Retrial of vehicular pursuit murder attempts under new penal code to apply more favorable sentencing and abrogate life imprisonment aggravation

Asupra recursurilor de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 276 din 14 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, s-au hotărât următoarele:

I. A fost condamnat inculpatul M.G. arestat preventiv în Penitenciarul Mărgineni, la pedepsele de:

- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat și deosebit de grav prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. e) și i), art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a) și art. 76 C. pen.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale;

- 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art. 321 alin. (2) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege.

În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare, la care se adaugă pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la 19 decembrie 2012, la zi.

II. A fost condamnat inculpatul M.M.C., arestat preventiv în Penitenciarul Mărgineni, la pedepsele de:

- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat și deosebit de grav prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. e) și i), art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a) și art. 76 C. pen.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale;

- 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de și art. 321 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare, la care se adaugă pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la 19 decembrie 2012 la zi.

În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor.

Conform art. 862 C. pen., termenul de încercare se compune din cuantumul pedepsei închisorii aplicate, la care se adaugă un interval de timp stabilit de instanță de 5 ani, fiind în final de 8 ani.

Potrivit disp. art. 863 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare inculpații trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.

Potrivit disp. art. 863 alin. (3) C. pen., pe durata termenului de încercare inculpații M.G. și M.M.C. vor respecta și obligația de a nu lua legătura și de a nu se întâlni cu părțile vătămate părți civile S.M. și S.D.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpaților asupra disp. art. 864 C. pen. combinat cu art. 83 și art. 84 C. pen., privind efectele revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare, în caz de neachitare cu rea-credință a despăgubirilor civile, precum și în caz de neîndeplinire cu rea-credință a măsurilor de supraveghere și obligațiilor stabilite de instanță.

Potrivit disp. art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata termenului de încercare se suspendă și pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege.

În conformitate cu disp. art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului M.G. de sub puterea mandatului de arestare preventivă din 20 decembrie 2012 emis de Tribunalul Prahova și a inculpatului M.M.C. de sub puterea mandatului de arestare preventivă din 20 decembrie 2012 emis de Tribunalul Prahova, dacă nu sunt arestați sau reținuți în altă cauză.

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea autoturismelor: marca R. și marca V., ambele proprietatea inculpatului M.G., ca fiind bunuri folosite la săvârșirea infracțiunilor.

III. A fost condamnată inculpata S.G., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. (1) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege.

Conform art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Potrivit art. 82 C. pen., termenul de încercare se compune din cuantumul pedepsei aplicate prin prezenta hotărâre, la care se adaugă un interval de timp stabilit de lege de 2 ani, fiind în final de 3 ani.

În temeiul disp. art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatei asupra disp. art. 83 și art. 84 C. pen. privind efectele revocării suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare, precum și în caz de neexecutare cu rea-credință a obligațiilor civile stabilite prin prezenta hotărâre.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.

În latură civilă s-a admis acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de părțile civile S.M. și S.D. și s-a dispus obligarea în solidar a inculpaților M.G. și M.M.C. la plata sumei de 11.917,58 RON daune materiale și 5.000 euro daune morale către partea civilă S.M. și la plata sumei de 5.000 euro daune morale către partea civilă S.D.

Inculpații M.G. și M.M.C. au fost obligați la plata sumelor de câte 2.000 RON fiecare cheltuieli judiciare către stat, iar inculpata S.G. la plata sumei de 700 RON cheltuieli judiciare cu același titlu.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. 1245/105/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova au fost trimiși în judecată inculpații M.G. și M.M.C., ambii pentru săvârșirea câte unei infracțiuni de tentativă la omor calificat și deosebit de grav prev. și ped. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. e) și i) și art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. și a câte unei infracțiuni de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. și ped. de art. 321 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., iar inculpata S.G. pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. și ped. de art. 260 alin. (1) C. pen.

În actul de acuzare s-a reținut rezumativ că la 16 decembrie 2012, în intervalul orar 14.15-14.50, în urma unor neînțelegeri și injurii, inițiate în jurul orelor 14.00, în parcarea hipermarket-ului C. din comuna B., județul Prahova, în timp ce se afla la volanul autoturismului marca R., inculpatul M.G., însoțit pe locul dreapta față de coinculpata S.G., acționând împreună cu fiul său, inculpatul M.M.C., conducător al autoturismului marca V., și pe care l-au chemat de la domiciliu în ajutor, însoțit fiind pe locul din dreapta față de făptuitorul C.M., au urmărit în trafic autoturismul marca V.G., condus de partea vătămată S.M., autoturism în care se afla pe locul dreapta față logodnica sa, partea vătămată S.D. Inculpații au efectuat împreună, completându-se reciproc, cu cele două autoturisme pe care le conduceau, manevre periculoase, cu intenția vădită de a lovi și de a proiecta pe contrasens autoturismul marca V.G., în condițiile în care toate autoturismele rulau cu viteză de peste 140 km/h., iar ulterior, în cadrul efectuării acestor manevre (în care cele trei autoturisme în mai multe rânduri au intrat pe contrasens) inculpatul M.G. a virat stânga, acroșând autoturismul marca V.G. în partea sa lateral-dreapta față, proiectându-l pe contrasens și expunându-l iminenței unui impact fatal cu alte autovehiculele ce se deplasau regulamentar pe cele două benzi de circulație, din sens opus, acțiuni care prin chiar modul de săvârșire (viteza foarte mare, schimbări bruște ale benzilor de circulație și slalom printre celelalte autoturisme din trafic, tamponare voluntară și dese pătrunderi pe contrasens) au tulburat în mod grav liniștea și ordinea publică, pe porțiunea de drum public a DN1, stârnind indignarea și spaima celorlalți participanți la trafic.

În ceea ce o privește pe inculpata S.G., actul de acuzare a reținut că fiind audiată la data de 04 ianuarie 2013 în calitate de martor a făcut afirmații mincinoase susținând că nu a existat o tamponare între autoturismele marca R., condus de inculpatul M.G., și marca V.G., condus de partea vătămată; că manevrele șicanatoare în trafic ar fi fost efectuate exclusiv de partea vătămată S.M., conducătorul auto marca V.G.; că nu s-au întors pe sensul de mers către Ploiești decât până la intersecția cu drumul către Florești în condițiile in care partea vătămata și-ar fi continuat drumul către Brașov, precum și că în autoturismul marca V. nu s-a aflat decât o singură persoană, respectiv coinculpatul M.M.C.

Analizând actele și lucrările dosarului, atât cele strânse în faza de urmărire penală, cât și cele administrate, cu ocazia cercetării judecătorești potrivit principiului libertății de apreciere a probelor în scopul aflării adevărului, instanța de fond a reținut pe baza acestora, următoarea situație de fapt:

În după amiaza zilei de 16 decembrie 2012, în jurul orelor 14.15-14.50, în urma unor neînțelegeri și injurii, inițiate în jurul orei 14.00, în parcarea hipermarket-ului C. din comuna B., județul Prahova, cu partea vătămată S.M., conducător al autoturismului marca V.G., în care se mai afla pe locul dreapta față, logodnica sa, partea vătămată S.D., inculpatul M.G., conducător al autoturismului marca R., însoțit pe locul dreapta față de coinculpata S.G., concubina sa, a pornit în urmărirea acestuia pe DN1, pe direcția de mers către Brașov, iar telefonic l-a chemat în ajutor și pe fiul său, coinculpatul M.M.C., acesta sosind din Florești la volanul unui autoturism marca V., fiind însoțit pe locul din dreapta față de făptuitorul C.M.

Acționând împreună și coordonat, cele două autoturisme conduse de inculpații M., au urmărit în trafic autoturismul marca V.G., efectuând manevre periculoase, cu intenția vădită de a-l lovi și de a-l proiecta pe contrasens, în condițiile în care V.G. rula pe banda a doua de circulație, iar DN1 era intens circulat, cu scopul de a-l implica într-un accident rutier cu consecințe fatale.

Realizând pericolul la care erau expuse, părțile vătămate S.M. și S.D. au contactat Serviciul Unic de Urgență 112, solicitând o intervenție rapidă în trafic a unor echipaje de poliție, toate manevrele efectiv derulate în trafic fiind transmise telefonic în timp real de cele două victime Dispeceratului de Poliție al I.P.J. Prahova așa cum rezultă din înregistrările și procese-verbale de redare a acestor convorbiri.

În urma indicațiilor primite din partea Dispeceratului Poliției, partea vătămată S.M. trebuia să ajungă în localitatea B., aceasta fiind prima localitate pe sensul de deplasare Ploiești-Brașov, unde se afla cel mai apropiat echipaj de poliție, însă pentru a evita impactul cu autoturismele marca R. și V. care încercau să-l acroșeze, acesta a efectuat mai multe manevre, fiind nevoit să pătrundă de două ori pe contrasens, iar în cele din urmă, fiind flancat oblic de către aceste autoturisme, pentru a evita o ciocnire cu autoturismul marca V. care intrase efectiv pe direcția sa de mers, a reintrat pe contrasens, a parcurs ambele benzi de circulație și a oprit pe acostament, pe sensul opus de circulație.

Imediat, inculpatul M.M.C. și făptuitorul C.M. au coborât din autoturismul marca V. și s-au îndreptat către autoturismul condus de victima S.M., inculpatul M.M.C. apropiindu-se de portiera stângă față pe care a reușit să o deschidă, iar celălalt către portiera dreapta față a autoturismului marca V.G.

În aceste împrejurări, persoana vătămată S.M. a manevrat autoturismul cu spatele, a accelerat, deplasându-se cu spatele pe banda nr. 1 de circulație a DN1 în direcția Ploiești, pe o porțiune de circa 50 m, după care a reușit să întoarcă autoturismul cu fața, continuându-și deplasarea către Ploiești.

Fată de această manevră, conducătorii celorlalte două autoturisme, marca R. și marca V., adică M.G. și M.M.C., au reluat urmărirea în trafic, pe sensul de mers Brașov-Ploiești, efectuând împreună manevre deosebit de periculoase cu scopul de a lovi autoturismul marca V.G.

