Insurance compensation annulment motion rejected: no omission of cassation grounds under Article 318 of the Civil Procedure Code
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the motion for annulment as unfounded, thereby upholding the final commercial decision of October 1, 2008, which had previously rejected the appeals of both the claimant and the defendant against the Court of Appeal’s ruling. The dispute concerned an insurance compensation case where the applicant argued that the court of appeal had omitted to examine certain grounds for cassation, specifically regarding the assured risk and the special procedure for awarding damages under the relevant insurance legislation. The court determined that the applicant’s arguments did not constitute a factual omission or material error in the sense of Article 318 of the Code of Civil Procedure, but were merely criticisms of the substantive legal reasoning and a de facto attempt to re-litigate the merits, which are not admissible through this extraordinary remedy. Consequently, the prior lower court judgments, including the Commercial Court’s assessment that the appellate court had adequately grouped and analyzed the arguments within the framework of Article 304 of the Code of Civil Procedure, remain in force.
Legislator headnote
AI generatedart. 318 C. proc. civ, art. 304 C. proc. civ; Insurance compensation annulment motion rejected: no omission of cassation grounds under Article 318 of the Civil Procedure Code: Temeiul invocat art. 318 C. proc. civ., prevede în prima teză, că hotărârile instanței de recurs pot fi atacate cu contestație, atunci când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale, iar în teza a doua, când instanța a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra contestației în anulare de față:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 27 martie 2009, contestatoarea SC A.B. SA Gohor a solicitat, în contradictoriu cu intimații M.A.P.D.R. București, M.F.P. - prin A.N.A.F. - D.G.F.P. Galați și SC O.V.I.G. SA, succesoare a SC A.V.I.G. SA, anularea deciziei nr. 2658 din 1 octombrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială.
Contestația în anulare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 318 teza a II-a C. proc. civ.
În vederea soluționării contestației în anulare s-a atașat Dosarul nr. 2102/121/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, în care s-a pronunțat decizia contestată.
Prin decizia nr. 2658 din 1 octombrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, s-au respins ca nefondate recursurile declarate de reclamanta SC A.B. SA și de pârâta SC A.V.I.G. SA împotriva deciziei nr. 83/ A din 5 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială.
În motivarea contestației în anulare, contestatoarea SC A.B. SA a făcut un istoric privind soluțiile pronunțate de instanțele anterioare și a arătat în esență, că în cauză sunt întrunite condițiile de admisibilitate ale contestației în anulare speciale, în sensul că instanța de recurs nu a răspuns la fiecare motiv de recurs în parte, ci a analizat „în rezumat" motivele de recurs formulate în cauză, acestea fiind mult mai amplu dezvoltate decât motivarea deciziei a cărei anulare se solicită și că din analiza considerentelor acesteia se observă faptul că au fost avute în vedere doar două motive de recurs, respectiv riscul asigurat și motivul privind procedura specială de acordare a despăgubirilor, conform Legii nr. 381/2002.
Intimatele SC O.V.I.G. SA și M.A.P.D.R. au solicitat prin întâmpinările depuse, respingerea contestației în anulare ca nefondată, apreciind ca legală și temeinică decizia contestată.
Contestația în anulare este nefondată, urmând a fi respinsă, pentru următoarele considerente:
Temeiul invocat art. 318 C. proc. civ., prevede în prima teză, că hotărârile instanței de recurs pot fi atacate cu contestație, atunci când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale, iar în teza a doua, când instanța a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Verificând susținerea contestatoarei, potrivit căreia, respingând recursul instanța a omis să cerceteze toate motivele de casare, se constată că aceasta nu poate fi primită, atâta vreme cât din motivarea deciziei se reține că, deși amplu motivat, recursul nu a fost structurat pe motivele de recurs, iar instanța le-a grupat pe punctele 8 și 9 ale art. 304 C. proc. civ. și le-a analizat, iar printr-o motivare concisă a răspuns motivelor de recurs.
Faptul că instanța de recurs nu a examinat distinct fiecare argument, nu constituie o omisiune în sensul dispozițiilor art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., care să permită exercitarea acestei căi extraordinare de atac din moment ce din considerentele hotărârii rezultă raționamentul logico juridic al instanței în adoptarea soluției pe cele două motive de recurs.
Aceste susțineri ale contestatoarei sunt în realitate critici aduse soluției din recurs, afirmațiile făcute în cuprinsul contestației în anulare nu sunt susținute de probe din care să rezulte că s-ar fi omis cercetarea vreun motiv de recurs, fiind în realitate un recurs la recurs.
Din această perspectivă, rezultă că motivele invocate nu intră în sfera de aplicare a prevederilor art. 318 C. proc. civ. avute în vedere de legiuitor, motiv pentru care contestația în anulare va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea SC A.B. SA Gohor împotriva deciziei nr. 2658 din 1 octombrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 februarie 2010.