL Seini panouri pentru construcții în valoare de 150.122,10 euro (facturi și avize de însoțire).

Conform celor convenite, la momentul livrărilor, s-a achitat un avans de 10% din valoarea facturilor, pentru diferențe fiind remise file cec. Prima filă cec a fost completată și depusă la plată la data de 03 iunie 2008, fiind refuzată pentru lipsă de disponibil, decontându-se doar suma de 150 RON, fiind refuzată pentru diferența de 20.648,53 RON.

Celelalte file cec au fost de asemenea depuse la plată în perioada următoare fiind refuzată pentru lipsă disponibil și client în interdicție bancară, cu excepția ultimei care nu a mai fost depusă la plată.

Mărfurile achiziționate de la societatea sus-menționată au fost transportate în spațiul închiriat din municipiul Baia Mare, iar parte în municipiul Brașov la un depozit închiriat de SC C.G. SRL de la SC A.B. SRL Brașov - administrator P.C. Transportul mărfurilor s-a efectuat cu mijloace de transport aparținând SC T. SRL Timișoara și SC A.T. SRL Timișoara.

Potrivit declarației martorei V.A. - reprezentantul comercial al SC A.E. SRL aceasta a comunicat doar telefonic cu reprezentantul SC C.G. SRL, respectiv acea persoană care s-a prezentat sub numele S.V., cecurile fiindu-i expediate, parțial completate, prin curier.

Martorul P.C. - administrator al SC A.B. SA Brașov a declarat că la finele lunii mai 2008 a fost contactat telefonic de o persoană care s-a prezentat cu numele S. și care și-a exprimat intenția de a închiria un spațiu de depozitare. Fiind de acord cu solicitarea, în perioada următoare SC C.G. SRL a depozitat de mai multe ori marfă în incinta societății, facturile emise de SC A.B. SRL pentru închirierea spațiului fiind semnate de inculpatul M.C.I., care a achitat și contravaloarea chiriei.

De asemenea, martorul D.G. - gestionar la SC A.B. SA Brașov - a declarat că în virtutea atribuțiilor de serviciu avute, la finele lunii mai 2008 a descărcat cu motostivuitorul marfă dintr-un tir aparținând SC C.G. SRL, context în care l-a cunoscut pe administratorul acesteia, învinuitul M.I.C. A declarat că acesta a asistat efectiv la descărcarea mărfii, de mai multe ori, iar uneori era însoțit de o altă persoană, delegat al SC C.G. SRL.

Parte din mărfurile achiziționate de SC C.G. SRL au fost valorificate la SC P. SRL Câmpulung - administrator numitul L.T., care Ie-a achiziționat cu documente de la SC E.D. SRL Vulturești, județul Argeș, având ca administrator pe numitul G.P.L.

Cu ocazia audierii numitului G.P.L., în calitate de martor, acesta a declarat că a achiziționat panourile respective de la doi bărbați pe care i-a cunoscut ocazional în Târgul Vitan din București, care se deplasau cu un autoturism marca D. cu numere de București. Martorul a descris aceste persoane după trăsăturile fizice, fără a putea da alte relații despre identitatea lor, afirmativ aceștia predându-i ulterior și facturile fiscale.

Martorul C.I.I. - angajat al SC A.T. SRL. Timișoara, care a efectuat un transport la data de 15 mai 2008, a precizat că la destinație, în municipiul Baia Mare, documentul de transport i-a fost semnat și ștampilat din partea beneficiarului SC C.G. SRL de inculpatul M.I.C., pe care l-a recunoscut în cursul cercetărilor după planșele foto prezentate de organele de poliție.

SC A.E. SRL a precizat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 150.122,10 euro.

2. La începutul lunii mai 2008, administratorul SC R.A. SRL București, numitul Z.V., a fost contactat telefonic de la nr. X de o persoană de sex masculin care s-a prezentat cu numele „S.V.”, atribuindu-și calitatea de administrator al SC C.G. SRL Seini, solicitând livrarea unei cantități de țeavă de cupru, sub pretextul efectuării unei lucrări de construcții la un complex din Baia Mare.

Părțile au convenit telefonic asupra condițiilor de plată, respectiv un avans de 30% din valoarea mărfii în numerar, iar diferența cu filă cec scadentă la 20 zile de la livrare. Ulterior, societatea a livrat marfă fără a mai pretinde avansul stabilit inițial.

Astfel, cu factura din 16 mai 2008, SC R.A. SRL a livrat SC C.G. SRL Seini, prin delegat B.S., mărfuri în valoare de 55.476,61 RON. Pentru plata acesteia, prin delegatul B.S., s-a remis o filă cec, doar semnată și ștampilată.

Anterior scadenței filelor cec, respectiv la data de 20 mai 2008, aceeași societate a livrat către SC C.G. SRL Seini marfă în valoare de 51.758,22 RON, prin delegat B.G. Pentru plata acesteia, s-a remis, prin delegatul arătat, fila cec, care, fiind depusă la plată, a fost refuzată la data de 11 iunie 2008 cu mențiunea „lipsă totală de disponibil și trăgător în interdicție bancară”. În această situație cel de-al doilea cec nu a mai fost depus la plată, furnizorul realizând faptul că a fost înșelat, deoarece reprezentantul societății beneficiare nu mai răspundea nici la telefon.

Martorii B.S. și B.G. erau angajați la data efectuării transporturilor, în calitate de conducători auto la SC M.R. SRL Baia Mare și au fost trimiși în curse de șeful acestora.

B.S. a declarat că pe durata transportului a primit indicații telefonice de la un bărbat care s-a prezentat cu numele „S.” în sensul de a descărca marfa în București, la complexul D.

Martorul B.G. a precizat că la data respectivă, a efectuat un transport de mărfuri din Baia Mare, deplasându-se la București, ocazie cu care l-a cunoscut pe învinuit, la momentul încărcării mărfii din depozitul din Baia Mare, având reprezentarea că acesta era „magazionerul”; a confirmat că de la SC R.A. SRL a încărcat apoi țeava de cupru pe care a transportat-o tot în București la complexul D.

SC R.A. SRL a precizat că se constituie parte civilă cu suma de 107,234,83 RON.

3. Tot la începutul lunii mai 2008, reprezentantul SC R.G. SRL Baia Mare - numitul T.Ș. - a fost contactat telefonic de la nr. X de o persoană de sex masculin care s-a prezentat sub numele de „S.V.”, atribuindu-și calitatea de director de achiziții la SC C.G. SRL Seini.

Acesta și-a exprimat intenția de a cumpăra materiale electrice, sens în care părțile au stabilit telefonic condițiile de colaborare, respectiv ofertă de preț și comandă, comunicate pe e-mail, iar ca modalitate de plată cec cu scadență la 30 de zile.

Astfel, cu facturile din 06 mai 2008 și 07 mai 2008, s-au livrat prin delegat T.Ș. materiale electrice în valoare de 34.295,80 RON, respectiv 34.510 RON, către SC C.G. SRL Seini. Marfa a fost ridicată de martorul N.R.P., care s-a prezentat în calitate de merceolog la SC C.G. SRL Seini, transportul fiind însă însoțit în calitate de delegat de reprezentantul furnizorului, astfel cum am arătat. Cu ocazia primului transport, numitul T.Ș. l-a însoțit pe martorul N.R.P. la biroul SC C.G. SRL Seini situat în Baia Mare, unde inculpatul M.I.C. i-a remis efectiv pentru plată fila cec.

Cea de-a doua filă cec i-a fost remisă numitului T.Ș. de martorul N.R.P. la momentul ridicării mărfii aferent celei de-a doua facturi.

La data de 10 iunie 2008, prima filă cec a fost depusă la plată, însă a fost refuzată cu mențiunea lipsei disponibilului și „trăgător în interdicție bancară”. Cea de-a doua filă cec a fost girată de SC R.G. SRL la SC C.T.P. SRL Bistrița, fiind de asemenea refuzată la plată.

SC R.G. SRL a precizat că se constituie parte civilă cu suma de 68.805,8 RON.

Plângerea SC R.G. SRL a fost formulată atât împotriva SC C.G. SRL Seini și M.I.C., cât și împotriva altor persoane, respectiv numiții G.G.I., S.V. și T.M.R., solicitându-se cercetarea acestora sub aspectul infracțiunilor de asociere pentru comiterea de infracțiuni, fals în declarații și uz de fals, apreciindu-se că aceștia au acționat împreună la comiterea faptei, în baza unui plan prestabilit.