Astfel, în mai multe rânduri, partea vătămată S.M. a intrat pe contrasens pentru a evita coliziunea cu cele două autoturisme; în cele din urmă, autoturismul marca R., condus de M.G., a intrat pe prima bandă de circulație, a accelerat, iar în momentul când a ajuns în dreptul autoturismului marca V.G., deși pe banda sa de mers nu avea niciun vehicul ori obstacol, în mod vădit intenționat, a virat stânga, acroșând cu anvelopa roții stânga față autoturismul marca V.G. în partea sa lateral-dreapta față, proiectându-l pe contrasens și expunându-l unui impact fatal cu autovehiculele ce se deplasau regulamentar pe cele două benzi de circulație din sens opus pe DN1.

În momentul reintrării autoturismului marca V.G. pe banda nr. 2 a sensului său de mers, după parcurgerea a circa 300 m pe contrasens, autoturismul marca V., condus de M.M.C., a continuat manevrele periculoase depășind autoturismul marca V.G. pe banda nr. 1, apoi a accelerat, a reintrat pe banda nr. 2 și a frânat brusc, fără motiv, obligând conducătorul autoturismului marca V.G. să frâneze la rândul său, pentru a evita o nouă tamponare, după care autoturismele marca R. și V. au părăsit DN1 în dreptul localității Liliești-Băicoi.

Aceste aspecte au fost surprinse prin imagini video, fiind efectiv filmate de doi participanți în trafic, înregistrarea video și procesul-verbal de redare fiind anexate la dosar, una dintre aceste persoane sesizând Serviciul Unic de Urgență 112, prilej cu care a descris verbal Dispeceratului de Poliție al I.P.J. Prahova desfășurarea incidentelor la care a asistat nemijlocit.

Din aceste mijloace de dovadă, prin vizionarea efectivă a casetei ce conține înregistrarea imaginilor filmate, la data de 30 mai 2013, prima instanță a stabilit că activitatea infracțională a celor 2 inculpați M. a urmărit atât suprimarea vieții celor două victime, prevăzând rezultatul faptei lor și acceptând posibilitatea producerii lui, cât și tulburarea gravă a liniștii și ordinii publice, pe porțiunea de drum public DN1 între localitățile Bănești și Băicoi, stârnind indignarea și spaima celorlalți participanți la trafic.

Situația de fapt a fost stabilită prin: procesul-verbal de examinare criminalistică a autoturismului marca V.G., prilej cu care s-au prelevat de pe aripa dreapta față și de pe capacul de protecție al roții pelicule de vopsea verde închis, culoarea autoturismului marca R., și pelicule de substanța neagră similară cauciucului (mijloace materiale de probă depuse în plicuri sigilate anexate dosarului), planșele fotografice privind autoturismul marca V.G. efectuate la 16 decembrie 2012, planșa fotografică a autoturismului marca R. efectuată la data de 19 decembrie 2012, declarațiile pârtilor vătămate S.M. și S.D., procesele-verbale de recunoaștere după fotografie efectuate de părțile vătămate, procesele-verbale de efectuare a perchezițiilor domiciliare și planșele fotografice făcute cu acest prilej, înregistrări audio/video și înregistrări audio constând în convorbiri telefonice cu dispecerul Serviciului Național Unic de Urgență 112 și proces-verbal de transcriere a acestora, înscrisuri constând în fișele de evidență a autoturismelor marca R. și marca V. din care rezultă că ambele se află în proprietatea inculpatului M.G.

Totodată, Tribunalul a constatat că mijloacele de probă administrate în cauză se coroborează și cu convorbirile purtate de părțile vătămate, dar și de alți doi participanți în trafic care au sesizat Dispeceratul de Poliție al I.P.J. Prahova, cu mențiunea că aceste convorbiri redau incidentele din trafic și acroșarea autoturismului marca V.G. de către auto marca R. surprinse de camera audio/video aparținând lui T.M.A., participant în trafic, aceste incidente fiind de natură să pună în pericol viața părților vătămate și să ducă la tulburarea gravă a ordinii și liniștii publice.

Inculpații M.G. și M.M.C. nu au recunoscut săvârșirea infracțiunilor, dar instanța de fond a reținut din situația prezentată de aceștia cu ocazia audierii lor, că existența incidentului atât în parcarea hipermaket-ului, cât mai ales, ulterior, pe DN1, nu poate fi verosimil negată.

Deoarece împreună cu inculpatul M.G., în autoturismului marca R., pe scaunul din dreapta față s-a aflat pe tot timpul activității infracționale inculpata S.G., prietena/concubina inculpatului M.G., aceasta a fost audiată ca martor, iar în declarațiile date atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței de judecată, aceasta a făcut afirmații mincinoase susținând, contrar realității, că nu a existat o tamponare între autoturismele marca R. și V.G., că manevrele șicanatoare în trafic au fost efectuate exclusiv de partea vătămată S.M., conducătorul auto marca V.G., că inculpații nu s-au întors pe sensul de mers către Ploiești decât până la intersecția cu drumul către Florești în condițiile în care partea vătămată și-ar fi continuat drumul către Brașov, precum și că în interiorul auto marca V. nu s-a aflat decât o singură persoană, adică inculpatul M.M.C., aspecte contrazise în totalitate de toate celelalte probe administrate pe pacursul judecății.

Astfel, din înregistrarea video vizionată și de Tribunal la data de 30 mai 2013, a rezultat fără echivoc prezența unei alte persoane pe bancheta din dreapta față a acestui autoturism, condus de inculpatul M.M.C., aspect susținut în toate declarațiile de cele două părți vătămate, care au și identificat-o ca fiind făptuitorul C.M.

Totodată, declarațiile inculpatei S.G. în sensul că nu a existat o tamponare între autoturismele marca R. și V.G. sunt mincinoase în contextul în care tamponarea a fost surprinsă de camera audio-video și a fost constatată ca urmare a devizului de reparație auto depus la dosarul de fond.

În drept, Tribunalul a stabilit că faptele inculpaților M.G. și M.C.M., care la data de 16 decembrie 2012, au urmărit în trafic pe DN1, aflându-se la volanul autoturismelor marca R. și V., autoturismul marca V.G., condus de partea vătămată S.M. și în care se afla pe locul dreapta față și partea vătămată S.D., iar prin manevrele periculoase efectuate au acționat cu intenția de a le suprima viața în condițiile unui accident rutier, expunându-i iminenței unui impact fatal cu oricare din autovehiculele ce se deplasau regulamentar pe cele două benzi de circulație din sens opus deoarece i-au determinat să ruleze pe contrasens, inclusiv cu spatele pe o porțiune de drum, tulburând în mod grav liniștea și ordinea publică, pe porțiunea de drum public DN1 între Bănești și Băicoi, stârnind indignarea și spaima celorlalți participanți la trafic în condițiile împrejurărilor de fapt reținute, întrunesc elementele constitutive atât sub aspect obiectiv, cât și sub aspect subiectiv ale infracțiunilor de: tentativă la omor calificat și deosebit de grav, faptă prevăzută și pedepsită de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. e) și i) și art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prevăzută și pedepsită de art. 321 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., fiind comise în condițiile concursului real de fapte penale.

Fapta inculpatei S.G., care fiind audiată la 04 ianuarie 2013 în calitate de martor a făcut afirmații mincinoase cu privire la împrejurări esențiale ale cauzei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută și pedepsită de art. 260 alin. (1) C. pen.

Față de cele reținute, la individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, instanța de fond a ținut cont de art. 72 C. pen., respectiv: limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială, gradul de pericol social al infracțiunilor săvârșite, persoana inculpaților și de împrejurările concrete în care au fost comise faptele, în așa fel încât pedepsele aplicate să ducă la reeducarea lor și la prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, așa cum prevede art. 52 C. pen.

Reținând în sarcina inculpaților M.G. și M.C.M. circumstanțele atenuante cu caracter personal prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., Tribunalul a hotărât condamnarea acestora la pedepsele principale de câte 3 ani închisoare și pedepsele complementare de interzicere a drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege pe o perioadă de câte 2 ani după executarea pedepselor principale, conform art. 65 alin. (2) C. pen., pentru infracțiunile de tentativă la omor calificat și deosebit de grav și respectiv la pedepsele de câte 1 an închisoare pentru comiterea câte unei infracțiuni de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prevăzută și pedepsită de art. 321 alin. (2) C. pen.

S-a calculat pentru fiecare dintre aceștia pedeapsa rezulantă cea mai grea a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere în conformitate cu art. 861 și urm. C. pen., cei doi inculpați fiind puși în libertate conform art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., prin sentința de condamnare.

Totodată, din pedepse a fost dedusă perioada arestului preventiv de la 19 decembrie 2012 la zi, pentru ambii inculpați M.

În favoarea inculpatei S.G. nu au fost reținute circumstanțe personale cu efect atenuant, dar aceasta a fost condamnată de instanța fondului la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă, dispunându-se suspendarea condiționată a executării acestei pedepse în condițiile art. 81 și urm. C. pen.

Celor 3 inculpați Tribunalul Ie-a interzis exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, pe durata pedepselor aplicate, suspendând și executarea acestor pedepse accesorii.

De asemenea, a fost luată măsura confiscării speciale a celor două autoturisme, marca R. și marca V., de care inculpații s-au folosit la comiterea infracțiunilor.

Analizând latura civilă a cauzei, instanța de fond a constatat că părțile vătămate s-au constituit părți civile cu sumele de câte 10.000 euro daune morale și despăgubiri materiale de 5.000 euro partea civilă S.M., respectiv 1.000 euro partea civilă S.D.

Stabilind că prin faptele lor inculpații M.G. și M.C.M. au creat un prejudiciu material și moral părților civile, instanța de fond i-a obligat în solidar la plata sumei de 11.917,58 RON despăgubiri materiale reprezentând reparația autoturismului avariat în coliziunea produsă de aceștia, conform devizului de reparații atașat la dosar fond, către partea civilă S.M.

Totodată, Tribunalul a apreciat că faptele săvârșite de inculpații M.G. și M.M.C., prin modul concret în care au fost comise, au supus unei intense presiuni psihice pe ambele victime și a considerat că acordarea sumei de câte 5.000 euro cu titlu de daune morale este de natură să acopere prejudiciul cu carcater nepatrimonial încercate de părțile civile S.M. și S.D.

