Human trafficking for labor exploitation in Italy: Recruiters and transporters convicted despite lack of proof of individual financial gain

Asupra recursurilor de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 140 din 06 iulie 2011, Tribunalul Vaslui a dispus condamnarea inculpaților:

- P.C.M. la pedeapsa de 6 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

- D.D., administrator la SC R. SRL Huși, la pedeapsa de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

- Ț.N., recidivist, la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiționată pentru restul de 368 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 222 din 15 aprilie 2005 a Judecătoriei Huși, rest care a fost contopit cu pedeapsa aplicată inculpatului Ț.N. în prezenta cauză, urmând ca acesta să execute pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen.

- F.N.A., la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Pe durata executării pedepselor s-a interzis inculpaților P.C.M., D.D., Ț.N. și F.N.A. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. în condițiile art. 71 C. pen.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. și art. 19 din Legea nr. 678/2001, s-a confiscat de la inculpatul D.D. un autoturism marca O., cu privire la care prin ordonanța procurorului din 21 februarie 2008 s-a dispus măsura sechestrului asigurător, bunul aflându-se în custodia I.P.J. Vaslui, măsură pe care instanța o menține până la rămânerea definitivă a hotărârii.

S-a luat act că părțile vătămate constituite părți civile M.C., M.A. și B.P.C. au renunțat la pretențiile civile formulate față de inculpați.

Au fost admise acțiunile civile formulate de părțile vătămate constituite părți civile și obligă inculpații P.C.M., D.D., Ț.N. și F.N.A. să achite, în solidar, părților civile, următoarele sume: - O.M.D. suma de 1.000 euro cu titlu de daune morale; - F.M.V. suma de 3.000 euro, din care 1.500 euro reprezintă despăgubiri materiale și 1.500 euro daune morale; - T.A.C. suma de 3.000 euro cu titlu de daune morale; - F.A.I. suma de 3.000 euro cu titlu de daune materiale și morale; - T.P. suma de 3.000 euro cu titlu de despăgubiri civile; - C.T. suma de 2.000 euro, din care 1.000 euro daune morale și 1.000 euro despăgubiri civile; - S.I. suma de 2.000 euro din care 1.000 euro despăgibiri civile și 1.000 euro daune morale; - C.C. 2.000 euro cu titlu de daune morale; - M.V. suma de 1.000 euro cu titlu de daune materiale; - P.C. suma de 3.000 euro cu titlu de despăgubiri civile; - R.G. suma de 1.000 euro reprezentând despăgubiri civile și daune morale; - V.V. suma de 3.000 euro reprezentând despăgubiri civile și daune morale; - C.D. suma de 3.000 euro reprezentând despăgubiri civile și daune morale; - D.E. suma de 1.000 euro reprezentând despăgubiri civile și daune morale; - P.G. suma de 1.000 euro reprezentând despăgubiri civile și daune morale; - D.V. suma de 1.000 euro reprezentând despăgubiri civile și daune morale; - S.I. suma de 1000 euro reprezentând despăgubiri civile și daune morale;- S.C. suma de 1.000 euro reprezentând despăgubiri civile și daune morale; - S.D. suma de 1.000 euro reprezentând despăgubiri civile și daune morale; - H.V., suma de 1.000 euro reprezentând despăgubiri civile și daune morale; - S.G., suma de 2.000 euro reprezentând daune morale; - S.I. suma de 2.000 euro reprezentând daune morale; - H.C. suma de 3.000 euro cu titlu de despăgubiri civile; - Ț.G.A. suma de 3.000 euro cu titlu de despăgubiri civile și daune morale; - M.I. suma de 1.000 euro reprezentând despăgubiri civile și daune morale; - G.C. suma de 3.000 euro reprezentând despăgubiri civile și daune morale.

În baza art. 191 C. proc. pen. au fost obligați inculpații Ț.N. și F.N.A. la câte 1.700 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat și inculpații P.C.M. și D.D. la câte 1.500 RON cu același titlu. Suma de 400 RON reprezentând onorarii pentru avocații din oficiu asigurați inculpaților Ț.N. și F.N.A. și 4.350 RON reprezentând onorarii pentru avocații din oficiu asigurați persoanelor vătămate se avansează din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:

Prin rechizitoriul întocmit la data de 25 aprilie 2008 în Dosarul nr. 1/D/P/2008 al D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Vaslui s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților Ț.N., F.N.A., D.D., P.C.M. și Ț.M., fiecare din ei pentru săvârșirea a câte o infracțiune de trafic de persoane în formă calificată și continuată prev. de art. 12 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni în forma prev. de art. 323 alin. (1) C. pen., ambele infracțiuni aflate în concurs real conform art. 33 lit. a) C. pen.

Pentru inculpatul Ț.N. s-a reținut în plus și starea de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. a) C. pen. în care s-au săvârșit faptele întrucât prin sentința penală nr. 452 din 23 iunie 2006 a Judecătoriei Huși, rămasă definitivă, a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani și 2 luni închisoare neexecutată.

Prin sentința penală nr. 392 din 10 septembrie 2008, Tribunalul Vaslui, în temeiul dispozițiilor art. 332 alin. (2) rap. la art. 300 alin. (2) C. proc. pen. a dispus restituirea cauzei privind pe inculpații Ț.N., F.N.A., D.D., P.C.M. și Ț.M. la D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Vaslui pentru refacerea urmăririi penale.

A fost respinsă cererea formulată de D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Vaslui privind arestarea preventivă a inculpaților Ț.N. și P.C.M.

A fost menținut sechestrul asigurător instituit prin ordonanța procurorului nr. 1/D/P/2008 din 21 februarie 2008 asupra autoturismului marca O., culoare alb, an de fabricație 2002, deținător D.D.

Sentința penală nr. 392 din 10 septembrie 2008 a Tribunalului Vaslui a rămas definitivă, prin decizia penală nr. 556 din 23 octombrie 2008 a Curții de Apel lași, prin respingerea recursului formulat de D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Vaslui.

Prin rechizitoriul nr. 1/D/P/2008 al D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Vaslui, întocmit la data de 16 noiembrie 2010 și înregistrat pe rolul Tribunalului Vaslui sub nr. 4809/89/2010, la data de 30 noiembrie 2011, au fost trimiși în judecată, în stare de libertate, inculpații Ț.N., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată, prev. de art. 12 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., F.N.A., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată, prev. de art. 12 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., D.D., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată, prev. de art. 12 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și P.C.M., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată, prev. de art. 12 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Au fost interogați inculpații:D.D., care nu a recunoscut săvârșirea faptelor, motivând că el nu a contactat nicio persoană pentru a o îndemna să meargă în Italia la cules de mandarine. Nu a făcut el comandă pentru cele două taxiuri care au mers în comuna O. și care au transportat persoanele care urmau să plece în Italia. S-a deplasat împreună cu Ț.N. și F.N.A. întrucât vroia să vorbească cu inculpatul P.C. pentru a-i aduce din Italia un scuter. A mers împreună cu Ț.N. și F.N.A. în comuna B., însă a făcut acest lucru doar pentru a-l transporta pe Ț.N. cu mașina lui.

Ț.N., nu a recunoscut săvârșirea faptelor și a susținut că el a fost rugat de D.D. să caute persoane care doresc să meargă în Italia la cules de portocale. Tot D.D. i-ar fi spus că cei care mergeau în Italia ar fi primit câte 800 euro pe lună și ar fi beneficiat de transport, cazare și masă gratuită. A mers împreună cu D.D. și F.N.A. în comuna B., iar celor adunați Ie-a vorbit atât el, cât și D.D. despre condițiile de plecare și de muncă în Italia, i-a îndemnat pe cei doritori și Ie-a prezentat condițiile bune de muncă pe care le vor avea în Italia pentru că așa îi spusese D.D. A însoțit și el la un transport persoanele care au mers în Italia, însă a făcut acest lucru la solicitarea lui D.D. care l-a rugat să meargă în Italia pentru a-i aduce un scuter.

P.C.M. nu a recunoscut săvârșirea faptelor. A susținut că el se ocupa doar de transportul persoanelor doritoare să meargă la muncă în Italia. A fost contactat de o persoană din Huși care i-a solicitat să facă un transport în Italia. El a încheiat un contract de transport cu o firmă din Cluj, iar costul transportului a fost achitat de cei care au venit din Huși. Călătorii au coborât la destinație, însă el nu a avut nicio discuție cu patronii italieni și nu s-a ocupat de plasarea forței de muncă.

F.N.A. nu a recunoscut săvârșirea faptelor. A auzit întâmplător despre condițiile de lucru din Italia și a spus și el altor persoane. A obținut numărul de telefon al inculpatului P.C. de la martora A.M. A vorbit cu inculpatul P.C. la telefon și acesta i-a spus care sunt condițiile de lucru în Italia și au stabilit data plecării. A mers și el cu D.D. și cu Ț.N. până la Piatra Neamț însă numai pentru a vorbi cu inculpatul P.C. A mers și până în comuna B. cu D.D. și cu Ț.N., însă doar i-a însoțit pe acești și nu a făcut nimic pentru a contacta sau recruta persoane care să meargă la muncă în Italia.

Au fost audiații martorii: R.M. - a susținut martorul că a fost contactat de Ț.N., care i-a spus că are locuri de muncă în Italia. L-a transportat pe Ț.N. în comuna B. Pe timpul deplasării, inculpatul i-a spus că merge să caute oameni care să meargă la lucru în Italia. Inculpatul i-a spus și care erau condițiile de plecare și de muncă în Italia. Inculpatul i-a promis că o să-i dea 100 euro pentru că l-a ajutat și i-a cerut să îl aștepte în ziua în care cei recrutați au plecat cu autocarul la Piatra Neamț. Inculpatul însă nu s-a mai prezentat să îi dea banii;

M.A. - a susținut martorul că a aflat de la F.N.A. despre posibilitatea de a pleca la muncă în Italia și care erau condițiile. A plecat cu autocarul la Piatra Neamț de unde au fost preluați de inculpatul P.C. Acesta știa unde trebuie să meargă și ce trebuiau să facă oamenii care erau transportați în Italia. În Italia au lucrat în condiții inumane, în sensul că locuiau în camere neîncălzite, fără lenjerii și cu un program de lucru între orele 07.00 și până la orele 18.00.; Ț.M. - a aflat de la inculpatul D.D. despre condițiile de lucru din Italia și a comunicat celor care doreau să plece, numărul de telefon al lui D.D.

și l-au contactat personal; T.P.E. - fiul său, T.P., a plecat în Italia să muncească și când a aflat că nu are bani să se întoarcă acasă, i-a trimis 150 euro pentru a putea veni acasă. Când acesta a ajuns acasă i-a spus că a fost chinuit, a muncit în condiții grele și nu a fost plătit; B.V. - l-a contactat personal pe inculpatul P.C. și l-a întrebat dacă mai sunt locuri de muncă în Italia. Acesta i-a răspuns afirmativ și i-a precizat și condițiile de plecare și de lucru în Italia. Au stabilit împreună și condițiile de plecare, iar inculpatul P.C. i-a mai spus că va trebui să achite suma de 120 euro pentru transport, însă plata o va face după două săptămâni de muncă în Italia.

Când au ajuns în Italia, inculpatul P. îi împărțea în grupuri de câte 5 și îi lăsa la diferiți prieteni de-ai lui cu care se cunoștea. Au fost cazați în camere neîncălzite și în care erau doar paturi și saltele, fără lenjerie. Lucrau zilnic, inclusiv duminica, de dimineața până seara; B.P.C. - Ț.N. Ie-a spus că are nevoie de oameni pentru că știe pe cineva care îi poate duce la muncă în Italia. Ț.N. a venit acasă la el cu taxiul și l-a transportat apoi în comuna S., contravaloarea cursei fiind achitată de inculpat.

Tot cu taxiul a fost transportat la Piatra Neamț unde a fost preluat de P.C. și transportat în Italia. P.C. i-a lăsat la un patron, unde au fost cazați în condiții mizere, iar de mâncare le dădeau când își aduceau aminte. A lucrat timp de o lună, zilnic, de dimineața până seara și nu a fost plătit.

