Cure of signature defect on statement of claim and judicial duty to summon plaintiff before declaring action null

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 17 decembrie 2008, sub nr. 48563/3/200 reclamantul N.L. a chemat în judecată Statul Român prin M.F.P. și Guvernul României, solicitând instanței pronunțarea unei sentințe prin care să se constate că, prin sentință, a fost discriminat de pârâți, care nu au respectat principiile prevăzute de art. 1 alin. (3) și (5) și art. 16 alin. (1) și (2) din Constituția României, când au emis actele de înstrăinare a acțiunilor deținute de Statul Român la B.C.R.; să fie obligați pârâții să îi vândă în aceleași condiții și la același preț un număr egal cu cel al acțiunilor oferite și vândute fostului președinte al B.C.R. - N.D. și să repare gravul prejudiciu moral și material pe care l-au produs reclamantului prin această discriminare.

În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că pârâtul Guvernul României, printr-o serie de acte adoptate ilegal, a făcut posibilă vânzarea pachetului de acțiuni de 8% din capitalul social al B.C.R., cu excluderea abuzivă a celorlalți salariați, care munceau sau care munciseră în economia națională, printre care se număra și reclamantul.

Prin această excludere, reclamantul a susținut că a suferit în mod evident un grav prejudiciu material și moral, ce se impune a fi acoperit de către pârâți.

În drept, a invocat dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5) și art. 16 alin. (1) și (2) din Constituția României și Convențiile europene în materie Prin sentința civilă nr. 97 din 23 ianuarie 2009, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a declarat nulă cererea de chemare în judecată formulată de reclamant, în conformitate cu dispozițiile art. 133 alin. (1) C. proc. civ.

Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, învestită cu soluționarea apelului declarat de reclamant prin Decizia nr. 106/ A din 15 februarie 2010, a admis calea de atac, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță cu motivarea că instanța era obligată să dispună citarea reclamantului în vederea suplinirii lipsei semnăturii de pe cererea de chemare în judecată.

Împotriva deciziei a declarat recurs pârâtul, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. cu motivarea că dispozițiile art. 133 alin. (1) C. proc. civ. au fost corect aplicate de prima instanță atunci când a constatat nulitatea cererii de chemare în judecată.

Intimatul-reclamant prin concluziile orale a invocat excepțialipsei calității active a recurentului.

Înalta Curte, analizând cu prioritate excepția invocată conform art. 137 C. proc. civ., va constata caracterul nefondat al acesteia, dat fiind calitatea de parte în proces a recurentei, ce îi conferă vocația de a exercita căile de atac permise de lege.

Recursul este nefondat.

Conform dispozițiilor art. 133 alin. (2) C. proc. civ., lipsa semnăturii pe o cerere de chemare în judecată poate fi împlinită în tot cursul judecății, iar dacă pârâtul invocă această lipsă, reclamantul trebuie să semneze cel mai târziu la prima zi de înfățișare următoare, iar când este prezent în instanță, în chiar ședința în care a fost invocată nulitatea.

Acest text de lege reglementează în mod clar posibilitatea acoperirii nulității cererii de chemare în judecată prevăzută la alin. (1) din același articol, prin semnarea acesteia de către reclamant, fie în tot cursul judecății, fie până la prima zi de înfățișare următoare, în cazul în care lipsa a fost invocată de pârât și se aplică indiferent de faptul că pârâtul a solicitat sau nu judecarea cauzei în lipsă.

În aplicarea acestei dispoziții și a dispozițiilor art. 129 pct. 5 C. proc. civ., care reglementează rolul activ al judecătorului, instanța de fond, constatând lipsa semnăturii reclamantului pe cererea de chemare în judecată, era obligată să dispună citarea acestuia în vederea suplinirii acestei lipse, în conformitate cu dispozițiile art. 133 alin. (1) C. proc. civ., și numai dacă acesta nu s-ar fi prezentat pentru a suplini această lipsă, putea constata nulitatea acțiunii.

Înalta Curte pentru considerentele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondată excepția lipsei calității procesuale active a pârâtului recurent invocată de reclamantul N.L.

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Statul Român prin M.F.P. reprezentat de D.G.F.P. a Municipiului București împotriva Deciziei civile nr. 106/ A din 15 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 noiembrie 2010.