Decizia nr. 1260/2013 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia Penală

Asupra recursurilor de față;

În baza actelor si lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 677 din 03 octombrie 2012, Tribunalul București, secția a ll-a penală, a hotărât următoarele:

1. În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică în sensul pus în discuție, din oficiu, de instanță, din art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, în art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen.

În baza art. în art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen., a condamnat pe inculpatul B.N. a pedeapsa închisorii de 4 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art, 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen., din momentul rămânerii definitive a prezentei și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 4 ani închisoare.

În baza art. 282 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.N. la pedeapsa închisorii de 4 ani și 6 luni ca urmare a săvârșirii infracțiunii de falsificare de monede în formă continuată.

În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen., timp de 2 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen., din momentul rămânerii definitive a prezentei și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 4 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 282 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.N. la pedeapsa închisorii de 4 ani ca urmare a săvârșirii infracțiunii de punere în circulație de monedă falsificată în formă continuată.

În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen., timp de 2 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., din momentul rămânerii definitive a prezentei și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 4 ani închisoare.

În baza art. 285 C. pen. C. pen., a condamnat pe inculpatul B.N. la pedeapsa închisorii de 2 ani ca urmare a săvârșirii infracțiunii de deținere de instrumente în vederea falsificării de valori.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de ari. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen., din momentul rămânerii definitive a prezentei și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., a contopit pedepsele stabilite prin prezenta în pedeapsa cea mai grea, de 4 ani și 6 luni închisoare, pe care o sporește cu 6 luni, inculpatul urmând să execute 5 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen., a aplicat pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară cea mai grea, a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen., timp de ani 2 de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen., din momentul rămânerii definitive a prezentei și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei rezultante de 5 ani închisoare.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 13 decembrie 2011 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive luate față de inculpatul B.N.

2. În baza art. 334 C. proc. pen., a admis cererea formulată de inculpatul B.S. și, în consecință, a schimbat încadrarea juridică din art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, în art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 alin. (1) C. pen.

În baza art. în art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.S. la pedeapsa închisorii de 4 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen., din momentul rămânerii definitive a prezentei și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 4 ani închisoare.

În baza art. 334 C. proc. pen., a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de inculpatul B.S., de schimbare a încadrării juridice din art. 282 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în art. 26 C. pen. rap. la art. 282 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 282 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.S. la pedeapsa închisorii de 4 ani și 6 luni, ca urmare a săvârșirii infracțiunii de falsificare de monede în formă continuată.

În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen., timp de 2 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen., din momentul rămânerii definitive a prezentei și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 4 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 282 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.S. la pedeapsa închisorii de 3 ani și 6 luni, ca urmare a săvârșirii infracțiunii de complicitate la punerea în circulație de monedă falsificată în formă continuată.

În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen., timp de 1 an și 6 luni de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen., din momentul rămânerii definitive a prezentei și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 3 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 285 C. pen. C. pen., a condamnat pe inculpatul B.S. la pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni ca urmare a săvârșirii infracțiunii de deținere de instrumente în vederea falsificării de valori.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen., din momentul rămânerii definitive a prezentei și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., a contopit pedepsele stabilite prin prezenta în pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare, inculpatul urmând să execute 4 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen., a aplicat pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară cea mai grea, a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen., timp de ani 2 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a, lit. b) C. pen., din momentui rămânerii definitive a prezentei și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei rezultante de 4 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 13 decembrie 2011 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive luate față de inculpatul B.S.

3. În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică în sensul pus în discuție, din oficiu, de instanță, din art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, în art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul C.N. sub aspectul infracțiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen.

În baza art. 282 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.N. la pedeapsa închisorii de 3 ani și 6 luni ca urmare a săvârșirii infracțiunii de punerea în circulație de monedă falsificată în formă continuată.

În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza-a ll-a, lit. b) C. pen., timp de 1 an și 6 luni de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen., din momentul rămânerii definitive a prezentei și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 3 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 13 decembrie 2011 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive luate față de inculpatul C.N.

4. În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică în sensul pus în discuție, din oficiu, de instanță, din art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, în art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen. în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul C.N. sub aspectul infracțiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică în sensul pus în discuție, din oficiu, de instanță, din art. 282 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în art. 282 alin. (2) C. pen. (fapta din data de 31 octombrie 2011) și art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. (fapta din data de 09 noiembrie 2011), cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 282 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.N. la pedeapsa închisorii de 3 ani ca urmare a săvârșirii infracțiunii de punerea în circulație de monedă falsificată (fapta din data de 31 octombrie 2011).

În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen., timp de 1 an de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen., din momentul rămânerii definitive a prezentei și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 3 ani închisoare.

În baza art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.N. la pedeapsa închisorii de 2 ani închisoare, ca urmare a săvârșirii infracțiunii de înșelăciune (fapta din data de 09 noiembrie 2011).

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen., din momentul rămânerii definitive a prezentei și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., a contopit pedepsele stabilite prin prezenta în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, inculpatul urmând să execute 3 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen., a aplicat pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen., timp de 1 an de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen., din momentul rămânerii definitive a prezentei și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei rezultante de 3 ani închisoare.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 13 decembrie 2011 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive luate față de inculpatul C.N..

în baza art. 118 alin. (1) lit. a) și e) C. pen., a confiscat de la inculpații B.N. și B.S. următoarele bunuri:

- cele 85 bancnote falsificate în cupiură de 100 lei, care au făcut obiectul buletinelor de expertiză întocmite de B.N.R., din 05 octombrie 2011, din 06 octombrie 2011, din 01 noiembrie 2011, din 14 noiembrie 2011 și din 18 noiembrie 2011; -cele 160 bancnote falsificate în cupiură de 100 lei, care au făcut obiectul buletinului de expertiză întocmit de B.N.R., din 13 decembrie 2011; - suma de 5.750 lei reprezentând contravaloarea bancnotelor falsificate remise cumpărătorului, colaboratorul cu identitate protejată „N." în datele de 12 noiembrie 2011,17 noiembrie 2011 și 13 decembrie 2011;

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) și f) C. pen., a confiscat de la inculpatul B.N., următoarele bunuri:

- telefon marca L.G., de culoare argintie.

- cartelă S.I.M.; -următoarele bunuri ridicate în data de 13 decembrie 2011, cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la adresa mun. București, sector 3:

- fragmente rezultate în urma ruperii unor pagini ce au fost imprimate cu imagini de bancnote din cupiura de 100 lei, pe hârtie tip calc, ambalate în plic de culoare maro care prezintă mențiunea „Bancnote 100 lei rupte găsite într-o pungă pentru gunoi";

- o jumătate dintr-o coală format A4 având imprimată imaginea aversului unei bancnote din cupiura de 100 lei, cu fereastră de culoare neagră, ambalată în plic de culoare maro care prezintă mențiunea „Bancnote 100 lei rupte găsite într-o pungă pentru gunoi";

- 2 (două) coli format A4 având imprimate imaginile aversului a 3 bancnote din cupiura de 200 lei, ambalate în plic de culoare albă care prezintă mențiunea „Cifra 11. -găsite într-o pungă în bibliotecă";

3 (trei) coli format A4 având imprimate imaginile aversului a 3 bancnote din cupiura de 100 euro, ambalate în plic de culoare albă care prezintă mențiunea „Cifra 11. - găsite într-o pungă în bibliotecă";

- 6 (șase) coli format A4 având imprimate imaginile aversului a 3 bancnote din cupiura de 100 lei, ambalate în plic de culoare albă care prezintă mențiunea „Cifra 11. -găsite într-o pungă în bibliotecă";

- 5 (cinci) coli format A4 având imprimate imaginea aversului și/sau imaginea reversului unei bancnote din cupiura de 100 lei, ambalate în plic de culoare albă care prezintă mențiunea „Cifra 11. - găsite într-o pungă în bibliotecă";

- 8 (opt) coli format A4 având imprimată imaginea integrală (șase) sau parțială (două) a unei impresiuni de ștampilă, de formă circulară, ambalate în plic de culoare albă care prezintă mențiunea „Cifra 11 . - găsite într-o pungă în bibliotecă";

- 2 (două) coli format A4 având imprimată imaginea aversului unei bancnote din cupiura de 100 lei, ambalate în plic de culoare albă care prezintă mențiunea „Cifra 11. -găsite într-o pungă în bibliotecă";

- 1 (una) coală format A4 având imprimată atât pe față cât și pe verso imaginea aversului unei bancnote din cupiura de 100 lei, ambalată în plic de culoare albă care prezintă mențiunea „Cifra 11. - găsite într-o pungă în bibliotecă";

- 1 (una) coală format A4 având imprimate imaginile aversului a 2 bancnote din cupiura de 100 lei, ambalată în plic de culoare albă care prezintă mențiunea „Cifra 11. - găsite într-o pungă în bibliotecă";

- plic de culoare albă care prezintă mențiunea „Cifra 11. - găsite într-o pungă în bibliotecă";

- 3 (trei) coli format A4 având imprimate imaginile aversului unei bancnote din cupiura de 10 lei, ambalate în plic de culoare albă care prezintă mențiunea „Cifra 11. -găsite într-o pungă în bibliotecă";

- 1 (una) coală format A4 având imprimată pe o față imaginea aversului și pe verso imaginea reversului unei bancnote din cupiura de 100 lei, ambalate în plic de culoare albă care prezintă mențiunea „Cifra 11. - găsite într-o pungă în bibliotecă";

- 1 (una) coală format A4 având imprimate pe față imaginea aversului și pe verso imaginea reversului a 3 bancnote din cupiura de 100 lei, ambalată în plic de culoare albă care prezintă mențiunea „Cifra 11. - găsite într-o pungă în bibliotecă";

- 29 (douăzecișinouă) de coli tip foaie de calc, format A4, având imprimată imaginea reversului unei bancnote din cupiura de 100 lei, ambalate în plic de culoare albă care prezintă mențiunea „Cifra 11 . - găsite într-o pungă în bibliotecă";

- 3 (trei) coli tip foaie de calc, format A4, având imprimate imaginile reversului a 3 bancnote din cupiura de 100 lei, ambalate în plic de culoare albă care prezintă mențiunea „Cifra 11 găsite într-o pungă în bibliotecă";

- 1 (una) coală format A4 având imprimată imaginea aversului unei bancnote din cupiura de 100 lei, ambalată în plic de culoare albă care prezintă mențiunea „Cifra 11. - găsite într-o pungă în bibliotecă";

- 1 (una) coală format A4 având imprimată imaginile aversului a 2 bancnote din cupiura de 100 lei, ambalată în plic de culoare albă care prezintă mențiunea „Cifra 11. - găsite într-o pungă în bibliotecă";

- 1 (una) coală format A4 având imprimată pe o față imaginea aversului și pe verso imaginea reversului a 3 bancnote din cupiura de 100 lei, ambalată în plic de culoare albă care prezintă mențiunea „Cifra 11. - găsite într-o pungă în bibliotecă";

- 2 (două) coli format A4 având imprimate imaginile aversului a 2 bancnote din cupiura de 100 lei, ce prezintă fereastră de culoare neagră, ambalate în plic de culoare albă care prezintă mențiunea „Cifra 11. - găsite într-o pungă în bibliotecă";

- 1 (una) coală tip foaie de calc, format A4, având imprimată pe față imaginea aversului și pe verso imaginea reversului a 3 bancnote din cupiura de 100 lei, ambalată în plic de culoare albă care prezintă mențiunea „Cifra 1 -pe imprimanta aflată pe birou";

- 2 (două) coli tip foaie de calc, format A4, vopsite cu o substanță de culoare albă, ambalate în plic alb cu mențiunea „Cifra 1 - pe imprimanta aflată pe birou";

- 3 (trei) coli format A4, imprimată cu imaginea aversului unei bancnote/două bancnote din cupiura de 100 lei, ambalate în plic de culoare albă cu mențiunea „marcaj 4 - sertarul biroului în mapă din hârtie'";

- 2 (două) coli format A4, imprimate pe o față imaginea aversului și pe verso imaginea reversului unei/a trei bancnote din cupiura de 100 lei, ambalate în plic de culoare albă, care cu mențiunea „marcaj 4 - sertarul biroului în mapă din hârtie";

- 1 (una) coală format A4, imprimată pe o față imaginea aversului și pe verso imaginea reversului a două bancnote din cupiura de 100 lei, ambalată în plic de culoare albă cu mențiunea „marcaj 4 - sertarul biroului în mapă din hârtie";

- 5 (cinci) bancnote din cupiura de 200 lei, fără fereastră decupată, toate, ambalate în plic de culoare albă cu mențiunea „10-în agendă sertar T.V.";

- 1 (una) bancnotă din cupiura de 100 lei, ambalată în plic de culoare albă cu mențiunea „10 - în agendă sertar TV"; u") 1 (una) jumătate dintr-o coală format A4 imprimată cu imaginea aversului unei bancnote din cupiura de 100 lei, cu fereastră de culoare neagră, ambalată în plic de culoare albă cu mențiunea „10 - în agendă sertar T.V.";

- 31 (treizecișiunu) coli tip foaie de calc, format A4, vopsite cu o substanță de culoare albă, ambalate în plic de culoare maro cu mențiunea „31. coli. pe birou";

- 1 (una) imprimată cu cabluri de alimentare și conectare la P.C.;

- 1 (una) imprimată cu cabluri de alimentare și conectare la P.C.;

- 1 (una) imprimată cu cabluri de alimentare și conectare la P.C.;

- 1 (una) imprimată cu cabluri de alimentare și conectare la P.C.;

- 1 (una) imprimată cu cabluri de alimentare și conectare la P.C.;

- 1 (unu) scanner;

- 1 (unu) scanner;

- 1 (una) imprimantă, împreună cu cablulde alimentare;

- 1 (una) imprimantă.;

- o sticluță din material plastic, transparent, conținând aproximativ 200 ml lichid incolor;

- o sticlă din material plastic, transparent, care prezintă o etichetă de culoare verde cu inscripția „Ulei de in fiert ce conține aproximativ 500 ml lichid de culoare maro;

- un recipient de formă dreptunghiulară, din material plastic, opac, de culoare albă, care prezintă o etichetă de culoare albă cu inscripția „Tempera Alb de titan".

- 5 (cinci) paint-markere de culoare albă.;

- un instrument de scris cu bilă, cu pastă de culoare albă.;

- un instrument de scris cu bilă, cu pastă de culoare argintie.;

- o mină ce conține pastă de culoare alba, cu capătul superior lipit în mai multe straturi leucoplast;

- 1 (una) cutie din materiai plastic, de culoare argintie.;

- un cartuș cu cerneală de culoare Cyan, reumplut la firma SC A.D.M.D.G. S.R.L;

- un trafalet de lățime aproximativă de 10 cm, cu tăviță de aplicare de culoare albastră, pe ambele existând urme de vopsea albă;

- două cutii de vopsea de 1 litru;

- o planșă de polistiren expandat de dimensiuni aproximative de 60x125 cm, pe care erau fixate 10 coli tip hârtie de calc, format A4, vopsite cu o substanță de culoare albă;

- o cutie de culoare verde, ce conține cuttere, pixuri de diferite culori, creioane, radiere și forfecuțe.

În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., a restituit inculpatului B.N. următoarele bunuri: suport cartelă Cosmote; telefonul marca N.

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., a confiscat de la inculpatul B.S. următoarele bunuri:

- laptop de culoare negru-bronz, cu acumulator, mouse și husă;

- cartela S.I.M. Cosmote.

- cartelă S.I.M. Frog.

În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., a restituit inculpatului B.S. următoarele bunuri:

- telefonul mobil Samsung.;

- plic plastic de culoare roșie;

- Decizia nr. 152325 a Casei de Pensie a M.A.I. pe numele C.l. din comuna Bogați, județul Argeș;

- o copie de pe buletinul de identitate al numitului B.G.L.;

- un cupon de pensie pe numele C.l.;

- un certificat de încadrare în grad de handicap eliberat de Consiliul Local București Sector 4 pe numele B.G.L.;

- 3 card-uri de memorie pentru telefon. - 1 de 2 G.B. și unul de 1 G.B.;

- o cartelă Cosmote Frog.;

- top de hârtie, incomplet;

- Decizia nr. 171302 din 14 noiembrie 2008 emisă de Casa de Pensii Sector 4 pe numele S.Ș.;

- un contract de vânzare-cumpărare încheiat între Ș.M. și soții P.Ș. și M. privind un teren în suprafață de 208 mp situat în com. Pantelimon;

- o coală A4 cu antetul Biroului Notarial Public I.A.C. având aplicate 3 ștampile cu antetul notarului diferite;

- 2 coli A4 având aplicate fiecare o ștampilă a firmelor SC V.E. SRL și SC D. SRL;

- o coală A4 având xeroxată o fișă de înmatriculare cu datele și ștampila firmei SC B. SRL;

- 2 fișe fiscale tip 210 ce privesc firma SC D. SRL și pe angajatul C.A.;

- o adeverință ce-l privește pe P.Ș. emisă de Casa de Pensii a Municipiului București la data de 18 februarie 2011;

- o coală A4 având xeroxată o încheiere de autentificare la Biroul Notarial M.D. din 19 noiembrie 2001;

- 6 copii xerox de pe cărțile de identitate ale următoarelor persoane:

- D.C.G.;

- P.M.;

- C.A.; -D.M.l.; -L.M.; -l.G.- C.N.P.

A luat act că la data de 14 iunie 2012, procurorul de caz a restituit numitei . suma de 2005 lei ridicată de la domiciliul inculpatului din mun. București, sector 3, cu ocazia percheziției domiciliare efectuate în data de 13 decembrie 2011.

În baza art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., a confiscat de la inculpatul C.N. suma de 420 lei obținută de la investigatorul sub acoperire „J." pentru cele 14 bancnote falsificate vândute.

În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., a restituit inculpatului C.N. telefonul mobil, cartelă S.I.M. Cosmote 54, având nr. alocat.

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) și e) C. pen., a confiscat de la inculpatul C.N.:

- cartela Cosmote, având nr.alocat.

- suma de 50 lei obținută de la investigatorul sub acoperire „J." pentru bancnota falsificată vândută în data de 31 octombrie 2011.

În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., a restituit inculpatului C.N. telefonul negru, telefonul, de culoare predominant argintie, și cartela Cosmote, având nr. de apel.

În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., a restituit numitului C.l., telefonul negru și cartela Cosmote, cu nr. apel.

În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., a restituit numitului S.I.telefonul de culoare argintiu cu negru, și cartela Cosmote.

În baza art. 191 alin. (1) și 2) C. proc. pen., a obligat pe inculpați la plata către stat a următoarelor sume cu titlu de cheltuieli judiciare: - inculpatul B.N., 1100 lei, din care 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, avocat U.E., vor fi avansați din fondurile Ministerului Justiției;

- inculpatul B.S., 1.000 lei, din care 100 lei reprezintă onorariu parțial apărător oficiu N.B.I.;

- inculpatul C.N., 850 lei din care 50 lei reprezintă onorariu parțial apărător oficiu S.C.;

- inculpatul C.N., 1.300 lei, din care 100 lei reprezintă onorariu parțial apărător oficiu G.L.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: în cursul zilei de 04 octombrie 2011, inculpatul C.N. a vândut investigatorului sub acoperire „J.", în două ocazii, mai întâi o bancnotă falsificată în cupiură de 100 lei, primind pentru aceasta suma de 30 de lei, iar, ulterior, 10 bancnote falsificate în cupiură de 100 lei, primind suma de 300 lei. în data de 06 octombrie 2011, inculpatul C.N. a vândut investigatorului sub acoperire „J." trei bancnote falsificate în cupiură de 100 lei, primind pentru aceasta suma de 90 de lei. Toate cele 14 bancnote falsificate aveau serie. O întâlnire între inculpat și investigator a mai avut loc și în data de 25 octombrie 2011, fără a se mai realiza cu ocazia respectivă o vânzare de bancnote falsificate.

Instanța a reținut această situație de fapt pe baza înregistrărilor audio-video în mediu ambiental efectuate în data de 04 octombrie 2011 și 06 octombrie 2011, declarației investigatorului sub acoperire „J." dată în faza judecății, declarației date de inculpatul C.N. în faza urmăririi penale, în data de 13 decembrie 2011 în fața procurorului, buletinului de expertiză din 05 octombrie 2011 emis de B.N.R.- Direcția emisiune, tezaur și casierie-Serviciul emisiune (fila 87 vol. I d.u.p.), care a concluzionat, cu privire la cele 11 bancnote remise în data de 04 octombrie 2012, că „sunt contrafaceri și nu au putere circulatorie", buletinul de expertiză din 06 octombrie 2011 emis de B.N.R.- Direcția emisiune, tezaur și casierie-Serviciul emisiune (fila 88 vol. 1 d.u.p.), care a concluzionat, cu privire la cele 3 bancnote remise în data de 06 octombrie 2012, că „sunt contrafaceri și nu au putere circulatorie".

Autorizarea investigatorului sub acoperire sub numele de cod „J.", pentru 60 de zile (de la data de 04 octombrie 2011 la 02 decembrie 2011) pentru strângerea datelor și informațiilor privind existența infracțiunilor prev. și ped. de art. 282 alin. (1) și 2) C. pen., 285 C. pen., și art. 7 alin. (1) și (3) rap. la art. 2 lit. b) pct. 7 din Legea nr. 39/2003, identificarea persoanelor care au participat la săvârșirea acestora, infiltrarea în rețeaua infracțională, identificarea, luarea în posesie și restituirea/predarea bancnotelor false și altor înscrisuri și/sau obiecte ascunse de membrii rețelei pe teritoriul României în vederea valorificării ulterioare sau/și în scopul comiterii/folosirii la comiterea infracțiunii, procurarea de bancnote contrafăcute până la plafonul de 100.000 de lei și obținerea mijloacelor de probă în condițiile prevăzute de lege, s-a dispus prin Ordonanța nr. 59 din 04 octombrie 2011 (filele 25-27 vol. II d.u.p.).

Faptul remiterii primei bancnote în valoare de 100 lei cu ocazia primei întâlniri din data 04 octombrie 2011 care a avut loc la complexul M.L. rezultă și din înregistrarea audio în mediu ambiental efectuată cu ocazia respectivă, redată în cuprinsul procesului-verbal de la filele 78-80 vol. I d.u.p. Rezultă din înregistrare că inculpatul îi arată investigatorului un obiect pe care acesta îl examinează pe ambele părți, de calitatea căruia este mulțumit.

Din aceeași înregistrare rezultă că inculpatul îi pretinde investigatorului un avans de un milion pentru o comandă de 10 bancnote pe care să i le remită în seara aceleiași zile, sumă pe care investigatorul i-o dă în cele din urmă, după ce inițial protestează invocând faptul că nu obișnuiește să dea bani în avans, la sfârșitul discuției cei doi stabilind ca în cursul serii inculpatul să nu îi mai restituie acești 100 de lei, ci ca investigatorul să îi plătească diferența pentru cele „10 fire". Rezultă, de asemenea, faptul că prețul cu privire la care cei doi se înțeleseseră în cadrul unei discuții anterioare a fost de 30% din valoarea bancnotei contrafăcute, investigatorul nefiind de acord pentru moment cu majorarea acestui preț, în ciuda sugestiei și insistențelor inculpatului:

Faptul că această discuție este despre bancnote falsificate și că incuipatui C.N. cunoștea caracterul falsificat al bancnotelor rezultă și din faptul că inculpatul C.N. îi spune investigatorului că locului „unde se fac banii" îi spun „casa părăsită", motivul fiind acela că „nu stă nimeni acolo".

