Admissibility of constitutional challenge to procedural code provisions lacking nexus to commercial dispute merits
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the plaintiff-appellant, thereby upholding the lower court's decision and rendering the rejection of the constitutional challenge final and irrevocable. The dispute involved a commercial lawsuit where the plaintiff-appellant attempted to invoke an exception of unconstitutionality against specific provisions of the Code of Civil Procedure and the Law governing the Constitutional Court, arguing that the lower commercial court lacked the authority to evaluate the admissibility of the request to refer the matter to the Constitutional Court. The decisive legal basis was Article 29(1) of Law No. 47/1992, which mandates that the Constitutional Court decides on exceptions regarding unconstitutionality only if the law in question has a direct connection to the resolution of the specific case; the court found that the challenged procedural provisions did not pertain to the substance of the commercial dispute, justifying the initial rejection of the referral request.
Legislator headnote
AI generatedart. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992; Admissibility of constitutional challenge to procedural code provisions lacking nexus to commercial dispute merits: În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat încălcarea dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, prin aceea că instanța judecătorească în fața căreia a fost ridicată excepția de neconstituționalitate nu poate cenzura dreptul părții de a se adresa Curții Constituționale, fiind limitată strict la verificarea îndeplinirii condițiilor de formă care privesc trimiterea sesizării.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin încheierea pronunțată în ședința publică de la 12 ianuarie 2010 a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale invocată de apelanta SC D.C.I. SRL.
În fundamentarea acestei hotărâri s-a reținut că în această fază procesuală instanța a fost investită cu soluționarea apelului formulat de reclamanta pârâtă SC D.C.I. SRL împotriva sentinței comerciale nr. 6356 din 24 aprilie 2009 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, în contradictoriu cu pârâta-reclamantă SC M.C.I. SRL, precum și cu soluționarea apelului formulat de pârâta SC M.C.I. SRL împotriva aceleiași sentințe.
La termenul din 12 februarie 2010 reclamantă pârâta SC D.C.I. SRL a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7201 și 200 alin. (3), (4) și (5) C. proc. civ.
S-a apreciat că în cauză nu sunt întrunite cerințele art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, respectiva excepție neavând legătură cu soluționarea prezentei cauze.
Împotriva încheierii pronunțată în ședința publică de la 12 ianuarie 2010 de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a promovat recurs reclamanta SC D.C.I. SRL care a criticat-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a încheierii atacate, admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale și pe cale de consecință suspendarea judecării cauzei.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat încălcarea dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, prin aceea că instanța judecătorească în fața căreia a fost ridicată excepția de neconstituționalitate nu poate cenzura dreptul părții de a se adresa Curții Constituționale, fiind limitată strict la verificarea îndeplinirii condițiilor de formă care privesc trimiterea sesizării.
La data de 17 martie 2010 SC M.E. SA București a depus o cerere de intervenție accesorie în interesul pârâtei SC M.C.I. SRL prin care a cerut respingerea recursului declarat de reclamanta SC D.C.I. SRL.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la criticile aduse de recurentă, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge ca nefondat recursul reclamantei SC D.C.I. SRL pentru următoarele considerente.
Este de necontestat că potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, numai Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.
De remarcat că recurenta-reclamantă a mai ridicat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 în faza procesuală a recursului, iar prin încheierea de ședință din 3 iulie 2010 a fost respinsă.
Din verificarea întregii documentații, apare fără putere de tăgadă că excepția de neconstituționalitate invocată de reclamanta-pârâtă SC D.C.I. SRL vizând dispozițiile art. 7201 și 200 alin. (3), (4) și (5) C. proc. civ., nu are legătură cu soluționarea litigiului de natură comercială.
În aceste împrejurări, amplu documentat și bine argumentat instanța care soluționează apelul părților litigante a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale.
Pentru aceste rațiuni urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC D.C.I. SRL împotriva încheierii din 12 ianuarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC D.C.I. SRL București împotriva încheierii din 12 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, pronunțată în Dosarul nr. 32328/3/2008.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședința publică, astăzi 21 octombrie 2010.