Cu referire la această faptă, precum și la celelalte ce formează obiectul dosarului, nu există probe directe sau indirecte în sensul participației acestora la infracțiune. De altfel, aceste aspecte, constând în înțelegeri frauduloase între administratorii succesivi ai SC C.G. SRL, respectiv G.G.I. și T.M.R., de a cesiona succesiv părțile sociale ale societății în discuție, în scopul sustragerii de la plata obligațiilor la bugetul statului și al prejudicierii altor persoane, a făcut obiectul unor plângeri succesive adresate organelor de urmărire penală și altor instituții. Prin rezoluția nr. 348/P/2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare, s-a dispus, în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de numiții G.G.I., G.V. și T.M.R. pentru infracțiunea prevăzută de art. 2801 din Legea nr. 31/1991 privind societățile comerciale, faptă constând în „cesionarea succesivă a părților sociale ale SC C.G. SRL în scopul sustragerii de la plata creanțelor și datoriilor către stat și diverși agenți economici”. Plângerea formulată de SC R.G. SRL, la soluția sus-menționată, a fost respinsă prin rezoluția primului procuror nr. 1295/ll/2/2011 din 11 octombrie 2011.

Probațiunea administrată în cauză nu a fost de natură să conducă la identificarea persoanei care s-a prezentat sub numele „S.V.”. Pentru considerentele arătate, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții G.G.I. și T.M.R., pentru infracțiunile prevăzute de art. 215 alin. (1)-(5) C. pen., art. 323 C. pen., art. 292 C. pen. și art. 291 C. pen., precum și disjungerea și continuarea cercetărilor, în vederea identificării A.N.

4. La finele lunii aprilie 2008, reprezentantul SC A. SRL Bistrița, numitul A.I., a fost contactat telefonic de o persoană care s-a prezentat cu numele S.V., afirmând că este administratorul SC C.G. SRL, manifestându-și intenția de a cumpăra tuburi flexibile pentru instalații electrice.

Inițial, sus-numitul a refuzat livrarea mărfii necunoscând societatea, însă la insistențele solicitantului, a acceptat să livreze o cantitate de marfă, plata urmând a se face cu bilet la ordin, scadent la 30 de zile.

Astfel, cu factura fiscală din 09 mai 2002, SC A. SRL a livrat către SC C.G. SRL marfă În valoare de 5.950 RON, aceasta fiind transportată de reprezentantul părții vătămate, menționat ca delegat în factură. Cu ocazia transportului, reprezentantul furnizorului trebuia să se întâlnească cu numitul „S.V.”, însă sub pretextul că este plecat din țară, acesta a evitat întâlnirea cu A.I., îndrumându-l însă spre biroul SC C.G. SRL, respectiv acel apartament situat în Baia Mare.

În spațiul respectiv, numitul A.I. l-a întâlnit pe inculpatul M.I.C. și pe martorul N.R.P., precum și o persoană de sex feminin, despre care a avut reprezentarea că este secretara societății. În prezența celor doi bărbați, numitul A.I. a primit de la secretară biletul la ordin, integral completat, cu scadența la data de 13 iunie 2008.

Marfa a fost descărcată la depozitul situat în Baia Mare, în prezența inculpatul M.I.C. și a martorului N.R.P.

Fiind depus la plată la scadență, biletul la ordin a fost refuzat pentru lipsă totală de disponibil.

SC A. SRL Bistrița a comunicat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 5.950 RON.

5. În prima jumătate a lunii mai 2008, reprezentantul S.I. AF Săsar, numitul S.I., a fost contactat telefonic de martorul N.R.P., pe care-l cunoștea de circa 18 ani, care i-a comunicat că lucrează în calitate de merceolog la SC C.G. SRL, întrebându-l totodată dacă poate să livreze acestei societăți o cantitate de electrozi.

Urmare acestei convorbiri telefonice, numitul S.I. s-a deplasat efectiv la biroul SC C.G. SRL situat în Baia Mare, unde l-a întâlnit pe martorul N.R.P. și o secretară, care s-a prezentat cu prenumele C. În prezența numitului S.I., martorul sus-menționat a contactat pe „S.V.”, reprezentantul furnizorului, negociind cu acesta condițiile livrării, respectiv cantitatea de 3 tone electrozi cu plata prin cec scadent la 30 de zile de la livrare.

În considerarea acestor discuții, cu din 16 mai 2008, S.I. AF a livrat către SC C.G. SRL marfă în valoare de 25.288,18 RON, aceasta fiind descărcată în prezența furnizorului, la depozitul situat în Baia Mare. Potrivit declarației numitului S.I., pe durata descărcării la depozit a sosit și inculpatul M.I.C. Cu aceeași ocazie, reprezentantul furnizorului a primit de la secretara societății fila cec, integral completată.

Fiind depusă la plată la data de 16 iunie 2008, fila cec a fost refuzată la plată pentru lipsă totală disponibil, client în interdicție bancară.

S.I. AF Săsar a precizat că se constituie parte civilă în cauză cu 25.288,18 RON.

6. La finele lunii aprilie 2008, reprezentantul SC G.S.I. SRL București, numitul S.S.V., a fost contactat telefonic de o persoană care s-a prezentat cu numele „S.V.” și care și-a exprimat intenția de a cumpăra bandă reflectorizantă. Cu acea ocazie, părțile au convenit asupra modalității de plată, respectiv filă cec cu scadență de 30 de zile de la livrare, stabilindu-se ca ulterior, un delegat al beneficiarului să se prezinte pentru a ridica marfa.

La data de 07 mai 2008, SC G.S.I. SRL. a livrat către SC C.G. SRL mărfuri în valoare de 12.440,73 RON, acestea fiind transportate personal de furnizor, în municipiul Baia Mare.

Mărfurile au fost predate de furnizor beneficiarului la biroul SC C.G. SRL situat în Baia Mare, unde erau prezenți inculpatul M.I.C. și martorul N.R.P., menționat pe factură ca delegat. Cu aceeași ocazie, secretara societății a completat integral fila cec. Ulterior, fila cec sus-menționată a fost girată de către beneficiar altei societăți comerciale, fiind refuzată la plată la data de 16 iunie 2008, pentru motivul lipsei totale de disponibil și client în interdicție bancară.

Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică din 13 august 2009 întocmit de I.P.J. Maramureș - Serviciul Criminalistic - Compartimentul de expertize și C.T.S., semnătura de la rubrica „trăgător” de pe fila cec a fost executată de inculpatul M.I.C.

După refuzul la plată a filei cec, reprezentantul SC C.G. SRL nu a mai putut fi contactat telefonic.

SC G.S.I. SRL București s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 12.440,73 RON.

7. În cursul lunii aprilie 2003, reprezentantul SC T.C. SRL București, martora T.I., a fost contactată telefonic de o persoană care s-a prezentai sub numele „S.V.”, afirmând că este administratorul SC C.G. SRL, ocazie cu care a solicitat livrarea de produse electrocasnice. Pe baza discuțiilor avute, s-a convenit ca plata mărfurilor să se facă numerar, în procent de 30% la momentul livrării, iar pentru diferență să fie emisă filă cec scadentă la 30 de zile de la livrare.

Conform celor convenite, cu factura din 07 mai 2008, societatea sus-menționată a livrat către SC C.G. SRL mărfuri în valoare de 65.489,72 RON, acestea fiind ridicate de martorul G.D. - angajat al SC M.E. SRL Baia Mare, în calitate de conducător auto.

Potrivit declarației martorului sus-menționat, acesta a fost contactat telefonic de reprezentantul unei alte societăți de transport, respectiv SC B.T. SRL Baia Mare care i-a solicitat, motivând că autovehiculul propriu s-a defectat, să transporte o cantitate de marfă din zona Bușteni, în municipiul București. Cu acea ocazie, reprezentantul SC B.T. SRL Baia Mare i-a solicitat ca la întoarcere să facă un transport de marfă din București la Baia Mare. în aceste condiții, de la SC T.C. SRL, martorul a ridicat mai multe aparate TV, acesta semnând de primire pe factura fiscală, predând furnizorului un plic cu documente. Pe traseu a fost dirijat de o persoană care s-a prezentat cu numele „S.”, spre depozitul din Baia Mare. La depozitul respectiv, marfa a fost preluată de inculpatul M.I.C., recunoscut ulterior de martor, după planșele fotografice prezentate de organele de poliție.

Pentru plata mărfurilor aferente acestei livrări, s-a emis furnizorului în condițiile descrise, fila cec semnată și ștampilată.

La data de 14 mai 2008, societatea sus-menționată a mai livrat către SC C.G. SRL mărfuri similare în valoare de 31.455,10 RON, acestea fiind ridicate în calitate de delegat, de martorul B.S. La ridicarea mărfurilor, acesta a remis furnizorului fila cec, doar semnată și ștampilată.

Filele cec au fost emise pentru sumele 52.391,78 RON, respectiv 25.164,08 RON, deoarece anterior, s-a achitat cu titlu de avans 30% din preț, cu ordin de plată, prin depuneri în numerar efectuate de inculpatul M.I.C., conform înțelegerii prealabile.

