Tax evasion and organized criminal group charges: statute of limitations and requirement of specific intent for money laundering purpose

Prin sentința penală nr. 448/ F din 30 mai 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a ll-a penală, s-au hotărât următoarele:

În temeiul dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., au fost admise cererile de schimbare a încadrării juridice dată faptelor prin actul de sesizare formulate de inculpații Y.S. și P.K. prin apărători aleși, așa cum au fost susținute și de reprezentantul parchetului, și s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului Y.S. din infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 37 (actual 43) din Legea nr. 82/1991, art. 48 alin. (1) din Legea nr. 26/1990 rep., art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 16 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 48 alin. (1) din Legea nr. 26/1990 rep., art. 12 lit. a) din Legea nr. 87/1994 rep. și art. 26 C. pen., raportat la art. 12 lit. b) din Legea nr. 87/1994 rep. în infracțiunile prevăzute de:

- art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003;

- art. 9 lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005;

- art. 48 alin. (1) din Legea nr. 26/1990 rep.;

- art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005;

- art. 48 alin. (1) din Legea nr. 26/1990 rep.;

- art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005;

- art. 26 C. pen., raportat la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, precum și a infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului P.K. din infracțiunile prevăzute de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și art. 26 C. pen., raportat la art. 12 lit. b) din Legea nr. 87/1994 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunile prevăzute de:

- art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003

- art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

- art. 26 C. pen., raportat la art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

I. În temeiul dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu referire la alin. (2) al acestui articol, raportat la art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul Y.S., la o pedeapsă de 3 ani.

Conform art. 65 alin. (2) C. pen. și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza Il-a lit. b) și c) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale;

În baza art. 9 lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsa de un an și 6 luni închisoare.

În temeiul art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005, art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005 și art. 26 C. pen., raportat la art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005, toate cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) si 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul la 3 pedepse a cate un an si 6 luni închisoare.

Conform art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen., s-a dispus ca inculpatul Y.S. să executate o pedeapsă de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza Il-a lit. b) și c) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 122 lit. d) și art. 124 C. pen., s-a constatat intervenită prescripția specială a răspunderii penale a inc. Y.S. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 48 alin. (1) din Legea nr. 26/1990 rep. (2 infracțiuni din 19 martie 2001 și 08 august 2002) și de art. 290, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., a fost încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului Y.S. pentru infracțiunea referitor la care s-a constatat intervenita prescripția răspunderii penale.

În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare sub supraveghere pe o perioada de 6 ani, ce constituie termen de încercare stabilit în condițiile art. 862 C. pen.

Conform art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare condamnatul trebuie sa respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte trimestrial la Serviciul de Protecție a Victimelor și reintegrare socială a infracțiunilor;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În temeiul dispozițiilor art. 88 C. pen., s-a computat din durata pedepsei pronunțate reținerea și arestarea preventivă de la 10 martie 2004 la 25 mai 2005.

I s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. pen., privitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

S-a făcut aplicarea inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza Il-a lit. b) și c) C. pen., pe care în temeiul dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen., o suspendă pe perioada suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

II. În temeiul dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu referire la alin. (2) al acestui articol raportat la art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul S.M.S., la o pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. și art. 7 din Legea nr. 39/2003, i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) și c) C. pen., pe o perioada de 2 ani după executarea pedepsei principale;

În baza art. 861 C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei aplicate sub supraveghere pe o perioada de 5 ani, ce constituie termen de încercare stabilit în condițiile art. 862 C. pen.

Conform art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare condamnatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte trimestrial la Serviciul de Protecție a Victimelor și reintegrare socială a infracțiunilor;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În temeiul art. 88 C. pen., s-a computat din durata pedepsei pronunțate prevenția de 10 martie 2004 la 25 mai 2005.

I s-a atras atenția asupra dispozițiilor art. 864 C. pen., privitoare la revocarea suspendării executării pedepsei.

S-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) și c) și conform art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea acesteia pe perioada suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

III. În temeiul dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 2 al aceluiași articol raportat la art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul P.K. la o pedeapsa de 3 ani închisoare.

În temeiul dispozițiilor art. 65 alin. (2) C. pen., coroborat cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., pe o perioada de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 26 C. pen., raportat la art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., raportat la art. 74 alin. (1) lit. c) și art. 76 C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsa de un an si 3 luni închisoare.

În temeiul dispozițiilor art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., raportat la art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de un an închisoare.

În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., s-a dispus ca inculpatul P.K. să execute o pedeapsă de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) și c) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 861 C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe o perioada de 5 ani, ce constituie termen de încercare stabilit conform art. 862 C. pen.

Conform art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare condamnatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere) să se prezinte trimestrial la Serviciul de Protecție a Victimelor și reintegrare socială a infracțiunilor;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În temeiul art. 88 C. pen., s-a computat din durata pedepsei pronunțate prevenția de 26 martie 2004 la 25 mai 2005.

I s-a atras atenția asupra dispozițiilor art. 864 C. pen., privitoare la revocarea suspendării executării pedepsei.

S-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. și, conform art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea acesteia pe perioada suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

IV. În temeiul dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu referire la alin. (2) al acestui articol, raportat la art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul C.M.V. la o pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., coroborat cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) și c) C. pen., pe o perioada de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul C.M.V. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 279 alin. (I) C. pen.

În baza art. 861 C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei aplicate inculpatului sub supraveghere pe o perioada de 5 ani, ce constituie termen de încercare stabilit conform art. 862 C. pen.

Conform art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare condamnatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supravegherea:

a) să se prezinte trimestrial la Serviciul de Protecție a Victimelor și reintegrare socială a infracțiunilor;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

I s-a atras atenția asupra dispozițiilor art. 864 C. pen., privitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

S-a făcut aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a lit. b) și c) C. pen. si conform art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe perioada suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul dispozițiilor art. 14 și 346 C. proc. pen. și art. 998 și urm. C. civ., art. 1000 alin. (3) C. civ., a fost admisă acțiunea civilă formulată de M.F.P. – A.N.A.F., București, astfel cum a fost precizată în cursul cercetării judecătorești și s-a dispus obligarea inculpatului Y.S., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC S.C. SRL, la plata sumei de 13.108.107.508 ROL la care se adaugă obligațiile fiscale accesorii calculate la data punerii în executare a hotărârii de către organele competente.

În temeiul art. 48 alin. (2) din Legea nr. 26/1990 s-a dispus radierea înmatriculării SC S.C.I.. SRL Pantelimon jud. Ilfov (J23/1724/2002) și respectiv SC A.T. SRL Frățești jud. Giurgiu (J52/457/2003).

În temeiul dispozițiilor art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea înscrisurilor întocmite în fals, respectiv a celor 15 facturi în care au fost înserate mențiuni nereale menționate la pct. 1-15 din rechizitoriu cu ocazia descrierii activității infracționale realizată de inc. Y.S., precum si a înscrisurilor cu aparență de procura autentică, întocmite în fals de către inc. P.K. și ridicate de către organele de urmărire penală cu ocazia perchezițiilor domiciliare efectuate în cauza.

Au fost menținute măsurile asigurătorii dispuse pe parcursul urmăririi penale.

S-a dispus restituirea către inculpatul C.M.V. a armei ridicate dacă nu exista alte motive care să impună anularea autorizației de a deține și, după caz, a folosi acea arma.

A fost respinsă solicitarea parchetului de luare față de inculpați a măsurii de siguranța a expulzării.

Au fost obligați inculpații la plata a cate 3500 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. emis la data de 19 august 2004, în dosarul nr. 37/P/2004 că s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpaților:

1. Y.S. - pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de:

- art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003;

- art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen.;

- art. 37 din Legea nr. 82/1991 rep.;

- art. 48 alin. (l) din Legea nr. 26/1990 rep.;

- art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- art. 16 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen.;

- art. 48 din Legea nr. 26/1990 rep.;

- art. 12 lit. a) din Legea nr. 87/1994 rep.;

- art. 26 C. pen., raportat la art. 12 lit. b) din Legea nr. 87/1994 rep.; toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

S.M. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003

P.K. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de: art. 7 alin. (l) din Legea nr. 39/2003; art. 26 C. pen., raportat la art. 12 lit. b) din Legea nr. 87/1994 modificat, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

Trimiterea în judecată a inculpatului arestat preventiv în lipsă, a inculpatului C.M.V. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de: art. 7 alin. (l) din Legea nr. 39/2003;art. 279 alin. (l) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În fapt, s-a reținut că, inculpatul Y.S., în perioada martie 2003 - martie 2004, a inițiat și sprijinit în mod nemijlocit un grup infracțional organizat, care a acționat în mod coordonat pe teritoriul României în scopul spălării de bani, și din care făceau parte, ierarhizați pe diferite paliere de comandă și execuție, inculpații C.M.V., S.M.S., P.K. și învinuiții D.K., K.E., K.R., C.A., K.H., A.R., A.N., A.H.S., O.M., și alții, prin înființarea frauduloasă de societăți comerciale „fantomă”, crearea unei rețele de astfel de firme, între care se derulau operațiuni fictive, atragerea din economia subterană a unor sume de ordinul sutelor de miliarde de lei, creditarea fictivă a conturilor societăților fantomă cu aceste sume și externalizarea frauduloasă a acestora prin retrageri de monedă națională în numerar sau, după caz, transformarea în valută liber convertibilă și transferarea în străinătate prin intermediul sistemului bancar.

S-a mai reținut că inculpatul Y.S. în perioada martie 2001 - decembrie 2002, în calitate de administrator al SC S.C.I.. SRL, societate comercială „fantomă”, cu știință, a dispus efectuarea de înregistrări inexacte în evidența contabilă a societății, cu consecința denaturării rezultatelor financiare ale acesteia, precum si aceea că, în aceeași perioadă și tot în calitate de administrator al SC „S.C.I.” SRL, a dispus înregistrarea în evidențele contabile ale societății de documente primare false (facturi fiscale care nu reflectă operațiuni reale), cu consecința sustragerii de la plata către bugetul de stat a sumei de 13.108.107.508 lei, reprezentând impozit pe profit, TVA și impozit pe dividende.

Tot în sarcina inculpatului Y.S. s-a mai reținut că, la data de 19 martie 2001, cu știință, a făcut declarații nereale referitoare la sediul social al SC „S.C.I.” SRL, situat în București, declarații în baza cărora s-a pronunțat încheierea nr. 2883/SC/2001 a judecătorului delegat de Tribunalul București la O.R.C.M. București.

Același inculpat, în perioada martie 2001 - decembrie 2002, în mod repetat și în baza aceleași rezoluții infracționale, a dispus inserarea de mențiuni nereale pe documente de evidență contabilă primară (facturi fiscale), și a folosit aceste înscrisuri în vederea producerii de consecințe juridice.

Totodată, inculpatul Y.S. la data de 8 august 2002, a solicitat și obținut autorizarea schimbării sediului SC „S.C.I.” SRL, din București, ambele fictive, în scopul sustragerii de la controlul fiscal, iar la data de 08 august 2002, cu știință, a făcut declarații nereale referitoare la schimbarea sediului social al SC „S.C.I.” SRL, din municipiul București în comuna Pantelimon, județul Ilfov, declarații în baza cărora s-a pronunțat încheierea nr. ll22/SC/2002 a judecătorului delegat de Tribunalul București la O.R.C.J. Ilfov.

De asemenea, s-a mai reținut că inculpatul Y.S., la data de 06 iunie 2002, în nume propriu, precum și în calitate de mandatar al învinuitului O.S., a cesionat integral părțile sociale ale SC S.C.I. SRL, către P.F., în scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale, precum și aceea că inculpatul Y.S., în perioada 01 decembrie 2003 - 08 decembrie 2003, cu intenție, l-a ajutat pe învinuitul D.K. în efectuarea demersurilor necesare înregistrării SC A.T. SRL, societate comercială „fantomă”, în scopul sustragerii de la controlul financiar-fiscal.

La grupul infracțional organizat de inculpatul Y.S. au aderat si inculpații S.M., C.M.V. și P.K. care au sprijinit prin acțiunile întreprinse, în scopul spălării banilor.

În sarcina inculpatului C.M.V. s-a mai reținut și aceea că, la o dată neprecizată și până la data de 11 martie 2004, a deținut fără drept, o armă de foc tip revolver, în stare de funcționare.

În cazul inculpatului P.K. s-a mai reținut că, în perioada 2003 - martie 2004, în mod repetat, în baza aceleași rezoluții, a întocmit în fals, prin plăsmuire integrală, a folosit sau a remis spre folosire, mai multe înscrisuri cu aparență de procură autentică, în vederea producerii de consecințe juridice, precum si aceea că, în perioada mai 2002 - iunie 2003, în mod repetat, în baza aceleași rezoluții infracționale, cu intenție, i-a ajutat pe învinuiții C.A., K.H., A.R., A.N., A.H.S., O.M., K.R. și K.E., să se sustragă de la efectuarea controlului financiar-fiscal asupra celor 8 societăți comerciale „fantomă”, prin declararea fictivă a datelor privind sediile sociale ale acestora.

Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut că inculpații Y.S., S.M.S., C.M.V. si P.K., toți cetățeni turci, de etnie kurdă sau kurdo-arabă, în perioada 2001-2004, împreună cu alți conaționali, au constituit o adevărată rețea de crimă organizată, derulând un complex de activități cu caracter infracțional, în care membrii aveau sarcini bine stabilite, fiecare având rolul său în realizarea scopului propus, respectiv obținerea de beneficii din fraudarea bugetului de stat și spălarea banilor obținuți în acest mod; diferitele operațiuni bancare necesare spălării de bani și externalizării de valută au fost făcute, în principal, prin „E.B.” (fostă „D.F.”), „B.R.” SA și „U.R.” SA (fostă „D.”).

În vederea asigurării unei continuități a activității infracționale, pentru a evita riscul încetării acesteia în cazul în care activitatea este descoperită de către autorități, specific acestui tip de structură este faptul că se organizează pe „celule” între care nu există legături directe, activitatea fiind coordonată de la nivelele superioare de comandă în aceste condiții, membrii rețelei care acționează în celule diferite nu își cunosc reciproc activitatea, astfel că, în cazul declanșării de verificări, informațiile obținute de către autorități să fie minime.

Datorită acestui specific apare ca plauzibil susținerile inculpaților în sensul că nu au avut relații comerciale, unii cu alții, fiecare dintre aceștia înființând societăți comerciale distincte.

Ca mod de operare si organizare, în raport de activitatea desfășurată de către inculpați, s-au reținut următoarele etape:

- racolarea din Turcia de către membri rețelei (cetățeni turci de etnie kurdă aflați în România și Turcia) a unor conaționali, în general persoane cu condiție materială modestă;

- aducerea și cazarea acestora în România, costurile fiind suportate integral de către grupul infracțional organizat;

- îndrumarea persoanelor amintite de către membrii rețelei aflați în România, în vederea efectuării demersurilor necesare pentru înființarea de societăți comerciale, în condițiile legii române; spațiile care urmau să servească pentru stabilirea sediilor sociale fictive ale societăților comerciale erau identificate de către membri rețelei aflați în România;

- escortarea persoanelor amintite (care urmau să devină asociați în acte ai societăților comerciale la care s-a făcut referire) la instituțiile abilitate: O.R.C., birouri ale notarilor publici, unități bancare, etc.; în unele cazuri, membrii rețelei recurgeau la falsificarea de procuri emanând aparent de la organele competente din Turcia prin care asociații din acte împuterniceau alte persoane de cetățenie turcă, în vederea conspirării complete a naturii raporturilor din cadrul grupului infracțional organizat;

- inițierea de către rețeaua infracțională a unui circuit de firme „fantomă”, înființate în condițiile arătate, circuit care are drept scop crearea unei aparențe licite pentru proveniența unor sume de bani de ordinul zecilor de miliarde de lei; prin interpunerea în circuitele comerciale a firmelor „fantomă”, s-a urmărit denaturarea raporturilor dintre veniturile și cheltuielile reale, prin înregistrarea în contabilitate, pe baza unor documente fiscale false, a unor operațiuni comerciale nereale privind achiziția unor mărfuri, operațiuni ce au avut drept rezultat diminuarea profitului și, pe cale de consecință, a obligațiilor fiscale datorate bugetului de stat;

6. externalizarea unor sume de bani provenite din contrabandă (importuri subevaluate) sau evaziune fiscală (comercializarea de mărfuri fără proveniență licită) prin următoarele procedee:

- retragerea în numerar a acestor sume din conturile societăților „fantomă” (conturi care anterior fuseseră creditate prin folosirea de documente falsificate) și transportarea lor în afara teritoriului României prin intermediul societăților care efectuează deplasări obișnuite pe relația București - Istanbul;

- dispunerea de transferuri bancare (tip SWIFT) din conturile firmelor fantomă la care s-a făcut referire în conturile unor alte entități aparținând aceleiași rețele, conturi deschise la unități bancare din străinătate (în general paradisuri fiscale).

Pe fondul modificărilor legislative preconizate prin Legea nr. 123/2001 privind regimul străinilor în România, act normativ prin care s-a reglementat pentru prima dată posibilitatea pentru străini de a obține viza de ședere în România, în calitate de comerciant și în vederea creării unui „instrument,, ce putea fi folosit în activitatea desfășurată (firmă fantomă utilizată de cetățeni străini pentru externalizarea unor importante sume de bani provenite din „economia subterană”), inculpatul Y.S. a făcut demersuri în vederea înființării unei astfel de societăți comerciale.

În acest scop, inculpatul Y.S. a apelat la sprijinul unchiului său, O.S., ce urma să devină cel de-al doilea asociat al firmei. Acesta urma să figureze numai scriptic în actele societății, prin racolarea acestuia urmărindu-se de fapt de către inculpat, evitarea dobândirii calității de asociat unic într-o societate cu răspundere limitată, ceea ce ar fi determinat imposibilitatea înființării altei societăți de același tip, cu asociat unic.

Privitor la „atribuțiile” numitului O.S., declarațiile inculpatului Y.S. si ale respectivei persoane, care a avut calitatea de învinuit în cauză (prin rechizitoriu s-a dispus scoaterea acestuia de sub urmărire penală pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 16 din Legea nr. 87/1994), sunt concordante, inculpatul Y.S. recunoscând, de asemenea, cu ocazia audierii de către instanță, că prin înființarea societății comerciale a urmărit și dobândirea vizei de ședere în România.

La data de 15 martie 2001, inculpatul Y.S. a încheiat cu martora I.M., un contract de închiriere pentru spațiul proprietatea acesteia, situat în București.

Prin convenția părților s-a stabilit ca în acest imobil să funcționeze sediul social al firmei nou înființate.

Potrivit declarației martorei I.M., societatea nu a funcționat niciodată în apartamentul său, iar inculpatul nu a depozitat bunuri de vreun fel în imobil, nu a avut salariați, nu a stabilit vreun contact cu furnizori sau clienți în acea locație; singura legătură a martorei cu inculpatul, potrivit susținerilor acesteia, s-a limitat la două sau trei vizite în imobil, strict pentru prelungirea contractului de închiriere.

De altfel și din declarația dată în cursul cercetării judecătorești de către inculpat rezultă că în apartamentul respectiv nu a funcționat niciodată societatea sa, martora I.M. continuând să-l folosească ca locuință.

La data de 16 martie 2001 inculpatul Y.S. a solicitat O.R.C. București, autorizarea și înmatricularea SC S.C.I. SRL București, cu sediul social amintit.

La data de 19 martie 2001, luând act și dând eficiență declarațiilor nereale ale inculpatului, referitoare la sediul social, judecătorul delegat de Tribunalul București la O.R.C., a pronunțat încheierea nr. 2883/S.C./2001 prin care s-a autorizat constituirea și s-a dispus înmatricularea în Registrul Comerțului a SC „S.C.I.” SRL București sub nr. J40/2922/2001.

Capitalul social era împărțit după cum urmează: inculpatul Y.S. deținea 60 %, în valoare de 1.200.000 lei, iar învinuitul O.S., 40 % în valoare de 800.000 lei; obiectul principal de activitate s-a înregistrat ca fiind, comerțul cu ridicata al produselor alimentare, specializat, alte alimente, etc.

Activitatea propriu-zisă derulată prin această firmă a constat în următoarele:

1. La data de 2 aprilie 2001, se înregistrează livrarea către SC S.C.I. SRL București a 1000 baxuri de șervețele, în valoare de 328.440.000 lei de către SC A.C.I. SRL.