Faptul remiterii a 10 bancnote de către inculpat investigatorului sub acoperire „J." în cadrul celei de-a doua întâlniri din data de 04 octombrie 2011 care a avut loc la complexul Mall Liberty rezultă și din înregistrarea audio în mediu ambiental efectuată cu ocazia respectivă, redată în cuprinsul procesului-verbal de la filele 75-77 vol. I d.u.p. Astfel, inculpatul îi aduce la cunoștință investigatorului că persoana care a confecționat obiectele pe care i le remite investigatorului, a consumat în acest scop „multe hârtii și tușuri" pentru a le realiza perfect. Inculpatul nu menționează că ar fi vorba despre bancnote, folosind pentru a denumi obiectele în cauză termenul de „fire": „ (...) mai mult de 100 de fire pe zi nu poate.acum a făcut 10 fire (...)". Faptul că, mai presus de orice îndoială, este vorba despre bancnote, rezultă din coroborarea ansamblului materialului probator administrat în cauză cu privire la acest incident. De altfel, analizând în continuare înregistrarea audio sus-menționată, rezultă că inculpatul îi numără investigatorului 10 bancnote în valoare de un milion referindu-se la acestea ca fiind „datoria".

De asemenea, inculpatul face referire la seriile obiectelor remise, arătând că persoana care Ie-a confecționat nu a putut face serii diferite, și își ia angajamentul că pe viitor îi va aduce investigatorului „ 20,15,30. cu serii diferite".

Dintr-un schimb de replici avut de cei doi cu aceeași ocazie după numărarea celor 10 bancnote, rezultă că anterior inculpatul primise de la J., ca avans pentru aceste 10 bancnote, suma de 100 lei, la momentul remiterii bancnotelor investigatorul achitând și diferența de 200 lei, având în vedere prețul convenit, de 30% din valoarea totală a bancnotelor falsificate.

Cele două întâlniri ale inculpatului cu investigatorul „J." în data de 04 octombrie 2011 la M.L. rezultă și din procesul-verbal de redare rezumativă a înregistrărilor în mediu ambiental efectuate la data de 04 octombrie 2011 între orele 14:00 și 20:00 (filele 49-51 vol. II d.u.p.)

Referitor la remiterea, în data de 06 octombrie 2011, în incinta Mall Liberty, de către inculpat a trei bancnote în cupiură de 100 lei cu seria 065A1891188, pentru care a primit de la investigator suma de 90 de lei, instanța reține că în cursu! zilei de 06 octombrie 2012, anterior întâlnirii respective, a mai avut loc o întâlnire între cei doi, în incinta complexului comercial U., ocazie cu care au stabilit ca inculpatul să îi aducă una-două mostre din bancnotele contrafăcute de o anumită persoană, cei doi purtând discuții în principiu și cu privire la preț și plata acestuia. Aceste aspecte rezultă din înregistrarea audio în mediul ambiental al cărei conținut este redat în procesul-verbal din 06 octombrie 2011, aflat la filele 73 și 74 vol. II d.u.p

Remiterea a trei bancnote contrafăcute în cupiură de 100 lei, având aceeași serie cu precedentele, rezultă și din înregistrarea audio în mediu ambiental efectuată cu ocazia întâlnirii în data respectivă, a investigatorului, cu inculpatul și cu numitul F.E.G., transcrisă în conținutul procesului-verbai de la filele 75-78 vol. II d.u.p. Rezultă din convorbire că marfa pe care inculpatul ar urma să o aducă investigatorul, constă în sume de bani. Astfel, adresându-i-se inculpatului, J. se exprimă după cum urmează: „Adică tu îmi aduci marfa.", după care, „Da, bun și eu risc frate, eu când am luat V.za de bani de la tine." Cei doi discută despre necesitatea achitării de către investigator a unui avans, aspect cu care, cel puțin pentru moment, investigatorul nu este de acord; inculpatul, pe de altă parte, explică faptul că avansul este solicitat pentru ca persoana care contraface banii să aibă o garanție că investigatorul nu se răzgândește, după ce a dat comanda, și pentru a avea fonduri din care să achiziționeze materialele necesare confecționării banilor. Instanța are în vedere următoarele replici ale celor doi.

Faptul că în data de 06 octombrie 2011, inculpatul, însoțit de numitul F.E.G., s-au întâlnit cu investigatorul sub acoperire J.M.L.cu care s-au așezat la o masă și au discutat timp de câteva minute rezultă și din procesul-verbal de redare rezumativă a înregistrărilor în mediu ambiental efectuate în data de 06 octombrie 2011 între orele 11:30 și 17:00 (filele 59-61 vol. II d.u.p.)

Din convorbirea telefonică din data de 05 octombrie 2011 transcrisă în conținutul procesului-verbal de la fila 91 vol. IV d.u.p. ( inculpatul C.N. a recunoscut încă din faza urmăririi penale faptul că în cursul anului 2011 a folosit numărul de telefon X) rezultă că inculpatul și investigatorul au stabilit cu acea ocazie să se întâlnească a doua zi, și ca la această întâlnire să participe și un cunoscut al inculpatului, la care investigatorul se referă cu apelativul de „P." (numitul F.E.G. lucrează la un oficiu poștal din sectorul 2 din municipiul București, așa cum el însuși menționează cu ocazia întâlnirii din 06 octombrie 2011, aspect rezultând din înregistrarea audio efectuată cu acea ocazie).

Inițial, în prima declarație dată de inculpat în faza urmăririi penale (este vorba despre declarația olografă aflată la fila 26 vol. I d.u.p., dată în fața procurorului în data de 13 decembrie 2011, în condițiile ari. 70 alin. (3) C. proc. pen., după aducerea la cunoștință a învinuirii), acesta a negat plasarea de monedă falsificată. în aceeași zi, însă, tot în fața procurorului, cu ocazia audierii ( declarația de la filele 27 și 28 vol. I d.u.p.), inculpatul a menționat că în luna octombrie a anului 2011, la solicitarea unui taximetrist pe nume G. pe care îl cunoaște de mai mult timp, s-a întâlnit cu acesta și cu un prieten al său pe nume „J." la restaurantul M.D. din zona T.G. Inculpatul a declarat că în timpul acestei întâlniri a discutat cu „J." referitor la vânzarea-cumpărarea de bani falși, inculpatul negociind paritatea de 20%, stabilind să se întâlnească ulterior pentru a-i da o mostră contra cost. în aceeași zi s-a întâlnit doar cu „J." căruia i-a dat o mostră constând într-o bancnotă falsificată în cupiură de 100 lei, primind de la „J." pentru această bancnotă suma de 30 lei, pe care inculpatul i-a remis-o lui G.. Inculpatul a mai menționat că în aceeași zi I-a sunat pe „J." și i-a propus să se întâlnească la L.M.C., pentru că mai are bancnote falsificate. Inculpatul a primit de la G. 10 bancnote despre care cunoștea că sunt falsificate, în scopul de a le vinde la paritatea de 20%, pentru suma de 200 lei. S-a întâlnit cu „J.", i-a dat cele 10 bancnote având aceeași serie, a primit de la „J." suma de 200 lei, pe care, din nou, a remis-o numitului G. Referitor la data de 06 octombrie 2011, inculpatul a declarat că s-a întâlnit la M.L. cu investigatorul sub acoperire „J." după ce a discutase cu acesta la telefon, la întâlnire mergând însoțit de prietenul său F.E.G., pe care l-a învățat ce să discute. Cu această ocazie i-a remis lui J. trei bancnote a 100 lei, având o serie care se termina cu grupul de cifre „188", pentru care a primit de la investigator suma de 90 lei, pe care i-a dat-o, ca și anterior, lui G. Inculpatul a menționat că a mai avut loc o întâlnire cu investigatorul J. la benzinăria O.M.V. situată la intersecția Șoselei X cu Șoseaua Y, dar că nu i-a mai vândut acestuia alte bancnote.

Și în faza judecății inculpatul a afirmat că banii pe care i-a remis investigatorului sub acoperire îi primise de la S.G.

Afirmațiile inculpatului cu privire la primirea bancnotelor falsificate de la numitul G., recunoscut de inculpat în faza judecății ca fiind martorul S.G. audiat în cadrul cercetării judecătorești, oricum, neprezentând importanță pentru reținerea în sarcina inculpatului a faptei de punere în circulație de monede falsificate, nu pot fi reținute de instanță ca fiind conforme cu realitatea, necoroborându-se cu alte mijloace de probă administrate în cauză, așa cum impune art. 69 C. proc. pen. în ceea ce-l privește pe martorul S.G., acesta a contrazis susținerile inculpatului atât cu ocazia audierii în faza urmăririi penale, cât și cu ocazia audierii în faza judecății. Astfel, în faza urmăririi penale martorul a menționat că îl cunoaște de 10 ani pe C.N. poreclit „C.", fiind vecini în localitatea Bragadiru. în cursul lunii septembrie, în timp ce se afla la domiciliu, a fost sunat de C.N. cu care s-a și întâlnit, și care i-a arătat mai multe bancnote de 50 de euro și 100 lei, despre care i-a spus că sunt false, l-a mai spus că, în situația în care va găsi persoane interesate să cumpere astfel de bancnote, îi va da 5% din valoare. Martorul a învederat că nu a fost interesat de astfel de afaceri și nici nu a luat vreo sumă de bani pentru a face plasări, neprimind nicio sumă de bani. Susținerile inculpatului cu privire la rolul jucat de martorul S.G. nu se coroborează nici cu declarațiile investigatorului sub acoperire „J.", care, audiat fiind la termenul din 31 iulie 2012, după ce a menționat că a aflat despre faptul că inculpatul se ocupă cu vânzarea de bancnote falsificate de la un prieten taximetrist, căruia i se spune G. Grasu, și care l-a și prezentat pe investigator inculpatului și i-a spus acestuia din urmă despre intenția investigatorului de a achiziționa bancnote contrafăcute, a adăugat că nu cunoaște dacă bancnotele care i-au fost remise de către inculpat fuseseră primite de acesta de la G.G. și că, din câte cunoaște, C.N. era cel care se ocupa de procurarea acestor bancnote.

În faza judecății, inculpatul C.N., deși a solicitat să fie judecat în condițiile articolului 3201 C. proc. pen., menționând că recunoaște în întregime săvârșirea faptelor pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată și că este de acord ca judecata să aibă loc exclusiv pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale, probe pe care și le însușește, a dat o declarație prin care a revenit asupra mai multor detalii menționate în faza urmăririi penale, reținute și în actul de sesizare a instanței, ceea ce a determinat respingerea cererii sale, prin încheierea din 09 martie 2012.

Astfel, acesta a menționat că a dat bani investigatorului sub acoperire în două ocazii ( în cadrul aceleiași audieri, atrăgându-i-se atenția că prin rechizitoriu se reține că ar fi remis bancnote falsificate investigatorului în 3 ocazii, primele două remiteri având loc în cursul aceleiași zile, inculpatul a menționat că, într-adevăr, așa au stat lucrurile), de fiecare dată banii fiind puși în plicuri, inculpatul necunoscând că în plic se află bancnote falsificate. Se constată că, practic, inculpatul a invocat existența unei erori de fapt cu privire la un element constitutiv esențial al infracțiunii prev. de art. 282 alin. (2) C. pen., ș\ anume, cu privire la bunul ce a făcut obiectul punerii în circulație, consecința juridică în situația în care s-ar fi reținut ca fiind conforme cu realitatea susținerile inculpatului, fiind achitarea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit.

a) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit.

e) C. proc. pen., ca urmare a incidenței cauzei care înlătură caracterul penal al faptei prevăzută de art. 51 C. pen. Se constată că imediat după ce a susținut că nu a cunoscut că în plicurile remise în cele două ocazii se află bani falși, inculpatul a revenit și a declarat că, de fapt, cu ocazia celei de-a doua remiteri, a observat că în plic se află bani falși. Cerându-i-se explicații cu privire la modul în care a aflat că bancnotele aflate în acest al doilea plic erau falsificate, inculpatul a pretins că a putut observa acest lucru pentru că investigatorul a scos banii din plic și i-a introdus în alt suport.

întrucât era greu de acceptat că bancnotele a căror punere în circulație se dorea erau atât de grosolan contrafăcute încât acest aspect să se constate în scurtul răgaz necesar pentru pretinsa mutare a banilor în cauză din plic într-un alt suport, instanța a adresat inculpatului întrebarea dacă a fost, totuși, apt să sesizeze acest aspect în intervalul scurt necesar schimbării amplasamentului bancnotelor, răspunsul inculpatului, complet nesatisfăcător, demonstrând și el nesinceritatea inculpatului, care a pregătit pentru audiere o versiune neconformă cu realitatea, gândită să îi creeze o situație procesuală mai avantajoasă, fără, însă, a anticipa întrebările care i-au fost adresate, pentru care nu avea pregătite răspunsuri logice și credibile.

Astfel, inculpatul a răspuns că organele de poliție i-au spus atunci când a fost reținut că banii erau falși. Or inculpatul invocase o cunoaștere a caracterului fals al bancnotelor remise în cea de-a doua ocazie, chiar de la momentul remiterii, nu o informare a sa cu privire la acest aspect ulterior săvârșirii faptei. Că inculpatul era pe deplin conștient că îi remite investigatorului bancnote contrafăcute rezultă nu doar din declarația inculpatului dată în fața procurorului în data de 13 decembrie 2011, pe formular tipizat, sau din declarația investigatorului de la termenul din 31 iulie 2012, ci, mai ales din înregistrările audio în mediul ambiental al celor două întâlniri din data de 04 octombrie 2011, replicile esențiale în acest sens fiind redate mai sus (e suficient să amintim că în timpul întâlnirii când a avut loc prima remitere, inculpatul C.N. îi vorbește investigatorului despre locul „unde se fac banii").

Simplul fapt că pentru o sumă de bani în monedă națională se primea, drept contraprestație, o sumă mai mică de bani ( la prima întâlnire se vorbește despre un preț reprezentând 30%, cu privire la care părțile se puseseră de acord anterior), tot în monedă națională, ar fi trebuit să constituie un indiciu puternic chiar și pentru o persoană neavizată. Afirmația inculpatului de la termenul din 09 martie 2012, conform căreia nu a avut nicio datorie la J., vine să demonstreze că în cadrul celei de-a doua întâlniri, inculpatul a folosit un limbaj codat, cele 10 bancnote pe care Ie-a numărat și apoi Ie-a remis investigatorului, nereprezentând o datorie, așa cum acesta s-a exprimat în cadrul discuției („Bine, hai,hai să îți dau datoria, ia mâna, mă.1, 2, 3, 4,5, 6, 7, 8, 9, 10, milioane, OK.").

Faptul că, în realitate, investigatorul i-ar fi dat lui 10 milioane, și că acea sumă de bani a fost numărată cu aceeași ocazie, mai întâi de investigator, iar apoi de inculpat, este contrazis nu doar de declarația investigatorului din faza judecății și de cea a inculpatului din faza urmăririi penale, dar chiar de convorbirea al cărui conținut a fost prezentat anterior, care conține afirmația inculpatului în sensul că îi dă datoria investigatorului, urmată de numărarea de către inculpat a unei sume de bani. Se remarcă incapacitatea inculpatului de a da o explicație, oricare ar fi fost ea, a propriei afirmații înregistrate în data de 04 octombrie 2011, cu ocazia celei de-a doua remiteri de bancnote, și anume, că i-ar da o datorie lui J.

Astfel, cerându-i-se să explice această repiică, inculpatul a afirmat că nu își explică de ce i-ar fi spus lui J. în cadrul acestei convorbiri că îi dă datoria.

Faptele de punere în circulație de bancnote falsificate în cupiură de 100 de lei, reținute în sarcina inculpatului C.N. prin rechizitoriu, rezultă întocmai și din declarația dată de investigatorul sub acoperire „J." în faza judecății, la termenul din 31 iulie 2012, neconcordanțe fiind doar în privința datelor când a achiziționat de la inculpat cele 14 bancnote. Faptul că investigatorul a ezitat în privința datelor când au avut loc remiterile de bancnote nu constituie un indiciu al nesincerității investigatorului, acest aspect fiind explicabil față de intervalul de timp care a trecut de la aceste fapte, în care investigatorul a fost cu certitudine implicat în alte activități în exercițiul atribuțiilor de serviciu. Astfel, inițial, investigatorul a menționat că a achiziționat bancnote falsificate în cupiură de 100 lei de la inculpatul C.N. în trei ocazii, prima întâlnire avută cu acesta, la restaurantul M.D. s din zona T.G., având loc la sfârșitul lunii octombrie 2011. Ulterior, în cadrul aceleiași audieri, investigatorul a învederat că impresia sa este că, totuși, întâlnirile sale cu inculpatul C.N. au avut loc în luna septembrie a anului 2011, o ultimă întâlnire cu acesta având loc în data de 25 octombrie 2011, la benzinăria O.M.V. de pe Șoseaua X, cu ocazia acestei întâlniri neachiziționând bancnote de la inculpat. De asemenea, după ce a relatat că primele două tranzacții au avut loc în cursul aceleiași zile, a menționat că întâlnirea în cadrul căreia a achiziționat ultimele 3 bancnote, ar fi avut loc după aproximativ o săptămână, ceea ce nu este riguros exact, întâlnirea în cauză având loc peste două zile.

În data de 31 octombrie 2011, investigatorul „J." a cumpărat de la inculpatul C.N. o bancnotă în cupiură de 100 lei, pentru care a plătit suma de 50 lei.

Pentru a reține această situație de fapt, instanța are în vedere buletinul de expertiză din 01 noiembrie 2011 emis de B.N.R.-Direcția emisiune, tezaur și casierie-Serviciul emisiune (fila 88 vol. I d.u.p.), care a concluzionat, cu privire bancnota remisă în data de 31 octombrie 2012, că „este o contrafacere și nu are putere circulatorie", declarația investigatorului sub acoperire „J." dată în faza judecății, convorbirea în mediu ambiental efectuată cu ocazia întâlnirii din data de 31 octombrie 2011, transcrisă în conținutul procesului-verbal de la filele 86-91 vol. II d.u.p., și, în parte, declarațiile date de inculpatul C.N. în faza urmăririi penale și în faza judecății.

Din analiza declarațiilor date de inculpatul C.N. pe parcursul procesului, a rezultat că acesta a negat în mod constant că în mod intenționat i-ar fi vândut investigatorului în data de 31 octombrie 2011 bancnota falsificată în cauză, acesta prezentând o explicație diferită pentru faptul că a remis investigatorului o bancnotă de 100 lei, și că a primit de la acesta o bancnotă de 50 lei. Astfel, în fața procurorului, în data de 13 decembrie 2011, inculpatul a menționat că se ocupă cu intermedierea vânzărilor de telefoane mobile, în aceâte împrejurări cunoscându-l și pe un taximetrist pe nume G., căruia, spre sfârșitul lunii octombrie 2011, i-a vândut un telefon mobil, primind de la acesta o bancnotă de 100 de lei, cu titlu de preț.

A doua zi, în data de 31 octombrie 2011, a remarcat faptul că bancnota pe care o primise de la G. era deteriorată în partea din mijloc, fapt pentru care l-a căutat pe G., și, după ce l-a găsit, ia atras atenția asupra acestui aspect, G. spunându-i că îi va da alți bani pentru telefon. în aceeași zi, la aproximativ o jumătate de oră, G. l-a sunat și i-a propus să se întâlnească la complexul M.L. de pe Calea X, propunere acceptată de inculpat. în timp ce beau o cafea a venit un tânăr pe care G. i l-a prezentat ca fiind prieten al său.

Din discuțiile purtate ulterior în taximetrul lui G. a rezultat că acel tânăr îi poate schimba bancnota respectivă, G. spunând că îi va da 80 de lei. în cele din urmă, tânărul i-a dat doar 50 de lei, inculpatul i-a remis acestuia bancnota ruptă, după care s-au despărțit. După acest moment, inculpatul a fost sunat din nou de G. care i-a spus inculpatului că îi va da prietenului său numărul de telefon al inculpatului, lucru acceptat de inculpat. A doua zi inculpatul ar fi fost sunat de prietenul lui G. de pe nr. de telefon X și au discutat despre diferite tipuri de „combinații" nelegale, inclusiv despre sume de bani.

Aceste discuții au avut loc la momentul întâlnirii de la L.C. Cu această ocazie a aflat că bancnota în cupiură de 100 lei pe care i-o remisese respectivului era falsă, acesta întrebându-l dacă îi poate furniza și alte astfel de bancnote. Inculpatul a declarat că i-a spus acelui bărbat că îi poate face rost de sume mari de bani, la paritatea de 50%, la finalul întâlnirii stabilind să primească o sumă de 2.000 de lei, în schimbul căreia să îi remită bancnote contrafăcute în valoare totală de 4.000 de lei.

Declarația dată în faza judecății de inculpat cu privire la această faptă este în linii mari aceeași, sesizându-se unele diferențe. Astfel, dacă în faza urmăririi penale inculpatul a menționat că ar fi observat a doua.zi că bancnota remisă de numitul G., identificat în faza judecății în persoana martorului S.G., este ruptă, din dedjarația dată la termenul din 06 aprilie 2012 rezultă că atât remiterea bancnote! și constatarea faptului că li aceasta estej-deteriorată, ca, de altfel, și întâlnirea celor doi, la care a apărui și prietenul lui S.G., au avut loc în aceeași zi. în faza judecății, acesta menționează expres că nu a cunoscut faptul că bancnota de 100 de lei este falsificată, până în momentul în care acest lucru i-a fost spus de numitul J. Această explicație dată de inculpat faptului că a remis investigatorului o bancnotă de 100 lei și că a primit, cu aieeași ocazie, de la investigator, suma de 50 de lei, este contrazisă nu numai de declarația dată de investigatorul sub acoperire „J." în faza judecății, ci și de convorbirea în mediu ambiental efectuată cu ocazia întâlnirii din data de 31 octombrie 2011, transcrisă în conținutul procesului-verbal de la filele 86-91 vol. II d.u.p.

Din analiza acestei înregistrări audio, a rezultat că încă de la prima întâlnire, când inculpatul i-a remis investigatorului suma de 100 lei, cei doi au discutat despre remiterea de către inculpat către investigator, contra cost, a unor bancnote falsificate. Astfel, investigatorul își manifestă preocuparea cu privire la calitatea produselor pe care ar urma să i le remită inculpatul, și la eventuala denunțare a sa de către inculpat și persoanele cu care acesta colabora.

Tribunalul apreciază că se poate reține, fără riscul de a se greși, că produsele în discuție sunt bancnote falsificate, având în vedere că în discuțiile înregistrate anterior, purtate de investigator cu inculpatul C.N., cel dintâi menționa că bancnotele falsificate pe care discutau să i le remită C.N. urmau să fie introduse la o bancă, evident, prin casieria acesteia (astfel, în momentul în care, cu ocazia primei întâlniri din data de 04 octombrie 2011, inculpatul C.N. îi propune investigatorului să meargă „în țară" împreună, pentru a pune în circulație bancnotele, investigatorul răspunde: „ Băăă, ce să facem în țară?. când e banca aici, ești nebun, la cap, nu faceți voi cât poate să bage omul meu, mergem în țară să ce, să plasăm una câte una").

În ceea ce privește afirmația inculpatului cum că numărul său de telefon i-ar fi fost comunicat investigatorului de către martorul S.G., care i-ar fi cerut în acest sens acordul prealabil al inculpatului, ulterior primei întâlniri în cadrul căreia inculpatul îi remisese investigatorului bancnota falsificată, acesta este contrazisă în mod flagrant de înregistrarea audio în cauză, din transcrierea acesteia rezultând că la solicitarea investigatorului adresată în mod nemijlocit în cadrul acestei prime întâlniri, inculpatul personal i-a dictat investigatorului numărul său de telefon.

Se observă că încă din faza urmăririi penale inculpatul C.N. a menționat că folosea acest număr de telefon de aproximativ doi-trei ani.

Faptul că investigatorul a fost cunoscut de inculpat prin intermediul unei alte persoane rezultă și din faptul că, în momentul în care investigatorul se oferă să îi comunice inculpatului numărul său de telefon, astfel încât inculpatul să fie cel care îl contactează („la telefonul meu, și notează, mă suni, frate, eu nu te deranjez"), inculpatul a menționat că nu e nevole, pentru că va lua numărul de telefon „de la ăsta".