Fiind depuse la plată la scadență, filele cec au fost refuzate pentru lipsă totală de disponibil și trăgător în interdicție bancară.

SC T.C. SRL București a comunicat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 77,555.86 RON.

8. La începutul lunii mai 2008, reprezentantul părții vătămate SC D. SRL Miercurea Ciuc, numitul D.E., a fost contactat telefonic de la nr. X, de un bărbat care s-a prezentat cu numele „S.V.”, afirmativ administrator al SC C.G. SRL, care a solicitat livrarea de cablu electric. Cu acea ocazie, s-a convenit ca plata mărfurilor să se realizeze prin cec cu scadență la 30 de zile.

Cu factura din 27 mai 2008, societatea sus-menționată a livrat către SC C.G. SRL cablu electric în valoare de 65.314,34 RON, marfa fiind ridicată de martorul B.S. - angajat al SC M.R. SRL Baia Mare, în calitate de conducător auto. Potrivit declarației martorului B.S., în vederea efectuării transportului a fost contactat telefonic de o persoană cu numele „S.”, care i-a cerut efectuarea cursei, indicându-i destinația. Pe traseu, mijlocul de transport a rămas în pană datorită unei defecțiuni tehnice, din zona Bușteni cursa fiind continuată de martorul G.D., angajat al unei alte societăți de transport.

Martorul G.D. a confirmat efectuarea transportului din zona arătată, în municipiul București, de unde, la întoarcere, a efectuat un alt transport de produse electrocasnice.

Pentru plata mărfurilor, B.S. a remis furnizorului fila, care fiind depusă la scadență la plată, a fost refuzată la data de 27 iunie 2008 cu mențiunea client în interdicție bancară și lipsă totală de disponibil.

SC D. SRL Miercurea Ciuc a precizat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 65.314,34 RON.

9. La începutul lunii mai 2008, reprezentantul SC B. SRL Chiajna, județul Ilfov, numitul I.C., a fost contactat telefonic de o persoană de sex masculin care s-a prezentat cu numele „S.V.”, afirmând că este reprezentantul SC C.G. SRL Baia Mare, solicitând livrarea de granule de polietilenă. Părțile au convenit ca plata mărfurilor să se realizeze prin filă cec, cu scadență la 45 zile de la livrare.

În considerarea acestor înțelegeri, cu facturile din 15 mai 2008 și 22 mai 2008, s-a livrat către SC C.G. SRL marfă în valoare de 112.050,40 RON, respectiv 109.242,00 RON.

Mărfurile au fost transportate de către SC S.P. SRL în baza unui contract de furnizare de servicii încheiat cu SC R. SA.

Audiat fiind în calitate de martor, numitul Ș.C.C. - reprezentant al SC S.P. SRL, a declarat că marfa a fost transportată la depozitul din Baia Mare, str. Europa, fără a putea da alte detalii, întrucât faptic transportul a fost realizat de conducători auto care la momentul respectiv nu mai erau angajați ai societății.

Pentru plata mărfurilor, s-au emis furnizorului filele cec care fiind depuse la plată la scadența convenită, au fost refuzate pentru lipsă totală de disponibil și client în interdicție bancară. Partea vătămată SC B. SRL Chiajna a precizat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 221.292,40 RON.

10. La data de 20 mai 2003, reprezentantul SC Z.B. SRL Năsăud, numitul T.G. a fost contactat telefonic de la nr. X, de o persoană de sex masculin care s-a prezentat cu numele „S.V.” și care în calitate de angajat al SC C.G. SRL a solicitat livrarea de acumulatori auto, sens în care a comunicat pe fax și o comandă scrisă. Urmare discuțiilor telefonice purtate în perioada următoare, s-a convenit ca piața mărfurilor să se realizeze cu filă cec, scadentă la 30 de zile de la livrare.

Astfel, cu factura din 21 iunie 2008, SC Z.B. SRL a livrat către SC C.G. SRL baterii auto în valoare de 33.376,64 RON, transportul fiind efectuat de angajatul furnizorului - martorul F.M.

Potrivit declarației martorului F.M., acesta a transportat marfa la depozitul din Baia Mare, unde a fost preluată de doi bărbați, din care unul a completat în prezența sa și a semnat fila cec. Raportul de constatare tehnico-științifică din 13 august 2009 al I.P.J. Maramureș - Serviciul Criminalistic - Compartimentul de expertize și C.T.S. a concluzionat că scrisul de mână literar și cifric, precum și semnătura de pe fila cec la rubrica „semnătura trăgătorului” au fost executate de către inculpatul M.I.C. SC Z.B. SRL Năsăud a comunicat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 33.376,64 RON.

11. În cursul lunii mai 2008, reprezentantul SC N. SRL Constanța, numitul S.A.S. a fost contactat de la nr. de telefon X de o persoană care s-a prezentat cu numele „S.V.” și care, în calitate de director achiziții la SC C.G. SRL, a solicitat livrarea unei motopompe, afirmând că va face plata cu filă cec scadentă la 30 de zile de la livrare. Ulterior, între părți s-a purtat și corespondență fax, fiind emisă o comandă și o ofertă de preț. La data de 26 mai 2008, SC N. SRL Constanța a livrat către SC C.G. SRL o motopompă în valoare de 43.197 RON.

Marfa a fost preluată, în calitate de delegat, de martorul B.S. Potrivit declarației numitului S.A.S., la preluarea mărfii delegatul nu a fost în măsură să remită fila cec convenită, astfel încât a fost contactat telefonic numitul „S.V.”, care în scurt timp a trimis cu un taximetru o altă persoană cu o filă cec completată.

Martorul B.S. a declarat că a transportat motopompa respectivă conform indicațiilor date de numitul „S.V.” în București, complexul comercial D., fără să poată da relații despre trăsăturile fizionomice sau identitatea persoanelor care au preluat-o.

Fiind depusă Ia plată la data de 25 iulie 2008, fila cec sus-menționată a fost refuzată la plată pentru lipsă totală de disponibil și client în interdicție bancară.

SC N. SRL Constanța a precizat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 43.197 RON.

În rechizitoriu s-a arătat că, în drept, fapta inculpatului M.I.C., care în perioada aprilie - iunie 2008, având calitatea de administrator al SC C.G. SRL, cu participația altor persoane, a achiziționat de la 11 societăți comerciale - părțile civile din prezenta cauză - mărfuri în valoare totală de 658.455,78 RON și 150.122,10 euro, pentru plata cărora a emis file cec și un bilet la ordin fără acoperire, cu consecința prejudicierii acestora, constituie infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Inculpatul este răspunzător pentru acțiunile sale, constând în preluarea societății în calitate de administrator, organizarea activității acesteia prin deschiderea unui cont bancar, închirierea unui birou și a unui spațiu de depozitare a mărfurilor, semnarea de file cec, implicarea sa în receptarea unor cantități de mărfuri. Or, în calitate de administrator, acesta avea responsabilitatea plății furnizorilor, respectiv a onorării cecurile emise, aspecte pe care Ie-a ignorat, cu intenție, în scopul obținerii de foloase materiale injuste, pentru sine și alte persoane.

Inculpatul M.I.C., fiind audiat în cursul urmăririi penale, a recunoscut implicația sa în comiterea faptelor cercetate, în sensul că, în primăvara anului 2008, la propunerea unei persoane din București, pe care o cunoștea sub numele „A.” a acceptat preluarea părților sociale ale SC C.G. SRL urmând a fi remunerat cu suma de 3.000 RON pe lună, pe durata activității acesteia. A precizat că în vederea preluării societății, a primit indicații telefonice de la o persoană care s-a prezentat cu numele „S.”, sens în care s-a deplasat în municipiul Baia Mare, unde prin intermediul unui bărbat cu prenumele „F.” l-a cunoscut pe numitul T.M.R., de la care a preluat părțile sociale ale SC C.G. SRL. Totodată, a recunoscut că, cu aceeași ocazie, a primit de la acesta documentele de constituire a societății, ștampila și un carnet cu file cec. Inculpatul a declarat de asemenea că potrivit indicațiilor primite de la persoana cu numele „S.” a închiriat spațiile menționate cu titlu de birou și depozit, de asemenea a semnat file cec și avize de însoțire a mărfii, precum și alte documente. Inculpatul nu i-a indicat pe numiții G.G.I. și T.M.R., ca participanți la comiterea faptelor.

