Rape of minor relative: application of 2014 Penal Code’s lower sentencing limits via lex mitior

Asupra recursului penal de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 103 din 30 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Suceava s-au dispus următoarele:

În temeiul art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică din infracțiunile de „viol”, prev. de art. 197 alin. (1), (3) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și „corupție sexuală”, prev. de art. 202 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., pentru care inculpatul T.V.V. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava nr. 426/P/2011 din data de 22 ianuarie 2013, în infracțiunile de „viol”, prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b)1 și alin. (3) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și „corupție sexuală”, prev. de art. 202 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

A fost condamnat inculpatul T.V.V., în prezent aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Botoșani, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de:

1) „viol”, prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b)1 și alin. (3) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa principală de 20 ani închisoare iar, în baza disp. art. 65 alin. (2), (3) C. pen. rap. la art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen., interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, drepturile părintești și de a fi tutore și curator), pe o perioadă de 10 ani.

În temeiul art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), d) și e) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, drepturile părintești și de a fi tutore și curator), cu titlu de pedeapsă accesorie.

2) „corupție sexuală”, prev. de art. 202 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa principală de 7 ani închisoare, iar, în baza disp. art. 65 alin. (1) C. pen. rap. la art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen., i s-au interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, drepturile părintești și de a fi tutore și curator), pe o perioadă de 5 ani.

În temeiul art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), d) și e) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, drepturile părintești și de a fi tutore și curator), cu titlu de pedeapsă accesorie.

Conform art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele principale la care a fost condamnat inculpatul T.V.V. pentru cele două infracțiuni concurente, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare și, în baza art. 35 alin. (3) C. pen., i s-a aplicat alături de pedeapsa rezultantă și pedeapsa complementară, constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), d) și e) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, drepturile părintești și de a fi tutore și curator), pe o perioadă de 10 ani.

În temeiul art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), d) și e) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, drepturile părintești și de a fi tutore și curator), cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă durata reținerii și arestării preventive de la data de 03 ianuarie 2013 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului T.V.V.

S-a luat act că partea vătămată M.D.A. - prin reprezentant legal T.E. nu s-a constituit parte civilă împotriva inculpatului.

În conformitate cu dispozițiile art. 17 raportat la art. 346 C. proc. pen. coroborat cu art. 998 C. civ., s-a admis acțiunea civilă exercitată din oficiu împotriva inculpatului T.V.V. și a fost obligat acesta la plata sumei de 50.000 RON, cu titlu de daune morale, către partea vătămată M.D.A. - prin reprezentant legal T.E.

În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul T.V.V. a fost obligat la plata către stat a sumei totale de 5.614,10 RON (4.614,10 RON - faza de urmărire penală și 1.000 RON - faza de judecată), cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul avocatului D.M. desemnat din oficiu în faza de urmărire penală, conform delegației din 03 ianuarie 2013, s-a dispus a fi înaintată din fondul Ministerului Justiției în fondul Baroului Suceava și suma de 400 RON, reprezentând onorariile avocaților Z.D. și A.L. desemnați din oficiu în cursul cercetării judecătorești pentru inculpat și partea vătămată, în baza delegațiilor din 25 ianuarie 2013 și din 01 februarie 2013, s-a înaintat din fondul Ministerului Justiției în fondul Baroului Suceava.

Pentru a pronunța această sentință s-au reținut următoarele:

Inculpatul T.V.V., în calitate de unchi al părții vătămate minore M.D.A. - în prezent în vârstă de 11 ani (inculpatul fiind fratele mamei minorei), începând cu anul 2008 - când partea vătămată avea vârsta de 6 ani și până la data de 27 iunie 2011, profitând de neputința părții vătămate de a se apăra, în mod repetat a obligat-o să vizioneze împreună cu el imagini cu caracter pornografic, a simulat asupra acesteia acte sexuale normale și anale, ejaculând pe corpul victimei, și a obligat-o să întrețină raporturi sexuale orale, obligând-o să înghită sperma. Aceste activități infracționale s-au desfășurat atât la domiciliul inculpatului, precum și la domiciliul părții vătămate când inculpatul profita de lipsa celorlalți membri ai familiei de acasă, același lucru întâmplându-se și la data de 27 iunie 2011 la domiciliul părții vătămate.

Cu referire expresă la aceste din urmă acte materiale, componente ale infracțiunii de viol, respectiv corupție sexuală - din data de 27 iunie 2011, precum și raportat la activitatea ilicit penală a inculpatului față de victimă începând de când victima era în vârstă de numai 6 ani, ca și acte componente ale acelorași două infracțiuni, ca și probe temeinice de vinovăție în sarcina inculpatului T.V.V. au stat: plângerea și declarațiile numitei T.E. (la domiciliu au revenit în jurul orelor 17.00, M.D.A. era roșie în zona pomeților și a feței, ca și cum ar fi plâns tristă și speriată și întrebând-o ce s-a întâmplat, minora a precizat că inculpatul T.V.V. a venit acasă în lipsa părinților, fără însă a-i comunica că s-ar fi întâmplat ceva rău, dar personal a bănuit că acesta este de vină pentru starea în care se afla fetița, a doua zi confirmându-i-se temerea, detalii despre abuzul sexual la care a fost supusă aflându-le de la concubinul său, căruia i s-a mărturisit fiica sa; relatează că inclusiv ea a fost abuzată sexual de fratele său pe când avea 13 ani, în mai multe rânduri fiind legată și lovită pentru că se împotrivea; a fost examinată de medicul legist, s-a emis un certificat medico-legal însă tatăl său a refuzat să meargă mai departe pentru a se continua cercetările în această direcție; declarațiile părții vătămate minore M.D.A., menținute și în fața instanței, cele din faza de urmărire penală oferind detalii ample de la încadrarea evenimentelor în care a fost plasată fără voia sa în timp și spațiu, până la împrejurările și modalitatea în care inculpatul a acționat asupra sa).

În expunerea tabloului faptic real ce se conturează pe bază de probe în dosar, s-a impus a se da citire declarației părții vătămate minore M.D.A., modalitatea exactă de derulare a evenimentelor reflectând la dimensiunea reală gravitatea celor înfăptuite de inculpat și pătimite de partea vătămată minoră, un copil în esență.

„În ziua de luni părinții mei au plecat dimineață de acasă. Unchiul meu T.V.V. m-a sunat pe telefonul mobil de la noi din casă și mi-a spus că vrea să vină la mine la calculator și i-am răspuns - bine, vino. Cred că știa că sunt singură pentru că fusese duminică seara la noi, la cules de cireșe, și părinții mei poate au spus că pleacă luni cu bunica la analize.

Pe la ora 1.00 sau 2.00 după amiază, a venit unchiul meu T.V.V. Așa cum obișnuia de obicei, a deschis calculatorul de la mine din cameră și, folosind un telefon, a accesat internetul. A căutat pe internet cuvântul - porno, sex. S-a uitat apoi la filme porno și m-a chemat și pe mine să mă uit cu el. Eu i-am zis că nu vreau să mă uit și i-am spus - ce te uiți la prostii, iar el mi-a răspuns - ei, sunt prostii, stai aici, și m-a luat în brațe, m-a pus pe genunchi și m-a cuprins cu mâinile ca să nu pot să mă dau jos.