La solicitarea inculpatului P.C., au fost audiați martorii M.L., B.L.C., H.L., B.U.C., L.S.G. Rezultă din declarațiile acestor martori că au călătorit de mai multe ori cu mașina condusă de către inculpat în Italia, au achitat de fiecare dată contravaloarea cursei și au fost lăsați la destinație. Nu au auzit martorii ca inculpatul să se ocupe cu plasarea forței de muncă în Italia și nici despre persoane care să fi fost obligate să muncească în Italia fără să fi fost plătite.

Inculpatul D.D. a depus la dosar înscrisuri din care rezultă că este un cetățean bun, a achitat toate taxele pe care le datorează și că este un bun familist, un om liniștit care nu a creat probleme în comunitate.

Inculpatul P.C.M. a depus la dosar o licență de transport din care rezultă că este autorizat să desfășoare activități de transport rutier public.

Examinând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:

În perioada octombrie-noiembrie 2007 inculpații P.C.M.,Ț.N., D.D., F.N.A. au recrutat personal sau prin intermediul altor persoane victime de pe raza județului Vaslui și respectiv lași și prin promisiuni de găsirea unui loc de muncă în Italia bine plătit și condiții de muncă și salarizare corespunzătoare, le-au transportat în Italia, unde le-au exploatat prin muncă.

Inculpatul P.C.M., care locuiește în municipiul Piatra Neamț, județul Neamț, le-a propus inculpaților Ț.N., F.N.A. și D.D., care au domiciliile în municipiul Huși, județul Vaslui, să caute persoane care doreau să muncească în Italia. Aceștia din urmă cunoșteau condițiile reale în care urmau să presteze munci părțile vătămate, precum și salarizarea necorespunzătoare și cu toate acestea, au acceptat să facă promisiuni mincinoase pentru a determina victimele să plece în Italia.

Părțile vătămate recrutate, transportate și exploatate prin muncă de cetățenii italieni la care erau duși de către inculpați, aveau situații financiare precare, locuiau în mediul rural, nu aveau locuri de muncă și nici pregătire școlară.

Inculpați P.C.M., Ț.N., F.N.A. și D.D. au recrutat și transportat în Italia 2 grupuri de peste 60 de persoane, din care au fost identificați și audiați un număr de 31 persoane.

La data de 16 noiembrie 2007, au fost transportați în Italia părțile vătămate: F.M.V., A.A., B.C., B.P.C., I.C., C.T. și F.A.I.

La data de 23 noiembrie 2007, au fost transportate în Italia părțile vătămate: M.A., M.C., T.A.C., M.I., Ț.G.A., G.C., M.A., O.M.D., T.P., S.I., S.I., C.C., M.V., P.C., R.G., V.V., C.D., H.C., D.E., P.G., D.V., S.G., S.I., S.C., S.D., H.V. și T.C.

Martorul-victimă F.M.V. are 30 ani, locuiește în municipiul Huși împreună cu părinții, nu are loc de muncă, a absolvit 6 clase și are o situație materială destul de precară. La momentul recrutării se afla într-o relație de concubinaj cu numita A.A. În data de 16 noiembrie 2007 a fost căutat la domiciliu de inculpatul Ț.N., pe care îi cunoștea, care i-a relatat că inculpații D.D. și F.N.A. caută persoane dornice sa muncească în Italia, pe plantații de mandarine, cu un salariu de 800 euro lunar, masa gratuită atât în Italia, cât și pe timpul transportului, cazare gratuită, în condiții foarte bune, beneficiind de băi și bucătarii, camere încălzite, iar pentru familiști li se vor asigura camere separate, transportul urmând să fie efectuat prin intermediul inculpatului P.C.M. De asemenea, Ț.N. i-a spus că plecarea va fi în aceeași zi, in jurul orelor 16.00, din fața Băncii C.R. - Agenția Huși și că el a mai găsit și alte persoane care vor pleca în Italia. Pe fondul situației materiale precare, martorul-victima împreună cu concubina sa, A.A., s-a hotărât să accepte propunerea făcută de Ț.N. și s-au deplasat la locul de întâlnire și anume în fața Băncii C.R. - Agenția Huși, unde a discutat personal atât cu inculpatul Ț.N., cât și cu inculpații D.D. și F.N.A., acesta din urmă l-a asigurat de veridicitatea locului de muncă, motivând că odată cu ei va pleca și soacra sa.

În ziua de 16 noiembrie 2007 inculpații Ț.N., D.D. și F.N.A. au transportat un număr de 11 persoane recrutate, în municipiul Piatra Neamț, unde au fost preluate de inculpatul P.C.M., care i-a transportat în Italia, localitatea Schiavonea, regiunea Calabria, și unde au fost repartizați la mai mulți cetățeni italieni, martorul-victimă F.M.V. fiind repartizat împreună cu concubina sa la numiții G. și A. Aici au fost cazați în camere prevăzute doar cu paturi și saltele, fără lenjerii și fără încălzire. La destinație nu au fost respectate condițiile de salarizare, cazare și masa promise din țara, care, în fapt, au constituit și motivul acceptării locului de muncă, ci urmau să fie plătiți cu 1 euro pentru o lădiță de 20 kg de mandarine culeasă, iar în privința mesei martorii-victime au fost înfometați și nevoiți să se hrănească cu mandarine din plantații.

A 5-a zi de la sosirea in Italia, cetățenii italieni la care martorul-victimă F.M.V. era repartizat, i-au spus că vor ieși la muncă doar 5 bărbați, iar concubina lui, A.A., va fi mutată în altă cameră. Această hotărâre a cetățenilor italieni nu a fost acceptată de martorul-victimă F.M.V., situație în care cetățenii italieni G. și A. i-au cerut să se întoarcă în țară, iar în ziua când inculpații P.C.M. și Ț.N. au ajuns cu un al doilea transport în Italia la cei doi cetățeni italieni, martorul-victimă F.M.V. a fost amenințat de G. și A., înconjurat de mai mulți cetățeni de naționalitate marocană, angajați ai celor doi italieni, înarmați cu răngi și cuțite și silit de aceștia să se întoarcă în țara fără concubina sa, fiind transportat cu microbuzul de către inculpatul P.C.M. Pentru munca prestată pe plantațiile de mandarine, aprox. 4 zile, martorul-victimă nu a fost plătit.

Martorul-victimă B.P.C. are 25 ani, locuiește în municipiul Huși, nu are loc de muncă, a absolvit 7 clase și are o situație materială precară. În data de 16 noiembrie 2007 a fost căutat de inculpatul Ț.N., care i-a expus, în mod mincinos, o ofertă de muncă avantajoasă în Italia, și anume la cules mandarine cu un salariu lunar de 700-800 euro, masă gratuită, atât pe timpul transportului, cât și în Italia, precum și cazare gratuită. Martorul-victimă a acceptat propunerea, însă pentru a fi sigur că acesta va pleca în Italia, inculpatul Ț.N. i-a achitat contravaloarea unei curse cu taxi-ul până în comuna S., unde se afla soția martorului-victimă, pentru a o anunța cu privire la plecarea sa la muncă în Italia. În continuare, martorul-victima B.P.C. s-a reîntors în municipiul Huși, unde în fața Băncii C.R. - Agenția Huși, locul stabilit pentru plecare, martorul-victima l-a întâlnit pe inculpatul Ț.N. care era însoțit și de inculpații D.D. și F.N.A., și care, cu toții, au însoțit grupul de persoane format pentru muncă în Italia până la Piatra Neamț, unde au fost predați inculpatului P.C. și transportați în Italia. La destinație, martorul-victimă a lucrat aprox. o lună de zile pe plantațiile de mandarine, cu un program de lucru de la orele 06.00 până seara, fără zile libere, nici măcar în condiții meteorologice nefavorabile, cazat în camere fără căldură și fără a fi plătit.

De asemenea, martorul-victima a arătat că a fost amenințat cu pistolul de către A. întrucât îi suspecta că ar avea o relație cu A.A., concubina lui A., după alungarea martorului-victimă F.M.V. După aprox. două săptămâni, martorul-victimă B.P.C. a fost informat din țară că tatăl său a decedat și, la insistențele sale de a veni la înmormântare, cetățenii italieni G. și A. i-au permis să revină în țară, însă i-au cerut să recruteze români pe care să-i încânte, în mod mincinos, cu condițiile de lucru din Italia, care i-au fost spuse și lui, precum și tinere pe care să le oblige să se prostitueze, și că pentru fiecare persoană recrutată și ajunsă în Italia va primi câte 50 euro.

Martorul-victimă F.A.I. are 26 ani, locuiește în comuna O., în casa părinților, a absolvit 8 clase și își câștiga existența din munci agricole. La începutul lunii noiembrie 2007 s-a întâlnit cu numitul I.C., consătean, care l-a încunoștințat că numitul Ț.M., din comuna O., caută persoane dornice să muncească în Italia în condiții avantajoase, beneficiind de contracte de muncă, și că i-a cerut lui, respectiv lui I.C., să caute persoane dornice să muncească în Italia. Martorul-victimă F.A.I. a fost interesat de această ofertă de loc de muncă, iar a doua zi s-a deplasat împreună cu I.C. în localitatea O.

În continuare, martorul-victimă F.A.I. a fost preluat de inculpatul P.C.M. în municipiul Piatra Neamț și transportat în regiunea Calabria din Italia și exploatat de către cetățenii italieni G. și A. Martorul-victimă menționează că, odată ajunși la destinație, li s-au luat și actele de identitate pentru a nu putea fugi, iar pentru munca zilnică prestată, de peste 2 luni, au primit doar câte 50 euro.

Totodată, martorul-victimă F.A.I. a declarat că inculpatul P.C.M., datorită unor neînțelegeri cu cetățenii italieni G. și A., l-a amenințat pe el și pe celelalte persoane venite din România că va pune 7 ruși să îi omoare dacă nu îi vor da restul de bani pe care trebuia să îi încaseze de la G. și A., motivând că nu și-a primit suma de bani convenită de la aceștia.

În luna ianuarie 2008, cetățenii italieni la care martorul-victimă F.A.I. muncea, i-a adus la cunoștință că nu mai au de muncă și că poate să plece de la ei, dându-i totodată suma de 50 euro. Martorul-victimă a reușit să ajungă în țară împreună cu martorul-victimă O.D.M., ambii fiind ajutați cu suma de bani necesară de verișoara acestuia din urmă și care se afla de mai mulți ani în Italia.

Martorul-victima C.T. are 52 ani, locuiește fără forme legale în comuna O., județul Vaslui, a absolvit 11 clase și nu are loc de muncă stabil. La începutul lunii noiembrie 2007, în timp ce se afla în municipiul București, a fost sunat de concubina sa, S.I., care i-a solicitat să vină acasă întrucât numitul Ț.M. îi oferă un loc de muncă avantajos în Italia la cules mandarine. Fiind interesat de un loc de muncă, martorul-victimă C.T. a revenit de îndată în comuna O., unde a luat legătura cu numitul Ț.M.

Martorul-victimă a fost de acord cu propunerea făcută de numitul Ț.M. și în aceeași seară a fost transportat cu un taxi împreună cu martorul F.A.I. și numitul I.C., din comuna O. până în municipiul Huși și în continuare până în municipiul Piatra Neamț, unde a fost preluat de inculpatul P.C.M.

Totodată, martorul arată că la destinație a văzut când cei doi cetățeni italieni, G. și A., i-au înmânat inculpatului P.C.M. suma de 2.000 euro, bani ce reprezentau transportul persoanelor recrutate și comisioanele aferente. De asemenea, martorul-victimă declară ca li s-au luat actele de identitate, au fost înfometați și cazați în camere fără încălzire și fără condiții decente, intimidați fiind și de cetățeanul italian G., care purta ostentativ un pistol, pentru a nu le permite persoanelor să își manifeste nemulțumirile avute. După o perioadă, martorul-victimă a fost transferat la un alt cetățean italian, pe nume G.I., unde se afla și concubina sa, S.I., însă a avut parte de aceleași condiții de muncă. Pentru munca prestată în Italia, până în data de 05 ianuarie 2008, când li s-a permis să revină în țară, martorul-victimă a primit de la cetățeanul italian G.I. doar suma de 140 euro pentru a putea ajunge în România, contrar salariului promis din țară, de 800 euro lunar.