După acest schimb de replici, fără a i se adresa întrebări în acest sens, inculpatul îi comunică investigatorului faptul că are un milion, moment în care acesta îi aduce la cunoștință că la început nu poate să ia așa mult și că dorește să vadă o mostră și, eventual, să o cumpere.

Este vorba, în consecință, de achiziționarea unor sume de bani, neputând, în aceste condiții, să fie vorba decât despre bani contrafăcuți.

În continuare, rezultă că investigatorul analizează mostra pe care i-o prezintă inculpatul, și este mulțumit de modul în care acesta arată (de aptitudinea acesteia de a crea impresia că este o bancnotă autentică). Inculpatul îi cere investigatorului părerea cu privire culoarea bancnotei și își exprimă convingerea că investigatorul nu ar putea găsi una mai bună și că îi poate demonstra chiar în momentul respectiv că dacă merg să pună în circulație bancnota, aceasta ar fi acceptată fără probleme.

Dacă referitor la partea de început a înregistrării s-ar putea invoca, deși opinia instanței nu este în acest sens, caracterul echivoc al discuției, și anume, că nu există certitudinea că produsele despre care se discută sunt bancnotele falsificate, orice îndoieli se risipesc în momentul în care investigatorul, fără a genera o reacție de opoziție din partea inculpatului, folosește în mod expres noțiunea de „Bani" și, în continuare, cere informații cu privire la serie. Astfel, după ce inculpatul C.N. laudă din nou aspectul convingător al mostrei („ Uite, o să vezi, cât ar fi de al dracu, e perfectă marfa. Poate să stea prea atent., dar îi ia sigur."), investigatorul afirmă următoarele: „Banii arată bine, făcuți frumos puși, puși pachete, ca la bancă. Numai seria asta o ai? Mai ai și alte serii?." Inculpatul confirmă că are și alte serii.

Deși inițial inculpatul a menționat că mostra nu se dă, la insistențele investigatorului care a justificat că, pentru a face o comandă consistentă, cei interesat de cumpărarea bancnotelor falsificate, și pe care el îl reprezenta, dorește să vadă personal cum arată marfa, pentru a se convinge de calitatea ei, inculpatul îi remite bancnota, care a făcut ulterior obiectul expertizării.

Ar rezulta că inculpatul C.N. ar fi avut asupra sa mai multe bancnote de 100 lei, dar acest lucru nu este cert, și, oricum, acest aspect nu se reține în actul de sesizare, certă fiind remiterea unei singure bancnote, la prețul de 50 lei, bancnotă care ulterior a fost expertizată, stabilindu-se că este contrafăcută.

Este adevărat, fapt susținut și de inculpat, că s-a discutat și de tranzacții cu alte tipuri de bunuri, precum și despre remiterea de euro și dolari.

Din analiza proceselor verbale de transcriere a convorbirilor telefonice aflate în volumul IV d.u.p., a rezultat că în data de 09 noiembrie 2011, înainte de a se întâlni cu investigatorul, inculpatul, care folosea nr. de telefon X, a purtat mai multe convorbiri cu „J.", care folosea nr. de telefon Y, în cadrul cărora investigatorul și-a anunțat revenirea în București, faptul că așteaptă să fie contactat de inculpat pentru a se întâlni (procesul-verbal de la fila 142), iar într-o convorbire ulterioară, fiind contactat de inculpat, investigatorul i-a menționat inculpatului că va veni să se întâlnească într-un loc unde rezultă că s-au mai întâlnit (procesul-verbal de la fila 145). între timp, inculpatul apelase pe numărul de telefon X, o persoană de sex masculin, din discuție rezultând că aceștia urmau să se întâlnească, potrivit unei înțelegeri prealabile.

Din convorbirea telefonică transcrisă în procesul-verbal de la fila 146, rezultă că inculpatul și bărbatul care folosea numărul de telefon X, ajunseseră la destinația avută în vedere, și, aflați la o oarecare distanță unul de altul astfel încât să se justifice folosirea telefonului, așteptau venirea unei persoane care se pare că întârzia, din înregistrările ulterioare rezultând că este vorba despre investigatorul J.

S-a constatat că imediat după această convorbire, inculpatul îl contactează pe investigator, care îl spune unde se află pe traseul înspre locul de întâlnire (procesul-verbal de la fila 147).

Că persoana despre care discutau anterior inculpatul cu bărbatul neidentificat este investigatorul, a rezultat din convorbirea pe care inculpatul o poartă imediat după cea prezentată mai sus, când inculpatul îi comunică bărbatului respectiv ceea ce tocmai îi comunicase investigatorul, și anume, că urcă panta „la B.".

În urma analizei în paralel a înregistrării audio în mediu ambiental efectuate cu ocazie întâlnirii dintre inculpat și investigator din data de 09 noiembrie 2011, transcrise în conținutul procesului-verbal aflat la filele 92-95 vol. II d.u.p., și a înregistrării convorbirii telefonice transcrise în cuprinsul procesului-verbal de la fila 149 vol. IV d.u.p., se constată că inculpatul poartă convorbirea telefonică respectivă, cu același bărbat rămas neidentificat, în timp ce se află împreună cu investigatorul.

Din analiza înregistrării audio în mediu ambiental a rezultat că, încă de la bun început, inculpatul îi comunică investigatorului că nu are banii contrafăcuți asupra sa. Astfel, acesta menționează „nu am mortul pe mine", exprimare regăsită și în alte dialoguri înregistrate în prezenta cauză (spre exemplu, cu inculpatul C.N.: la fila 74 vol. II d.u.p., inculpatul întreabă „ și eu ce fac, mă, stau cu mortul în casă"), din context rezultând că sunt avute în vedere bancnotele falsificate. Inculpatul pretinde că „omul" a făcut „ 50 de bucăți", exprimându-și acordul să primească chiar și o plată parțială, urmând ca restul prețului să fie achitat cu ocazia viitoarei tranzacții. întrebat fiind de investigator cât trebuie să îi dea „acum", inculpatul răspunde că 12 milioane, investigatorul fiind de acord cu prețul. Acesta din urmă îi cere inculpatului să îi dea marfa. Inculpatul îi arată investigatorului o bancnotă de tipul celor pe care pretinde că le-ar fi adus pentru acesta, lăudând calitatea execuției acestora, care ar face greu de sesizat falsul, fiind chiar dispus să facă un test constând în punerea acesteia în circulație („ Uite, dacă vezi cum arată te ia stomacul.a făcut și acela transparent."; „jur că mergi cu mine în magazin acum și o schimb."; „uite, zici că e originală dacă o pui una lângă alta. nu se cunoaște"). Investigatorul este de acord cu calitatea sporită a contrafacerii: „Da, mă, e bună." Inculpatul îi spune investigatorului cum vrea el să se producă tranzacția, și anume, investigatorul să îi remită lui prețul, după care să se ducă la „omul" asupra cărora se află bancnotele contrafăcute, și să intre în posesia acestora. Inculpatul i-l și arată investigatorului pe omul asupra căruia s-ar afla plicul cu bani, persoană pe care investigatorul confirmă că o vede.

Faptul că o a treia persoană, este vorba despre utilizatorul postului telefonic X, se afia în apropiere, în raza vizuală a inculpatului și investigatorului și că acesta avea cunoștință despre motivul întâlnirii celor doi, de faptul că inculpatul urma să-i spună investigatorului că plicul cu bani se află asupra sa, precum și de faptul că acesta s-a implicat în inducerea în eroare a investigatorului, arătându-i acestuia din urmă, la solicitarea inculpatului, plicul în care s-ar fi aflat bancnotele contrafăcute, rezultă și din convorbirea telefonică pe care inculpatul o poartă cu această persoană în prezența investigatorului, înainte ca investigatorul să se îndepărteze de inculpat pentru a intra în posesia banilor contrafăcuți ( procesul-verbal de la fila 149 vol. IV d.u.p.).

Inițial investigatorul nu este de acord cu propunerea inculpatului, exprimându-și temerea că, după ce ar primi banii, inculpatul ar putea să fugă, fără ca el să mai intre în posesia mărfii („Nu frate, mă duc la om și îi dau banii, nu fac așa.tu zici, îmi lași banii, și poate tu fugi,.și eu ce fac."), și avansează ideea ca un prieten de-al său să vină să stea lângă inculpat până când investigatorul intră în posesia mărfii („Așa pot să îmi aduc și eu om lângă tine, un tovarăș de-al meu să stea lângă tine, până iau banii, frate vino încoace, stai lângă om aicia, dacă tu pleci cu banii").

Inculpatul și-a explicat solicitarea prin faptul că dorește să elimine riscul de a fi prins în flagrant după primirea prețului și remiterea bancnotelor contrafăcute, îi dă asigurări investigatorului că nu va pleca și reușește, în cele din urmă să își impună punctul de vedere.

În ceea ce privește suma de bani remisă de investigator inculpatului, Tribunalul a reținut că este vorba despre 12 milioane lei vechi, chiar dacă inculpatul C.N. a susținut, atât cu ocazia audierii în faza urmăririi penale, cât și cu ocazia audierii de către instanță că a primit suma de 1100 lei. Instanța a avut în vedere, pe de o parte, înregistrarea audio în mediu ambiental din data de 09 noiembrie 2011. Astfel, este adevărat că în partea de început a înregistrării, după ce inculpatul C.N. îi spune investigatorului că trebuie să îi dea 12 milioane (J.: „ frate, eu câți bani trebuie să îți dau acum."; C.N.: „12 milioane" ), investigatorul îi spune acestuia că îi va da cu ocazia respectivă 11 milioane lei („îți dau 11 acum, mai îmi lași și mie"), dar, datorită neînțelegerilor care apar pe parcursul întâlnirii, discuția cu privire la preț a fost reluată. Mai întâi investigatorul încearcă să obțină acordul inculpatului de a- da acestuia doar 7 milioane, iar restul să îi dea celui de la care urma să primească bancnotele falsificate, după intrarea în posesia acestora, însă inculpatul nu a fost de acord.

Din replicile ulterioare nu rezultă că investigatorul ar fi remis o sumă mai mică, acesta fiind de acord cu cele propuse de inculpat.

În susținerea ideii,că investigatorul a remis inculpatului C.N. în data de 09 noiembrie 2011 suma de 12 milioane lei, instanța reține și declarația investigatorului J., dată la termenul din 31 iulie 2012, când acesta a afirmat că suma pe care i-a remis-o inculpatului cu acea ocazie a fost de 1.200 lei, dar și adresa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală din 13 august 2012, aflată la fila 56 vol. II din dosarul instanței, conform căreia „suma de 1.200 lei folosită de către investigatorul J. și însușită fără drept de către inculpatul C.N. a fost restituită parchetului de către aparținătorii inculpatului". Or, dacă inculpatul ar fi primit de la investigator doar suma de 1.100 lei, nu se înțelege de ce aparținătorii acestuia ar fi restituit organelor de urmărire penală suma de 1.200 lei.

Faptul că inculpatul nu a avut intenția de a remite investigatorului J. prin intermediul utilizatorului postului telefonic X, bancnotele contrafăcute pentru care acesta i-a plătit suma de 1.200 lei, rezultă nu doar din declarațiile inculpatului, ci și din convorbirile telefonice transcrise în conținutul proceselor-verbale aflate la filele 150 și următoarele vol. IV d.u.p. Astfel, inculpatul, imediat ce investigatorul s-a îndepărtat de el pentru a lua bancnotele de la persoana rămasă neidentificată, a purtat o convorbire telefonică cu persoana respectivă, spunându-i că el va pleca de îndată ce va pleca „fraieru'", iar după ce a constatat că investigatorul a plecat, i-a spus și interlocutorului să se „tireze", stabilind să se întâlnească ulterior. Dacă această persoană s-ar fi deplasat în apropierea locului de întâlnire al inculpatului și investigatorului cu intenția sinceră de a remite bancnotele contrafăcute investigatorului, o astfel de solicitare din partea inculpatului, ar fi trebuit să o surprindă, or nimic de acest tip nu rezultă din înregistrarea convorbirii telefonice transcrise în cuprinsul procesului-verbal de la fila 150 vol. IV d.u.p.

În continuare, inculpatul C.N. poartă pe rând convorbiri telefonice cu investigatorul și, respectiv, cu utilizatorul postului telefonic X, celui dintâi dându-i asigurări că persoana de la care se înțeleseseră să ridice banii era în continuare în zonă, deși investigatorul nu reușea să o găsească, iar în conversațiile cu persoana neidentificată manifestându-se din ce în ce mai impacientat și mai iritat de faptul că aceasta nu își face mai repede apariția cu taxiul pentru a-l pentru a-l lua și pe inculpat de la fața locului (procesele-verbale de la filele 151-157 vol. IV d.u.p.).

Tocmai pentru că nu intenționa să îi remită, indirect, investigatorului vreo bancnotă contrafăcută, inculpatul i-a spus investigatorului să se ducă la locul unde se afla pretinsul deținător al acestora cu autoturismul, fiind evident că posibilitățile investigatorului de a păstra contactul vizual cu cel în cauză și de a-l urmări de îndată ce ar fi observat că acesta se îndepărtează de locul unde ar fi trebuit să se întâlnească erau, în acest fel, mult reduse.

Din convorbirea telefonică transcrisă în conținutul procesului-verbal de la fila 153 vol. IV d.u.p., rezultă că investigatorul s-a deplasat, într-adevăr, cu autoturismul, la locul de întâlnire.

În cursul serii investigatorul îl apelează pe inculpat și îl amenință că se va răzbuna dacă nu îi restituie banii pe care i-i remisese ( procesul-verbal de la filele 159-162 vol. IV d.u.p.). Se constată că inculpatul pretinde că persoana de la care investigatorul ar fi trebuit să primească banii ar fi avut impresia că investigatorul este „gabor", motiv pentru care a fugit, dar nu consideră că s-ar impune să restituie investigatorului banii pe care acesta din urmă i-i dăduse.

Având în vedere declarația inculpatului din faza urmăririi penale, în care acesta a recunoscut că în momentul în care a luat decizia de a-l înșela pe J. a apelat la prietenul său „M.", care folosea numărul de telefon X pentru a-i ajuta să ia banii și să-l păcălească pe investigator („întrucât nu aveam suma de bancnote false promisă, am apelat la prietenul meu M., având număr de telefon X pentru a mă ajuta să iau banii și să-l păcălim pe prietenul lui G."), precum și că acesta s-a deplasat la fața locului, fiindu-i indicat investigatorului de către inculpat și fugind la semnalul dat de acesta din urmă, dar și declarația investigatorului sub acoperire „J.", înregistrarea audio în mediu ambiental și înregistrările convorbirilor telefonice anterior menționate, instanța apreciază ca fiind contrară realității declarația inculpatului din faza judecății, conform căreia în data de 09 noiembrie 2011 nu s-ar fi aflat nicio persoană în apropierea locului de întâlnire dintre investigator și inculpat, pe care să o fi adus cu el pentru a-l păcăli pe investigator, singura explicație pe care instanța o găsește pentru această poziție vădit nesinceră a inculpatului, fiind aceea că nu a dorit ca prin declarațiile sale să mai contribuie ia identificarea și, eventual, tragerea la răspundere penală a prietenului său.

Prin ordonanța din 10 noiembrie 2011, procurorul a introdus în cauză pe investigatorul sub acoperire cu nume de cod „V." și pe colaboratorul cu identitate protejată „N.", stabilind activitățile pe care aceștia le puteau desfășura, și perioada de autorizare, de 60 de zile, începând cu data de 10 noiembrie 2011 (filele 97-99 vol. II d.u.p.).

Tribunalul a reținut că în data de 10 noiembrie 2011, colaboratorul „N." s-a întâlnit cu incuipații B.S., zis „S.", și B.N. zis „N." sau „P.", cu ocazia acestei întâlniri stabilindu-se ca inculpații să îi vândă bancnote falsificate în valoare totală de 3.000 de lei, la prețul de 750 lei, colaboratorul remițându-le suma de 100 lei cu titlu de avans. în data de 12 noiembrie 2011, colaboratorul cu identitate protejată „N." s-a întâlnit în zona Gării de Nord cu inculpatul B.N., ocazie cu care colaboratorul a primit de la inculpat bancnote contrafăcute în valoare totală de 3.000 lei, și i-a remis acestuia diferența de preț, de 650 lei.

Tribunalul a avut în vedere procesul-verbal întocmit în data de 10 noiembrie 2011 în cuprinsul căruia s-a consemnat declarația colaboratorului „N." cu privire la cele întâmplate cu ocazia întâlnirii din aceeași dată cu inculpații B.S. și B.N. ( fila 100 vol. II d.u.p.). în dovedirea remiterii celor 30 de bancnote în cupiură de câte 100 lei, de către inculpatul B.N. colaboratorului „N." în data de 12 noiembrie 2011, instanța are în vedere procesul-verbal întocmit de organele de urmărire penală întocmit în aceeași dată, aflat la fila 101 a vol.

II d.u.p. De asemenea, la reținerea acestei situații de fapt, instanța are în vedere, în parte, și declarațiile inculpaților B.S. și B.N., în ciuda contradicțiilor sesizate. Astfel, prin declarația dată de inculpatul B.N. în data de 13 decembrie 2011 în fața procurorului (filele 39-42 vol. I d.u.p.), acesta a menționat că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, arătând că a falsificat, începând cu luna septembrie 2011, bancnote cu serie, și că nu a făcut acest lucru decât împreună cu B.S., folosind de fiecare dată laptopul acestuia din urmă.

în faza judecății, inculpatul B.N. a revenit parțial asupra declarației din faza urmăririi penale și a răspuns la întrebări cu privire la cele trei tranzacții cu colaboratorul „N.", unele dintre afirmațiile sale fiind contrazise de alte mijloace de probă, unele obiective, cum ar fi înregistrări ale convorbirilor telefonice, urmând a fi înlăturate de către instanță. Astfel, dacă în faza urmăririi penale inculpatul declarase că încă din primăvara anului 2011 luase decizia, împreună cu inculpatul B.S., să contrafacă bancnote în cupiură de 100 lei, până în septembrie 2011 seria folosită fiind X, iar din septembrie 2011, de fiecare dată colaborând cu inculpatul B.S., prin declarația dată în fața instanței, inculpatul a prezentat o implicare mult restrânsă a coinculpatului B.S. în activitatea infracțională.

Astfel, a menționat că a început să colaboreze cu inculpaiul B.S. doar din luna septembrie a anului 2011, având nevole de sprijinul acestuia în activitatea de imprimare, folosindu-se și de laptopul respectivului. Cu toate că vorbește despre o colaborare începând cu luna septembrie 2011, precizează în cadrul aceleiași declarații, că, de fapt, doar în două ocazii a fost ajutat de inculpatul B.S. să imprime bancnotele, prima dată, în cazul pachetului de 40 de bancnote, iar a doua oară, în cazul pachetului de 160 de bancnote. Nu se înțelege, în aceste condiții, în ce a constat colaborarea cu inculpatul B.S. în lunile septembrie și octombrie 2011, în condițiile în care cele două pachete de bancnote menționate de inculpatul B.N., au fost confecționate în lunile noiembrie și decembrie 2011.

Inculpatul B.N. a adăugat, totuși, că, la un moment dat, pentru că nu a avut timp, l-a rugat pe acesta să meargă să ia de la „N." o sumă de bani cu titlu de avans, nefiind sigura dacă pentru pachetul de 30, sau pentru pachetul de 40 de bancnote, spunându-i inculpatului B.S. pentru ce sunt banii respectivi. Inculpatul a recunoscut că a vândut în trei ocazii, colaboratorului „N." bancnote în cupiură de 100 de lei. Cerându-i-se explicații, față de faptul că în rechizitoriu se reține că, în data de 10 noiembrie 2011, la întâlnirea în cadrul căreia colaboratorul „N." a achitat avansul, ar fi fost prezent și inculpatul B.S., inculpatul B.N. a menționat că acest lucru este adevărat, dar că inculpatul B.S. nu s-a implicat în discuție, rămânând la o distanță de 3-4 metri de el.

În ceea ce-l privește pe inculpatul B.S., în declarația olografă dată în data de 13 decembrie 2011 (fila 14 vol. I d.u.p.), inculpatul a arătat că l-a cunoscut pe inculpatul B.N. cu 7-8 luni de zile înainte, prin urmare, în perioada aprilie-mai 2011, și la rugămintea acestuia l-a ajutat să imprime un proiect pentru o prietenă, în acest scop deplasându-se acasă la inculpat, cu laptopul personal. La două-trei zile inculpatul B.N. l-a rugat să-i împrumute calculatorul său pentru a copia imagini scanate cu o bancnotă de 100 de lei.

Copierea s-a făcut de pe un stick pe care l-a primit de la acesta. Inculpatul a precizat că după ce a copiat imaginile, l-a ajutat pe inculpat de maxim trei ori să le printeze. După ce Ie-a printat, și-a luat calculatorul și a plecat acasă. Inculpatul mai menționează că la un moment dat, același B.N. l-a rugat să dea un plic unui bărbat pe care nu-l cunoștea, el neștiind ce conține plicul, tot atunci trimițându-l să se întâlnească cu o persoană care i-a dat niște bani pe care i i-a dat lui B.N. În declarația pe care inculpatul a dat-o în aceeași zi în fața procurorului (filele 15-17 vol.

II d.up.) a prezentat diferit anumite aspecte. în primul rând a pretins că-l cunoștea pe inculpatul B.N. de aproximativ un an de zile. Acesta a menționat expres că în cursul lunii septembrie 2011, inculpatul B.N. l-a rugat să îl ajute să falsifice bancnote în cupiură de 100 de lei. El a fost de acord și s-a deplasat la B.N. cu laptop-ul, de câte ori era nevole, pentru imprimarea bancnotelor contrafăcute. Ar fi falsificat împreună cu B.N. în jur de 200 bancnote de 100 de lei, ocupându-se de imprimarea și, apoi, de decuparea bancnotelor.

Inculpatul a recunoscut că la începutul lunii noiembrie 2011, la sugestia lui B.N., s-a întâlnit cu o persoană necunoscută, despre care știa că este un potențial cumpărător de bani falși. El a primit suma de 400 lei, din care el a păstrat un milion, iar restul de trei milioane a rămas la B.N. Urmare a primirii acestei sume, B.N. l-a chemat a doua zi la locuința de pe strada L.R., ocazie cu care a imprimat un număr de 30 de bancnote. într-o altă zi s-a întâlnit cu aceeași persoană, ocazie cu care i-a dat acesteia un plic sigilat, bănuind că în plic se află bani contrafăcuți.

Și în data de 12 decembrie 2011 s-a dus acasă la B.N., ocazie în care acesta a falsificat aproximativ 200 de bancnote. Inculpatul a mai pretins că nu știe ce a făcut inculpatul B.N. cu banii contrafăcuți în compania sa, și nu l-a întrebat pe acesta căror persoane Ie-a vândut banii, el primind pentru colaborare suma de 15-20 de milioane. în faza judecății, inculpatul a dat o declarație care conține, de asemenea, unele deosebiri față de cele declarate anterior. Astfel, a recunoscut că a participat la falsificarea a 245 de bancnote în cupiură de 100 lei.

De asemenea, a încasat avansul pentru 30 de bancnote a 100 lei. A menționat că la imprimarea bancnotelor s-a folosit un laptop al său, dar că nu a desfășurat alte activități înainte sau după imprimarea bancnotelor (totuși, anterior menționase că se ocupa și de decuparea acestora). Acesta a afirmat că l-a cunoscut pe inculpatul B.N. în perioada ianuarie-februarie 2011. Inculpatul a contestat că, în data de 16 noiembrie 2011, ar fi încasat avansul pentru pachetul de 40 de bancnote. Acesta a mai menționat că nu a achiziționat niciodată materialele necesare falsificării de bancnote.

A recunoscut că anterior încasării avansului pentru cele 30 de bancnote, s-a întâlnit cu „V." și cu „N.", dar întâlnirea fusese stabilită de B.N., el stând mai de parte de cei trei. Prin urmare, s-ar fi întâlnit cu „N." și cu „V." doar în două ocazii. Totuși, a recunoscut că a purtat convorbirea transcrisă în procesul verbal de la filele 102-103 vol. II d.u.p. ( Cu „N.", în data de 16 noiembrie 2011), adăugând, însă, că până la urmă, bancnotele nu au fost remise. Nu a remis niciodată bancnote contrafăcute.

