Jurisdictional conflict: civil tort claim vs. administrative dispute over delayed state subsidies; applicability of Law 554/2004 to public authorities' payment delays.

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 6299 din 10 mai 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta SC P. SA, în contradictoriu cu pârâții Centrul Județean Arad al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (A.P.I.A. Arad), Centrul Județean Bacău al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (A.P.I.A. Bacău), Centrul Județean Harghita al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (A.P.I.A. Harghita), Centrul Județean Teleorman al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (A.P.I.A.

Teleorman), Centrul Județean Timiș al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (A.P.I.A. Timiș), Centrul Județean Cluj al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (A.P.I.A. Cluj), Centrul Județean Brăila al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (A.P.I.A. Brăila), Centrul Județean Vaslui al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (A.P.I.A. Vaslui), Centrul Județean Botoșani al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (A.P.I.A. Botoșani), Centrul Județean Mehedinți al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (A.P.I.A.

Mehedinți), Centrul Județean Neamț al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (A.P.I.A. Neamț), Centrul Județean Iași al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (A.P.I.A. Iași), Centrul Județean Sibiu al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (A.P.I.A. Sibiu), Centrul Județean Brașov al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (A.P.I.A. Brașov), Centrul Județean Vâlcea al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (A.P.I.A. Vâlcea), Centrul Județean Giurgiu al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (A.P.I.A.

Giurgiu), Centrul Județean Bihor al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (A.P.I.A. Bihor), Centrul Județean Ialomița al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (A.P.I.A. Ialomița), Centrul Județean Mureș al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (A.P.I.A. Mureș), Centrul Județean Dâmbovița al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (A.P.I.A. Dâmbovița), Centrul Județean Călărași al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (A.P.I.A. Călărași), Centrul Județean Hunedoara al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (A.P.I.A.

Hunedoara), Centrul Județean Gorj al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (A.P.I.A. Gorj), Centrul Județean Argeș al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (A.P.I.A. Argeș), Centrul Județean Alba al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (A.P.I.A. Alba), Centrul Județean Buzău al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (A.P.I.A. Buzău), Centrul Județean Bistrița Năsăud al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (A.P.I.A. Bistrița Năsăud), Centrul Județean Galați al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (A.P.I.A.

Galați), Centrul Județean Caraș-Severin al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (A.P.I.A. Caraș-Severin), Centrul Județean Constanța al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (A.P.I.A. Constanța), Centrul Județean Olt al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (A.P.I.A. Olt), Centrul Județean Vrancea al Agenției de Plați și Intervenție pentru Agricultură (A.P.I.A. Vrancea), Centrul Județean Suceava al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (A.P.I.A. Suceava), Centrul Județean Satu Mare al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (A.P.I.A.

Satu Mare), Centrul Județean Dolj al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (A.P.I.A. Dolj), Centrul Județean Maramureș al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (A.P.I.A. Maramureș), Centrul Județean Covasna al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (A.P.I.A. Covasna), Centrul Județean Sălaj al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (A.P.I.A. Sălaj), Centrul Județean Prahova al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (A.P.I.A. Prahova), Centrul Municipal București al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (A.P.I.A.

București), Centrul Județean Ilfov al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (A.P.I.A. Ilfov), toți cu sediul ales la Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură București (A.P.I.A. Centrală), în București, precum și în contradictoriu cu pârâtele -autorități publice centrale Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură București (A.P.I.A. Centrală), Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale (M.A.D.R.), și Ministerul Finanțelor Publice. De asemenea, a fost respinsă cererea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, la data de 17 august 2010, sub nr. 39085/3/2010, reclamanta S.C P. SA a chemat în judecată pe pârâții menționați.

În temeiul art. 114 alin. (5) teza inițială din C. proc. civ., având în vedere numărul foarte mare de Centre Județene A.P.I.A. ce au calitatea de pârâte (nu mai puțin de 41), reclamanta a solicitat ca instanța să dispună reprezentarea tuturor Centrelor Județene A.P.I.A. prin mandatar comun și îndeplinirea procedurii de citare și comunicare a actelor procesuale numai pe numele mandatarului și la adresa acestuia.

În acest sens, reclamanta a solicitat desemnarea unui mandatar comun al Centrelor Județene A.P.I.A. în persoana pârâtei Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultura București (A.P.I.A. Centrală) și comunicarea tuturor actelor de procedura la sediul acesteia din București.

În susținerea acestei cereri reclamanta a solicitat a se da relevanță atât calității de autoritate ierarhic superioară a A.P.I.A. Centrală față de toate Centrele Județene A.P.I.A., cât și calității de pârâtă pe care A.P.I.A. o are în prezenta cauză - și deci, interesul procesual comun dintre aceasta și Centrele Județene A.P.I.A.