În final, față de soluția pronunțată, în baza art. 191 C. proc. pen., inculpații M.G. și M.M.C. au fost obligați la plata sumelor de câte 2.000 RON fiecare cheltuieli judiciare către stat, iar inculpata S.G. la plata sumei de 700 RON cu același titlu.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au exercitat apeluri: Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, părțile civile S.M. și S.D. și cei trei inculpați: M.G., M.C.M. și S.G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

1. În apelul său, completat oral în ședința dezbaterilor, apelantul Parchet a criticat nelegalitatea și netemeinicia pedepselor aplicate inculpaților M.G. și M.C.M., greșita reținere în favoarea acestora a unor circumstanțe cu caracter personal și efect atenuant și aplicarea nejustificată a dispozițiilor art. 861 și urm. C. pen. ca modalitate de individualizare a pedepselor.

Apelantul Parchet a solicitat majorarea pedepselor, înlăturarea circumstanțelor atenuante, aplicarea unui spor de pedeapsă dată fiind gravitatea deosebită a acțiunii inculpaților M. și consecințele pe care le-ar fi putut produce, înlăturarea dispozițiilor privitoare la suspendarea sub supraveghere a pedepselor și executarea acestora în regim privativ de libertate.

2. La rândul lor, părțile civile au susținut că atât sub aspectul soluționării acțiunii penale, cât și al celei civile, hotărârea primei instanțe este netemeinică în sensul unor pedepse greșit individualizate care nu satisfac exigențele de represiune, corecție și prevenție ale sancțiunii de drept penal, ceea ce impune majorarea lor și executarea în detenție, precum și al reducerii nejustificate a despăgubirilor solicitate cu consecința acordării integrale de instanța de apel a despăgubirilor materiale și morale pe care le-au cerut când s-au constituit părți civile.

3. Inculpații au cerut prin apărător ales, în principal achitarea lor de sub orice învinuire cu motivarea că faptele pentru care a fost eronat stabilită răspunderea lor penală în realitate nu există, iar în subsidiar, că prin respingerea probelor pe care le-au propus, Ie-a fost încălcat de instanța fondului dreptul la apărare ceea ce impune administrarea dovezilor cu expertize de specialitate: tehnică auto traseologică pentru a se stabili dacă urmele de pe mașina părților vătămate și cele de pe mașina inculpatului M.G. confirmă un contact între cele două autovehicule câtă vreme ei au negat constant că mașinile au intrat în coliziune și o expertiză dactiloscopică în autovehiculul marca R. deoarece acesta a susținut că partea vătămată S.M. a lovit cu piciorul mașina după care a pătruns și în interiorul acesteia lovindu-i pe el și pe inculpata S., situație în care eventualele amprente ale agresorului ar fi lămurit această împrejurare.

În egală măsură, apelanții-inculpați M. au mai susținut prin apărătorul ales că din dosar lipsește „cardul de memorie” pe care un participant la trafic a înregistrat video o parte din acțiunea derulată pe DN1 și care a fost transmis la cerere, organelor judiciare, care la rândul lor au transferat imaginile pe un suport CD, fără a exista certitudinea copierii integrale și nemodificate a imaginilor filmate și apoi vizionate de instanța fondului.

Apelanții inculpați și apelantele părți civile au formulat și depus concluzii scrise.

Curtea, verificând hotărârea apelată în raport de criticile formulate prin apelurile exercitate, de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în cauză, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, astfel cum impune art. 371 alin. (2) C. proc. pen., a constatat că este afectată atât legalitatea, cât și temeinicia acesteia pentru considerentele care succed:

Prima instanță a stabilit în mod corect, justificat de probele administrate atât în faza de urmărire penală, cât și nemijlocit în fața sa, că în după amiaza zilei de 16 decembrie 2012 între inculpatul M.G. și partea vătămată S.M. a avut loc inițial un conflict verbal ce s-a desfășurat în parcarea centrului comercial C. Ploiești și a cărui declanșare nu interesează cauza de față decât în măsura în care continuarea evenimentelor ce au urmat a fost determinată de altercația verbală a celor doi.

Astfel, conflictul verbal în care inculpatul M.G. și partea vătămată S.M. s-au insultat și înjurat reciproc datorită lipsei de toleranță, înțelegere și respect de care trebuiau să dea dovadă în trafic, în condițiile aglomerației din parcarea respectivului complex comercial, I-a determinat pe inculpatul M.G. aflat la volanul autoturismului marca R. de culoare verde închis și în care se găsea și coinculpata S.G., să pornească în urmărirea părții vătămate S.M., aflată la volanul autoturismului marca V.G., care părăsise parcarea și se îndrepta pe DN1 către Brașov, localitatea de domiciliu, împreună cu partea vătămată S.D.

Urmărirea s-a desfășurat pe o porțiune importantă a acestui drum național cu două benzi de circulație pe sens, intens circulat în condițiile în care pentru a se distanța de urmăritor, victima a accelerat, ajungând să ruleze cu mare viteză, ceea ce a determinat reacția inculpatului M.G., care la rândul său a rulat cu o viteză de circa 140 km/oră, și prin intermediul coinculpatei S., i-a cerut telefonic fiului său, M.C.M., să-i vină în ajutor, astfel că acesta din urmă, aflat în localitatea Florești, a pătruns pe DN1 dintr-un drum județean lateral la volanul autoturismului marca V.

Ambele autoturisme conduse de inculpați - tată și fiu - au încadrat mașina victimei, forțându-l să pătrundă pe contrasens cu intenția de a-l implica într-o coliziune cu oricare dintre autovehiculele ce rulau pe tronsonul de drum la acel moment și de a determina în acest mod sau prin eventuala ieșire în decor, un eveniment rutier cu consecințe nefaste în special pentru ocupanții autoturismului pe care îl urmăreau.

Viteza, estimată la circa 130-140 km/oră, manevrele bruște, riscante și șicanatoare constând în flancarea mașinii victimei, poziționarea oblică alternativă pe benzile 1 și 2 de circulație, printre autovehiculele ce circulau regulamentar, urmate de frânarea bruscă cu scopul de a scoate în afara carosabilului autoturismul condus de partea vătămată S.M., a determinat pe unul dintre participanții la trafic să filmeze cu telefonul mobil „cursa de mașini”, dar și să apeleze numărul de urgență 112 pentru a înșiința poliția rutieră despre această acțiune.

Astfel, la dosarul de urmărire penală se află procesul-verbal de contactare telefonică a dispeceratului de serviciu al Centrului Operațional 112 de către un cetățean cu numele T.M.A. care a anunțat că a înregistrat cu telefonul mobil un eveniment rutier petrecut pe DN1 între Câmpina și Ploiești, indicând numărul de telefon la care poate fi găsit.

El a fost contactat de un agent al Poliției Rutiere Bănești căruia i-a relatat că în timp ce se deplasa pe DN1 din direcția Brașov spre Ploiești a observat un autoturism care mergea în marșarier (cu spatele) pe același sens de mers cu al său, fapt înregistrat cu telefonul mobil și pe care l-a postat sub forma unui clip pe Internet, indicând, la cererea poliției, adresa de la care poate fi accesat și descărcat electronic.

Conform procesului-verbal aflat la același dosar clipul audio-video postat de martorul de mai sus pe Internet a fost identificat și stocat pe un suport CD, el conținând filmarea incidentului relatat de martorul ocular.

La dosar urmărire penală se regăsește procesul-verbal de redare audio și de redare video, prin planșe fotografice a incidentului stocat electronic pe suportul optic, astfel cum a fost filmat și comentat de martorul T.

Curtea a reținut că la data de 30 mai 2013, prima instanță, împreună cu procurorul și părțile prezente, au vizionat suportul optic CD și au audiat înregistrarea audio consemnând în încheierea de ședință lipsa oricăror obiecțiuni din partea inculpaților față de imaginile vizualizate și audierile efectuate nemijlocit în prezența lor.

De altfel, în instanța de apel nu a fost criticată de inculpați nici situația de fapt reținută de prima instanță, nici intenția cu care aceștia au acționat, aceea de a suprima viața ocupanților autoturismului marca V.G., în condițiile unui accident rutier, prevăzând rezultatul faptei lor pe care l-au urmărit chiar dacă finalmente acesta nu s-a produs.

Inițial, inculpații M., invocând dreptul la tăcere, au refuzat să facă declarații, pentru ca la prezentarea materialului de urmărire penală, luând cunoștință de dovezile strânse împotriva lor să nege împrejurări care ulterior s-au dovedit a fi evidente, precum lipsa oricărui incident avut cu victima S., lipsa coliziunii cu autoturismul condus de aceasta și a urmăririi în trafic pe DN1 atât în direcția Ploiești-Bănești, cât și retur, din apropierea localității Bănești înspre Ploiești, până în dreptul localității Băicoi, când activitatea infracțională a fost abandonată, așa cum corect a reținut prima instanță.

La fel și inculpata S.G., deși ocupantă a autoturismului condus de concubinul său M.G., a negat întreaga acțiune desfășurată pe DN1, afirmând în mod mincinos atât prin declarația dată în calitate de martor la procuror la data de 04 ianuarie 2013 că nu a existat o tamponare între autoturismele marca R. și V.G., că manevrele șicanatoare în trafic au fost efectuate exclusiv de partea vătămată S.M., conducătorul auto marca V.G., că inculpații nu s-au întors pe sensul de mers către Ploiești decât până la intersecția cu drumul către Florești în condițiile în care partea vătămată și-ar fi continuat drumul către Brașov, precum și că în interiorul auto marca V. nu s-a aflat decât o singură persoană, adică inculpatul M.M.C.

În aceste împrejurări, organul de urmărire penală a identificat făptuitorii și autoturismele implicate în acest eveniment rutier conform dovezilor aflate la dosar urmărire penale și constând în procesul-verbal de examinare a autovehiculului victimei în prezența a 2 martori asistenți, planșele fotografice și urmele prelevate cu ocazia examinării autovehiculului, procesul-verbal și fotografiile judiciare efectuate cu prilejul investigării locului faptelor, procesele-verbale de recunoaștere din grup, după fotografii, și adresa din 17 decembrie .2012 a Serviciului de Telecomunicații Speciale conținând date (ora și numărul de telefon de la care s-a apelat Serviciul de urgență 112), precum și procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice puse la dispoziția organului judiciar de Serviciul de urgență 112 conform înregistrării audio și procesul-verbal de identificare a autoturismelor conduse de cei doi inculpați.