Revenind la tranzacția desfășurată în intervalul 10-12 noiembrie 2011, instanța a reținut următoarele: prezenta atât a inculpatului B.S., cât și a inculpatului B.N. la întâlnirea care a avut loc în data de 10 noiembrie 2012 cu colaboratorul „N.", ocazie cu care acesta din urmă a achitat un avans de 100 lei, rezultă și din declarațiile inculpaților B.N. și B.S. Astfel, la termenul din 09 martie 2012, inculpatul B.N. a recunoscut că în data de 10 noiembrie 2011, când s-a întâlnit cu „N." pentru a încasa o sumă de bani cu titlu de avans, a fost însoțit și de inculpatul B.S., inculpatul B.N. precizând că inculpatul B.S., deși cunoștea care este motivul întâlnirii, nu s-a implicat în discuție, rămânând la o distanță de 3-4 metri ( aceste precizări referitoare la participarea inculpatului B.S. la întâlnirea din data de 10 noiembrie 2011 au fost făcute de inculpat urmare a întrebării adresate de instanță, mențiunile făcute din proprie inițiativă cu privire ia colaborarea sa cu inculpatul B.S. neconținând referiri și la participarea la această întâlnire).

La rândul său, inculpatul B.S. a declarat în fața instanței la termenul din 06 aprilie 2012, că a încasat avansul pentru pachetul de 30 de bancnote, după care a precizat că a participat, împreună cu inculpatul B.N., la două întâlniri cu colaboratorul,. N." și investigatorul „V.", prima anterioară menționat că a fost ajutat de inculpatul B.S. să imprime cele 40 de bancnote, iar, la un moment dat, pentru că el nu avea timp, l-a rugat pe acesta să meargă să ia de la colaboratorul „N." o sumă de bani cu titlu de avans, fără să poată, însă, preciza dacă era pentru pachetul de 30, sau pentru pachetul de 40 de bancnote, adăugând că i-a spus acestuia pentru ce erau banii respectivi.

întrucât în continuare a declarat că în data de 10 noiembrie 2011 a participat și el la întâlnirea cu colaboratorul „N.", când a primit un avans, se poate concluziona că încasarea avansului exclusiv de către inculpatul B.S., la rugămintea sa, a avut loc cu ocazia tranzacției având ca obiect cele 40 de bancnote. Inculpatul a mai afirmat că nu a primit niciodată comenzi de bancnote prin intermediul inculpatului B.S.. Afirmațiile sale sunt flagrant contrazise de înregistrarea convorbirii telefonice purtate de colaboratorul „N." cu inculpatul B.S. în data de 16 noiembrie 2011, transcrise în procesul-verbal de la fila 196 vol.

IV d.u.p., invocată mai sus, în cadrul acelei convorbiri telefonice colaboratorul comandând confecționarea chiar a celor 40 de bancnote în posesia cărora a intrat în ziua următoare. Aducându-i-se la cunoștință inculpatului conținutul acestei convorbiri, față de afirmația pe care o făcuse referitor la primirea de comenzi prin intermediul lui B.S., inculpatul B.N. a afirmat că anterior acelei convorbiri, el însuși discutase cu numitul „N." Pe lângă faptul că această afirmație a inculpatului nu se coroborează cu alte mijloace de probă, instanța o înlătură șl pentru următoarele considerente: se constată că după ce colaboratorul îi spune inculpatului B.S. că vrea și e! „40 de bucăți", inculpatul menționează că ar fi fost bine dacă ar fi lansat această solicitare mai devreme, astfel încât „Piticu" să apuce să cumpere materialele necesare, întrucât magazinul de unde le achiziționează este „tocmai în Crângași" și se închide la cinci.

Or, dacă, într-adevăr ar fi avut loc anterior o discuție între colaborator și inculpatul B.N. cu privire ia aceste 40 de bancnote, firesc ar fi fost ca, urmare a celor menționate de inculpatul B.S., colaboratorul să îl informeze că a vorbit deja cu inculpatul B.N. De altfel, dacă această discuție ar fi avut loc, nu se înțelege de ce ar mai fi inițiat colaboratorul o nouă discuție și cu inculpatul B.S., și nu a lămurit cu inculpatul B.N. aspecte legate de termenul de livrare și de modalitatea de efectuare a plății. Instanța apreciază că susținerea inculpatului B.N. în sensul că ar fi avut deja loc o discuție între el și colaboratorul „N." cu privire la cele 40 de bancnote, a fost o încercare nereușită de a convinge că nu a mințit atunci când a afirmat că nu a primit niciodată comenzi prin intermediul inculpatului B.S. La momentul afirmării faptului că nu a primit niciodată comenzi prin intermediul inculpatului B.S., instanța are convingerea că inculpatul B.N. a fost animat de intenția care l-a caracterizat pe parcursul întregii audieri, și anume, de a minimiza contribuția inculpatului B.S. la contrafacerea bancnotelor și punerea în circulație a acestora.

în continuarea declarației, inculpatul pretinde că el i-ar fi cerut inculpatului B.S. să încerce să obțină de la „N.", în avans, întreaga contravaloare a celor 40 de bancnote. Instanța nu va reține ca fiind conformă cu realitatea această susținere, în condițiile în care, din convorbirea telefonică anterior invocată rezultă cu certitudine că „N." este cel care a avansat propunerea de a achita prețul integral, după ce inculpatul B.S. îi spuse să aducă „două, trei", cât are și el. Faptul că avansul plătit a fost de 400 de lei, nu de 450 cum menționează inculpatul, rezultă din înregistrarea audio în mediu ambiental transcrisă în procesul-verba! de la fila 103 vol.

II d.u.p. (avem în vedere cea de-a doua filă cu nr. 103).

În ceea ce-l privește pe inculpatul B.S., în declarația dată în fața procurorului în data de 13 decembrie 2011 a menționat că într-o zi de la începutul lunii noiembrie 2011 s-a întâlnit, la sugestia inculpatului B.N., cu o persoană necunoscută, știind că respectivul este un potențial cumpărător de bani falși. A primit de la acesta suma de bani de 400 lei, din care și-a oprit 100 iei, iar restul i-au revenit lui B.N. După primirea acestei sume, inculpatul B.N. l-a chemat a doua zi la locuința din str. L.R. și el a prinîat un număr de 30 de bancnote. Ca prim aspect, nu există certitudine că persoana necunoscută este unul și același cu colaboratorul „N.", având în vedere că în faza judecății, inculpatul a declarat că, atât el cât și inculpatul B.N. îl cunoșteau de mai mult timp pe „N.". în ipoteza în care inculpatul a ascuns acest adevăr procurorului, instanța reține că poate fi o confuzie pe care inculpatul o face referitor la tranzacții, având în vedere că probatoriul este în sensul că pentru a încasa avansul aferent celor 30 de bancnote, inculpatul B. nu s-a întâlnit singur cu „N.", ci a fost însoțit de inculpatul B.N. în fața instanței, inculpatul a negat că în data de 16 noiembrie 2011 ar fi încasat avansul pentru cele 40 de bancnote. După ce i s-a dat citire înregistrării convorbirii de la filele 102 și 103 vol. !! d.u.p., inculpatul a arătat că recunoaște că a avut loc această convorbire, dar că, în cele din urmă, bancnotele nu au fost remise. Această afirmație este contrazisă de declarațiile investigatorului „V.", colaboratorului „N." și inculpatului B.N.

Instanța a reținut că în data de .20 noiembrie 2011, investigatorul „V.", însoțit de informator, s-au întâlnit cu inculpatul B.N. căruia i-au dat suma de 1.000 lei cu titlu de avans pentru achiziționarea de bancnote contrafăcute în valoare totală de 20.000 de lei, urmând ca la remiterea acestora să achite și diferența de 4.000 lei. în data de 13 decembrie 2011, informatorul „N." s-a întâlnit cu inculpatul B.N., căruia i-a dat suma de 3000 lei, primind în schimb 160 bancnote contrafăcute, în cupiură de 100 lei, având seria X.

Cu ocazia audierii sale la termenul din 28 septembrie 2012, investigatorul sub acoperire „V." a prezentat această tranzacție în deplină conformitate cu situația de fapt reținută mai sus. Astfel, acesta a învederat că în data de 20 noiembrie 2011, în jurul orei 16:30, el și colaboratorul „N." s-au întâlnit cu inculpatul B.N. căruia colaboratorul i-a remis suma de 1000 de lei cu titlu de avans pentru 200 de bancnote în cupiură de 100 lei, contrafăcute, diferența de preț ce mai rămăsese de achitat fiind de 4.000 lei. A rămas stabilit ca inculpatul B.N. să îi contacteze telefonic în câteva zile, când va fi în măsură să le remită aceste bancnote. Acest lucru s-a întâmplat peste câteva zile, când s-au întâlnit cu el, colaboratorul a primit un număr de 160 de bancnote în cupiură de 100 iei, contrafăcute și a remis inculpatului o sumă de bani care a fost imediat găsită asupra iui de organele de urmărire penală care au participat la flagrantul organizat cu acea ocazie,

Într-adevăr, în data de 13 decembrie 2011, cu ocazia remiterii de către inculpatul B.N. a celor 160 de bancnote falsificate și a primirii de către acesta din partea colaboratorului „N." a diferenței de preț de 3.000 lei, organele de urmărire penală au organizat un flagrant, aspectele constatate cu această ocazie fiind consemnate în procesul-verbal întocmit în aceeași dată, semnat și de către inculpat, aflat ia filele 1 și 2 vol. II d.u.p., precum și în procesul-verbal întocmit tot în data de 13 decembrie 2011, aflat la fila 3 vol. III d.u.p. Se constată că inculpatul, asupra căruia au fost găsite 6 bancnote în cupiură de 500 lei, ale căror serii au fost consemnate în cuprinsul procesului-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, a declarat că suma găsită asupra sa, a fost primită de la un individ căruia știe că i se spune „A.", și că această sumă ar reprezenta „o datorie mai veche". Potrivit aceluiași proces-verbal, inculpatul a fost imobilizat de organele de poliție în scara blocului, situat pe strada L.R. Din procesul-verbal aflat la fila 3 vol. III d.u.p. rezultă că bancnotele în valoare totală de 16000 lei, pe care inculpatul Ie-a remis colaboratorului, aveau seria X. Aceste 160 de bancnote în cupiură de 100 lei au fost supuse expertizării de către B.N.R. - Direcția emisiune, tezaur și casierie-Serviciul emisiune, prin Buletinul de expertiză din 13 decembrie 2011, această instituție concluzionând că „bancnotele prezentate spre expertizare sunt false și nu au putere circulatorie" (fila 92 vol. I d.u.p.).

Și colaboratorul cu identitate protejată „N." menționează în fața instanței că a cumpărat bani falsificați de trei ori de la inculpații B. și B., ultima tranzacție având ca obiect un număr de 160 de bancnote în cupiură de 160 de lai. Acesta a adăugat că banii falsificați au fost primiți întotdeauna de la inculpatul B.N., și că inculpatului B.S. i-a remis în două din cele trei ocazii avansul, din analiza anterioară a materialului probator administrat în cauză rezultând că este vorba despre primele două tranzacții, nu și despre cea din perioada 20 noiembrie 2011-13 decembrie 2011.

La reținerea acestei situații de fapt, instanța are în vedere și faptul că în data de 12 decembrie 2011, inculpatul B.N. purtase două convorbiri telefonice cu colaboratorul „N." (filele 298 și 299 vol. IV d.u.p.; deși în procesele verbale nu se menționează că utilizatorul postului telefonic X ar fi colaboratorul „N.", instanța are în vedere alte procese verbale în cuprinsul cărora apare această mențiune, spre exemplu, cel de la fila 175 vol. IV d.u.p.) din care rezultă că inculpatul B.N. nu îi poate furniza, din 300, decât un număr de 160 de bancnote, pe care ar fi în măsură să i le remită în dimineața zilei următoare. La rândul său, „N." arată că va lua și el legătura „cu omu'"(probabil se referă la ivestigatorul „V." care era cunoscut ca fiind cel pentru care „N." procura bancnotele) „să aducă mai puțin", referirea fiind, probabil, la diferența de preț (în continuare, cei doi discută despre cât ar mai avea „N." să îi dea inculpatului B.N., de unde rezultă că un avans se achitase). După efectuarea calculelor, inculpatul B.N. îi transmite colaboratorului „J." că mai are să îi dea 30 de milioane.

Că aspectele învederate de investigatorul sub acoperire „V." cu privire la valoarea avansului sunt conforme cu realitatea rezultă și din faptul că se constată că de fiecare dată, prețul total pretins pentru bancnotele falsificate de inculpații B.N. și B.S. a fost de 25% din valoarea nominală a bancnotelor, în cazul a 160 de bancnote, acesta fiind de 4.000 de lei.

În ceea ce privește poziția procesuală a inculpaților B.S. și B.N. referitor la această tranzacție, instanța reține următoarele: în fața instanței inculpatul B.N. a recunoscut că a fost ajutat de inculpatul B.S. ia imprimarea celor 160 de bancnote și la decuparea acestora („în cazurile în care mă ajuta la printare, inculpatul B. m-a ajutat și la decuparea bancnotelor, potrivit indicațiilor mele"). In ceea ce-l privește pe inculpatul B.S., acesta a recunoscut participarea la falsificarea a 245 de bancnote în cupiură de 100 de lei, prin aceea că laptopul său a fost folosit la imprimarea acestora. Se constată că acesta este numărul total al bancnotelor care, potrivit rechizitoriului, au fost achiziționate de investigatorii sub acoperire „J." și „V." și de colaboratorul „N." de la inculpații C.N., C.N., B.N. și B.S.. Menționarea, imediat după recunoașterea implicării în falsificarea a 245 de bancnote, a celor 160 de bancnote după remiterea cărora, inculpatul B.N. a și fost prins în flagrant, nu poate avea decât semnificația că aceste 160 de bancnote fac parte din cele 245 de bancnote invocate de inculpat. De altfel, în faza urmăririi penale, inculpatul B.S. declarase că în data de 12 decembrie 2011 s-a dus la B.N. acasă, ocazie cu care au fost falsificate aproximativ 200 de bancnote.

Tribunalul a reținut că și ceie 15 bancnote în cupiură de 100 de lei, având seria X, vândute în datele de 04 octombrie 2011, 06 octombrie 2011 și, respectiv, 31 octombrie 2011, de inculpații C.N. și respectiv C.N., au fost falsificate tot de inculpații B.N. și B.S., pentru argumentele ce vor fie expuse în continuare. în primul rând, instanța are în vedere raportul de constatare tehnico-științifică nr. 8 din 03 februarie 2012 al S.R.I. - U.M. X București, aflat la filele 93-111 vol. I d.u.p., potrivit căruia bancnotele imprimate aflate în litigiu au fost realizate de același falsificator sau grup de falsificatori.

Or, se constată că în cap. I al raportului de constatare tehnico-științifică sunt enumerate (la lit. a, vv, x, y, z și z1), toate cele 245 de bancnote în cupiură de 100 lei, contrafăcute, ce fac obiectul cauzei. Se constată că aceste bancnote au aceeași serie cu cele 70 de bancnote contrafăcute de cei doi inculpați, remise colaboratorului „N." de inculpatul B.S. în datele de 12 noiembrie 2011 și 17 noiembrie 2011. Atât pe baza declarațiilor inculpaților B.S. și B.N. date în faza urmăririi penale, cât și pe baza declarațiilor date în faza judecății, se pote reține că în luna septembrie 2011 aceștia colaborau la falsificarea de bancnote în cupiură de 100 de lei cu seria X, data când au fost contrafăcute cele 15 bancnote vândute de inculpații C.N. și C.N. investigatorului „J.", putându-se presupune că este ulterioară debutului acestei colaborări, din materialul probator administrat în cauză rezultând că aceste contrafaceri aveau loc doar în urma unei comenzi, și la scurt timp de la primirea comenzii respective, astfel că este greu de presupus că bancnote contrafăcute puse în vânzare în cursul lunii octombrie ar fi fost confecționate anterior lunii septembrie.

Deși a contestat orice legătură cu inculpații C.N. și C.N., pe care i-ar fi văzut pentru prima dată la momentul arestării, inculpatul B.N. nu exclude posibilitatea ca bancnotele contrafăcute achiziționate de investigatorul „J." să fi fost contrafăcute tot de el, dar nu poate să explice cum au ajuns în posesia inculpaților C.N. și B.S. ( în faza urmăririi penale, inculpatul B.N. afirmase că el nu a falsificat bancnote, decât împreună cu inculpatul B.S.). La rândul său, inculpatul B.S. a menționat la termenul din 28 septembrie 2011 că activitatea infracțională pe care recunoaște că a desfășurat-o, constă în participarea la falsificarea a 245 de bancnote în cupiură de 100 lei.

Din analiza dispozitivului rechizitoriului a rezultat că toți cei patru inculpați au fost trimiși în judecată, printre altele, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate.

La rubrica „în drept" a rechizitoriului se menționează, sub acest aspect, următoarele:

- în cazul inculpatului B.N.: în perioada februarie-decembrie 2011 ar fi constituit împreună cu inculpatul B.S. un grup criminal organizat în scopul comiterii infracțiunii grave prev. de art. 2 lit. b) pct. 7 din Legea nr. 39/2003;

- în cazul inculpatului B.S.: în perioada februarie-decembrie 2011 ar fi constituit împreună cu inculpatul B.N. un grup criminal organizat în scopul comiterii infracțiunii grave prev. de art. 2 lit. b) pct. 7 din Legea nr. 39/2003;

- în cazul inculpatului C.N.: în perioada septembrie-decembrie 2011 a aderat/sprijinit grupul criminal constituit din inculpații B.N. și B.S. în scopul comiterii infracțiunii grave prev. de art. 2 lit. b) pct. 7 din Legea nr. 39/2003;

- în cazul inculpatului C.N.: în perioada octombrie 2011 a aderat/ sprijinit grupul criminal constituit din inculpații B.N. și B.S. în scopul comiterii infracțiunii grave prev. de art. 2 lit. b) pct. 7 din Legea nr. 39/2003.

Infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 constă în „inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup". In condițiile în care și art. 323 C. pen.

Incriminează asocierea sau inițierea constituirii unei asociații în scopul săvârșirii uneia sau mai multor infracțiuni (altele decât cele menționate de art. 167 C. pen.), precum și aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unei astfel de asocieri, iar articolul 8 din Legea nr. 39/2003 prevede că „ inițierea, constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup, în vederea săvârșirii de infracțiuni, care nu este, potrivit prezentei legi, un grup infracțional organizat, se pedepsește, după caz, potrivit art. 167 sau 323 C. pen.", era firesc ca legiuitorul să prezinte foarte clar caracteristicile grupului infracțional organizat, pentru ca distincția dintre acesta și o asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni avută în vedere de art. 323 C. pen., să fie una foarte clară, respectându-se în acest fel condiția previzibilității legii.

Într-adevăr, la art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003 este definită noțiunea de grup infracțional organizat. Rezultă următoarele condiții pentru reținerea existenței unui astfel de grup infracțional organizat: - grupul să fie structurat;

- grupul să fie format din trei sau mai multe persoane; -grupul să existe pentru o anumită perioadă și să acționeze în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave, pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material; -grupul să nu fie format ocazional în scopul comiterii imediate a unora sau mai multor infracțiuni;

- grupul să aibă continuitate, o structură determinată și roluri prestabilite pentru membrii săi.

La lit. b) a art. 2 din Legea nr. 39/2003 sunt enumerate limitativ infracțiunile care fac parte din categoria infracțiunilor grave, printre acestea, la pct. 7, fiind menționată și „falsificarea de monede sau de alte valori". In cazul de față, se constată că în chiar cuprinsul actului de sesizare a instanței se reține că grupui infracțional organizat ar fi fost constituit din două persoane, este vorba despre inculpații B.S. și B.N., nefiind, astfel, întrunită condiția ca grupul să fie format din trei sau mai multe persoan (apreciem criticabilă reținerea constituirii grupului în intervalul februarie-decembrie 2011, în condițiile în care, dacă s-ar accepta ca reală această situație de fapt, s-ar ajunge la concluzia că anterior finalizării procesului de constituire, cei doi membri ai grupului săvârșeau deja infracțiunea ce reprezenta scopul constituirii grupului; probabil că procurorul a avut în vedere luna februarie 2011, ca moment al constituirii grupului, intervalul februarie-decembrie 2011 reprezentând durata de activitate a acestui grup). Nu se poate reține că această condiție ar fi fost întrunită prin aderarea la grup sau sprijinirea celor doi inculpați, membrii ai grupului, de către inculpații C.N. și C.N. (se constată că la descrierea faptelor celor doi procurorul menționează două variante alternative ale elementului material al infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, deși pe baza probatoriului ar fi trebuit să opteze, lăsând la latitudinea instanței stabilirea formei concrete pe care a îmbrăcat-o activitatea infracțională a celor doi), întrucât modalitățile alternative prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, și anume, aderarea și sprijinirea, presupun preexistenta unui grup infracțional care să întrunească toate condițiile grupului infracțional organizat, prevăzute de articolul 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003.

Or, nici procurorul nu reține că grupul infracțional pe care l-ar fi sprijinit, sau la care ar fi aderat inculpații C.N. și C.N., ar fi fost constituit din măcar trei persoane, și nici probatoriul administrat în faza urmăririi penale și în faza judecății nu permite reținerea unei astfel de situații de fapt.

În aceste condiții, instanța a schimbat încadrarea juridică în cazul tuturor celor patru inculpați, din art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, în art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen. (în cazul inculpaților B.N., C.N. și C.N., instanța este cea care a pus în discuție schimbarea de încadrare juridică, în cazul inculpatului B.S., acesta, prin apărător, fiind cel care a formulat propunerea de schimbare de încadrare juridică, mai întâi la termenul din 06 aprilie 2012, verbal, solicitarea consemnându-se în încheierea de ședință, iar ulterior, la termenul din 31 iulie 2012, prin cerere scrisă depusă la dosar - fila 16 vol. II dosar instanță).

Pe baza probatoriului administrat în cauză, instanța a concluzionat că se poate reține în sarcina inculpaților B.S. și B.N. faptul că în cursul anului 2011 au constituit o asociere în scopul falsificării de bancnote și punerii în circulație a acestora pentru obținerea în mod ilicit de venituri, scop pe care l-au și materializat. Această asociere a funcționat cel puțin începând cu luna septembrie 2011, activitatea ilicită ce a constituit scopul asocierii încetând doar la momentul reținerii celor doi membri ai acesteia. Instanța nu poate reține ca probat, mai presus de orice îndoială, faptul că asocierea s-ar fi constituit anterior lunii septembrie 2011, pentru că la dosar nu există decât o singură probă în acest sens, și anume, declarația dată de inculpatul B.N. în fața procurorului în data de 13 decembrie 2011, asupra căreia acesta a revenit ulterior, și care, oricum, nu se corobora cu alte mijloace de probă, așa cum impune art. 69 C. proc. pen. în acea declarație, inculpatul menționa, într-adevăr, că „în primăvara anului 2011" (deci nu în luna februarie, așa cum se reține în actul de sesizare a instanței) a luat hotărârea, împreună cu B.S., să falsifice monedă națională în cupiură de 100 de lei. Acesta a menționat și că până în luna septembrie 2011 au falsificat bancnote în cupiură de 100 de lei, având seria X, pe care le-au vândut lui G.M. zis „T.", lui C.V., numitului „A.", căruia i-a vândut bancnote și în data de 13 decembrie 2011 și altor persoane despre care nu-și amintește. în luna septembrie ar fi hotărât să producă o schimbare, întrucât imprimanta folpsită la imprimarea, pe hârtie obișnuită de xerox, a bancnotelor cu seria X, se stricase, luând decizia să achiziționeze alt tip de imprimantă la care putea folosi hârtie de calc. Se deduce că din momentul respectiv a schimbat și seria bancnotelor, optând pentru seria X. Inculpatul a mai precizat că nu a falsificat bani cu cele două serii decât împreună cu inculpatul B.S.