În continuare m-a întrebat dacă vreau să fac sex cu el, i-am zis că nu, însă el m-a pus pe pat, cu o mână mi-a ridicat ambele mâini deasupra capului și cu cealaltă mi-a dat pantalonii jos de tot. Nu aveam chiloți pe mine. Apoi m-a lins la … . Eu stăteam pe spate cu … la marginea patului. El a stat în picioare, și-a dat pantalonii jos și chiloții până la genunchi, mi-a desfăcut picioarele și a pus … lui la … mea, iar din … lui a curs un lichid alb peste … mea. Mi-a cerut apoi hârtie igienică, eu am mers la dulap și am luat, m-am șters și eu și, după aceea, cu aceeași hârtie, s-a șters și el. Mi-a spus apoi că vrea să mai verse o dată și cu toate că i-am spus că nu mai vreau, m-a pus cu spatele pe un scaun, mi-a ridicat maieul sus, a atins … lui pe pieptul meu și, după ce a curs lichidul, el l-a lins. În acest timp eu m-am zbătut și mi-am lovit piciorul drept de scaun unde mi-a apărut apoi o vânătaie. M-am șters încă o dată cu hârtia igienică - de culoare gri, și apoi am aruncat-o la coș și m-am îmbrăcat. Cât timp s-au petrecut acestea eu am plâns întruna - de sărea casa, nu am țipat pentru că el mi-a zis să tac din gură. I-am zic că-l zic mamei și el mi-a zis ei și dacă mă spui ce?

S-a mai uitat apoi un pic la filme porno, adică la filme în care erau oameni dezbrăcați care făceau sex, și apoi a plecat.

……………………………………

Ce am povestit acum nu s-a întâmplat pentru prima oară. Ceea ce îmi face unchiul T.V.V. a început când eu aveam 6 ani. Atunci mergeam mai des la moșu, era și bunica la el și stăteam și câte o lună sau două la ei. El păzea când nu era nici bunica și nici moșul în casă și mă dezbrăca, mă punea pe pat și îmi punea … lui la mine la … . Asta se întâmpla în casa bunicilor, la mine în casă, în șura de acasă, dar și în casa lui care este în aceeași curte cu cea a bunicilor, și s-a întâmplat de mai multe ori, nu îmi amintesc exact de câte ori.

T.V.V. mi-a băgat de mai multe ori … lui la mine în gură, mi-o băga până în gât și mă punea înghit lichidul alb. Câteodată mă chinuia mai mult, adică mă lingea pe gât, pe față, îmi punea mâna la … . O dată a pus mâna la …, a tras de ea într-o parte și a făcut poză cu telefonul mobil. Mi-a arătat și mie pozele și mi-a zis că le va șterge. Are poze pe telefon cu fete dezbrăcate și mi le-a arătat și mie. Nu m-a bătut și nu mi-a rupt hainele.

Când mă întâlnea și eram singuri mă întreba când mai facem sex.

La mine acasă s-a întâmplat de vreo 5 ori și de fiecare dată se uita la filme porno și după aceea se lua de mine. La casa bunicilor s-a întâmplat de mai multe ori, iar de fiecare dată eu îi spuneam cu nu vreau să fac ce mă pune el, iar el îmi spunea - ei nu vrei, doar îți fac un bine. Când îmi făcea așa, de obicei îmi dădea bani - cam 5 RON, 10 RON, prăjituri, ciocolată albă. Când eram la moșu îmi promitea că îmi pune pe televizor desene animate.

Niciodată nu ne-a văzut nimeni și eu nu am spus nimănui ce se întâmpla, nici mamei, nici tatei, nici vreunui prieten, pentru că mi-a fost rușine … .

Eu cred că ceea ce mi-a făcut unchiul T.V.V. mie este rău.”

Imputația penală ce cade asupra inculpatului, respectiv sinceritatea și veridicitatea celor reclamate și relatate de către minoră ca întâmplându-se încă de la vârsta fragedă de numai 6 ani până în data de 27 iunie 2011 când, printr-un complex de împrejurări, această activitate sexual abuzivă și psihic traumatizantă a încetat, deferită fiind la scurt timp organelor de anchetă penală spre cercetare, a fost confirmată și de probele materiale și științifice efectuate în cauză, și anume: certificatul medico-legal din 01 iulie 2011 al S.M.L.

Suceava - din care a rezultat că, examinată fiind, victima minoră prezenta pe coapsa dreaptă o echimoză, aspect care confirmă susținerea acesteia consemnată în declarație, cu referire la actul material din data de 27 iunie 2011: „În acest timp eu m-am zbătut și mi-am lovit piciorul drept de scaun, unde mi-a apărut o vânătaie”; procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică în care s-a menționat că au fost ridicate și sigilate mijloace de probă constând, printre altele, într-o pereche de pantaloni tip trening, precum și un maiou, ambele obiecte vestimentare fiind purtate de minoră la data de 27 iunie 2011 - când inculpatul, aflându-se în locuința minorei și profitând de lipsa celorlalți membrii ai familiei, în încercarea de a obține satisfacții sexuale, s-a cantonat din nou într-o situație neconformă cu legea, acționând în maniera cunoscută, transpusă în rechizitoriu, reținută întocmai și de către instanța de judecată prin prezenta hotărâre, obiecte vestimentare ce au fost supuse ulterior expertizării; raportul de constatare tehnico-științifică din 14 decembrie 2012 întocmit de I.N.C. - Serviciul de Biocriminalistică - în care s-a obiectivat, în esență, că probele de referință recoltate de la minoră și de la autorul faptei, împreună cu mijloacele materiale de probă (maiou și pantalonul victimei purtate la data de 27 iunie 2011), au fost examinate și s-a concluzionat că genotiparea ADN extrasă de pe cele două obiecte vestimentare a pus în evidență un profil genetic identic cu cel obținut prin genotiparea probei biologice de referință ridicată de la inculpat; procesul-verbal de studiere a listing-ului convorbirilor telefonice purtate de T.V.V.

în 27 iunie 2011 - în care s-a consemnat că în data de 27 iunie 2011 ora 11:59:58 de la postul telefonic X (aparținând inculpatului) s-a transmis apel către telefonul Y; procesele-verbale de percheziție informatică prin care s-a atestat că la data de 27 iunie 2011, în intervalul orar 16:30-15:53, de pe calculatorul aflat la domiciliul victimei au fost accesate site-uri pe care se difuzează filme cu conținut pornografic, fiind creat și un fișier tip imagine cu caracter obscen; raportul de constatare tehnico-științifică din 01 septembrie 2011 al I.P.J.

Suceava vizând rezultatul testării inculpatului cu tehnic poligraf - context în care s-a notat că la întrebările relevante: 4. „Ai atins-o sexual pe nepoata ta, D.A., în repetate rânduri, de când ea avea 6 ani?”; 7. „În ziua de 27 iunie anul acesta, ai ejaculat de două ori pe corpul nepoatei tale, D.A.?” 9. „Pe 27 iunie anul acesta, ți-ai atins penisul de corpul nepoatei tale, D.A., ca să ejaculezi apoi pe ea?”, au fost evidențiate reacții specifice comportamentului simulat, concluzionându-se că subiectul este nesincer.