În data de 23 noiembrie 2007, inculpații P.C.M., Ț.N., D.D., F.N.A. au organizat un alt transport de persoane recrutate din județele Vaslui și lași, cărora le-au promis în mod mincinos, oferte de muncă avantajoase la cules mandarine în Italia, salariu de 700-800 euro lunar, contracte de muncă, masă, cazare și transport gratuit. În acest scop, inculpații Ț.N., D.D. și F.N.A. s-au deplasat personal în localitățile B.A. din județul Vaslui, cât și în comuna D., județul lași, pentru a recruta persoane în scopul traficării în Italia.

Locul de întâlnire stabilit pentru plecare a fost din nou în fața Băncii C.R. - Agenția Huși, unde inculpatul P.C.M. a trimis un autocar, contractat personal, șofer fiind martorul T.D., administrator al SC E.T. SRL Zalău. Acesta din urmă a declarat că a fost contactat telefonic de inculpatul P.C.M. care i-a solicitat să efectueze un transport de persoane din municipiul Huși, județul Vaslui, în Italia, regiunea Calabria, fiind însoțit până la destinația din Italia de inculpatul Ț.N.

Conform tabelului nominal al SC E.T. SRL Zalău, privind transportul din data de 23 noiembrie 2007, efectuat la cererea inculpatului P.C.M., au fost transportate in Italia un număr de 52 persoane.

De această dată, martorii-victimă au fost predați atât celor doi cetățeni italieni, G. și A., cât și numitului G.I., care, la rândul lor, plasau forța de muncă pe diferite plantații de mandarine din zonă, fără a-i plăti conform înțelegerii din țară, fără a li se asigura hrana zilnică și cazându-i în condiții improprii, reținându-le actele de identitate, mereu imputându-le că sunt datori, invocând plata transportului, a cazării, contravaloarea alimentelor, contravaloarea uneltelor pentru muncă, precum și faptul că românii i-au vândut.

Martorul-victimă O.M.D. are 18 ani, a absolvit 8 clase, locuiește în comuna O., județul Vaslui, și nu are loc de muncă. Acesta a aflat despre existența unor locuri de muncă bine plătite în Italia de la numitul Ț.M., care la rândul său a fost rugat de către inculpatul D.D. să caute persoane care ar dori să plece în Italia pentru un salariu de 800 euro/lună la cules de mandarine.

Martorul-victimă s-a reîntors a doua zi în comuna O., unde a fost preluat de inculpatul D.D. și transportat până în municipiul Huși cu autoturismul condus de inculpat, împreună cu numiții F.F., T.P., S.I. și S.I. Din municipiul Huși, martorul-victimă, cât și celelalte persoane, s-au deplasat cu autocarul condus de martorul T.D. până în municipiul Piatra Neamț, fiind însoțiți și de inculpații Ț.N., D.D. și F.N.A. Din municipiul Piatra Neamț, martorul-victimă și celelalte persoane au fost preluați de inculpatul P.C.M. și transportați în Italia, localitatea Schiavonea, regiunea Calabria, și plasați cetățenilor italieni G. și A.

În ziua de 06 ianuarie 2008, martorul-victimă a reușit să își recupereze actele de identitate și să plece împreună cu martorul F.A.I. de la cei doi cetățeni italieni, ajungând în țară cu ajutorul financiar al verișoarei acestuia, numita B.I., care este stabilită de mai mult timp în Italia.

Martorul-victimă M.A. are 24 ani, a absolvit 6 clase, locuiește fără forme legale în comuna T., județul Vaslui, și nu are loc de muncă.

La sfârșitul lunii noiembrie 2007, martorul-victimă M.A. a fost sunat de fratele lui, M.C., care i-a comunicat faptul că, la rândul său, fusese contactat telefonic de o cunoștință de-a lor, respectiv inculpatul D.D., care Ie-a propus sa meargă în Italia la muncă și, de asemenea, să găsească și alte persoane dornice să muncească în Italia. Ulterior, martorul-victimă M.A. a fost contactat personal de inculpatul D.D. și care l-a întrebat dacă s-a hotărât să meargă în Italia, unde va avea contract de muncă și un salariu de 800 euro pe lună, condiții de cazare foarte bune, cu camere încălzite, 3 mese pe zi gratuite și, de asemenea, transportul până în Italia gratuit. Totodată, inculpatul D.D. i-a cerut martorului să caute și alte persoane dornice de a munci în Italia, spunându-i că plecarea în Italia va avea loc pe data de 23 noiembrie 2007, cu un autocar din municipiul Huși. Martorul-victimă M.A. a fost încântat de propunerea făcută de inculpatul D.D. și, la rândul lui, a transmis această propunere și rudelor sale, M.C., unchi, și T.A.C. și Ț.G.A., verișori, precum și martorului M.I., consătean. Și aceste persoane au fost încantate de propunerea de a lucra în Italia în condițiile sus-menționate și ca să fie siguri de respectivele condiții promise de inculpatul D.D., martorul-victimă M.A. i-a cerut inculpatului sus-menționat să se întâlnească cu cele 4 persoane, la domiciliul său. Inculpatul D.D. a fost de acord și în ziua de 23 noiembrie 2007, în jurul orelor 16.00, acesta s-a deplasat la domiciliul martorului M.A., unde se mai aflau și martorii M.C., T.A.C., Ț.G.A. și M.I. și cărora Ie-a promis, din nou, că în Italia vor lucra pe o plantație de mandarine, vor primi 800 euro pe lună, vor avea cazare în condiții bune și masa gratuite, precum și transportul până în Italia gratuit. Cei cinci martori au fost încântați de aceste propuneri și, în aceeași seară, au plecat cu autocarul trimis la Huși de inculpatul P.C.M. și condus de martorul T.D., inițial până în municipiul Piatra Neamț, fiind însoțiți și de inculpații Ț.N., D.D. și F.N.A., iar din Piatra Neamț până în Italia doar de inculpații P.C.M. și Ț.N.

În continuare, martorul-victimă M.A., împreună cu celelalte aprox. 50 persoane au fost transportate în ltalia, fiind repartizați parte din ei, printre care și martorul-victimă M.A., de inculpatul P.C.M. și inculpatul Ț.N. la cetățenii italieni G. și A., care le-au adus la cunoștință condițiile reale de muncă, și anume că urmau să plătească cazarea, în sumă de 100 euro lunar pentru fiecare, cheltuielile ocazionate de întreținere, precum și hrana. De asemenea, li s-a comunicat că trebuie să plătească și transportul până în Italia, în sumă de 200 euro, contrar faptului că inculpatul D.D. îi asigurase că nu se plătește nimic. Referitor la plata muncii, li s-a comunicat că vor fi plătiți cu 1 euro pentru fiecare lădiță de 20 kg culeasă și nu cu un salariu de 700-800 euro așa cum li se spusese în țară.

În aceeași seară în care a ajuns în Italia, martorul-victimă M.A. a luat legătura cu martorul-victimă F.M.V., care muncea la cei doi cetățeni italieni de aprox. o săptămână, care l-a anunțat că oferta de muncă relatată în România nu este adevărată. În aceste condiții, martorul-victimă M.A. a încercat să fugă din vila unde era cazat chiar în aceeași seară, însă a constatat că ușa de la intrare, precum și poarta de acces sunt încuiate, motiv pentru care a reușit să fugă a doua zi, împreună cu martorul-victimă T.A.C., revenind în țară cu ajutorul financiar al surorii sale, stabilită în Italia.

La revenirea în țară, martorul-victimă s-a prezentat sediul I.P.J. Vaslui, unde a depus plângere cu privire la traficarea sa în Italia, precum și la postul de televiziune O., unde a expus public cele întâmplate în Italia.

Martorul-victima T.A.C. are 22 ani, a absolvit 10 clase și muncește ocazional pentru a se întreține. A fost recrutat de inculpatul D.D., aflând despre oferta de muncă prin intermediul verișorului său, martorul-victimă M.A., transportat în Italia în data de 23 noiembrie 2007 și repartizat la cetățenii italieni G. și A. Aflând despre condițiile reale de muncă, a luat hotărârea ca a doua zi de la ajungerea în Italia, să fugă împreună cu martorul-victimă M.A., reușind să revină în România.

Martorul-victimă M.C. are 38 ani, a absolvit 10 clase și locuiește fără forme legale în comuna T., județul Vaslui. A lucrat ca muncitor la SC H. SRL Huși, însă a renunțat la locul de muncă aflând condițiile avantajoase prezentate de inculpatul D.D. cu privire la locurile de muncă din Italia și care l-a asigurat că totul este gratuit și nu are nevoie de bani la el. Martorul-victimă M.C. a fost transportat în Italia în data de 23 noiembrie 2007 și repartizat la patronii italieni G. și A., de inculpații P.C.M. și Ț.N., unde a fost obligat să muncească aprox. o lună, în condiții inumane, privat de actele de identitate și fără a fi plătit pentru munca depusă. Martorul-victimă arată că la aprox. 3 săptămâni de la ajungerea sa în Italia, inculpatul P.C.M. a venit cu un alt transport de persoane și a afirmat că este nemulțumit datorită faptului că italienii G. și A. nu i-au achitat banii pentru transport, în timp ce inculpații Ț.N.,D.D. și F.N.A. își încasaseră comisioanele pentru plasarea forței de muncă.

Martorul-victimă T.P. are 33 ani, a absolvit 8 clase, locuiește în comuna O., județul Vaslui, și se ocupa cu agricultura, având o situație materială destul de precară. Cel care i-a propus să plece în Italia a fost martorul Ț.M., care ulterior l-a pus în legătură cu inculpatul D.D. Acesta din urmă l-a transportat pe martorul victimă din localitatea O. în municipiul Huși cu autoturismul proprietate personală, iar de aici a fost preluat de inculpații P.C.M. și Ț.N., transportat în Italia și predat cetățenilor italieni cunoscuți sub numele de G. și A. Martorul victimă T.P. a fost obligat să lucreze în favoarea cetățenilor italieni G. și A. aprox. 2 luni, timp în care nu a primit sumele de bani promise în țară și a fost nevoit să înfrunte condiții de muncă și hrană mizere.

Inculpatul P.C.M., când s-a reîntors în Italia cu un alt transport de persoane, aduse tot pentru a fi predați cetățenilor italieni în folosul cărora urmau să presteze munci, a aflat despre condițiile în care erau obligați să muncească martorii victimă și a refuzat să îi transporte în România. Martorul victimă a arătat faptul că inculpatul P.C.M. Ie-a solicitat suma de 200 euro pentru transportul din România în Italia, deși din spusele celor doi cetățeni italieni, inculpatul primise în total pentru recrutarea forței de muncă suma de 250 euro de persoană. Pentru perioada lucrată în Italia, adică aprox. 2 luni, martorul-victimă a fost plătit doar cu 60 euro, italienii reproșându-le că încă mai au datorii la ei, ocazionate de transport și comisioane plătite inculpaților.

Martorii-victimă S.I., care locuiește fără forme legale în comuna O., județul Vaslui, și S.I., care are domiciliul și locuiește în comuna B., județul Vaslui, sunt frați și au fost recrutați de martorul Ț.M. Martora-victimă S.I. este concubina martorului-victimă C.T., transportat în Italia în data de 16 noiembrie 2007 și a acceptat propunerea făcută de Ț.M. pentru a munci alături de concubinul său. Au fost transportați în Italia în data de 23 noiembrie 2007 și repartizați să muncească în folosul cetățeanului italian G.I., care Ie-a dus la cunoștință condițiile reale de muncă, fiind cazați în camerele unei vile unde era foarte frig.