În faza judecății, inculpatul a revenit asupra unor aspecte ținând de debutul asocierii cu inculpatul B.S. Astfel, a contestat cele menționate în fața procurorului, arătând că nu este adevărat că în primăvara anului 2011 ar fi decis, împreună cu inculpatul B.S., să falsifice monedă națională în valoare de 100 de lei. Acesta a pretins că a colaborat cu inculpatul B.S. doar din luna septembrie 2011. și acest lucru s-a întâmplat doar de două ori. De asemenea, contrar celor susținute în fața procurorului, a pretins că a contrafăcut bancnote cu seria terminată în grupul de cifre „1188" și anterior lunii septembrie 2011, prin urmare, se deduce că fără colaborarea inculpatului B.S., deși inițial declarase că nu a falsificat bani cu seria X decât împreună cu inculpatul B.S.

În ceea ce-l privește pe inculpatul B.S., acesta a declarat în fața procurorului în declarația olografă dată în data de 13 decembrie 2011, că l-a cunoscut pe inculpatul B.N. cu 7-8 luni de zile înainte, deci în perioada aprilie-mai 2011. Deși recunoaște că la un moment dat a acceptat să ajute la imprimarea de bancnote, în acest scop fiind folosit laptopul său, nu se poate plasa în timp exact acest moment: astfel, inculpatul rezultă că la o dată neprecizată după momentul când s-au cunoscut, s-au întâlnit întâmplător și inculpatul B.N. l-a rugat să-l ajute împrumutându-i calculatorul pentru a printa un proiect pentru o prietenă. Fiindu-i teamă să-i lase laptopul, s-a dus personal cu aparatul la locuința din strada X. Propunerea de a participa cu laptop-ul la imprimarea de bancnote a fost făcută la două-trei zile de la momentul respectiv.

În declarația dată de inculpatul B.S. în fața procurorului la data de 13 decembrie 2011, acesta a menționat că-l cunoaște pe inculpatul B.N. de aproximativ un an de zile, deci, de la un moment anterior celui precizat în declarația olografă. De data aceasta inculpatul precizează expres momentul când a acceptat propunerea inculpatului B.N. de a participa împreună cu acesta la falsificarea bancnotelor în cupiură de 100 de lei. în faza judecății, inculpatul precizează că l-a cunoscut pe inculpatul B.N. în perioada ianuarie-februarie 2011, și a luat decizia de a falsifica împreună bancnote în perioada noiembrie-decembrie 2011.

Din coroborarea acestei declarații, Tribunalul a apreciat, așa cum a arătat anterior, că debutul activității inculpaților constând în confecționarea împreună de bancnote falsificate, se poate reține a fi avut loc cel târziu în luna septembrie 2011, în condițiile în care ambii inculpați menționează acest moment în câte o declarație. Chiar dacă este posibil ca activitatea inculpaților să fi debutat anterior acestui moment, fapt care ar explica declarația dată de inculpatul B.N. în fața procurorului, iar menționarea lunii septembrie de către inculpatul B.S. în fața instanței, să fi fost rezultatul luării la cunoștință, odată cu întreg materialul de urmărire penală, și de declarația dată în faza urmăririi penale de către inculpatul B.S. (acesta din urmă a fost audiat la un alt termen de către instanță, după inculpatul B.N., ocazie cu care a menționat perioada noiembrie-decembrie 2011), nu sunt alte probe în acest sens, cu care declarația inculpatului B.N. dată în faza urmăririi penale să se coroboreze.

Este adevărat că în cuprinsul rechizitoriului s-a reținut că, la începutul anului 2011, inculpatul B.N. a hotărât împreună cu prietenul său, inculpatul B.S. să constituie un grup criminal în scopul falsificării de monedă națională. Cei doi au decis să se ocupe de contrafacerea bancnotelor, iar alte persoane de punerea în circulație, sens în care au achiziționat materiale necesare contrafacerii bancnotelor în cupiură de 100 lei. începând cu lunile ianuarie/februarie 2011, cei doi inculpați au falsificat bancnote în cupiură de 100 lei cu seriile X și Y, în aceeași perioadă inculpații falsificând și bancnota în cupiură de 200 lei cu seria Z. Se constată, însă, că probatoriul pe baza căruia procurorul a reținut această situație de fapt nu se regăsește la dosar. După prezentarea acestor elemente de fapt, procurorul a precizat, la pagina 2 a rechizitoriului, că „referitor la contrafacerea bancnotelor în cupiură de 100 lei cu seriile X și Y, respectiv în cupiură de 200 lei cu seria Z, urmează a fi dispusă disjungerea cauzei și cercetarea inculpaților într-o cauză separată" ( este adevărat că la pct. III din dispozitivul rechizitoriului se regăsește o mențiune foarte generală despre „disjungerea cauzei cu privire la inculpați/învinuiți/făptuitori", „sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 282 alin. (1) C. pen. și 282 alin. (20 C. pen.") . Chiar și în ipoteza unei disjungeri, la dosarul din care s-a dispus disjungerea se păstrează, de regulă, în original, actele procedurale referitoare la faptele și persoanele cu privire la care se dispune disjungerea, acest lucru neîntâmplându-se în cazul de față.

În actul de sesizare, închirierea garsonierei dintr-un bloc de locuințe de pe strada L.R. din sectorul 3 al mun. București (adresa completă str. L.R., sector 3, București) ar fi constituit primul pas în punerea în aplicare a rezoluției infracționale comune a celor doi asociați („Inculpații B.N. și B.S. au procedat în primă fază la închirierea unei garsoniere, loc în care să-și desfășoare activitatea"-pagina 2 rechizitoriu). Instanța a constatat că nu s-a reușit probarea faptului că această garsonieră ar fi fost închiriată împreună de cei doi inculpați, că aceștia ar fi luat decizia de a o închiria special pentru a servi drept loc unde să se poată desfășura nestingherită activitatea de contrafacere.

Astfel, inculpații au contestat în fața instanței aceste aspecte (în faza urmăririi penale se pare că nu le-au fost adresate întrebări referitor la aceste aspecte). Astfel, la termenul din 09 martie 2012, inculpatul B.N. a menționat că apartamentul de pe strada L.R. cu privire la care în rechizitoriu se reține că ar fi fost închiriat de el împreună cu inculpatul B.S., în realitate a fost închiriat de el și de concubina sa M.S. în luna mai 2011, contractul de închiriere al acestui apartament fiind semnat în calitate de chiriași, de el și concubina sa.

De asemenea, inculpatul a mai menționat că închirierea apartamentului nu a avut nicio legătură cu desfășurarea activității de falsificare de monedă. La rândul său, la termenul din 06 aprilie 2012, inculpatul B.S. a declarat că nu a avut nicio implicare în închirierea garsonierei unde se reține că au fost falsificate bancnotele, el mergând doar să-l viziteze pe inculpatul B.N. la acea adresă. Prin încheierea de ședință de la termenul din 01 iunie 2012, instanța a dispus emiterea unei adrese către Asociația de Proprietari a imobilului de la adresa str.

L.R., sector 3, București, pentru a comunica data de la care acesta a locuit efectiv la adresă și, eventual, titlul în baza căruia a locuit, în cazul existenței unui astfel de titlu, solicitându-se comunicarea lui instanței. La adresa instanței s-a primit răspunsul Asociației de Proprietari, de pe str. L.R., sector 3, București ( fila 263 vol. I dosar instanță), potrivit căreia inculpatul B.N. a locuit în apartament de la data încheierii contractului de închiriere, și anume, 24 aprilie 2011, până în luna februarie 2012. Odată cu adresa au fost înaintate contractul de donație autentificat prin încheierea de autentificare din 09 noiembrie 2009 ( filele 265-267 vol.

I dosar instanță), și contractul de închiriere a apartamentului în cauză, valabil de la 29 aprilie 2011 la 28 aprilie 2012, semnat în calitate de chiriaș doar de inculpatul B.N. (filele 268-269 vol. I dosar instanță).

Este adevărat că la percheziția domiciliară efectuată la adresă în data de 13 decembrie 2011 (procesul-verbal și planșa foto aferentă se găsesc la filele 24-30 și, respectiv, 33-44 vol. III d.u.p.) s-au regăsit numeroase dovezi ale activității infracționale desfășurate în incinta acelei garsoniere, dar acest lucru nu probează că a fost închiriată urmarea acordului inculpaților B.S. și B.N., în scopul folosirii sale ca locație unde să se desfășoare activitatea de contrafacere de bancnote.

În ceea ce privește activitățile desfășurate de cei doi inculpați în cadrul asocierii, instanța a reținut că activitatea de aprovizionare cu materialele necesare contrafacerii cădea, în principal, în sarcina inculpatului B.N., amândoi inculpații participau la confecționarea bancnotelor, folosind în acest scop și laptopul de culoare negru-bronz, aparținând inculpatului B.S. (pentru activitatea de imprimare a bancnotelor), încasarea avansului de la cumpărători se făcea de ambii inculpați, împreună sau separat, remiterea bancnotelor contrafăcute și încasarea diferenței de preț făcându-se de inculpatul B.N.

În ceea ce privește aprovizionarea cu materialele necesare falsificării bancnotelor, inculpatul B.N. a declarat încă din faza urmăririi penale că doar ei s-a ocupat de acest aspect: „ Și în cazul în care am falsificat bani cu seria X și Y, eu am procurat toate materialele necesare falsificării banilor". în faza judecății, inculpatul a declarat că, atât anterior lunii septembrie 2011, cât și ulterior, ei s-a ocupat de procurarea materialelor necesare falsificării bancnotelor. La întrebarea instanței, inculpatul B.N. a declarat că este sigur că nu i-a cerut niciodată inculpatului B. să-i cumpere materialele de care avea nevole la falsificarea bancnotelor, după care a adăugat că nu este exclus ca acesta să-i fi adus vreun pix, vreo coală, dacă locul de unde le putea cumpăra era în drumul său spre el. în continuare a precizat că este posibil să-i fi cerut, dacă avea nevole pe moment, iar înculpatul B.S. era în drum spre el, să-i aducă astfel de materiale, dar nu era sarcina sa de a contribui în mod constant cu astfel de materiale la fabricarea bancnotelor. Se constată revenirea asupra declarației inițiale, de excludere a posibilității de a-i.fi cerut vreodată inculpatului B.S. să îi achiziționeze materiale necesare confecționării bancnotelor. Motivul pentru care instanța a insistat mai mult asupra acestui aspect, această insistență fiind, probabil, cea care l-a determinat pe inculpatul B.N. să-și nuanțeze declarația, este faptul existenței la fila 209 a vol. IV d.u.p., a transcriserii unei convorbiri telefonice inițiate în data de 17 noiembrie 2011 de inculpatul B.N., în cadrul căreia acesta îi solicită inculpatului B.S. ca, în ipoteza în care trece pe la Complexul comercial U., să cumpere de la magazinul D. folie transparentă, autocolantă, întrucât ei nu a găsit. Inculpatul B.S. îi răspunde că va căuta.

În ceea ce privește poziția inculpatului B.S. cu privire la acest aspect, acesta a declarat încă din faza urmăririi penale că nu s-a ocupat de achiziționarea materialelor folosite în vederea falsificării de bancnote, adăugând, chiar, că nu știe de unde erau cumpărate acele obiecte folosite la falsificarea banilor. în faza judecății, cerându-i-se explicații față de conținutul convorbirii telefonice transcrise în conținutul procesului-verbal de la fila 209 a vol. IV d.u.p., acesta a răspuns că folia autocolantă respectivă nu era destinată a fi folosită la falsificarea de bancnote. Instanța apreciază ca nesinceră această susținere a inculpatului, în condițiile în care acesta nu a explicat ia ce urma să fie folosită foiia respectivă, inculpatul B.N. recunoscuse, practic, faptul că s-a mai întâmplat să îi solicite inculpatului B.S. să îi aducă diferite materiale necesare contrafacerii, chiar și în mod excepțional, iar făptui folosirii de folie adezivă autocolantă transparentă pentru reproducerea porțiunilor transparente ale bancnotelor, rezultă atât din declarația dată de inculpatul B.N. în fața procurorului în data de 13 decembrie 2011, când descrie pe larg etapele contrafacerii, dar și din raportul de constatare tehnico-științifică din 03 februarie 2012, în cuprinsul căruia, la cap. II, pct. 6 se menționează că „ bancnotele contrafăcute descrise la pct. a, w, x, y, z, z1, au fereastră transparentă decupată artizanal. Peste acest decupaj sunt suprapuse folii transparente auto-adezive individuale (una pe avers și una pe revers)." În plus, se constată că inculpatul B.N. avea nevole de aceste folii transparente auto-colante, tocmai în data de 17 noiembrie 2011, când a avut loc remiterea a 40 de bancnote contrafăcute colaboratorului „N."

Nesinceritatea inculpatului B.S. a rezultat și din faptul că, deși susținea în fața procurorului că nu știe de unde erau cumpărate obiectele folosite la falsificarea banilor, în cadrul convorbirii telefonice purtate cu colaboratorul „N." în data de 16 noiembrie 2011, transcrise în procesul-verbal de la fila 196 vol. IV d.u.p., invocată mai sus, după ce colaboratorul a comandat confecționarea a „40 de bucăți", inculpatul B.S. a menționat că ar fi fost bine dacă ar fi lansat această solicitare mai devreme, astfel încât „P." să apuce să cumpere materialele necesare, întrucât magazinul de unde le achiziționează este „tocmai în Crângași" și se închide la cinci.

Tribunalul a reținut și că există probe că ambii inculpați erau proprietarii acestor materiale, chiar dacă erau achiziționate în principal de inculpatul B.N., ambii suportând financiar costul achiziționării lor. Relevantă atât pentru acest aspect, dar și pentru lămurirea rolului deținut de inculpatul B.S. în contrafacerea bancnotelor, îl deține convorbirea telefonică purtată de acesta cu inculpatul B.N. în data de 26 noiembrie 2011, începând cu ora 01:33, transcrisă în procesul-verbal aflat la filele 216-218 vol. IV d.u.p. Rezultă că inculpatul B.S. propune o nouă metodă, mai eficientă, de confecționare a bancnotelor, care presupune mai puțin efort și costuri mai reduse.

Din discuția purtată de cei doi; a rezultat că materialele pe care le foloseau la confecționarea bancnotelor le aparțineau amândurora, și cheltuielile cu confecționarea bancnotelor erau suportate de amândoi. Spre exemplu, inculpatul B.S. se interesează dacă mai au anumite materiale, pe care ar urma să le folosească la producerea bancnotelor potrivit noii metode, și, spre finalul convorbirii, arată că noul procedeu va presupune costuri mai mici ( pe care rezultă că le suportau împreună), reducerea cantității de materiale folosite.

Faptul că laptopul de culoare negru-bronz, găsit cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la domiciliul inculpatului B.S. ( procesul-verbal se află la filele 153-157 vol. Ill d.u.p.) a fost folosit în activitatea de contrafacere, cu ajutorul acestuia imprimându-se bancnotele în cauză, rezultă din declarațiile inculpaților B.S. și B.N.. Astfel, la termenul din 01 iunie 2012, cei doi inculpați sunt audiați sub acest aspect, inculpatul B.N. menționând că laptopul folosit la falsificarea bancnotelor era marca Acer, culoarea pe care acesta a precizat că ar fi avut-o aparatul în cauză („culoarea cromului") corespunzând celei avute de aparatul ridicat de la domiciliul inculpatului B.S.. La rândul său, acesta din urmă a declarat că laptopul ridicat de la domiciliul său este cel pe care l-a folosit împreună cu inculpatul B.N. la falsificarea bancnotelor. Instanța a apreciat că probatoriul administrat permite a se reține faptul că inculpatul B.S. nu s-a limitat la a pune la dispoziția coinculpatului laptopul personal de care acesta din urmă să se folosească la falsificarea de bancnote, ci el însuși, împreună cu inculpatul B.N., a utilizat laptopul în acest scop, implicându-se nemijlocit în activitatea de falsificare. Se observă că însăși exprimarea inculpatului B.S. de la termenul din 01 iunie 2012 este în acest sens: „laptopul marca Acer care a fost ridicat de la domiciliul meu, este cel pe care l-am folosit împreună cu inculpatul B.N. la falsificarea bancnotelor (...)". O afirmație având același sens, a implicării nemijlocite în activitatea de falsificare, face inculpatul și în faza urmăririi penale: „Eu împreună cu B. am falsificat bancnote de 100 lei". Cu aceeași ocazie, menționează expres că el s-a ocupat de partea inițială a procesului de contrafacere, și anume, el imprima colile format A4 pe care se aflau cele 3 imagini cu bancnote copiate, față-verso. La rândul său, inculpatul B.N. a declarat în fața instanței că a avut nevole de ajutorul lui B.S. în activitatea de imprimare, aceasta fiind foarte anevoloasă și, de asemenea, a folosit laptopul inculpatului B.S.

De asemenea, instanța a reținut că din numeroasele operațiuni succesive pe care le presupunea obținerea unei bancnote falsificate, inculpatul B.S. s-a ocupat și cu decuparea bancnotelor imprimate pe coiiie având format A4. Această situație de fapt este reținută de instanță pe baza declarației pe care însuși inculpatul B.S. a dat-o în faza urmăririi penale (a menționat că s-a ocupat „și de decuparea bancnotelor de pe coala A4"), și a declarației date de inculpatul B.N. în faza judecății (acesta a afirmat că, în situațiile în care inculpatul B. îl ajuta la printare, îl ajuta și la decuparea bancnotelor, conform indicațiilor pe care i le dădea). în această situație, instanța apreciază ca nesinceră poziția inculpatului B.S. din faza judecății, contrară celei din faza urmăriri penale, conform căreia în afară de imprimare, nu ar fi desfășurat nicio altă activitate (legată de contrafacerea bancnotelor), nici înainte, nici după momentul imprimării.

Faptul că inculpatul B.S. participa nemijlocit la activitatea desfășurată acasă la inculpatul B.N., rezultă și din convorbirea telefonică purtată de inculpatul B.S. cu un anume „P." Astfel, după ce inculpatul spune că face treabă, replica interlocutorului este „Aa.la Piticu", inculpatul confirmând acest lucru, precum și faptul că fac treabă (fila 179 vol. IV).

Implicarea inculpatului B.S. în confecționarea bancnotelor falsificate rezultă și din convorbirea telefonică pe care acesta o poartă în data de 24 noiembrie 2011 cu inculpatul B.N., transcrisă în procesul-verbal de la fila 213 vol. IV d.u.p., în cadrul căreia inculpatul B. îi spune inculpatului B. să se trezească pentru că au treabă până în seara zilei respective, și anume, să aibă „300 până la opt, la nouă", iar în momentul în care inculpatul B. opinează că nu este posibil acest lucru, inculpatul B. răspunde „Păi, măcar două sute", această a doua variantă părându-i-se inculpatului B. plauzibilă.

În ceea ce privește raporturile dintre cei doi inculpați, instanța nu a reținut existența unei anumite subordonări a unuia dintre cei doi față de celălalt, ci mai degrabă, existența unei relații de colaborare de pe poziții egale. Elocvent este faptul că impresiile create celor cu care au intrat în contact în activitatea de punere în vânzare de bancnote contrafăcute se întâmplă să fie chiar diametral opuse. Astfel, colaboratorul cu identitate protejată „N." a declarat la termenul din 28 septembrie 2012 că impresia pe care a avut-o a fost că inculpatul B.S. îi spunea inculpatului B.N. ce anume are de făcut.

în momentul în care i s-a cerut să precizeze dacă a asistat ia vreo discuție în cadrul căreia B.S. să-i fi trasat sarcini lui B.N. de pe o poziție de superioritate, colaboratorul a menționat că nu s-a întâmpiat acest iucru, iar întrebat de instanță ce anume i-a produs această impresie, colaboratorul a menționat că nu poate să precizeze, că, pur și simplu, așa i s-a părut. în ceea ce-l privește pe investigatorul sub acoperire „V." audiat la același termen, acesta a menționat că, B.N. îi prezenta pe inculpatul B.S. ca fiind „copilul lui", persoana care-și desfășura activitatea sub coordonarea lui și care-i făcea diferite servicii și a adăugat că a dedus care sunt raporturile dintre cei doi inculpați din discuțiile purtate de aceștia cu colaboratorul, dar și din convorbirile telefonice purtate de colaborator cu cei doi inculpați.

Instanța constată că nici înregistrările convorbirilor telefonice sau în mediu ambiental nu relevă subordonarea unuia dintre cei doi față de celălalt, aceștia acționând ca asociați egali și în mod egal implicați și interesați de bunul mers al „afacerii" pe care o puseseră pe picioare. Tribunalul apreciază ca nesinceră poziția inculpatului B.S. referitoare la beneficiile obținute de pe urma implicării sale în această activitate infracțională, cu atât mai mult cu cât se și contrazice. Astfel, dacă în faza urmăririi penale inculpatul a afirmat că a primit de la coinculpatul B.N. suma de 15-20 milioane pentru ajutorul acordat la imprimarea bancnotelor, în faza judecății a susținut că nu a avut nici un beneficiu material de pe urma acestei activități infracționale.

în concluzie Tribunalul a reținut că fapta inculpatului B.N. de a fi constituit o asociere cu inculpatul B.S. cel târziu în cursul lunii septembrie 2011, în scopul contrafacerii de bancnote și punerii lor în circulație, asociere care a persistat până la momentul reținerii celor doi inculpați în data de 13 decembrie 2011, și care a presupus o colaborare de pe poziții de egalitate a celor doi asociați și acționarea după un anumit tipar, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen.

În consecință, așa cum s-a arătat anterior, în baza art. 334 C. proc. pen., Tribunalul a schimbat încadrarea juridică în sensul pus în discuție, din oficiu, de instanță, din art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, în art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen., iar în baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen., îl va condamna pe inculpatul B.N. la pedeapsa închisorii de 4 ani închisoare. La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere, pe de o parte, gravitatea concretă a infracțiunii, dată de scopul asocierii, constând în săvârșirea unor infracțiuni prezentând o gravitate sporită, o dovadă în acest sens fiind și faptul că falsificarea de monede sau de alte valori a fost menționată expres de legiuitor, în Legea nr. 39/2003, printre infracțiunile grave.

Periculozitatea persoanei care comite această infracțiune este dată de acceptarea fără nici un fel de remușcare a prejudicierii celor care primesc în schimbul produselor livrate, serviciilor prestate sau cu alt titlu, în loc de monede, aceste hârtii lipsite de valoare circulatorie. Punerea în circulație de monede falsificate este de natură și să afecteze încrederea în autenticitatea acestor mijloace de plată. La individualizarea pedepsei, Tribunalul a avut în vedere și importanța pe care declarațiile inculpatului au avut-o în lămurirea situației de fapt sub anumite aspecte, fără a se putea vorbi despre o atitudine sinceră care să atragă aplicarea circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit.

c) C. pen., cu consecința coborârii pedepsei sub minimul special, în condițiile în care acesta a avut o poziție oscilantă în privința rolului inculpatului B.S. în cadrul grupării, în faza judecății, pe fondul prieteniei existente între cei doi, încercând să minimizeze importanța participării acestuia, în scopul obținerii unui tratament sancționator cât mai favorabil pentru acesta din urmă. Tribunalul nu a reținut în defavoarea inculpatului faptul că anterior a suferit două condamnări, așa cum rezultă din copia de pe cazierul judiciar aflat la dosar la fila 43 vol. I d.u.p., întrucât, potrivit aceluiași înscris, prin sentința penală nr. 794 din 23 martie 2004 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, inculpatul a fost reabilitat judecătorește, ceea ce are ca efect încetarea decăderilor, interdicțiilor și incapacităților rezultând din condamnare (art. 133 C. pen.).