Participația inculpatului a fost confirmată de martorii audiați în cauză, persoane cărora acesta Ie-a remis file cec, ori de la care a preluat mărfuri. Relevantă este în cauză și declarația martorei C.S.I., persoană care în luna mai 2008 a lucrat în calitate de secretară la SC C.G. SRL pe o durată de circa două săptămâni, afirmativ fiind angajată urmare unui anunț publicitar pe care l-a dat în presa locală. Potrivit declarației acesteia, în urma anunțului a fost contactată telefonic de o persoană cu numele „S.”, care a afirmat că este director zonal al SC C.G. SRL, a chestionat-o referitor la abilitățile deținute, afirmând că o angajează, precizându-i cuantumul salariului și atribuțiile pe care urma să le aibă. Martora a declarat că a desfășurat activitate la biroul societății din Baia Mare, unde l-a întâlnit pe învinuitul M.C.I. și pe numitul N.R.P. În virtutea atribuțiunilor sale de serviciu a primit și transmis mai multe faxuri reprezentând comenzi pentru marfă, către diverse societăți comerciale, datele fiindu-i comunicate telefonic de acel „S.”. A confirmat că o parte din aceste documente le preda inculpatului M.I.C., pentru semnătură.

În fața instanței, inculpatul M.I.C. a fost audiat la termenul din 26 martie 2013 arătând că își menține declarațiile date în cauză și că ar fi fost contactat de o persoană pe numele „V.”, care, pentru suma de 3.000 RON pe lună, i-a propus să semneze anumite hârtii și să participe la descărcarea unor mărfuri. Împreună cu acel „V.” lucra și o altă persoană care își schimba des prenumele („D.”, „V.”) și care l-a „predat” unei persoane cu numele „S.”., fiind ulterior adus în Maramureș. Acest „S.” i-a spus inculpatului că trebuie să semneze acte în alb și să participe la descărcarea mărfurilor din mașini. Pe „S.” inculpatul nu l-a văzut niciodată. Inculpatul a semnat ordine de plată și avize de însoțire a mărfurilor; filele cec erau semnate în alb, nu erau completate de inculpat și nu era trecută nicio sumă când ajungeau la acesta. Practic, „S.” se ocupa de organizarea, administrarea firmei și de găsirea unor furnizori. Inculpatul a închiriat spațiul care a servit drept sediu pentru firmă, îndemnat fiind, telefonic, de același „S.”. Inculpatul nu a încasat niciun ban și nu știa, nici măcar la momentul audierii sale, unde erau banii încasați pe mărfuri. În esență, din depoziția inculpatului reiese că acesta nu s-a gândit la consecințele faptelor sale decât în momentul în care au ajuns la sediul firmei organele de cercetare penală.

Martorii audiați în fața instanței au confirmat într-o oarecare măsură susținerile inculpatului. Astfel, martora C.S.I. a arătat că acel „S.” o suna la telefon și îi spunea ce are de făcut. Despre același „S.”, martora avea reprezentarea că este managerul firmei și tot la solicitarea lui a complectat diverse avize de însoțire a mărfurilor și a unor comenzi. Martora a fost angajată la firma inculpatului M.I.C. pe post de secretară și nu și-a pus niciodată întrebarea dacă inculpatul ar fi sau nu capabil să conducă o firmă. Martorului P.C. i s-a solicitat ajutorul în vederea depozitării unor panouri în curtea societății unde era administrator. La scurt timp după ce marfa era depozitată în curtea societății, era încărcată și dusă mai departe fără însă ca martorul să poată preciza locul de destinație. Martorul nu-și amintește să-l fi cunoscut pe inculpat, însă reține foarte clar că cel care l-a sunat avea numele „S.”. Martorul I.C. a lucrat în calitate de reprezentant vânzări la firma SC B. SRL, societate comercială ce a fost contactată de S.V. pentru a furniza marfă, respectiv 2 camioane de polietilenă. Pentru cele 2 camioane s-au emis file cec. Prima filă avea scadența la 60 de zile, iar după a doua livrare cei de la SC B. SRL au încercat să ia legătura cu cei care reprezentau firma inculpatului, însă nu au mai găsit pe nimeni la sediu. Ambele file au fost refuzate la plată pentu lipsă de disponibil în cont.

Nici martora A.V. nu l-a cunoscut pe inculpatul M.C.I., însă este posibil să fi discutat cu S.V. despre livrarea unei motopompe. Acest produs a fost livrat, dar la plată s-a constatat că societatea care a achiziționat-o se afla în incidență bancară.

Și martorul S.A. a arătat că ar fi fost contactat de un domn S. pentru a-i livra acestuia o motopompă; pe inculpatul M.I.C. nu l-a cunoscut însă niciodată.

Martorul D.G. a arătat că își menține declarația dată în faza de urmărire penală, că pe șeful său l-a contactat un anume S., care i-ar fi cerut să descarce pe un teren din fața depozitului pe care îl gestiona niște panouri pentru hale metalice. Martorul nu își amintește dacă inculpatul M.I.C. era sau nu de față când s-a descărcat marfa.

Martora M.S., în calitate de reprezentant vânzări secția polimeri la firma SC B. SRL, a fost contactată telefonic de S.V., care i-a cerut să-i livreze un camion de polietilenă, a cărui valoare se ridica atunci la aproximativ 90.000 RON. După aproximativ 2 săptămâni, același S. a revenit cu o cerere similară și, pentru a-i majora creditul firmei SC C.G. SRL, a cerut documente justificative. Prin e-mail, martorei i s-a comunicat un bilanț semnat de inculpatul M.I.C. și purtând ștampila firmei. Din acel moment, martora a avut convingerea că firma are suficient disponibil în cont pentru a acoperi contravaloarea comenzilor făcute, astfel că a acceptat cererea lor pentru a le livra o a doua cantitate de polietilenă. Atât după prima livrare, cât și după a doua, au primit prin poștă cec-uri pe care le-au considerat valabile, în raport evident de bilanțul ce le fusese prezentat. Ambele cec-uri au fost respinse la plată din lipsă totală de disponibil. Martora a vorbit la telefon doar cu S. și nu cu M.I.C. Și martorul G.D.F. a transportat mai multe televizoare din București în Baia Mare la solicitarea telefonică a aunui anume S. Marfa a fost descărcată la niște depozite, la această operațiune participând inculpatul M.I.C. Martora A.I. a discutat telefonic cu persoane ce reprezentau firma SC C.G. SRL.; mai exact legătura telefonică s-a făcut între martor și S.V., M.I.C. și o doamnă al cărui nume nu și-l amintește. S. i-a cerut să le livreze televizoare pentru care s-a achitat 20% din valoarea totală, diferența rămânând neachitată deoarece cec-urile nu au avut acoperire în bancă.

Martora C.D.N. l-a cunoscut pe inculpat la momentul în care i-a închiriat un imobil ca spațiu pentru firmă. Din contractul de închiriere reieșea că acesta este reprezentantul firmei SC C.G. SRL Seini. Inculpatul ar fi fost cel găsit de agenția imobiliară, fiind și cel care a semnat contractul de închiriere. Martorul M.L.M. l-a întâlnit o singură dată pe inculpat când i-a închiriat un spațiu pe perioada 01 mai 2008 - 01 mai 2009, în prezența sa acesta semnând contractul de închiriere, în calitate de reprezentant al firmei SC C.G. SRL.

Martorul F.M. este cel care a transportat pentru SC C.G. SRL baterii, la descărcare participând și inculpatul M.I.C. Acesta a fost și cel care i-a dat martorului fila cec, pe care anterior o completase cu suma respectivă și o ștampilase.

Din probațiunea administrată în fața instanței și din faza de urmărire penală, instanța a reținut vinovăția inculpatului M.I.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune. Demersurile făcute de instanță în vederea idetificării persoanei sub numele de S. au rămas fără rezultat. Chiar și așa, a intervinenit răspunderea inculpatului M.I.C., acesta fiind administratorul de drept al firmei, calitate în care a semnat contractul de închiriere pentru spațiul firmei, a semnat instrumente de plată, a participat la descărcarea mărfurilor, participând și la alte activități care au creat convingerea unora dintre martori că administrează și în fapt societatea SC C.G. SRL. Practic, inculpatul M.I.C. a desfășurat o activitate infracțională pentru care trebuie să intervină răspunderea sa, chiar dacă în raport de probațiunea administrată, de vinovăția inculpatului M.I.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., instanța i-a aplicat pedeapsa de 7 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) și c) C. pen. (dreptul de a mai deține funcția de administrator de firmă) pe o perioadă de 5 ani și interzicerea tuturor acestor drepturi derivă din natura infracțiunii, aceasta fiind incompatibilă cu exercitarea vreunuia dintre drepturile mai sus menționate.