Această tranzacție este fictivă, așa cum rezultă din următoarele împrejurări stabilite în baza verificărilor efectuate în cauză:

- furnizorul nu a funcționat niciodată la sediul social declarat;

proprietarii imobilului au arătat că nu cunosc nici un reprezentant al acestei societăți, la această adresă nedesfășurându-se niciodată activități specifice unei societăți comerciale;

- furnizorul nu a depus niciodată, de la înființare și până în prezent, nici un fel de raportare periodică sau anuală la organul fiscal teritorial, fapt atestat de A.F.S. 4;

- beneficiarul SC S.C.I. SRL București avea obligația să solicite copie de pe certificatul de înregistrare fiscală a furnizorului, dată fiind împrejurarea că TVA-ul înscris în factură era mai mare de 20.000.000 lei, fapt ce nu s-a întâmplat;

- mijlocul de transport menționat în caseta de expediție a facturii a fost verificat, rezultând că:

- este un autoturism marca AUDI A4 (marfa pretins transportată, 1000 de baxuri de șervețele a câte 240 de bucăți fiecare, depășind capacitatea lui de încărcare și transport);

- autoturismul a fost importat din Ungaria de către SC D.R.T.G. SRL la data de 4 septembrie 2001 (data facturii SC „S.C.I.” SRL este 2 aprilie 2001, deci anterioară intrării lui în țară);

- numărul de înmatriculare tip leasing a fost atribuit autoturismului la data de 10 octombrie 2001;

Potrivit declarației martorei M.E., angajată a societății care asigura conducerea evidenței contabile a SC S.C.I. SRL, facturile fiscale de intrare pe această societate erau aduse, de regulă, de inculpații Y.S. și S.M.S.; în unele cazuri, din considerente de celeritate și având în vedere dificultățile întâmpinate de inculpați în a scrie în limba română, aceștia lăsau scurte note sau dictau direct martorei mențiunile ce urmau să figureze în factură (furnizor, felul mărfurilor, cantitate, valoare totală, mijloc de transport, etc.).

Corelativ, martora C.M. a arătat că, la indicația inculpatului Y.S., și având calitatea de împuternicit al acestuia, a ridicat de la distribuitorul autorizat SC D.M.R. SRL, formulare cu regim special (facturi fiscale, chitanțe, avize de însoțire a mărfii, etc.), pe care apoi le-a remis direct inculpatului.

Cele declarate de cele două martore, aspecte susținute si de către martora C.M. (actual P.) si cu ocazia reaudierii de către instanță, s-a coroborat cu datele ce rezultă din relațiile furnizate de distribuitorul autorizat SC D.M.R. SRL și din conținutul dosarului de înființare al SC S.C.I. SRL

A rezultat că în perioada vizată de către organele de urmărire penală, inculpatul Y.S., cu sprijinul inculpatului S.M.S., a exercitat acte efective de administrare a SC S.C.I. SRL, inculpații luând legătura cu martora M.E. care proceda la înregistrarea în evidențele contabile a documentelor întocmite.

Inculpatul Y.S. a recunoscut de altfel, că a administrat SC S.C.I. SRL, precum și aceea că a încheiat toate contractele prezentate în actul de sesizare, susținând că toate aceste operațiuni au fost reale.

Pe de altă parte, inculpatul S. a negat implicarea sa în activitățile derulate prin respectiva societate.

Tribunalul a concluzionat că atât susținerile inculpatului Y.S., cât și cele ale inculpatului S.M.S. sunt infirmate de datele și împrejurările ce rezultă din probele administrate, inclusiv declarațiile celor două martore anterior menționate, verificarea financiar-fiscală a Ministerului de Finanțe – A.N.A.F. și expertiza contabilă efectuată în cauză.

La data de 22 iunie 2001 a fost înregistrată livrarea către SC S.C.I. SRL București a 11.000 de baxuri de biscuiți a câte 24 de pachete flecare, în valoare de 706.860.000 lei de către SC RON 2004 COM SRL.

Și această tranzacție s-a dovedit a fi fictivă în urma verificărilor efectuate în cauză, întrucât:

- furnizorul este o societate „fantomă” care nu a funcționat niciodată la sediul social declarat;

- proprietarii imobilului au declarat că nu cunosc nici un reprezentant al acestei societăți, la această adresă nedesfășurându-se niciodată activități specifice unei societăți comerciale;

- de la înființarea sa și până la momentul verificării, furnizorul a depus un singur decont de TVA, aferent lunii mai 2001, perioadă calendaristică anterioară operațiunii verificate;

- beneficiarul SC S.C.I. SRL București avea obligația să solicite copie de certificatul de înregistrare fiscală a furnizorului, dată fiind împrejurarea că TVA-ul înscris în factură era mai mare de 20.000.000 lei, fapt ce nu s-a întâmplat;

- mijlocul de transport menționat în caseta de expediție a facturii, a fost verificat, rezultând că:

- autoturismul este o DACIE berlină (marfa pretins transportată, 11.000 baxuri de biscuiți, depășind capacitatea de încărcare și transport);

- autoturismul a fost achiziționat de actualul proprietar martorul M.V.M., în luna iulie 2003, data facturii SC S.C.I. SRL fiind 22 iunie 2001;

- aceeași persoană a înmatriculat autoturismul cu număr preferențial, inițiale M.S.V. fiind ale numelui său și respectiv al soției sale;

- martorul nu a cunoscut și nu cunoaște furnizorul, beneficiarul, sau pe inculpatul Y.S.;

3. La data de 15 august 2001 se înregistrează livrarea către SC S.C.I. SRL a încă 7150 baxuri de biscuiți a câte 24 de pachete fiecare, în valoare totală de 459.459.000 lei, de către același furnizor de la pct. 2, SC R.C. SRL.

Caracterul nereal al acestei tranzacții este relevat de considerente similare celor anterior prezentate, la care se adaugă și următoarele:

- mijlocul de transport menționat în caseta de expediție a facturii B-75-RRR este o Dacie 1300 (marfa transportată - 7150 baxuri biscuiți) ce aparține numitului C.P.; audiat fiind, acesta a declarat că nu are nici o legătură cu inculpatul, furnizorul sau beneficiarul, și nu a efectuat un asemenea transport; numele delegatului din factură este „I.P.”, posesor Bl, seria B.K. nr. 100.275; acest act de identitate aparține în realitate numitei D.E.Șt.

4. La data de 05 septembrie 2001, se înregistrează livrarea către SC S.C.I. SRL București a 3250 de baxuri șervețele în valoare de 1.079.032.500 lei de către SC R.B.C. SRL (factură seria IFACA nr. 5801503).

Tranzacția a fost dovedită ca fiind fictivă, verificările efectuate stabilind că:

- furnizorul este o societate „fantomă”, care nu a funcționat niciodată la sediul social declarat;

- proprietarul spațiului a declarat că nu a încheiat niciodată vreun contract de închiriere pentru vreo societate comercială sau persoană fizică, în acea locație nedesfășurându-se vreodată activități specifice unei firme;

- furnizorul a depus de la înființare și până la momentul verificărilor un singur decont de TVA, aferent lunii august 2001, perioadă calendaristică anterioară operațiunii verificate;

- factura de livrare către SC S.C.I. SRL București a fost ridicată de la distribuitorul autorizat (D.G.F.P. Ilfov) la data de 4 octombrie 2001 iar data înscrisă pe factură este anterioară achiziției formularului, respectiv 5 septembrie 2001;

- insuficiența datelor înscrise în factură, referitoare la numărul de înmatriculare, tip leasing, al mijlocului de transport, fără ase menționa ziua și luna expirării valabilității sale, a făcut imposibilă efectuarea de verificări suplimentare;

Și în cazul acestei tranzacții, tribunalul a considerat că sunt valabile cele anterior expuse privitor la obligativitatea solicitării de către beneficiarul SC S.C.I. SRL București a certificatului de înregistrare fiscală a furnizorului. De altfel, chiar inculpatul Y.S. a arătat că o asemenea procedură era necesară, susținând chiar că ar fi realizat-o în cazul tuturor tranzacțiilor, susținere nedovedită însă în nici un mod.

5. La data de 31 octombrie 2001 s-a înregistrat livrarea către SC S.C.I. SRL București a 19.000 bidoane de măsline în valoare de 650.200.680 lei de către SC M.C.I. SRL (factură seria BACK nr. 7213672).

Tranzacția a fost dovedită ca fiind fictivă, verificările efectuate stabilind că:

- furnizorul este o societate „fantomă” care nu a funcționat niciodată la sediul social declarat - București, str. Renului (actual Dobrina); proprietarii imobilului au declarat că în spațiul respectiv nu a funcționat vreo societate comercială, întrucât nu au încheiat contracte de închiriere cu vreo persoană; a rezultat, de asemenea, că în evidența O.R.C. București, la aceeași adresă apare înregistrată și o altă societate comercială fantomă, respectiv SC D.C. SRL

- de la înființare și până la verificare, furnizorul a depus la organul fiscal teritorial, doar două deconturi de TVA, aferente lunilor iunie și iulie 2001, perioadă calendaristică anterioară operațiunii analizate;

- certificatul de înregistrare fiscală al furnizorului (care în acest caz există în copie) este datat 2 iulie 2001, în timp ce factura poartă data 31 octombrie 2001, fiind deci anterior derulării operațiunii;

- în caseta de expediție a facturii există înscris un mijloc de transport (34-AS-2662) și un nume incomplet al delegatului (M.); urmare verificărilor efectuate la instituțiile abilitate (I.G.P.F. și U.M. 0296), s-a stabilit că autoturismul cu numărul respectiv nu figurează cu intrări/ieșiri în și din România; insuficiența altor date de identificare ale delegatului a făcut imposibilă stabilirea existenței acestuia;

6. La data de 16 ianuarie 2002, se înregistrează livrarea către SC S.C.P. SRL București a 18.755 bidoane măsline în valoare totală de 640.558.852 lei de către SC M.C. SRL (factură seria BACK nr. 6257320).

- în mod similar operațiunea a fost verificată, caracterul ei fictiv fiind probat de următoarele aspecte:

- furnizorul nu a funcționat niciodată la sediul social declarat - București, str. Valea Argeșului; potrivit declarației proprietarului, la această adresă sunt primite în mod repetat corespondențe diverse și pentru alte societăți comerciale fantomă (SC A.M. SRL, SC B.C. SRL, etc.), însă nici una dintre ele nu funcționează în imobilul respectiv;

- de la înființare și până la momentul verificării, furnizorul a depus un singur decont TVA aferent lunii decembrie 2001, perioadă calendaristică anterioară operațiunii analizate;

- factura în cauză, cu o valoare de peste 20 milioane lei, nu este însoțită de certificatul de înregistrare fiscală, deși beneficiarul SC S.C.I. SRL București avea obligația legală de a-l solicita furnizorului;

- insuficiența datelor înscrise în factură referitoare la respectiv delegatul K.I., a făcut imposibilă stabilirea în concret a unor aspecte suplimentare; în mod similar s-a stabilit că autovehiculul nu figurează cu intrări/ieșiri în/din România.

7. La data de 13 februarie 2002 se înregistrează livrarea către SC S.C.I. SRL București a încă 17.620 bidoane măsline în valoare totală 584.397.695 lei, de la același furnizor SC M.P. SRL (factura BACL nr. 6257342).

În dovedirea caracterului fictiv al acestor tranzacții, tribunalul a constatat că sunt aplicabile aceleași aspecte relevate anterior, și, în plus, fiind menționat că autovehiculul înscris în factură ca fiind înmatriculat sub numărul 33-xx-xxx, nu figurează cu intrări/ieșiri în și din România iar delegatul R.T. figurează în evidențele traficului de frontieră cu o singură intrare la data de 25 iunie 1998, și o singură ieșire la data de 26 iunie 1998 (conform facturii, operațiunea analizată este datată 13 februarie 2002); în schimb, numărul de pașaport indicat în factură ca aparținând delegatului, aparține în realitate numitului K.A., cu ultima intrare în România la data de 2 octombrie 2001 și ultima ieșire la data de 4 octombrie 2001;

8. La data de 8 iunie 2002 se înregistrează livrarea către SC „S.C.I.” SRL București de către SC „Z.C.” SRL, a unei instalații automate de vopsit în câmp electrostatic compusă din bandă transportoare, cameră de spălare cu 3 băi, cameră de uscare, cabina automată de vopsit cu robot, etc., în valoare totală de 9.470.293.700 lei (factura BACM nr. 8470293.

- în mod similar, a fost probat caracterul fictiv și pentru această tranzacție, pentru următoarele motive:

- furnizorul este o societate fantomă care nu a funcționat niciodată la sediul social declarat;

- proprietarul imobilului a arătat că a semnat, prin intermediar, un contract de închiriere pentru acest spațiu, însă nu a existat nici un alt contact cu vreun reprezentant al societății;

- furnizorul a depus la organul fiscal teritorial o raportare financiară periodică aferentă perioadei martie-septembrie 2001, însă operațiunea verificată nu este reflectată în nici un fel, nici ca venituri, nici ca TVA colectat;

- factura în cauză, având o valoare ce depășește 20 milioane lei, nu este însoțită de certificatul de înregistrare fiscală al furnizorului, deși beneficiarul SC S.C.I. SRL București avea obligația legală de a-l solicita;

- autoturismul menționat în factură ca fiind înmatriculat sub numărul 34-xxx-xx, nu figurează cu intrări/ieșiri în și din România;

- numitul H.S., menționat în calitate de delegat în factura analizată, nu figurează cu intrări/ieșiri în și din România; în schimb, seria și numărul de pașaport înscrise în documentul fiscal ca aparținând acestuia, privesc în realitate pe numitul H.S., cetățean turc, născut în anul 1962, fiind înregistrat cu ultima intrare în România la data de 4 ianuarie 2003;

Pentru a zădărnici efectuarea unor eventuale verificări asupra activității desfășurate de SC S.C.I. SRL, inculpatul Y.S. a făcut demersuri în vederea schimbării sediului social al societății.

În acest sens, i-a solicitat martorului E.O.R. să-i închirieze un spațiu de 100 m.p. situat într-o hală proprietatea acestuia din corn. Pantelimon, str. Sf. Gheorghe (în fapt o fostă anexă a unei întreprinderi avicole).

La aceiași dată (10 iulie 2002), a fost încheiat un contract de închiriere sub semnătură privată, SC S.C.I. SRL București dobândind folosința spațiului respectiv, spațiu în care la data respectivă avea sediul social declarat alte 4 societăți comerciale.

Inculpatul nu s-a mai prezentat deloc pentru a-și lua în primire spațiul, pentru a depozita, vreun bun sau pentru a-1 amenaja, ceea ce l-a determinat pe martor, ca după aprox. 7 zile (înjurai datei de 17 februarie 2002), perioadă în care inculpatul nu a putut fi contactat, să denunțe contractul de închiriere.

În concret, martorul i-a solicitat uneia din angajatele sale să înscrie pe contract mențiunile: „Anulat; Renunțare spațiu; 10 iulie 2002”; explicația martorului referitoare la data anulării (aceiași cu data încheierii contractului) constă în aceea că s-a avut în vedere că inculpatul nu a exercitat niciodată vreun act de folosință asupra spațiului.

În vederea atingerii scopului ilicit propus, la data de 08 august 2002, inculpatul Y.S. a solicitat autorizarea schimbării sediului social al societății fantomă SC S.C.I. SRL București din București, str. Alexandru Vlahuță, în com. Pantelimon, str. Sf. Gheorghe, județul Ilfov.

La aceeași dată, 08 august 2002, luând act și dând eficiență declarațiilor inexacte referitoare la schimbarea sediului făcute de inculpatul Y.S., judecătorul delegat de Tribunalul București la O.R.C.J. Ilfov, a pronunțat încheierea nr. H22/S.C/2002; prin hotărâre s-a dispus înmatricularea la O.R.C. Ilfov a SC S.C.I. SRL sub nr. J23/l 724/2002.

După parcurgerea acestei etape, inculpatul Y.S. și-a reluat activitatea infracțională prin intermediul SC S.C.I. S.RX. (acum cu sediul declarat în județul Ilfov), potrivit aceluiași mod de operare.

9. Astfel, la data de 3 octombrie 2002, s-a înregistrat livrarea către SC S.C.I. SRL Ilfov, a mai multor instalații industriale (mașini de ambalat, mașină de cremat, bandă transportoare, malaxor, etc.) în valoare totală de 3.116.731.247 lei de către SC F.I.E. SRL (factura seria BACN nr. 112575).

Potrivit aceluiași tip de verificări, a rezultat că și această tranzacție este fictivă, pentru următoarele considerente:

- furnizorul este o societate fantomă care nu a funcționat niciodată la sediul social declarat (București, B-dul Preciziei); potrivit declarației proprietarului imobilului, la acea adresă funcționează legal doar firma SC FL.G.I. SRL, al cărei asociat este; fiindu-i prezentat proprietarului contractul de închiriere existent în arhiva O.R.C. București pentru SC F.I.E. SRL, precum și acordul Asociației de proprietari, acesta a declarat că nu a semnat nici unul dintre aceste înscrisuri, că nu cunoaște vreunul din reprezentanții acestei societăți și nici că nu a auzit vreodată de SC F.I.E. SRL;

- potrivit adresei A.F.S. 6, de la înființare și până la data verificărilor, furnizorul fantomă a depus declarații privind obligațiile de plată și deconturi TVA exclusiv pentru luna octombrie 2002, lună în care s-ar fi derulat operațiunea analizată, însă aceasta nu este reflectată în nici un fel în raportare.

- deși factura în cauză avea o valoare de peste 20 milioane lei, beneficiara SC S.C.I. SRL nu a solicitat, deși avea obligația legală în acest sens, certificatul de înregistrare fiscală al furnizorului;

- simpla mențiune în caseta de expediție a delegatului (M.B.), fără nici un alt element de identificare (naționalitate, pașaport, legitimație de ședere, autoritatea emitentă, etc.) a făcut imposibilă stabilirea existenței acestuia;

- autovehiculul cu numărul 34-ATxxxx/31 -VA-xxxx, figurează în baza de date ca fiind condus de către cetățeanul turc B.I.,posesor al pașaportului nr. x; auto-tirul figurează cu două intrări pe teritoriul României la datele de 26 august 2002 și, respectiv, 25 octombrie 2002, ieșirile din țară fiind necunoscute;

10. La data de 4 octombrie 2002, se înregistrează livrarea către SC S.C.I. SRL Ilfov a 39.870 ml de stofa în valoare totală de 4.886.429.170 lei de către SC B.C. SRL (factura BACN nr. 4198047).

Și această tranzacție a fost apreciată de tribunal ca fiind fictivă din următoarele considerente:

- furnizorul este o societate „fantomă”, care nu a funcționat niciodată la sediul social declarat (București, str. Delinești);

- proprietarul imobilului a declarat că a încheiat un contract de închiriere prin intermediar, însă la această locație nu au fost desfășurate niciodată activități comerciale sau de altă natură; de altfel, la această adresă au sediul declarat un număr de 90 de societăți comerciale fantomă - potrivit datelor existente la O.R.C. București.

- potrivit relațiilor furnizate de A.F.S. 6 București, furnizorul SC B.C. SRL a depus de la înființare și până în prezent raportări financiare periodice exclusiv pentru perioada iulie-septembrie 2002, anterior deci derulării operațiunilor analizate;

- simpla mențiune în caseta de expediție a numelui delegatului (S.V.), fără alte date de identificare (numele părinților, act de identitate, etc.), a făcut imposibilă stabilirea existenței acestuia.

- mijlocul de transport menționat în factură (B-17-xxx) a fost verificat rezultând că este un autoturism Dacia berlină, aparținând numitului D.S. (marfa pretins transportată - 39.870 metri de stofă); audiat fiind, proprietarul vehiculului a arătat că îl deține în mod neîntrerupt din anul 1978, inițialele existente în numărul de înmatriculare fiind în legătură directă cu numele său de familie, că nu a împrumutat niciodată autoturismul, nu îl cunoaște pe inculpatul Y.S. și nici pe alți cetățeni străini, nu a auzit niciodată de SC B.C. SRL sau SC S.C.I. SRL, și nici nu a transportat bunuri de genul celor menționate în factură;

11. La data de 25 noiembrie 2002 se înregistrează livrarea către SC S.C.I. SRL Ilfov a unor piese industriale (instalația de acoperire/îmbrăcare a materialelor, aparat de sudură mare, etc.) în valoare totală de 3.083.492.003 lei, de către același furnizor, respectiv SC B.C. SRL (factura BACN nr. 4198048).