În declarațiile date în fața instanței de fond inculpatul M.G. și-a nuanțat apărarea inițială și a admis că un conflict verbal cu partea vătămată S.M. a fost declanșat de acesta din urmă în parcarea centrului comercial C., însă a negat existența vreunui conflict în trafic pe DN1 pe care el să-l fi inițiat. Dimpotrivă, inculpatul a susținut că partea vătămată S.M. a fost cel care a început conflictul verbal și că după lovirea portierei autoturismului său ar fi pătruns în interior, agresându-l, scop în care a solicitat, între alte probe, o expertiză dactiloscopică pentru identificarea unor presupuse urme papilare lăsate de S.M. în autoturismul marca R.

Proba, respinsă de instanța fondului, a fost reiterată în apelurile exercitate de inculpați cu argumentul că prin refuzul administrării acesteia, precum și a altor două expertize: auto și informatică, așa cum s-a arătat, Tribunalul Ie-a încălcat dreptul la o apărare efectivă.

Curtea a constatat că în mod legal și temeinic, instanța de fond, vizionând suportul CD ce conține filmarea de către martorul T.M.A. a unei părți din activitatea infracțională, așa cum a fost preluată de pe Internet, unde a acesta a postat-o sub forma unui clip audio-video, coroborată cu discuțiile purtate cu dispecerul de la 112, s-a considerat lămurită în sensul inexistenței vreunui indiciu care să ducă la concluzia pretinsei modificări a imaginilor filmate cu telefonul mobil la momentul copierii lor pe suportul optic pus la dispoziția instanței, fiindcă doar afirmarea unei astfel de intervenții din partea organului judiciar cu scopul influențării anchetei penale nu este suficientă pentru a verifica, pe baza unei expertize informatice, concordanța dintre imaginile clipului audio-video și cele imprimate prin copiere, pe suportul electronic CD - ca mijloc de probă pus la dispoziția instanței.

Solicitarea inculpaților de a se depune la dosar „cardul de memorie” pe care au fost transferate imaginile video din clipul audio/video postat de martorul T.M.A. pe rețeaua Internet s-a apreciat că este neîntemeiată fiindcă organul judiciar a atașat, între mijloacele materiale de probă, suportul CD ce conține filmarea copiată de pe link-ul indicat, care poate fi accesat electronic de orice persoană interesată, inclusiv de inculpați, care vizionându-l împreună cu judecătorul fondului la data de 30 mai 2013, nu au formulat niciun fel de obiecțiuni.

De asemenea, s-a apreciat că nu este relevantă pentru soluționarea cauzei, cum corect a hotărât și judecătorul fondului, administrarea probelor cu expertiză dactiloscopică și cu expertiză auto „traseologică” așa cum a fost denumită de apelanții-inculpați, câtă vreme, pe de o parte, nu interesează în raport de infracțiunile deduse judecății, dacă partea vătămată S.M. a pătruns efectiv sau nu în autoturismul condus de inculpatul M.G. în faza premergătoare activității infracționale, deoarece incidentul verbal din parcarea centrului comercial C. Ploiești nu reprezintă un act provocator în sensul art. 73 lit. b) C. pen., cu consecințe juridice pentru răspunderea penală a inculpatului M.G., ce nu a invocat nicicând pe parcursul judecății o astfel de justificare a acțiunii sale ulterioare, pe care a negat-o în permanență, cerând în apel achitarea fiindcă faptele nu există.

Pe de altă parte, acțiunea efectivă a inculpatului M.G. de a vira brusc stânga, când într-una din manevrele periculoase făcute a ajuns în dreptul autoturismului marca V.G., acroșând partea lateral-dreapta față a acestuia din urmă, proiectându-l pe contrasens și expunându-l unui impact fatal cu autovehiculele ce se deplasau regulamentar pe cele două benzi de circulație, din sens opus pe DN1, s-a reținut că constituie doar una din modalitățile în care a încercat, cu intenție indirectă, suprimarea vieții victimelor aflate în autoturismul pe care l-a urmărit în trafic împreună și în mod coordonat cu acțiunea fiului său, coinculpatul M.C.M.

În cazul infracțiunii de omor, participația sub forma coautoratului subzistă și în ipoteza în care nu toți participanții contribuie în aceeași măsură la producerea rezultatului urmărit, esențial fiind ca acțiunile simultane sau succesive săvârșite de fiecare participant să se completeze reciproc și toate împreună să alcătuiască activitatea unică, indivizibilă, considerată în ansamblu activitatea de săvârșire a faptei, indiferent de valoarea contributivă separată a fiecărei acțiuni în parte.

În consecință, s-a reținut că există participație sub forma coautoratului la săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat și deosebit de grav prevăzută în art. 174 raportat la art. 175 alin. (1) lit. e) și i) și art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen., deoarece ambii făptuitori au acționat împreună, urmărind concomitent sau succesiv victimele în timpul deplasării pe porțiunea de drum dinspre Ploiești spre Câmpina până în apropierea localității Bănești și apoi retur, până în dreptul localității Băicoi, la intersecția cu localitatea Liliești, iar coliziunea prin care inculpatul M.G. a încercat să determine proiectarea pe contrasens a autoturismului în care se aflau victimele cu scopul vădit ca acestea să intre, fie într-un impact fatal cu vreunul din autovehiculele ce circulau din sens opus, fie să părăsească carosabilul și să se accidenteze în decor fiind numai una din manevrele alternative prin care au încercat să determine uciderea victimelor.

În împrejurările în care la dosar există dovada impactului dintre cele două autoturisme materializată în constatările făcute conform procesului-verbal de examinare a autoturismului marca V.G. și urmele ridicate cu prilejul acesteia, precum și cu planșele foto aflate la același dosar, dar și cu actul constatator al avariilor și defecțiunilor acestui autovehicul - reparat ulterior pe cheltuiala părții civile S.M., coroborate cu autorizația de reparații eliberată de I.P.J. Prahova - Poliția Rutieră Bănești în ziua incidentului - 16 decembrie 2012 - și depusă în instanța de apel fiindcă existența acesteia a fost negată în mod nejustificat de apelanții-inculpați efectuarea unei expertize auto s-a reținut că nu se impune, fiind corect refuzată de instanța fondului și fără ca prin această dezlegare dată cererii de probatorii a inculpaților să le fie încălcat în vreun fel dreptul la apărare.

Drept urmare, critica privind greșita stabilire a răspunderii penale a celor 3 inculpați, s-a apreciat că este nefondată, faptele în materalitatea lor, așa cum au fost reținute de instanța fondului, fiind comise de aceștia, cu forma de vinovăție prevăzută de lege și care a atras condamnarea lor, în condițiile în care cei 3 apelanți-inculpați nu au explicat în concret instanței de apel în ce constă susținerea inexistenței faptelor penale pentru ca dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. să devină incidente.

Curtea a constatat că deși starea de fapt și încadrarea juridică a infracțiunilor comise de cei 3 inculpați a fost corect stabilită pe baza întregului material probator administrat atât în faza de urmărire penală, cât și în cea a cercetării judecătorești, la individualizarea pedepselor aplicate inculpaților M.G. și M.C.M., instanța de fond a nesocotit dispozițiile legale, după cum urmează:

- pentru infracțiunile de tentativă la omor calificat și deosebit de grav prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. e) și i) și art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen., pedepsele de câte 3 ani închisoare s-a apreciat că sunt nelegale la fel ca și cele aplicate pentru infracțiunile de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prevăzute și pedepsite de art. 321 alin. (2) C. pen.

Astfel, instanța fondului a aplicat inculpaților M.G. și M.C.M. pedeapsa de câte 3 ani închisoare pentru comiterea câte unei infracțiuni de tentativă la omor calificat și deosebit de grav prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. e) și i) și art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen., reținând în favoarea acestora circumstanțele personale cu efect atenuant prev. de art. 74 lit. a) C. pen.

Această infracțiune în varianta tentativei, care se pedepsește conform art. 176 alin. (2) C. pen., are limitele speciale cuprinse între 7 ani și 6 luni închisoare și 12 ani și 6 luni închisoare, iar în cazul circumstanțelor atenuante, art. 76 alin. (2) C. pen. prevede posibilitatea reducerii pedepsei cu cel mult până la 1/3 din minimul special, adică noul minim special devine de 5 ani închisoare.

Stabilind pedepsele de câte 3 ani închisoare pentru aceste infracțiuni comise de inculpații M., instanța de fond a pronunțat pedepse nelegale ce s-au impus a fi modificate ca efect al admiterii apelurilor exercitate în latură penală și în sensul agravării răspunderii penale, de apelantul Parchet și apelantele-părți civile.

Totodată, pedepsele de câte 1 an închisoare aplicate acelorași inculpați pentru comiterea câte unei infracțiuni de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prevăzute și pedepsite de art. 321 alin. (2) C. pen., s-a reținut că sunt în afara legii fiindcă limitele speciale ale variantei agravate sunt cuprinse între 2 și 7 ani de închisoare.

În egală măsură, atunci când în favoarea unui inculpat instanța de judecată coboară pedeapsa sub minimul special legal prin recunoașterea și acordarea de circumstanțe judiciare personale, are obligația să aplice această cauză de atenuare a răspunderii penale pentru toate infracțiunile săvârșite de persoana în favoarea căreia Ie-a stabilit, fiindcă ele sunt strâns legate de aceasta și operează pentru toate faptele penale pe care acea persoană Ie-a comis.

În cauza de față, circumstanța personală prev. de art. 74 lit. a) C. pen. și constând în conduita bună a infractorului anterior comiterii faptelor, a fost reținută în favoarea inculpaților M.G. și M.C.M. exclusiv pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat și deosebit de grav chiar dacă, în cazul unei corecte aplicări a acestei dispoziții legale, ea trebuia să producă efecte juridice și pentru celelalte infracțiuni săvârșite de aceiași inculpați - adică câte o infracțiune de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice.

În realitate, verificând dacă se justifica acordarea circumstanței judiciare personale sus-citate în favoarea celor 2 inculpați, Curtea a constatat în acord cu susținerile din apelurile exercitate de Parchet și părțile civile că dispozițiile art. 74 lit. a) C. pen. nu sunt incidente, fiind înlăturate deoarece au fost greșit aplicate de judecătorul fondului fără observarea comportamentului necorespunzător al celor 2 inculpați anterior datei de 16 decembrie 2012, așa cum a rezultat din fișele lor de cazier judiciar și din copiile unor acte de urmărire sau neurmărire penală ce se regăsesc în Dosarul nr. 1245/105/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova.

