Irrevocability of appellate judgment rendered in retained re-judgment on merits following limited casation
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the appeal filed by the claimant against the Court of Appeal’s final decision, thereby leaving in force the appellate ruling that granted the claimant the right to in-kind restitution of 29,290 square meters of land and ordered the local municipality, as the competent defendant, to issue the corresponding restitution order. The dispute originated from a private property claim under Romania’s restitution laws, involving a protracted procedural history where the lower courts initially ruled on the merits but were later compelled to remand the case due to procedural deficiencies and the failure to include the land’s legal owner, the municipality, as a necessary party; specifically, after a second case was vacated for lack of procedure, the Court of Appeal exercised its power to retain the case for re-judgment on the merits without further remitting it to the lower instance. The decisive legal basis for the High Court’s decision was the doctrine that judgments rendered by a Court of Appeal in a second-instance re-judgment on the merits, following a mandatory retention order pursuant to Article 312(6) of the Civil Procedure Code (as amended by Law No. 202/2010), are final and irreceivable (irrevocable), rendering them immune from both appeal and further cassation appeal, in accordance with Article 377(2)(4) of the Civil Procedure Code and Article 4 of the same Code regarding the exclusive jurisdiction of the High Court over appeals against Court of Appeal decisions.
Legislator headnote
AI generatedart. 312 alin. (6) C. proc. civ, art. 4 C. proc. civ, art. 4 alin. (1) C. proc. civ, art. 21 din Legea nr. 304/2004, art. 312 alin. (61) C. proc. civ, art. 377 alin. (21) pct. 4 C. proc. civ; Irrevocability of appellate judgment rendered in retained re-judgment on merits following limited casation: The dispute originated from a private property claim under Romania’s restitution laws, involving a protracted procedural history where the lower courts initially ruled on the merits but were later compelled to remand the case due to procedural deficiencies and the failure to include the land’s legal owner, the municipality, as a necessary party; specifically, after a second case was vacated for lack of procedure, the Court of Appeal exercised its power to retain the case for re-judgment on the merits without further remitting it to the lower instance. The decisive legal basis for the High Court’s decision was the doctrine that judgments rendered by a Court of Appeal in a second-instance re-judgment on the merits, following a mandatory retention order pursuant to Article 312(6) of the Civil Procedure Code (as amended by Law No. 202/2010), are final and irreceivable (irrevocable), rendering them immune from both appeal and further cassation appeal, in accordance with Article 377(2)(4) of the Civil Procedure Code and Article 4 of the same Code regarding the exclusive jurisdiction of the High Court over appeals against Court of Appeal decisions.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedCited in the reasoning to establish the High Court's jurisdiction over appeals against Court of Appeal decisions, supporting the dismissal of the incorrectly titled appeal as inadmissible.
Basis for the appellate court's decision to retain the case for re-judgment on the merits, rendering the resulting decision final and irrevevable.
Established that the judgment rendered in the re-judgment phase by the Court of Appeal was irrevocable, making it immune from further appeal or cassation.
Full text
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin Sentința nr. 809 din 19 noiembrie 2009 pronunțată în Dosar nr. 1094/228/2008, Judecătoria Făurei a respins, ca nefondată, acțiunea reclamantului F.A.G. formulată în contradictoriu cu pârâții Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Brăila, Prefectura Brăila - Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra clădirilor Brăila, Comisia Locală de fond funciar Cireșu, Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect revendicarea imobilului conac și teren aferent în suprafață de 4,4 ha situat în Brăila, comuna Cireșu, precum și a terenului în suprafață de 6 ha ce a avut destinația de orezărie, situat în comuna Cireșu, sat Batogu.
Prin Decizia nr. 172 din 19 mai 2010 pronunțată în aceiași dosar, Tribunalul Brăila a admis recursul declarat de reclamant împotriva sentinței sus-menționate și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, reținând că aceasta trebuia să facă demersurile necesare pentru a stabili dacă este vorba despre o acțiune în revendicare sau o plângere funciară.
Prin Sentința nr. 210 din 3 martie 2011 pronunțată în Dosar nr. 1014/228/2010, Judecătoria Făurei a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila, raportat la împrejurarea că reclamantul a solicitat anularea Hotărârii nr. 153/2006, a solicitat retrocedarea bunurilor menționate în acțiune, a formulat notificări și a întemeiat cererile pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, Legii nr. 247/2005 și Legii nr. 1/2009.