Martorii-victimă S.I. și S.I. declară că nu au avut contracte legale de muncă, însă patronul Ie-a înmânat câte o foaie tip A4 și o legitimație în limba italiană, spunându-le că acestea reprezintă contractele de muncă. Pentru munca prestată timp de peste o lună de zile, martorii-victime au primit câte 140 euro, la plecare fiind amenințați de G.I.

Martorul-victimă R.G. are 45 ani, a absolvit 8 clase și locuiește în comuna B.A., județul Vaslui, nu are loc de muncă. În luna noiembrie 2007, s-a întâlnit în comună cu martorul R.M., care era însoțit de inculpatul Ț.N., acesta din urmă aducându-i la cunoștință că poate să-i ofere lui și altor persoane interesate locuri de muncă la cules mandarine în Italia, cu un salariu de 800 euro lunar, masă, cazare și transport gratuit. lnculpatul Ț.N. i-a dat numărul său de telefon, urmând să îi contacteze atunci când va găsi mai multe persoane interesate și relatându-i că plecarea va avea loc în data de 23 noiembrie 2007, din fața Băncii C.R. - Agenția Huși.

Declarația martorului-victimă R.G. se coroborează cu declarația martorului R.M., care declară că în data de 20 noiembrie 2007, în timp ce se afla în municipiul Huși, a fost abordat de inculpatul Ț.N., care l-a întrebat dacă cunoaște persoane interesate să muncească în Italia, în condițiile arătate mai sus și s-a oferit să-l însoțească pe martor în comuna B.A. pentru a căuta astfel de persoane, relatându-i martorului R.M. că îi va da 200 euro „dacă va merge treaba”. La ieșirea din comuna B.A., martorul R.M. s-a întâlnit cu martorul-victimă R.G. pe care l-a salutat, iar inculpatul Ț.N. l-a abordat, cerându-i să găsească persoane care să fie de acord cu condițiile de muncă și afirmând față de acesta că „nu este degeaba”.

Martorul-victimă R.G. i-a contactat pe martorii-victimă C.C., M.V., P.C., V.V., C.D., H.C. din comuna B.A., și D.E., P.G., D.V., S.G., S.I., S.C., S.D., H.V. din comuna D., județul lași, toți fără locuri de muncă, studii medii, situații materiale precare, care au fost încântați de condițiile avantajoase de salarizare și muncă în Italia.

În aceste împrejurări, martorul-victimă R.G. l-a contactat telefonic pe inculpatul Ț.N., relatându-i că a găsit mai multe persoane interesate de a munci în Italia și i-a cerut să se deplaseze personal pentru a le explica condițiile de muncă. Inculpatul Ț.N. s-a deplasat în comuna B.A. împreună cu inculpații F.N.A. și D.D., cu autoturismul acestuia din urmă, unde Ie-a adus la cunoștință martorilor-victime condițiile de muncă din Italia.

În data de 23 noiembrie 2007, inculpatul Ț.N. l-a contactat telefonic pe martorul R.M., pe care l-a solicitat pentru a efectua două curse din municipiul Huși în comuna D., județul lași, și comuna B.A., județul Vaslui, pentru a transporta martorii-victime, aceștia plătindu-i martorului R.M. transportul aferent, adică 7 RON de fiecare.

Martorii-victimă au fost transportați din municipiul Huși până în municipiul Piatra Neamț cu autocarul condus de martorul T.D., fiind însoțiți și de către cei trei inculpați: Ț.N., F.N.A. și D.D. Din municipiul Piatra Neamț, martorii-victimă sunt preluați de inculpatul P.C.M. și transportați în Italia, fiind însoțiți și de inculpatul Ț.N. și unde au fost repartizați, o parte, la cetățenii italieni G. și A., iar o altă parte la cetățeanul italian G.I. Martorii-victimă arată că Ț.N. i-a asigurat că îi va însoți în Italia, unde va sta aprox. 3 zile și se va convinge că sunt mulțumiți de locurile de muncă. Contrar promisiunilor primite în țară, atunci când le-au fost aduse la cunoștință condițiile reale de muncă în Italia de către cetățenii italieni G., A. și G.I., martorii-victimă au cerut celor doi inculpați să-i readucă în țară, refuzând să rămână în Italia în acele condiții, însă atât inculpatul Ț.N., cât și inculpatul P.C.M. au afirmat degajat că s-au schimbat condițiile de muncă și că pe ei nu îi interesează și au refuzat să îi transporte înapoi în țară.

Martorii-victime au fost nevoiți să accepte să muncească în condițiile arătate mai sus, fără a avea zile libere, nici măcar în condiții meteo nefavorabile și erau puși în împosibilitate de a putea pleca, deoarece nu aveau bani asupra lor, dar nici acte de identitate, acestea fiind luate la sosire de către cetățenii italieni. Pentru munca prestată pe plantațiile de mandarine, până în luna ianuarie 2008, martorii-victime au fost plătiți cu sume cuprinse între 45-190 euro, contrar celor spuse din țară, patronii italieni imputându-le mereu că sunt datori, atât pentru plata transportului, cât și pentru cazare, masă, pelerine, cizme, paturi sau alte unelte pentru lucru.

Martorul-victimă G.C. are 27 ani, are 4 clase, locuiește în municipiul Huși și își câștiga existența muncind ocazional. În luna noiembrie 2007 s-a întâlnit cu martorul-victimă M.A., care i-a adus la cunoștință de locurile de muncă din Italia descrise de inculpatul D.D., fiind, la rândul lui, interesat de un astfel de loc de muncă. În ceea ce privește condițiile de cazare și masă, martorul-victimă arată că inculpații D.D., Ț.N. și F.N.A. i-au garantat că vor avea condiții foarte bune.

Martorul-victimă G.C. a fost repartizat în Italia de inculpații P.C.M. și Ț.N., la numiții G. și A., fiind exploatat de aceștia din urmă. Totodată, martorul-victimă arată că, înainte de sărbătorile de iarnă, inculpatul P.C.M. a venit din nou în Italia cu un alt transport de persoane, iar cetățenii italieni îi amenințau că îi omoară dacă le vor relata nou-veniților condițiile reale de muncă. De asemenea, le erau confiscate telefoanele mobile pentru a nu lua legătura cu organele de poliție.

Martorul-victimă M.I. are 30 ani, a absolvit 7 clase și își câștiga existența muncind ocazional. În data de 22 noiembrie 2007 a fost contactat de martorul-victimă M.A. care i-a relatat despre posibilitatea obținerii unui loc de muncă bine plătit, în Italia, prin intermediul inculpatului D.D. În data de 23 noiembrie 2007, martorul-victimă a fost transportat alături de celelalte persoane recrutate în Italia. Martorul-victimă precizează că, în timp ce așteptau în municipiul Cluj, inculpatul Ț.N. s-a enervat, afirmând că inculpatul D.D. a primit de la inculpatul P.C.M. suma de 1.500 euro, bani ce reprezentau comisionul pentru recrutarea forței de muncă.

În continuare, martorul-victimă a fost repartizat de inculpații P.C.M. și Ț.N., la patronii italieni G. și A. și exploatat în condițiile menționate anterior.

Martorul-victimă Ț.G.A. are 20 ani, a absolvit 12 clase și nu are loc de muncă, având o situație financiară grea. Auzind despre oportunitatea obținerii unui loc de muncă în Italia, prin intermediul inculpatului D.D., loc de muncă plătit cu 800 euro lunar, cazare, masă și transport gratuit, a fost de acord cu propunerea inculpatului. A fost convins de inculpatul D.D. de seriozitatea locului de muncă și în data de 23 noiembrie 2007 a fost transportat în Italia de inculpații P.C.M. și Ț.N.

Atât martorul-victimă M.I., cât și martorul-victimă Ț.G.A. declară că li s-a adus la cunoștință de către patronii G. și A. că aceștia din urmă i-au plătit inculpatului P.C.M. câte 150 euro pentru fiecare dintre persoanele racolate, reprezentând transportul în Italia și câte 100 euro pentru fiecare persoană racolată, iar inculpatului Ț.N. câte 30 euro pentru fiecare persoană racolată.

Aceste aspecte se coroborează cu cele declarate de martorul-victimă M.I., în sensul că inculpatul Ț.N. s-a deplasat în Italia pentru a încasa încă 1.500 euro direct de la patronii italieni, bani încasați pentru racolarea martorilor-victimă.

Martorul-victimă T.C. are 26 ani, locuiește fără forme legale în comuna E., județul Vaslui, și a absolvit 8 clase. În luna noiembrie 2007 a aflat de la numiții P.F. și M.T. despre oferirea unor locuri de muncă avantajoase în Italia de către inculpatul Ț.N.

A fost repartizat la patronii italieni G. și A., iar după aprox. o lună de muncă, martorul-victimă Ie-a solicitat celor doi italieni să îi plătească pentru munca prestată, moment în care a fost amenințat cu un cuțit și focuri de armă.

Martorul-victimă M.A. are vârsta de 63 ani, locuiește în municipiul Huși, este pensionar, are în întreținere un copil bolnav, iar în luna noiembrie 2007, aflând de la o persoană din comuna P., județul Vaslui, faptul că F.N.A. plasează persoane la locuri de muncă în Italia, la cules mandarine, s-a hotărât să plece și el în Italia, pentru a obține venituri suplimentare. În acest scop l-a contactat pe inculpatul F.N.A., pe care îl cunoștea de mai mult timp, oferindu-se să plece și el în Italia.

În continuare, martorul-victimă M.A. a fost transportat împreună cu celelalte 50 persoane de inculpații P.C.M. și Ț.N., în Italia, localitatea Schiavonea. Aici, inculpații P.C.M. și Ț.N. l-au repartizat pe martorul-victimă M.A., împreună cu alți 6 bărbați, cetățeanului italian pe nume C. și care ar fi patron, conform declarației martorului-victimă, al societății C.A.G. din localitatea Corigliano. Martorul-victimă a fost cazat în această localitate de cetățeanul italian C. într-o cameră a unui imobil împreună cu alți 6 bărbați, camera nefiind prevăzută cu calorifer sau alt sistem de încălzire, iar paturile fără lenjerii. A doua zi de la sosirea în această localitate, C. a anunțat persoanele venite din România că nu vor fi plătiți cu 800 euro pe lună, așa cum li se spusese din România, ci doar cu 1 euro pentru o lădiță de 20 kg mandarine culeasă, că li se vor opri câte 200 euro pentru transportul în Italia și 80 euro cazarea, fără a li se asigura masa.

Inculpații nu au recunoscut săvârșirea faptelor și au dat în fața instanței de judecată declarații care nu se coroborează fiecare cu declarațiile celorlalți inculpați, însă nici cu declarațiile date de martorii sau victimele traficului de persoane. Nu s-a putut stabili care a fost în concret înțelegerea dintre inculpați și care era folosul pentru fiecare, în urma activității de recrutare a persoanelor ce urmau să fie exploatate prin muncă în Italia. Fiecare dintre inculpați a prezentat celor care doreau să meargă în Italia, presupusele condiții de muncă, bune, respectiv un salariu de 800 euro pe lună, cazare, masă și transport gratuit. Au insistat și au garantat că în aceste condiții victimele vor pleca și vor lucra în Italia. Inculpații D.D., Ț.N. și F.N.A. au mers în comuna B. unde au lansat zvonul cu privire la posibilitatea de a pleca la muncă în Italia, au discutat cu persoanele care s-au arătat interesate și le-au prezentat condițiile bune în care urmau să lucreze în Italia. Toți trei I-au prezentat pe inculpatul P.C. ca fiind cel care asigură acele locuri de muncă în Italia, asigură transportul care este gratuit și garantează pentru respectarea condițiilor de muncă arătate. Cei trei inculpați au însoțit până la Piatra Neamț pe cei care urmau să plece în Italia, i-au predat inculpatului P.C., care s-a ocupat de transportul victimelor în Italia. Acesta i-a împărțit în grupuri pe cei transportați și i-a predat la destinație, la diferiți „patroni”, care s-au ocupat de exploatarea muncii victimelor.

