Interpretation of "parliamentary political party" for Central Electoral Bureau composition in local elections

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 39 din Legea nr. 67/2004, Partidul Conservator a solicitat constatarea nulității procesului verbal din 3 aprilie 2012, constatarea calității de partid parlamentar a Partidului Conservator cu consecința completării componenței Biroului Electoral Central cu reprezentantul desemnat al Partidului Conservator.

În motivarea contestației sale contestatorul a arătat că, în temeiul art. 36 din Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autorităților administrației publice locale, Partidul Conservator, în calitate de partid parlamentar, a solicitat Biroului Electoral Central, cu adresa din 29 martie 2012, completarea componenței sale cu reprezentantul desemnat de acest partid.

Și-a motivat cererea pe prevederile art. 36 alin. (1) din Legea nr. 67/2004, potrivit cărora „ Biroul Electoral Central este alcătuit din 7 judecători ai Înaltei Curți de Casație și Justiție, președintele și vicepreședinții Autorității Electorale Permanente și 11 reprezentanți ai partidelor politice, alianțelor politice și alianțelor electorale” și alin. (4) care stipulează că ”În termen de 24 de ore de la alegerea președintelui Biroului Electoral Central, biroul se completează cu președintele și vicepreședinții Autorității Electorale Permanente și cu câte un reprezentant al partidelor politice parlamentare”.

A arătat contestatorul că la data de 03 aprilie 2012, Biroul Electoral Central, le-a adus la cunoștință faptul că „(…) la data de 03 aprilie 2012 (…) Biroul Electoral Central a fost completat cu Președintele și Vicepreședintele Autorității Permanente și cu reprezentanții Partidului Social Democrat și Partidului Democrat Liberal, ai Partidului Național Liberal, ai Uniunii Naționale pentru Progresul României și ai Uniunii Democrate Maghiare din România. (…) Având în vedere că, în adresele Camerei Deputaților și a Președintelui Senatului din 03 aprilie 2012, respectiv din 02 aprilie 2012, Partidul Conservator nu este menționat ca partid politic parlamentar, acesta nu are dreptul la un reprezentant în Biroul Electoral Central".

Contestatorul a apreciat măsura adoptata de Biroul Electoral Central ca fiind contrară dispozițiilor legale, prin ignorarea dreptului acestui partid de a-și desemna un reprezentant în Biroul Electoral Central, corelativ calității de partid parlamentar.

A mai susținut contestatorul că dispozițiile Legii nr. 67/2004 nu definesc noțiunea de "partid politic parlamentar", stipulata de art. 36 din lege și invocata de Biroul Electoral Central drept temei al excluderii sale din categoria partidelor având dreptul la un reprezentant în cadrul acestei instituții, dar că legea operează o distincție expresa între "partidele politice parlamentare" și "partidele politice neparlamentare" iar sintagma "partid politic parlamentar", analizată din punctul de vedere al semnificației, desemnează în mod evident partidul politic care este reprezentat în parlament prin membrii săi, persoane care au calitatea de parlamentari.

S-a mai precizat că Partidul Conservator întrunește condiția mai sus menționata, astfel încât sa fie inclus în categoria partidelor politice parlamentare, întrucât are ca membri un număr de șapte parlamentari, respectiv patru senatori (D.V., V.N., Ș.R., M.M.B.) și trei deputați (D.F., L.B.C., S.A.).

A mai arătat contestatorul că dispozițiile Legii nr. 67/2004 care stipulează în mod diferențiat dreptul partidelor politice de a avea un reprezentant în cadrul Biroului Electoral Central sunt în mod evident norme care reglementează limitarea unui drept. Prin urmare, interpretarea în vederea aplicării acestor dispoziții se impune a fi una eminamente restrictiva.

Astfel că, a apreciat contestatorul, includerea Partidului Conservator alături de Partidul Social Democrat, Partidul Democrat Liberal, Partidul Național Liberal, Uniunea Naționala pentru Progresul României și Uniunea Democrată Maghiară din România, în categoria "partidelor politice parlamentare" trebuie analizata strict prin prisma criteriilor oferite de Legea nr. 67/2004, iar această lege nu stabilește niciun astfel de criteriu, care ar putea fi aplicat în scopul unei diferențieri de natură calitativă sau cantitativă, între Partidul Conservator și celelalte formațiuni politice enumerate și care să determine concluzia includerii sau nu în categoria partidelor politice parlamentare. În consecință, în lipsa unor elemente exprese de diferențiere, interpretarea restrictivă a textului de lege trebuie efectuată prin raportare la elementele intrinseci care pot servi aplicării normei legale, singurul astfel de element fiind constituit de caracteristica partidelor politice parlamentare de a fi reprezentate în Parlament prin membrii proprii, care au calitate de parlamentari.

Or, din perspectiva acestui unic criteriu aplicabil, există o identitate condițională între Partidul Conservator și restul partidelor incluse de Biroul Electoral Central, în categoria partidelor politice parlamentare împreună cu aceste formațiuni reprezentând totalitatea formațiunilor politice care la momentul actual sunt reprezentate în Parlament.