În temeiul art. 998 - 999 C. civ., art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea contenciosului administrativ, O.G. nr. 9/2000, precum și al prevederilor O.G. nr. 47/2005 și H.G. nr. 1211/2005, în prezent abrogate, dar în vigoare în perioada de referința, reclamanta a solicitat:

1. Obligarea pârâtelor, în solidar, la plata sumei de 185.163,21 RON, reprezentând prejudiciul cauzat societății prin plata cu întârziere a sumelor reprezentând sprijinul de stat acordat P. în calitate de concesionar al activității de neutralizare a deșeurilor de origine animală, conform H.G. nr. 1121/2005 aferent activității de neutralizare desfășurata în perioada iulie - decembrie 2009 ("Perioada de Referință") pe raza Centrelor Județene A.P.I.A.

2. Obligarea pârâtelor la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

Reclamanta a specificat că a atașat acțiunii (Anexa 1) tabelul conținând modul de calcul al tuturor sumelor reprezentând prejudiciul suferit prin plata cu întârziere a sumelor reprezentând sprijinul de stat cuvenit P., defalcat pentru fiecare județ în care a desfășurat activitatea subvenționată.

În motivarea cererii reclamanta a arătat că pretențiile P. împotriva A.P.I.A. Centrală, Centrele Județene A.P.I.A., M.A.D.R. și M.F.P, au rezultat din următoarele împrejurări de fapt și de drept:

Societatea P., împreună cu partenerul ungar A. (constituiți în Asocierea P.-A.), este unicul concesionar la nivel național al serviciului de neutralizare a deșeurilor de origine animală începând cu data de 9 mai 2006 (data încheierii unui număr de 8 contracte de concesiune a activității de neutralizare) și până în prezent (deci și în perioada de referința: iulie - decembrie 2009).

În această calitate, societatea reclamantă a beneficiat, în perioada de referința, de sprijinul de stat acordat pentru desfășurarea acestei activități, în conformitate cu prevederile H.G. nr. 1211/2005, act normativ în vigoare până la 5 februarie 2010, dată la care a fost abrogat de O.G. nr. 14/2010 (privind măsuri financiare pentru reglementarea ajutoarelor de stat acordate producătorilor agricoli, începând cu anul 2010).

Astfel, H.G. nr. 1211/2005 stabilește, în cuprinsul art. 3 - 7, care sunt etapele procedurale în vederea obținerii sprijinului de stat aferent activității de neutralizare, care sunt condițiile pe care solicitantul sprijinului trebuie să le îndeplinească și documentele pe care acesta trebuie să le prezinte în acest sens, dar și obligațiile autorităților publice implicate în proces și termenele de a căror respectare sunt ținute acestea.

Conform prevederilor indicate mai sus, solicitanții sprijinului de stat care au calitatea de concesionari ai activității de neutralizare a deșeurilor de origine animală transmit cererile de acordare a sprijinului statului pentru activitatea desfășurată către centrele județene ale A.P.I.A., împreună cu documentele justificative. Cererile de acordare a ajutorului de stat se fac aferent activității desfășurate de solicitant corespunzător unei luni calendaristice - art. 4 alin. (1) și (2).

În prima etapă a procedurii de acordare a sprijinului de stat, Centrul Județean al A.P.I.A. la care se depune cererea și documentația de acordare a sprijinului întocmește și transmite către A.P.I.A. Centrală situația centralizatoare lunară la nivel județean "până pe data de 5 a fiecărei luni, pentru solicitările înregistrate în luna precedentă" (art. 5).

În cea de-a doua etapă, A.P.I.A. Centrală întocmește și transmite M.A.D.R. situația centralizatoare lunară la nivel național până pe data de 10 a fiecărei luni, pentru solicitările înregistrate în luna precedentă.

În continuare, în cea de-a treia etapă, M.A.D.R. transmite M.F.P. cererea de deschidere a creditelor bugetare la capitolul 67.01 "Agricultură și silvicultură", titlul "Transferuri", însoțită de situația justificativă a sprijinului direct al statului.

În cea de-a patra etapă, după aprobarea de către M.F.P. a cererii de M.A.D.R., din bugetul acesteia se alimentează contul A.P.I.A. Centrală.

În fine, a cincea și ultima etapă în procesul acordării sprijinului de stat pentru activitatea de neutralizare constă în operațiunea de virare de către A.P.I.A. Centrală a sumelor de bani reprezentând sprijinul direct al statului, către solicitanți.