Instanța de fond a reținut că se constituie în tot atâtea probe temeinice de vinovăție în sarcina inculpatului și declarațiile martorilor: A.V. - concubinul mamei minorei, care a relatat aspecte ce sunt concordante cu cele transpuse în plângerea formulată de aceasta, referitor la starea în care au găsit-o pe M.D.A. în data de 27 iunie 2011 după întoarcerea lor la domiciliu, în jurul orei 17:00 declarând, în sinteză, că aceasta era roșie în zona pomeților ca și cum ar fi plâns, speriată, tristă, iar ulterior, la insistențele sale, minora i-a povestit că a fost abuzată sexual de inculpat atât atunci, dar și de-a lungul timpului, începând de când avea vârsta de 6 ani, fie la locuința sa, fie la domiciliul bunicilor; T.V. - bunicul matern, a oferit indicii cu privire la situația premisă, susținând că fetița a mai rămas singură cu inculpatul, când el și soția sa aveau diverse treburi, aspectele de actualitate aduse în atenție fiind că, în ultimul timp, minora nu a mai locuit la domiciliul său, venind doar în vizită și atunci numai însoțită; - „fetița a mai rămas singură cu inculpatul el și soția având diverse treburi; în ultimul timp minora nu a mai făcut vizite la locuința sa pentru a locui, ci doar în vizită”; „fiul meu este violent, l-a lovit de mai multe ori, atât pe el, cât și pe soția sa (mama inculpatului), I.V.I. și D.N. - martorii asistenți la efectuarea cercetării la fața locului, respectiv la percheziționarea informatică, coroborate cu depozițiile inculpatului T.V.V. Acesta a negat acuzațiile aduse, că în data de 27 iunie 2011 sau în orice altă zi ar fi întreținut orice fel de relații de natură sexuală cu victima și se consideră nevinovat. Cu referire expresă la data menționată a susținut că a prestat munci agricole în câmp până la ora 21:30, în acest timp a purtat mai multe discuții cu diverse persoane, nu însă și cu nepoata sa și nu a sunat pe telefonul familiei de acasă, nu a fost în curte sau imobilul deținut de către A.V. (unde locuiește minora). Audiat fiind la data de 10 august 2011, inculpatul a recunoscut doar că a vizionat de mai multe ori, la calculator, filme cu caracter pornografic.

Deși inculpatul, atât în fața procurorului, cât și în fața instanței de judecată a declarat că a stat în câmp, efectuând munci agricole începând cu până la ora 21:30 - a fost văzut în timp ce lucra de către L.V. care l-a și salutat în jurul prânzului și seara când a venit să-și ia vaca, a purtat mai multe discuții cu diverse persoane, nu însă și cu nepoata sa, și nu a sunat pe telefonul familiei de acasă, nu a fost în curte sau imobilul deținut de către A.V. (unde locuiește minora), negând că în ziua de 07 iunie 2011 sau în orice altă zi ar fi întreținut orice fel de relații de natură sexuală cu victima, considerându-se astfel nevinovat, prima instanță a înlăturat susținerile inculpatului ca nesincere, fiind contrazise prioritar de probele materiale și științifice efectuate în cauză (conform procesului-verbal de studiere a listing-ului convorbirilor telefonice purtate la data de 27 iunie 2011, în data de 27 iunie 2011 ora 11:59:58 de la postul telefonic X, aparținând inculpatului conform declarației, s-a transmis apel către telefonul Y); conform raportului de constatare tehnico-științifică asupra comportamentului simulatdin 01 septembrie 2011 întocmit de I.P.J.

Suceava au fost evidențiate reacții specifice comportamentului simulat, concluzionându-se că subiectul a fost nesincer la întrebările relevante, și anume: 4. „Ai atins-o sexual pe nepoata ta, D.A., în repetate rânduri, de când ea avea 6 ani?”; 7. „În ziua de 27 iunie anul acesta, ai ejaculat de două ori pe corpul nepoatei tale, D.A.?” 9. „Pe 27 iunie anul acesta, ți-ai atins penisul de corpul nepoatei tale D.A., ca să ejaculezi apoi pe ea?”; procese-verbale de percheziție informatică din care a rezultat că la data de 27 iunie 2011, în jurul orelor 16:30-15:53 au fost accesate site-uri cu filme porno, fiind creat și un fișier tip imagine cu caracter obscen; probele materiale ridicate de către organele de anchetă penală cu ocazia cercetării la fața locului, respectiv: pantalonii pe care minora i-a purtat la data comiterii faptei și maieul de culoare galben deschis pe care minora l-a purtat la aceeași dată, probe materiale ce au fost sigilate (procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică) și rezultatul analizării lor prin comparație cu probele biologice ridicate atât de la victimă, cât și de la inculpat (la data de 01 iulie 2011, de la minoră au fost ridicate probe biologice prin periaj bucal care au fost ambalate și sigilate - procesul-verbal, precum și de la inculpat - procesul-verbal, care, împreună cu probele materiale ridicate cu ocazia cercetării la fața locului au fost înaintate I.N.C.

București pentru efectuarea expertizelor biologice și genetice (testelor ADN); astfel, conform raportului de constatare tehnico științifică din data de 14 decembrie 2012 al I.N.C., a fost efectuată expertiza asupra obiectelor de îmbrăcăminte ale victimei, precum și a chilotului purtat de inculpat la momentul faptei, concluziile fiind următoarele: proba nr. 1 - maiou de culoare galben cu mov - urmă notată T15742290103M (fracția spermatică) a pus în evidență, corespunzător markerilor genetici analizați, un profil genetic identic cu profilul genetic obținut prin genotiparea probei biologice de referință ridicată de la numitul T.V.V.; proba nr. 2 - o pereche de pantaloni de trening de culoare verde de pe care au fost recoltate celule epiteliale - microurma notată T 15742290202 care prezintă celule epiteliale, genotiparea ADN extras din această microurmă a pus în evidență corespunzător markerilor genetici analizați un profil genetic identic cu profilul genetic obținut prin genotiparea probei biologice de referință ridicată de la T.V.V.; ori, după cum rezultă din probatoriul administrat, cele două obiecte de îmbrăcăminte au fost purtate de victimă la data comiterii faptei; proba nr. 3 - chilot de culoare albastră aparținând inculpatului - a fost supus genotipării ADN extras din urma notată T15742290302M și s-a pus în evidență corespunzător markerilor genetici analizați un profil genetic identic cu cel al lui T.V.V.), declarațiile inculpatului din faza de urmărire penală: - 10 august 2011 - recunoaște că a vizionat de mai multe ori la calculator filme cu caracter pornografic, - 03 ianuarie 2012 - menține declarațiile, - 01 iulie 2011 - descrie obiectele vestimentare cu care era îmbrăcat la data critică - chiloți albaștri cu modele geometrice, coroborate fiind toate acestea și cu declarațiile părților și martorilor audiați - astfel cum acestea au fost expuse detaliat în cele ce preced.

Acesta fiind probatoriul pe care se întemeiază imputația penală a inculpatului - ca și situație de fapt, în continuare instanța de fond a dat citire textelor legale incriminatorii în raport de care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, cu completările și analiza ce a fost efectuată raportat la chestiunea de drept vizând schimbarea de încadrare juridică a faptelor cu reținerea formelor agravante invocate de instanță.

S-a reținut că potrivit art. 197 C. pen. (infracțiunea de viol) „Actul sexual, de orice natură, cu o persoană de sex diferit sau de același sex, prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea ei de a se apăra ori de a-și exprima voința, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi. Pedeapsa este închisoarea de la 5 la 18 ani și interzicerea unor drepturi, dacă: a) fapta a fost săvârșită de două sau mai multe persoane împreună; b) victima se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau în tratamentul făptuitorului; b1) victima este membru al familiei; c) s-a cauzat victimei o vătămare gravă a integrității corporale sau a sănătății. Pedeapsa este închisoarea de la 10 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi, dacă victima nu a împlinit vârsta de 15 ani, iar dacă fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.

Potrivit art. 1491 C. pen., prin membru de familie se înțelege soțul sau ruda apropiată, dacă aceasta din urmă locuiește și gospodărește împreună cu făptuitorul.