În baza art. 71 C. pen., Tribunalul a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen., din momentul rămânerii definitive a prezentei și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 4 ani închisoare. Tribunalul apreciază, având în vedere jurisprudența C.E.D.O. dezvoltată pe marginea art. 3 al Protocolului 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, că o interzicere a dreptului de a alege, în cazul de față, ar constitui o măsură disproporționată. Astfel, în cuprinsul hotărârii pronunțate în cauza Hirst c. Regatului Unit al Marii Britanii, s-a apreciat ca proporțională o astfel de interdicție, în situațiile în care persoana în cauză a abuzat în mod grav de o funcție publică deținută, când conduita infractorului a pus în pericol statul de drept, bazele democrației, ceea ce nu se poate reține în cauza de față.

Interzicerea, în baza art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. nu se justifică, întrucât inculpatul nu s-a folosit la săvârșirea infracțiunii de o funcție pe care o ocupa, o profesie pe care o exercita sau o activitate pe care o desfășura. Interdicția, ca pedeapsă accesorie, a drepturilor părintești și a dreptului de a fi tutore sau curator, este, în cazul de față, nejustificată, Tribunalul apreciind că activitatea infracțională reținută în sarcina inculpatului prin prezenta hotărâre, nu probează că acesta ar fi inapt să exercite în concordanță cu interesele persoanelor ocrotite, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. d) și e) C. pen.

Fapta inculpatului B.N. de a falsifica acele 245 de bancnote în cupiură de 100 lei, cumpărate în intervalul 04 octombrie 2011-13 decembrie 2011, de investigatorul „J." de la inculpații C.N. și C.N., și de investigatorul „V." și colaboratorul „Neiu" de la inculpații B.N. și B.S., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de infracțiunii de falsificare de monede în formă continuată, prev. de art. 282 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. Tribunalul, față de intervalul scurt de timp și modalitatea similară de operare, apreciază că se poate reține existența unei rezoluții infracționale unice. Instanța îl va condamna pe inculpatul B.N., sub aspectul acestei infracțiuni, la pedeapsa închisorii de 4 ani și 6 luni. La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere numărul destul de mare de bancnote contrafăcute într-un interval scurt de timp, caracterul specializat, organizat care a caracterizat activitatea de falsificare a bancnotelor desfășurată de inculpat ( instanța are în vedere instanța a condamnat pe inculpatul B.N. la pedeapsa închisorii de 2 ani ca urmare a săvârșirii infracțiunii de deținere de instrumente în vederea falsificării de valori. La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere atât gravitatea acestei fapte, deținerea a numeroase instrumente și materiale necesare procesului de falsificare constituind un prim pas, esențial, pentru contrafacerea propriu-zisă, pregătirea desfășurării unei astfel de activități presupunând acceptarea producerii consecințelor negative pe care le determină punerea în circulație a monedeior contrafăcute, dar și atitudinea parțial sinceră a inculpatului, care a încercat să convingă organele judiciare de absoluta neimplicare a inculpatului B.S. în procurarea instrumentelor și materialelor necesare contrafacerii.

Tribunalul a reținut că fapta inculpatului B.S. de a fi constituit o asociere cu inculpatul B.N. cel târziu în cursul lunii septembrie 2011, în scopul contrafacerii de bancnote și punerii lor în circulație, asociere care a persistat până la momentul reținerii celor doi inculpați în data de 13 decembrie 2011, și care a presupus o colaborare de pe poziții de egalitate a celor doi asociați și acționarea după un anumit tipar, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de-art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen.

În consecință, pentru motivele arătate anterior, în baza art. 334 C. proc. pen., Tribunalul a admis cererea formulată de inculpatul B.S. și, în consecință, a schimbat încadrarea juridică din art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, în art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 alin. (1) C. pen., iar, în baza art. în art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.S. la pedeapsa închisorii de 4 ani închisoare.

La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere, pe de o parte, gravitatea concretă a infracțiunii, dată de scopul asocierii, constând în săvârșirea unor infracțiuni prezentând o gravitate sporită, o dovadă în acest sens fiind și faptul că falsificarea de monede sau de alte valori a fost menționată expres de legiuitor, în Legea nr. 39/2003, printre infracțiunile grave în accepțiunea actului normativ respectiv. Periculozitatea persoanei care comite această infracțiune este dată de acceptarea fără nici un fel de remușcare a prejudicierii celor care primesc în schimbul produselor livrate, serviciilor prestate sau cu alt titlu, în loc de monede, aceste hârtii lipsite de valoare circulatorie. Punerea în circulație de monede falsificate este de natură și să afecteze încrederea în autenticitatea acestor mijloace de plată. La individualizarea pedepsei, Tribunalul a avut în vedere atitudinea procesuală a inculpatului, care a recunoscut aspecte importante pentru stabilirea situației de fapt, fără a se putea vorbi despre o atitudine sinceră care să atragă aplicarea circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., cu consecința coborârii pedepsei sub minimul special, în condițiile în care acesta a avut o poziție oscilantă în privința rolului său în cadrul grupării, în faza judecății, încercând să minimizeze importanța participării sale, în scopul obținerii unui tratament sancționator cât mai favorabil. Instanța are în vedere și faptul că în cursul anului 2011, inculpatului îi mai fusese aplicată o amendă administrativă de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați, ca urmare a unei soluții de scoatere de sub urmărire penală sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, menționându-se în copia de pe cazierul judiciar aflat la dosar (fila 21 vol. I d.u.p.), atât dispozițiile legale referitoare la forma continuată a infracțiunii, cât și cele privitoare la concursul de infracțiuni. Prin urmare, inculpatul nu doar că nu a înțeles semnificația actului de clemență al organului judiciar, dar a ales să persevereze în săvârșirea faptelor prevăzute de legea penală, cu infracțiuni de o gravitate mult sporită, reflectată în limitele de pedeapsă prevăzute de lege. A

În baza art. 71 C. pen., instanța a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen., din momentul rămânerii definitive a prezentei și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 4 ani închisoare.

Trimiterea în judecată a inculpatului B.S. s-a dispus și sub aspectul infracțiunii prev. de art. 282 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., față de fapta de a fi falsificat, în perioada septembrie-decembrie 2011, un număr de 245 bancnote în cupiură de 100 lei. Inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice din art. 282 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în art. 26 C. pen. rap. la art. 282 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., susținând că participația sa îmbracă forma complicității, nu a autoratului. Tribunalul, în baza art. 334 C. pen. Pen., a respins ca neîntemeiată această solicitare, și să îl condamne pe inculpat în temeiul art. 282 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., pentru motivele ce vor fi expuse în continuare: autoratul presupune, potrivit art. 24 C. pen., săvârșirea în mod nemijlocit a faptei prevăzute de legea penală. în cazul în care, prin natura sa, acțiunea ce reprezintă elementul material al infracțiunii presupune mai multe operațiuni, care trebuie efectuate într-o anumită ordine pentru atingerea unui anumit rezultat, persoana care nemijlocit îndeplinește una sau unele dintre acele operațiuni este autor la infracțiunea respectivă, nu complice. în cazul de față, contrafacerea bancnotelor a presupus parcurgerea mai multor etape, care rezultă atât din declarația dată în fața procurorului în data de 13 decembrie 2011, de inculpatul B.N., dar și din raportul de constatare tehnico-științifică din 03 februarie 2012. Potrivit celor de mai sus, instanța a reținut în sarcina inculpatului B.S. participarea nemijlocită atât la imprimarea bancnotelor ( nu doar prin punerea la dispoziție a laptopului său), cât și la decuparea acestora de pe coala format A4 introdusă în imprimantă, acțiunile sale completându-se cele ale inculpatului B.N. pentru atingerea rezultatului prefigurat, și anume, realizarea unor bancnote în cupiură de 100 de lei, care să aibă un aspect apt să convingă că ar constitui bancnote autentice emise de statul român.

Tribunalul a condamnat pe inculpat la pedeapsa închisorii de 4 ani și 6 luni, ca urmare a săvârșirii infracțiunii de falsificare de monede în formă continuată. La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere gravitatea faptei date de acceptarea în momentul punerii în aplicare a rezoluției infracționale, a producerii consecințelor negative pe care le determină punerea în circulație a monedelor contrafăcute, numărul destul de mare de bancnote contrafăcute într-un interval scurt de timp, atitudinea de recunoaștere doar în parte a contribuției sale la desfășurarea acestei activități infracționale (așa cum s-a arătat, dacă în faza urmăririi penale menționase că s-a ocupat nu doar de imprimare, ci și de decuparea bancnotelor imprimate, în faza judecății, a pretins că în afară de imprimare nu ar mai fi desfășurat alte activități pe care le presupunea contrafacerea), precum și aspectele, expuse în cazul infracțiunii precedente, decurgând din aplicarea unei amenzi administrative în data de 24 martie 2011, de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați.

Inculpatul B.S. a fost trimis în judecată și sub aspectul infracțiunii de complicitate la punerea în circulație de monedă falsificată în formă continuată prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 282 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., reținându-se sprijinul acordat la punerea în circulație de bancnote falsificate, prin primirea, în datele de 10 noiembrie 2011 și 16 noiembrie 2011 a avansului pentru un număr de 30 și, respectiv, 40 de bancnote contrafăcute, în cupiură de 100 lei, de la colaboratorul „N.". Probatoriul analizat mai sus este în sensul primirii de către inculpat de la colaboratorul „N." a avansului în cuantum de 100 lei, în data de 10 noiembrie 2011, și de 400 lei, în data de 16 noiembrie 2011, pentru contrafacerea a unui număr de 30 de bancnote remise de inculpatul B.N. colaboratorului în data de 12 noiembrie 2011, și, respectiv, de 40 de bancnote remise de inculpatul B.N. colaboratorului în data de 17 noiembrie 2011.

în plus, comanda colaboratorului pentru pachetul de 40 de bancnote a fost transmisă inculpatului B.N. prin intermediul inculpatului B.S.. Tribunalul a apreciat că aceste fapte ale inculpatului B.S. constituie un ajutor la activitatea de punere în circulație a bancnotelor contrafăcute specific complicității anterioare, primirea avansului constituind o etapă obligatorie premergătoare remiterii. Tribunalul a apreciat că intervalul scurt de timp dintre actele materiale, precum și modul similar de a acționa justifică reținerea formei continuate.

Tribunalul a condamnat pe inculpat la pedeapsa închisorii de 3 ani și 6 luni, ca urmare a săvârșirii infracțiunii de complicitate la punerea în circulație de monedă falsificată în formă continuată. La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere gravitatea, argumentată mai sus, a faptei de punere în circulație de bancnote falsificate, la săvârșirea repetată a căreia inculpatul B.S. a înțeles să participe, ale cărei consecințe Ie-a acceptat, aspectele decurgând din aplicarea unei amenzi administrative în data de 24 martie 2011, de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați, atitudinea oscilantă a inculpatului, așa cum a fost aceasta prezentată mai sus, dar și ponderea mai redusă a contribuției acestuia, comparativ cu cea a autorului B.N., la punerea în circulație a bancnotelor contrafăcute (de altfel, în sarcina inculpatului B.N. s-a reținut și punerea în circulație, fără implicarea inculpatului B.S., a celor 160 de bancnote cu seria X).

Inculpatul B.S. a fost trimis în judecată și sub aspectul infracțiunii de deținere de instrumente în vederea falsificării de valori prev. de art. 285 C. pen., fapta fiind descrisă la rubrica „în drept" a rechizitoriului în felul următor: „în perioada 03-05 iunie 2011 și, ulterior, în cursul lunilor februarie-decembrie 2011a fabricat/deținut instrumente/materiale cu scopul de a sen/i la falsificarea monedelor de hârtie ( ferestre de plastic, imprimantă, cutter, vopsea, cartușe toner, hârtie A4)". Tribunalul nu a regăsit în cuprinsul actului de sesizare a instanței o altă referire la intervalul 03 - 05 iunie 2011, nerezultând, în acest fel, de ce procurorul a ales să evidențieze acest interval din cel mai amplu (februarie-decembrie 2011) în care a reținut, oricum, că inculpatul a desfășurat activitatea sus-menționatâ. Acest aspect, la care se adaugă mențiunea că intervalul 03-05 iunie 2011 ar fi nu inclus în Intervalul februarie-decembrie 2011, ci anterior acestuia, creează convingerea instanței că menționarea intervalului 03 - 05 iunie 2011 în contextul sus-menționat, este rezultatul unei erori materiale. Tribunalul a apreciat ca fiind criticabilă descrierea activității infracționale în modalitatea „a fabricat/deținut instrumente/materiale", o astfel de formulare având sensul că inculpatul a desfășurat fie activitatea de fabricare, fie pe cea de deținere, și că acesta a fabricat sau deținut fie instrumente, fie materiale, părând că procurorul nu a reușit să stabilească conținutul concret al activității infracționale a inculpatului. în cuprinsul actuiui de sesizare ar fi trebuit să se menționeze, ca rezultat al analizei materialului probator administrat în cauză, dacă activitatea inculpatului a constat în fabricare sau în deținere, sau atât în fabricare, cât și în deținere, și dacă bunurile care au fost fabricate și/sau deținute, sunt fie din categoria instrumentelor, fie din cea a materialelor, fie din ambele categorii. Așa cum s-a arătat anterior, instanța nu a putut reține, pe baza probatoriului administrat în cauză, o activitate infracțională a inculpatului B.S. anterioară lunii septembrie 2011.

Față de cele menționate mai sus, instanța a apreciat că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, acesta, personal, achiziționând, chiar și ocazional, excepțional, materiale necesare contrafacerii bancnotelor., și suportând, împreună cu inculpatul B.N. contravaloarea instrumentelor și materialelor achiziționate. în ceea ce privește laptopul de culoare negru-bronz, aparținând inculpatului B.S., deși acesta a fost folosit la contrafacerea bancnotelor, nu se poate reține că ar fi fost deținut în vederea contrafacerii, afectarea acestuia activității de contrafacere constituind unica rațiune a dobândirii și/sau neînstrăinării acestuia. Potrivit înscrisurilor de la dosar (fila 226 vol. I dosar instanță) și susținerilor petentei B.L., mama inculpatului, acest laptop a fost achiziționat de mama inculpatului în data de 06 decembrie 2010 și donat ulterior inculpatului.

În consecință, în baza art. 285 C. pen., Tribunalul a condamnat pe inculpatul B.S. ia pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni ca urmare a săvârșirii infracțiunii. La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere atât gravitatea acestei fapte, deținerea a numeroase instrumente și materiale necesare procesului de falsificare constituind un prim pas, esențial, pentru contrafacerea propriu-zisă, pregătirea desfășurării unei astfel de activități presupunând acceptarea producerii consecințelor negative pe care le determină punerea în circulație a monedelor contrafăcute, atitudinea constant nesinceră a inculpatului, aspectele decurgând din aplicarea unei amenzi administrative în data de 24 martie 2011, de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați, precum și faptul că, într-adevăr, achiziționarea efectivă a instrumentelor și materialelor necesare contrafacerii se făcea, în principal, de inculpatul B.N..

Conform celor arătate anterior, cu motivația expusă la momentul analizării condițiilor grupului infracțional organizat reglementat de Legea nr. 39/2003, instanța, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică în sensul pus în discuție, din oficiu, din art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, în art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen., atât în cazul inculpatului C.N., cât și în cazul inculpatului C.N..

De asemenea, în cazul ambilor inculpați, instanța a pronunțat o soluție de achitare sub aspectul infracțiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.

Tribunalul a reținut că o aderare la o asociere conformă art. 323 C. pen., sau o sprijinire a acestei asocieri,, presupune, mai întâi, cunoașterea existenței acestei asocieri, apoi, luarea deciziei de aderare sau sprijinire a acestei asocieri și, în cele din urmă, punerea în executare a acestei rezoluții infracționale. în cazul de față nu există probe că inculpații C.N. și C.N. i-ar cunoaște pe membrii asociației constituite în vederea săvârșirii de infracțiuni, și anume, inculpații B.S. și B.N., și nici că aceștia din urmă i-ar cunoaște pe inculpații C.N. și C.N..

Astfel, pe de o parte, inculpații C.N. și C.N. au contestat faptul că i-ar cunoaște pe inculpații B.N. și B.S.. Inculpatul B.N. a menționat în fața instanței că pe inculpații C. și C. i-a cunoscut cu ocazia privării sale de libertate în prezenta cauză, iar inculpatul B.S. a declarat la termenul din 06 aprilie 2012 că i-a cunoscut pentru prima dată cu ocazia audierilor ( 13 decembrie 2011). Pe e altă parte, nici celelalte mijloace de probă de la dosar nu permit a se concluziona în sens contrar. Spre exemplu, nu există convorbiri telefonice purtate de inculpații C.N. și C.N. cu inculpații B.S. sau B.N. Este adevărat că la vol.

IV al dosarului de urmărire penală se află transcrierea unor convorbiri telefonice purtate de un anume „V.", utilizator al postului telefonic 0761.179.140, inclusiv cu inculpatul B.S., fiind menționat și inculpatul B.N., pentru care se folosește porecla, „Piti" ( procesul-verbal de la fila 166). Deși și inculpatul C.N. a folosit apelativul de „V." în raporturile cu investigatorul „J.", probatoriul administrat nu a confirmat că el ar fi utilizatorul postului telefonic. Astfel, inculpatul C.N. a recunoscut, încă din faza urmăririi penale, utilizarea în perioada care interesează cauza doar a postului telefonic cu nr. X.

În plus, la solicitarea instanței de a se preciza dacă transcrierile convorbirilor telefonice aflate la dosarul de urmărire penală, purtate de un anume V. de pe un alt număr de telefon decât cel recunoscut de inculpat, sunt depuse la dosar ca probe în dovedirea acuzațiilor aduse inculpatului C.N., Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.- Structura Centrală a comunicat prin adresa din 27 iunie 2012, că „în activitatea infracțională probată de elementele de fapt/mijloacele de probă indicate/consemnate prin intermediul polițistului sub acoperire, inculpatul C.N. a folosit numai cartela S.S.M.I., având alocat nr. de apel X" (fila 258 vol.

I dosar instanță).

Convorbirile înregistrate nu permit a se stabili legătura dintre inculpații C. și C., pe de o parte, și B. și B., pe de altă parte.

Astfel, din analiza convorbirilor telefonice purtate de inculpatul C.N. în data de 04 octombrie 2011 cu puțin timp înainte de cea de-a doua întâlnire din ziua respectivă cu investigatorul „J.", transcrise în cuprinsul proceselor-verbale de la filele 82 și 84 vol. IV d.u.p., au rezultat indicii că persoana care se ocupa de contrafacerea bancnotelor sau de la care inculpatul primea aceste bancnote folosea numărul de telefon X, care nu s-a probat că ar fi fost folosit de inculpații B.S. sau B.N., necunoscându-se utilizatorul ( având în vedere că s-a stabilit că bancnotele vândute de inculpatul C. investigatorului „J." au fost contrafăcute de inculpații B. și B., utilizatorul postului telefonic, nu putea fi decât un intermediar, bineînțeles, exceptând situația în care acest număr a fost, totuși, folosit de inculpații B. sau B. și aspectul acesta a rămas necunoscut organelor de urmărire penală).

Din analiza convorbirilor transcrise în conținutul proceselor verbale de la filele 82, 87 și 88 vol. IV d.u.p., a rezultat că o persoană care avea cunoștință de activitatea desfășurată de inculpatul C.N. este utilizatorul postului telefonic, care, la solicitarea inculpatului, s-a deplasat în apropierea locului în care inculpatul s-a întâlnit cu investigatorul „J." în a doua ocazie în data de 04 octombrie 2011, și care l-a așteptat să vină de la această întâlnire. Probatoriul administrat nu a lămurit nici identitatea acestei persoane.

Nici utilizatorul postului telefonic pe care, potrivit procesului-verbal de la fila 114 vol. IV d.u.p.), inculpatul C.N. l-a apelat în data de 24 ianuarie 2011 (în ziua precedentă întâlnirii cu investigatorul „J."), și căruia inculpatul îi cere să îi dea trei mostre pentru a le prezenta unui bărbat care venise din străinătate și cu care urma să se întâlnească nu a fost identificat. Situația este similară și în privința utilizatorului postului telefonic, interesat de modul în care se vor împărți banii „dacă se face treabă" (proces-verbal fila 121 vol. IV d.u.p.). Din convorbirea telefonică transcrisă în procesul-verbal de la fila 122 vol. IV d.u.p. rezultă că utilizatorul postului telefonic era, la rândul său, un intermediar.

Din mențiunile aceluiași utilizator al postului telefonic, a rezultat că bancnotele ar urma să fie primite de la un anume G., persoană de asemenea neidentificată, despre care nu se poate stabili dacă era persoana care contrafăcea bancnotele, sau tot un intermediar: „ m-a sunat și G. Acum, a zis că tocmai, peste câteva zile îmi aduce ce trebuie".

Este adevărat că la fila 208 vol. IV d.u.p. se regăsește transcrierea unei convorbiri telefonice purtate de inculpatul C.N., cu utilizatorul unui post telefonic, în cadrul căreia acesta din urmă îl menționează pe un anume P., dar nu există nicio certitudine că este vorba despre inculpatul B.N., iar discuția nu este despre punerea în circulație de monede falsificate.

De altfel, chiar și în rechizitoriu se invocă faptul că inculpații C. și C. au primit bancnotele falsificate nu direct de la inculpații B. și B., ci prin intermediul numitului C.I.N. în dovedirea acestei susțineri, în rechizitoriu se invocă analiza traficului telefonic al posturilor telefonice interceptate.

La vol. IV al dosarului de urmărire penală se află mai multe convorbiri telefonice purtate de un anume „N." (este adevărat că există dovada că utilizatorul acestui post telefonic se numește N., unul dintre interlocutori adresându-i-se cu acest nume-fila 227 vol. IV d.u.p.9), de pe nr. de telefon X, inclusiv cu inculpatul B.S. (filele 177, 178) și B.N. (fila 257), dar nu și între această persoană și inculpații C.N. și C.N. De asemenea, în convorbirile purtate de acest „N." nu sunt menționați inculpații C.N. și C.N. Pe lângă faptul că nu se probează legătura între utilizatorul postului telefonic și inculpații C.N. și C.N., nu s-a reușit nici probarea faptului că această persoană este numitul C.I.N. Astfel, cu ocazia efectuării în data de 13 decembrie 2011, ia adresa de domiciliu a numitului C.I.N., a unei percheziții domiciliare, nu a fost găsită cartela telefonică având alocat numărul de mai sus (filele 141-144 vol).

în conținutul procesului-verbal de percheziție domiciiiară se menționează că la adresă a fost găsită numita C.F., mama celui în cauză, care a declarat că fiul său este plecat de aproximativ 4 luni de zile în Australia, lucrând pe un vas de croazieră, la cazino. Dacă afirmația acesteia este conformă cu realitatea, devine evident că utilizatorul postului telefonic sus menționat nu poate fi C.I.N., în condițiile în care convorbirile înregistrate sunt purtate în luna decembrie 2011, dintr-una din convorbiri (ce transcrisă în procesul-verbal de la fila 218 vol.

IV d.u.p., rezultând că persoana respectivă se află în țară). Audiat în cadrul cercetării judecătorești la termenul din 04 mai 2012, martorul C.I.N. contestă faptul că i-ar cunoaște pe inculpații din cauză, arată, în concordanță cu cele învederate de mama sa organelor de urmărire penală, că a părăsit teritoriul României în data de 12 septembrie 2011, cu destinația Australia, țară pe teritoriul căreia a intrat în data de 13 septembrie 2011, iar, începând cu data de 14 septembrie 2011, timp de 7 luni, până în data de 18 aprilie 2012 a lucrat pe un vas de croazieră denumit Pacific Sun, sub pavilion maltez.