Și în această situație prima instanță a reținut caracterul fictiv al acestei tranzacții, menționând următoarele de această dată numele delegatului este M.D. (fără alte date) în loc de S.V.; numărul de înmatriculare al mijlocului de transport a rămas, totuși, din eroare sau lipsă de inspirație același (B-17-xxx), respectiv Dacia berlină, fabricată în 1978; felul mărfurilor (piese industriale în loc de materiale textile).

12. La data de 29 decembrie 2002, se înregistrează livrarea către SC S.C.I. SRL Ilfov de obiecte de îmbrăcăminte (fuste, pantaloni și bluze) în valoare de 1.172.190.246 lei de către același furnizor SC B.C. SRL (factura seria BACN nr. 4198049).

Similaritatea este menținută până în cele mai mici detalii, revenindu-se la numele delegatului (S.V.) și numărul de înmatriculare B-17-xxx, diferind doar felul mărfurilor și valoarea acestora.

13. La data de 13 decembrie 2002, se înregistrează livrarea către SC S.C.I. SRL Ilfov a cantității de 7.500 ml stofa în valoare de 820.653.750 lei de la același furnizor, SC B.C. SRL (factură seria BACO nr. 8384504).

În mod similar a fost dovedit caracterul fictiv al tranzacției, deosebirile față de cele anterioare fiind: felul și valoarea mărfurilor; numele delegatului (I.C. fără alte date); mijlocul de transport, B-38-xxx, în fapt un autoturism Dacia 1304 aparținând R.A.D.E.T. - RA; conducătorul auto care avea autoturismul în primire la acea dată, martorul R.Șt., a declarat că nu are nici o legătură cu furnizorul, beneficiarul, cu inculpatul Y.S. sau cu alți cetățeni străini, neefectuând vreun transport de genul celui analizat; foile de parcurs atașate în copie, la dosarul cauzei atestă aceleași aspecte, cursele efectuate la acea dată fiind către stația R.A.D.E.T. Grivița.

14. La data de 16 decembrie 2002, s-a înregistrat livrarea către SC S.C.I. SRL Ilfov a 9.000 ml stofa în valoare totală de 894.959.000 lei de către același furnizor, respectiv SC B.C. SRL (factură seria BACO nr. 8384506).

Tribunalul a reținut caracterul nereal al acestei tranzacții, singura deosebire de cele patru anterioare fiind felul și valoarea mărfurilor; au fost păstrate inclusiv numele delegatului (I.C.) și numărul de înmatriculare al autovehiculului (B-38-xxx), etc.

15. La data de 20 decembrie 2002, s-a înregistrat livrarea către SC S.C.I. SRL Ilfov a 9.000 ml stofă în valoare de 990.437.000 lei, de către același furnizor de lapct. 10, 11, 12, 13 și 14 (factură seria BACO nr. 8384508).

Au fost menținute aceleași date fictive (numele delegatului, numărul de înmatriculare, etc.), ceea ce a conturat, în opinia primei instanțe, caracterul nereal și al acestei tranzacții.

În condițiile în care, la data de 21 februarie 2003, s-a procedat la audierea inculpatului Y.S., precum și la ridicarea de la acesta a documentelor de evidență contabilă ale SC S.C.I. SRL aferente perioadei septembrie - decembrie 2002, activitate ce a continuat și la data de 28 mai 2003, când au fost ridicate documentele contabile aferentei perioadei ianuarie-august 2002 si respectiv, în data de 3 iunie 2003, când au fost ridicate documentele aferente perioadei martie-decembrie 2001, inculpatul Y.S. s-a hotărât să abandoneze această firmă, a cărei activitate fusese deja deconspirată si era pe cale de a fi probată în condițiile legii penale.

Astfel, la data de 6 iunie 2003 (la un interval de 3 zile de la predarea către organele de poliție a ultimelor documente de evidență contabilă), inculpatul Y.S., în nume propriu, precum și în calitate de mandatar al învinuitului O.S., a cesionat integral părțile sociale ale SC S.C.I. SRL către numita P.F., persoană de cetățenie turcă, în scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale. Contractul de cesiune, precum și actul adițional la statutul societății au fost autentificate sub nr. 1273/2003 și, respectiv, nr. 1274/2003, la B.N.P. L.M.R.

La data de 19 iunie 2003, noua asociată unică și administrator, P.F., a solicitat și a obținut înregistrarea la O.R.C. Ilfov și înscrierea mențiunilor referitoare la cesiunea părților sociale și numirea noului administrator.

Deși inculpatul Y.S. a susținut că a înstrăinat societatea în schimbul sumei de 2000 de dolari, prin prisma întregii activități desfășurate de inculpat și a evenimentelor anterior descrise, tribunalul a reținut ca evident caracterul fictiv al cesiunii, scopul exclusiv al acestuia fiind sustragerea de la controlul fiscal, concluzie întărită de faptul că numita P.F. a stat pe teritoriul României a perioadă foarte scurtă de timp, exact cea în care formalitățile de cesiune și înregistrare au fost perfectate; din verificările efectuate, a rezultat că a intrat pentru prima dată în România la data de 2 iunie 2003 (cu patru zile înainte de cesiune) și a părăsit țara, fără a mai reveni, la data de 28 iunie 2003 (la 9 zile de la înregistrarea la O.R.C. Ilfov).

În același sens, este si împrejurarea că la reședința inculpatului Y.S., cu ocazia percheziției efectuate în cursul cercetărilor, au fost identificate documente de evidență contabilă ale SC S.C.I. SRL (facturi fiscale, avize de însoțire a mărfii, etc.), datate 31 decembrie 2003, deci ulterioare datei la care inculpatul și-ar fi încetat, scriptic, activitatea în firmă, precum și o ștampilă a acestei societăți.

Privitor la aceste documente, inculpatul Y.S. a declarat că i-ar fi fost trimise din Turcia de către noua asociată, în vederea remiterii către o persoană a cărei identitate el nu o cunoștea, ce urma să o includă în evidența contabilă, fapt ce nu s-a întâmplat întrucât inculpatul nu a mai fost contactat.

Argumentele anterior expuse au condus, din punctul de vedere al instanței de fond, la concluzia nesincerității acestor apărări. In același mod au fost apreciate și apărările inculpatului privitoare la natura tranzacțiilor derulate prin SC S.C.I. SRL, concluzie cu atât mai justificată, cu cât inculpatul și-a schimbat în mod succesiv declarațiile.

Astfel, inițial, a declarat că facturile de achiziții îi erau aduse de un conațional numit H., cu privire la care nu a putut furniza nici un alt amănunt, întrucât era contactat exclusiv de către această persoană pe telefonul său mobil; a mai arătat inculpatul că, nu a cunoscut nici un reprezentant al vreunuia dintre furnizori, deoarece activitatea lui se rezuma la simpla intermediere, astfel că societatea sa nu intra deloc în posesia efectivă a mărfii, nu se făcea recepția acestora și nu îi erau necesare spații de depozitare.

Ulterior, după începerea urmăririi penale în prezenta cauză, inculpatul Y.S. și-a reorientat apărarea, în sensul că, în realitate, o parte a activității din cadrul SC S.C.I. SRL era desfășurată de o altă persoană de cetățenie turcă, P.R., fără calitate în cadrul firmei, care avea ca atribuții identificarea de clienți și achiziționarea de bunuri, fiind remunerat pentru aceasta.

Această apărare a fost verificată de către organele de urmărire penală, din relațiile furnizate de UM 0296 rezultând că un anume P.R. s-a aflat pe teritoriul României până la data de 9 februarie 2002, când a părăsit țara fără a mai reveni.

În fața instanței, inculpatul Y.S. a revenit din nou asupra celor anterior susținute, arătând că respectivele contracte erau încheiate de el personal, însă rolul său era doar cel de intermediar, fără a intra efectiv în posesia mărfii care era preluată de către beneficiar (cumpărător) direct de la vânzător.

Tribunalul a punctat faptul că inculpatului i s-a dat posibilitatea de a combate probele de vinovăție existente la dosar, însă această atitudine prin care exprimă dezacordul față de conținutul unei probe nu trebuie să se mărginească la simpla negare a faptelor sau împrejurărilor ce rezultă din probe, ci presupune administrarea de probe. Sub acest aspect funcționează regula potrivit căreia cel ce afirmă este obligat să dovedească afirmația făcută (euis probatio qui dicit, non qui negat). Or, aceste afirmații contradictorii ale inculpatului, în sensul existenței altor persoane care au efectuat în concret operațiunile legate de aceste tranzacții (H. sau P.R. sau al realității operațiunilor derulate), nesusținute în mod veridic de nicio probă apoi ca încercări ale acestuia de a înlătura răspunderea penală.

Pe baza documentelor de evidență contabilă privind SC S.C.I. SRL, organele de anchetă au dispus efectuarea unei verificări financiar-fiscale pentru perioada de referință, martie 2001 - decembrie 2002.

Rezultatul verificării s-a concretizat în Nota nr. 5188 din 16 iunie 2004 a M.F.P. – A.N.A.F. – D.G.I.F.F., care a concluzionat că:

- prejudiciul adus proprietății publice urmare activității ilicite a societății este de 27.951.697.843 lei din care 10.333.972.313 lei impozit pe profit și TVA, respectiv creanțe fiscale principale;

- responsabilitățile pentru încălcarea legislației în materie, revin celor doi administratori ai societății, respectiv inculpatului Y.S. și învinuitului O.S;

În continuarea activității de anchetă, și în conformitate cu dispozițiile procesuale în materie, la data de 17 iunie 2004, s-a solicitat de către procuror, B.L.E.T.J.C. de pe lângă Tribunalul București, comunicarea a 5 experți contabili din care urma să fie desemnat unul care să efectueze lucrarea.

La data de 24 iunie 2004, B.L.E.T.J.C. de pe lângă Tribunalul București a comunicat relațiile solicitate.

La data de 12 iulie 2004, prin ordonanța procurorului s-a dispus efectuarea în cauză din oficiu și pe cheltuiala Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a unei expertize judiciare contabile.

La aceeași dată, la sediul organului de urmărire penală, au fost convocați: inculpatul Y.S., apărătorul său ales, interpretul autorizat de limbă turcă și C.A.M., expert desemnat în cauză.

Au fost stabilite obiectivele lucrării, care constau în principal: determinarea realității și legalității operațiunilor desfășurate de către SC S.C.I. SRL; determinarea existenței/inexistenței unui prejudiciu cauzat bugetului de stat; în caz afirmativ, determinarea întinderii și componenței acestuia.

S-a întocmit în acest sens un proces-verbal, semnat de toți cei prezenți, luându-se act că inculpatul asistat de apărător ales a înțeles cele explicate, nu solicită formularea altor obiective sau modificarea celor stabilite și nici desemnarea unui expert-parte.

La aceeași dată (12 iulie 2004) au fost predate expertului, pe bază de dovadă scrisă, documentele de evidență ale societății în cauză.

La data de 02 august 2004, a fost depusă lucrarea de către expert și au fost restituite documentele organului de anchetă.

S-a concluzionat, în esență, de către expert, că: documentele contabile ale SC S.C.I. SRL aferente perioadei de referință nu corespund realității și legalității;prejudiciul total cauzat de societate bugetului de stat este în cuantum de 13.108.107.508 lei componenta sa fiind următoarea:

- 7.453.217.477 lei - impozit pe profit, determinat, în principal de nedeductibilitatea cheltuielilor corespunzătoare facturilor ce atestau operațiuni fictive;

- 5.646.038.824 lei - TVA, determinat, în principal, de anularea TVA nededus corespunzător acelorași facturi;

- 8.851.207 lei - impozit pe dividende, ca urmare a neachitării acestuia.

Prin efectuarea tranzacțiilor nereale au fost denaturate obligațiile fiscale ale societății, ce se reflectă în bilanțurile contabile aferente perioadei de referință.

Concluziile acestei expertize au fost în mod constant criticate de către inculpați, sens în care s-a și solicitat efectuarea unei noi expertize contabile în cauză și respectiv, s-a depus la dosar un raport de expertiză extrajudiciară.

În condițiile în care obiectivele propuse de inculpați au coincis cu cele avute în vedere la efectuarea primei expertize și față de împrejurarea că cele arătate în cuprinsul raportului de expertiză extrajudiciară depus la dosar nu au fost de natură a suscita îndoieli asupra expertizei existente la dosar, expertiză care, în urma examinării criteriilor folosite si a modului de investigație, apare ca fundamentată si concordantă cu realitatea, instanța a acordat acesteia o valoare probatorie corespunzătoare, apreciind ca inutilă efectuarea unei noi expertize.

După deconspirarea activității SC S.C.I. SRL, inculpatul Y.S. a inițiat organizarea unei alte celule a grupului infracțional, subordonat însă aceluiași scop (spălarea de bani) și coordonat de aceleași paliere de comandă.

Astfel, sprijinit de inculpații S.M.S. și C.M.V., inculpatul Y.S. a demarat activitatea prin SC A.T. SRL

În acest scop, au fost racolați de către inculpatul Y.S. numiții A.V. și D.K., aflați în Turcia si care au intrat în țară la datele de 1 decembrie 2003 și respectiv, 8. 12. 2003, prin P.T.F. Otopeni.

În aceeași perioadă, inculpatul a făcut demersuri pentru închirierea unei garsoniere în zona Obor - Colentina apelând în acest sens la martorul G.C., administrator al unei societăți imobiliare.

Prin intermediul acestuia, inculpatul a întocmit un contract cu martora A.F., proprietara imobilului situat în București, Str. Ingineri Tei.

Potrivit susținerilor concordante ale celor doi martori, inculpatul Y.S. le-a adus la cunoștință că în imobil urmau să locuiască unul sau mai mulți conaționali angajați ai săi, de la „o firmă de termopane”.

De asemenea, martorii au arătat că inculpatul le-a dat asigurări că achitarea chiriei va fi obligația sa, plătind de altfel și comisionul firmei de intermediere. Totodată, susțin aceleași persoane, inculpatul Y.S. le-a solicitat că orice problemă ce s-ar fi putut ivi în legătură cu stabilirea acelor persoane în imobil, să o trateze direct cu el, deoarece nici unul din cei doi „nu cunoaște limba română”. Așa fiind, a fost încheiat contractul de închiriere pentru imobilul respectiv, inculpatul Y.S. achitând personal avansul.

După ce le-a făcut celor doi rost de o locuință, inculpatul Y.S. a făcut demersuri în vederea îndeplinirii formalităților necesare înființării societății SC A.T. SRL, tot societate tip fantomă. În acest scop, l-a contactat pe martorul S.M., taximetrist care a asigurat transportul inculpatului și al numiților A.V. și D.K. în Giurgiu, la O.R.C. si la un birou notarial.

Aceste demersuri s-au materializat la data de 12 decembrie 2003, când prin încheierea nr. 2343/2003 a judecătorului delegat la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Giurgiu a fost autorizată înmatricularea SC A.T. SRL, cu următoarele date de identificare:

- sediu: corn. Frățești, sat. Remuș, Complex Comercial P.O., jud. Giurgiu, în mod similar, s-a dovedit că și această societate este fantomă, verificările efectuate stabilind că la aceiași adresă funcționează alte două societăți comerciale „la vedere” și o asociație familială. Reprezentanții fiecăreia dintre entitățile susmenționate au declarat că nici o altă societate comercială nu și-a desfășurat activitatea în acest spațiu și în concret nu cunosc nici un reprezentant al SC A.T. SRL

- obiect principal de activitate: comerțul cu amănuntul în magazine nespecializate cu vânzare predominant de produse alimentare, băuturi și țigări (cod CAEN5211).

- asociat unic și administrator: numitul A.V. Prin procura autentificată sub nr. 4485 din 15 decembrie 2003 la Biroul Notarului Public N.M. din Giurgiu, asociatul unic al societății, numitul A.V. îl împuternicește pe numitul D.K. să administreze societatea (reprezentare la instituțiile publice sau private, desfășurare de operațiuni bancare în lei și valută, cesionare a părților sociale, etc.).

- raportări financiare: declarații de nedesfășure a activității în 2003.

- conturi bancare: U.R. SA, B.R. SA, R.B.

Fiind îndeplinite condițiile formale ale funcționării societății „fantomă”, SC A.T. SRL, inculpații Y.S., S.M.S. și C.M.V. au demarat activitatea pe această societate.

Astfel, potrivit declarațiilor martorului S.M., în a doua decadă a lunii decembrie 2003 l-a transportat cu autoturismul proprietatea sa, înmatriculat sub nr. B-xx-xxx pe inculpatul Y.S. la o unitate bancară. Inculpatul a intrat în bancă și s-a reîntors la autoturism cu o sacoșă din plastic plină. În discuția cu martorul, inculpatul i-a adus la cunoștință acestuia că în sacoșă se află suma de un miliard de lei.

Potrivit susținerilor martorului, inculpatul Y.S. i-a indicat să urmeze un anume traseu către B-dul Basarabia. Ajunși în zona Patinoarului 23 August, inculpatul i-a solicitat martorului să oprească; aproape concomitent, lângă autoturismul martorului a staționat un autoturism marca AUDI cu număr de înmatriculare neprecizat.

Inculpatul Y.S. a coborât din autoturism și i-a remis ocupantului banchetei din dreapta față a autoturismului AUDI, sacoșa în care se afla suma de bani.

Autoturismul AUDI s-a pus în mișcare într-o direcție necunoscută, iar inculpatul Y.S. s-a reîntors la autoturismul martorului, adresându-i-se textual: „Uite, acum sunt și eu sărac, ca și tine!”.

A mai susținut martorul că, din dispoziția și pe cheltuiala inculpatului Y.S., fiind solicitat telefonic, a efectuat mai multe curse de la și către Aeroportul București - Otopeni, transportând diferiți cetățeni turci, apreciați de martor ca fiind de condiție modestă și îmbrăcați sărăcăcios, care nu vorbeau limba română și nu se puteau orienta în nici un fel prin București.

În concret, inculpatul Y.S. fixa un loc de întâlnire cu martorul și se asigura că persoanele care îl însoțeau se îmbarcau în autoturismul acestuia, și ulterior, luau avionul către Istanbul.

Ocazional, martorul era solicitat telefonic să achiziționeze bilete de avion de la agenții specializate, pentru deplasări în Turcia, pe numele a diferite persoane de cetățenie turcă; cu ocazia audierii sale la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, martorul a predat un asemenea bilet, eliberat pe numele învinuitului D.K., și achiziționat cu bani primiți de la inculpatul Y.S.

În realizarea activității lor infracționale, inculpații Y.S. și S.M.S. (împreună sau separat) îl escortau aproape zilnic pe numitul D.K. la unitățile bancare unde erau deschise conturile, pentru retrageri de bani în numerar.

Această situație a rezultat din declarațiile date de către martori-lucrători bancari care au descris în mod similar modalitatea în care acționau inculpații.

Sub acest aspect, au fost relevante declarațiile martorilor B.A.T.M.R. și C.A. (angajați la U.R. SA - Sucursala Pantelimon), precum și ale martorilor E.A., A.M., G.A. și C.B. (B.R., Sucursala Doraly), au rezultat următoarele aspecte:

- numitul D.K., împuternicit pe cont, era însoțit cvasipermanent de inculpații Y.S. și S.M.S. (împreună sau separat);

- inculpații erau cei care se interesau de soldul contului, de documentele necesare, etc.;

- au existat situații în care salariații bancari nu au putut onora cererile de retragere; în acele cazuri, în prezența lor, inculpatul Y.S. lua legătura, pe telefonul mobil, cu un vorbitor de limbă română căruia îi explica situația; în continuare, fără a fi întreruptă convorbirea, inculpatul Y.S. le înmâna telefonul mobil angajaților băncii pentru a confirma imposibilitatea efectuării tranzacției. Acest aspect vine și relevă, o dată în plus, respectarea strictă a dispozițiilor ierarhice în cadrul rețelei, precum și permanentul control la care erau supuși membri fiecărei celule;

- au existat situații în care, în încercarea de conspirare a activității lor, inculpații Y.S. și S.M.S., după ce se interesau de situația soldului îl așteptau pe numitul D.K., în imediata apropiere a unității bancare, în exterior;

- în continuare cei doi inculpați (împreună sau separat) primeau sumele în numerar (câte 300-400 milioane lei) și se deplasau cu un autovehicul într-o direcție necunoscută; numitul D.K. se întorcea, apoi, singur și prin mijloace proprii, la reședința care-i fusese pusă la dispoziție.