Inculpatul Ț.N., el însuși a însoțit un astfel de transport în Italia. Susținerile lui și ale lui D.D., precum că ar fi făcut acea deplasare pentru a-i aduce lui D.D. un scuter sunt neverosimile și nedovedite. Este evident că numai costul transportului până în Italia și retur, depășește valoarea scuterului, iar pentru aducerea acestuia în țară nu era nevoie să se deplaseze Ț.N. în Italia, în condițiile în care inculpatul P.C. avusese o astfel de discuție cu D.D. și putea el, dacă ar fi dorit, să rezolve această problemă.

De altfel, acel scuter nici nu a fost adus, cu motivarea că inculpatul P. ar fi trebuit să facă un ocol prea mare pentru a ajunge la cel care avea motoscuterul. Acest aspect ar fi trebuit să fie cunoscut de P.C. care cunoștea traseul, cunoștea unde se află deținătorul scuterului și că pentru a ajunge la acesta trebuia să parcurgă o distanță mare față de locul unde urma să lase pe cei care urmau să lucreze în Italia. Este evident că inculpații au desfășurat o activitate conjugată de recrutare a victimelor cărora li s-a prezentat în mod insistent și mincinos o altă situație privind condițiile de transport, muncă, remunerație și cazare decât cea pe care urmau să o găsească în Italia.

Modul în care victimele au fost forțate să muncească în Italia constituie o formă de exploatare a muncii lor. Trebuie avut în vedere atunci când se face această apreciere faptul că toți cei care au fost duși la muncă în Italia nu cunoșteau țara, limba, nu se puteau descurca singuri în Italia, nu aveau bani sau alte mijloace care să le asigure independența față de cei care i-au preluat și i-au folosit la muncă. Împotriva lor s-a folosit violența fizică și amenințarea. Cei care îi foloseau la muncă erau înarmați și foloseau adesea forța pentru a-i determina să meargă la muncă.

Condițiile de cazare erau subumane, victimele fiind obligate să locuiască în camere neîncălzite și dotate doar cu paturi care aveau numai saltele, fără lenjerie. Pentru hrană li s-au asigurat sume minime, care le permiteau doar să își cumpere, la câteva zile, numai pâine, fiind astfel obligate să se hrănească cu mandarine de pe terenurile de pe care recoltau. Nu li s-au încheiat contracte de muncă, fiind nevoite deseori să se ascundă atunci când autoritățile italiene făceau controale în zonele respective. Programul de lucru depășea cu mult orice program normal, victimele fiind nevoite să lucreze zilnic cel puțin 10 ore și lucrau inclusiv sâmbăta și duminica.

Pentru munca prestată nu au fost plătite, iar multe dintre ele au fost nevoite să fugă de pe terenurile cultivate cu mandarini, să facă apel la rude pentru a face rost de bani ca să vină în țară.

În acest context, Tribunalul a apreciat că victimele au suferit atât un prejudiciu moral, cât și material și pretențiile acestora sunt justificate.

Faptele inculpaților Ț.N., D.D., F.N.A. și P.C.M. de a recruta și transporta victimele arătate mai sus în Italia, în vederea exploatării prin muncă, prin inducerea în eroare a acestora cu privire la condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate, activitate prin care s-au încălcat drepturile și libertățile fundamentale ale persoanei, s-a reținut că întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, comisă în formă continuată, prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Pentru infracțiunile săvârșite, inculpaților li s-a stabilit câte o pedeapsă la care au fost avute în vedere gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, contribuția efectivă a fiecărui inculpat la derularea activității infracționale, datele privind persoana inculpaților și atitudinea acestora în timpul procesului penal.

S-a aplicat inculpaților și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. Este evident că natura și gravitatea faptelor comise îi fac pe inculpați nedemni de a fi aleși în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și a de ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat.

În ceea ce îl privește pe inculpatul Ț.N., întrucât acesta a comis fapta ce face obiectul prezentei cauze înainte de expirarea celor 368 zile închisoare rămase neexecutate din pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 222 din 15 aprilie 2005 a Judecătoriei Huși, în baza art. 61 C. pen. s-a revocat liberarea condiționată pentru acest rest, ce a fost contopit cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză.

Dată fiind modalitatea de săvârșire a faptelor, rezultatul produs și atitudinea inculpaților în timpul procesului penal, Tribunalul a apreciat că singura modalitate de executare a pedepselor aplicate, care poate asigura realizarea scopului acestora este executarea în regim de detenție.

Pe durata executării pedepselor li s-a interzis inculpaților P.C.M., D.D., Ț.N. și F.N.A. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. în condițiile art. 71 C. pen.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. și art. 19 din Legea nr. 678/2001, s-a confiscat de la inculpatul D.D. un autoturism marca O., cu privire la care prin ordonanța procurorului din 21 februarie 2008 s-a dispus măsura sechestrului asigurător, bun aflat în custodia I.P.J. Vaslui, măsură pe care instanța o va menține până la rămânerea definitivă a hotărârii.

S-a luat act că părțile vătămate constituite părți civile M.C., M.A. și B.P.C. au renunțat la pretențiile civile formulate față de inculpați.

Au fost admise acțiunile civile formulate de părțile vătămate constituite părți civile și vor fi obligați inculpații P.C.M., D.D., Ț.N. și F.N.A. să achite, în solidar, părților civile, următoarele sume: - O.M.D. suma de 1.000 euro cu titlu de daune morale; - F.M.V. suma de 3.000 euro, din care 1.500 euro reprezintă despăgubiri materiale și 1.500 euro daune morale; - T.A.C. suma de 3.000 euro cu titlu de daune morale; - F.A.I. suma de 3.000 euro cu titlu de daune materiale și morale; - T.P. suma de 3.000 euro cu titlu de despăgubiri civile; - C.T. suma de 2.000 euro, din care 1.000 euro daune morale și 1.000 euro despăgubiri civile; - S.I. suma de 2.000 euro din care 1.000 euro despăgubiri civile și 1.000 euro daune morale; - C.C. 2.000 euro cu titlu de daune morale; - M.V. suma de 1.000 euro cu titlu de daune materiale; - P.C. suma de 3.000 euro cu titlu de despăgubiri civile; - R.G. suma de 1.000 euro reprezentând despăgubiri civile și daune morale; - V.V. suma de 3.000 euro reprezentând despăgubiri civile și daune morale; - C.D. suma de 3.000 euro reprezentând despăgubiri civile și daune morale; - D.E. suma de 1.000 euro reprezentând despăgubiri civile și daune morale; - P.G. suma de 1.000 euro reprezentând despăgubiri civile și daune morale; - D.V. suma de 1.000 euro reprezentând despăgubiri civile și daune morale; - S.I. suma de 1.000 euro reprezentând despăgubiri civile și daune morale; - S.C. suma de 1.000 euro reprezentând despăgubiri civile și daune morale; - S.D. suma de 1.000 euro reprezentând despăgubiri civile și daune morale; - H.V., suma de 1.000 euro reprezentând despăgubiri civile și daune morale; - S.G. suma de 2.000 euro reprezentând daune morale; - S.I. suma de 2.000 euro reprezentând daune morale; - H.C. suma de 3.000 euro cu titlu de despăgubiri civile; - Ț.G.A. suma de 3.000 euro cu titlu de despăgubiri civile și daune morale; - M.I. suma de 1.000 euro reprezentând despăgubiri civile și daune morale; - G.C. suma de 3.000 euro reprezentând despăgubiri civile și daune morale.

În baza art. 191 C. proc. pen. au fost obligați inculpații Ț.N., F.N.A., P.C.M. și D.D. la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Prin decizia penală nr. 110 din 14 iunie 2012, Curtea de Apel lași, în baza art. 369 C. proc. pen., s-a luat act de declarația de retragere a apelului formulat de inculpatul Ț.N., împotriva sentinței penale nr. 140 din 06 iulie 2011 a Tribunalului Vaslui.

Au fost admise apelurile formulate de inculpații: P.C.M., D.D. și F.N.A. împotriva aceleiași sentințe penale ce a fost casată, în parte, în latură penală, și, în rejudecare:

S-au reținut în favoarea inculpaților: P.C.M., D.D., și F.N.A. dispozițiile art. 74 lit. a) și c) rap. la art. 76 lit. b) C. pen.

A fost redus cuantumul pedepselor închisorii aplicate inculpaților-apelanți astfel:

- de la 6 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., la 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pentru inculpatul P.C.M.;

- de la 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pentru inculpatul D.D.;

- de la 3 închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., la 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pentru inculpatul F.N.A.

În baza disp. art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor de câte: 4, 3 și 2 ani închisoare, pentru inculpații: P.C.M., D.D. și respectiv F.N.A., stabilind termene de încercare, conform disp. art. 862 C. pen., de câte 8 ani pentru P.C.M., 7 ani pentru D.D. și 6 ani pentru F.N.A.

În temeiul disp. art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicate, executarea pedepsei accesorii pentru inculpații P.C.M., D.D. și F.N.A.

În temeiul disp. art. 863 C. pen. pe durata termenului de încercare, inculpații P.C.M., D.D. și F.N.A.se vor supune următoarelor măsuri de supraveghere:

- inculpatul P.C.M. să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Neamț (organ desemnat de instanță cu supravegherea inculpatului), la datele fixate de acesta;

- inculpații D.D. și F.N.A. să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Vaslui (organ desemnat de instanță cu supravegherea inculpaților), la datele fixate de acesta;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.

S-a atras atenția inculpaților asupra disp. art. 864 C. pen.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

A fost obligat inculpatul Ț.N. să plătească statului suma de 500 RON cheltuieli judiciare, din care 400 RON onorariu de avocat oficiu, care va fi avansat din fondurile statului.

Cheltuielile judiciare în apelurile inculpaților P.C.M., D.D. și F.N.A. au rămas în sarcina statului.

Prin decizia penală nr. 451 din 07 februarie 2013 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile declarate de inculpații P.C.M., D.D. și F.N.A. împotriva deciziei penale nr. 110 din 14 iunie 2012 a Curții de Apel lași, a casat decizia atacată și a trimis cauza spre rejudecarea apelurilor declarate de inculpații P.C.M., D.D. și F.N.A. la Curtea de Apel lași.

Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că instanța de apel nu a motivat corespunzător soluția pronunțată, neoferind astfel instanței de recurs posibilitatea efectivă a efectuării controlului judiciar, iar motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii.

Procedând la rejudecarea apelurilor declarate de inculpații F.N.A., D.D. și P.C.M., Curtea a constatat următoarele:

Prin apelul promovat, inculpatul F.N.A. a formulat următoarele critici inexistenta infracțiunii de trafic de persoane reținute în sarcina sa în lipsa unui suport probator care să dovedească implicarea sa. Susține apelantul că persoanele s-au deplasat în Italia conform voinței proprii și nu ca urmare a vreunei înșelăciuni sau a vreunor acte de recrutare realizate în scopul inducerii în eroare. De asemenea, a invocat faptul că în speță nu există probatorii din care să rezulte existența vreunui folos material sau de orice altă natură pe care să-l fi obținut, lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane ce presupune, sub aspectul laturii subiective, existența intenției directe sau indirecte, care, însă nu poate fi reținută în cazul său întrucât nu a cunoscut niciodată despre condițiile precare în care părțile vătămate lucrau. A povestit celor două persoane despre locul de muncă din Italia, bazându-se exclusiv pe relatările soacrei sale care a lucrat în Italia și nu a susținut că ar fi fost tratată în regim de sclavie. Considerând că probatoriul nu a fost complet și corect administrat și nu a demonstrat existența faptei și vinovăția sa în comiterea faptei, a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și pronunțarea unei soluții de achitare, conform art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

În subsidiar, apelantul a solicitat a se aprecia că fapta reținută se circumscrie activității de mediere.