Astfel, Ia acest dosar se găsesc cazierele judiciare ale inculpaților M.G. și M.C.M. din care rezultă că aceștia nu se află la primul conficlt cu legea; ambii au mai fost ori sunt și actualmente anchetați pentru fapte antisociale, fiind sancționați cu amenzi administrative pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu, furturi calificate și distrugere, iar actualmente sunt cercetați pentru infracțiuni de evaziune fiscală în Dosarul nr. 1164/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova.

În aceste împrejurări, Curtea nu a identificat în considerentele sentinței apelate argumentele pentru care în favoarea acestor inculpați s-a reținut buna conduită anterioară faptelor din cauza de față pentru ca dispozițiile art. 74 lit. a) C. pen. să fie aplicabile.

Pe cale de consecință, acestea au fost înlăturate, cu efectul majorării pedepsei pentru infracțiunile de tentativă la omor calificat și deosebit de grav comise de inculpații M.G. și M.C.M., până la limita minimului legal special care este de 7 ani și 6 luni închisoare, astfel cum s-a arătat în cele ce preced.

Totodată, au fost majorate până la aceeași limită și pedepsele aplicate acelorași inculpați pentru comiterea câte unei infracțiuni de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, acestea au fost contopite în pedeapsa cea mai grea, aceea de câte 7 ani și 6 luni închisoare, calculată conform art. 34 lit. b) C. pen., fiindcă se află în concurs ideal de fapte penale, potrivit art. 33 lit. b) din același cod, iar nu real, conform art. 33 lit. a) C. pen. cum greșit a reținut instanța fondului.

Infracțiunile de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice în varianta agravată a alin. (2) din art. 321 C. pen. au fost comise de inculpații M. prin acțiunile de urmărire în trafic cu viteze, estimate la circa 130-140 km/oră, prin manevrele bruște, riscante și șicanatoare constând în flancarea mașinii victimei, poziționarea oblică alternativă pe benzile 1 și 2 de circulație, printre autovehiculele ce circulau regulamentar pe DN1, rută intens circulată, urmate de frânarea bruscă cu scopul de a scoate în afara carosabilului autoturismul condus de partea vătămată S.M., care a fost obligat să pătrundă cel puțin de două ori pe contrasens, unde a și rulat cu spatele pe o porțiune de circa 50 m, printre autovehicule, în încercarea de a-și salva viața și de a scăpa de urmăritorii săi.

Drept urmare, aceste acte materiale, astfel cum au fost concretizate într-o unică activitate infracțională au produs două rezultate socialmente periculoase, constând, pe de o parte, în încercarea de a suprima viețile celor două victime ocupante ale autoturismului marca V.G. în condițiile unui accident rutier, iar pe de alta, tulburând în mod grav ordinea și liniștea publică pe tronsonul DN1 prin indignarea și spaima produsă celorlalți participanți la trafic a căror siguranță rutieră a fost pusă în pericol prin acțiunile celor 2 inculpați, ce caracterizează concursul ideal de infracțiuni conform art. 33 lit. b) C. pen., incident în cauză.

În raport de cuantumul pedepselor rezultante, calculate potrivit art. 34 lit. b) C. pen., s-a reținut că nu își mai găsește aplicarea art. 861 și urm C. pen. și respectiv art. 71 alin. (5) din același cod privind suspendarea sub supraveghere a pedepselor principale și a celor accesorii aplicate inculpaților M.G. și M.C.M., astfel că aceștia urmează a executa pedepsele rezultante prin privare de libertate, în condițiile art. 52 C. pen.

În privința apelului exercitat de inculpata S.G., concluziile orale și scrise formulate prin apărător ales au fost de achitare pe temeiul art. 10 lit. a) C. pen., cu argumentul succint că fapta de mărturie mincinoasă nu există, s-a reținut că dovezile existente în dosar probează contrariul, răspunderea sa penală fiind corect stabilită de prima instanță la fel ca și cuantumul pedepsei aplicate și individualizarea acesteia, justificată de lipsa antecedentelor penale.

În ceea ce privește critica apelantelor părți civile referitoare la dezlegarea dată acțiunilor lor civile cu motivarea reducerii nejustificate a despăgubirilor materiale și morale, Curtea a constatat că instanța de fond, verificând temeinicia cererilor de constituire de părți civile a victimelor S.M. și S.D., a stabilit că prejudiciul material constând în contravaloarea lucrărilor de reparație a autoturismului marca V.G. însumează 11.917,58 RON conform devizului de lucrări depus la dosar fond, fără a observa că între acestea sunt și unele lucrări sau piese care nu au nicio legătură cu partea lateral-dreapta față a autoturismului avariat prin acțiunea inculpaților M., de exemplu caseta de direcție electrică în valoare de 6.770 RON, bieletă direcție stângă în valoare de 252 RON astfel cum avariile reale suferite prin infracțiune rezultă și din autorizația de reparații eliberată de I.P.J. Prahova - Poliția Rutieră Bănești în ziua incidentului - 16 decembrie 2012 - și depusă în instanța de apel, așa încât sumele reprezentând contravaloarea lor, s-a reținut că nu trebuiau imputate celor 2 inculpați, însă în lipsa oricăror critici orale sau scrise ale acestor apelanți-inculpați sau ale Parchetului cu privire la latura civilă a cauzei, Curtea nu a putut reforma hotărârea apelată sub acest aspect.

Cu toate acestea, s-a constatat că la acordarea daunelor morale pentru prejudiciile cu caracter nepatrimonial cauzate prin infracțiunile de tentativă la omor calificat și deosebit de grav și care au fost temeinic și legal cuantificate de instanța fondului, atât în considerentele, cât și în dispozitivul sentinței, sumei de 5.000 euro cuvenite părții civile S.D. îi lipsește moneda în care cei doi inculpați vor trebui să achite acest prejudiciu. Cum în cererea acestei părți civile suma soliciată cu titlu de daune morale a fost de 10.000 euro, pe de o parte, iar pe de alta, cum celeilalte părți civile - S.M.- instanța fondului i-a acordat cu același titlu suma de 5.000 euro din cei 10.000 euro cu care s-a constituit parte civilă, a rezultat că obligația solidară a celor doi inculpați M.G. și M.M.C. de a plăti despăgubiri civile cu titlu de daune morale părții civile S.D., stabilită de prima instanță se referă la suma de 5.000 euro în echivalentul în RON al acestei sume din ziua plății.

Pentru toate considerentele mai sus expuse, Curtea a constatat fondate apelurile declarate de parchet și de părțile civile, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Ie-a admis și, desființând în parte, în latură penală și civilă sentința penală nr. 276 din 14 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, urmează a descontopi pedepsele rezultante de câte 3 ani închisoare aplicate inculpaților M.G. și M.M.C. în pedepsele componente de câte 3 ani închisoare aplicate pentru săvârșirea câte unei infracțiuni de tentativă la omor calificat și deosebit de grav prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. e) și i) și art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. și câte 1 an închisoare - pentru comiterea câte unei infracțiuni de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev. de art. 321 alin. (2) C. pen. - pedepse pe care Ie-a repus în individualitatea lor.

A înlăturat circumstanța atenuantă personală prev. de art. 74 lit. a) și art. 76 C. pen. de la încadrarea juridică a infracțiunii de tentativă la omor calificat și deosebit de grav prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. e) și i) și art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. și a condamnat pe fiecare dintre inculpații M.G. și M.M.C.:

- la pedeapsa de câte 7 ani și 6 luni închisoare - pentru săvârșirea câte unei infracțiuni de tentativă la omor calificat și deosebit de grav prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. e) și i) și art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen.;

- la pedeapsa de câte 2 ani închisoare -pentru săvârșirea câte unei infracțiuni de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev. de art. 321 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 lit. b), art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele de mai sus, stabilind ca inculpații M.G. și M.M.C. să execute pedeapsa cea mai grea de câte 7 ani și 6 luni închisoare.

A fost înlăturată aplicarea dispozițiilor art. 861 și urm. și ale art. 71 alin. (5) C. proc. pen. în privința celor doi inculpați sus-menționați, stabilind că obligația solidară a celor doi inculpați M.G. și M.M.C. de a plăti despăgubiri civile cu titlu de daune morale părții civile S.D. se referă la suma de 5.000 euro în echivalentul în RON al acestei sume din ziua plății.

Au fost menținute în rest celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

În temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse ca nefondate apelurile exercitate de cei 3 inculpați cu consecința obligării acestora la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, conform art. 192(2) C. proc. pen.

împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recursuri inculpații S.G., M.M.C. și M.

Gheorghe, invocând cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 12 și 17/2 C. proc. pen..

Inculpații au solicitat prin apărători aleși, în principal achitarea lor de sub orice învinuire cu motivarea că faptelor pentru care a fost eronat stabilită răspunderea lor penală, nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor.

- În subsidiar, s-a solicitat casarea cu trimitere spre rejudecare pentru administrarea probatoriilor,arătând că prin respingerea probelor pe care le-au propus, Ie-a fost încălcat de instanța fondului dreptul la apărare ceea ce impune administrarea dovezilor cu expertize de specialitate: tehnică auto traseologică pentru a se stabili dacă urmele de pe mașina părților vătămate și cele de pe mașina inculpatului M.G. confirmă un contact între cele două autovehicule câtă vreme ei au negat constant că mașinile au intrat în coliziune și o expertiză dactiloscopică în autovehiculul marca R. deoarece acesta a susținut că partea vătămată S.M. a lovit cu piciorul mașina după care a pătruns și în interiorul acesteia lovindu-i pe el și pe inculpata S., situație în care eventualele amprente ale agresorului ar fi lămurit această împrejurare. Recurenții inculpați M. au mai susținut că din dosar lipsește „cardul de memorie” pe care un participant la trafic a înregistrat video o parte din acțiunea derulată pe DN1 și care a fost transmis la cerere, organelor judiciare, care la rândul lor au transferat imaginile pe un suport CD, fără a exista certitudinea copierii integrale și nemodificate a imaginilor filmate și apoi vizionate de instanța fondului.

Examinând recursurile declarate de inculpați prin prisma cazurilor de casare invocate, Înalta Curte constată că recursurile acestora sunt fondate, însă doar sub aspectul aplicării art. 5 C. pen. cu privire la inculpați.

Consacrând efectul parțial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 3859 C. proc. pen. stabilește, în alin. (2), că instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 3859 din același cod. Rezultă, așadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurentul și nici instanța nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 3859 C. proc. pen.