Prin Sentința nr. 1721 din 23 noiembrie 2011 pronunțată în Dosar nr. 1014/228/2010, Tribunalul Brăila, secția I civilă, a respins acțiunea în contradictoriu cu pârâtele Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Brăila, Prefectura Brăila - Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra clădirilor Brăila, Comisia Locală de fond funciar Cireșu, Primăria comunei Cireșu, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă; a admis acțiunea în contradictoriu cu Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice; a constatat că notificatorii F.A.G. și F.M. sunt persoane îndreptățite la măsuri reparatorii sub formă de despăgubiri bănești în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilul situat în Brăila, sat Batogu, format din teren în suprafață de 4,4 ha și construcții (casă pentru personal de serviciu cu 8 încăperi - 88 mp, grajduri cu 4 încăperi - 198 mp, porumbar - 80 mp, 2 fântâni în stare de funcționare, magazie - 270 mp, atelier - 76 mp; a respins notificarea din 8 august 2005, ca fiind tardiv formulată.
Prin Decizia nr. 243/R din 2 mai 2012 pronunțată în Dosar nr. 1014/228/2010, Curtea de Apel Galați, secția I civilă, a constatat nul recursul reclamantului F.A.G. împotriva sentinței anterior menționate; a admis recursul pârâtului Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva aceleiași hotărâri, pe care a casat-o numai în ceea ce privește suprafața de 29.290 mp teren din comuna Cireșu, trimițând cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Prin Sentința civilă nr. 1456 din 1 noiembrie 2012 pronunțată în Dosar nr. 1014/228/2010 în rejudecare, Tribunalul Brăila, secția I civilă, a admis cererea cu privire la terenul în suprafață de 29.290 mp; a constatat că notificatorii sunt persoane îndreptățite și a stabilit măsuri reparatorii sub formă de despăgubiri bănești în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 și pentru terenul în suprafață de 29.290 mp, inclus în suprafața totală de 4,4 ha identificat în tarlaua x, localitatea Batogu, comuna Cireșu, județul Brăila.
Prin Decizia civilă nr. 162/R din 19 martie 2013 pronunțată în Dosar nr. 1014/228/2010*, Curtea de Apel Galați, secția I civilă, a admis recursurile declarate de reclamantul F.A.G. și de către pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice; a casat Sentința civilă nr. 1456 din 1 noiembrie 2012 a Tribunalului Brăila și a reținut cauza pentru rejudecare.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut, în esență, că prin Decizia civilă nr. 243 din 2 mai 2012 a Curții de Apel Galați fusese casată în parte Sentința civilă nr. 1721/2011 a Tribunalului Brăila, numai în ceea ce privește suprafața de 29.290 mp care se află în domeniul privat al Comunei Cireșu, județul Brăila.
Cum această unitate deținătoare nu avusese calitatea de parte, în procesul de la fond, Curtea a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Brăila pentru soluționarea notificării, în contradictoriu cu deținătoarea terenului.
Întrucât prin Sentința civilă nr. 1721 din 23 noiembrie 2011 a Tribunalului Brăila nu au fost respectate dezlegările obligatorii din recurs, prin Decizia civilă nr. 162/R din 19 martie 2013, Curtea de Apel Galați a casat pentru a doua oară soluția instanței de fond.
Având în vedere dispozițiile imperative ale art. 312 alin. (6) C. proc. civ., așa cum au fost modificate prin Legea nr. 202/2010, nemaifiind posibilă o a doua trimitere spre rejudecare pentru lipsa de procedură, instanța de apel a dispus casarea cu reținere și introducerea, în calitate de pârâtă, a Comunei Cireșu.
Prin Decizia civilă nr. 384/R din 17 iunie 2013 pronunțată după casare cu reținere în Dosar nr. 1014/228/2010, Curtea de Apel Galați, secția I civilă, a admis cererea cu privire la terenul în suprafață de 29.290 mp; a constatat că notificatorii sunt persoane îndreptățite la restituirea în natură a suprafeței de 29.290 mp situată în Comuna Cireșu și a obligat pârâta Comuna Cireșu, prin primar, să emită dispoziție de restituire în natură a acestei suprafețe de teren, pentru argumentele pe larg expuse în considerentele acestei decizii.
Împotriva acestei decizii a declarat apel reclamantul F.A.G., înregistrat pe rolul Tribunalului Brăila, secția I civilă sub nr. 2483/113/2013.