Criticile formulate de inculpatul D.D. au vizat următoarele aspecte: prima instanță nu a analizat aspectele de nelegalitate invocate cu ocazia verificării regularității actului de sesizare, respectiv nulitatea absolută a actului de sesizare și a întregii urmăriri penale atrasă de faptul că procurorul care Ie-a efectuat și întocmit era incompatibil conform dispozițiilor art. 49 alin. (4) C. proc. pen. și art. 49 C. proc. pen. cu referire la art. 48 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.; - nerespectarea dispozițiilor art. 287 C. proc. pen. de către prima instanță, ce nu a administrat probe în mod nemijlocit, ci, a copiat aproape în integralitate situația de fapt expusă în rechizitoriu; probatoriul administrat în cauză dovedește cu certitudine că nu a fost în Italia, nu a cunoscut și nu a luat legătura cu nicio persoană din Italia. Fiind interesat să i se aducă din Italia un motoscuter, s-a deplasat o singură dată la Piatra Neamț și i-a cerut acest lucru inculpatului P.C.M. De asemenea, susține inculpatul că nu a urmărit vreun folos și nu a obținut vreun folos, nu a încheiat vreo convenție, nu a perceput vreo sumă și nu Ie-a cerut părților vătămate acte, discuțiile purtate absolut ocazional la O. au fost de natură pur informală, iar, drumul de la Huși la București l-a efectuat la rugămințile inculpaților F.N.A. și Ț.N., fără a avea ca intenție și scop racolarea de persoane pe care să le trimită la muncă forțată în străinătate.

În raport de aspectele invocate, apelantul a solicitat a se reține că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, fiind săvârșită doar o contravenție prevăzută în dispozițiile art. 16 din Legea nr. 156/2000, cu consecința pronunțării unei soluții de achitare, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. cu referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen. și de restituire a autoturismului confiscat.

Sub aspectul individualizării pedepselor, a invocat nelegalitatea soluției primei instanțe ce a aplicat în cazul său și a inculpaților F.N.A. și Ț.N. pedepse situate sub minimul special, fără a reține circumstanțe atenuante care ar fi permis o asemenea cuantificare.

În soluționarea laturii civile a cauzei, prima instanță a acordat despăgubiri civile, în lipsa unui suport probator și fără a preciza cuantumul acestora pentru fiecare parte vătămată.

Motivându-și apelul promovat, inculpatul P.C.M. a susținut următoarele aspecte: hotărârea primei instanțe cuprinde o motivare neconvingătoare, nediferențiată raportat la fiecare dintre cei patru inculpați și care nu analizează succesiv și științific întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii sesizate; din probatoriul administrat în cauză rezultă că a desfășurat activitatea de transportare a părților vătămate, fără a fi probată existența vreunei activități de recrutare, activitate ce a fost comisă de inculpații Ț.N., D.D. și F.N.A. Susține apelantul că a acționat ca un simplu transportator ce avea notorietatea și capacitatea de a găsi bunuri și persoane de transportat tur-retur, încasând prețul unui bilet care îi permitea să închirieze un autocar și să obțină un profit, activitatea sa constituind contravenția prevăzută de art. 13 din Legea nr. 156/2000, respectiv exercitarea activității de mediere a angajării cetățenilor români în străinătate; - sub aspectul laturii subiective a infracțiunii reținute, probele administrate nu relevă faptul că a prevăzut că recrutarea s-a făcut prin fraudă sau înșelăciune, nu a urmărit și nu a acceptat rezultatul exploatării, iar activitatea de transport nu s-a făcut în scopul exploatării lor, singurul beneficiu obținut l-a constituit prețul biletului de transport. În speță nu s-a făcut dovada vreunei exploatări, simplele afirmații ale părților vătămate, nedublate de nicio probă nu pot fi reținute, în condițiile în care nici nu au fost formulate plângeri la organele de poliție italiene sau la autoritățile române din Italia, iar părțile vătămate știau ce cunoștea și el ca transportator, și anume că vor merge la muncă, având în permanență libertatea de alegere.

Examinând sentința apelată și actele și lucrările dosarului de fond prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, conform dispozițiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constatat următoarele:

Prin rechizitoriul întocmit de D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Vaslui s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților:

- F.N.A. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată prev. de art. 12 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- D.D. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată, prev. de art. 12 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- P.C.M. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată, prev. de art. 12 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- Ț.N., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată, prev. de art. 12 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen.

Fiind învestită cu soluționarea cauzei, prima instanță a procedat la verificarea regularității actului de sesizare și a examinat aspectele de nelegalitate vizând faza urmăririi penale, invocate de inculpați.

Prin apelul declarat, inculpatul D.D. a reiterat criticile invocate în fața primei instanțe privind nulitatea absolută a actului de sesizare și a întregii urmăriri penale, susținând că instanța de fond a omis a le analiza și a se pronunța.

Susținerile sale s-a apreciat că nu pot fi primite.

Prin încheierea de ședință din 02 martie 2011, Tribunalul Vaslui a respins excepția invocată de inculpați privind neregularitatea actului de sesizare, reținând în mod corect că potrivit dispozițiilor art. 49 alin. (4) este incompatibil să refacă urmărirea penală procurorul care a efectuat urmărirea penală anterior restituirii cauzei de către instanță.

Prin urmare, dispozițiile legale menționate s-a apreciat că nu sunt aplicabile în situația procurorului care a verificat legalitatea și temeinicia rechizitoriului conform art. 264 C. proc. pen., împrejurare ce nu se circumscrie nici cazului de incompatibilitate prev. de art. 48 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. invocat de inculpați.

Procedând la soluționarea pe fond a cauzei, prima instanță a administrat toate probele necesare aflării adevărului cu privire la fapte și împrejurările cauzei, fiind evidențiate aspectele concordante ce susțin vinovăția inculpaților și probele ce au servit ca temei al hotărârii pronunțate.

De asemenea, a verificat probatoriul administrat prin prisma apărărilor formulate de inculpați, argumentându-și soluția de înlăturare a acestora, prin expunerea argumentelor de fapt și de drept ce au fundamentat opinia, a analizat elementele de fapt și de drept pe care și-a întemeiat soluția de condamnare pronunțată.

Din examinarea considerentelor sentinței, Curtea a reținut că instanța de fond, în expunerea argumentelor faptice și juridice ce au condus la pronunțarea soluției criticate a făcut o descriere amănunțită atât a situației de fapt, cât și a temeiurilor de drept pe baza cărora și-a format convingerea cu privire la cauza dedusă judecății, precum și a probelor care au fundamentat-o, respectând dispozițiile art. 356 C. proc. pen., astfel că nu pot fi primite criticile apelanților referitoare la nemotivarea hotărârii primei instanțe.

Instanța de fond a făcut o descriere detaliată a situației de fapt, expunând pe larg activitatea infracțională desfășurată de inculpați, cât și a mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești și care au confirmat pe deplin situația de fapt expusă în considerentele rechizitoriului, aspect ce justifică similitudinea dintre cele două expuneri, fără a se limita însă, la o simplă reluare a acestuia.

Ținând seama de dispozițiile art. 289 C. proc. pen., instanța de fond și-a îndeplinit obligația de a readministra probele din cursul urmăririi penale ce au servit ca temei al trimiterii în judecată pentru a fi percepute prin filtrul punctelor de vedere exprimate de toate părțile și pentru a-și forma propria convingere cu privire la vinovăția ori nevinovăția inculpaților.

Pe baza analizei probelor administrate în cursul urmăririi penale, dar și a celor administrate în mod nemijlocit în faza cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut o stare de fapt corectă, existând probe certe de vinovăție a inculpaților F.N.A., D.D. și P.C.M. în comiterea faptelor, probe ce au înlăturat prezumția de nevinovăție instituită de dispozițiile art. 66 alin. (2) C. proc. pen.

S-au avut astfel în vedere declarațiile date de părțile vătămate F.M.V., B.P.C., C.T., F.A.I., M.A., M.C., T.A.C., M.I., Ț.G.A., G.C., M.A., O.M.D., T.P., S.I., S.I., C.C., M.V., P.C., R.G., V.V., C.D., H.C., D.E., P.G., D.V., S.G., S.I., S.C., S.D., H.V. și T.C., ce au descris împrejurările în care au fost recrutate și transportate în Italia, în vederea exploatării prin muncă, prin inducerea în eroare cu privire la condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate, declarațiile martorilor R.M., T.D., A.M., Ț.M., T.P.E., P.L. și V.E., procesele-verbale întocmite în faza urmăririi penale cu ocazia recunoașterii inculpaților după fotografii și a confruntărilor efectuate, planșele foto, tabel nominal privind transportul de persoane în Italia și declarațiile date de inculpați.

Din examinarea acestor mijloace de probă a rezultat cu certitudine că inculpații apelanți P.C.M., D.D. și F.N.A. împreună cu inculpatul Ț.N. au recrutat și transportat, prin înșelăciune, părțile vătămate cărora le-au promis locuri de muncă în Italia cu asigurarea unor condiții de muncă și salarizare corespunzătoare, în scopul exploatării acestora prin executarea unor munci cu nerespectarea normelor legale privind salarizarea, sănătatea și condițiile de muncă.

În concret, inculpații D.D., F.N.A. și Ț.N. s-au deplasat în localitățile B.A. din județul Vaslui și în comuna D. din județul lași, le-au prezentat părților vătămate condițiile de muncă din Italia, le-au promis că angajatorii italieni le vor asigura un salariu lunar de 800 euro, cazare, masă și transport gratuit.

Aceiași inculpați l-au prezentat pe inculpatul P.C. care fiind persoana care asigura locurile de muncă, transportul și respectarea condițiilor de muncă promise, le-au însoțit pe părțile vătămate până la Piatra Neamț și le-au predat inculpatului P.C.M. care a organizat transportul din România în Italia și le-a dus la diferiți „angajatori”, unde au fost obligate să lucreze „la negru”, în condiții inferioare celor promise în România, în scopul exploatării lor.

Prin apelurile declarate, inculpații F.N.A., D.D. și P.C.M. au criticat soluția de condamnare, invocând lipsa probelor care să dovedească existența faptelor reținute în sarcina și vinovăția în comiterea lor.

Aceste apărări s-a reținut că au fost formulate de inculpați și în fața primei instanțe ce Ie-a analizat și Ie-a înlăturat în mod corect întrucât contrazic nesusținut probatoriul administrat ce confirmă situația de fapt reținută de prima instanță și soluția de condamnare dispusă față de inculpați.

Relatările părților vătămate ce au prezentat în detaliu și în mod constant condițiile în care s-a derutat activitatea infracțională desfășurată de inculpați se coroborează, atât între ele, cât și cu declarațiile martorilor audiați în cauză, cu procesele-verbale întocmite cu ocazia recunoașterii după fotografii a inculpaților și a confruntărilor efectuate și tabelul nominal ce cuprinde persoanele transportate în Italia.

Probele administrate în prima fază a procesului penal au fost verificate de prima instanță ce a procedat la audierea părților vătămate, a martorilor în acuzare, precum și a martorilor propuși în apărare.

Procedând la evaluarea materialului probator administrat în cauză, prima instanță a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen. ce impun a se face o analiză a tuturor probelor administrate și a se argumenta soluția pronunțată pe acele probe care coroborate susțin situația de fapt reținută.

Împrejurările de fapt relevate de martorii audiați în apărare s-a reținut că nu au modificat situația de fapt relevată de celelalte probe administrate în cauză cu privire la acțiunea inculpaților F.N.A., D.D., P.C.M. de recrutare și transportare a părților vătămate în Italia, în vederea exploatării prin muncă, prin inducerea în eroare a acestora cu privire la condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate.

Referitor la acțiunile întreprinse de către inculpați în realizarea traficului de persoane, respectiv de recrutare și transport există atât declarațiile date de părțile vătămate care se completează reciproc, descriind fiecare în parte contribuția inculpaților în acțiunile de traficare la care au fost supuse, cât și celelalte probe, respectiv declarațiile martorilor R.M., T.D., A.M., T.M., T.P.E., P.N., V.E., procesele-verbale de confruntare.