Instituind, totodată, o altă limită a devolutiei recursului, art. 38510 C. proc. pen. prevede, în alin. (2), că instanța de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 3859 C. proc. pen., dacă motivul de recurs, deși se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, așa cum se prevede în alin. (2) al aceluiași articol, cu singura excepție a cazurilor de casare care, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu.

În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, la data de 05 decembrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 3859 C. proc.pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat, dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. II din lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteza care, însă, nu se regăsește în speță.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat însă o nouă limitare a devoluției recursului în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a motivelor de recurs prevăzute de pct. 12 și pct. 172 al art. 3859 C. proc. pen., intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

În ce privește cazurile de casare prevăzute în art. 3859 alin. (1) pct. 12 și pct. 172 C. proc. pen., se constată că, într-adevăr, acestea au fost menținute și nu au suferit nicio modificare sub aspectul conținutului prin Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., în noua redactare, a fost excluse din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, fiind necesar, pentru a putea fi examinate de către instanța de ultim control judiciar, respectarea condițiilor formale prevăzute în art. 38510 alin. (1) și (2) C. proc. pen.

Verificând îndeplinirea acestor cerințe se observă că recurenții inculpați și-au motivat în scris recursurile, în termen, respectiv la 28 februarie 2014 și 17 aprilie 2014 (primul termen de judecată acordat în cauză fiind 07 mai 2014), respectându-și, astfel, obligația ce le revenea potrivit art. 38510 alin. (2) C. proc. pen.

Conform art. 12 din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs.

În consecință, analiza cazurilor de casare se va realiza în conformitate cu normele C. proc. pen. anterior, respectiv art. 3853, art. 3859 C. proc. pen. anterior.

- Cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 12. C. proc. pen., când nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracțiuni sau când instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost trimis în judecată, cu excepția cazurilor prevăzute în art. 334 - 337;

- Cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. anterior, când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii.

Astfel, cu privire la critica inculpaților vizând lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii pentru care au fost cercetați, se constată că nu este susținută, întrucât în mod corect instanța de fond și instanța de apel au reținut că faptele săvârșite de inculpații M.M.C. și M.G., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de tentativă la omor calificat și deosebit de grav prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. e) și i) și art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior și cele prev. de art. 321 C. pen., iar faptele săvârșite de inculpata S.G. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. (1) C. pen. anterior.

În acest sens Legea nr. 2/2013 a înlăturat, odată cu abrogarea art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. anterior, posibilitatea instanței de recurs de a reaprecia faptele.

Orice reformare a hotărârii pronunțate în apel este în consecință strict legată de aplicarea legii.

Or, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei și care au fost detalitat relatate anterior, se constată că inculpații M.G. și M.C.M., la data de 16 decembrie 2012, au urmărit în trafic pe DN , aflându-se la volanul autoturismelor R. și V., autoturismul marca V.G., condus de partea vătămată S.M. și în care se afla pe locul dreapta față și partea vătămată S.D., iar prin manevrele periculoase efectuate au acționat cu intenția de a le suprima viața în condițiile unui accident rutier, expunându-i iminenței unui impact fatal cu oricare din autovehiculele ce se deplasau regulamentar pe cele două benzi de circulație din sens opus deoarece i-au determinat să ruleze pe contrasens, inclusiv cu spatele pe o porțiune de drum, tulburând în mod grav liniștea și ordinea publică, pe porțiunea de drum public DN1 între Bănești și Băicoi, stârnind indignarea și spaima celorlalți participanți la trafic în condițiile împrejurărilor de fapt reținute, întrunesc elementele constitutive atât sub aspect obiectiv, cât și sub aspect subiectiv ale infracțiunilor de: tentativă la omor calificat și deosebit de grav, faptă prevăzută și pedepsită de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. e) și i) și art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prevăzută și pedepsită de art. 321 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., fiind comise în condițiile concursului real de fapte penale.

Fapta inculpatei S.G., care fiind audiată la 04 ianuarie 2013 în calitate de martor, a făcut afirmații mincinoase cu privire la împrejurări esențiale ale cauzei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută și pedepsită de art. 260 alin. (1) C. pen.

De altfel, instanța de recurs constată că aceleași critici au fost invocate de către inculpați și în fața instanțelor de fond și apel, instanțe care au analizat judicios criticile formulate de inculpați, argumentând respingerea acestora, motivarea instanțelor de fond și de apel fiind însușite pe deplin de către instanța de recurs.

În ceea ce privește aplicarea legii mai favorabile, Înalta Curte constată că este în prezența situației prevăzute de art. 5 C. pen., și anume aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei.

Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte va reține că în examinarea legii incidente cu privire la acuzația formulată față de recurentul inculpat M.G., urmează să analizeze:

1. Influența modificărilor legislative cu privire la limitele maxime de pedeapsă din legile succesive și consecințele produse de acuzație cu privire la sancțiune la data săvârșirii faptei și la data judecării recursului, cu precizarea că se va avea în vedere caracterul unitar al dispozițiilor referitoare la pedeapsă și circumstanțele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei;

2. Influența modificărilor legislative cu privire la limitele maxime de pedeapsă din legile succesive și consecințele produse de acuzație cu privire la sancțiune la data săvârșirii faptei și la data judecării recursului.

Pentru a compara cele două legi, Înalta Curte va analiza consecințele faptei în legea în vigoare la data săvârșirii ei (încadrarea juridică dată în rechizitoriu și sancțiunile ce decurg din incriminare) și consecințele faptei în urma intrării în vigoare a legii noi.

Influența modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracțiunii pentru care sunt acuzați.

Examinarea încadrării juridice data faptei ca urmare a situației tranzitorii este necesară atât pentru a verifica dacă abrogarea unor texte de lege este echivalentă cu o dezîncriminare, cât și ca situație premisă pentru a face analiza în concret a consecințelor cu privire la sancțiune.

Pedeapsa decurge din norma care încriminează fapta. Unitatea dintre încriminare și pedeapsă exclude posibilitatea, în cazul legilor succesive, de a combina încriminarea dintr-o lege cu pedeapsa dintr-o altă lege. Aceeași unitate împiedică și combinarea dispozițiilor de favoare privitoare la circumstanțe agravante și atenuate, acestea participând în egală măsură la configurarea cadrului legal unitar pe baza căruia se stabilește încriminarea și se individualizează sancțiunea penală. Pentru a compara cele două legi instanța trebuie să analizeze consecințele faptei în legea în vigoare la data săvârșirii ei (încadrarea juridică dată în rechizitoriu și sancțiunile ce decurg din încriminare) și consecințele faptei în urma intrării în vigoare a legii noi. Astfel, pentru a vedea cum este sancționată fapta în legea nouă, trebuie mai întâi să se stabilească dacă și cum anume este încadrată juridic acuzația în legea nouă.

Dată fiind abrogarea art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. e) și i) și art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. și încriminarea omorului calificat și deosebit de grav la art. 188 și art. 189 alin. (1) lit. f) din noul C. pen., a art. 321 C. pen. și reîncriminarea la art. 371 C. pen. și abrogarea art. 260 C. pen. și încriminarea infracțiunii de mărturie mincinoasă la art. 273 alin. (1) C. pen., instanța de recurs a comparat conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzute de legea veche, vechiul C. pen., și față de conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzută de legea nouă (C. pen.). Comparația este necesară pentru a verifica incidența art. 4 C. pen. și art. 3 din Legea nr. 187/2013, respectiv situațiile în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracțiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale infracțiunii, inclusiv a formei de vinovăție, cerută de legea nouă pentru existența infracțiunii.

Instanța va analiza influența modificărilor legislative strict cu privire la elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care sunt acuzați inculpații, având în vedere că, deși un text de lege cu aceeași denumire marginală se poate regăsi într-o altă lege, eliminarea unui element de care depindea caracterul penal doar pentru inculpat conduce la dezîncriminarea faptei față de acesta.

Astfel, pentru a vedea cum este sancționată fapta în legea nouă, trebuie mai întâi să se stabilească dacă și cum anume este încadrată juridic acuzația în legea nouă.

Articolul 174 C. pen. Uciderea unei persoane se pedepsește cu închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.

Articolul 175 alin. (1) lit. c) și lit. d) C. pen. (...) Omorul săvârșit în vreuna din următoarele împrejurări: (...) c) asupra soțului sau unei rude apropiate;

d) profitând de starea de neputință a victimei de a se apăra;

se pedepsește cu închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.

Articolul 176 alin. (1) lit. b) C. pen. Omorul săvârșit în vreuna din următoarele împrejurări: (...)

b) asupra a două sau mai multor persoane;

se pedepsește cu detențiune pe viață sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.

Articolul 188 C. pen. Omorul (1) Uciderea unei persoane se pedepsește cu închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

Articolul 189 C. pen. Omorul calificat (1) Omorul săvârșit în vreuna din următoarele împrejurări:

a) cu premeditare;

b) din interes material;

c) pentru a se sustrage ori pentru a sustrage pe altul de la tragerea la răspundere penală sau de la executarea unei pedepse;

d) pentru a înlesni sau a ascunde săvârșirea altei infracțiuni;

e) de către o persoană care a mai comis anterior o infracțiune de omor sau o tentativă la infracțiunea de omor;

f) asupra a două sau mai multor persoane;

g) asupra unei femei gravide;

h) prin cruzimi, se pedepsește cu detențiune pe viață sau închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

Articolul 321 C. pen. Ultrajul contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice

Fapta persoanei care, în public, săvârșește acte sau gesturi, proferează cuvinte ori expresii, sau se dedă la orice alte manifestări prin care se aduce atingere bunelor moravuri sau se produce scandal public ori se tulbură, în alt mod, liniștea și ordinea publică, se pedepsește cu închisoare de Ia unu la 5 ani.

Dacă prin fapta prevăzută la alin. (1) s-au tulburat grav liniștea și ordinea publică, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.

Articolul 371 C. pen. Tulburarea ordinii și liniștii publice

Fapta persoanei care, în public, prin violențe comise împotriva persoanelor sau bunurilor ori prin amenințări sau atingeri grave aduse demnității persoanelor, tulbură ordinea și liniștea publică se pedepsește cu închisoare de la 3 luni Ia 2 ani sau cu amendă.