La aplicarea pedepsei instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., în speță persoana inculpatului și modalitatea de săvârșire a infracțiunii pentru care s-a dispus condamnarea sa. S-a precizat că inculpatul s-a prezentat doar la termenul din 26 martie 2013, manifestând indiferență față de soluționarea cauzei cu celeritate și cu respectarea principiilor ce converg spre o justă și legală soluționare a cauzei, poziția sa a fost una de nerecunoaștere a săvârșirii infracțiunii și nu a arătat, din motive ce țin de lipsa unor venituri suficiente, disponibilitate efectivă de a despăgubi părțile civile din cauză. Cu toate acestea, instanța a reținut în favoarea sa circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., circumstanță materializată în lipsa antecedentelor penale, astfel că pedeapsa aplicată s-a situat sub limita minimă legală prevăzută pentru infracțiunea de înșelăciune.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul M.I.C. și partea civilă SC R.G. SRL Baia Mare.

Prin apelul scris și oral, inculpatul M.I.C. a solicitat admiterea căii de atac promovate, desființarea sentinței Tribunalului și, judecând pe fond cauza, reducerea pedepsei aplicate de către prima instanță, întrucât inculpatul are în îngrijire 4 copii, unul dintre ei cu un handicap sever și a recunoscut că a comis infracțiunea de înșelăciune, datorită lipsei posibilităților materiale de întreținere zilnică.

Administratorul părții civile SC R.G. SRL a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și, în principal, să se trimită dosarul organului competent, respectiv D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Maramureș, apreciind că cercetările au fost efectuate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș, organ necompetent, iar urmărirea penală nu este completă, deoarece inculpatul nu a fost confruntat cu G.G.I. și cu G.P., adevărații autori ai infracțiunilor și pe care poliția nu-i găsește. A susținut că din incompetența organelor de cercetare dosarul a fost disjuns, susținându-se că există autori necunoscuți, pentru a acoperi fraudele efectuate, privind banii necesari de campanie electorală pentru anul 2008, pentru partidul aflat la putere în acel moment. A atacat soluția de disjungere a cauzei, aceasta fiind definitivă, prin respingerea plângerii de către procurorul desemnat și procurorul ierarhic superior.

În subsidiar, a solicitat condamnarea inculpatului la pedeapsa maximă prevăzută de lege, respectiv 20 ani închisoare, având în vedere prejudiciul deosebit de mare cauzat prin fapta inculpatului.

În sinteză, critica părții civile a vizat exclusiv latura penală a cauzei. Cu privire la apelul inculpatului:

Curtea, examinând modul în care instanța de fond a analizat critica privind individualizarea pedepsei principale aplicată apelantului M.I.C., a constatat că a respectat toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispozițiile art. 72 C. pen., evidențiind gravitatea faptei comise, prin prisma circumstanțelor reale efective, dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului, nu numai a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor care vizează strict persoana acestuia, aprecierea fiind făcută fără o preeminență a vreunuia din criteriile arătate, precum și consecințele pedepsei și a modalității de executare privative de libertate, prin prisma funcțiilor unei asemenea sancțiuni.

Curtea, în baza propriei analize, față de critica formulată în sensul reducerii cuantumului pedepsei a considerat că nu se impune a se da curs celor susținute, deoarece nu s-ar putea da eficiență într-un mod prioritar circumstanțelor personale, în raport cu celelalte, față de regula examinării plurale a criteriilor ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepselor.

Curtea a considerat că pedeapsa principală rezultantă de 7 ani închisoare, cu executare prin privare de libertate, reprezintă o pedeapsă proporțională, atât cu gravitatea efectivă a faptei comise de apelant, concretizată prin modul în care acesta a acționat, prin comiterea unei infracțiuni continuate de înșelăciune calificată cu consecințe deosebit de grave, cu un prejudiciu de peste 200.000 RON, rămas nerecuperat, și ea reliefează periculozitatea excesivă a modului de operare al inculpatului, cât și profilul socio-moral și de personalitate a acestuia, a cărui atitudine în societate și procesuală în cauză este negativă.

S-a remarcat că deși a fost legal citat, apelantul nu s-a prezentat în fața Curții, motivând că are în întreținere 4 copii, dintre care unul handicapat.

Motivele de natură familială s-a menționat că trebuiau a fi avute în vedere de către inculpat înainte de a recurge la activitatea infracțională derulată și nicidecum să le invoce ca și circumstanțe, pentru a justifica infracțiunea comisă, precum și prejudiciul mare adus părților civile, din prezenta cauză și rămas nerecuperat.

Față de modul concret de săvârșire a faptei și caracterul continuat al acesteia, cuantumul pedepsei principale de 7 ani închisoare, s-a apreciat că asigură realizarea concretă a scopurilor pedepsei, iar executarea sa, prin privare de libertate, va da posibilitate inculpatului, ca prin programele educaționale desfășurate și în mediu închis, cu valorificarea aptitudinilor acestuia, să conducă, chiar și prin restrângerea libertății presupusă de o asemenea modalitate de executare la conștientizarea consecințelor faptei sale, în vederea unei reinserții sociale reale a acestuia.

Cuantumul sancțiunii s-a apreciat că nu se impune a fi redus față de gravitatea faptei comise, consecințele acesteia, rezonanța în comunitate și a reacției pe care societatea prin organele judiciare trebuie să o aibă, față de săvârșirea unor asemenea infracțiuni.

În raport cu cele menționate, sentința instanței de fond, s-a apreciat că este legală și temeinică sub toate aspectele și verificându-se hotărârea atacată, instanța nu a constatat existența vreunui caz de desființare ce s-ar fi putut invoca din oficiu potrivit art. 382 C. proc. pen.

Așa fiind, pentru motivele arătate, apelul inculpatului a fost respins ca nefondat în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 189 C. proc. pen., s-a stabilit în favoarea Baroului de avocați Cluj suma de 200 RON onorariu apărător oficiu, avocat M.S., ce a fost achitat din fondul Ministerului Justiției.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., apelantul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC C.G. SRL - prin lichidator judiciar L.I. SPRL să plătească în favoarea statului suma de 600 RON cheltuieli judiciare, din care 200 RON reprezentând onorariu avocațial.

Cu privire la apelul părții civile:

În legătură cu primul motiv de apel vizând trimiterea cauzei la D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Maramureș pentru efectuarea urmăririi penale de către organul competent, Curtea a reținut următoarele:

În conformitate cu dispozițiile art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 508/2004, sunt de competența D.I.I.C.O.T. infracțiunile prevăzute de art. 7 și 8 din Legea nr. 39/2003, cu excepția cazurilor în care infracțiunea gravă este cea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., dacă s-a cauzat o pagubă mai mare decât echivalentul în RON a 1.000.000 euro.

Conform art. 13 alin. (12) din O.U.G. nr. 43/2002, infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., dacă valoarea pagubei este mai mare decât echivalentul în RON a 1.000.000 euro este de competența D.N.A.

Din interpretarea acestor dispoziții, a rezultat că, în cazul în care infracțiunea pentru care s-a constituit grupul, indiferent dacă este sau nu grup infracțional organizat în sensul legii, este infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., competența de urmărire penală aparține procurorilor D.I.I.C.O.T., când valoarea pagubei este până la 1.000.000 euro și procurorilor D.N.A., când valoarea pagubei este peste 1.000.000 euro.

Curtea a reținut însă, că în prezentul dosar, în mod judicios urmărirea penală a fost efectuată de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș, întrucât inculpatul M.I.C. nu a fost cercetat și trimis în judecată și pentru infracțiunile vizate de art. 7 și 8 din Legea nr. 39/2003, ci doar pentru înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, săvârșite în forma autoratului, fără contribuția altor persoane care să implice existența unui grup infracțional organizat.

Competența Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș a fost determinată de natura infracțiunii comise - înșelăciune cu consecințe deosebit de grave - prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. și valoarea pagubei cauzate părților civile, aceea de 658.455,78 RON și 150.122,10 euro.

În aceste condiții, prima solicitare a apelantului de trimitere a cauzei Ia D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Maramureș, s-a apreciat că nu este fondată.

Referitor la a doua cerere a apelantului de trimitere a cauzei la Parchet, pentru că urmărirea penală nu este completă, nerealizându-se o confruntare între inculpatul M.I.C. și martorii G.D.I. și G.P.L., Curtea a reținut următoarele:

La dosar urmărire penală există atașate declarațiile martorilor G.D.I. și G.P.L.

Din cuprinsul rechizitoriului a reieșit fără echivoc că prezentarea materialului de urmărire penală și alte acte de urmărire penală nu s-au putut realiza deoarece inculpatul nu a dat curs citațiilor emise de către procuror, acesta neavând un domiciliu stabil, astfel că procedurile de confruntare între acesta și martorii G.D.I. și G.P. nu s-au putut efectua. Nerealizarea acestor confruntări nu impune însă retrimiterea cauzei la Parchet, o asemenea procedură putându-se realiza în fața instanței de fond, Tribunalul Maramureș, care după citarea inculpatului M.C.I. cu mandat de aducere și prezentarea acestuia, putea dispune, dacă aprecia necesar, confruntarea sa cu persoanele solicitate de partea civilă T.