Relevantă sub aspectul operațiunilor efectuate de către inculpați si al legăturilor existente între el, este si o convorbire interceptată în mod autorizat, purtată la data de 26 februarie 2004, orele 10,09, între inculpații K.M.V. și inculpatul Y.S.: transcrisă și în cuprinsul actului de sesizare, precum si convorbirea telefonică purtată de cei doi inculpați la aceeași dată (26 februarie 2004), orele 13,29, de la aceleași posturi telefonice, redată de asemenea, în rechizitoriu.

La aceiași dată, 26 februarie 2004, orele 13,29, de la aceleași posturi telefonice, între cei doi inculpați se mai poartă o convorbire, din care reiese faptul că numărul de cont transmis prin SMS de inculpatul Y.S. inculpatului C.M.V. este 0160000118128 - 770, U. - Sucursala Pantelimon, chiar numărul de cont al SC A.T. SRL; chestionat expres în legătură cu acest aspect, la momentul reținerii sale, inculpatul Y.S. a arătat că nu i-a transmis niciodată inculpatului C.M.V., în nici un mod, date referitoare la conturi, firme, etc., întrucât relațiile dintre ei erau strict de amiciție și nu de afaceri.

Privitor la aceeași împrejurare, inculpatul K.M.V. a formulat o altă apărare pe parcursul cercetării judecătorești și anume că respectivele discuții se refereau la niște datorii ale societății SC N.R. SRL, societate ce aparține nepotului său, martorul K.M.E., audiat la solicitarea inculpatului, în susținerea acestei apărări fiind solicitate si relații de la U.T.B., unitate bancară care a confirmat efectuarea mai multor plăți în perioada ianuarie - aprilie 2004, ale SC N.R. SRL de către SC A. SRL

Realitatea acestor plăți nu era contestată, relevanță având natura relațiilor dintre cele două societăți si a obligațiilor care au stat la baza respectivelor operațiuni. De altfel, prin aceste probe se face numai dovada alimentării contului societății A. SRL cu diverse sume de bani, implicarea inculpaților Y.S. și C.M.V. nefiind în nici un fel justificată în condițiile în care niciunul dintre ei nu avea în mod oficial vreo calitate în vreuna din cele două societăți, A. și N.R., iar în discuțiile înregistrate nefăcându-se vorbire despre vreo datorie a societății SC N.R.

În vederea probării activității infracționale, s-a procedat si la supravegherea operativă a inculpatului Y.S., operațiune în urma căreia au rezultat următoarele acțiuni ale inculpaților Y.S., S.M.S. și C.M.V.:

- 03 martie 2004, orele 19,00, în zona Calea Moșilor, inculpatul S.M.S. a luat din portbagajul autoturismului propriu, V. o sacoșă din plastic plină pe jumătate cu bani și a efectuat un schimb valutar la o unitate de profil din zonă;

- 03 martie 2004, orele 16,40, inculpatul S.M.S. s-a prezentat la O. - Berzei ca fiind „de la SC R.S.”;

- 04 martie 2004, orele 16,35, învinuitul R.M. a luat din portbagajul autoturismului său DACIA o sacoșă din plastic transparentă plină cu bancnote (lei) pe care a introdus-o în portbagajul autoturismului VW B-xx-xxx, în care se aflau inculpații Y.S. și S.M.S.;

- 05 martie 2004, orele 17,05, în zona Splaiul Unirii - Pod Mărășești, inculpatul Y.S., după ce s-a despărțit de inculpatul S.M.S., s-a deplasat cu autoturismul înmatriculat sub numărul B-xx-xxx în această zonă, unde s-a întâlnit cu martorul I.M., care conducea autoturismul DACIA, înmatriculat sub nr. AG xxxxx (având pe uși emblema „R.S.”). Martorul a primit de la inculpat o sumă mare de bani pe care apoi a introdus-o într-o sacoșă și a transportat-o la sediul SC „R.S.” SA din șos. Alexandriei;

- 06 martie 2004, orele 12,45, în zona intersecției B-dul Unirii cu str. Nerva Traian, inculpatul Y.S., aflat pe bancheta dreapta față a autoturismului B-xx-xxx, condus de inculpatul S.M.S., fără să coboare, îi înmânează pe geamul portierei o pungă de plastic în care se afla suma de 194.000.000 lei martorei P.L., angajată a SC „B.D.” SA. În continuare, martora P.L. a părăsit zona cu autoturismul DACIA aparținând aceleiași societăți;

- 08 martie 2004, orele 16,25, în zona Barului Hotelului „M.”, inculpatul Y.S., venind de la B.R. - Sucursala Doraly (una dintre unitățile bancare unde SC „A.T.” SRL avea deschis cont), se întâlnește cu inculpatul C.M.V.; acesta din urmă a părăsit zona după 30 de minute cu autovehiculul G.C. înmatriculat sub numărul B 79303/07/07.

În ceea ce privește martorii implicați în acțiunile întreprinse de către inculpat s-a stabilit că martorii N.M.G., I.M., G.M. și I.S. erau angajați ca șoferi la SC „R.S.” SA, iar martora P.L., lucra în calitate de asistent manager la SC „B.D.” SA, precum si aceea că aceștia primeau însărcinări din partea inculpaților, după ce inițial le era testată loialitatea, fiind împuterniciți de angajații lor doar să depună sau să ridice documente de la unitățile bancare la care societățile aveau deschise conturi.

Ulterior, li se trasa sarcină de către persoane din conducerea celor două societăți să în contacteze pe inculpatul S.M.S. (cel mai frecvent), precum și pe inculpatul Y.S., pentru a prelua de la aceștia diferite sume de bani; nu li se precizau martorilor proveniența sumelor, calitatea inculpaților sau natura relațiilor lor cu cele două societăți; locurile de întâlnire stabilite se aflau în apropierea unităților bancare sau la reședința inculpaților, iar frecvența contactelor dintre aceste persoane era de regulă, bilunară.

Martorii primeau direct de la cei doi inculpați (cel mai frecvent de la inculpatul S.M.S.) sume de cea 150-200 mil. lei sau valută, ambalate, de regulă, în pungi de plastic inscripționate „R.S.” pe care le predau apoi personalului cu astfel de activități din cadrul celor două societăți sau, după caz, le depuneau direct în conturile acestora, cum s-a întâmplat în cazul martorei P.L. Toți martorii au arătat că, pe parcurs, au conștientizat proveniența ilicită a sumelor de bani astfel manipulate.

Audiat în legătură cu aceste aspecte, inculpatul S.M.S. a recunoscut, în faza de urmărire penală că a manipulat în mod repetat, sume de bani în condițiile descrise de martori, susținând însă că a acționat ca simplu comisionar plătit pentru un anume „H.”, care îl coordona telefonic din Turcia, indicându-i, de fiecare dată, în mod expres detaliile referitoare la locurile de primire/predare a banilor, persoanele de contact și destinația imediată a sumei. Inculpatul nu a putut furniza alte detalii despre acest „H.”, cu excepția faptului că este un fost partener de afaceri al inculpatului Y.S.

Inculpatul a reiterat aceste apărări și în fața instanței, fără a prezenta nici un fel de date sau împrejurări concrete, de natură a face credibile susținerile sale.

În continuarea acțiunilor întreprinse de organele de urmărire penală, în vederea probării activității infracționale desfășurată de inculpatul Y.S., în data de 10 martie 2004, la orele 17.00 au fost declanșate concomitent reținerea în trafic a inculpatului si efectuarea a 17 percheziții simultane la reședințe si domicilii ale apreciate ca prezentând interes în cauză.

Cu ocazia reținerii, dintr-o eroare a lucrătorilor de poliție, care s-a dovedit însă benefică anchetei, inculpatului Y.S. nu i-a fost închis sau ridicat telefonul mobil cu numărul de apel (unul din cele pentru care fusese emisă autorizația de interceptare, aflată încă în vigoare).

În aceste condiții, la data de 10 martie 2004, orele 17,45, inculpatul Y.S. a purtat următoarea convorbire cu învinuitul M.D., prin care inculpatul Y. i-a spus că este arestat, că ceilalți trebuie să fugă.

În aceleași condiții, la ora 18,13, inculpatul Y.S., aflat în prezența organelor de poliție, este contactat la telefonul său de către un bărbat, care utiliza telefonul învinuitului M.D., între cele două persoane având loc o altă convorbire, din care reiese faptul că M. încerca să-l liniștească pe inculpatul Y.S.

În mod similar, inculpatul Y.S. este contactat la aceiași dată, ora 21,59, la același număr de telefon de către conaționalul său A.H. (trimis în judecată pentru fapte similare în dosarul nr. 277/P/2002 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de combatere a criminalității organizate și antidrog).

Implicarea inculpatului Y.S. în activitatea infracțională desfășurată prin intermediul firmei SC A.T. SRL este demonstrată si de faptul că în urma percheziției domiciliare efectuată la reședința sa au fost identificate mai multe înscrisuri aparținând respectivei societăți. Referitor la această împrejurare, inculpatul a susținut că nu are nicio legătură cu această societate, respectivele documente fiind lăsate de către numiții A.V. și D.K. pe care i-a ajutat în derularea formalităților de înmatriculare.

În mod similar a justificat inculpatul și prezența la reședința sa a pașaportului original al numitului K.G., persoană față de care, de asemenea, s-au efectuat cercetări în cauză.

Cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la reședința inculpatului C.M.V. (aut. nr. 3 9/2004 a Tribunalului București, secția a II-a penală), a fost identificată o armă tip revolver.

Potrivit susținerilor martorei G.V., fosta soție a inculpatului, arma îi aparține acestuia, fiind observată asupra sa.

Verificările efectuate au stabilit că arma susmenționată nu figurează ca fiind sustrasă.

Din adresa nr. 442.887 din 26 iulie 2004 a I.G.P.R. - Serviciul Independent arme, explozivi și substanțe toxice, rezultă că inculpatul nu figurează ca autorizat pentru deținerea de arme și muniție.

Raportul de constatare tehnico - științifică balistică nr. 100.913 din 10 august 2004 a concluzionat că arma face parte din categoria armelor de foc, este în stare de funcționare, punându-se în evidență urme ale unor trageri recente.

Privitor la această împrejurare [(raportat la care s-a dispus prin rechizitoriu trimiterea în judecată a inculpatului C.M.V. pentru infracțiunea de nerespectare a regimului armelor si munițiilor prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen.)], s-au efectuat verificări pe parcursul cercetării judecătorești, față. de susținerile inculpatului în sensul ca a deținut arma în baza unui permis eliberat legal.

Astfel, I.G.P.R. – D.A.E.S.T. a comunicat instanței prin adresa nr. 2025463/ SA/CM din 09 ianuarie 2009 că numitul C.M.V. este posesorul permisului de armă seria 0037399 eliberat la 06 iulie 1999 în care are înscrisă arma de autoapărare cu gaze marca RECK seria 8467678 cal 9 mm.

Raportat la aceste relații, tribunalul a concluzionat că acțiunea de deținere pretins ilicită nu a fost efectuată fără drept, pentru a fi satisfăcută cerința textului de lege în baza căruia s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, inculpatul având autorizarea organelor abilitate de a deține respectiva armă.

În baza materialului probator nu s-a putut stabili în sarcina inculpatului nici existența unei infracțiuni de natura celei încriminate prin alin. (2) al art. 279 C. pen., astfel încât, în condițiile în care nu a existat o asemenea faptă (a cărei latură obiectivă este descrisă de art. 279 C. pen.) care să fi fost comisă de către inculpat, prima instanță a dispus achitarea acestuia pentru respectiva infracțiune.

Tribunalul a reținut că operațiuni similare celor desfășurate de inculpații Y.S., S. și M.S. și având același scop ilicit, au fost întreprinse și de către inculpatul P.K. care a reușit, în perioada de interes din cauză (noiembrie 2002 - martie 2003), să se plaseze la un palier superior al rețelei infracționale organizate.

S-a relevat că inculpatul a debutat în același mod cu ceilalți, adică înființându-și, în perioada 1994 - 2000, firme în care deținea și scriptic calitatea de asociat și administrator (SC G.K. SRL, SC G.T.T. SRL, etc.); inculpatul păstra în continuare, la reședința sa, ștampile ale acestor societăți, deși le cesionase unor cetățeni arabi cu mult timp în urmă.

Fiecare din aceste firme a fost integrată, în perioada respectivă, în același gen de circuite de societăți fantomă, inculpatul P.K. poziționându-se atunci la un nivel inferior al structurii rețelei. Societățile sale jucau, în acel moment, rolul de furnizori fictivi ai adevăraților beneficiari, care coordonau transferurile în străinătate ale sumelor de bani existente în economia subterană.

Treptat, familiarizându-se cu modul concret de operare, dovedindu-și loialitatea și acumulând resurse materiale proprii, inculpatul s-a cantonat într-un palier superior al grupului, speculând și faptul că alți membrii ai rețelei au fost, pe perioade diferite, arestați preventiv pentru același gen de fapte.

Astfel, în perioada de referință, inculpatul a avut calitate de lider al unei celule componente a grupului, activitatea lui putându-se rezuma, în linii mari, astfel:

- dispunea sau proceda personal la racolarea din țara sa de origine (Turcia) a unor persoane de condiție modestă („săgeți”) contra unor sume de bani, de regulă modice;

- organiza aducerea acestora în România, de regulă cu viză turistică de 2 luni, ceea ce excludea pentru respectivii cetățeni străini stabilirea vreunei reședințe sau domiciliu în țară;

- organiza, de la nivelul său de comandă și coordonându-și activitatea cu celelalte celule al grupului infracțional, cazarea acestor „săgeți” în România și escortarea lor la instituții de interes (birouri avocațiale, notariale, Oficiul Registrului Comerțului, unități bancare);

- dobândea controlul faptic asupra societăților comerciale „fantomă” astfel înființate, primind și întreaga documentație a acestora;

- organiza părăsirea teritoriului României de către „săgeți”, în vederea deplinei conspirări a activității infracționale în derulare pe societățile „fantomă” și îngreunării sau zădărnicirii oricărui gen de investigații asupra acestora;

- coordona racolarea altor persoane (în general cetățeni români) și împuternicirea lor (de regulă prin folosirea de documente falsificate), pentru exercitarea de acte de administrare efectivă a societăților „fantomă” (în special relația cu unitățile bancare); scopul evident consta în conspirarea completă a activității infracționale și zădărnicirea stabilirii legăturilor directe între asociații din acte (deja plecați din România) și beneficiarii reali ai activității infracționale (grupul organizat, în general, și inculpatul, în cazul în speță);

- includea aceste societăți în circuitele deja existente, în scopul derulării unor activități infracționale complexe și coordonate, de evaziune fiscală, contrabandă, înșelăciune cu consecințe deosebit de grave și spălarea banilor proveniți din aceste infracțiuni.

În continuare, alte componente ale grupului infracțional organizat aveau drept principală linie de acțiune obținerea de venituri ilicite considerabile, în principal prin exploatarea viciilor sistemului economic, vamal și bancar din România, utilizând următoarele procedee:

- efectuarea de importuri subevaluate, cu ajutorul substituirii sau falsificării facturilor externe („IN-VOICE”);

- facturarea fictivă succesivă a bunurilor importate, între societățile fantomă din circuit, pentru a se ajunge la valoarea reală de piață și a se evita plata de impozite și taxe la bugetul de stat, de către dobânditorii succesivi;

- comercializarea bunurilor importate prin intermediul unor firme ce funcționează „la vedere”;

- expatrierea valutei reprezentând plata importurilor.

Este evident că plata nu se mai putea face în mod legal la prețul real, în acest scop apelându-se la alte componente ale circuitului, care acționau:

- fie prin retragerea în numerar din conturile societăților „fantomă” („bidoane”) a sumelor în lei, convertirea lor în valută și transportarea în afara granițelor României; această modalitate a fost facilitată și de renunțarea la plafonul maxim pentru sumele în numerar la trecerea frontierei de către persoanele fizice;

- fie prin schimbarea în valută a sumelor în lei existente în conturile bidoanelor, și transferarea prin intermediul sistemului bancar („SWIFT”) în contul unor beneficiari externi, de regulă din paradisuri fiscale sau jurisdicții necooperante (Cipru, Siria, Liban, Turcia, etc.).

În cauza de față, celula grupului infracțional coordonată de inculpatul P.K. a retras în numerar, din conturile celor opt firme fantomă utilizate, suma totală de 179.834.760.500 lei, potrivit situației centralizate furnizate de către O.N.P.C.S.B.

În ceea ce privește situația fiecăreia dintre cele 8 societăți și a sumelor retrase sunt de reținut următoarele:

1. SC M.P.C. SRL (J 23/2390/11 noiembrie 2002)

Sediu: comuna Bragadiru, jud. Ilfov - verificările efectuate în teren, precum și la C.E.I.P. - Bragadiru, au concluzionat că, pe raza localității respective nu există strada Crișului, societatea fiind evident „fantomă”.

Obiectul principal de activitate: intermedierea și comercializarea de produse alimentare, băuturi și tutun (cod CAEN 5117);

Asociat unic și administrator: învinuitul K.H., cetățean turc, posesor al pașaportului seria TR-N nr. 194817, urmare verificărilor efectuate la instituțiile abilitate (I.G.P.F. și U.M. 1296) a rezultat că învinuitul nu figurează cu intrări/ieșiri în și din România.

Verificările efectuate de organul de urmărire penală, în concordanță cu concluziile Informării nr. III/777/D172004 a O.N.P.C.S.B., au stabilit că societatea în cauză:

- nu a declarat puncte de lucru;

- nu a depus bilanțul contabil aferent anului 2002, și nici raportarea contabilă pentru semestrul 1/2003;

- a depus declarații privind obligațiile de plată la bugetul de stat și deconturi TVA numai pentru lunile noiembrie și decembrie 2002;

- nu a declarat contul bancar deschis la B.R. SA, cont în care a înregistrat, într-un interval de două luni, un rulaj creditor de 1,87 miliarde lei;

- nu a efectuat operațiuni de comerț exterior;

- nu a fost supusă controlului de către organele financiar fiscale.

Cu ocazia percheziției efectuate la reședința inculpatului P.K. (aut. nr. 40/2004 a Tribunalului București, secția a Il-a penală), au fost identificate, între altele:

- 3 procuri în limba turcă, în original, intitulate V., semnate și pe care sunt aplicate trei impresiuni ștampilare în aceeași limbă, cu următoarele mențiuni:

„Primul notariat din Istambul A.R.” (impresiune rotundă de culoare roșie, 2 aplicări pe act) „Apostila; Convenția de la Haga 05 octombrie 1961 TURCIA” (format mic, impresiune dreptunghiulară de culoare roșie, spațiat cu mențiuni olografe);

„Act semnat de guvernatorul Istanbulului - Republica Turcia - Prefectura Istanbul - Direcția Secretariat” (Impresiune Rotundă De Culoare Albastră);

- 3 procuri în limba română, în original, traducerea legalizată a celor din limba turcă.

Prin aceste înscrisuri, emanând aparent de la asociatul din acte al SC M.P.C. SRL, K.H., martorul l.C.C. era împuternicit, cu puteri depline, să reprezinte societatea în România, în fața instituțiilor publice și private, unităților bancare, pentru retrageri și depuneri de sume de bani în conturi, semnare CEC-uri și alte documente bancare, etc.

- 2 ștampile dreptunghiulare, format mare, și o ștampilă rotundă, având înscrise în limba română denumirea și datele de identificare ale societății SC M.P.C. SRL;

2 ștampile având impresiunile în limba turcă: „Primul Notariat din Istanbul, etc.”, și respectiv „Republica Turcia - Prefectura Istambul - Direcția Secretariat, etc.”.

Raportul de constatare tehnico-științifică întocmit de către Institutul de Criminalistică din cadrul I.G.P.R. a concluzionat că impresiunile de ștampilă aplicate pe procuri prezintă caracteristici generale de asemănare cu cele realizate cu ajutorul modelului de comparație ridicat de la reședința inculpatului. Nu s-au putut formula concluzii cu caracter de certitudine datorită lipsei caracteristicilor individuale (fără lipsă substanță sau știrbituri, etc.).

S-a motivat în sensul că, în condițiile tehnice actuale de producere a ștampilelor (gravare laser, procedee fotografice cu radiații ultraviolete), există posibilitatea realizării unui număr nelimitat de copii ale aceleiași ștampile (formă, dimensiuni, tip de caractere folosite, amplasament), fără riscul apariției unor erori în procesul de fabricație.

De asemenea, tot la reședința inculpatului P.K. au mai fost identificate:

- originale ale actelor constitutive ale SC M.P.C. SRL;

- extrase de cont E.B., ale aceleiași societăți;

- carnete CEC ridicate pentru aceeași societate;

- alte documente fiscale, originalul unui contract prin care societatea achiziționează, de la un furnizor din Târgu Jiu, o cantitate de fier vechi în valoare de 500.000 DOLARI S.U.A., etc.