Acesta a contestat faptul, susținut de inculpatul B.N. în faza urmăririi penale, cum că acesta din urmă i-ar fi vândut bani falsificați. A mai adăugat că în ultimii 14 ani a folosit doar numărulde telefon X, că nu-l cunoaște pe utilizatorul postului telefonic Y și că apropiații nu i se adresează cu prenumele N., nici el nerecomandându-se cu acest prenume.

În ceea ce privește data când martorul a declarat că a revenit în țară, instanța constată că este în concordanță cu mențiunile făcute de mama martorului cu ocazia demersurilor efectuate în faza urmăririi penale pentru punerea în executare a mandatului de aducere emis pe numele său, aceasta menționând că se va întoarce în România în luna martie sau aprilie 2012 (fila 147 vol. III d.u.p.).

Instanța a constatat că martorul C.I.N. a prezentat un set de înscrisuri care sunt în concordanță cu susținerile sale.

În ceea ce privește faptul că, în faza urmăririi penale, inculpatul B.N. a declarat că a vândut bancnote falsificate cu seria X, printre alții, și lui C.I.N., instanța reține că, pe de o parte, această declarație nu se coroborează cu alte mijloace de probă, așa cum impune art. 69 C. proc. pen., iar, pe de altă parte, la dosarul de urmărire penală nu se regăsește un act procedural care să ateste că inculpatul B.N. l-ar fi recunoscut din grup pe numitul C.I.N.

În concluzie, instanța a constatat că probatoriul administrat nu permite să se rețină îndeplinirea în cauză a condițiilor aderării la o asociere constituită în vederea săvârșirii de infracțiuni, sau a sprijinirii unei astfel de asocieri.

Inculpatul C.N. a fost trimis în judecată și sub aspectul infracțiunii de punere în circulație de monedă falsificată în formă continuată prev. de art. 282 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., reținându-se că acesta, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a pus în circulație în datele de 4 și 6 octombrie 2011, cu intenție, un număr de 14 bancnote în cupiură de 100 lei, contrafăcute. Probatoriul administrat permite reținerea punerii în vânzare de către inculpat a celor 14 bancnote, prin trei acte de vânzare ( două în data de 04 octombrie 2011, fiind vorba mai întâi de o bancnotă, apoi de 10 bancnote, iar unul în 06 octombrie 2011, fiind vorba despre 3 bancnote) către investigatorul sub acoperire „J." Instanța, față de intervalul scurt de timp în care s-au desfășurat cele trei acte de punere în vânzare, și modul similar de operare, a apreciat că sunt întrunite condițiile reținerii formei continuate a acestei infracțiuni. Instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea de 3 ani și 6 luni, având în vedere numărul nu foarte ridicat al bancnotelor contrafăcute puse în circulație, dar și atitudinea procesuală oscilantă (acesta a prezentat în fața instanței o versiune flagrant neconformă cu realitatea), gravitatea faptei de punere în circulație de bancnote falsificate, dată atât de afectarea încrederii publicului în autenticitatea bancnotelor oficiale, dar și de faptul prejudicierii celor care, necunoscând caracterul contrafăcut, ajung în posesia acestora, precum și mențiunile din copia cazierului judiciar al inculpatului. Astfel, în datele de 10 decembrie 2010 și 27 aprilie 2011 i-au fost aplicate amenzi administrative de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța și, respectiv, Parchetul de pe lângă Judecătoria Cornetu, sub aspectul infracțiunii prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. 195/2002, inculpatul neînțelegând semnificația actului de ciemență al organelor de urmărire penală, trecând la săvârșirea unei infracțiuni mult mai grave. în ceea ce privește condamnarea la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracțiunea de furt calificat, prin sentința penală nr. 81/1995 a Judecătoriei Sectorului 6 București, instanța nu o poate avea în vedere în defavoarea inculpatului, sub aspectul acestei condamnări intervenind reabilitarea de drept.

Inculpatul C.N. a .fost trimis în judecată și sub aspectul infracțiunii prev. de art. 282 alin. (2) C. pen.; cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., reținându-se că în data de 31 octombrie 2011 a pus în circulație o bancnotă de 100 lei, contrafăcută, iar în data de 09 noiembrie 2011 a luat de la investigatorul „J." suma de 1.200 lei, contravaloarea a 30 de bancnote contrafăcute în cupiură de 100 lei. La rubrica „în drept, procurorul a omis să mai menționeze că aceste 30 de bancnote contrafăcute nu au ajuns în posesia investigatorului „J.". Tribunalul a pus în discuție schimbarea încadrării juridice, din art. 282 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în art. 282 alin. (2) C. pen. (tapta din data de 31 octombrie 2011) și art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. ( tapta din data de 09 noiembrie 2011), cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

Tribunalul, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat schimbe încadrarea juridică în sensul pus în discuție, având în vedere că, dacă în data de 31 octombrie 2011, într-adevăr, inculpatul a vândut investigatorului sub acoperire „J." o bancnotă contrafăcută de 100 lei, la prețul de 50 lei, în data de 09 noiembrie 2011 nu a avut loc o încercare nereușită, din motive străine de volnța inculpatului C.N., de vânzare și, prin urmare, punere în circulație a 30 de bancnote contrafăcute, inculpatul C.N. acționând de la bun început cu intenția de a-l induce în eroare pe investigator cu privire la faptul că remiterea bancnonelor contrafăcute, după plata prețului, chiar va avea loc. în baza art. 282 alin. (2) C. pen., Tribunalul a condamnat pe inculpatul C.N. la pedeapsa închisorii de 3 ani ca urmare a săvârșirii infracțiunii de punerea în circulație de monedă falsificată, fapta acestuia din data de 31 octombrie 2011, de punere în circulație a unei o bancnote contrafăcute de 100 lei, prin vinderea acestuia investigatorului sub acoperire „J.", la prețul de 50 lei, fiind probată.

La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere faptul că este vorba despre o singură bancnotă contrafăcută, că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale ( ceea ce nu justifică reținerea în beneficiul său a circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., neîncăicarea legii penale constituind o conduită obișnuită, firească a membrilor societății), precum și atitudinea nesinceră a acestuia care dat o explicație neconformă realității a faptului remiterii bancnotei investigatorului „J." și primirii de la acesta, cu aceeași ocazie, a sumei de 50 de lei, explicație prin care a urmărit o disculpare a sa.

În baza art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., Tribunalul a condamnat pe inculpatul C.N. la pedeapsa închisorii de 2 ani închisoare, ca urmare a săvârșirii infracțiunii de înșelăciune (fapta din data de 09 noiembrie 2011). Astfel, așa cum s-a arătat cu ocazia analizei probatoriului privitor la această faptă, inculpatul C.N. a urmărit și reușit să-l inducă în eroare pe investigatorul sub acoperire „J.", cu privire la intenția sa ca, după primirea prețului de 1.200 lei, să-i asigure investigatorului intrarea în posesia unui număr de bancnote contrafăcute.

În concluzie, instanța a constatat că probatoriul administrat nu permite să se rețină îndeplinirea în cauză a condițiilor aderării la o asociere constituită în vederea săvârșirii de infracțiuni, sau a sprijinirii unei astfel de asocieri.

Inculpatul C.N. a fost trimis în judecată și sub aspectul infracțiunii de punere în circulație de monedă falsificată în formă continuată prev. de art. 282 alin. (2) C. pen., cu aplic. ari. 41 alin. (2) C. pen., reținându-se că acesta, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a pus în circulație în datele de 4 și 6 octombrie 2011, cu intenție, un număr de 14 bancnote în cupiură de 100 lei, contrafăcute. Probatoriul administrat permite reținerea punerii în vânzare de către inculpat a celor 14 bancnote, prin trei acte de vânzare ( două în data de 04 octombrie 2011, fiind vorba mai întâi de o bancnotă, apoi de 10 bancnote, iar unul în 06 octombrie 2011, fiind vorba despre 3 bancnote) către investigatorul sub acoperire „J." Instanța, față de intervalul scurt de timp în care s-au desfășurat cele trei acte de punere în vânzare, și modul similar de operare, a apreciat că sunt întrunite condițiile reținerii formei continuate a acestei infracțiuni. Instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea de 3 ani și 6 luni, având în vedere numărul nu foarte ridicat al bancnotelor contrafăcute puse în circulație, dar și atitudinea procesuală oscilantă ( acesta a prezentat în fața instanței o versiune flagrant neconformă cu realitatea), gravitatea faptei de punere în circulație de bancnote falsificate, dată atât de afectarea încrederii publicului în autenticitatea bancnotelor oficiale, dar și de faptul prejudicierii celor care, Recunoscând caracterul contrafăcut, ajung în posesia acestora, precum și mențiunile din copia cazierului judiciar a! inculpatului. Astfel, în datele de 10 decembrie 2010 și 27 aprilie 2011 i-au fost aplicate amenzi administrative de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța și, respectiv, Parchetul de pe lângă Judecătoria Cornetu, sub aspectul infracțiunii prev. de art. 86 alin. 1) din O.U.G. 195/2002, inculpatul neînțelegând semnificația actului de clemență al organelor de urmărire penală, trecând la săvârșirea unei infracțiuni mult mai grave. în ceea ce privește condamnarea la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracțiunea de furt calificat, prin sentința penală nr. 81/1995 a Judecătoriei Sectorului 6 București, instanța nu o poate avea în vedere în defavoarea inculpatului, sub aspectul acestei condamnări intervenind reabilitarea de drept.

Inculpatul C.N. a fost trimis în judecată și sub aspectul infracțiunii prev. de art. 282 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., reținându-se că în data.de 31 octombrie 2011 a pus în circulație o bancnotă de 100 lei, contrafăcută,, iar în data de 09 noiembrie 2011 a luat de la investigatorul „J." suma de 1200 lei, contravaloarea a 30 de bancnote contrafăcute în cupiură de 100 lei. La rubrica „în drept, procurorul a omis să mai menționeze că aceste 30 de bancnote contrafăcute nu au ajuns în posesia investigatorului „J." Tribunalul a pus în discuție schimbarea încadrării juridice, din art. 282 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în art. 282 alin. (2) C. pen. (fapta din data de 31 octombrie 2011) și art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. (fapta din data de 09 noiembrie 2011), cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

Tribunalul, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat schimbe încadrarea juridică în sensul pus în discuție, având în vedere că, dacă în data de 31 octombrie 2011, într-adevăr, inculpatul a vândut investigatorului sub acoperire „J." o bancnotă contrafăcută de 100 lei, la prețul de 50 lei, în data de 09 noiembrie 2011 nu a avut loc o încercare nereușită, din motive străine de volnța inculpatului C.N., de vânzare și, prin urmare, punere în circulație a 30 de bancnote contrafăcute, inculpatul C.N. acționând de la bun început cu intenția de a-l induce în eroare pe investigator cu privire la faptul că remiterea bancnonelor contrafăcute, după plata prețului, chiar va avea loc. în baza art. 282 alin. (2) C. pen., Tribunalul a condamnat pe inculpatul C.N. ia pedeapsa închisorii de 3 ani ca urmare a săvârșirii infracțiunii de punerea în circulație de monedă falsificată, fapta acestuia din data de 31 octombrie 2011, de punere în circulație a unei o bancnote contrafăcute de 100 lei, prin vinderea acestuia investigatorului sub acoperire „J.", la prețui de 50 lei, fiind probată.

La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere faptul că este vorba despre o singură bancnotă contrafăcută, că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale (ceea ce nu justifică reținerea în beneficiul său a circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a C. pen., neîncălcarea legii penale constituind o conduită obișnuită, firească a membrilor societății), precum și atitudinea nesinceră a acestuia care dat o explicație neconformă realității a faptului remiterii bancnotei investigatorului „J." și primirii de la acesta, cu aceeași ocazie, a sumei de 50 de lei, explicație prin care a urmărit o disculpare a sa.

În baza art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., Tribunalul a condamnat pe inculpatul C.N. la pedeapsa închisorii de 2 ani închisoare, ca urmare a săvârșirii infracțiunii de înșelăciune (fapta din data de 09 noiembrie 2011). Astfel, așa cum s-a arătat cu ocazia analizei probatoriului privitor ia această faptă, inculpatul C.N. a urmărit și reușit să-l inducă în eroare pe investigatorul sub acoperire „J.", cu privire la intenția sa ca, după primirea prețului de 1.200 lei, să-i asigure investigatorului intrarea în posesia unui număr de bancnote contrafăcute, pe care acesta urma să le ridice de la un cunoscut al inculpatului, prezent în apropierea locului de întâlnire cu investigatorul, în raza vizuală a celor 2.

Pentru a se reține că ar fi fost vorba despre o tentativă la infracțiunea de punere în circulație de monedă falsificată (momentul consumării este cel al remiterii monedei falsificate), ar fi trebuit ca neintrarea investigatorului în posesia bancnotelor contrafăcute să fi avut o cauză străină de persoana inculpatului (spre exemplu, o intervenție a organelor de poliție), or, din înregistrările audio transcrise la dosar, rezultă că inculpatul a urmărit de la început inducerea în eroare a investigatorului. De altfel, nici măcar nu există certitudinea că în plicul arătat de la distanță de colaboratorul inculpatului s-ar fi aflat vreo bancnotă contrafăcută.

Faptul că ulterior incidentului din 09 noiembrie 2011 inculpatul și investigatorul poartă mai multe convorbiri telefonice, în cadrul cărora inculpatul pretinde că nu este exclusă o colaborare viitoare, cu eventuala despăgubire a investigatorului, nu este de natură să producă vreo consecință în privința încadrării juridice a faptei din data de 09 noiembrie 2011, singura care prezintă relevanță în cauză fiind atitudinea subiectivă a inculpatului în momentul săvârșirii faptei.

Tribunalul a apreciat că se impune reținerea și a alin. (3) al art. 215 C. pen., având în vedere că inducerea în eroare a intervenit cel puțin cu prilejul executării contractului încheiat de inculpat și investigator (este vorba despre un contract bilateral sinalagmatic, părțile angajându-se la prestații reciproce care își aflau cauza în prestația cocontractantului), faptul că este vorba despre o înțelegere ilicită neprezentând importanță sub acest aspect. La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere valoarea redusă a prejudiciului, faptul restituirii sumei încasate pe nedrept organelor de urmărire penală, lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, dar și perseverența infracțională a acestuia ( a comis această infracțiune la 9 zile de la comiterea infracțiunii de punere în circulație de monede falsificate), implicarea unei alte persoane în activitatea infracțională, fapt de natură să sporească îndrăzneala și șansele de reușită ale acesteia, acționarea potrivit unui plan bine pus la punct, precum și atitudinea parțial nesinceră a inculpatului care, în fața instanței, a contestat, în contradicție flagrantă cu mijloace de probă obiective (înregistrări ale convorbirilor telefonice, înregistrare audio în mediu ambiental), că ar mai fi fost ajutat de o altă persoană la comiterea faptei, contestând un element de fapt important în procesul de individualizare a pedepsei, și urmărind protejarea respectivei persoane.

În baza art. 118 alin. (1) lit. a) și e) C. pen., Tribunalul a confiscat de la inculpații B.N. și B.S. următoarele bunuri: -cele 85 bancnote falsificate în cupiură de 100 lei, care au făcut obiectul buletinelor de expertiză întocmite de B.N.R., din 05 octombrie 2011, din 06 octombrie 2011, din 01 noiembrie 2011, din 14 noiembrie 2011 și din 18 noiembrie 2011; -cele 160 bancnote falsificate în cupiură de 100 lei, cu seria X, care au făcut obiectul buletinului de expertiză întocmit de B.N.R., din 13 decembrie 2011; - suma de 5.750 lei reprezentând contravaloarea bancnotelor falsificate remise cumpărătorului, colaboratorul cu identitate protejată „N." în datele de 12 noiembrie 2011, 17 noiembrie 2011 și 13 decembrie 2011 ( este de presupus că și la momentul punerii în circulație a celor 15 bancnote achiziționate, în cele din urmă, de investigatorul „J.", cei doi au încasat sume de bani de la cumpărători, dar întrucât suma totală nu se poate determina, nu se poate dispune confiscarea).

Instanța a avut în vedere că aceste bancnote sunt rezultatul activității de contrafacere desfășurate împreună de cei doi inculpați, iar în ceea ce privește sumele de bani, reprezintă contravaloarea acestor bancnote, și nu sunt indicii cu privire la modul în care cei doi au împărțit banii obținuți.

În baza art. 118 alin. (1) tit. b) și f) C. pen., Tribunalul a confiscat de la inculpatul B.N., următoarele bunuri:

- telefon marca LG, de culoare argintie, (acesta a fost ridicat din garsoniera situată pe strada L.R., și, potrivit adresei Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.CO.T.-Structura centrală aflată la filele 256-259 vol. I dosar instanță, a fost folosit cu cartela telefonică având număr alocat X, inculpatul folosindu-se de această cartelă la săvârșirea infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată-spre exemplu, convorbirea de la fila 209 vol. IV d.u.p.) ;

- cartelă S.I.M. având alocat nr. X (potrivit adresei Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.CO.T.- Structura centrală aflată la filele 256-259 vol. I dosar instanță, această cartelă a fost găsită la controlul corporal efectuat asupra inculpatului în data de 13 decembrie 2011, introdusă într-un telefon, și a fost folosită în activitatea infracțională pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată-spre exemplu, convorbirea de la fila 298 vol. IV d.u.p.);

- următoarele bunuri ridicate în data de 13 decembrie 2011, cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la adresa mun. București, str. L.R., sector 3:

- fragmente rezultate în urma ruperii unor pagini ce au fost imprimate cu imagini de bancnote din cupiura de 100 lei, pe hârtie tip calc, ambalate în plic de culoare maro care prezintă mențiunea „Bancnote 100 lei rupte găsite într-o pungă pentru gunoi";

- o jumătate dintr-o coală format A4 având imprimată imaginea aversului unei bancnote din cupiura de 100 lei, cu fereastră de culoare neagră, ambalată în plic de culoare maro care prezintă mențiunea „Bancnote 100 lei rupte găsite într-o pungă pentru gunoi";

- 2 (două) coli format A4 având imprimate imaginile aversului a 3 bancnote din cupiura de 200 lei, ambalate în plic de culoare albă care prezintă mențiunea „Cifra 11. -găsite într-o pungă în bibliotecă";

- 3 (trei) coli format A4 având imprimate imaginile aversului a 3 bancnote din cupiura de 100 euro, ambalate în plic de culoare albă care prezintă mențiunea „Cifra 11. - găsite într-o pungă în bibliotecă";

- 6 (șase) coli format A4 având imprimate imaginile aversului a 3 bancnote din cupiura de 100 lei, ambalate în plic de culoare albă care prezintă mențiunea „Cifra 11. -găsite într-o pungă în bibliotecă";

- 5 (cinci) coii format A4 având imprimate imaginea aversului și/sau imaginea reversului unei bancnote din cupiura de 100 lei, cu seria X, ambalate în plic de culoare albă care prezintă mențiunea „Cifra 11. - găsite într-o pungă în bibliotecă";

- 8 (opt) coli format A4 având imprimată imaginea integrală (șase) sau parțială (două) a unei impresiuni de ștampilă, de formă circulară, ambalate în plic de culoare albă care prezintă mențiunea „Cifra 11 găsite într-o pungă în bibliotecă";

- 2 (două) coli format A4 având imprimată imaginea aversului unei bancnote din cupiura de 100 lei, ambalate în plic de culoare albă care prezintă mențiunea „Cifra 11. -găsite într-o pungă în bibliotecă";

- 1 (una) coală format A4 având imprimată atât pe față cât și pe verso imaginea aversului unei bancnote din cupiura de 100 lei, ambalată în plic de culoare albă care prezintă mențiunea „Cifra 11. - găsite într-o pungă în bibliotecă";

- 1 (una) coală format A4 având imprimate imaginile aversului a 2 bancnote din cupiura de 100 lei, ambalată în plic de culoare albă care prezintă mențiunea „Cifra 11. - găsite într-o pungă în bibliotecă";

- plic de culoare albă care prezintă mențiunea „Cifra 11. - găsite într-o pungă în bibliotecă";

- 3 (trei) coii format A4 având imprimate imaginile aversului unei bancnote din cupiura de 10 lei, ambalate în plic de culoare albă care prezintă mențiunea „Cifra 11. -găsite într-o pungă în bibliotecă";

- 1 (una) coală format A4 având imprimată pe o față imaginea aversului și pe verso imaginea reversului unei bancnote din cupiura de 100 lei, ambalate în plic de culoare albă care prezintă mențiunea „Cifra 11. - găsite într-o pungă în bibliotecă";

- 1 (una) coaiă format A4 având imprimate pe față imaginea aversului și pe verso imaginea reversului a 3 bancnote din cupiura de 100 lei cu seria 065A1891188, ambalată în plic de culoare albă care prezintă mențiunea „Cifra 11. - găsite într-o pungă în bibliotecă";

- 29 (douăzecișinouă) de coli tip foaie de calc, format A4, având imprimată imaginea reversului unei bancnote din cupiura de 100 lei, cu seria X, ambalate în plic de culoare albă care prezintă mențiunea „Cifra 11 . - găsite într-o pungă în bibliotecă";

- 3 (trei) coli tip foaie de calc, format A4, având imprimate imaginile reversului a 3 bancnote din cupiura de 100 lei, cu seria X, ambalate în plic de.culoare aibă care prezintă mențiunea „Cifra 11 . -găsite într-o pungă în bibliotecă";

- 1 (una) coală format A4 având imprimată imaginea aversului unei bancnote din cupiura de 100 lei, ambalată în plic de culoare albă care prezintă mențiunea „Cifra 11.- găsite într-o pungă în bibliotecă";

- 1 (una) coală format A4 având imprimată imaginile aversului a 2 bancnote din cupiura de 100 lei, ambalată în plic de culoare albă care prezintă mențiunea „Cifra 11. - găsite într-o pungă în bibliotecă";

- 1 (una) coală format A4 având imprimată pe o față imaginea aversului și pe verso imaginea reversului a 3 bancnote din cupiura de 100 lei cu seria X, ambalată în plic de culoare albă care prezintă mențiunea „Cifra 11. - găsite într-o pungă în bibliotecă";

- 2 (două) coli format A4 având imprimate imaginile aversului a 2 bancnote din cupiura de 100 lei, ce prezintă fereastră de culoare neagră, ambalate în plic de culoare albă care prezintă mențiunea „Cifra 11. - găsite într-o pungă în bibliotecă";

- 1 (una) coală tip foaie de calc, format A4, având imprimată pe față imaginea aversului și pe verso imaginea reversului a 3 bancnote din cupiura de 100 lei cu seria X, ambalată în plic de culoare albă care prezintă mențiunea „Cifra 1 -pe imprimanta aflată pe birou";

- 2 (două) coli tip foaie de calc, format A4, vopsite cu o substanță de culoare albă, ambalate în plic alb cu mențiunea „Cifra 1 - pe imprimanta aflată pe birou";

- 3 (trei) coli format A4, imprimată cu imaginea aversului unei bancnote / două bancnote din cupiura de 100 lei, ambalate în plic de culoare albă cu mențiunea „marcaj 4 - sertarul biroului în mapă din hârtie1";

- 2 (două) coli format A4, imprimate pe o față imaginea aversului și pe verso imaginea reversului unei/a trei bancnote din cupiura de 100 lei cu seria X, ambalate în plic de culoare albă, care cu mențiunea „marcaj 4 - sertarul biroului în mapă din hârtie";

- 1 (una) coală format A4, imprimată pe o față imaginea aversului și pe verso imaginea reversului a două bancnote din cupiura de 100 lei cu seriile X și Y, ambalată în plic de culoare albă cu mențiunea „marcaj 4 - sertarul biroului în mapă din hârtie";

- 5 (cinci) bancnote din cupiura de 200 lei, fără fereastră decupată, toate cu seria X, ambalate în plic de culoare albă cu mențiunea „10 - în agendă sertar T.V";

- 1 (una) bancnotă din cupiura de 100 lei cu seria X, ambalată în plic de culoare albă cu mențiunea „10 - în agendă sertar T.V."; u") 1 (una) jumătate dintr-o coală format A4 imprimată cu imaginea aversului unei bancnote din cupiura de 100 lei, cu fereastră de culoare neagră, ambalată în plic de culoare albă cu mențiunea „10 - în agendă sertar T.V.";

- 31 (treizecișiunu) coli tip foaie de calc, format A4, vopsite cu o substanță de culoare albă, ambalate în plic de culoare maro cu mențiunea „31. coli. pe birou";

- 1 (una) imprimată model cu cabluri de alimentare și conectare la P.C.,;

- 1 (una) imprimată cu cabluri de alimentare și conectare la P.C.:

- 1 (una) imprimată, cu cabluri de alimentare și conectare la P,C.;

- 1 (una) imprimată, cu cabluri de alimentare și conectare la P,C.;

- 1 (una) imprimată, cu cabluri de alimentareși conectare la P.C.;

- 1 (unu) scanne;

- 1 (unu) scanner;

- 1 (una) imprimantă, împreună cu cabluri de alimentare;

- 1 (una) imprimantă;

- o sticluță din material plastic, transparent, conținând aproximativ 200 mlichid incolor;

- o sticlă din material plastic, transparent, care prezintă o etichetă de culoare verde cu inscripția „Ulei de in fiert 1 ce conține aproximativ 500 ml lichid de culoare maro;

- un recipient de formă dreptunghiulară, din material plastic, opac, de culoare albă, care prezintă o etichetă de culoare albă cu inscripția „Tempera alb de titan",

- 5 (cinci) paint-markere de culoare albă;

- un instrument de scris cu bilă, cu pastă de culoare albă;

- un instrument de scris cu bilă, cu pastă de culoare argintie;

- o mină ce conține pastă de culoare albă, cu capătul superior lipit în mai multe straturi leucoplast;

- 1 (una) cutie din material plastic, de culoare argintie;

- un cartuș cu cerneală de culoare Cyan, reumplut la firma SC A.D.M.D.G. SRL;

- un trafalet de lățime aproximativă de 10 cm, cu tăviță de aplicare de culoare albastră, pe ambele existând urme de vopsea albă;

- două cutii de vopsea de 1 litru;

- o planșă de polistiren expandat de dimensiuni aproximative de 60 x 125 cm, pe care erau fixate 10 coli tip hârtie de calc, format A4, vopsite cu o substanță de culoare albă;

- o cutie de culoare verde, inscripționată S.T.R.8, ce conține cuttere, pixuri de diferite culori, creioane, radiere și forfecuțe. Tribunalul a avut în vedere faptul că, potrivit raportului de constatare tehnico-științifică din 2012, aceste bunuri, găsite în garsoniera închiriată de inculpatul B.N. cu ocazia percheziției domiciliare din data de 13 decembrie 2011, au fost, unele dintre ele, folosite la contrafacerea bancnotelor, altele, doar apte să fie folosite în acest sens, constituie obiectul infracțiunii prev. de art. 285 C. pen. De asemenea, parte din aceste bunuri reprezintă rezultatul încercărilor făcute de inculpați pentru obținerea unor bancnote contrafăcute cât mai apropiate de versiunea oficială, instanța apreciind că deținerea acestora este contrară legii.