Articolul 260 C. pen. Mărturia mincinoasă

Fapta martorului care într-o cauză penală, civilă, disciplinară sau în orice altă cauză în care se ascultă martori, face afirmații mincinoase, ori nu spune tot ce știe privitor la împrejurările esențiale asupra cărora a fost întrebat, se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.

Fapta prevăzută în alineatul precedent nu se pedepsește dacă, în cauzele penale mai înainte de a se produce arestarea inculpatului, ori în toate cauzele mai înainte de a se fi pronunțat o hotărâre sau de a se fi dat o altă soluție ca urmare a mărturiei mincinoase, martorul își retrage mărturia.

Dacă retragerea mărturiei a intervenit în cauzele penale după ce s-a produs arestarea inculpatului sau în toate cauzele după ce s-a pronunțat o hotărâre sau după ce s-a dat o altă soluție ca urmare a mărturiei mincinoase, instanța va reduce pedeapsa potrivit art. 76.

Dispozițiile alin. (1) - (3) se aplică în mod corespunzător și expertului sau interpretului.

Articolul 273 C. pen. Mărturia mincinoasă

(1) Fapta martorului care, într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură în care se ascultă martori, face afirmații mincinoase ori nu spune tot ce știe în legătură cu faptele sau împrejurările esențiale cu privire la care este întrebat se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

(2) Mărturia mincinoasă săvârșită:

a) de un martor cu identitate protejată ori aflat în Programul de protecție a martorilor;

b) de un investigator sub acoperire;

c) de o persoană care întocmește un raport de expertiză ori de un interpret;

d) în legătură cu o faptă pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață ori închisoarea de 10 ani sau mai mare

se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani.

(3) Autorul nu se pedepsește dacă își retrage mărturia, în cauzele penale înainte de reținere, arestare sau de punerea în mișcare a acțiunii penale ori în alte cauze înainte de a se fi pronunțat o hotărâre sau de a se fi dat o altă soluție, ca urmare a mărturiei mincinoase.

Abrogarea textelor de lege care au stat la baza acuzațiilor formulate în cauză nu este echivalentă cu dezîncriminarea faptelor. Dezîncriminarea operează in rem înlăturând răspunderea subiectului prin aceea că fapta nu mai este prevăzută de legea penală, în timp ce modificarea textelor de lege incidente în cauză are în vedere o condiție care dădea faptei în legea veche un caracter calificat. La 01 februarie 2014, data abrogării normelor de la art. 175 lit. c) și d) și art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen., a intrat în vigoare art. 189 C. pen., care cuprinde, cu excepția agravantelor săvârșirii faptei asupra soțului sau unei rude apropiate și profitând de starea de neputință a victimei de a se apăra toate celelalte, elemente din acuzația pentru care au fost trimiși în judecată inculpații M.M.C. și M.G.

De asemenea, la data abrogării normelor de la art. 260 C. pen., a intrat în vigoare art. 273 C. pen., care cuprinde toate celelalte elemente din acuzația pentru care a fost trimisă judecată inculpata S.G.

În ceea ce îi privește pe M.M.C. și M.G., acuzația adusă acestora și față de care au și fost condamnați, a constat în tentativă la uciderea părților vătămate S.M. și S.D., prin efectuarea manevrelor periculoase, au acționat cu intenția de a le suprima viața în condițiile unui accident rutier, expunându-i iminenței unui impact fatal cu oricare din autovehiculele ce se deplasau regulamentar pe cele două benzi de circulație din sens opus deoarece i-au determinat să ruleze pe contrasens, inclusiv cu spatele pe o porțiune de drum, tulburând în mod grav liniștea și ordinea publică, pe porțiunea de drum public DN1 între Bănești și Băicoi, stârnind indignarea și spaima celorlalți participanți la trafic în condițiile împrejurărilor de fapt reținute.

Elementul material al laturii obiective în ceea ce îi privește pe inculpații M.M.C. și M.G., tentativa la omor asupra două victime nu prezintă diferențe între art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior și art. 189 lit. f) C. pen. Legea nouă devine astfel mai favorabilă, deoarece conduce la reținerea formei a infracțiunii de omor calificat și nu de omor deosebit de grav.

În ceea ce o privește pe inculpata S.G., acuzația adusă acesteia și față de care a și fost condamnată, a constat în aceea că, fiind audiată la 04 ianuarie 2013 în calitate de martor, a făcut afirmații mincinoase cu privire la împrejurări esențiale ale cauzei.

Elementul material al laturii obiective în ceea ce o privește pe inculpata S.G., care audiată în calitate de martor, a făcut afirmații mincinoase, nu prezintă diferențe între art. 260 alin. (1) C. pen. anterior și art. 273 alin. (1) C. pen. Legea nouă devine astfel mai favorabilă, deoarece limitele minime și maxime de pedeapsă sunt mai reduse, existând și alternativa amenzii.

Caracterul unitar al dispozițiilor referitoare la pedeapsă și circumstanțele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei

Cu privire la inculpații M.M.C. și M.G., legea nouă, deși suprimă două condiții ce dădeau faptei un caracter calificat prevede aceleași limite de pedeapsă cu închisoarea, respectiv de la 15-25 ani închisoare, însă elimină sancțiunea detențiunii pe viață, în speță se va aplica legea nouă reținându-se încadrarea juridică a infracțiunii în varianta calificată. Comparația are loc, în acest caz, între legea veche care sancționează fapta recurenților inculpați în limitele prevăzute pentru varianta agravantă a infracțiunii și legea nouă care sancționează aceeași faptă în limitele prevăzute tot pentru varianta agravantă însă prin eliminarea sancțiunii detențiunii pe viață, prin aceasta fiind satisfăcută obligația prevăzută în art. 5 C. pen., prin alegerea încadrării juridice din legea nouă.

Conform art. 12 din Legea nr. 187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă, în conținutul și condițiile prevăzute de noua reglementare, astfel încât durata pedepsei complementare se va reduce la maximul prevăzut de legea nouă mai favorabilă.

Se va constată că pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza ll-a, lit. b) C. pen. anterior, pe o perioadă de câte 2 ani are corespondent în art. 66 lit. a), b) C. pen., urmând a se executa în acest conținut și pe o perioadă de câte 1 an, în condițiile art. 68 C. pen.

De asemenea, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, are corespondent în art. 66 lit. a), b) C. pen., urmând a se executa în acest conținut, în condițiile și pe durata prevăzute de art. 65 C. pen.

Potrivit legii vechi, inculpații M.M.C. și M.G. au primit sancțiuni situate la minim, respectiv de câte 7 ani și 6 luni închisoare și de câte 2 ani închisoare, care este același în ambele variante, cu privire la infracțiunea de omor calificat și mai redus pentru infracțiunea prev. de art. art. 371 C. pen.

De asemenea, inculpata S.G. a primit o sancțiune la 1 an închisoare, situată la minimul prev. de art. 260 alin. (1) C. pen. anterior, minim care în noua reglementare este mai redus, fiind de 3 luni închisoare.

Legea nouă le este mai favorabilă inculpaților M.M.C. și M.G., pentru că, deși prevede același minim special de 7 ani și 6 luni închisoare, cuantum care este egal cu pedeapsa aplicată conform legii vechi, pe legea nouă, (în cazul inculpaților,limitele de pedeapsă se situează între 7 ani și 6 luni închisoare și 15 ani închisoare, pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat, iar pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art. 321 C. pen. anterior, ce își are corespondent în art. 371 C. pen., privind tulburarea ordinii și liniștii publice, în vechea reglementare limitele de pedeapsă se situau între 2 și 7 ani închisoare, iar în nouă reglementare limitele sunt mai reduse, respectiv între 3 luni și 2 ani închisoare, sau amenda, astfel că pedeapsa la care Înalta Curte va dispune condamnarea inculpaților după schimbarea încadrării juridice, fiind în cuantum de tot de câte 7 ani și 6 luni închisoare, și de câte 3 luni închisoare, iar pentru inculpata S.G. va dispune condamnarea acesteia după schimbarea încadrării juridice, la o pedeapsă în cuantum de 6 luni închisoare întrucât în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile instanța de recurs nu poate să facă o nouă individualizare a sancțiunii, fiind obligată să reducă proporțional sancțiunea stabilită de instanța de apel (către minimum, mediu sau maximul special), în raport de limitele prevăzute de legea nouă (către minimum, mediu sau maximul special). Astfel, în aplicarea legii penale mai favorabile, instanța de recurs nu poate stabili o sancțiune către minimul special prevăzut de legea nouă, dacă instanța de apel a stabilit aceeași sancțiune către maximul special prevăzut de legea veche, așa cum nu este posibilă nici situația inversă.

Instituțiile autonome în raport de încriminare și sancțiune decurgând din încriminare, respectiv art. 33, 34 35 C. pen. anterior.

Principiul constituțional al aplicării legii penale mai favorabile presupune examinarea în concret a efectelor celor două coduri cu privire la instituțiile autonome.

Examinarea cauzei cu privire la legea incidentă în cazul unor instituții diferite de încriminare și sancțiune este impusă de lege și jurisprudența Curții Constituționale.

Legea nr. 187/2012 stabilește legea mai favorabilă distinct față de cea stabilită în raport de încadrarea juridică și sancțiune în cazul pluralității de infracțiuni (art. 10), suspendarea condiționată a executării pedepsei (ari. 15, 22), măsuri educative (art. 17).

Voința legiuitorului este clară și neechivocă în aplicarea principiului constituțional al aplicării legii mai favorabile cu privire la situația concretă a persoanei acuzate, prin examinarea distinctă a instituțiilor incidente fiecărui caz în parte.

Aplicarea legii penale mai favorabile în raport de instituțiile care funcționează autonom a fost discutată în doctrină și practică încă din anul 1936.

Vintilă Dongoroz în Codul penal adnotat din 1936 arăta că „aplicarea legii mai blânde exclude implicit legea mai severă. Nu este deci îngăduit a se îmbina dispozițiunile unei legi cu ale celeilalte pentru a se obține un rezultat mai favorabil, fiindcă aceasta ar însemna crearea pe cale de aplicațiune a unei a treia lege (lex tertia) ceea ce nu este admis. Odată însă fapta stabilită și pedeapsa fixată conform uneia din legi se poate recurge la instituțiunile cari funcționează independent din cealaltă lege, dacă ele sunt mai favorabile infractorului”. Aceeași idee este regăsită și în Codul penal comentat și adnotat - 1969, T. Vasiliu, D. Pavel, etc. și este dezvoltată de doctrină - George Antoniu, Costică Bulai în Practica judiciară penală, vol. I, pag. 32-41, Constantin Mitrache în Explicații preliminare ale noului C. pen., pag. 76, parag. (1), pag. 77.