Inculpatul este rudă apropiată cu victima minoră, iar, având în vedere că în componența infracțiunii de viol în formă continuată pentru care s-a dispus trimiterea acestuia în judecată intră și perioada de început, încă de când victima avea vârsta de 6 ani, perioadă de început în care minora M.D.A. a mai locuit pe durate de timp de la o lună la trei luni la domiciliul bunicilor materni, unde locuia și inculpatul T.V.V., existând deci aceea situație de fapt de „locuire și gospodărire împreună”, de coabitare care atrage, din punct de vedere penal, calitatea reciprocă de „membru de familie”, acesta fiind și scopul incriminării, în formă agravantă, a unei astfel de situații (pe de o parte, o mai mare ușurință, condiții favorabile, prielnice de săvârșire a infracțiunii de către inculpat, iar pe de altă parte, lezarea unor valori sociale suplimentare, relațiile de familie care, în mod normal, din contră ar impune mai multă protecție și respect), în mod indubitabil s-a impus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de „viol”, prev. de art. 197 alin. (1), (3) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., pentru care inculpatul T.V.V. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava nr. 426/P/2011 din data de 22 ianuarie 2013, în infracțiunea de „viol”, prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b)1 și alin. (3) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a reținut că lucrurile se petreceau astfel și deci a fost dată în cauză forma agravantă reținută de către instanța de judecată așa cum a rezultat din declarația părții vătămate, căreia instanța de fond i-a dat citire aproape în integralitatea ei tocmai având în vedere importanța sa deosebită pentru modalitatea de derulare a evenimentelor, perioada de timp de când aceste abuzuri sexuale s-au petrecut și care a arătat că „Ce am povestit acum nu s-a întâmplat pentru prima oară. Ceea ce îmi face unchiul V. a început când eu aveam 6 ani. Atunci mergeam mai des la moșu, era și bunica la el și stăteam și câte o lună sau două la ei. El păzea când nu era nici bunica și nici moșul în casă și mă dezbrăca, mă punea pe pat și îmi punea … lui la mine la … . Asta se întâmpla în casa bunicilor, la mine în casă, în șura de acasă, dar și în casa lui care este în aceiași curte cu cea a bunicilor, și s-a întâmplat de mai multe ori, nu îmi amintesc exact de câte ori.

În continuare, potrivit art. 202 C. pen. (infracțiunea de corupție sexuală), „Actele cu caracter obscen săvârșite asupra unui minor sau în prezența unui minor se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. Când actele prevăzute în alin. (1) se săvârșesc în cadrul familiei, pedeapsa este închisoarea de la unu la 7 ani.”

Spre deosebire de agravanta de la infracțiunea de viol, care impune o interpretare restrânsă, condiționată, mai strictă, dată de însuși legiuitor, instanța de fond a reținut că în cazul acestei a doua infracțiuni prin agravanta atrasă de „săvârșirea actelor cu caracter obscen asupra unui minor sau în prezența unui minor în cadrul familiei” se acoperă o arie mult mai largă de situații încriminate, reținându-se agravanta și atunci când fapta este săvârșită asupra unor membri ai familiei care nu locuiesc și gospodăresc împreună.

Și în acest caz, în opinia Tribunalului, agravanta își găsește rațiunea în aceea că, pe de o parte, tocmai datorită acestei legături de familie existentă între inculpat și victimă sunt date acele condiții favorabile, prielnice de săvârșire a infracțiunii, inculpatul aflându-se mai ușor în posesia tuturor datelor care să-i permită comiterea actelor obscene asupra victimei (inculpatul specula momentele când victima rămânea singură acasă, știind când și unde părinții acesteia/cei în îngrijirea cărora se afla sunt plecați, însăși victima dând detalii în acest sens - „În ziua de luni părinții mei au plecat dimineață de acasă. Unchiul meu T.V.V. m-a sunat pe telefonul mobil de la noi din casă și mi-a spus că vrea să vină la mine la calculator și i-am răspuns - bine, vino. Cred că știa că sunt singură pentru că fusese duminică seara la noi, la cules de cireșe, și părinții mei poate au spus că pleacă luni cu bunica la analize … . Ce am povestit acum nu s-a întâmplat pentru prima oară. Ceea ce îmi face unchiul V. a început când eu aveam 6 ani. Atunci mergeam mai des la moșu, era și bunica la el și stăteam și câte o lună sau două la ei. El păzea când nu era nici bunica și nici moșul în casă și ... ”) iar, pe de altă parte, în lezarea unor valori sociale suplimentare, relațiile de familie care, în mod normal, din contră ar impune mai multă protecție și respect.

Date fiind acestea, și raportat la această infracțiune tribunalul a reținut că se impune, în mod indubitabil, schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de „corupție sexuală”, prev. de art. 202 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., pentru care inculpatul T.V.V. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava nr. 426/P/2011 din data de 22 ianuarie 2013, în infracțiunea de „corupție sexuală”, prev. de art. 202 alin. (1) și alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Instanța de fond a constatat că faptele reținute în sarcina inculpatului prezintă atât un grad deosebit de ridicat de pericol social generic, dar la aceeași concluzie se ajunge și prin examinarea concretă a acestora, constituind veritabile sfidări nu numai a semenilor, ci și la adresa ordinii de drept. Au primit relevanță în această secțiune a analizei, natura și gravitatea infracțiunilor imputate (ce se reflectă chiar și în limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor, cu luarea în considerare și a caracterului repetat al actelor materiale componente, infracțiunile fiind comise în formă continuată, pe o lungă perioadă de timp - aproximativ 5 ani de zile, ceea ce denotă perseverență infracțională), modalitatea în care inculpatul a acționat, împrejurările în care a intersectat sfera infracționalității, precum și urmarea produsă.

Distinct de gradul de pericol social al infracțiunilor instanța de fond a avut în vedere și persoana inculpatului. Așadar, s-a apreciat că examenul implică cercetarea și evaluarea unui complex de date care privesc și persoana infractorului, cu luarea în considerare a stării psihofizice și structurii biologice, particularităților psihice ale persoanei acestuia, ambianța socială, precum și comportarea avută înaintea și după săvârșirea infracțiunii.

Astfel, analizată fiind cauza atât din perspectiva gravității faptelor, cât și a periculozității inculpatului, s-a acordat însemnătatea cuvenită aspectului că, prin această tehnică de legiferare ce dă conținut art. 197 alin. (3) C. pen. s-a urmărit realizarea unei protecții superioare, prin încriminarea cu un regim sancționator mai aspru, a persoanelor abuzate sexual, tocmai din cauza consecințelor mult mai grave ale violului la care sunt supuși minorii, asupra psihicului lor, traumele cauzate având implicații nefaste majore în plan personal, conducând la alterarea condițiilor de viață, a preocupărilor specifice vârstei.

S-a apreciat de către instanța de fond că prezintă importanță că faptele inculpatului s-au îndreptat asupra unei persoane vulnerabilă (un copil cu o vârstă foarte fragedă, care este chiar nepoata sa și, în mod normal, trebuia să se bucure de protecție din partea unchiului și dragostea firească care se dezvoltă între rude atât de apropiate), aflată într-un raport evident inferior de forțe, cu posibilități minime, chiar inexistente, de a opune rezistență și lipsită în chiar momentele critice de protecția părinților ori a bunicilor, dat fiind că, așa cum s-a arătat în cele ce preced, inculpatul specula momentele când aceștia lipseau de la domicilii. Acesta a recurs la tertipuri de natură a-i dirija facil voința, a reușit să-i „cumpere” tăcerea ademenind-o cu bani, dulciuri, cu promisiuni că o va lăsa să vizioneze și desene animate.