Relevante în acest sens, deși nu în mod singular, s-a apreciat că sunt declarațiile martorului R.M. din faza urmăririi penale, menținută în fața instanței, care plasează prezența împreună a inculpaților D.D. și F.N.A. în comuna B., județul Vaslui, confirmând totodată activitatea de recrutare desfășurată de aceștia și inducerea în eroare prin promisiunile pe care le făceau privind locurile de muncă în Italia, discutând, insistând și garantând că vor avea condiții de muncă și salarizare corespunzătoare. Despre condițiile în care au fost exploatate în Italia, martorul a aflat de la persoanele vătămate după ce s-au întors în țară și i-au relatat că, în realitate, nu au fost plătiți, nu li s-au încheiat contracte de muncă, au fost cazați în condiții improprii și li s-a solicitat plata cazării, singurii bani primiți la insistențele lor fiind folosiți pentru a ajunge în țară.

De asemenea, declarațiile martorilor A.M. și T.D. confirmă susținerile părților vătămate potrivit cărora inculpatul P.C.M. a exercitat acte de racolare, transport și plasare la diferiți cetățeni italieni.

Fără a relua în integralitatea lor probele pe care instanța de fond și-a întemeiat hotărârea pronunțată, Curtea a constatat că probatoriul administrat în cauză este suficient de concludent sub aspectul activității de trafic de persoane,prin acțiunile specifice întreprinse de către inculpați-recrutare și transport, cât și sub aspectul colaborării dintre aceștia.

În România, inculpații F.N.A., D.D. și P.C.M. nu au fost autorizați conform Legii nr. 156/2000 să îndeplinească atribuții de agenți de ocupare a forței de muncă pentru a desfășura activități de mediere a angajării cetățenilor români în străinătate, iar.în Italia, inculpatul P.C.M. nu era autorizat să efectueze activități privind obținerea vizei de intrare în Italia a cetățenilor români pentru motive de muncă, obținerea permiselor de ședere pe motiv de muncă de la autoritățile italiene și nici nu era împuternicit să medieze cu angajatori italieni încheierea de contracte de muncă.

Prin urmare, s-a reținut că inculpații au organizat activitatea de recrutare de muncitori români pentru a lucra „la negru” în Italia. Din probele dosarului a rezultat că recrutarea și trimiterea în Italia a părților vătămate s-a făcut prin înșelăciune, în scopul exploatării lor.

Declarațiile părților vătămate fiind convergente, relevând faptul că inculpații le-au prezentat în mod insistent și mincinos o altă situație privind condițiile de transport, muncă, salarizare și cazare decât cea oferită în realitate în Italia.

Toate părțile vătămate au relatat că a existat o discrepanță evidentă între condițiile privind salariul, programul de lucru, asigurarea cazării și a mesei descrise de inculpați și cele existente în Italia. Părțile vătămate, în momentul recrutării nu aveau un loc de muncă, erau lipsite de venituri, în Italia li s-a refuzat plata sub pretextul că trebuie să achite cheltuielile de cazare, condițiile de muncă, cazare și hrană au fost dintre cele mai rele, în situația în care nu cunoșteau limba, țara și nu aveau bani, aservite prin datorii, uneori amenințate și agresate părțile vătămate au fost puse într-o stare de dependență și obligate să urmeze conduita ce Ie-a fost impusă de către cetățenii italieni ce le-au folosit la muncă.

Împrejurarea că în speță nu s-a putut stabili în concret care a fost folosul obținut de fiecare dintre inculpați urmare acțiunilor de traficare comise, nu este de natură a înlătura răspunderea a acestora, câtă vreme norma de încriminare nu condiționează existența infracțiunii de obținerea unor foloase.

Pentru considerentele expuse, Curtea a constatat că probatoriul administrat a fost complet și corect evaluat, iar încadrarea juridică este cea legală și corespunzătoare activității desfășurată de inculpații F.N.A., D.D. și P.C.M.

Astfel, s-a constatat că nu există nici un dubiu asupra vinovăției penale a inculpaților cu privire la infracțiunea pentru care au fost trimiși în judecată, atâta vreme cât, prin încălcarea dispozițiilor legale, inculpații F.N.A., D.D. și P.C.M. au recrutat și transportat în perioada octombrie-noiembrie 2007, părțile vătămate pe care le-au trimis în Italia, în scopul exploatării lor prin obligarea la prestarea de munci și servicii cu încălcarea normelor legale de muncă, salarizare, sănătate și securitate și prin inducerea în eroare asupra tuturor acestor condiții.

În consecință, Curtea a apreciat că sunt lipsite de fundament susținerile inculpaților prin motivele de apel privind inexistența faptelor sau lipsa elementelor constitutive ale acestora ori existența în cauză a unei răspunderi contravenționale în temeiul dispozițiilor Legii nr. 156/2000.

Verificând hotărârea apelată și sub aspectul individualizării pedepselor aplicate, Curtea a constatat următoarele:

La stabilirea tratamentului sancționator, prima instanță a avut în vedere criteriile obligatorii de individualizare a pedepselor prev. de art. 72 C. pen., referitoare la gradul de pericol social al faptelor comise, contribuția fiecărui inculpat, elementele ce caracterizează persoana inculpaților și atitudinea procesuală a acestora, însă a aplicat inculpaților D.D. și F.N.A. pedepse în cuantum situat sub minimul special prevăzut de textul sancționator, deși nu a reținut în favoarea acestora circumstanțe atenuante care să permită acest lucru, neregularitate ce le profită celor doi inculpați în raport de învestirea instanței doar cu calea de atac exercitată de inculpați.

Având în vedere și faptul că în primul ciclu procesual instanța de apel a admis apelurile declarate de inculpații F.N.A., D.D. și P.C.M., a redus pedepsele principale și complementare aplicate celor trei inculpați, dând eficiență prevederilor art. 74 lit. a) și c) C. pen., Curtea, în virtutea principiului „non reformatio in pejus” instituit de dispozițiile art. 372 C. proc. pen. aplicabile și în cazul rejudecării cauzei după casarea deciziei instanței de apel cu trimitere pentru rejudecarea apelului, s-au reținut în favoarea tuturor inculpaților circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., cu consecința reducerii pedepselor conform soluției pronunțate cu ocazia primei judecăți în apel.

Astfel, pentru inculpatul P.C.M. s-a redus pedeapsa de la 6 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., la 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.; pentru inculpatul D.D. de la 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.; pentru inculpatul F.N.A. de la 3 închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., la 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

De asemenea, sub aspectul modalității de executare a pedepselor în vederea respectării principiului neagravării situației inculpaților în propria cale de atac, în raport de soluția dispusă în primul ciclu procesual de către instanța de apel, Curtea a dispus în baza disp. art. 861 C. pen., suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate inculpaților F.N.A., D.D. și P.C.M. pe o durată de timp ce constituie termen de încercare potrivit art. 862 C. proc. pen.

În baza art. 863 C. pen. pe durata termenului de încercare, inculpații se vor supune următoarelor măsuri de supraveghere:

- inculpatul P.C.M. să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Neamț (organ desemnat de instanță cu supravegherea inculpatului), la datele fixate de acesta;

- inculpații D.D. și F.N.A. să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Vaslui (organ desemnat de instanță cu supravegherea inculpaților), la datele fixate de acesta;

- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.

S-a atras atenția inculpaților asupra disp. art. 864 C. pen.

În temeiul disp. art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicate, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pentru inculpații P.C.M., D.D. și F.N.A.

În soluționarea laturii penale a cauzei, prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art. 118 lit. b) C. pen. și a prevederilor art. 19 din Legea nr. 678/2001 și a dispus confiscarea de la inculpatul D.D. a autoturismului asupra căruia, prin ordonanța procurorului din 21 februarie 2008, a fost instituită măsura sechestrului asigurător.

Critica inculpatului apelant D.D. adusă hotărârii primei instanțe sub acest aspect, s-a reținut că nu poate fi primită întrucât măsura de siguranță a autoturismului folosit de inculpat la săvârșirea infracțiunii a fost dispusă în mod corect de prima instanță, având în vedere dispozițiile art. 19 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 care prevăd că mijloacele de transport care au folosit la realizarea transportului persoanelor traficate sunt considerate bunuri care au servit la săvârșirea infracțiunii fiind supuse confiscării speciale.

În latura civilă a cauzei, prima instanță a apreciat că victimele au suferit atât un prejudiciu moral, cât și material, pretențiile acestora fiind justificate.

Prin hotărârea pronunțată, a stabilit în mod greșit trei categorii de daune - daune materiale, daune morale și despăgubiri civile - întrucât daunele materiale și morale sunt o consecință a prejudiciului patrimonial, respectiv nepatrimonial cauzat unei persoane și pot fi acordate cu titlu de despăgubiri civile, ce include ambele categorii de daune.

Curtea a constatat ca fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv faptele ilicite comise de inculpați, prezentate anterior, raportul de cauzalitate între acestea și prejudiciul produs, și existența prejudiciului moral urmare suferințelor psihice cauzate părților vătămate prin obligarea la prestare de muncă cu încălcarea normelor legale de muncă, salarizare, sănătate și securitate.

În consecință, sumele indicate de părțile vătămate s-a apreciat că se impun a fi acordate prin prisma prejudiciului moral suferit, a duratei în care au fost înșelate și exploatate și a sentimentului de umilință la care au fost supuse și nu a unui prejudiciu de ordin patrimonial, astfel că hotărârea primei instanțe va fi reformată sub aspectul categoriei de daune cuvenită părților vătămate, prin obligarea în solidar a inculpaților P.C.M., D.D. și F.N.A. la plata de daune morale, cuantumul acordat fiind proporțional și adecvat traumei psihice produse părților vătămate.

Pentru considerentele expuse, Curtea, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile declarate de inculpații P.C.M., D.D. și F.N.A. împotriva sentinței penale nr. 140 din 06 iulie 2011, a Tribunalului Vaslui, hotărâre ce a fost desființată atât în latură penală, cât și în latură civilă.

Ulterior rejudecării cauzei, s-au reținut în favoarea inculpaților P.C.M., D.D.și F.N.A. dispozițiile art. 74 lit. a) și c) rap. la art. 76 lit. b) C. pen.

S-a redus cuantumul pedepselor principale și complementare aplicate inculpaților-apelanți astfel:

- de la 6 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., la 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pentru inculpatul P.C.M.;

- de la 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pentru inculpatul D.D.;

- de la 3 închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., la 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pentru inculpatul F.N.A.

În baza disp. art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor principale de 4, 3 și 2 ani închisoare, pentru inculpații: P.C.M., D.D. și respectiv F.N.A., stabilind termene de încercare, conform disp. art. 862 C. pen., de câte 8 ani pentru P.C.M., 7 ani pentru D.D. și 6 ani pentru F.N.A.

În temeiul disp. art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicate, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pentru inculpații P.C.M., D.D. și F.N.A.

În temeiul disp. art. 863 C. pen. pe durata termenului de încercare, inculpații P.C.M., D.D. și F.N.A. s-a dispus a se supune următoarelor măsuri de supraveghere:

- inculpatul P.C.M. să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Neamț (organ desemnat de instanță cu supravegherea inculpatului), la datele fixate de acesta;

- inculpații D.D. și F.N.A., să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Vaslui (organ desemnat de instanță cu supravegherea inculpaților), la datele fixate de acesta;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.

S-a atras atenția inculpaților asupra disp. art. 864 C. pen.