În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., Tribunalul a restituit inculpatului B.N. următoarele bunuri: suport cartelă Cosmote având nr. alocat X; cartela cu seria X; telefonul marca N. Suportul de cartelă Cosmote și cartela, au fost ridicate cu ocazia percheziției domiciliare efectuate în data de 13 decembrie 2011 la garsoniera închiriată de inculpatul B.N., și nu sunt motive pentru a reține că ar fi fost folosite în activitatea infracțională pentru care acesta a fost trimis în judecată, sau că s-ar impune pentru vreun alt motiv confiscarea lor potrivit art, 118 C. pen. în ceea ce privește telefonul mobil marca N., acesta a fost găsit cu ocazia controlului corporal efectuat asupra inculpatului B.N. în data de 13 decembrie 2011. Deși în acest telefon, la momentul respectiv, a fost găsită cartela S.I.M., având alocat nr. X, cartelă folosită în activitatea infracțională pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, nici din adresa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Structura centrală aflată la filele 256-259 vol. I dosar instanță, și nici din alte mijloace de probă nu rezultă că această cartelă era introdusă la momentul folosirii în scop infracțional în telefonul în cauză.

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., a confiscat de la inculpatul B.S. următoarele bunuri:

- laptop de culoare negru-bronz, cu acumulator, mouse și husă; -cartela S.I.M. Cosmote; -cartelă S.I.M. Frog. Confiscarea laptopului se datorează folosirii acestuia la falsificarea tuturor ceior 245 de bancnote ce fac obiectul cauzei, fiind esențial în procesul de contrafacere. Faptul că inculpatul B.S. este proprietarul acestui bun, nu părinții lor, a fost tranșat la termenul din 01 iunie 2012, când instanța a soluționat cererea formulată de petenții B.L. și B.F., de restituire a acestui bun, instanța reținând că inculpatul este proprietarul bunului, în condițiile în care petenta B.L., personal, în ședință publică, a învederat că, deși a achiziționat bunul împreună cu soțul său, au l-au donat inculpatului, transmițând, în acest fel dreptul de proprietate inculpatului. De altfel, însuși inculpatul B.S. menționase acest aspect în faza urmăririi penale, cu ocazia unei cereri adresate procurorului, de efectuare a unei percheziții informație asupra acestui laptop, în cuprinsul cererii specificând că laptopul este proprietatea sa (fila 119 vol. I d.u.p.). în aceste condiții, Tribunalul a reținut că mențiunea din cererea depusă la dosar la termenul din 06 aprilie 2012 (fila 120 vol. I dosar instanță), de către inculpatul B.S., conform căreia părinții săi sunt proprietarii laptopului, este contrară realității.

Confiscarea cartelelor S.I.M. sus-menționate se justifică prin faptul folosirii lor în activitatea infracțională pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a acestuia, așa cum a rezultat cjin analiza înregistrărilor convorbirilor telefonice transcrise în conținutul proceselor-verbale aflate în vol. IV d.u.p. în baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., Tribunalul a restituit inculpatului B.S. următoarele bunuri:

- telefonul mobil Samsung,; -plic plastic de culoare roșie;

- decizia nr. 152325 a Casei de Pensie a M.A.I. pe numele C.l. din comuna Bogați, județul Argeș;

- o copie de pe buletinul de identitate al numitului B.G.L.; - un cupon de pensie pe numele C.l.;

- un certificat de încadrare în grad de handicap eliberat de Consiliul Local București Sector 4 pe numele B.G.L.; -3 card-uri de memorie pentru telefon; - o cartelă Cosmote Frog; - top de hârtie, incomplet; - Decizia nr. 171302 din 14 noiembrie 2008 emisă de Casa de Pensii Sector 4 pe numele S.Ș.;

- un contract de vânzare-cumpărare încheiat între Ș.M. și soții P.Ș. și M. privind un teren în suprafață de 208 mp situat în comuna Pantelimon;

- o coală A4 cu antetul Biroului Notarial Public I.A.C. având aplicate 3 ștampile cu antetul notarului diferite;

- 2 coli A4 având aplicate fiecare o ștampilă a firmelor SC V.E. SRL și SC D. SRL;

- o coală A4 având xeroxată o fișă de înmatriculare cu datele și ștampila firmei SC B. SRL;

- 2 fișe fiscale tip 210 ce privesc firma SC D. SRL și pe angajatul C.A.;

- o adeverință ce-l privește pe P.Ș. emisă de Casa de Pensii a Municipiului București la data de 18 februarie 2011;

- o coală A4 având xeroxată o încheiere de autentificare la Biroul Notarial M.D. din 19 noiembrie 2001;

- 6 copii xerox de pe cărțile de identitate ale următoarelor persoane:

- D.C.G.;

- P.M.;

- C.A.;

- D.M.l.;

- L.M.;

- l.G.

Tribunalul a avut în vedere că aceste bunuri ridicate cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la domiciliul inculpatului B.S., a căror restituire nu rezultă din actele dosarului de urmărire penală, nu au legătură cu activitatea infracțională a inculpatului care face obiectul cauzei, și nici nu se încadrează într-o altă ipoteză de confiscare dintre cele reglementate de art. 118 C. pen.

Tot cu ocazia percheziției domiciliare efectuate în data de 13 decembrie 2011 la domiciliul inculpatului B.S., în apartament a fost găsită suma totală de 2.005 lei, din care 220 lei în posesia inculpatului, iar diferența, în posesia părinților inculpatului, întreaga sumă fiind ridicată de organele de urmărire penală. Prin cererea depusă la dosar la termenul din 06 aprilie 2012, aflată la fila 119 vol. I dosar instanță, petenții B.F. și B.L. au solicitat, între altele, restituirea sumei de 2.005 lei, pretinzând că banii le aparțin.

în drept, au fost invocate prevederile art. 109 alin. (4) C. proc. pen. Prin încheierea din 01 iunie 2012, Tribunalul a admis cererea, în parte, cu privire la diferența dintre suma de 2.005 lei și suma de 220 lei găsită asupra inculpatului (1.785 lei), întrucât organele de urmărire penală nu aveau nicio dovadă la momentul reținerii sumei, dovadă care nu există la dosar nici la momentul soluționării cererii, în sensul că acea sumă ar fi fost a inculpatului, și s-ar fi aflat în mod accidental în momentul respectiv asupra petenților.

Prin urmare, nu se poate reține că acea sumă de bani ar avea vreo legătură cu cauza, fiind întrunite condițiile art. 109 alin. (4) teza I C. proc. pen. La același termen s-a dispus emiterea unei adrese către Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.-Structura Centrală, pentru a se solicita înaintarea la dosar a recipisei de consemnare a sumei de 2.005 lei ridicate de la domiciliul inculpatului B.S. cu ocazia percheziției domiciliare efectuate în data de 13 decembrie 2011, sau comunicarea datelor necesare restituirii sumei de 1785 lei.

în urma emiterii acestei adrese, la dosar a fost primită adresa din 2012 din data de 27 iunie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.- Structura Centrală, prin care se comunicau, în mod surprinzător, următoarele: „întrucât pe parcursul desfășurării urmăririi penale nu au fost stabilite elemente care să conducă la aprecierea obținerii în mod ilicit a sumei respective, la data de 14 iunie 2012 s-a procedat la predarea întregii sume, respectiv, 2.005 lei, către B.L., mama inc. B.S." Astfel, se constată că suma restituită de procuror depășește cuantumul sumei a cărei restituire a fost dispusă de instanță, ca singur organ judiciar competent să se pronunțe în faza judecății asupra oricărui aspect ce privește cauza.

Restituirea de către procuror a sumei de 220 lei ridicate cu ocazia percheziției domiciliare de la inculpat, este lipsită de temei juridic și, este, probabil, rezultatul unei erori cu pnvire la cuantumul sumei a cărei restituire a fost aprobată de instanță. Instanța nu ar fi dispus restituirea acestei sume de bani, ci, dimpotrivă, confiscarea ei (art. 109 alin. (4) teza finală C. proc. pen.).

Față de faptul restituirii către petenta B.L. a întregii sume de bani ridicate de la domiciliul inculpatului din mun. București, sector 3, instanței nu îi rămâne decât posibilitatea de a lua act de acest aspect.

În baza art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., Tribunalul a confiscat de la inculpatul C.N. suma de 420 lei obținută de la investigatorul sub acoperire „J." pentru cele 14 bancnote falsificate vândute (așa cum s-a reținut anterior, prețul plătit pentru fiecare bancnotă a fost de 30 lei).

În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., Tribunalul a restituit inculpatului C.N. telefonul mobil marca L.G., cartelă S.I.M. Cosmote, având alocat nr. tel X. Față de mențiunile cuprinse în adresa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.- Structura Centrală, având din 27 iunie 2012 (filele 256-259 vol. I dosar instanță), terminalul mobil și cartela în cauză, ridicate cu ocazia percheziției domiciliare efectuate în data de 13 decembrie 2011 la domiciliul acestuia din localitatea Bragadiru, jud. Ilfov, nu au fost folosite în activitatea infracțională pentru care instanța va pronunța condamnarea inculpatului C.N.. De altfel, în convorbirile telefonice purtate de inculpat, transcrise în cuprinsul proceselor-verbale aflate la vol. IV d.u.p., acesta a folosit o altă cartelă S.I.M., având alocat numărul X.

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) și e) C. pen., tribunalul a confiscat de la inculpatul C.N.:

- cartela Cosmote, având număr apel X (atât potrivit declarațiilor inculpatului, adresei Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală, având nr. 1840 din 27 iunie 2012, cât și potrivit proceselor-verbale de redare a convorbirilor telefonice aflate la vol. IV d.u.p., această cartelă SIM a fost folosită de inculpat în activitatea infracțională pentru care instanța va pronunța condamnarea sa);

- suma de 50 lei obținută de la investigatorul sub acoperire „J." pentru bancnota falsificată vândută în data de 31 octombrie 2011. în ceea ce privește suma de 1200 lei remisă de investigatorul „J." inculpatului C.N. în data de 09 noiembrie 2011, în urma adresei emise de instanță, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-D.I.I.C.O.T.-Structura centrală a confirmat prin adresa din 13 august 2012, că „suma de 1.200 lei folosită de către investigatorul J. și însușită fără drept de către inc. C.N., a fost restituită parchetului de către aparținătorii inculpatului" (fila 56 vol. I dosar instanță).

În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., Tribunalul a restituit inculpatului C.N. telefonul Nokia, telefonul Nokia, de culoare predominant argintie, și cartela Cosmote, având nr. de apel X ridicate cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la adresa din mun. București, sector 5, unde inculpatul locuia fără forme legale, întrucât probatoriul administrat (adresa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală din 27 iunie 2012 (filele 256-259 vol. I dosar instanță, procese-verbale de redare convorbiri telefonice) acestea nu au fost folosite în activitatea infracțională pentru care instanța va pronunța condamnarea inculpatului.

În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., Tribunalul a restituit numitului C.l. elefonul Nokia și cartela Cosmote, cu nr. apel X, ridicat cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la adresa din mun. București, sector 5, unde inculpatul C.N. locuia fără forme legale, întrucât din probatoriul administrat nu rezultă că ar exista vreo legătură între acest bun și infracțiunile cu care instanța a fost sesizată.

În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., Tribunalul a restituit numitului S.I. telefonul Nokia de culoare argintiu cu negru, și cartela Cosmote, ridicate cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la adresa din mun. București, sector 5, unde inculpatul C.N. locuia fără forme legale, întrucât din probatoriul administrat nu rezultă că ar exista vreo legătură între aceste bunuri și infracțiunile cu care instanța a fost sesizată.

La stabilirea cuantumului sumelor la care inculpații au fost obligați cu titlu de cheltuieli judiciare datorate statului, instanța are în vedere că pentru termenul din 02 iulie 2012, cheltuielile judiciare avansate de stat, cad exclusiv în sarcina inculpatului C.N., lipsa de apărare a acestuia de la termenul din 29 iunie 2012, fiind cea care a impus fixarea termenului intermediar din data de 02 iulie 2012, necesar discutării legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive luate față de inculpați, astfel încât aceasta să nu înceteze de drept.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și inculpații B.N., B.S., C.N. și C.N., iar, prin Decizia penală nr. 353/ A din 18 decembrie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de apelanții-inculpați B.N., B.S., C.N., C.N., împotriva sentinței penale nr. 677 din 03 octombrie 2012 a Tribunalului București, secția l-a penală.

În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a fost admis declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-D.I.I.C.O.T.-Structura Centrală, împotriva sentinței penale nr. 677 din 03 octombrie 2012 a Tribunalului București, secția l-a penală.

A fost desființată în parte sentința apelată și rejudecând pe fond, majorează pentru fiecare inculpat, cu câte 5.000 lei, cheltuielile judiciare către stat, la care au fost obligați prin sentința primei instanțe. Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței apelate. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut următoarele: Cu excepția inculpatului C.N., ceilalți inculpați au recunoscut comiterea infracțiunilor în faza urmăririi penale.

Faptele penale imputate inculpaților au fost complet dovedite prin probele administrate care au fost corect coroborate de către prima instanță, în sensul celor arătate mai sus.

Și pedepsele aplicate fiecărui inculpat sunt temeinic individualizate, în raport de contribuția fiecăruia la comiterea infracțiunilor, cât și de datele ce-l caracterizează pe fiecare inculpat. în raport de acestea, Curtea apreciază că sub acest aspect, toate apelurile sunt nefondate, pedepsele aplicate fiind apte să asigure reeducarea inculpaților, în condiții de detenție.

În mod greșit instanța de fond a obligat inculpații doar la plata cheltuielilor judiciare efectuate în faza cercetării judecătorești, omițând total obligarea acestora la achitarea sumei de 20.000 RON reprezentând cheltuielile judiciare stabilite în cursul urmăririi penale și cuprinse în dispozitivul actului de sesizare a instanței.

Cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul B.S. este nefondată, întrucât acesta s-a implicat în calitate de autor falsificarea bancnotelor. Instanța reține că din numeroasele operațiuni succesive pe care le presupunea obținerea unei bancnote falsificate, inculpatul B.S. s-a ocupat și cu decuparea bancnotelor imprimate pe colile având format A4. Această situație de fapt este reținută de instanță pe baza declarației pe care însuși inculpatul B.S. a dat-o în faza urmăririi penale ( a menționat că s-a ocupat „și de decuparea bancnotelor de pe coala A4"), și a declarației date de inculpatul B.N. în faza judecății (acesta a afirmat că, în situațiile în care inculpatul B. îl ajuta la printare, îl ajuta și la decuparea bancnotelor, conform indicațiilor pe care i le dădea). în această situație, instanța apreciază ca nesinceră poziția inculpatului B.S. din faza judecății, contrară celei din faza urmăriri penale, conform căreia în afară de imprimare, nu ar fi desfășurat nicio altă activitate (legată de contrafacerea bancnotelor), nici înainte, nici după momentul imprimării.

Împotriva acestei decizii, în termen legal au formulat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. și inculpații B.N., B.S., C.N., C.N.

Concluziile apărătorilor inculpaților, ale reprezentantului Ministerului Public, precum și ultimul cuvânt al inculpaților au fost consemnate pe larg în partea introductivă a prezentei decizii.

Analizând actele si lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursurile declarate sunt nefondate pentru următoarele considerente:

În ceea ce privesc pedepsele rezultante aplicate tuturor inculpaților, se constată că acestea au fost just și corect individualizate, avându-se în vedere, potrivit art. 72 C. pen. dispozițiile părții generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă fixate prin norma incriminatoare, gradul de pericol social ridicat al faptelor săvârșite, atât gradul de pericol generic, cât și cel concret, dar și persoana inculpaților, aflați la prima abatere de natură penală.

Gravitatea concretă a infracțiunilor comise este dată de scopul asocierii, constând în săvârșirea unor infracțiuni prezentând o gravitate sporită, o dovadă în acest sens fiind și faptul că falsificarea de monede sau de alte vaiori a fost menționată expres de legiuitor, în Legea nr. 39/2003, printre infracțiunile grave, numărul destul de mare de bancnote contrafăcute într-un interval scurt de timp, caracterul specializat, organizat care a caracterizat activitatea de falsificare a bancnotelor, afectarea încrederii populației în autenticitatea monedei naționale, deținerea a numeroase instrumente și materiale necesare procesului de falsificare constituind un prim pas, esențial, pentru contrafacerea propriu-zisă, pregătirea desfășurării unei astfel de activități presupunând acceptarea producerii consecințelor negative pe care le determină punerea în circulație a monedelor contrafăcute.

Pedeapsa trebuie adecvată nu numai în raport cu fapta săvârșită, ci și cu periculozitatea socială a infractorului, aceasta fiind dată de acceptarea fără nici un fel de remușcare a prejudicierii celor care primesc în schimbul produselor livrate, serviciilor prestate sau cu alt titlu, în loc de monede, aceste hârtii lipsite de valoare circulatorie; totodată punerea în circulație de monede falsificate este de natură să afecteze încrederea în autenticitatea acestor mijloace de plată.

De asemenea Înalta Curte apreciază că, în mod corect, ambele instanțe au avut în vedere atitudinea nesinceră a inculpatului B.N., în condițiile în care acesta a avut o poziție oscilantă în privința rolului inculpatului B.S. în cadrul grupării, în faza judecății, pe fondul prieteniei existente între cei doi, încercând să minimizeze importanța participării acestuia, în scopul obținerii unui tratament sancționator cât mai favorabil pentru acesta din urmă; atitudinea oscilantă a inculpatului B.N. în privința rolului său în cadrul grupării, în faza judecății, încercând să minimizeze importanța participării sale, în scopul obținerii unui tratament sancționator cât mai favorabil, precum și faptul că acesta a continuat să persevereze în săvârșirea faptelor prevăzute de legea penală, cu infracțiuni de o gravitate mult sporită, reflectată în limitele de pedeapsă prevăzute de lege; împrejurarea că inculpatului C.N. i-au fost aplicate amenzi administrative de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța și, respectiv, Parchetul de pe lângă Judecătoria Cornetu, sub aspectul infracțiunii prev. de art. 86 alin. 1) din O.U.G. 195/2002, acesta neînțelegând semnificația actului de clemență al organelor de urmărire penală, trecând la săvârșirea unei infracțiuni mult mai grave; atitudinea nesinceră a inculpatului C.N. care dat o explicație neconformă realității a faptului remiterii bancnotei investigatorului „J." și primirii de la acesta, cu aceeași ocazie, a sumei de 50 de lei, explicație prin care a urmărit o disculpare a sa, precum și perseverența infracțională a acestuia (a comis această infracțiune la 9 zile de la comiterea infracțiunii de punere în circulație de monede falsificate), implicarea unei alte persoane în activitatea infracțională, fapt de natură să sporească îndrăzneala și șansele de reușită ale acesteia, acționarea potrivit unui plan bine pus la punct, precum și atitudinea parțial nesinceră a inculpatului care, în fața instanței, a contestat, în contradicție flagrantă cu mijloace de probă obiective (înregistrări aîe convorbirilor telefonice, înregistrare audio în mediu ambiental), că ar mai fi fost ajutat de o altă persoană la comiterea faptei, contestând un element de fapt important în procesul de individualizare a pedepsei, și urmărind protejarea respectivei persoane.

Înalta Curte apreciază că au fost respectate dispozițiile legale mai sus arătate, iar instanțele au aplicat cumulat criteriile de individualizare și au acordat semnificația cuvenită acestora.

Cu privire la individualizarea modalității de executare a pedepselor (solicitată de inculpații C.N. și C.N.), Înalta Curte apreciază că scopul acestora poate fi atins numai prin privarea de libertate, singura aptă să ducă la îndeplinirea scopului reglementat prin art. 52 C. pen., sancțiunea, astfel stabilită de instanțe, având caracterul atât al unei măsuri de constrângere, cât și al unui mijloc de reeducare a inculpaților.

În cauză, pedepsele aplicate tuturor inculpaților au fost just individualizate și nu se constată existența unor motive care să justifice reindividualizarea, în sensul reducerii sau majorării cuantumului acestora sau al aplicării dispozițiilor art. 861 C. pen.

În consecință, criticile formulate de parchet și de inculpați, analizate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., nu pot fi primite.

Față de considerentele arătate mai sus, constatând nefondate motivele de recurs invocate și nerezultând vreun motiv de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care să poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din același cod urmează a respinge ca nefondate recursurile declarate de parchet și de inculpați.

Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați B.N., B.S. și C.N. vor fi obligați la plata sumei de câte 800 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției, iar recurentul inculpat C.N. va fi obligat la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. și de inculpații B.N., B.S., C.N. și C.N.

Împotriva Deciziei penale nr. 353/ A din 18 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpaților, timpul reținerii și arestării preventive de la 13 decembrie 2011 la 11 aprilie 2013.

Obligă recurenții inculpați B.N., B.S. și C.N. la plata sumei de câte 800 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurentul inculpat C.N. la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 11 aprilie 2013.