Tribunalul a reținut că toate aceste împrejurări dau măsură periculozității inculpatului și nu se poate trece cu ușurință peste aspectul că faptele sale urmează să se răsfrângă negativ asupra normalei și armonioase dezvoltări a minorei, prin expunerea acesteia prematură la gesturi și practici sexuale, situația reclamând desigur pe viitor urmarea unei conduite terapeutice de specialitate pentru reechilibrarea sa emoțională, prevenirea unei tulburări depresiv-reactive în context psihotraumatizant și pentru a nu fi afectată negativ participarea ei la viața socială, comparativ cu situația anterioară vătămării produse prin prezumtiva activitate infracțională.

Sugestiv, în opinia instanței de fond a fost conținutul raportului de asistență psihologică privind pe partea vătămată, întocmit la data de 07 iulie 2011 de către ofițerul psiholog din cadrul I.P.J. Suceava - Compartiment Psihologie, în care s-a obiectivează că ocazional, când se vorbea de făptuitor, minora manifesta o atitudine matură din punct de vedere sexual, specifică persoanelor care au fost victime ale violului, în concluzii emițându-se opinia că se impune distanțarea fizică de agresor și păstrarea lui A.V., concubinul mamei, față de care aceasta manifestă atașament sigur; față de mamă manifestă atașament de tip anxios ea declarând că „a preferat să tacă de frica mamei, nici ea nu mai știe ce a fost în capul ei” - precum și asigurarea unei consilieri de suport mamei, care în prezent trăiește violul petrecut ca o traumatizare și este în incapacitate de a oferi siguranță și echilibru psihologic minorei. Cu trimitere la raportul de evaluare psihologică din 07 septembrie 2011 întocmit de psihologul din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului s-a observat că se recomandă continuarea ședințelor de consiliere psihologică, printre altele și în scopul regăsirii stimei de sine, îmbunătățirea comunicării, identificându-se în comportamentul social al victimei dificultăți în a stabili relații cu ceilalți.

În același registru, s-a notat că deși inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale (de altfel, lipsa acestora nu se constituie într-un „titlu de glorie”, atâta timp cât starea de normalitate este ca fiecare individ să aibă un comportament ordonat raportat la ordinea de drept, iar nu unul mai presus de lege, fiind obligat să se conformeze modelelor legale edictate de legiuitor) din actele și lucrările dosarului s-a conturat profilul său comportamental periculos, cu trimitere la probele testimoniale. Din declarația părții vătămate minore M.A.D. a rezultat că inculpatul este o persoană agresivă, așadar periculoasă, minora exprimându-se în sensul că „el este un om bătăuș, obligatoriu, adică îi obligă pe oameni să facă ce vrea el”, fiind violent chiar în familie, aceasta relatând că bunica sa locuiește la locuința tatălui vitreg, aceasta fiind bolnavă, întrucât bunicul - T.V. și fiul ei - T.V.V. au bătut-o de mai multe ori. De asemenea, partea vătămată a susținut că îi este teamă de inculpat, deși părinții o protejează, subliniind că se întâmplă să mai rămână singură câteva ore în casă astfel că trăiește cu spaima că unchiul său ar putea reveni și i-ar putea face din nou rău, cu precizarea că el locuiește în același sat, la 1 km depărtare de locuința sa. Însuși tatăl inculpatului a declarat că acesta s-a manifestat violent de mai multe ori, lovindu-l atât pe el, cât și pe soția sa (mama). Prin prisma cumulului de factori anterior evaluați s-a dat substanță periculozității inculpatului.

A apreciat instanța de fond că nu se poate trece cu ușurință nici peste împrejurarea că afirmațiile reprezentantului legal T.E. (mama părții civile minore și sora inculpatului), au fost de natură a suscita bănuiala că T.V.V. nu este la prima abatere comportamentală de această factură și a creiona personalitatea sa vădit antisocială, predilecția sa de a se îndrepta către persoane minore. A declarat sus-numita că ea însăși, pe când avea 13 ani, a fost abuzată sexual de fratele ei - inculpatul T.V.V. (susținere menținută și cu ocazia audierii în cursul cercetării judecătorești), în mai multe rânduri fiind legată și lovită pentru că se împotrivea. S-a remarcat, că acest aspect îi era dinainte cunoscut și concubinului său, martorul A.V. (așadar nu poate fi privită doar ca o afirmație circumstanțială, care să ridice suspiciunea relei-credințe dată fiind situația care a generat dezvăluirea) și, tocmai din acest motiv a protejat-o, conform celor declarate, nespunându-i imediat ce i s-a întâmplat minorei, „pentru că este mai sensibilă nu am vrut să facă o criză sau să cedeze psihic”. În același registru s-au înscris și observațiile psihologului (raport de asistență psihologică privind pe partea vătămată, întocmit la data de 07 iulie 2011) care, la secțiunea antecedente psihologice a evidențiat că mama minorei a fost, la rândul său, abuzată sexual de frate (inculpatul din prezenta cauză), trauma a fost cauzată mai mult de atitudinea părinților (violența verbală și fizică a tatălui - bunicul minorei, alianța cu fratele și învinovățirea acesteia, pasivitatea mamei - bunica, care suferea și ea, de asemenea, violența celor doi). Aceasta a fost examinată de medicul legist, s-a emis un certificat medico-legal, însă tatăl său a refuzat să meargă mai departe. S-a constatat, în final, că se impune asigurarea unei consilieri de suport și mamei, care în prezent trăiește violul petrecut ca o traumatizare și este în incapacitate de a oferi siguranță și echilibru psihologic minorei.

Față de considerațiile mai sus expuse, vizate fiind natura infracțiunilor comise - valorile sociale lezate, periculozitatea generică și concretă a faptelor săvârșite, caracterul continuat al acestora - pe perioadă lungă de timp (de la vârsta de 6 ani a victimei - până la vârsta de 11 ani), modalitatea concretă de săvârșire a lor, încetarea activității infracționale din cauze independente de voința inculpatului, calitatea victimei - minoră, membru de familie, urmările produse asupra acesteia, atitudinea procesuală a inculpatului - de negare a faptelor, de nerecunoaștere și lipsă totală de regret sau de dovadă a conștientizării gravității celor înfăptuite, expuse fiind acestea în maniera mai sus prezentată în mod detaliat, toate acestea nu au făcut decât să se constituie în argumente solide pentru condamnarea inculpatului T.V.V. la pedepse orientate spre maximul special, astfel că instanța de fond a dispus după cum urmează:

1) la pedeapsa principală de 20 ani închisoare, iar în baza disp. art. 65 alin. (2), (3) C. pen. rap. la art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen., s-au interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, drepturile părintești și de a fi tutore și curator), pe o perioadă de 10 ani - sub aspectul săvârșirii infracțiunii de „viol”, prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b)1 și alin. (3) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. În temeiul art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., se vor interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), d) și e) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, drepturile părintești și de a fi tutore și curator), cu titlu de pedeapsă accesorie.

2) la pedeapsa principală de 7 ani închisoare, iar în baza disp. art. 65 alin. (1) C. pen. rap. la art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen., s-au interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, drepturile părintești și de a fi tutore și curator), pe o perioadă de 5 ani - sub aspectul săvârșirii infracțiunii de „corupție sexuală”, prev. de art. 202 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. În temeiul art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), d) și e) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, drepturile părintești și de a fi tutore și curator), cu titlu de pedeapsă accesorie.