Corelativ, de la punctul de lucru al singurei firme „la vedere” a inculpatului P.K., SC G. SRL, situat în comuna Voluntari, Șos. Afumați, județul Ilfov, a fost ridicată o unitate centrală de calculator Intel Pentium 4.

Trecându-se, în prezența martorilor și apărătorului ales, la efectuarea unei percheziții asupra mediilor de stocare a datelor informatice (autorizația nr. 120/2004 a Tribunalului București, Secția a Ii-a penală) au fost identificate:

- un document în limba turcă intitulat „V.” („procură”), având un conținut identic cu cele 3 originale identificate în incinta reședinței inculpatului.

Fragmentul de text nu includea impresiuni de ștampilă.

Din raportul de supraveghere al B.N.R. nr. VIII/l/MP/7448 din 21 iunie 2004, rezultă că, în perioada ianuarie 2003-februarie 2004, din contul societății deschis la E.B., Sucursala Voluntari, s-au făcut retrageri frecvente în numerar, în sumă totală de 60,1 miliarde lei.

2. SC C.C. SRL (J 40/4550/31 mai 2002)

Sediu: București, Str. Tunsu Petre - verificările efectuate în teren au concluzionat că și această societate este „fantomă”; proprietarul spațiului a declarat că în imobil nu au fost desfășurate niciodată activități specifice unei societăți comerciale și nu cunoaște nici un reprezentant al acesteia.

Asociat unic și administrator: C.A. s-a stabilit că acesta a intrat pe teritoriul României la data de 4 aprilie 2002 și a ieșit la data de 14 aprilie 2002; potrivit relațiilor furnizate de M.A.I. - Autoritatea pentru Străini - Serviciul pentru Străini București, învinuitul nu figurează în evidențele acestei instituții cu reședință sau domiciliu declarate în România (adresa nr. 699860 din 4 decembrie 2003); a se avea în vedere data autorizării înmatriculării societății, imediat ulterioară ieșirii sale din țară.

Verificările efectuate de organul de urmărire penală, în concordanță cu concluziile informării nr. III/777/DI/2004 a O.N.P.C.S.B., au stabilit că societatea în cauză nu a declarat puncte de lucru; nu a depus bilanțul contabil aferent anului 2002, și nici raportarea contabilă pentru semestrul 1/2003; nu a declarat nici un cont bancar, deși avea deschise asemenea conturi la E.B., B.R. SA și U. SA, prin care a derulat operațiuni cu sume importante de bani; nu a fost supusă controlului de către organele financiar fiscale.

Cu ocazia efectuării percheziției la reședința inculpatului P.K. au mai fost identificate: o ștampilă rotundă având impresiuni cu datele de identificare ale societății; originalele actelor constitutive, certificatului constatator, contractului de închiriere a spațiului de la sediul social, autorizația de funcționare de la Ministerul de Interne - Brigada de Pompieri, etc.; CEC-uri, facturi fiscale, în alb și completate pe această societate, acte de la A.N.V., etc.,

Cu ocazia percheziției informatice asupra memoriei calculatorului ridicat de la societatea „la vedere” a inculpatului P.K., s-au identificat următoarele: un fragment de text în limba română conținând: denumirea completă a societății, codul fiscal, numărul de cont la E.B. - Sucursala Voluntari; 2 documente tip adresă având antetul - „D.G.F.P. București”, data - 23 aprilie 2002 și cuponul unei înștiințări de luare în evidență ca plătitor TVA a SC C.C. SRL și având ca destinatar aceeași societate; 1 impresiune de ștampilă și semnătură, ambele scanate.

Din raportul de supraveghere al B.N.R. nr. VIII/l/MP/7448 din 21 iunie 2004, rezultă că, în perioada martie 2003 - februarie 2004, din contul societății deschis la E.B. - Sucursala Voluntari, s-au făcut retrageri frecvente în numerar, în sumă totală de 25,4 miliarde lei.

3. SC A.P.C. SRL (J 40/13.409/18 decembrie 2002)

Sediu: București, Str. Mamaia - verificările efectuate în teren au concluzionat că și această societate este „fantomă”; din declarațiile proprietarului spațiului a rezultat că la acest imobil nu s-au desfășurat niciodată activități specifice unei societăți comerciale și nici nu a avut contact cu cetățeni străini. In schimb, aceeași persoană a arătat că a fost contactat de 2 reprezentanți ai Gărzii Financiare, care doreau să efectueze un control asupra unei societăți comerciale ce ar avea sediul la această adresă; același aspect rezultă și din informarea nr. III/777/DI/2004 a O.N.P.C.S.B.

Obiectul de activitate: comerț cu amănuntul în magazine nespecializate, produse alimentare, băuturi și tutun (cod CAEN 5222).

Asociați: învinuitul A.R. și învinuitul A.N. s-a stabilit că aceștia figurează ca intrând împreună în România la data de 12 octombrie 2002, și ieșind, tot împreună, la 10 decembrie 2002, neavând declarate domicilii sau reședințe în România;

Administrator: învinuitul A.R

Verificările efectuate de organul de urmărire penală, în concordanță cu concluziile informării nr. HI/777/DI/20 04 a O.N.P.C.S.B., au stabilit că societatea în cauză: nu a declarat puncte de lucru; nu a depus bilanțul contabil aferent anului 2002, și nici raportarea contabilă pentru semestrul 1/2003; a depus deconturi TVA numai pentru anul 2003, înregistrând totuși un rulaj creditor de 38,2 miliarde lei; nu a fost supusă controlului de către organele financiar fiscale, întrucât acestea au constatat că firma nu își desfășoară activitatea la sediul social declarat.

În mod similar, cu prilejul efectuării percheziției la reședința inculpatului P.K. au fost identificate următoarele bunuri:

- 3 procuri în limba turcă, emanând aparent de la asociații din acte, prin care martorul G.F.D. era împuternicit cu puteri depline pentru administrarea societății în România, în condițiile arătate la pct. 1 (retrageri, încasări sume de bani, deschideri de conturi, etc.);

- un înscris format A4 redactat doar parțial, având același cuprins ca cele 3 procuri în limba turcă amintite;

Și aceste înscrisuri au fost expertizate, analizându-se comparativ impresiunile de ștampile cu mențiuni turcești din cuprinsul lor, cu cele efectuate cu ajutorul ștampilelor ridicate de la reședința inculpatului. Au fost formulate aceleași concluzii amintite Ia pct. 1.

- originalele certificatului constatator al O.R.C. și al actului constitutiv;

- copii de pe actele constitutive (dovadă disponibilitate, contract de închiriere pentru spațiu, etc.);

- copie de înștiințare de luare în evidență ca plătitor TVA pentru aceeași societate; înscrisul este identic prin conținut cu fragmentul de text identificat în memoria calculatorului inculpatului;

- acte emanând de la A.N.V., privind aceeași societate (declarații vamale de import, dispoziții de plată externe etc.).

Corelativ, în memoria de stocare a calculatorului ridicat de la societatea „la vedere” a inculpatului P.K. au fost identificate unele documente:

- un fragment de text în limba română, reprezentând traducerea din limba turcă a unei procuri identice cu cele amintite; din conținut rezultă că asociații din acte ai SC A.P.C. SRL București îl împuterniceau pe martorul V.C.I. cu depline puteri, pentru administrarea societății.

- un fragment de text cuprinzând denumirea completă a societății, codul fiscal, nr. de cont de la E.B. - Sucursala Voluntari;

- un document în limba română - tip formular spațiat intitulat „încheiere de autentificare”, având antetul Biroului Notarului Public P.M., prin care asociații din acte ai societății SC A.P.C. SRL consimt la autentificarea unui înscris (neprecizat), și purtând mențiuni referitoare la semnare, achitarea taxei de timbru și a onorariului de notar;

- un fragment de text în limba română având antetul „D.G.F.P. București”, data de 17 ianuarie 2003, destinatar SC A.P.C. SRL, cu toate datele (sediu social, număr de înregistrare la O.R.C., C. fisc., etc.);

- două documente în limba română, tip adresă având același antet și destinatar ca mai sus, cu conținutul unei înștiințări de luare în evidență ca plătitor TVA a SC A.P.C. SRL, precum și rubrica „director general”.

Din raportul de supraveghere al B.N.R. nr. VIII/l/MP/7448 din 21 iunie 2004, rezultă că, în perioada mai 2003 - martie 2004, din contul societății deschis la E.B. - Sucursala Voluntari, s-au făcut retrageri frecvente în numerar, în sumă totală de 27,8 miliarde lei.

4. SC A. SRL (J 40/1788 din 7 februarie 2003)

Sediu: București, Calea Giulești - verificările efectuate au stabilit că și această societate este „fantomă”; proprietarul spațiului a declarat că niciodată nu s-au desfășurat în imobil activități ale vreunei societăți comerciale și nu cunoaște pe nici un reprezentant al acesteia; pe de altă parte, persoana în cauză a predat organelor de poliție 2 înscrisuri, arătând că nu are cunoștință despre nici unul din aspectele la care se face referire în acestea:

- unul, prin care un operator de telefonie mobilă soma SC „A.” SRL să-și achite obligațiile restante de plată în sumă de 18.815.000 lei;

- un altul, prin care A.N.V. înștiința aceiași societate să se prezinte pentru un control vamal ulterior.

Obiectul principal de activitate: comerțul cu amănuntul a produselor textile (cod CAEN 5241).

Asociat unic și administrator: învinuitul A.H.S. (același cu unul din cei doi asociați ai SC C.I. SRL București), figurează intrat în România la data de 23 ianuarie 2003 și ieșit la data de 18 martie 2003, și nu figurează cu domiciliu sau reședință declarată în România.

Bunuri găsite la percheziția de la reședința inculpatului P.K.: 3 procuri, în original, redactate în limba turcă, emanând aparent de la asociatul unic al societății; prin aceste înscrisuri, martorul G.F.D. era împuternicit în condițiile arătate; 2 ștampile având impresiunile aceleiași societăți și originalele certificatului de înmatriculare și actului constitutiv, ale contractului de închiriere a spațiului și încheierii de autorizare a înmatriculării societății, etc.

Rămân pe deplin valabile aspectele relevate la pct. l și 3 referitoare la concluziile R.C.T. - Științifică efectuat în cauză.

Documentele identificate în mediile de stocare ale calculatorului inculpatului P.K.:

- 1 document în limba turcă, identic prin conținut cu cel al procurii găsite, în original, la percheziția domiciliară; prin acel înscris era „împuternicit” să administreze. cu puteri depline societatea martorul G.F.D.; stabilirea identității de ; conținut s-a făcut în urma traducerii actului pe parcursul urmăririi penale;

- 2 fragmente de text în limba română, cuprinzând denumirea completă a societății, codul fiscal, numărul de cont de la E.B. - Sucursala Voluntari.

Din raportul de supraveghere al B.N.R. nr. VIII/l/MP/7448 din 21 iunie 2004, rezultă că, în perioada aprilie 2003 - februarie 2004, din contul societății deschis la E.B. - Sucursala Voluntari, s-au făcut retrageri frecvente în numerar, în sumă totală de 25,3 miliarde lei.

5. SC C.I. SRL (J 40/1746 din 18 februarie 2003)

Sediu: București, Str. Alizeului - s-a stabilit că și această societate este, ca și celelalte, „fantomă”, nefuncționând niciodată la adresa respectivă;

- proprietarul spațiului a declarat că nu cunoaște nici un reprezentant al acesteia și nici cetățeni străini, în general.

Obiectul principal de activitate: comerț cu amănuntul, produse textile (cod CAEN 5241)

Asociați: învinuitul O.M. - 50 % și învinuitul A.H.S. - 50 % (același cu asociatul unic de la SC A.I. SRL - punctul 4).; primul figurează ca intrat în România la data de 22 mai 2002 prin P.T.F. S.M., și ieșit la aceeași dată și prin același punct de trecere a frontierei.

Administratori: ambii învinuiți.

Verificările efectuate de organul de urmărire penală, în concordanță cu concluziile informării nr. HI/777/DI/20 04 a O.N.P.C.S.B., au stabilit că societatea în cauză nu a declarat puncte de lucru; a depus declarații privind obligațiile de plată la bugetul de stat și deconturi TVA numai pentru perioada martie-septembrie 2003; nu a declarat contul bancar deschis la E.B. SA, cont în care a înregistrat un rulaj creditor de 17,76 miliarde lei; nu a fost supusă controlului de către organele financiar fiscale.

Documente găsite la percheziția domiciliară de la reședința inculpatului P.K.:

- 4 procuri, în original, redactate în limba turcă, emanând aparent de la asociații din acte ai societății comerciale, care îl împuternicesc cu puteri depline pentru administrarea societății pe martorul V.C.I.

- 2 traduceri - legalizate din limba turcă în limba română, în original, ale celor 4 procuri amintite mai sus;

- 5 ștampile de diferite dimensiuni și forme având impresiuni cu datele de identificare ale societății.

S-a făcut referire, de asemenea, la concluziile R.C.T.Ș. care stabilesc identitatea între impresiunile de ștampilă.

- originalele certificatului de înmatriculare, actului constitutiv și a contractului de închiriere pentru spațiu;

- documente de evidență contabilă ștampilate (raport de gestiune, bilanț la 30 iunie 2003, etc.);

- înscrisuri în alb având antetul SC C.I. SRL Documentele identificate în mediile de stocare ale calculatorului inculpatului P.K.:

- un document tip „ordin de plată”, emitent SC C.I. SRL, beneficiar Vama Băneasa, pentru suma de 73.989.100 lei, purtând impresiunea de ștampilă a emitentului.

Din raportul de supraveghere al B.N.R. nr. VIII/l/MP/7448 din 21 iunie 2004, rezultă că, în perioada august 2003 - martie 2004, din contul societății deschis la E.B. - Sucursala Voluntari, s-au făcut retrageri frecvente în numerar, în sumă totală de 17,7 miliarde lei și plăți externe în sumă totală de 96.600 DOLARI S.U.A.

6. SC T.P.C. SRL (J 40/7910 din 12 iunie 2003) Sediu: București, Str. Cibinului (comun cu cel al SC M.T. SRL - pct. 7; de altfel, cele două societăți au fost înființate la aceeași dată); societatea face parte din aceiași categorie (fantomă), la adresă nedesfășurându-se niciodată activități specifice, potrivit susținerilor proprietarului spațiului.

Obiectul principal de activitate: comerțul cu amănuntul al produselor textile (cod CAEN 5241) același cu SC A.I. SRL - pct. 4 și SC C.I. SRL - pct. 5.

Asociați: învinuitul K.R. – 50 % (același cu unul din cei doi asociați ai SC M.T. SRL și învinuitul K.E. – 50 % (același cu asociatul unic de la SC E.P.C. SRL); primul figurează intrat în România la data de 29 decembrie 2002 fără mențiuni privind ieșirea, iar cel de-al doilea, figurează intrat în România la data de 8 mai 2003 și ieșit la data de 18 iulie 2003.

Administrator: învinuitul K.R.; potrivit propriei declarații, autentificate sub nr. 3404 din 27 mai 2003 la B.N.P. T.O.D., nu a avut niciodată domiciliul sau reședința în România.

Bunuri găsite la percheziția efectuată la reședința inculpatului P.K.:

- o ștampilă având impresiuni cu datele de identificare ale societății;

- originale ale; certificatului de înmatriculare, actului constitutiv și a contractului de închiriere a spațiului;

- copie a unui înscris intitulat „Procură specială” prin care învinuitul K.R. asociat al SC T.P.C. SRL o împuternicește pe numita I.M. să îl reprezinte la bancă și la O.R.C.; înscrisul poartă mențiunea olografă „de schimbat procura la fel cu cea de la corida”.

Documente identificate în memoria calculatorului inculpatului P.K.:

- 2 fragmente de text în limba română, cuprinzând denumirea societății, codul fiscal, numărul de cont de la E.B. - Sucursala Voluntari;

- un document în limba turcă, intitulat „V.” (procură) prin care învinuiții K.E. și K.R., administratori ai SC T.P.C. SRL îl împuterniceau pentru administrarea societății în România pe martorul G.F.D.; ca un aspect colateral, s-a observat faptul că „procura” este greșit redactată, întrucât calitatea de administrator a societății o are numai învinuitul K.R., nu și învinuitul K.E.; acesta din urmă era, în schimb, asociat unic și administrator la SC E.P.C. SRL; aceste inadvertențe sunt însă explicabile, de vreme ce întreaga activitate era organizată, coordonată și parțial executată de aceiași persoană, respectiv inculpatul P.K.

Din raportul de supraveghere al B.N.R. nr. VIII/l/MP/7448 din 21 iunie 2004, rezultă că, în perioada septembrie 2003-februarie 2004, din contul societății deschis la E.B. - Sucursala Voluntari, s-au făcut retrageri frecvente în numerar, în sumă totală de 8,5 miliarde lei.

7. SC M.T. SRL (J 40/7908 din 12 iunie 2003)

Sediu: București, Str. Cibinului (același cu SC T.P.C. SRL)

Obiectul principal de activitate: comerțul cu ridicata a combustibililor lichizi, solizi și gazoși și al produselor derivate (cod CAEN 5151) - același cu cel al SC E.P.C. SRL, pct. 8.

Asociat unic și administrator: învinuitul K.R.; potrivit declarației proprii, autentificată sub nr. 3405 din 27 mai 2003 la B.N.P. T.O.D., acesta nu a avut niciodată reședința sau domiciliul pe teritoriul României.

Bunuri găsite la percheziția efectuată la reședința inculpatului P.K.: 4 procuri redactate în limba turcă, în original, prin care asociatul unic îl împuternicește cu puteri depline pentru administrarea societății pe martorul V.C.I.; 2 ștampile având impresiuni cu datele de identificare ale acestei societăți; original și copie a certificatului de înmatriculare.

Documente identificate în memoria calculatorului inculpatului P.K.: un fragment de text în limba română cuprinzând denumirea completă a societății, codul fiscal, etc.

Din raportul de supraveghere al B.N.R. nr. VIII/l/MP/7448 din 21 iunie 2004, rezultă că, în perioada octombrie 2003 - martie 2004, din contul societății deschis la E.B. - Sucursala Voluntari, s-au făcut retrageri frecvente în numerar, în sumă totală de 5,4 miliarde lei.

8. SC E.P.C. SRL (J 40/7558 din 16 iunie 2003)

Sediu: București, str. Iacob Andrei - verificările efectuate au concluzionat că și această societate este „fantomă”, potrivit declarației proprietarului spațiului.

Obiectul principal de activitate: comerțul cu ridicata a combustibililor solizi, lichizi și gazoși și a produselor derivate (cod CAEN 5151).

Asociat unic și administrator: învinuitul K.E.; potrivit propriei declarații autentificate sub nr. 3404/2003 la B.N.P. T.O.D., nu a avut niciodată domiciliul sau reședința pe teritoriul României.

Documente identificate la reședința inculpatului P.K.:

- 3 procuri redactate în limba turcă, în original, prin care asociatul unic îl împuternicește cu puteri depline pentru administrarea societății pe teritoriul României pe martorul I.C.C.; aceste procuri prezintă impresiuni ștampilare identice celor descrise la pct. l

- o ștampilă având impresiuni cu datele de identificare ale societății;

- originalele certificatului de înmatriculare, a actului constitutiv, a încheierii de autorizare a înmatriculării și a certificatului de înscriere de mențiuni;

- facturi fiscale, avize de însoțire a mărfurilor, acte ale autorității Naționale a Vămilor, originalul unui contract de vânzare cumpărare prin care SC E.P.C. SRL achiziționa de la un furnizor o cantitate de fier vechi în valoare de 500.000 DOLARI S.U.A.

Documente identificate în memoria calculatorului inculpatului P.K.:

- un document redactat în limba turcă, intitulat „V.” (procură) emanând aparent de la asociatul unic învinuitul K.E., care îl împuternicește pentru administrarea societății în România pe martorul I.C.C.;

- conținutul documentului este identic cu cel al înscrisului identificat în materialitatea sa la reședința inculpatului.

Din raportul de supraveghere al B.N.R. nr. VTfl/1/MP/7448 din 21 iunie 2004, rezultă că, în perioada august 2003 - februarie 2004, din contul societății deschis la E.B. - Sucursala Voluntari, s-au făcut retrageri frecvente în numerar, în sumă totală de 16,1 miliarde lei și plăți externe în valoare de 37.100 DOLARI S.U.A.

