Challenge to in-kind restitution of abuzzively seized property under Law No. 10/2001 and standing of administrative right holder
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal as unfounded, thereby upholding the lower court decisions that had rejected the telecom entity's claim and confirmed the validity of the administrative restitution order. The dispute concerned a civil action for the annulment of a local government decision that restored a specific real estate property to an heir in kind, pursuant to special legislation governing the recovery of assets abusively seized between 1945 and 1984; the plaintiff, which claimed a right of administration over a portion of the property, argued it was exempt from restitution, but the court determined it was not a party to the legal relationship between the entitled heir and the municipality. Relying on the special provisions of Law No. 10/2001, which mandates in-kind restitution to the entitled person, the court ruled that the plaintiff failed to prove any contrary right, confirming that the special legislation overrode common civil law principles and that the restitution measure was legally and substantively justified.
Legislator headnote
AI generatedart. 481 C. civ, art. 49 C. proc. civ, art. 304 C. proc. civ; Challenge to in-kind restitution of abuzzively seized property under Law No. 10/2001 and standing of administrative right holder: Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta S.N.T.R. S.A. fără a invoca însă vreunul dintre motivele de modificare sau de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 27 august 2002 la Tribunalul Teleorman, reclamanta S.N.T.R. S.A., Direcția de Telecomunicații Teleorman a solicitat anularea „măsurii” luată la Primăria Plosca prin dispoziția nr. 25 din 29 iunie 2001, prin care a fost restituit în natură moștenitoarei T.M. un imobil situat în comuna menționată.
Tribunalul Teleorman, secția civilă, ca instanță de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1068 din 17 septembrie 2001 a respins cererea reclamantei cu motivarea că decizia este legală deoarece primăria a avut în proprietate imobilul, iar reclamanta nu face parte din instituțiile statului care sunt exceptate de la retrocedarea imobilelor.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 243 din 15 noiembrie 2001 a admis apelul declarat de reclamantă, a casat sentința citată și a trimis cauza aceluiași tribunal spre rejudecare, cu motivarea că instanța de fond nu și-a verificat competența generală, pentru că litigiul dedus judecății se soluționează potrivit dreptului comun.
În rejudecare s-a formulat cerere de intervenție în interes propriu de către T.M. prin care s-a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, invocându-se ca temei prevederile Legii nr. 10/2001 precum ș i cele ale art. 481 C. civ. și art. 49 C. proc. civ.
Tribunalul Teleorman, secția civilă, rejudecând cauza, prin sentința civilă nr. 253 din 4 februarie 2002 a considerat că litigiul se încadrează în dispozițiile speciale ale Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1984 a respins acțiunea reclamantei și a admis cererea de intervenție în interes propriu formulată, cu motivarea că imobilul preluat abuziv se restituie în natură (în proprietate) persoanei îndreptățite, potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001, reclamanta nefăcând dovada contrarie.
Împotriva acestei cereri a declarat apel reclamanta S.N.T.R. S.A. invocând motive de procedură privind natura litigiului și a legii aplicabile.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin încheierea din 20 iunie 2002 a constatat că obiectul cauzei îl constituie anularea unei dispoziții de retrocedare emisă în temeiul Legii nr. 10/2001 și drept consecință a statuat că apelul urmează a fi soluționat de secțiile civile ale Curții de Apel București.
Curtea de Apel București, secția a III – a civilă, primind competența, a respins ca nefondat apelul declarat de S.N.T.R. S.A. prin decizia civilă nr. 42 A din 31 ianuarie 2003.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta S.N.T.R. S.A. fără a invoca însă vreunul dintre motivele de modificare sau de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
În motivare recurenta arată, în esență, faptul că deține parțial imobilul în temeiul legislației în vigoare la data de 30 iulie 1996.
Recursul se privește ca nefondat.
În aplicarea prevederilor Legii nr. 10/2001 persoana îndreptățită T.M. a „notificat” Primăria comunei Plosca județul Teleorman și a solicitat restituirea în natură a imobilului pentru care recurenta pretinde un drept de administrare pentru 25 mp din acesta, cerere ce a fost admisă prin Dispoziția nr. 25 din 29 iunie 2001, măsură ce corespunde legii speciale citate.
Reclamanta nu este parte în raportul juridic dintre persoana îndreptățită la restituirea în natură și Primăria comunei Plosca județul Teleorman. În consecință, cererea de anulare a măsurii de restituire a imobilului preluat abuziv și care intră sub incidența Legii nr. 10/2001 a fost privită legal și temeinic ca nefondată de instanțe prin hotărârile atacate.
Față de cele ce preced, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta S.N.T.R. S.A., Direcția de Telecomunicații Teleorman, împotriva deciziei nr. 42 A din 30 ianuarie 2003 a Curții de Apel București, secția a III – a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2004.