Conform art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen., față de perioada de timp când infracțiunile au fost săvârșite, instanța de fond a constatat că acestea sunt concurente astfel că a dispus contopirea celor două pedepse principale la care a fost condamnat inculpatul T.V.V. pentru cele două infracțiuni concurente, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen., s-a aplicat alături de pedeapsa rezultantă și pedeapsa complementară, constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), d) și e) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, drepturile părintești și de a fi tutore și curator), pe o perioadă de 10 ani.

În temeiul art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), d) și e) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, drepturile părintești și de a fi tutore și curator), cu titlu de pedeapsă accesorie.

Față de starea de arest a inculpatului în cursul procesului penal, în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă durata reținerii și arestării preventive de la data de 03 ianuarie 2013 la zi, iar în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., instanța de fond a menținut măsura arestării preventive a inculpatului T.V.V. pentru toate argumentele care au susținut condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii cu executare în regim penitenciar.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța de fond a luat act că partea vătămată M.D.A. - prin reprezentant legal T.E. - nu s-a constituit parte civilă împotriva inculpatului, însă, în conformitate cu dispozițiile art. 17 raportat la art. 346 C. proc. pen. coroborat cu art. 998 C. civ., a admis acțiunea civilă exercitată din oficiu împotriva inculpatului T.V.V. și l-a obligat pe acesta la plata sumei de 50.000 RON, cu titlu de daune morale, către partea vătămată M.D.A. - prin reprezentant legal T.E., îndeplinite fiind condițiile răspunderii civile delictuale privitoare la faptă, vinovăție, raport de cauzalitate și urmarea produsă, toate foarte grave astfel cum s-a expus în mod detaliat în momentul analizării situației de fapt reținută în sarcina inculpatului ca și imputație penală, aspecte pe care instanța de fond nu le-a mai reiterat la această secțiune, făcând trimitere la ele.

Raportat la prejudiciul moral suferit de partea vătămată M.D.A., s-a apreciat că este incontestabil faptul că acest eveniment tragic și de lungă durată a produs certe suferințe de ordin moral, psihic în dauna acesteia, cu luarea în considerare și a suferințelor fizice pricinuite și care au dus, implicit, la disconfort psihic și moral. Problema care se pune, în opinia instanței de fond, a constat în cuantumul bănesc la care ar trebui să fie obligat inculpatul drept compensare pentru pricinuirea acestor suferințe psihice, cu titlu de „preț al durerii suferite” - „pretium doloris” - cunoscut fiind faptul că astfel de prejudicii nu pot fi susceptibile de evaluare bănească, precum cele de ordin patrimonial. Cât privește compensația bănească care se acordă cu titlu de daune morale, s-a apreciat că este de evidențiat faptul că aceasta este destinată a atenua, a alina suferința psihică a părților vătămate ca urmare a suferințelor fizice și psihice trăite - cauzate fiind de acțiunea abuziv sexuală din partea inculpatului, iar suma acordată trebuie să aibă efect compensatoriu, regulile de evaluare a prejudiciului moral impunându-se a fi unele care să asigure o satisfacție morală pe baza unei aprecieri în echitate.

Întrucât în stabilirea daunelor morale nu se poate apela la probe materiale, cuantumul acestora rămâne la latitudinea instanței, pentru toate criteriile mai sus analizate, astfel încât tribunalul a apreciat că suma de 50.000 RON drept daune morale poate fi apreciată ca „rezonabilă” față de suferința părților vătămate, subliniindu-se în același context că și soluția de condamnare pronunțată în planul acțiunii penale (prin cuantumul pedepsei aplicate și modalitatea de individualizare a acesteia - cu executare în regim penitenciar) urmează să asigure victimei satisfacția echitabilă, directă și imediată, de ordin moral, pentru nedreptatea gravă suferită, justiția fiind înfăptuită prin întrepătrunderea celor două modalități.

Față de soluțiile date în cauză atât sub aspectul laturii penale cât și laturii civile (condamnare penală/obligare la daune morale), în temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul T.V.V. a fost obligat și la plata către stat a sumei totale de 5.614,10 RON (4.614,10 RON - faza de urmărire penală și 1.000 RON - faza de judecată), cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul avocatului D.M. desemnat din oficiu în faza de urmărire penală, conform delegației din 03 ianuarie 2013, s-a dispus a fi înaintată din fondul Ministerului Justiției în fondul Baroului Suceava și suma de 400 RON, reprezentând onorariile avocaților Z.D. și A.L. desemnați din oficiu în cursul cercetării judecătorești pentru inculpat și partea vătămată, în baza delegațiilor din 25 ianuarie 2013 și din 01 februarie 2013, s-a dispus a fi înaintată din fondul Ministerului Justiției în fondul Baroului Suceava.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul T.V.V., care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea apelului a arătat că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată și că acestea nu există, sens în care solicită achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

A arătat că la data reținută în rechizitoriu ca fiind cea în care au fost comise infracțiunile nu a fost la domiciliu minorei, fiind la câmp, la o distanță apreciabilă față de locuința minorei M.D.A.

În subsidiar, în condițiile în care se va reține vinovăția sa, a solicitat să se aibă în vedere faptul că nu locuia cu minora în momentul săvârșirii infracțiunilor și că pedepsele ce i-au fost aplicate sunt prea aspre în raport cu gravitatea faptelor săvârșite, motive față de care se impune recalificarea faptelor și reducerea pedepselor ce i-au fost aplicate de prima instanță.

Prin decizia penală nr. 104 din 18 iulie 2013 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a admis apelul declarat de inculpatul T.V.V. împotriva sentinței penale nr. 103 din 30 aprilie 2013 a Tribunalului Suceava.

S-a desființat, în parte, sentința penală susmenționată, doar sub aspectul laturii penale a cauzei și în rejudecare:

S-a înlăturat aplicarea art. 33 lit. a) rap la art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen.

S-a redus cuantumul pedepselor principale aplicate inculpatului T.V.V. de la 20 ani închisoare la 15 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b)1 și alin. (3) C. pen., cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen. și de la 7 ani închisoare la 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de corupție sexuală, prev. de art. 202 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a menținut cuantumul pedepselor complementare aplicate inculpatului, privind interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d), e) C. pen., pe o perioadă de 10 ani în cazul infracțiunii de viol, prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b)1 și alin. (3) C. pen., cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen. și pe o perioadă de 5 ani în cazul infracțiunii de corupție sexuală, prev. de art. 202 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen.

Conform art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele principale aplicate inculpatului T.V.V. și s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare (în loc de 20 ani închisoare) și art. 35 alin. (3) C. pen. s-a aplicat alături de pedeapsa rezultantă și pedeapsa complementară, constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d), e) C. pen., pe o perioadă de 10 ani.

S-a menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.

S-a dedus, în continuare, din pedeapsa aplicată inculpatului T.V.V. durata arestării preventive de la 30 aprilie 2013 la zi și s-a menținut starea de arest preventiv a acestuia.

A fost obligat inculpatul apelant să plătească statului suma de 450 RON cu titlu de cheltuieli judiciare din apel, din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu (av. I.V.) s-a avansat din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului Suceava.