S-a mai susținut, totodată, că definiția dată partidelor politice parlamentare de art. 2, pct. 61 din Legea nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaților și a Senatului și pentru modificarea și completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităților administrației publice locale, a Legii administrației publice locale nr. 215/2001 și a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, este inaplicabilă în cauza de față, pe de o parte pentru că Legea nr. 67/2004 este adoptata anterior Legii nr. 35/2008 iar această ultimă lege nu poate servi pentru interpretare în lipsa unei mențiuni exprese în acest sens iar pe de altă parte art. 2, pct. 61 din Legea nr. 35/2008 face parte din Titlul I „Alegerea Camerei deputaților și a Senatului”, legea excluzând în mod expres aplicabilitatea definițiilor cuprinse în art. 2, în ceea ce privește normele care reglementează alte forma de alegeri, cum ar fi cele locale.

Totodată contestatorul a mai arătat că dispozițiile prevăzute la art. 124 din Legea nr. 67/2004 nu se aplică și în cazul de față întrucât acestea vizează organizațiile cetățenilor români aparținând minorităților naționale, relevant în acest sens fiind și faptul că art. 124 a fost modificat de pct. 41 al art. 1 din O.U.G. nr. 20 din 27 februarie 2008, la același moment cu adoptarea Legii nr. 35/2008.

Prin urmare, o eventuala intenție a legiuitorului de generalizare a definiției partidelor politice parlamentare, data de art. 2, pct. 61 din Legea nr. 35/2008, ar fi determinat în mod necesar o modificare în acest sens a art. 124 din Legea nr. 67/2004, prin referire și la partidele politice și nu doar la organizațiile cetățenilor români aparținând minorităților naționale.

Înalta Curte, examinând contestația atacată, precum și textele legale incidente, constată că este fondată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Legea nr. 67/2004 reglementează regimul alegerilor pentru autoritățile administrației publice locale – consilii locale, consilii județene, primari și președinți ai consiliilor județene.

Conform art. 23 alin. (1) din acest act normativ ”Pentru organizarea și desfășurarea operațiunilor electorale se înființează în condițiile prezentei legi: Biroul Electoral Central, birouri electorale județene, birouri electorale de circumscripție și birouri electorale ale secțiilor de votare”.

Astfel, potrivit art. 36 alin. (1) din lege, „Biroul Electoral Central este alcătuit din 7 judecători ai Înaltei Curți de Casație și Justiție, președintele și vicepreședinții Autorității Electorale Permanente și 11 reprezentanți ai partidelor politice, alianțelor politice și alianțelor electorale.

Alin. (4): În termen de 24 de ore de la alegerea președintelui Biroului Electoral Central, biroul se completează cu președintele și vicepreședinții Autorității Electorale Parlamentare și cu câte un reprezentant al partidelor politice parlamentare”.

Analizând contestația formulată de petent prin prisma dispozițiilor Legii nr. 67/2004, Înalta Curte reține că Biroul Electoral Central se înființează în conformitate cu dispozițiile speciale ale acestei legi, care în cuprinsul său, la art. 36 alin. (4), face referire la „partide politice parlamentare” fără alte distincții, astfel cum s-a reținut în procesul verbal de completare din 03 aprilie 2012 al Biroului Electoral Central.

Conform procesului verbal contestat, Biroul Electoral Central a fost completat cu reprezentanți ai Partidului Democrat Liberal,. Partidul Național Liberal, Uniunea Națională Pentru Progresul României inclusiv ai Partidul Social Democrat cu care petenta a format alianță politică la alegerile parlamentare din 2008.

Cum legea se interpretează în sensul de a produce efecte iar aceasta reglementează strict regimul alegerilor locale, în lipsa unei mențiuni exprese în acest sens, includerea Partidului Conservator alături de Partidul Social Democrat, Partidul Democrat Liberal, Partidul Național Liberal, Uniunea Națională pentru Progresul României și Uniunea Democrată Maghiară din România, în categoria partidelor politice parlamentare trebuie analizată din prisma criteriilor oferite de Legea nr. 67/2004, respectiv ca fiind un partid politic care este reprezentat în parlament prin membrii săi care au calitatea de parlamentari.

Legea nr. 35/2008, adoptată ulterior și menționată ca argument juridic în cuprinsul procesului verbal nu poate servi pentru interpretarea art. 36 alin. (4) din Legea nr. 67/2004 pentru că definiția dată partidelor politice parlamentare este prevăzută numai în art. 2 pct. 61 din Legea nr. 35/2008, la Titlul I pentru Alegerea Camerei Deputaților și Senatului, în timp ce Titlul II, privind modificarea și completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităților administrative publice locale nu prevede o mențiune în acest sens.

De altfel, atunci când legiuitorul a simțit nevoia unei definiții a prevăzut-o în mod expres așa cum a făcut-o în art. 124 din Legea nr. 67/2004, care condiționează asimilarea organizațiilor cetățenilor români aparținând minorităților naționale cu categoria partidelor politice parlamentare, de existența unui grup parlamentar propriu în ambele Camere ale Parlamentului.

În consecință având în vedere cele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 39 din Legea nr. 67/2004, Înalta Curte va admite contestația și va modifica procesul verbal contestat în sensul includerii Partidului Conservator ca membru în Biroul Electoral Central constituit pentru alegerea autorităților administrației publice locale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația formulată de Partidul Conservator, împotriva procesului verbal din 3 aprilie 2012, al Biroului Electoral Central.

Dispune modificarea procesului verbal în sensul includerii reprezentantului Partidului Conservator ca membru Biroului Electrol Central.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 aprilie 2012.