Prin Decizia civilă nr. 306 din 6 noiembrie 2013 pronunțată în Dosar nr. 2483/113/2013, Tribunalul Brăila a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, reținând că, potrivit art. 4 C. proc. civ., această instanță are competența de a soluționa căile de atac de reformare declarate împotriva deciziilor curților de apel.
Analizând cererea, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit art. 4 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție judecă "recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".
Acest text legal trebuie însă coroborat cu dispozițiile art. 21 din Legea nr. 304/2004 republicată, privind organizarea judiciară, care prevede că "secția I civilă, secția a II-a civilă și secția de contencios administrativ și fiscal ale Înaltei Curți de Casație și Justiție judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, precum și recursurile declarate împotriva hotărârilor nedefinitive sau a actelor judecătorești, de orice natură, care nu pot fi atacate pe nicio altă cale, iar cursul judecății a fost întrerupt în fața curților de apel". În ceea ce privește completele de judecată, potrivit art. 314 alin. (1) din aceeași lege, "Completele de judecată se compun din 3 judecători ai aceleiași secții".
Se constată că, în reglementarea dispozițiilor Codului de procedură civilă și ale Legii nr. 304/2004 anterior menționate, Înaltei Curți nu i-au fost atribuite competențe în a judeca litigii aflate în stadiul procesual al apelului, în condițiile în care legile procesuale și de organizare judiciară nu menționează expres o astfel de posibilitate.
Pe de altă parte, hotărârea împotriva căreia reclamantul F.A.G. a declarat o atare cale de atac (Decizia nr. 384/R din 17 iunie 2013), a fost pronunțată de către Curtea de Apel Galați, ca instanță de recurs, în rejudecarea pe fond a cauzei (astfel cum a fost dispusă prin Decizia civilă nr. 162/R din 19 martie 2013 a aceleiași instanțe), raportat la dispozițiile art. 312 alin. (61) C. proc. civ. introdus prin Legea nr. 202/2010, potrivit cărora "casarea cu trimitere poate fi dispusă o singură dată în cursul procesului pentru cazul în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, pentru cazul în care judecată s-a făcut în lipsa părții care nu a fost regulat citată atât la administrarea probelor, cât și la dezbaterea fondului, respectiv pentru cazul casării pentru lipsă de competență. În cazul în care, după casarea cu trimitere potrivit alin. (5) sau (6), intervine o nouă casare în aceeași cauză, tribunalele și curțile de apel vor rejudeca în fond cauza, dispozițiile alin. (4) fiind aplicabile".
Scopul modificării legislative a fost acela de a accelera judecarea cauzelor prin limitarea numărului de casări cu trimitere spre rejudecare, chiar dacă astfel se poate ajunge, cum este cazul în speță, la situația judecării fondului, în primă și în ultimă instanță, de către instanța de recurs, fără ca prin aceasta să fie încălcat principiul dublului grad de jurisdicție.
În acest sens, dispozițiile art. 377 alin. (21) pct. 4 C. proc. civ. statuează că sunt hotărâri irevocabile "hotărârile date în recurs chiar dacă prin aceasta s-a soluționat fondul pricinii".
Or, Decizia nr. 384/R din 17 iunie 2013 este pronunțată de Curtea de Apel Galați ca instanță de recurs ce a reținut cauza spre rejudecare pe fond, astfel încât nu este supusă nici căii de atac a apelului nici căii de atac a recursului.
Pe de altă parte, chiar dacă reclamantul ar fi declarat recurs împotriva Deciziei nr. 384/R din 17 iunie 2013, acesta ar fi fost, de asemenea, inadmisibil, întrucât conform argumentelor deja expuse, prin reținerea pentru rejudecare impusă de dispozițiile art. 312 alin. (61) C. proc. civ. astfel cum a fost introdus prin Legea nr. 202/2010, caracterul irevocabil al hotărârii instanței de recurs se menține, așa cum rezultă și din dispozițiile art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. anterior citate.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac intitulată "apel" declarată de F.A.G. împotriva Deciziei nr. 384/R din 17 iunie 2013 a Curții de Apel Galați, secția I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac intitulată "apel" de F.A.G. împotriva Deciziei nr. 384/R din 17 iunie 2013 a Curții de Apel Galați, secția I civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 martie 2014.
Procesat de GGC - CL