Examinând apelul declarat în cauză sub aspectul motivelor invocate, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei Curtea a constatat următoarele:

Din amplul probatoriu administrat în faza de urmărire penală și cercetare judecătorească efectuată la prima instanță, respectiv plângerea și declarațiile numitei T.E., declarațiile părții vătămate M.D.A., certificatul medico-legal din 01 iulie 2011 al S.M.L. Suceava, procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșele foto, procesele-verbale de prelevare a probelor biologice, procesele-verbale de analiză a listing-ului convorbirilor telefonice purtate de T.V.V. din 27 iunie 2011, procesele-verbale de percheziție informatice, raportul de constatare tehnico-științifică din 01 septembrie 2011 al I.P.J. Suceava cuprinzând testul poligraf al inculpatului; rapoartele de constatare tehnico-științifică din 14 decembrie 2012, din 22 august 2011 și din 22 februarie 2012 ale I.N.C. - Serviciul de Biocriminalistică și declarațiile martorilor A.V., T.V., I.V.I. și D.N., a reieșit cu certitudine că inculpatul T.V.V., având calitatea de unchi al părții vătămate M.D.A. - în prezent în vârstă de 11 ani (fiind fratele mamei minorei), începând cu anul 2008 - când partea vătămată avea vârsta de 6 ani și până la 27 iunie 2011, profitând de neputința părții vătămate de a se apăra, în mod repetat a obligat-o să vizioneze împreună cu el imagini cu caracter pornografic, a simulat asupra acesteia acte sexuale normale și anale, ejaculând pe corpul victimei și a obligat-o să întrețină raporturi sexuale orale, obligând-o să înghită sperma. Aceste activități infracționale s-au desfășurat la domiciliul inculpatului, minora locuind temporar cu acesta, precum și la domiciliul părții vătămate când inculpatul profita de lipsa celorlalți membri ai familiei de acasă, același lucru întâmplându-se și la 27 iunie 2011 la domiciliul părții vătămate.

Curtea însușindu-și motivarea primei instanțe a constatat că în mod corect au fost înlăturate apărările inculpatului prin care neagă comiterea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.

Astfel, s-a constatat pe baza declarațiilor părții vătămate M.D.A., ce s-au coroborat cu declarațiile martorilor T.E., A.V. și T.V., că inculpatul T.V.V. având calitatea de unchi al părții vătămate M.D.A. începând cu anul 2008, când partea vătămată avea vârsta de 6 ani și locuia împreună cu acesta la domiciliul bunicilor materni și până la 27 iunie 2011, profitând de neputința acesteia de a se apăra în mod repetitiv a obligat-o să vizualizeze împreună imagini cu caracter pornografic, a simulat asupra acesteia acte sexuale normale și anale, ejaculând pe corpul părții vătămate și a obligat-o să întrețină raporturi sexuale orale obligând-o să înghită sperma.

Apărările inculpatului, precum că nu a comis faptele pentru care a fost cercetat și trimis în judecată au fost înlăturate pe baza probatoriului administrat în cauză așa încât Curtea le-a apreciat ca fiind nesincere și făcute doar în scopul înlăturării răspunderii sale penale.

Probele materiale și științifice administrate în cauză și prezentate pe larg de către prima instanță, respectiv: procesul-verbal de analiză a listing-ului convorbirilor telefonice din data de 27 iunie 2011 de la postul telefonic X aparținând inculpatului, procesele-verbale de percheziție informatice, raportul de constatare tehnico-științifică din 14 decembrie 2012 al I.N.C. - Serviciul de Biocriminalistică - au dovedit cu certitudine faptul că în data de 27 iunie 2011 inculpatul T.V.V. a fost la domiciliul părții vătămate unde, în jurul orelor 15.00-16.30 a vizionat imagini cu caracter obscen și pornografic, obligând-o pe minoră conform declarației acesteia să le vizioneze împreună cu el, simulând acte sexuale asupra părții vătămate.

Din conținutul raportului de constatare tehnico-științifică din 14 decembrie 2012 al I.N.C. - Serviciul de Biocriminalistică - a rezultat că pe obiectele de îmbrăcăminte ce au fost purtate de partea vătămată la data comiterii faptei, respectiv un maiou și o pereche de pantaloni de trening s-au pus în evidență conform markerilor genetici analizați un profil genetic identic cu cel al inculpatului T.V.V.

Din cuprinsul raportului de constatare tehnico-științifică asupra comportamentului simulat din 01 septembrie 2011 întocmit de I.P.J. Suceava a rezultat că au fost evidențiate reacții specifice ale comportamentului simulat, concluzionându-se că inculpatul a fost nesincer la întrebările relevante.

Probatoriul enunțat mai sus s-a coroborat și cu concluziile raportului de asistență psihologică a părții vătămate din 07 iulie 2011.

Stabilind în mod corect vinovăția inculpatului, precum și încadrarea juridică a infracțiunilor comise prima instanță a dispus condamnarea acestuia la pedepse ce au fost orientate spre normele speciale prevăzute de textele incriminatoare, pedepse pe care Curtea le-a apreciat ca fiind prea aspre în raport cu faptele comise și persoana inculpatului.

Analizând cuantumul pedepselor aplicate inculpatului de prima instanță prin prisma criteriilor de individualizare a pedepselor prezentate la art. 72 C. pen., respectiv cele referitoare la faptele comise și la persoana inculpatului, precum și prin prisma dispozițiilor legale ce reglementează scopul și rolul pedepselor Curtea a apreciat că în cauză se impune a se efectua o reindividualizare a pedepselor prin reducerea acestora.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei s-a constatat ca fiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, prima instanță din oficiu a obligat în mod judicios pe inculpat la plata despăgubirilor civile către partea vătămată minoră M.D.A., daunele morale acordate acesteia reprezentând o justă și echitabilă reparație a prejudiciului moral încercat prin comiterea infracțiunilor asupra acesteia.

Față de considerentele prezentate Curtea în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul declarat de inculpatul T.V.V., a desființat în parte sentința penală apelată și, în rejudecare, a descontopit pedepsele principale și complementare aplicate acestuia și prin reanalizarea criteriilor de individualizare prev. de art. 72 C. pen. referitoare la natura și gravitatea sporită a faptelor, perseverența infracțională a inculpatului și persoana acestuia, care era infractor primar, să reducă pedepsele principale la un cuantum apt de a îndeplini scopurile prev. de art. 52 C. pen.

Întrucât pedepsele complementare au fost judicios individualizate de către prima instanță s-au menținut.

Deoarece inculpatul a săvârșit infracțiunile deduse judecății înainte de a fi definitiv condamnat pentru vreuna din ele, Curtea în baza art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele principale reindividualizate aplicate inculpatului în apel în pedeapsa cea mai grea, iar în baza art. 35 alin. (3) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale ce nu sunt contrare prezentei decizii.

Întrucât temeiurile care au determinat inițial arestarea preventivă a inculpatului, respectiv cele prev. de art. 143 și art. 148 lit. f) C. proc. pen. subzistă în cauză și impun în continuare privarea acestuia de libertate, Curtea a menținut starea de arest preventiv și s-a dedus durata acestei măsuri de la 30 aprilie 2013 la zi.

Onorariul pentru avocatul desemnat din oficiu pentru inculpatul apelant s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Suceava.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul T.V.V. a solicitat în temeiul art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. admiterea recursului și casarea deciziei recurate, în subsidiar a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicată inculpatului sub aspectul cuantumului și reducerea spre minimul special prevăzut de lege.

În ceea ce privește aplicarea legii mai favorabile a solicitat să se dispună aplicarea dispozițiilor art. 5 C. pen. și schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1), (2) lit. b)1 și alin. (3) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 218 alin. (1) și (3) lit. b) și c) raportat la art. 36 din noul C. pen., iar în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 202 alin. (1) și (2) C. pen. a apreciat că legea penală mai favorabilă este legea veche.