Au fost obligați inculpații P.C.M., D.D. și F.N.A., în solidar, la plata de daune morale către părțile civile, după cum urmează: O.M.D. suma de 1.000 euro; F.M.V. suma de 3.000 euro; T.A.C. suma de 3.000 euro; F.A.I. suma de 3.000 euro; T.P. suma de 3.000 euro; C.T. suma de 2.000 euro; S.I. suma de 2.000 euro; C.C. 2.000 euro; M.V. suma de 1.000 euro; P.C. suma de 3.000 euro; R.G. suma de 1.000 euro; V.V. suma de 3.000 euro; C.D. suma de 3.000 euro; D.E. suma de 1.000 euro; P.G. suma de 1.000 euro; D.V. suma de 1.000 euro; S.I. suma de 1.000 euro; S.C. suma de 1.000 euro; S.D. suma de 1.000 euro; H.V., suma de 1.000 euro; S.G. suma de 2.000 euro; S.I. suma de 2.000 euro; H.C. suma de 3.000 euro; Ț.G.A. suma de 3.000 euro; M.I. suma de 1.000 euro; G.C. suma de 3.000 euro.

Au fost menținute toate celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu sunt contrare prezentei decizii.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare efectuate în apelurile inculpaților P.C.M., D.D. și F.N.A. au rămas în sarcina statului.

Împotriva deciziei penale nr. 162 din 04 octombrie 2013 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori, în termen legal, au declarat recurs inculpații F.N.A., D.D. și P.C.M.

Recurentul inculpat F.N.A. a criticat decizia recurată prin prisma cazului de casare de la art. 3859 pct. 12 C. proc. pen. anterior, și a solicitat următoarele:

- achitarea, conform art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru inexistența infracțiunii de trafic de persoane reținute în sarcina sa în lipsa unui suport probator care să dovedească implicarea sa.

Susține apelantul că persoanele s-au deplasat în Italia conform voinței proprii și nu ca urmare a vreunei înșelăciuni sau a vreunor acte de recrutare realizate în scopul inducerii în eroare.

De asemenea, a invocat faptul că în speță nu există probatorii din care să rezulte existența vreunui folos material sau de orice altă natură pe care să-l fi obținut.

- lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane ce presupune, sub aspectul laturii subiective, existența intenției directe sau indirecte, care, însă nu poate fi reținută în cazul său întrucât nu a cunoscut niciodată despre condițiile precare în care părțile vătămate lucrau.

În subsidiar, a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile.

Recurentul inculpat D.D. a criticat decizia recurată prin prisma cazului de casare de la art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. anterior, și a solicitat următoarele:

- achitarea, conform art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru inexistența infracțiunii de trafic de persoane reținute în sarcina sa, a solicitat a se reține că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, fiind săvârșită doar o contravenție prevăzută în dispozițiile art. 16 din Legea nr. 156/2000, cu consecința pronunțării unei soluții de achitare, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. cu referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen. și de restituire a autoturismului confiscat.

De asemenea, a susținut că nu a urmărit vreun folos și nu a obținut vreun folos, nu a încheiat vreo convenție, nu a perceput vreo sumă și nu Ie-a cerut părților vătămate acte, discuțiile purtate absolut ocazional la O. au fost de natură pur informală, iar drumul de la Huși la București l-a efectuat la rugămințile inculpaților F.N.A. și Ț.N., fără a avea ca intenție și scop racolarea de persoane pe care să le trimită la muncă forțată în străinătate.

A solicitat, în subsidiar, casarea cu trimitere spre rejudecarea laturii civile a cauzei.

În subsidiar, a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile.

Recurentul inculpat P.C.M. a criticat decizia recurată prin prisma cazului de casare de la art. 3859 pct. 12 C. proc. pen. anterior, și a solicitat următoarele:

- achitarea, conform art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru inexistența infracțiunii de trafic de persoane reținute în sarcina sa, a solicitat a se reține că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, în opinia apărării, din probatoriul administrat în cauză rezultă că inculpatul a desfășurat activitatea de transportare a părților vătămate, fără a fi probată existența vreunei activități de recrutare, activitate ce a fost comisă de inculpații Ț.N., D.D. și F.N.A., inculpatul acționând ca un simplu transportator ce avea notorietatea și capacitatea de a găsi bunuri și persoane de transportat tur-retur, încasând prețul unui bilet care îi permitea să închirieze un autocar și să obțină un profit, activitatea sa constituind contravenția prevăzută de art. 13 din Legea nr. 156/2000, respectiv exercitarea activității de mediere a angajării cetățenilor români în străinătate;

- sub aspectul laturii subiective a infracțiunii reținute, a solicitat a se reține că probele administrate nu relevă faptul că a prevăzut că recrutarea s-a făcut prin fraudă sau înșelăciune, nu a urmărit și nu a acceptat rezultatul exploatării, iar activitatea de transport nu s-a făcut în scopul exploatării lor, singurul beneficiu obținut l-a constituit prețul biletului de transport. În speță, nu s-a făcut dovada vreunei exploatări, simplele afirmații ale părților vătămate, nedublate de nicio probă nu pot fi reținute, în condițiile în care nici nu au fost formulate plângeri la organele de poliție italiene sau la autoritățile române din Italia, iar părțile vătămate știau ce cunoștea și el ca transportator, și anume că vor merge la muncă, având în permanență libertatea de alegere.

În subsidiar, a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile.

Examinând recursurile declarate de inculpați prin prisma cazurilor de casare invocate, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Consacrând efectul parțial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 3859 C. proc. pen. stabilește, în alin. (2), că instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 3859 din același cod. Rezultă, așadar, că în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurentul și nici instanța nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 3859 C. proc. pen.

Instituind, totodată, o altă limită a devoluției recursului, art. 38510 C. proc. pen. prevede., în alin. (21), că instanța de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 3859 C. proc. pen., dacă motivul de recurs, deși se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, așa cum se prevede în alin. (2) al aceluiași articol, cu singura excepție a cazurilor de casare care, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu.

În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori, la data de 04 octombrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat, dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. II din lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate,la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului,ipoteza care,însă, nu se regăsește în speță.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, însă o nouă limitare a devolutiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 172 al art. 3859 C. proc. pen., intenția clară a legiuitorului,prin amendarea cazurilor de casare,fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului,reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

În ce privește cazurile de casare prevăzute în art. 3859 alin. (1) pct. 12 și pct. 172 C. proc. pen., se constată că, într-adevăr, acestea au fost menținute și nu au suferit nicio modificare sub aspectul conținutului prin Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., în noua redactare, au fost excluse din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, fiind necesar, pentru a putea fi examinate de către instanța de ultim control judiciar, respectarea condițiilor formale prevăzute în art. 38510 alin. (1) și (2) C. proc. pen.

Verificând îndeplinirea acestor cerințe, se observă că recurenții inculpați F.N.A. și P.C.M. și-au motivat în scris recursul la data de 03 martie 2014, (primul termen de judecată acordat în cauză fiind 12 martie 2014), respectându-și, astfel, obligația ce le revenea potrivit art. 38510 alin. (2) C. proc. pen., însă recurentul inculpat D.D. și-a motivat în scris recursul la data de 21 martie 2014, (primul termen de judecată acordat în cauză fiind 12 martie 2014), nerespectându-și, astfel, obligația ce-i revenea potrivit art. 38510 alin. (2) C. proc. pen.

Cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct 12. C. proc. pen., când nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracțiuni sau când instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost trimis în judecată, cu excepția cazurilor prevăzute în art. 334-337.

Cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. anterior, prevede că este supusă casării hotărârea care este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii.

În principal se reține că recurenții inculpați solicită reaprecierea faptelor, ceea ce nu este posibil în recurs, în acest sens Legea nr. 2/2013 a înlăturat, odată cu abrogarea art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. anterior, posibilitatea instanței de recurs de a reaprecia faptele.

Orice reformare a hotărârii pronunțate în apel este în consecință strict legată de aplicarea legii.

În recursurile celor trei inculpați, se constată că au fost invocate formal cazurile de casare prev. la pct. 12 și 172 al art. 3859 C. proc. pen. anterior, întrucât criticile vizează netemeinicia și nu nelegalitatea hotărârii, inculpații solicitând în fapt reevaluarea probatoriilor. Astfel, cu privire la critica inculpaților vizând lipsa elementelor constitutive ale infracțiunilor pentru care au fost cercetați, se constată că nu este susținută, întrucât în mod corect instanța de fond și instanța de apel au reținut că faptele săvârșite de inculpați întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane. Faptul că în speță nu s-a putut stabili în concret care a fost folosul obținut de fiecare dintre inculpați urmare acțiunilor de traficare comise, nu este echivalentă cu înlăturaea răspunderii penale a acestora, câtă vreme norma de încriminare nu condiționează existența infracțiunii de obținerea unor foloase, astfel că se constată că probatoriul administrat a fost complet și corect evaluat, iar încadrarea juridică este cea legală și corespunzătoare activității desfășurată de inculpații F.N.A., D.D. și P.C.M. Or, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei și care au fost detalitat relatate anterior, se constată că nu există nici un dubiu asupra vinovăției penale a inculpaților cu privire la infracțiunea pentru care au fost trimiși în judecată, atâta vreme cât, prin încălcarea dispozițiilor legale, inculpații F.N.A., D.D. și P.C.M. au recrutat și transportat în perioada octombrie-noiembrie 2007, părțile vătămate pe care le-au trimis în Italia. În scopul exploatării lor prin obligarea la prestarea de munci și servicii cu încălcarea normelor legale de muncă, salarizare, sănătate și securitate și prin inducerea în eroare asupra tuturor acestor condiții, fiind lipsite de fundament susținerile inculpaților privind inexistența faptelor sau lipsa elementelor constitutive ale acestora ori existența în cauză a unei răspunderi contravenționale în temeiul dispozițiilor Legii nr. 156/2000.

În ceea ce privește aplicarea legii mai favorabile, Înalta Curte constată că în cauză dispozițiile art. 5 C. pen., nu au incidență în cauză întrucât, legea veche le este mai favorabilă inculpaților, prin reținerea circumstanțelor atenuante limitele pedepselor sunt de la 1-5 ani închisoare, iar pe legea nouă sunt de la 3-10 ani închisoare, circumstanțele atenuante nu se mai regăsesc în legea nouă, astfel și minimul și maximul sunt mai mari pe legea nouă.

Cu privire la individualizarea pedepselor ca instituție autonomă, de asemenea, se constată că legea veche este mai favorabilă inculpaților, față de împrejurarea că la împlinirea termenului de încercare, intervine reabilitarea de drept, ceea ce pe legea nouă nu există și, de asemenea, condițiile suspendării sub supraveghere sunt mai favorabile pe legea veche, astfel că nici din această perspectivă nu se impune reformarea deciziei recurate.

Înalta Curte, constată că toate motivele de critică invocate de către inculpați sunt nefondate întrucât nu se circumscriu cazurilor de casare invocate.

De altfel, instanța de recurs constată că aceleași critici au fost invocate de către inculpați și în fața instanțelor de fond și apel, instanțe care au analizat judicios criticile formulate de inculpați, argumentând respingerea acestora, motivarea instanței de prim control judiciar, fiind însușită pe deplin de către instanța de recurs, atât în ceea ce privește latura penală, cât și în ceea ce privește latura civilă a cauzei.

Față de aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se vor rspinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații F.N.A., D.D. și P.C.M. împotriva deciziei penale nr. 162 din 04 octombrie 2013 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Va obliga recurenții inculpați F.N.A. și P.C.M. la plata sumei de câte 700 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpați și suma de câte 200 RON, reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu pentru intimate părți vătămate B.P.C., M.C. și M.A. și partea civilă C.C., se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Va obliga recurentul inculpat D.D. la plata sumei de 550 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat până la prezentarea apărătorului ales și suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimate părți vătămate B.P.C., M.C. și M.A. și partea civilă C.C., se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații F.N.A., D.D. și P.C.M.

Împotriva deciziei penale nr. 162 din 04 octombrie 2013 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurenții inculpați F.N.A. și P.C.M. la plata sumei de câte 700 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpați și suma de câte 200 RON, reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu pentru intimate părți vătămate B.P.C., M.C. și M.A. și partea civilă C.C., se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurentul inculpat D.D. la plata sumei de 550 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat până la prezentarea apărătorului ales și suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimate părți vătămate B.P.C., M.C. și M.A. și partea civilă C.C., se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitvă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23 aprilie 2014.