Din verificarea dosarului de fond s-a constatat că, la 29 ianuarie 2013, Tribunalul Maramureș l-a audiat ca martor pe G.D.I., conform declarației atașate la dosar instanță.

Din cuprinsul încheierii de ședință nu a rezultat însă ca partea civilă apelantă T., să fi solicitat la acea dată, efectuarea confruntării între inculpatul M.I.C. și martorii G.D.I. sau G.P.L. Această procedură s-ar fi putut dispune de instanță din oficiu sau la solicitarea părții civile apelante doar dacă aprecia că este pertinentă, utilă și concludentă soluționării cauzei.

Or, în cauză, probele strânse în cursul urmăririi penale și care au servit drept temei de trimitere în judecată, precum și probele administrate în faza judecății, dovedesc, în mod cert, că autorul infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave este inculpatul M.I.C. și că fapta a existat în realitate.

Dispozițiile art. 63 alin. (2) C. proc. pen. exclud o ordine de preferință, nefăcându-se distincție în ceea ce privește valoarea în stabilirea adevărului, în raport de faza în care au fost administrate, criteriul determinant în aprecierea probelor constituindu-l forța acestora de a exprima adevărul, indiferent de momentul procesual căruia aparține sau de organul care Ie-a administrat.

Dând sens și dispozițiilor art. 3 C. proc. pen. privind aflarea adevărului, normă cu valoare de principiu în procesul penal, instanța de apel a reținut și apreciat numai acele probe care reflectă adevărul, ținând seama de întregul material administrat în cauză. Cum, potrivit art. 64 C. proc. pen. nu se face distincție între valoarea probantă a mijloacelor de probă administrate în faza urmăririi penale și a judecății, s-a concluzionat că nu există un temei legal pentru a se crea o ordine de preferință între declarațiile inculpatului. Pe de altă parte, declarațiile acestuia pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care se coroborează cu alte probe. Coroborând toate probele administrate în ambele faze ale procesului penal, Curtea a examinat cauza acordând întâietate principiului preeminenței dreptului, a respectării tuturor prevederilor legale (a se vedea cazul Sunday Times din 26 mai 1979 de la Curtea Europeană de la Strasbourg).

Instanța de apel, examinând actele și lucrările dosarului, a reținut că prin sentința pronunțată, Tribunalul Maramureș în mod judicios a dispus condamnarea inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen.

Așa fiind, actul procesual solicitat de partea civilă T., putând fi administrat și de către instanța de fond, nu s-a impus restituirea dosarului la Parchet pentru a se realiza acele confruntări între inculpat și martorii G.D.I. și G.P.L. Dar așa cum s-a învederat deja, Curtea a reținut că partea civilă nu a solicitat confruntarea inculpatului cu cei doi martori, în fața Tribunalului Maramureș, și nici în fața instanței de apel.

Al treilea motiv de apel a vizat critica părții civile referitoare la soluția procurorului dispusă prin rechizitoriu, aceea de neînceperea urmăririi penale față de numitul G.D.I. și disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor față de alte persoane pentru complicitate la înșelăciune, asociere în vederea comiterii de infracțiuni, fals în declarații și uz de fals.

În legătură cu aceste aspecte, Curtea a reținut următoarele:

Dacă procurorul dispune, prin același act, atât neînceperea urmăririi penale față de o persoană, cât și disjungerea cauzei cu privire la o alta, numai soluția de neîncepere a urmăririi penale poate fi atacată cu plângere în temeiul art. 2781 C. proc. pen., deoarece potrivit alin. (1) al aceluiași articol, obiectul plângerii nu îl constituie alte soluții adoptate de procuror, cum este cea de disjungerea cauzei.

Potrivit propriei recunoașteri a părții civile, acesta a atacat în baza art. 2781 C. proc. pen. dispoziția din rechizitoriu de neînceperea urmăririi penale față de G.D.I., soluție menținută și de procurorul ierarhic superior.

Prin art. 2781 C. proc. pen. este instituit, limitativ, controlul judiciar numai asupra temeiniciei soluțiilor de netrimitere în judecată, în raport cu cercetările efectuate în cadrul actelor premergătoare sau al urmăririi penale, astfel că, în cazul celorlalte acte sau măsuri ale procurorului sau realizate pe baza dispozițiilor date de el, un asemenea control din partea judecătorului nu mai poate avea loc. Un atare mod de a se proceda se impune deoarece, pe lângă că nu este prevăzut controlul judiciar decât asupra rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, precum și cu privire la dispoziția de netrimitere în judecată cuprinsă în rechizitoriu, pentru toate celelalte acte sau măsuri ale procurorului ori efectuate din dispoziția sa, au fost reglementate proceduri specifice de verificare imediată de către instanță (măsuri preventive art. 1402 C. proc. pen. și cele asigurătorii art. 168 C. proc. pen.), ori există posibilitatea de a fi cenzurate indirect de judecător, fie în cadrul procedurii prevăzute de art. 300 C. proc. pen. referitoare la verificarea regularității actului de sesizare, fie cu ocazia cercetării judecătorești.

Din actele de la dosar a rezultat că soluția de neînceperea urmăririi penale dispusă prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș din 05 iulie 2012 a fost atacată de partea civilă în baza art. 2781 C. proc. pen., iar soluția de disjungere a cauzei hotărâtă prin același act de sesizare, așa cum am învederat, nu poate face obiectul cenzurii magistratului. Pe cale de consecință, s-a apreciat că nu poate fi primit nici al treilea motiv de apel al părții civile.

Referitor la ultimul motiv de apel ce vizează majorarea pedepsei aplicate inculpatului M., Curtea a reținut următoarele:

Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli și criterii precis determinate. Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării sancțiunii, așa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanță.

De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei. Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

Sub aspectul individualizării pedepselor în speță, s-a menționat că trebuie efectuată o justă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., ținându-se cont de gradul de pericol social, în concret ridicat al faptelor comise agravat de circumstanțele reale ale săvârșirii lor, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului M.I.C., care a avut o atitudine sinceră cu privire la faptele comise, nu posedă antecedente penale, așa cum rezultă din fișele de cazier, are patru copii în întreținere.

Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.

Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privațiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție a făptuitorului.

Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea, cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală înscrise și în C. pne. român, art. 52 alin. (1), potrivit căruia „scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni”.

La individualizarea tratamentului penal, instanța de apel a efectut o corectă analiză și evaluare a tuturor datelor concrete ale cazului, cât și a împrejurărilor săvârșirii faptelor, în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Pentru determinarea gradului de pericol social se ține cont de două etape. Mai întâi, se apreciază dacă gradul de pericol e suficient de ridicat pentru a fi în prezența unei infracțiuni. Apoi, se valorifică acest grad ținându-se cont de o scară de valori personală a fiecărui judecător.

Orice sancțiune produce efecte diferite asupra fiecărui inculpat în parte, în funcție de caracteristicile biologice, psihologice sau sociologice ale acestuia.

Dar, firește, în lumina criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., gravitatea concretă a unei activități infracționale trebuie stabilită consecutiv unui examen aprofundat și cuprinzător al tuturor elementelor interne, specifice faptei și făptuitorilor. În cauză, Tribunalul Maramureș, printr-o aplicare și corelare judicioasă a prevederilor art. 74 lit. a) C. pen., I-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare, prin privare de libertate, care se situează sub minimul special prevăzut de lege, sancțiune apreciată de către instanța de apel ca adecvată pericolului social concret al faptelor și făptuitorului.

Aplicarea unei pedepse majorate în regim de detenție pentru inculpatul M.C.I. sau înlăturarea circumstanțelor atenuante recunoscute în favoarea sa de către prima instanță, operațiune ce ar determina o sancțiune mai aspră, a relevat caracterul inadecvat al unei asemenea pedepse, ce ar genera serioase rezerve în legătură cu posibilitățile reale a scopului preventiv și educativ prevăzut de lege.

Examinarea probelor administrate au confirmat justețea concluziei instanței de fond relativ la existența infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, a contextului în care fapta a fost comisă, urmările produse, sumele de bani însușite de la părțile civile, precum și valoarea totală a prejudiciului cauzat în acest dosar și nerecuperat.

Probele dosarului avute în vedere de către prima instanță și cea de apel se referă la sinceritatea de care a dat dovadă inculpatul, la lipsa antecedentelor penale, împrejurarea că are patru copii în întreținere, dintre care unul cu un handicap sever, condiții în care pedeapsa de 7 ani închisoare prin privare de libertate s-a apreciat că este de natură să contribuie la reeducarea inculpatului. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este esențial condiționată de caracterul adecvat al acesteia, revenind, în mod obiectiv, instanței judecătorești datoria asigurării unui real echilibru între gravitatea faptei și periculozitatea socială a infractorului, pe de o parte, și durata sancțiunii și natura sa (privativă sau nu de libertate), pe de altă parte. Mijloacele ce permit realizarea acestui obiectiv sunt reprezentate de criteriile de individualizare expres indicate în art. 72 C. pen., iar orice altă abatere de la judicioasa lor utilizare în procesul de stabilire și aplicare a sancțiunii afectează temeinicia și legalitatea hotărârilor judecătorești de condamnare.