Înalta Curte analizând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate apreciază ca fondat doar recursul inculpatului T.V.V. și doar în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile conform art. 5 C. pen. pentru considerentele ce vor fi expuse.

În susținerea pct. 172 al art. 3859 C. proc. pen. inculpatul prin apărător a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicată sub aspectul cuantumului și reducerea spre minimul special prevăzut de lege.

Referitor la această solicitare de reindividualizare, Înalta Curte constată că inculpatul a invocat incidența unui caz de casare ce nu-și mai găsește aplicabilitatea în prezent, dispozițiile pct. 14 al art. 3859 C. proc. pen., permit reformarea unei hotărâri sub acest aspect doar atunci când pedepsele sunt aplicate în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Încadrarea de către recurentul inculpat a motivului ce vizează individualizarea pedepsei în cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172, nu numai că nu are suport legal dar mai mult decât atât reprezintă un artificiu nepermis, sens în care Înalta Curte pentru considerentele expuse nu-i va da eficiență juridică.

Cu privire la acest inculpat, Înalta Curte apreciază însă că sunt incidente dispozițiile legii penale mai favorabile, raportat însă doar la infracțiunea de viol pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat.

În analiza aplicării dispozițiilor art. 5 C. pen., Înalta Curte se va raporta și determina pe de o parte dacă și cum anume este încadrată juridic acuzația și faptele inculpatului în legea nouă și apoi va compara sancțiunile prevăzute de noul C. pen. pentru aceste infracțiuni și dacă se circumscriu unor limite mai reduse în raport de reglementarea inițială.

În analiza primului criteriu de determinare a legii penale mai favorabile, respectiv dacă și cum anume este încadrată juridic acuzația și fapta în legea noua Înalta Curte constată că infracțiunea de viol pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat își găsește reglementarea în noul Cod în dispozițiile art. 218 alin. (1), alin. (3) lit. b), c) C. pen. fără însă a fi afectată existența infracțiunii în forma sa de bază.

Al doilea criteriu de analiză impune a se verifica sancțiunile prevăzute de noul C. pen. pentru această infracțiune și dacă ele se circumscriu unor limite mai reduse în raport de reglementarea inițială, iar datele cauzei relevă din acest punct de vedere că sancțiunea prevăzută de legea nouă este mai redusă, astfel că legea nouă este legea mai favorabilă.

Practic comparația se impune a se face în acest caz, între legea veche care sancționează fapta recurentului în limitele prevăzute pentru varianta agravantă a infracțiunii și legea nouă care sancționează aceeași faptă încadrată juridic conform noilor texte de lege în limitele prevăzute pentru noua variantă și în raport de noua încadrare.

Astfel legea veche prevedea o sancțiune de la 10 ani la 25 ani, iar legea nouă prevede o sancțiune de la 5 ani la 12 ani. Sancțiunea individualizată de către instanța de fond în cuantum de 20 de ani și redusă de către instanța de apel la 15 ani a fost orientată către un cuantum mediu, astfel că, întrucât sub aspectul sancțiunilor prevăzute de noul C. pen. în conținutul articolelor prevăzute de art. 218 alin. (1), alin. (3) lit. b), c) C. pen., pedepsele prevăzute de lege sunt într-un cuantum mai redus respectiv de la 5 la 12 ani, se constată că din acest punct de vedere legea nouă este mai favorabilă sens în care Înalta Curte va reduce proporțional sancțiunea stabilită de instanța de fond și redusă de instanța de apel în raport cu limitele prevăzute de legea nouă.

În analiza dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen., Înalta Curte constată că deși sunt îndeplinite condițiile de incriminare prevăzute de legea nouă, în sensul existenței unității de subiect pasiv, față de faptul însă că atât în noul C. pen., cât și C. pen. anterior sporul pentru infracțiunea continuată este facultativ, Înalta Curte apreciază că nu sunt identificate elemente care să determine aplicarea legii penale mai favorabile astfel că va menține la noua încadrare juridică a faptei de viol, forma reglementată de C. pen. anterior privind infracțiunea continuată.

Raportat la infracțiunea de corupție sexuală prevăzută de art. 202 alin. (1) și (2) C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, Înalta Curte prin referire la acest ultim criteriu analizat anterior, constată că legea veche este legea mai favorabilă și aceasta întrucât legea veche prevedea o sancțiune de la 6 luni la 5 ani, iar legea nouă prevede o sancțiune de la 1 an la 5 ani astfel că va menține pedeapsa stabilită de instanțe.

Întrucât infracțiunile comise de inculpatul recurent în prezenta cauză sunt concurente, Înalta Curte va face analiza și a acestei instituții autonome, respectiv a regulilor care reglementează concursul de infracțiuni; care în prezent prevăd un regim sancționator mult mai sever și această, întrucât dispozițiile ce reglementează în prezent această instituție regăsite în dispozițiile art. 38 C. pen. raportat la art. 39 lit. b) C. pen. impun aplicarea obligatorie a unui spor de pedeapsă de o treime din totalul celorlalte pedepse aplicate ceea ce ar determina ca în final pedeapsa rezultantă de executat a inculpatului să fie mult mai mare.

Toate aceste aspecte relevă așadar în considerarea celor expuse anterior că legea penală veche este legea mai favorabilă care lasă la latitudinea instanței în cadrul procesului de individualizare aplicarea sau nu a sporului de pedeapsă astfel încât va menține regulile aplicate in cadrul concursului de infracțiuni în reglementarea prevăzută de C. pen. din 1969.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpatul T.V.V. împotriva deciziei penale nr. 104 din 18 iulie 2013 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Va casa în parte decizia penală atacată și sentința penală nr. 103 din 30 aprilie 2013 a Tribunalului Suceava și rejudecând în fond:

Va face aplicarea art. 5 C. pen. și în consecință:

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), d) și e) C. pen. în pedepsele componente pe care le va repune în individualitatea lor.

Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 218 alin. (1), alin. (3) lit. b), c) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 5 C. pen. de la 15 ani închisoare la 12 ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), e) și f) C. pen. în condițiile art. 67 C. pen.

Va menține pedeapsa de 6 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b), d) și e) C. pen. pentru infracțiunea prevăzută de art. 202 alin. (1) și (2) C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

În baza art. 33, art. 34 și art. 35 C. pen. anterior și art. 5 C. pen. va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), e) și f) C. pen. în condițiile art. 67 C. pen.

Va interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen. în condițiile art. 65 C. pen.

Va menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.

Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 03 ianuarie 2013 la 28 martie 2014.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul T.V.V. împotriva deciziei penale nr. 104 din 18 iulie 2013 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează în parte decizia penală atacată și sentința penală nr. 103 din 30 aprilie 2013 a Tribunalului Suceava și rejudecând în fond:

Face aplicarea art. 5 C. pen. și în consecință:

Descontopește pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), d) și e) C. pen. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 218 alin. (1), alin. (3) lit. b), c) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 5 C. pen. de la 15 ani închisoare la 12 ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), e) și f) C. pen. în condițiile art. 67 C. pen.

Menține pedeapsa de 6 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b), d) și e) C. pen. pentru infracțiunea prevăzută de art. 202 alin. (1) și (2) C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

În baza art. 33, art. 34 și art. 35 C. pen. anterior și art. 5 C. pen. dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), e) și f) C. pen. în condițiile art. 67 C. pen.

Interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen. în condițiile art. 65 C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor .

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 03 ianuarie 2013 la 28 martie 2014.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 28 martie 2014.