Employee suspension upheld: appeal dismissed, individual evaluation report and dismissal notice partially suspended until annulment resolved.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. 145/64/2012, reclamanta B.L.C. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Pensii Publice anularea actului administrativ din 15 februarie 2012 și a actului constând în raportul de evaluare a performanțelor individuale pentru perioada 15 iunie 2011 - 31 decembrie 2012; anularea actului administrativ constând în preavizul din 17 februarie 2012 și a actului administrativ din 06 martie 2012 prin care s-a respins contestația formulată de reclamantă referitor la preavizul din 17 februarie 2012.

S-a solicitat suspendarea executării actelor administrative a căror anulare se solicită, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

În ceea ce privește cazul bine justificat, s-a arătat că acest aspect rezultă din împrejurările cauzei care denotă o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate a actului administrativ atacat care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative.

Referitor la cea de a doua condiție, prevenirea unei pagube iminente, a apreciat reclamanta că această condiție este îndeplinită, față de modalitatea abuzivă în care instituția publică a înțeles să procedeze la înlăturarea sa din funcția publică deținută.

2. Soluția pronunțată de Curtea de Apel

Prin încheierea din data de 05 aprilie 2012, Curtea de Apel Brașov a admis cererea de suspendare a executării formulată de reclamanta B.L.C. în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Pensii Publice și în consecință a dispus suspendarea executării raportului de evaluare a performanțelor individuale pentru perioada 15 iunie 2011 - 31 decembrie 2012 privind pe reclamantă și a art. 3 din preavizul din 15 februarie 2012, emis de Casa Națională de Pensii Publice, până la soluționarea irevocabilă a cauzei; a respins cererea de suspendare a executării formulate de reclamanta B.L.C. în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Pensii Publice, relativ la art. 1 și 2 din preavizul din 17 februarie 2012, a adresei din 15 februarie 2012 și a adresei din 06 martie 2012, toate emise de Casa Națională de Pensii Publice.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, referitor la prima condiție - cazul bine justificat - că acesta rezidă din istoricul raporturilor juridice existente între părți (sentința civilă nr. 171/F/2010, sentința civilă nr. 146 din 05 iulie 2011, sentința civilă nr. 198/F din 17 octombrie 2011), iar prejudiciul material viitor și previzibil constă în privarea reclamantei de veniturile aferente funcției, și perturbarea previzibilă gravă a funcționării Casei Județene de Pensii Brașov.

3. Recursul declarat de pârâta Casa Națională de Pensii Publice

Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel a declarat recurs pârâta Casa Națională de Pensii Publice, criticând sentința atacată pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea căii de atac, se arată că în speță nu poate fi reținută existența unor motive care să creeze de la început o îndoială puternică asupra legalității actelor administrative contestate și nici faptul că prin executarea acestora reclamanta ar fi supusă unei vătămări iminente și ireparabile.

În opinia recurentei existența unui caz bine justificat ar putea fi reținută dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate, care constituie unul din fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative.

Se arată că suspendarea executării actului administrativ este expres și limitativ prevăzută de lege, iar simplele aprecieri ale reclamantei cu privire la încălcarea flagrantă a legii nu sunt argumente de natură să probeze cazul bine justificat.

Precizează recurenta că nu poate fi calificat prejudiciu material viitor și previzibil, pierderea drepturilor de natură salarială aferente funcției de director executiv al Casei Județene de Pensii Brașov, deoarece aceste este un efect legal al oricărui act administrativ privind eliberarea din funcția publică de conducere ca urmare a expirării termenului de preaviz.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza prin prisma criticilor din recurs, în raport cu art. 304 și art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

1. Argumente de fapt și de drept relevante

Conform celor expuse anterior, reclamanta B.L.C. a învestit instanța, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, cu o acțiune având ca obiect: anularea actului administrativ din 15 februarie 2012 și a actului constând în raportul de evaluare a performanțelor individuale pentru perioada 15 iunie 2011 - 31 decembrie 2012; anularea actului administrativ constând în preavizul din 17 februarie 2012 și a actului administrativ din 06 martie 2012 prin care s-a respins contestația formulată de reclamantă referitor la preavizul din 17 februarie 2012.

S-a solicitat suspendarea executării actelor administrative a căror anulare se solicită, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

Prin încheierea ce formează obiectul recursului, instanța s-a pronunțat în sensul admiterii capătului de cerere privind suspendarea executării raportului de evaluare a performanțelor individuale pentru perioada 15 iunie 2011 - 31 decembrie 2012 privind pe reclamantă și a art. 3 din preavizul din 15 februarie 2012, emis de Casa Națională de Pensii Publice, până la soluționarea irevocabilă a cauzei, reținând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 15 coroborat cu art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Faptul că, prin sentința nr. 161/F din 04 iulie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 145/64/2012, instanța învestită cu acțiunea în anulare a dispus anularea actului administrativ contestat, reprezintă în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, o împrejurare legată de starea de drept, care este de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Soluția pronunțată de instanța de fond învestită cu acțiunea în anularea actului administrativ, care formează obiectul prezentei cereri de suspendare a executării întemeiate pe dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, conferă consistență concluziei că este îndeplinită condiția cazului bine justificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, pentru a fundamenta dispunerea, în cadrul procedurii sumare reglementate de art. 15 din aceeași lege, a măsurii provizorii de suspendare a executării actului a cărui nelegalitate a fost constată în fond în cadrul acțiunii în anulare.

În ceea ce privește condiția referitoare la prevenirea unei pagube iminente, din dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, rezultă că această condiție are în vedere producerea unui prejudiciu.

În cauză, este necontestat că, prin măsura dispusă de autoritatea publică pârâtă, în ceea ce o privește pe reclamantă, aceasta este lipsită de veniturile salariale aferente funcției deținute. Or, în situația în care această consecință este cauzată de un act administrativ în privința căruia a fost răsturnată prezumția de legalitate, prin anularea sa, diminuarea respectivă nu mai are caracter prezumat legal, astfel că se reține îndeplinirea condiției referitoare la prevenirea unei pagube iminente.

2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, neexistând motive de reformare a hotărârii atacate, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 304 sau art. 3041 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa Națională de Pensii Publice împotriva încheierii din 05 aprilie 2012 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta-pârâtă la 620 RON cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă B.L.C.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 octombrie 2012.