În sfârșit, ținând seama și de intervalul de timp însumând 5 ani de la comiterea faptelor și până la soluționarea apelului, s-a apreciat că există suficiente temeiuri pentru a se considera că scopul pedepsei poate fi atins și în condițiile menținerii sancțiunii dispuse de către Tribunalul Maramureș, aceea de 7 ani închisoare prin privare de libertate, nefiind oportună o înăsprire a pedepsei până la maximul special prevăzut de lege, respectiv de 20 de ani închisoare.

Pentru motivele arătate s-a respins ca nefondat apelul părții civile SC R.G. SRL Baia Mare, prin administrator T.Ș., conform art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Împotriva acestei decizii partea civilă SC R.G. SRL a declarat recurs, în termen legal, criticând-o pentru nelegalitate în latura penală, prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., solicitând casarea deciziei, a reiterat criticile din apel solicitând și majorarea pedepsei aplicate inculpatului M.I.C.

Examinând recursul declarat de partea civilă prin prisma cazului de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul părții civile este fondat, însă doar sub aspectul aplicării art. 5 C. pen. cu privire la inculpatul M.I.C.

Consacrând efectul parțial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 3859 C. proc. pen. stabilește, în alin. (2), că instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 3859 din același cod. Rezultă, așadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurentul și nici instanța nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 3859 C. proc. pen.

Instituind, totodată, o altă limită a devoluției recursului, art. 38510 C. proc. pen. prevede, în alin. (2), că instanța de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 3859 C. proc. pen., dacă motivul de recurs, deși se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, așa cum se prevede în alin. (2) al aceluiași articol, cu singura excepție a cazurilor de casare care, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu.

În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, la data de 23 octombrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 3859 C. proc.pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat, dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. ll din lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteza care, însă, nu se regăsește în speță.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat însă o nouă limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 172 al art. 3859 C. proc. pen., intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

În ce privește cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., se constată că, într-adevăr, acesta a fost menținut și nu a suferit nicio modificare sub aspectul conținutului prin Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., în noua redactare, a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, fiind necesar, pentru a putea fi examinat de către instanța de ultim control judiciar, respectarea condițiilor formale prevăzute în art. 38510 alin. (1) și (2) C. proc. pen.

Verificând îndeplinirea acestor cerințe, se observă că recurenta parte civilă și-a motivat în scris recursul, în termen, respectiv la data de 04 noiembrie 2013 și la data de 11 martie 2014 (primul termen de judecată acordat în cauză fiind 07 mai 2014), respectându-și, astfel, obligația ce-i revenea potrivit art. 38510 alin. (2) C. proc. pen.

Cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. anterior, când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii.

Astfel, cu privire la critica părții civile vizând netemeinicia deciziei, critică subsumată de recurentă cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., se constată că această critică nu se încadrează cazului de casare invocat, potrivit căruia decizia este supusă casării atunci când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii.

Or, criticile formulate de către recurenta parte civilă vizează netemeinicia și nu nelegalitatea deciziei și au mai fost invocate și fața instanței de apel, fiind judicios analizate de către instanța de prim control judiciar, și cum acestea vizează netemeinicia hotărârii și nu nelegalitatea, instanța de recurs nu le poate analiza la acest moment, întrucât prin Legea nr. 2/2013 s-a înlăturat, odată cu abrogarea art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. anterior, posibilitatea instanței de recurs de a reaprecia faptele. Orice reformare a hotărârii pronunțate în apel este în consecință strict legată de aplicarea legii.

Așadar, instanța de recurs nu poate examina în cauza de față critica referitoare la majorarea pedepsei aplicate inculpatului în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. anterior, ci s-ar fi putut analiza aceste critici în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. anterior, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, care a abrogat teza potrivit căreia instanța de recurs poate analiza temeinicia hotărârilor.

Cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile se constată următoarele:

În ceea ce privește efectele abrogării art. 215 C. pen. anterior și reîncriminarea faptei de înșelăciune în art. 244 C. pen., instanța de recurs constată că este în prezența situației descrise de art. 5 C. pen., și anume aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei.

În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. Primul termen în recurs a fost stabilit aleatoriu la data de 07 mai 2014. În speță, de la data pronunțării deciziei din apel, 23 octombrie 2013 și până la data soluționării recursului au intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 cu referire, în cauza de față, la normele care guvernează aplicarea legii penale în timp și cu privire la normele care guvernează înșelăciunea, a fost abrogat C. pen. anterior și a intrat în vigoare un alt C. pen.

În examinarea legii incidente cu privire la acuzația formulată față de inculpată instanța de recurs urmează să analizeze:

a) Influența modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracțiunii pentru care sunt acuzați. În examinarea acestui criteriu, instanța verifică dacă fapta mai este încriminată de legea nouă, respectiv dacă legea nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă, cu privire la încadrarea juridică;

b) Consecințele produse de acuzație cu privire la sancțiune la data săvârșirii faptei și consecințele la data judecării recursului. În examinarea acestui criteriu instanța va avea în vedere caracterul unitar al dispozițiilor referitoare la pedeapsă și circumstanțele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei;

c) Influența modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracțiunii pentru care este acuzat inculpatul.

Examinarea încadrării juridice dată faptei ca urmare a situației tranzitorii este necesară atât pentru a verifica dacă abrogarea unor texte de lege este echivalentă cu o dezîncriminare, cât și ca situație premisă pentru a face analiza în concret a consecințelor cu privire la sancțiune.

Pedeapsa decurge din norma care încriminează fapta. Unitatea dintre încriminare și pedeapsă exclude posibilitatea, în cazul legilor succesive, de a combina încriminarea dintr-o lege cu pedeapsa dintr-o altă lege. Aceeași unitate împiedică și combinarea dispozițiilor de favoare privitoare la circumstanțe agravante și atenuate, acestea participând în egală măsură la configurarea cadrului legal unitar pe baza căruia se stabilește încriminarea și se individualizează sancțiunea penală. Pentru a compara cele două legi instanța trebuie să analizeze consecințele faptei în legea în vigoare la data săvârșirii ei (încadrarea juridică dată în rechizitoriu și sancțiunile ce decurg din încriminare) și consecințele faptei în urma intrării în vigoare a legii noi. Astfel, pentru a vedea cum este sancționată fapta în legea nouă, trebuie mai întâi să se stabilească dacă și cum anume este încadrată juridic acuzația în legea nouă.

Dată fiind abrogarea art. 215 C. pen. anterior și încriminarea înșelăciunii la art. 244 din noul C. pen., instanța de recurs a comparat conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzute de legea veche, vechiul C. pen. și față de conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzută de legea nouă (C. pen.). Comparația este necesară pentru a verifica incidența art. 4 C. pen. și art. 3 din Legea nr. 187/2013, respectiv situațiile în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracțiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale infracțiunii, inclusiv a formei de vinovăție, cerută de legea nouă pentru existența infracțiunii.

Instanța va analiza influența modificărilor legislative strict cu privire la elementele constitutive ale infracțiunii pentru care este acuzat inculpatul, având în vedere că, deși un text de lege cu aceeași denumire marginală se poate regăsi într-o altă lege, eliminarea unui element de care depindea caracterul penal doar pentru inculpat conduce la dezîncriminarea faptei față de aceasta.

Articolul 215 Înșelăciunea

Inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 12 ani.

Înșelăciunea săvârșită prin folosire de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuși o infracțiune, se aplică regulile privind concursul de infracțiuni.

Inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârșită în așa fel încât, fără această eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate, se sancționează cu pedeapsa prevăzută în alineatele precedente, după distincțiile acolo arătate.

Emiterea unui cec asupra unei instituții de credit sau unei persoane, știind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, precum și fapta de a retrage, după emitere, provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul arătat în alin. (1), dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului cecului, se sancționează cu pedeapsa prevăzută în alin. (2).

Înșelăciunea care a avut consecințe deosebit de grave se pedepsește cu închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.

Articolul 244 Înșelăciunea

(1) Inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust și dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

(2) Înșelăciunea săvârșită prin folosirea de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuși o infracțiune, se aplică regulile privind concursul de infracțiuni.

(3) Împăcarea înlătură răspunderea penală.