Tot cu prilejul efectuării percheziției domiciliare la locuința inculpatului, pe lângă bunurile menționate mai sus în mod distinct pentru flecare societate comercială, au fost de asemenea găsite și următoarele bunuri: o ștampilă tip blank (fără impresiuni); o ștampilă reglabilă cu simboluri cifrice; 4 ștampile cu diferite numere de conturi bancare și 2 ștampile purtând mențiunile SC B.P.I. SRL și SC H.C.I. SRL

Fiind audiat în legătură cu aceste aspecte, inculpatul P.K. a recunoscut faptul că a deținut o perioadă de timp documente originale aparținând acestor societăți, acte de evidență contabilă, ștampile și alte documente necesare derulării afacerilor, însă a arătat că i-au fost remise aproximativ în luna ianuarie sau februarie 2004 de către învinuitul K.E., pentru a-i căuta un contabil.

În legătură cu operațiunile bancare derulate prin contul societăților susmenționate, mai ales referitor la retragerile masive de numerar, inculpatul P.K. a declarat că la bancă se ducea învinuitul K.E., fie cu unul dintre împuterniciții cetățeni români, fie cu una dintre angajatele de la firma inculpatului; în legătură cu prezența sa proprie în incinta unității bancare E.B. - Sucursala Voluntari (dovedită și cu imaginile fixate de camera de supraveghere, atașate la dosarul cauzei pe suport de hârtie), inculpatul și-a justificat-o prin derularea de operațiuni prin contul firmei sale SC G. SRL, societate „la vedere”, prin care se desfășurau activități licite, în scop de disimulare a celor ilegale.

Susținerile inculpatului au fost infirmate de cele declarate de angajatele unității bancare, martorele U.L.M., V.M. și P.V., acestea arătând că inculpatul P.K. însuși s-a prezentat, fie împreună cu împuterniciții celor opt firme, fie cu una dintre angajatele firmei sale proprii, însă operațiunile erau efectuate în contul acelor societăți; aceste declarații au fost apreciate ca fiind credibile mai ales prin aceea că era un client recomandat de D.G., directorul de atunci al E.B. - Sucursala Voluntari (actualmente arestat preventiv și dedus judecății pentru fapte similare, săvârșite pentru și împreună cu un grup infracțional constituit din cetățeni turci, majoritatea de naționalitate arabă, faptă prin care a fost creat un prejudiciu total de peste 8 milioane DOLARI S.U.A.; dosar nr. 91/P/2004 al P.I.C.C.J. - S.C.C.O.A., cu judecarea căruia a fost sesizat tot Tribunalul București).

De altfel, la numirea sa în funcția de director, după demiterea celui de mai sus, martora P.V. a constatat lipsa de calitate a inculpatului pentru a efectua operațiuni bancare pentru aceste firme, motiv pentru care i-a solicitat acestuia o serie de înscrisuri și documente de evidență contabilă, pentru a se justifica ridicările masive de numerar, însă după această discuție inculpatul a părăsit țara deplasându-se în Turcia, iar ulterior s-au declanșat cercetările în prezenta cauză; martora insistă asupra reacției virulente a inculpatului, care a arătat că „o reclamă în Centrala băncii”, întrucât îi este obstrucționată derularea afacerilor, este un client vechi, și că anterior nu a avut asemenea dificultăți, nefiindu-i solicitată completarea documentației.

În plus, martora V.M. a declarat expres că inculpatul P.K. a fost cel care a prezentat la sediul băncii, cele trei procuri prin care martorii V.G.I., I.C.C. și G.F.D. erau numiți împuterniciți ai firmelor respective.

Corelativ, urmare inspecției efectuate, la solicitarea organului de urmărire penală, de către. Direcția Supraveghere din cadrul B.N.R., s-a întocmit raportul de supraveghere nr. VIII/1/MP/744 8 din 21 iunie 2004.

S-a constatat că, la E.B. - Sucursala Voluntari, au existat serioase deficiențe, în legătură directă cu activitatea inculpatului P.K. și cu operațiunile bancare derulate prin conturile celor opt firme fantomă, astfel:

- procurile prin care se delegă administrarea societăților către cei trei martori apar ca autentificate la același notar public din Turcia („A.K.” - Istanbul);

- pentru SC C.I. SRL, SC T.P. SRL SC A.T. SRL și SC M.T. SRL, semnăturile de pe procurile speciale nu corespund cu cele de pe actele constitutive de societate;

- calitatea de împuternicit la mai multe firme revine aceleași persoane, în speță unul dintre cei trei martori, după cum urmează: V.G.I. (SC C.I. SRL, SC M.T. SRL), I.C.C. (SC M.P.C. SRL, SC E.P.C. SRL), G.F.D. (SC A.I. SRL, SC A.P.C. SRL);

- la dosarele juridice ale SC C.I. SRL, SC E.P.C. SRL și SC A.I. SRL nu se regăsesc documente care să facă dovada existenței sediului social, iar în dosarul SC A.P.C. SRL nu sunt documente din care să rezulte prelungirea valabilității contractului de închiriere sau schimbarea sediului;

- plățile externe au fost dispuse către aceleași firme din străinătate, indiferent de ordonatorul român, în conturi deschise la bănci din jurisdicții necooperante sau care nu au reglementări adecvate privind prevenirea și sancționarea spălării banilor (Cipru, Hong Kong, Indonezia, Dubai, etc.);

- toate plățile făcute cu titlu de avans nu au mai fost ulterior justificate cu documente, care să ateste realizarea efectivă a importurilor;

- facturile care au stat la baza viramentelor externe (pro forma IN VOICE), prezintă similarități izbitoare sub aspectul formatului, dispunerii și conținutului informațiilor, deși aparent emană de la firme diferite, chiar din țări diferite.

Organul bancar de control a concluzionat că modul de efectuare și derulare a operațiunilor redate mai sus, generează convingerea că tranzacțiile respective sunt suspecte și se pot încadra în categoria celor legate de spălarea de bani în condițiile legii nr. 656/2002.

Concluzii similare, se regăsesc și în Informarea nr. III/777/DI/17 martie 2004 a O.N.P.C.S.B., privind pe învinuiții C.A., A.R., O.M., A.H.S., K.H., A.N., prin intermediul SC C.C. SRL, SC A.P.C. SRL, SC C.I. SRL și SC M.P.C. SRL

Sub alt aspect, din declarația martorului V.C.I., a rezultat că acesta l-a cunoscut pe inculpatul P.K., aproximativ în luna ianuarie 2004, moment la care acesta i-a propus să lucreze pentru el, în sensul de a fi desemnat împuternicit al unor societăți comerciale înființate de cetățeni turci, mai ales în vederea derulării de operațiuni bancare prin contul acestor firme; în perioada următoare și până la declanșarea cercetărilor, martorul a acționat în această calitate la societățile susmenționate, efectuând însă activități dispuse de către inculpat; în tot acest timp, documentele originale ale firmelor și ștampilele acestora au rămas în posesia inculpatului, fiind remise martorului numai dacă erau necesare întocmirii vreunui act sau trebuiau a fi prezentate la vreun organ.

De asemenea, martorul atestă faptul că operațiunile derulate prin conturile firmelor erau dispuse verbal de către inculpat, sau chiar efectuate în prezența acestuia, care îndeobște însoțea la bancă pe împuterniciții cetățeni români sau pe martora I.C., existând și situații când aceste persoane erau trimise singure.

În plus, martorul V.C.I. declară că, după o scurtă perioadă de timp, i-a prezentat inculpatului, pe rând, pe martorii I.C.C. și G.F.D., pentru ca și aceștia să desfășoare o activitate similară lui, pentru operațiuni prin alte firme.

Aceste aspecte sunt confirmate de declarațiile celor doi martori, care arată că, într-adevăr, au convenit cu inculpatul să fie numiți împuterniciți pentru câte două societăți comerciale înființate de cetățeni turci și au derulat operațiuni bancare la dispoziția verbală a inculpatului, fiind însoțiți uneori de către acesta la bancă pentru diferite tranzacții, în special ridicări masive de numerar.

Toți cei trei martori confirmă, pe de o parte, implicarea efectivă a inculpatului în activitatea celor opt societăți comerciale, ale căror documente și ștampile le-a deținut tot timpul, remițându-le lor în mod ocazional, și, pe de altă parte, faptul că era cunoscut de angajații băncii în această calitate.

Nici unul dintre martorii susmenționați, respectiv angajat al băncii sau împuternicit cetățean român, nu a întâlnit niciodată pe asociații din acte, nu a luat niciodată contact cu ei sau cu alte persoane trimise de aceștia, singura persoană care se ocupa efectiv de activitatea firmelor fiind inculpatul.

Aceleași aspecte, respectiv faptul că inculpatul se ocupa efectiv de cele opt firme, deplasările repetate la unitatea bancară, și faptul că inculpatul era cunoscut acolo, rezultă în mod explicit și din declarațiile martorilor S.V. (angajată a inculpatului), Ș.S. (taximetrist, având o înțelegere de colaborare cu acesta în sensul de a efectua diferite curse la solicitare telefonică), și G.G. (declarant vamal, care îl anunța pe inculpat în situația intrării unor transporturi pentru oricare dintre firmele în cauză).

Instanța de fond a reținut în sarcina inculpatului Y.S. că, în perioada martie 2003 - martie 2004, a inițiat și sprijinit, în mod nemijlocit, un grup infracțional organizat care a acționat în mod coordonat pe teritoriul României în scopul spălării de bani, si din care făceau parte, ierarhizați pe diferite paliere de comandă și execuție, inculpații C.M.V., S.M.S., P.K. și învinuiții D.K., K.E., K.R., C.A., K.H., A.R., A.N., A.H.S., O.M., și alții, prin înființarea frauduloasă de societăți comerciale „fantomă”, crearea unei rețele de astfel de firme, între care se derulau operațiuni fictive, atragerea din economia subterană a unor sume de ordinul sutelor de miliarde de lei, creditarea fictivă a conturilor societăților fantomă cu aceste sume și externalizarea frauduloasă a acestora prin retrageri de monedă națională în numerar sau, după caz, transformarea în valută liber convertibilă și transferarea în străinătate prin intermediul sistemului bancar, faptă ce, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (l) din Legea nr. 3 9/2003.

În opinia primei instanțe sunt realizate cerințele laturii obiective ale acestei infracțiuni, finalitatea acțiunilor întreprinse fiind tocmai grupul infracțional organizat care avea ca scop săvârșirea infracțiunii de spălare de bani, infracțiune gravă prevăzută expres de către art. 2 din Legea nr. 39/2003. Așa cum rezultă din situația de fapt expusă anterior, stabilită în baza materialului probator administrat în cauză, grupul infracțional a fost structurat, format din mai multe persoane, a existat o perioadă și în cadrul său s-a acționat coordonat, în vederea atingerii scopului ilicit propus. Sunt astfel realizate cerințele intrinseci ale încriminării referitoare la organizarea grupului, regulile de acțiune, ierarhia membrilor si repartizarea rolurilor acestora, precum si condiția specifică referitoare la comiterea vreuneia dintre infracțiunile grave prevăzute de art. 2 din Legea nr. 39/2003.

În ceea ce privește această ultimă condiție, împrejurarea că nu a fost antrenată răspunderea penală a inculpatului si pentru infracțiunea scop, nu are relevanță pentru reținerea ca fiind întrunite cerințele impuse de art. 7 din Legea nr. 39/2003. Astfel, în cazul acestei infracțiuni urmarea imediată presupune crearea unei stări de pericol pentru ordinea de drept. Chiar și în ipoteza în care grupul infracțional organizat nu săvârșește infracțiunile ce formează scopul constituirii care dintre modalitățile sale, este realizat integral.

În considerarea acțiunilor întreprinse de către inculpații S.M.S., K.M.V. și P.K. de natură a releva sprijinul material și moral acordat respectivei grupări, acțiuni din care rezultă că și aceștia sunt membri ai acestui grup, instanța a reținut, pentru considerentele anterior expuse si în sarcina acestor inculpați săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Tot în ceea ce-l privește pe inculpatul Y.S., instanța a reținut că acesta în perioada martie 2001 - decembrie 2002, în calitate de administrator al SC S.C.E. SRL, societate comercială „fantomă”, cu știință, a dispus efectuarea de înregistrări inexacte în evidența contabilă a societății, cu consecința denaturării rezultatelor financiare ale acesteia, precum si aceea că, în aceeași perioadă si în aceeași calitate, a dispus înregistrarea în evidențele contabile ale societății de documente primare false (facturi fiscale care nu reflectă operațiuni reale), cu consecința sustragerii de la plata către bugetul de stat a sumei de 13.108.107.508 lei, reprezentând impozit pe profit, TVA și impozit pe dividende.

Pentru aceste fapte s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului în baza art. 37 din Legea nr. 82/1991 rep. și respectiv, art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen.

Privitor la această încadrare, instanța de fond a constatat că, potrivit art. 37 (a devenit art. 43 în urma renumerotării) constituie infracțiunea de fals intelectual si se pedepsește conform art. 289 C. pen., efectuarea cu știință, de înregistrări inexacte în contabilitate, având drept consecință denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare si elementelor patrimoniale ce se reflectă în bilanțul contabil.

Totodată, prin dispozițiile cuprinse în art. 1 din Legea nr. 87/1994 se definește fapta de evaziune fiscală ca fiind sustragerea prin orice mijloace în întregime sau în parte, de la plata impozitelor si a altor sume datorate bugetului de stat, iar aceste mijloace, menționate în art. 1-14 constituie modalitățile normative ale săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală.

În raport de datele speței, tribunalul a reținut că constituie infracțiunea de evaziune fiscală, fapta de a evidenția în actele contabile ale societății de documente primare false, ce a avut ca urmare neplata impozitului pe profit și a impozitului pe dividente. Ca atare, faptele încriminate prin art. 37 (43) din Legea nr. 82/1991 sunt cuprinse în infracțiunea complexă de evaziune fiscală.

În acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat prin decizia nr. 4/2008 a Secțiilor Unite pronunțată în rezolvarea unui recurs în anulare că, fapta de omisiune în tot sau în parte, ori evidențierea, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, ori, evidențierea în actele contabile sau alte documente legale, a cheltuielilor care au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive, constituie infracțiunea complexă de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005 (fost art. 13 din Legea nr. 87/1994).

Constatând ca atare, ca fiind fondată cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de către inculpat, în sensul reținerii incidenței legii noi (Legea nr. 241/2005) care cuprinde dispoziții noi favorabile referitoare la cauza de nepedepsire si de reducere a pedepselor, instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu.

Instanța de fond a procedat în același mod și cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 16 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen., constând în aceea că, la data de 08 august 2002, a solicitat și obținut autorizarea schimbării sediului SC S.C.I. SRL, din București, str. Alexandru Vlahuță, în comuna Pantelimon, str. Sf. Gheorghe, județul Ilfov, ambele fictive, în scopul sustragerii de la controlul fiscal, constând că această faptă realizează conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005.

În ceea ce privește fapta inculpatului, constând în aceea că, la data de 6 iunie 2003, în nume propriu, precum și în calitate de mandatar al învinuitului O.S., a cesionat integral părțile sociale ale SC S.C.I. SRL, către P.F., în scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale, instanța de fond a constatat că aceasta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005, urmând a schimba încadrarea juridică dată acestei fapte prin rechizitoriu [(art. 12 lit. a) Legea 87/1994 rep.)].

În același mod, instanța de fond a procedat și în cazul infracțiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 12 lit. b) din Legea nr. 87/1994 Rep. reținută prin actul de sesizare, constând în aceea că, în perioada 1 decembrie 2003 - 8 decembrie 2003, cu intenție, l-a ajutat pe învinuitul D.K. în efectuarea demersurilor necesare înregistrării SC A.T. SRL, societate comercială fantomă, în scopul sustragerii de la controlul financiar-fiscal, faptă privitor la care s-a reținut incidența dispozițiilor art. 26 C. pen., raportat la art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005.

În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 48 din Legea nr. 26/1990 rep. și art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru care s-a dispus de asemenea, trimiterea în judecată a inculpatului Y.S., instanța de fond a constatat ca fiind împlinit termenul special de prescripție a răspunderii penale, condiții în care s-a dispus încetarea procesului penal referitor la aceste fapte. Pentru a aprecia astfel, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 122 lit. d) și art. 124 C. pen., precum si data săvârșirii respectivelor infracțiuni.

Și în cazul inculpatului P.K., în sarcina căruia s-a reținut că, în perioada mai 2002 - iunie 2003, în mod repetat, în baza în baza aceleași rezoluții infracționale, cu intenție, i-a ajutat pe învinuiții C.A., K.H., A.R., A.N., A.H.S., O.M., K.R. și K.E., să se sustragă de la efectuarea controlului financiar-fiscal asupra celor 8 societăți comerciale „fantomă”, prin declararea fictivă a datelor privind sediile sociale ale acestora, a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu din infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 12 lit. b) din Legea nr. 87/1994 modificată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen., raportată la art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Pentru faptele descrise anterior și pentru care constată ca fiind realizate condițiile angajării răspunderii penale, instanța de fond a aplicat inculpaților pedepse individualizate în conformitate cu criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv, dispozițiile părții generale a Codului penale, limitele speciale ale pedepselor prevăzute de lege, gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, persoana inculpaților, împrejurări ce atenuează sau agravează răspunderea penală.

În evaluarea gradului de pericol social al faptelor săvârșite, instanța de fond a reținut modul în care s-au realizat concret acțiunile ce constituie elementul obiectiv al infracțiunilor respective, precum și toate împrejurările ce îl particularizează, caracterul si importanța obiectului lezat, dar si pus în pericol prin săvârșirea faptelor, caracterul si gravitatea urmărilor, forma si gradul vinovăției.

A reținut astfel instanța, complexitatea si amploarea activității infracționale desfășurate de către inculpați, efectele socio-economice grave ale acestei activități, perturbarea normalei desfășurări a activităților specifice mediului de afaceri, rezultatul infracțiunilor comise, astfel cum este acesta determinat concret prin probele administrate în cauză, scopul urmărit de către inculpați prin derularea respectivelor activități cu caracter ilicit comise.

S-a avut în vedere și persoana infractorilor, ceea ce este de esență însăși a acestei operațiuni, fiind de domeniul evidenței că pedeapsa trebuie adecvată nu numai în raport cu fapta săvârșită,care rămâne totuși, în centrul procesului de individualizare, dar si cu periculozitatea infractorului, cu gradul său de moralitate si cu șansa de reeducare pe care el o prezintă.

Privitor la perspectivele de reintegrare în societate ale inculpatului C.M.V., s-a apreciat de către Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Brăila prin referatul de evaluare întocmit în cauză că, având în vedere faptul că inculpatul nu are antecedente penale, comportamentul său în familie și în comunitate este corespunzător normelor de conviețuire socială, obține propriul venit din societățile la care este administrator, perspectivele sale de reintegrare în societate sunt mari.

În cazul inculpatului S.M.S. se relevă o serie de aspecte pretiriser asumarea responsabilităților ce-i revin în cadrul familiei, lipsa antecedentelor de natură penală, desfășurarea de activități lucrative, sprijin și suport atât din partea familiei de origine cât și din partea familiei actuale, integrarea socială si adaptarea la valorile promovate în societate, existența unor studii definitivate, aspect care îi facilitează integrarea socio-profesională și maniera constructivă de valorificare a preocupărilor abordate, aspecte în considerarea cărora s-a apreciat de către Consilierul de Probațiune că evoluția comportamentală a acestui inculpat este înscrisă în limitele acceptate social.

Si în cazul inculpatului Y.S., ținând cont de faptul că acesta se prezintă ca o persoană integrată din punct de vedere socio-profesional și nu a mai avut conflicte cu legea penală, s-a apreciat că se poate considera că evoluția sa comportamentală este conformă normelor si valorilor sociale acceptate.

Aceeași concluzie este reiterată și în ceea ce-l privește pe inculpatul P.A.K. despre care se arată că, din punct de vedere socio-profesional si educațional, dovedește o conduită conformă normelor si valorilor promovate în societate.

Tribunalul a constatat că nu se relevă persistența unor mentalități sau deprinderi antisociale, de natură a impune o reacție represivă mai severă, adecvată unor asemenea particularități, ci dimpotrivă un potențial spirit de a reacționa pozitiv, concluzie întărită și de conduita inculpaților pe parcursul prezentului proces penal în condițiile în care aceștia, deși nu au recunoscut comiterea faptelor, nu au încercat să se sustragă judecății, prezentându-se e bunăvoie la termenele fixate.