Aplicarea legii penale mai favorabile în cadrul fiecărei instituții autonome nu contravine principiului legalității, nu este creată o lex tertia.

Lex tertia apare atunci când sunt preluate condițiile de existență ale unei instituții dintr-o lege, iar efectele aceleiași instituții sunt preluate dintr-o altă lege.

Lex tertia presupune combinarea dispozițiilor de favoare în cadrul aceleiași instituții juridice din legi diferite.

Prin lex tertia se au în vedere acele situații prin care condițiile unui fapt juridic sunt separate de efectele aceluiași fapt juridic, nu și aplicarea unor legi diferite cu privire la instituții juridice diferite (fapte juridice diferite), dar în mod unitar cu privire la condițiile de existență ale unei instituții (faptul juridic) și efectele acelei instituții (faptul juridic).

Articolul 33 C. pen. anterior Concursul de infracțiuni

Concurs de infracțiuni există:

a) când două sau mai multe infracțiuni au fost săvârșite de aceeași persoană, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele. Există concurs chiar dacă una dintre infracțiuni a fost comisă pentru săvârșirea sau ascunderea altei infracțiuni;

b) când o acțiune sau inacțiune, săvârșită de aceeași persoană, datorită împrejurărilor în care a avut loc și urmărilor pe care Ie-a produs, întrunește elementele mai multor infracțiuni.

Articolul 34 C. pen. anterior Pedeapsa principală în caz de concurs de infracțiuni săvârșite de persoana fizică în caz de concurs de infracțiuni, se stabilește pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte, iar dintre acestea se aplică pedeapsa, după cum urmează:

a) când s-a stabilit o pedeapsă cu detențiune pe viață și una sau mai multe pedepse cu închisoare ori cu amendă, se aplică pedeapsa detențiunii pe viață;

b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani;

c) când s-au stabilit numai amenzi, se aplică pedeapsa cea mai mare, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar dacă acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la jumătate din acel maxim;

d) când s-a stabilit o pedeapsă cu închisoare și o pedeapsă cu amendă, se aplică pedeapsa închisorii, la care se poate adăuga amenda, în totul sau în parte;

e) când s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoare și mai multe pedepse cu amendă, se aplică pedeapsa închisorii, potrivit dispoziției de la lit. b), la care se poate adăuga amenda, potrivit dispoziției de la lit. c). Prin aplicarea dispozițiilor din alineatul precedent nu se poate depăși totalul pedepselor stabilite de instanță pentru infracțiunile concurente.

Articolul 35 C. pen. anterior Pedeapsa complementară și măsurile de siguranță în caz de concurs de infracțiuni

(1) Dacă pentru una dintre infracțiunile concurente s-a stabilit și o pedeapsă complementară, aceasta se aplică alături de pedeapsa închisorii.

(2) Dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare de natură diferită, sau chiar de aceeași natură dar cu conținut diferit, acestea se aplică alături de pedeapsa închisorii.

(3) Dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare de aceeași natură și cu același conținut, se aplică cea mai grea dintre acestea.

(4) Măsurile de siguranță de natură diferită sau de aceeași natură, dar cu un conținut diferit, luate în cazul infracțiunilor concurente, se cumulează.

(5) Dacă s-au luat mai multe măsuri de siguranță de aceeași natură și cu același conținut, dar pe durate diferite, se aplică o singură dată măsura de siguranță cu durata cea mai lungă. în cazul măsurilor de siguranță de aceeași natură și cu același conținut, luate potrivit art. 118, acestea se cumulează.

Conform Constituției României, legea penală mai favorabilă retroactivează.

În aplicarea acestui principiu legea nouă nu trebuie să devină sub niciun aspect una defavorabilă, pentru că legea penală mai favorabilă se apreciază în raport de situația persoanei acuzate.

În aplicarea acestui principiu, referitor la existența concursului de infracțiuni și a infracțiunii continuate, Înalta Curte constată că legea veche este mai favorabilă întrucât aplicarea sporului de pedeapsă este facultativ în timp ce în legea nouă aplicarea sporului de pedeapsă este obligatorie.

Totodată, cu privire la suspendarea executării pedepsei aplicată inculpatei S.G., analizând comparativ dispozițiile corespondente din legile penale succesive, se poate conchide că, de asemenea, C. pen. din 1969 este legea mai blândă deoarece nu prevede obligația prestării unei munci în folosul comunității cu referire la pedepasa principală, astfel că se va reduce termenul de încercare stabilit pentru inculpată de la 3 ani la 2 ani și 6 luni, termen care se va compune din pedeapsa principală aplicată prin prezenta și un interval de timp de 2 ani.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite recursurile declarate de inculpații S.G., M.M.C. și M.G. împotriva deciziei penale nr. 242 din 05 decembrie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Va casa în parte atât decizia recurată, cât și sentința penală nr. 276 din 14 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Prahova în Dosar nr. 320/105/2013 numai în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile și rejudecând în aceste limite:

Va descontopi pedepsele rezultante de câte 7 ani și 6 luni închisoare aplicate inculpaților M.G. și M.M.C. în pedepsele componente de câte 7 ani și 6 luni închisoare aplicate pentru săvârșirea a câte unei infracțiuni de tentativă la omor calificat și deosebit de grav prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. e) și i) și art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior și câte 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. anterior, cu excepția dreptului de a alege; și de câte 2 ani închisoare pentru comiterea a câte unei infracțiuni de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev. de art. 321 alin. (2) C. pen. anterior, pedepse pe care le va repune în individualitatea lor.

În baza art. 334 C. proc. pen. anterior, va schimba încadrarea juridică dată faptelor din infracțiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. e) și i) și art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, în infracțiunea prev. de art. 32 C. pen. rap. la art. 188 și art. 189 alin. (1) lit. f) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen., texte de lege în baza cărora va condamna pe inculpații M.G. și M.M.C., la pedepse de câte 7 ani și 6 luni închisoare și câte 1 an pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., va aplica inculpaților pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. anterior, va schimba încadrarea juridică dată faptelor din infracțiunea prev. de art. 321 alin. (2) C. pen. anterior, în infracțiunea prev. de art. 371 C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen., texte de lege în baza cărora va condamna pe inculpații M.G. și M.M.C. la pedepse de câte 3 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (2) C. pen. anterior, cu aplic. art. 5 C. pen., va contopi pedepsele aplicate inculpaților M.G. și M.M.C., în final aceștia executând pedepsa principală cea mai grea de câte 7 ani și 6 luni închisoare și câte 1 an pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., va aplica inculpaților pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. anterior, va schimba încadrarea juridică dată faptelor pentru care a fost condamnată inculpata S.G. din infracțiunea de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. (1) C. pen. anterior, în infracțiunea prev. de art. 273 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen., texte de lege în baza cărora va condamna pe această inculpată la o pedeapsă de 6 luni închisoare.

În baza art. 65 C. pen., va aplica inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

Va reduce termenul de încercare stabilit pentru inculpata S.G. de la 3 ani la 2 ani și 6 luni, termen care se va compune din pedeapsa principală aplicată prin prezenta și un interval de timp de 2 ani.

Se vor menține restul dispozițiilor sentinței și deciziei recurate care nu contravin prezentei decizii, inclusiv dispozițiile privind modalitatea de executare.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursurilor declarate de inculpați, vor rămâne în sarcina statului, iar suma de câte 150 RON, reprezentând onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu până la prezentarea apărtorilor aleși, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite, recursurile declarate de inculpații S.G., M.M.C. și M.G. împotriva deciziei penale nr. 242 din 05 decembrie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează în parte atât decizia recurată, cât și sentința penală nr. 276 din 14 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Prahova în Dosar nr. 320/105/2013 numai în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile și rejudecând în aceste limite:

Descontopește pedepsele rezultante de câte 7 ani și 6 luni închisoare aplicate inculpaților M.G. și M.M.C. în pedepsele componente de câte 7 ani și 6 luni închisoare aplicate pentru săvârșirea a câte unei infracțiuni de tentativă la omor calificat și deosebit de grav prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. e) și i) și art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior și câte 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. anterior, cu excepția dreptului de a alege; și de câte 2 ani închisoare pentru comiterea a câte unei infracțiuni de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev. de art. 321 alin. (2) C. pen. anterior, pedepse pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 334 C. proc. pen. anterior, schimbă încadrarea juridică a faptelor din infracțiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. e) și i) și art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, în infracțiunea prev. de art. 32 C. pen. rap. la art. 188 și art. 189 alin. (1) lit. f) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen., texte de lege în baza cărora condamnă pe inculpații M.G. și M.M.C., la pedepse de câte 7 ani și 6 luni închisoare și câte 1 an pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., aplică inculpaților pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. anterior, schimbă încadrarea juridică a faptelor din infracțiunea prev. de art. 321 alin. (2) C. pen. anterior, în infracțiunea prev. de art. 371 C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen., texte de lege în baza cărora condamnă pe inculpații M.G. și M.M.C. la pedepse de câte 3 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (2) C. pen. anterior, cu aplic. art. 5 C. pen., contopește pedepsele aplicate inculpaților M.G. și M.M.C., în final aceștia executând pedepsa principală cea mai grea de câte 7 ani și 6 luni închisoare și câte 1 an pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., aplică inculpaților pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. anterior, schimbă încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost condamnată inculpata S.G. din infracțiunea de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. (1) C. pen. anterior, în infracțiunea prev. de art. 273 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen., texte de lege în baza cărora condamnă pe această inculpată la o pedeapsă de 6 luni închisoare.

În baza art. 65 C. pen., aplică inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

Reduce termenul de încercare stabilit pentru inculpata S.G. de la 3 ani Ia 2 ani și 6 luni, termen care se compune din pedeapsa principală aplicată prin prezenta și un interval de timp de 2 ani.

Menține restul dispozițiilor sentinței și deciziei recurate care nu contravin prezentei decizii, inclusiv dispozițiile privind modalitatea de executare.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursurilor declarate de inculpați, rămân în sarcina statului, iar suma de câte 150 RON, reprezentând onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu până la prezentarea apărtorilor aleși, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 07 mai 2014.