Abrogarea textelor de lege care au stat la baza acuzațiilor formulate în cauză nu este echivalentă cu dezîncriminarea faptelor. Dezîncriminarea operează in rem înlăturând răspunderea subiectului prin aceea că fapta nu mai este prevăzută de legea penală, în timp ce modificarea textelor de lege incidente în cauză are în vedere o condiție care dădea faptei în legea veche un caracter calificat. La 01 februarie 2014, data abrogării normelor de la art. 215 C. pen. a intrat în vigoare art. 244 C. pen., care cuprinde toate elementele din acuzația pentru care a fost trimisă în judecată inculpata. În ceea ce îl privește pe inculpatul M.I.C., acuzația față de care a fost condamnat a constat în aceea că, în perioada aprilie - iunie 2008 inculpatul, împreună cu alte persoane neidentificate au achiziționat mărfuri în numele SC C.G. SRL Seini (în care inculpatul deținea calitatea de administrator) pentru plata cărora a emis file cec fără acoperire, cauzând părților civile un prejudiciu total în sumă de 658.455,78 RON și 150.122,10 euro.

Elementul material al laturii obiective în ceea ce îl privește pe M.I.C., respectiv inducerea în eroare a pârtiilor vătămate sub identitatea altor persoane, achiziționând mărfuri în numele SC C.G. SRL Seini (în care inculpatul deținea calitatea de administrator) pentru plata cărora a emis file cec fără acoperire, cauzând părților civile un prejudiciu total în sumă de 658.455,78 RON și 150.122,10 euro, nu prezintă diferențe între art. 215 C. pen. anterior și art. 244 alin. (1) și alin. (2) din noul C. pen.

Caracterul unitar al dispozițiilor referitoare la pedeapsă și circumstanțele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei.

Față de cele ce preced, instanța va compara efectele acuzației din legea veche (art. 215 C. pen. anterior și efectele acuzației în legea nouă, art. 244 alin. (1) și alin. (2) din noul C. pen.).

Legea veche prevedea o sancțiune de la 10 ani la 20 ani închisoare, iar legea nouă prevede un minimum de 1 an și un maxim de 5 ani închisoare astfel că legea nouă va retroactiva.

La stabilirea pedepsei ce se va aplica inculpatului ca urmare a aplicării legii penale mai favorabile instanța de recurs nu va face o nouă individualizare a sancțiunii atât cu privire la cuantum, cât și cu privire la modalitatea de executare, ci doar va reduce proporțional sancțiunea stabilită de instanța de fond și cea de apel (către minimum, mediu sau maximul special), în raport de limitele prevăzute de legea nouă (către minimum, mediu sau maximul special). Astfel, în aplicarea legii penale mai favorabile, instanța de recurs va stabili o sancțiune la minimul special prevăzut de legea nouă, astfel cum a procedat și instanța de apel care a stabilit aceeași sancțiunejnsă sub minimul special ca urmare a reținerii dispozițiilor art. 74 lit. a), art. 76 lit. a) C. pen. anterior, dispoziții ce nu-și mai regăsesc corespondent în noul C. pen.

Cu privire la regulile privind infracțiunea continuată, pe legea nouă se prevede adăugarea unui spor de până la 3 ani la maximul prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită, în timp ce pe legea veche sporul de pedeapsă era facultativ, astfel că s-ar ajunge în situația de a se aplica pedepse peste limita maximă prevăzută de lege, astfel că se va aplica legea veche.

Principiul constituțional al aplicării legii penale mai favorabile presupune examinarea în concret a efectelor celor două coduri cu privire la instituțiile autonome. Examinarea cauzei cu privire la legea incidentă în cazul unor instituții diferite de încriminare și sancțiune este impusă de lege, jurisprudența Curții Constituționale:

- instituții autonome definite atare în lege. Legea nr. 187/2012 stabilește legea mai favorabilă distinct față de cea stabilită în raport de încadrarea juridică și sancțiune în cazul recidivei (art. 9), pluralitatea de infracțiuni (art. 10), suspendarea condiționată a executării pedepsei (art. 15, 22), măsuri educative (art. 17). Voința legiuitorului este clară și neechivocă, în aplicarea principiului constituțional al aplicării legii mai favorabile cu privire la situația concretă a persoanei acuzate, prin examinarea distinctă a instituțiilor incidente fiecărui caz în parte;

- aplicarea legii penale mai favorabile în raport de instituțiile care funcționează autonom a fost discutată în doctrină și practică încă din anul 1936. Vintilă Dongoroz în Codul penal adnotat din 1936 arăta că „aplicarea legii mai blânde exclude implicit legea mai severă. Nu este deci îngăduit a se îmbina dispozițiunile unei legi cu ale celeilalte pentru a se obține un rezultat mai favorabil, fiindcă aceasta ar însemna crearea pe cale de aplicațiune a unei a treia lege (lex tertia) ceea ce nu este admis. Odată însă fapta stabilită și pedeapsa fixată conform uneia din legi se poate recurge la instituțiunile cari funcționează independent din cealaltă lege, dacă ele sunt mai favorabile infractorului”. Aceeași idee este regăsită și în Codul penal comentat și adnotat - 1969, T. Vasiliu, D. Pavel, etc. și este dezvoltată de doctrină - George Antoniu, Costică Bulai în Practica judiciară penală, vol. I, pag. 32 - 41, Constantin Mitrache în Explicații preliminare ale noului C. pen., pag. 76, parag. (1), pag. 77).

Aplicarea legii penale mai favorabile în cadrul fiecărei instituții autonome nu contravine principiului legalității, nu este creată o lex tertia. Lex tertia apare atunci când sunt preluate condițiile de existență ale unei instituții dintr-o lege, iar efectele aceleiași instituții sunt preluate dintr-o altă lege. Lex tertia presupune combinarea dispozițiilor de favoare în cadrul aceleiași instituții juridice din legi diferite. Prin lex tertia se au în vedere acele situații prin care condițiile unui fapt juridic sunt separate de efectele aceluiași fapt juridic, nu și aplicarea unor legi diferite cu privire la instituții juridice diferite (fapte juridice diferite), dar în mod unitar cu privire la condițiile de existență ale unei instituții (faptul juridic) și efectele acelei instituții (faptul juridic).

Conform Constituției României, legea penală mai favorabilă retroactivează. În aplicarea acestui principiu legea nouă nu trebuie să devină sub niciun aspect una defavorabilă, pentru că legea penală mai favorabilă se apreciază în raport de situația persoanei acuzată într-o cauză penală sau contravențională, după caz.

Conform art. 12 din Legea nr. 187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă, în conținutul și condițiile prevăzute de noua reglementare, astfel încât durata pedepsei complementare se va reduce spre minimul prevăzut de legea nouă mai favorabilă.

Se va constata că pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) și c) C. pen. anterior (dreptul de a mai deține funcția de administrator de firmă), pe o perioadă de 5 ani are corespondent în art. 66 lit. a), b) și g) C. pen., urmând a se executa în acest conținut și pe o perioadă de 2 ani, în condițiile art. 68 C. pen.

De asemenea, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, are corespondent în art. 66 lit. a), b) și g) C. pen., urmând a se executa în acest conținut, în condițiile și pe durata prevăzute de art. 65 C. pen.

Față de aceste considerente se va admite recursul declarat de partea civilă SC R.G. SRL împotriva deciziei penale nr. 201 din 23 octombrie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, privind pe intimatul inculpat M.I.C.

Se va casa în totalitate decizia recurată și în parte sentința penală nr. 458 din 02 iulie 2013, pronunțată de Tribunalul Maramureș în Dosar nr. 5348/100/2012, numai în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile și rejudecând în aceste limite:

În baza art. 334 C. proc. pen. anterior, va schimba încadrarea juridică a faptelor cu privire la inculpatul M.I.C. din infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a), art. 76 lit. a) C. pen. anterior, în infracțiunea prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 5 C. pen., texte de lege în baza cărora va condamna pe inculpatul M.I.C. la pedeapsa de 1 an închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen.

Se vor menține restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de partea civilă, vor rămâne în sarcina statului, iar suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de partea civilă SC R.G. SRL împotriva deciziei penale nr. 201 din 23 octombrie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, privind pe intimatul inculpat M.I.C.

Casează în totalitate decizia recurată și în parte sentința penală nr. 458 din 02 iulie 2013, pronunțată de Tribunalul Maramureș în Dosar nr. 5348/100/2012, numai în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile și rejudecând în aceste limite:

În baza art. 334 C. proc. pen. anterior, schimbă încadrarea juridică a faptelor cu privire la inculpatul M.I.C. din infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a), art. 76 lit. a) C. pen. anterior, în infracțiunea prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 5 C. pen., texte de lege în baza cărora condamnă pe inculpatul M.I.C. la pedeapsa de 1 an închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen.

Menține restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de partea civilă, rămân în sarcina statului, iar suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 07 mai 2014.