Perioada de timp scursă de la comiterea faptelor, perioadă în care inculpații au manifestat interes, atât pentru buna desfășurare a cauzei, cât și pentru direcționarea conduitei pe linia unei vieți corecte, conformă cu normele legale si sociale unanim acceptate, a condus, de asemenea, la concluzia unei periculozități mai scăzute a inculpaților.

Față de cele anterior expuse, Tribunalul a dat eficiența corespunzătoare datelor privitoare la conduita favorabilă a inculpaților anterior săvârșirii faptelor, constatând că aceștia nu au antecedente penale, sunt caracterizați ca persoane responsabile, implicate în viața de familie, acordând sprijin persoanelor aflate în îngrijirea lor si adoptând o conduită corectă în societate, împrejurări de natură a justifica aplicarea unor pedepse mai blânde.

Față de specificul acțiunilor ilicite comise si în condițiile în care în activitatea derulată, inculpații s-au servit de calitatea lor de administratori ai unor societăți comerciale, precum si față de împrejurarea că posibilitatea de a deține o asemenea funcție i-ar putea aduce un strat de risc criminogen, instanța de fond a apreciat că se impune și aplicarea unor pedepse complementare, constând inclusiv în interzicerea dreptului de a fi administrator al unor societăți comerciale.

Cu privire la conduita inculpaților, atât înainte de comiterea faptelor, cât și pe parcursul procesului penal și a datelor personale ale acestora, Tribunalul a apreciat că sunt apți să se îndrepte si fără executarea efectivă a pedepselor, în condițiile în care din analiza datelor ce îi caracterizează a rezultat aptitudinea lor de a se elibera de mentalitățile și deprinderile antisociale manifestate cu ocazia comiterii infracțiunii, prin eforturi făcute sub amenințarea pedepselor la care au fost condamnați și de a căror executare pot scăpa numai printr-o conduită corectă și deci prin autoreeducare. Un rol important în acest proces îl are și familia fiecărui inculpat, legăturile existente pe acest plan putând contribui la modificarea comportamentului inculpaților în mod definitiv și statornic.

În ceea ce privește faptul că inculpații sunt cetățeni străini și că au comis pe teritoriul României mai multe infracțiuni pentru care s-a dispus condamnarea lor, instanța de fond a apreciat că inculpații nu prezintă totuși un pericol social de natură a justifica expulzarea, cu atât mai mult cu cât se atestă că în prezent aceștia au familii constituite în țară, copii în întreținere, sunt implicați în activități licite desfășurate de teritoriul României.

O asemenea măsură de siguranță este îndreptată împotriva pericolului social pe care ÎI prezintă infractorul străin. Or, în considerarea datelor analizate anterior, s-a apreciat că nu se justifică nici executarea efectivă a pedepselor cu închisoarea aplicate, formându-și convingerea că nu există riscul repetării unor conduite cu caracter infracțional din partea inculpaților. Mai mult decât atât, aceștia au fost eliberați pe parcursul cercetărilor, în tot acest timp (destul de lung) având un comportament corespunzător.

Sub aspectul laturii civile, instanța de fond a constatat că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale a inculpatului Y.S. și a celei solidare a societății S.C. SRL, în calitate de parte responsabilă civilmente, acesta prin acțiunile întreprinse prejudiciind statul cu suma de 13.108.107.508 lei (ROL), întinderea acestui prejudiciu fiind confirmată de raportul de expertiză efectuat în cauză, urmând ca la stabilirea obligației de plată să fie avute în vedere si reglementările specifice în materie de fiscalitate (art. 13 din O.G. nr. 11/1996 cu modificările și completările ulterioare, art. 12 din O.G. nr. 61/2002, art. 115 C. proc. fisc. O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală intrat în vigoare la 10 ianuarie 2004),

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București, inculpații Y.S., S.M.S., C.M.V. și P.A.K., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.

Parchetul a solicitat majorarea cuantumului pedepselor aplicate inculpaților și executarea acestora în regim de detenție motivând că în raport de natura și circumstanțele reale în care au fost săvârșite infracțiunile, nu se justifică reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., în favoarea inculpaților.

Parchetul a mai solicitat să se dispună încetarea procesului penal față de inculpatul P.A.K. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 290 C. pen., susținând că în raport de data comiterii acestei fapte a intervenit termenul de prescripție prevăzut de art. 124 C. pen.

Inculpații au solicitat să se dispună achitarea lor pentru infracțiunile pentru care au fost condamnați motivând că între ei, timp de peste 10 ani, au existat doar relații de prietenie și nu relații comerciale, iar în cauză nu se poate susține existența vreunui prejudiciu, situație în care nu pot fi reținute în sarcina lor săvârșirea de infracțiuni economice.

Prin decizia penală nr. 171/ a din 01 iunie 2012, Curtea de Apel București, secția a Il-a penală, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul P.K. împotriva sentinței penale nr. 448/ F din 30 mai 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a Il-a penală, a desființat, în parte, sentința penală atacată și rejudecând în fond:

A descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului P.K. și repune în individualitatea lor pedepsele componente.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., a încetat procesul penal pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate de prima instanță, inculpatul P.K., urmând ca acesta să execute trei ani închisoare.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații Y.S., S.M.S. și C.M.V., aceștia fiind obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat. câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această decizie, Curtea, examinând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor din dosar în raport de motivele de apel invocate dar și din oficiu conform dispozițiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., a constat următoarele:

În cauza penală de față, instanța de fond a manifestat rol activ pentru aflarea adevărului, a stabilit corect situația de fapt, a făcut o legală încadrare juridică a faptelor comise de inculpați și a reținut judicios vinovăția acestora în concordanță cu probele administrate atât în cursul urmăririi penale dar și în cursul cercetării judecătorești, indicate și analizate amplu în considerentele hotărârii pronunțate.

Poziția procesuală adoptată de inculpați în cauză, în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești, de nerecunoaștere a comiterii faptelor reținute în sarcina lor și pentru care s-a dispus în mod legal condamnarea, a fost apreciată că fiind subiectivă, adoptată în scopul sustragerii de la răspunderea penală și iară nici un suport probator în cauză, fiind corect înlăturată de instanța de fond ca urmare a analizării întregului material probator administrat, indicat în considerentele hotărârii, iar în apel criticile formulate de inculpați nu se referă concret la aceste mijloace de probă din dosar și avute în vedere la soluționarea prezentei cauze penale.

În același scop, al sustragerii de la răspunderea penală, inculpații au negat constant existența vreunui prejudiciu în cauză, deși acesta a fost stabilit corect prin rapoartele de expertiză contabilă, efectuate în cursul urmăririi penale dar și în cursul soluționării apelurilor de față, efectuate pe baza întregului material probator din dosar, iar concluziile acestor rapoarte sunt identice și evidențiază valoarea reală a prejudiciului cauzat de inculpați prin faptele comise.

În ceea ce privește pedepsele aplicate inculpaților, s-a constatat că acestea au fost just individualizate în raport de toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. și de persoana inculpaților, în favoarea cărora s-a reținut în mod judicios și circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., căreia i s-a dat o eficiență juridică corespunzătoare, prin reducerea cuantumului pedepselor sub minimul special, astfel că pedepsele aplicate sunt, atât prin cuantum cât și modalitate de executare, de natură a realiza scopul pedepsei, așa cum acesta este circumscris în art. 52 C. pen., considerente față de care se constată nefondată critica formulată în cauză sub acest aspect.

În raport de perioada în care s-a reținut că inculpatul P.A.K. a săvârșit infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată (2003 - martie 2004) care se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, s-a constată că s-a îndeplinit termenul de prescripție a răspunderii penale prevăzută de art. 124 C. pen., considerente față de care, doar pentru acest aspect, apelurile declarate de Parchet și acest inculpat au fost admise.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpații Y.S., S.M.S., C.M.V. și P.K.

Prin motivele de recurs depuse la dosar, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a invocat cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 385 alin. (1) pct. 14 și 17 C. proc. pen.

Astfel, din perspectiva dispozițiilor art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., s-a criticat greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților Y.S., S.M.S., C.M.V. și P.K., atât în privința cuantumului acestora cât și a modalității de executare. în susținerea acestui motiv de recurs s-a arătat că nu se justifică reținerea în cauză a circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., împrejurarea că inculpații nu au antecedente penale neputând conduce automat la concluzia că atitudinea acestora a fost una conformă normelor societății, această prezumție fiind prin simpla analiză a activității infracționale, natura acesteia și durata în timp. S-a solicitat majorarea pedepselor aplicate, prin orientarea acestora către maximul prevăzut de lege, iar ca modalitate de executare, înlăturarea dispozițiilor art. 861 C. pen. și executarea în regim de detenție.

O a doua critică a vizat greșita schimbare a încadrării juridice dată faptelor inculpatului Y.S. din infracțiunile prevăzute de dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen.; art. 37 din Legea nr. 82/1991 rep.; art. 48 alin. (1) din Legea nr. 26/1990 rep.; art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 16 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen.; art. 48 din Legea nr. 26/1990 rep.; art. 12 lit. a) din Legea nr. 87/1994 rep.; art. 26 C. pen., raportat la art. 12 lit. b) din Legea nr. 87/1994 rep., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; art. 9 lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005; art. 48 alin. (1) din Legea nr. 26/1990 rep.; art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005; art. 48 alin. (1) din Legea nr. 26/1990 rep.; art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005; art. 26 C. pen., raportat la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005.

În acest sens, s-a susținut că fapta inculpatului Y.S., care, în perioada martie 2001 - decembrie 2002, cu știință, a dispus efectuarea de înregistrări inexacte în evidența contabilă a SC S.C.I. SRL, precum și înregistrarea în evidența contabilă de documente primare false, cu consecința prejudicierii bugetului de stat cu suma de aproximativ 13 mld. lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen., aceasta fiind legea penală mai favorabilă, în raport de limitele de pedeapsă comparativ cu reglementarea din Legea nr. 241/2005, solicitând totodată să se constate că a intervenit prescripția răspunderii penale, conform dispozițiilor art. 122 lit. d) raportat la art. 124 C. pen.

Referitor la fapta aceluiași inculpat, de la data de 8 august 2002, prin care a solicitat și obținut schimbarea sediului SC S.C.I. SRL, s-a arătat prin motivele de recurs că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 16 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen., iar în privința faptei din 6 iunie 2003, prin care inculpatul a cesionat integral părțile sociale, s-a susținut că încadrarea juridică corectă ar fi cea prevăzută de art. 9 alin. (l) lit. a) Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 C. pen.

Criticile comune formulate de către inculpații Y.S., S.M.S., C.M.V. și P.K. au vizat greșita condamnare sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, arătându-se că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, motiv de recurs încadrat în cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. În acest sens s-a învederat faptul că parchetul era obligat să facă dovada scopului pentru care s-a organizat grupul infracțional, respectiv intenția de a comite infracțiunea de spălare de bani, cercetările fiind disjunse pentru această faptă. Ulterior, pentru infracțiunea prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 256/2002, s-a pronunțat o soluție de neîncepere a urmăririi penale întemeiată pe dispozițiile art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Inculpatul Y.S. a formulat critici și din perspectiva cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., solicitând achitarea sa și pentru celelalte infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată. In susținerea acestui motiv de recurs s-a arătat că în cauză prejudiciul cauzat bugetului de stat s-a produs ca urmare a modului neglijent și abordarea superficială a inculpatului în legătură cu activitatea contabilă, activitate ce a fost încredințată unor persoane lipsite de experiență. S-a arătat totodată că furnizorii produselor erau conaționali ai inculpatului, iar între aceștia exista o relație de încredere, astfel că inculpatul nu a manifestat vigilență și atenție pentru verificarea înscrisurilor, acceptând cu multă ușurință facturi de la societăți comerciale care fie purtau o altă denumire, fie funcționau la alte sedii, fie utilizau ștampile falsificate. Activitățile ulterioare de revânzare a mărfurilor au fost caracterizate de același dezinteres privind evidențierea în contabilitatea SC S.C.I. SRL, împrejurare ce a condus favorizat producerea prejudiciului.

Analizând hotărârea recurată, din perspectiva criticilor formulate și a cazurilor de casare în care acestea au fost încadrate, dar și din oficiu, în limitele prevăzute de dispozițiile art. 385 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reține următoarele:

Înalta Curte va analiza prioritar motivele de recurs ale inculpaților, care, prin criticile formulate tind la obținerea unei soluții de achitare.

Un prim motiv de recurs, comun tuturor inculpaților, vizează soluția pronunțată în privința infracțiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, învederându-se, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 12 teza I C. proc. pen., că, în raport de soluția dispusă de către parchet, de neîncepere a urmăririi penale întemeiată pe dispozițiile art. 10 lit. d) C. proc. pen., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de spălare de bani prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 256/2002, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de grup infracțional organizat.

Sub acest aspect, Înalta Curte, analizând actele dosarului, reține următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 37/P/2004 (actul de sesizare din prezenta cauză), au fost trimiși în judecată inculpații Y.S., C.M.V., S.M.S., P.K., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, în sarcina inculpatului Y.S. reținându-se că, în perioada martie 2003 - martie 2004, a inițiat si sprijinit, în mod nemijlocit, un grup infracțional organizat care a acționat în mod coordonat pe teritoriul României în scopul săvârșirii infracțiunii de spălare de bani, si din care făceau parte, ierarhizați pe diferite paliere de comandă și execuție, inculpații C.M.V., S.M.S., P.K., inculpați ce au aderat la acest grup.

Prin același rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor față de Y.S., C.M.V., S.M.S., P.K. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de spălare de bani prevăzută de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002.

Instanța de fond, reținând aceeași situație de fapt ca și parchetul, a dispus condamnarea celor 4 inculpați sub aspectul săvârșirii infracțiunii de grup infracțional organizat prevăzut de art. 7 din Legea nr. 39/2003. S-a arătat de către tribunal că sunt realizate cerințele laturii obiective, întrucât grupul a fost structurat, format din mai multe persoane, a existat o perioadă și în cadrul său s-a acționat coordonat, în vederea atingerii scopului ilicit propus, respectiv comiterea infracțiunii de spălare de bani, infracțiune gravă prevăzută expres de către art. 2 din Legea nr. 39/2003. S-a susținut de asemenea că, împrejurarea că nu a fost antrenată răspunderea penală a inculpaților și pentru infracțiunea scop, nu are relevanță, întrucât cazul infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 urmarea imediată presupune crearea unei stări de pericol pentru ordinea de drept. Chiar și în ipoteza în care grupul infracțional organizat nu săvârșește infracțiunile ce formează scopul constituirii sale, este realizat integral conținutul constitutiv al infracțiunii.

Ulterior pronunțării instanței de fond, prin rechizitoriul din 21 noiembrie 2011, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a soluționat cauza anterior disjunsă, dispunând neînceperea urmăririi penale față de Y.S., C.M.V., S.M.S. pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani prevăzută de art. 23 alin. (l) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu motivarea ca faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv intenția.

Înalta Curte reține că, potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoarea de la 5 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi, inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, prin grup infracțional organizat înțelegându-se, conform art. 2 din aceeași lege, grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă și acționează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave, pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material.

Din prevederile art. 7 din Legea nr. 39/2003, rezultă că inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat reprezintă o infracțiune distinctă, de sine-stătătoare, care nu depinde de infracțiunea sau infracțiunile care reprezintă scopul grupului și care subzistă indiferent dacă scopul grupului a fost sau nu realizat, alin. (3) al textului de lege prevăzând că în ipoteza în care faptele prevăzute la alin. (1) au fost urmate de săvârșirea unei infracțiuni grave, se aplică regulile de la concursul de infracțiuni.

Plecând de la aceste considerații teoretice, ca și instanța de fond, Înalta Curte reține că, în principiu, împrejurarea că nu a fost antrenată răspunderea penală a inculpaților și pentru infracțiunea scop, nu are relevanță.

Însă, în condițiile în care, pentru singura infracțiune care intra în scopul constituirii grupului s-a dispus neînceperea urmăririi penale în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., nefiind întrunite elementele constitutive sub aspectul laturii subiective, lipsind intenția inculpaților Y.S., S.M.S. și C.M.V. de a săvârși infracțiunea de spălare de bani, Înalta Curte constată că această soluție produce efecte și în privința reținerii dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Astfel, cerința esențială atașată elementului material al laturii obiective a infracțiunii în discuție este aceea ca grupul organizat să fie constituit sau să acționeze în scopul comiterii unei infracțiuni grave și pentru a obține beneficii materiale.

Or, inexistența intenției de comitere a infracțiunii de spălare de bani lipsește practic grupul infracțional organizat de scopul pentru care acesta se presupune că s-a constituit, ceea ce conduce la neîndeplinirea cerinței speciale a elementului material al laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003. Soluția se impune cu atât mai mult cu cât activitatea inculpaților Y.S., S.M.S. și C.M.V. care a fost circumscrisă dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 39/2003 nu este reținută și prezentată ca o activitate distinctă, ci este expusă în contextul descrierii presupusei infracțiuni de spălare de bani, în sensul că, din modul de acțiune al acestora, ar rezulta existența grupului infracțional (deplasările făcute de către inculpați la diferite bănci, de unde se ridicau sume de bani din-contul SC A.T. SRL care erau trimise în Turcia).

În ceea ce privește fapta reținută în sarcina inculpatului P.K., deși cu ocazia analizei încadrării juridice se precizează că acest inculpat ar fi aderat, alături de inculpații C.M.V., S.M.S. la grupul infracțional organizat inițiat de către inculpatul Y.S., grup ce a acționat în mod coordonat pe teritoriul României în scopul spălării de bani, Înalta Curte constată că în considerentele hotărârii, din conținutul stării de fapt, care este de altfel identică cu cea din actul de sesizare, nu există prezentată nicio situație de fapt care să plaseze activitatea infracțională a inculpatului P.K., alături sau măcar în legătură cu activitatea celorlalți trei inculpați,

Astfel, în prima parte a considerentelor sunt prezentate infracțiunile de evaziune fiscală săvârșite de către inculpatul Y.S. prin SC S.C.I., urmează descrierea faptelor comise de inculpații Y.S., C.M.V., S.M.S. prin intermediul SC A.T. SRL (faptele de la pct. II rechizitoriu), constând în mai multe retrageri de bani de la diverse unități bancare, după care sunt prezentate faptele săvârșite de către inculpatul P.K., (reținute la punctul III din rechizitoriu), legate de activitatea pe care a desfășurat-o prin intermediul societăților comerciale SC M.P.C. SRL, SC C.C. SRL, SC C.I. SRL, SC T.P. SRL SC A.I. SRL și SC M.T. SRL, SC E.P.C. SRL, SC A.P.C. SRL), alături de învinuiții K.E., K.R., A.H.S., O.M., A.R., A.N., K.H. și C.A.

Niciuna dintre aceste activitățile comerciale, în modul în care sunt reținute în hotărârea de condamnare, nu confere nici un fel de elemente de fapt de natură a susține concluzia existenței măcar a unei simple legături între acesta și coinculpații Y.S., C.M.V., S.M.S.

Alături de inculpat, astfel cum s-a arătat anterior, au fost cercetați și numiții K.E., K.R., A.H.S., O.M., A.R., A.N., K.H. și C.A., față de care, prin rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003. în aceste circumstanțe, față de starea de fapt stabilită, analiza activității infracționale a inculpatului P.K. sub aspectul întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii de grup infracțional organizat trebuie făcută, în raport de grupul format din toate aceste persoane.

Sub acest aspect, Înalta Curte reține că prin rechizitoriul din 21 noiembrie 2011, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism s-a pronunțat asupra cauzei disjunse, dispunând scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților K.E., K.R.A.H.S., O.M., A.R., A.N., K.H. și C.A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii sub aspectul laturii subiective și, totodată, disjungerea cauzei și cercetarea tuturor acestor persoane doar sub aspectul comiterii infracțiunii de evaziune fiscală.

În aceste condiții, Înalta Curte reține că nu mai sunt îndeplinite condițiile de existență a grupului infracțional, astfel cum acesta este definit în art. 2 din Legea nr. 39/2003, respectiv grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă și acționează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material, neexistând cel puțin trei persoane care să fi acționat cu forma de vinovăție (intenția, în ambele forma ale sale) impusă de prevederile art. 7 din Legea nr. 39/2003.

În raport de aceste considerente, Înalta Curte constată întemeiate criticile formulate de către inculpați prin prisma cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 3859 alin. (1) pct. 12 teza I C. proc. pen., în cauză nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, impunându-se achitarea acestora în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Referitor la celelalte critici formulate de către inculpatul Y.S. și încadrate în cazul de casare prevăzut de art. 385 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., și care se referă la soluția de condamnare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală constând în efectuarea de înregistrări inexacte în contabilitatea SC S.C.I. SRL, învederându-se că prejudiciul cauzat bugetului de stat este rezultatul neglijenței în modul de administrare a societății, se rețin următoarele:

Potrivit dispozițiilor legale invocate de către apărare, hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o gravă eroare de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare.

Pentru a reține acest caz de casare, eroarea de fapt trebuie să fie evidentă, adică starea de fapt reținută să fie vădit și controversat contrară probelor existente la dosar. Sfera de acțiune a instanței de recurs este limitată, căci aceasta nu judecă din nou cauza, ci verifică doar modul în care probele administrate se reflectă în soluția pronunțată, dacă există discordanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor.

În același sens s-a pronunțat și Înalta Curte, prin Decizia în interesul legii nr. 8 din 09 februarie 2009, stabilind că incidența dispozițiilor art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., presupune o evidentă stabilire eronată a faptelor în existența sau inexistența lor, în natura lor ori în împrejurările în care au fost comise, fie prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau, fie prin denaturarea conținutului acestora, cu condiția să fi influențat soluția adoptată.

Pornind de la aceste explicații din considerentele Deciziei în interesul legii nr. 8 din 09 februarie 2009, dezvoltate anterior și de doctrină, Înalta Curte constată că nu există contradicție evidentă între cele reținute prin hotărârea recurată și conținutul probele administrate, starea de fapt reținută nefiind consecința unei denaturări evidente a probelor, ci rezultatul unei analize coroborate a acestora.

Astfel, în sarcina inculpatului Y.S., făcând o analiză coroborată a întregului material probator administrat, instanța a reținut că, în perioada martie 2001 - decembrie 2002, în calitate de administrator al SC S.C.I. SRL, cu știință, a dispus efectuarea de înregistrări inexacte în evidența contabilă, a societății, cu consecința denaturării rezultatelor financiare ale acesteia, precum și aceea că, în aceeași perioadă și în aceeași calitate, a dispus înregistrarea în evidențele contabile ale societății de documente primare false (facturi fiscale care nu reflectă operațiuni reale), sustrăgându-se de la plata către bugetul de stat a sumei de 13.108.107.508 lei, reprezentând impozit pe profit, TVA și impozit pe dividende.

Înalta Curte constată că această situație de fapt are susținere în materialul probator administrat, și, în acest sens are în vedere împrejurarea că toate tranzacțiile efectuate prin SC S.C.I. SRL erau fictive, aspect demonstrat atât de împrejurarea că furnizorii erau, în toate cazurile, societăți fantomă, persoanele care figurau ca fiind delegați ai acestora fie nu figurau ca intrate în tară, fie datele de identificare ale acestora aparțineau altor persoane, mijloacele de transport menționate în casatele de expediție ale facturilor erau proprietatea unor persoane/ Regii Autonome care nu aveau nicio legătură cu inculpatului, fie nu erau înmatriculate în România, fie nu avea capacitatea de a transporta bunurile achiziționate.

Concluzia la care a ajuns instanța în sensul că inculpatul că faptele au fost comise în scopul de a se sustrage de la plata obligațiilor fiscale se impune cu evidență față de materialul probator expus, neputându-se reține apărările inculpatului privind o eventuală lipsă de vigilență a acestuia, în condițiile în care toate tranzacțiile comerciale erau fictive.

De altfel, Înalta Curte constată că inculpatul nici nu a evidențiat, în raport de starea de fapt stabilită de instanța de fond și menținută în apel, un aspect care să vină în contradicție evidentă cu probele administrate, și care să conducă la o altă soluție opusă celei la care au ajuns cele două instanțe.

Ca atare, criticile formulate din perspectiva dispozițiilor art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., sunt nefondate, în cauză soluția de condamnare nefiind rezultatul unei grave erori de fapt.

Asupra recursului declarat de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București

În ceea ce privește stabilirea legii penale mai favorabile, critică circumscrisă cazului de casare prevăzut de art. 385 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., se constată următoarele:

Referitor la infracțiunea de evaziune fiscală reținută în sarcina inculpatului Y.S., constând în aceea că, în perioada martie 2001 decembrie 2002, cu știință, a dispus efectuarea de înregistrări inexacte în evidența contabilă a SC S.C.I. SRL, cu consecința denaturării rezultatelor financiare ale acesteia, precum și aceea că în aceeași perioadă a dispus înregistrarea în evidențele contabile ale societății de documente primare false, cu consecința prejudicierii bugetului de stat cu suma de 1.310.810,7508 lei, Înalta Curte constată că lege penală mai favorabilă în cauză o reprezintă dispozițiile art. 13 din Legea nr. 87/1994, și cele ale art. 9 lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005, cum a stabilit tribunalul.

În primul rând, este de precizat faptul că prima instanță a făcut o corectă aplicarea a dispozițiilor Deciziei nr. 4 din 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în recurs în interesul legii, reținând în sarcina inculpatului Y.S., cu privire la fapta anterior descrisă o unică infracțiune complexă de evaziune fiscală. Ceea ce a determinat însă greșit prima instanță, este, în raport de succesiunea de acte normative ce au intervenit de la data comiterii faptelor și până la data soluționării cauzei, legea penală mai favorabilă care trebuia aplicată inculpatului în conformitate cu dispozițiile art. 13 C. pen.

Astfel, la momentul săvârșirii faptelor (martie 2001 - decembrie 2002), în cauză erau în vigoare dispozițiile art. 13 din Legea nr. 87/1994, fapta fiind pedepsită cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani și interzicerea unor drepturi sau cu amenda de la 1.000.000 la 10.000.000.

Prin Legea nr. 161 din 19 aprilie 2003 aceleași fapte au fost incriminate în art. 11 lit. c), ca urmare a abrogării dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 87/1994, iar în noua reglementare pedeapsă prevăzută era închisoarea de la 2 ani la 8 ani și interzicerea unor drepturi.

Prin Legea nr. 241/2005 a fost abrogată Legea nr. 87/1994, evaziunea fiscală fiind incriminată în art. 9 și sancționată cu închisoarea de la 2 ani la 8 ani, fiind prevăzută aceleași limite de pedeapsă pentru toate cele șapte variante alternative în care aceasta putea fi comisă.

Ca atare, din compararea textelor de lege care s-au succedat în timp, dispozițiile mai favorabile inculpatului sunt cele cuprinse în art. 13 din Legea nr. 87/1994, care prevăd o pedeapsă cuprinsă între 6 luni la 5 ani și interzicerea unor drepturi sau cu amenda de la 1.000.000 la 10.000.000.

Susținerea instanței de fond, în sensul că legea penală mai favorabilă inculpatului ar fi Legea nr. 241/2005, în raport de dispozițiile art. 10 care prevăd o cauză de nepedepsire sau de reducere a limitelor de pedeapsă, pentru ipoteza achitării integrale a prejudiciului, nu poate fi primită. Aceasta întrucât determinarea legii penale mai favorabile se face în raport de situația concretă a cauzei, or, inculpatul nu a achitat prejudiciul, astfel că nu-i putea fi aplicabilă această dispoziție legală. Mai mult, în raport de cuantumul prejudiciului cauza bugetului de stat (peste 436.000 euro la nivelul anului 2002), ar fi atras incidența agravantei prevăzută de alin. (2) ale art. 9 din Legea nr. 241/2005, cu consecința majorării limitelor de pedeapsă cu 2 ani.

În aceste condiții, în mod evident legea penală mai favorabilă inculpatului este, așa cum s-a arătat anterior, legea în vigoare la momentul comiterii faptelor, respectiv art. 13 din Legea nr. 87/1994.

În raport de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru această infracțiune (6 luni la 5 ani sau amenda de la 1.000.000 la 10.000.000) și de data epuizării activității infracționale (decembrie 2002), Înalta Curte constată împlinit termenul de prescripție specială a răspunderii penale de 7 ani și 6 luni, calculat conform art. 122 lit. d) C. pen. și art. 124 C. pen., în luna iunie 2011 a intervenit prescripția răspunderii penale pentru această faptă.

Și sub aspectul calculului termenului de prescripție Înalta Curte a făcut aplicarea legii penale mai favorabile, în-raport de împrejurarea că prevederile art. 124 C. pen., au fost modificate prin art. I pct. 3 din Legea nr. 63/2012, în sensul majorării termenului de prescripției specială, acesta considerându-se împlinit dacă este depășit încă o dată, spre deosebire de norma anterioară, potrivit căreia prescripția specială a răspunderii penale era incidență dacă termenul, calculat potrivit art. 122 C. pen., era depășit cu jumătate, oricâte întreruperi ar fi intervenit. Instanța are în vedere împrejurarea că prescripția, prin efectele pe care le produce, de înlăturare a răspunderii penale, este o instituție de drept substanțial, fiind astfel supusă dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție, respectiv ale art. 13 C. pen. În același sens a statuat și Curtea Constituțională prin decizia 1092 din 18 decembrie 2012, instanța de contencios constituțional arătând că dispozițiile art. 124 C. pen., sunt constituționale în măsura în care nu împiedică aplicarea legii penale mai favorabile faptelor săvârșite sub imperiul legii vechi.

Aceleași argumente, pentru determinarea legii penale mai favorabile se impun și în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 16 din Legea nr. 87/1994, referitor la fapta inculpatului Y.S. care, la data de 08 august 2002, a solicitat și a obținut autorizarea schimbării sediului SC S.C.I. SRL din București, str. Alexandru Vlahuță, în comuna Pantelimon, str. Sf. Gheorghe, Jud. Ilfov, ambele fictive, în scopul sustragerii de la controlul fiscal.

Limitele de pedeapsă prevăzute de art. 16 din Legea nr. 87/1994 sunt închisoarea de la 2 ani la 7 ani, modificările aduse prin Legea nr. 161/2003, au vizat numai majorarea acestor limite, faptele fiind pedepsite cu închisoarea de la 3 ani la 10 ani și interzicerea unor drepturi, incriminarea regăsindu-se în dispozițiile art. 12 lit. b), iar după abrogarea Legii nr. 87/1994 prin Legea nr. 241/2005, evaziunea fiscală în această modalitate este incriminata în aceeași formă în art. 9 alin. (l) lit. f), pedeapsa fiind închisoare de la 2 ani la 8 ani și interzicerea unor drepturi.

În mod evident, legea penală mai favorabilă este art. 16 din Legea nr. 87/1994 și nu art. 9 alin. (l) lit. f) din Legea nr. 241/2005 astfel cum a stabilit prima instanță.

Față de considerentele anterioare, Înalta Curte constată întemeiate criticile formulate de către parchet, în cauză fiind incident cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., instanțele făcând o greșită aplicare a legii sub aspectul stabilirii legii penale mai favorabile.

În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., privind greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților, cu referire și la modalitatea de executare a acestora, analiza instanței de recurs va fi în mod evident limitată de soluțiile de achitare ce urmează a se dispune cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea 39/20034, și de încetare a procesului penal urmare a intervenirii împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale.

Referitor la inculpatul Y.S., Înalta Curte apreciază că pedepsele de un an și 6 luni închisoare aplicate acestuia pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 9 alin. (l) lit. a) din Legea nr. 241/2005 și art. 26 C. pen., raportat la art. 9 alin. (l) lit. f) din Legea nr. 241/2005, au fost în mod corect individualizate, fiind respectate criteriile prevăzute de dispozițiile art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social concret al faptelor, persoana inculpatului, instanțele valorificând în mod just, ca și circumstanță atenuantă conform art. 74 lit. a) C. pen., comportamentul corect în societate al acestuia anterior comiterii faptelor, astfel cum acesta rezultă din actele în. circumstanțiere depuse la dosar, pedeapsa fiind ușor coborâtă sub minimul de 2 ani prevăzut de lege. In plus, Înalta Curte are în vedere și comportamentul ulterior comiterii faptelor, neexistând date că inculpatul ar mai fi fost angrenat în activități similare, dar și împrejurarea că hotărârea definitivă de condamnare intervine la o distanță de peste 10 ani de la săvârșirea acestora.

Criticile parchetului au în vedere, în principal, valoarea ridicată a prejudiciului, însă, pentru infracțiunea care a determinat acest prejudiciu nu mai poate fi angajată răspunderea penală, urmare a împlinirii termenului de prescripție specială a răspunderii penale.

Aceeași circumstanță atenuantă personală prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., urmează să fie reținută de către instanța de recurs și în raport de infracțiunea prevăzută de art. 16 din Legea nr. 87/1994 cu reținerea art. 13 C. pen., pedeapsa ce îi va fi aplicată inculpatului, urmând a fi coborâtă sub minimul special de 2 ani, până la un an și 6 luni, apreciindu-se că aceasta este suficientă pentru reeducare sa.

În urma contopirii pedepselor în pedeapsa cea mai grea de un an și 6 luni închisoare, Înalta Curte va menține modalitatea de individualizare a executării dispusă de către tribunal, respectiv suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, având în vedere atât intervalul de timp scurs de la comiterea faptei, comportamentul său ulterior punerii în libertate (ce a avut loc la data de 25 mai 2005), dar și împrejurarea că acesta a executat în stare de arest preventiv un an și 2 luni.

În ceea ce-l privește pe inculpatul P.K., singura infracțiune pentru care este antrenată răspunderea penală în prezenta cauză este cea prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005, pentru care prima instanță, în raport de datele ce caracterizează persoana acestuia, constatând că nu se relevă persistența unor mentalități sau deprinderi antisociale de natură a impune o reacție represivă severă, i-a aplicat o pedeapsă de un an și 3 luni închisoare.

Înalta Curte, având în vedere perioada petrecută în stare de arest preventiv în cauză a fost de un an și 2 luni, apreciază că aceasta a fost suficientă pentru corectarea comportamentului inculpatului, împrejurarea dovedită de altfel prin aceea că ulterior punerii în libertate acesta nu a încercat să se sustragă judecății, prezentându-se de bună voie la termenele fixate, manifestând interes pentru soluționarea cauzei, având totodată un bun comportament în familie și societate. În aceste condiții, instanța de recurs, reținând incidența cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., va da o mai mare eficiență circumstanței atenuante reținute și va coborî pedeapsa la un an și 2 luni închisoare, urmând ca, în urma deducerii prevenției să se constate că aceasta a fost integral executată.

În raport de toate aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de inculpații Y.S., S.M.S., C.M.V. și P.K., va casa, în parte, decizia penală atacată și, în parte, sentința penală nr. 448/ F din 30 mai 2011 a Tribunalului București, secția a Il-a penală și, în rejudecare:

Va descontopi pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului Y.S. în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor, respectiv:

- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 C. pen.;

- un an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute art. 9 alin. l lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 C. pen.;

- 3 pedepse de câte un an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 9 alin. (l) lit. f) din Legea nr. 241/2005, art. 9 alin. (l) lit. a) din Legea nr. 241/2005 și art. 26 C. pen., raportat la art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005, toate cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., va dispune schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului Y.S. din infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (l) lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005 în infracțiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen. și din infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (l) lit. f) din Legea nr. 241/2005 în infracțiunea prevăzută de art. 16 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen.

În baza art. ll pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., va dispune achitarea inculpatului Y.S. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (l) din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 39/2003.

În baza art. l 1 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., va dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului Y.S. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen.

În baza art. 16 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen., raportat la art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 C. pen., va condamna același inculpat la o pedeapsă de un an și 6 luni închisoare.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., va contopi această pedeapsă cu pedepsele aplicate inculpatului de prima instanță pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 9 alin. l lit. a) din Legea nr. 241/2005 și art. 26 C. pen., raportat la art. 9 alin. (l) lit. f) din Legea nr. 241/2005, toate cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 C. pen., urmând ca, în final, inculpatul Y.S. să execute pedeapsa cea mai grea, de un an și 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen., va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a lit. b) și c) C. pen.

În baza art. 861 C. pen., va dispune suspendarea executării pedepsei de un an și 6 luni închisoare sub supraveghere, pe o perioada de 3 ani și 6 luni ce constituie termen de încercare stabilit în condițiile, art. 862 C. pen.

Conform art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte trimestrial la Serviciul de Protecție a Victimelor și reintegrare socială a infracțiunilor;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În temeiul dispozițiilor art. 88 C. pen., va deduce din durata pedepsei aplicate reținerea și arestarea preventivă de la 10 martie 2004 la 25 mai 2005.,

Va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. pen., privitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, se va suspenda și executarea pedepsei accesorii.

În baza art. ll pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., va dispune achitarea inculpaților S.M.S. și C.M.V. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (l) din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 39/2003.

Va descontopi pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului P.K. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, respectiv:

- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 C. pen.;

- un an și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., raportat la art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 C. pen;

În baza art. ll pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., va dispune achitarea inculpatului P.K. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (l) din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 26 C. pen., raportat la art. 9 alin. (l) lit. f) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen., va condamna același inculpat la o pedeapsă de un an și 2 luni închisoare.

Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului prevenția de la 26 martie 2004 la 25 mai 2005 și va constata pedeapsa aplicată integral executată.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate care nu contravin dispozițiilor prezentei hotărâri.

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurenților intimați inculpați Y.S., S.M.S., C.M.V. și P.K. până la prezentarea apărătorilor aleși, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul interpretului de limbă turcă se va plăti din fondul special al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de inculpații Y.S., S.M.S., C.M.V. și P.K. împotriva deciziei penale nr. 171/ A din 1 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția a Il-a penală.

Casează, în parte, decizia penală atacată și, în parte, sentința penală nr. 448/ F din 30 mai 2011 a Tribunalului București, secția a II-a penală și, în rejudecare:

I. Descontopește pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului Y.S. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, respectiv:

- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 C. pen.;

- un an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute art. 9 alin. (l) lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 C. pen.;

- 3 pedepse de câte un an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 9 alin. (l) lit. f) din Legea nr. 241/2005, art. 9 alin. (l) lit. a) din Legea nr. 241/2005 și art. 26 C. pen., raportat la art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005, toate cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului Y.S. din infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (l) lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005 în infracțiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen. și din infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (l) lit. f) din Legea nr. 241/2005 în infracțiunea prevăzută de art. 16 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen.

În baza art. ll pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achită inculpatul Y.S. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (l) din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 39/2003.

În baza art. ll pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului Y.S. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen.

În baza art. 16 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen., raportat la art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 C. pen., condamnă același inculpat la o pedeapsă de un an și 6 luni închisoare.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele sus-menționate cu pedepsele aplicate inculpatului de prima instanță pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 9 alin. (l) lit. a) din Legea nr. 241/2005 și art. 26 C. pen., raportat la art. 9 alin. (l) lit. f) din Legea nr. 241/2005, toate cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 C. pen., urmând ca, în final, inculpatul Y.S. să execute pedeapsa cea mai grea, de un an și 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza Il-a lit. b) și c) C. pen.

În baza art. 861 C. pen., dispune suspendarea executării pedepsei de un an și 6 luni închisoare sub supraveghere, pe o perioada de 3 ani și 6 luni ce constituie termen de încercare stabilit în condițiile art. 862 C. pen.

Conform art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuie sa respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte trimestrial la Serviciul de Protecție a Victimelor și reintegrare socială a infracțiunilor;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de

existență.

În temeiul dispozițiilor art. 88 C. pen., deduce din durata pedepsei aplicate reținerea și arestarea preventivă de la 10 martie 2004 la 25 mai 2005.

Atrage atenția inculpatului asupra dispoziției art. 864 C. pen., privitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, se suspendă executarea pedepsei accesorii.

II. În baza art. ll pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achită inculpatul S.M.S. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (l) din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 39/2003.

În baza art. l 1 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achită inculpatul C.M.V. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (l) din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 39/2003.

Descontopește pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului P.K. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, respectiv:

- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 C. pen.;

- un an și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., raportat la art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 C. pen;

În baza art. ll pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achită inculpatul P.K. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (l) din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 26 C. pen., raportat la art. 9 alin. (l) lit. f) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen., condamnă pe inculpatul P.K. la o pedeapsă de un an și 2 luni închisoare.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, prevenția de la 26 martie 2004 la 25 mai 2005 și constată pedeapsa aplicată integral executată.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate care nu contravin dispozițiilor prezentei hotărâri.

Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurenților intimați inculpați Y.S., S.M.S., C.M.V. și P.K. până la prezentarea apărătorilor aleși, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul interpretului de limbă turcă se va plăti din fondul special al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23 aprilie 2013.