În ceea ce privește prejudiciul cauzat reclamantei de către pârâte, s-a susținut că acesta a fost generat prin întârzierea la plată a sprijinului de stat aferent activității desfășurate de P. în lunile iulie - decembrie 2009, sprijin aprobat de altfel de instituțiile pârâte, recunoscut astfel ca și creanță asupra statului și plătit integral către societatea reclamantă, însă nu în termenele legale de plată.

Prin efectuarea cu întârziere a plații sumelor reprezentând sprijinul de stat la care P. era îndreptățită, în calitatea sa de concesionar al activității de neutralizare a deșeurilor de origine animală, societatea reclamantă a fost prejudiciată cu o sumă reprezentând beneficiul nerealizat (lucrum cessans), de P. ca urmare a imposibilității de utilizare la timp a sumelor respective în cadrul activităților sale.

În opinia reclamantei s-a arătat că sunt îndeplinite condițiile de atragere a răspunderii delictuale a pârâtelor, pentru prejudicierea societății cu suma de 185.163,21 RON, reprezentând beneficiul nerealizat (lipsa de folosința a sumelor de bani datorate de către pârâte), ca urmare a plății cu întârziere a sprijinului de stat aferent activității de neutralizare desfășurate de P. în lunile iulie - decembrie 2009, pe raza Centrelor Județene A.P.I.A.

Referitor la fapta ilicită, reclamanta a arătat că aceasta constă în depășirea termenului în care pârâtele trebuiau să efectueze plata sumelor cu titlul de ajutor de stat.

Termenele stabilite de H.G. nr. 1211/2005 pentru primele două etape ale soluționării cererilor de acordare a sprijinului de stat sunt datele de 5 (pentru aprobarea situațiilor de către Centrele Județene A.P.I.A., și transmiterea acestora către A.P.I.A. Centrală), respectiv 10 ale fiecărei luni (pentru transmiterea centralizatoarelor de la A.P.I.A. Centrală la M.A.D.R.), pentru activitatea desfășurată în luna anterioară.

Prin urmare, termenele în care trebuiau parcurse primele două etape din procedura plății ajutorului de stat sunt prevăzute chiar de către actul normativ care reglementează această procedură, H.G. nr. 1211/2005.

Faptul că H.G. nr. 1211/2005 nu prevede în continuare în ce termen trebuie desfășurate celelalte trei operațiuni, care se finalizează cu încasarea sumelor de bani reprezentând sprijinul de stat, nu scutește în niciun caz instituțiile pârâte de obligația despăgubirii reclamantei pentru lipsa de folosință a banilor, deoarece aceste termene ulterioare sunt cele din legislația dreptului comun al contenciosului administrativ.

Astfel, în ceea ce privește termenul în care instituțiile implicate aveau obligația de a soluționa cererea societății potrivit competentelor fiecăreia, și deci de a efectua plata sumelor datorate cu titlul de ajutor de stat, întrucât acesta nu este reglementat în mod expres de H.G. nr. 1211/2005, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 2 alin (1) lit. h) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, potrivit cărora nesoluționarea în termenul legal a unei cereri reprezintă "faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen".

Cum în cauză H.G. nr. 1211/2005 nu prevede un termen limită pentru soluționarea cererilor de plată a sprijinului de stat, și cum în speță soluționarea cererilor de subvenție în termen legal echivalează doar cu efectuarea plății, termenul maxim pentru soluționarea acestor cereri, printre care și cererile formulate de P. aferente activității de neutralizare desfășurată în perioada iulie - decembrie 2009, este termenul general de 30 de zile.

Cu toate că în mod firesc calculul termenului de 30 de zile ar fi trebuit început încă de la data înregistrării cererilor de acordare a sprijinului de stat la centrele A.P.I.A. județene, pentru a simplifica calculul prejudiciului suferit de reclamantă, aceasta s-a raportat în mod favorabil pentru pârâte, nu la data depunerii cererilor ci la data de 10 a fiecărei luni, termen în care procedura trebuia, conform H.G. nr. 1211/2005, să fie în stadiul transmiterii centralizatoarelor la nivel național de către A.P.I.A. Centrală către M.A.D.R.

Reclamanta a mai arătat că, în momentul în care Centrele Județene A.P.I.A. au aprobat cererile P., s-a născut dreptul P. la încasarea respectivelor sume. Deci, având în vedere acest important efect juridic al aprobării cererii de către Centrele Județene A.P.I.A., sumele respective reprezentând creanța necontestată asupra statului, din acel moment Statul Român, prin M.F.P., M.A.D.R. și A.P.I.A. Centrală trebuiau, toate conform atribuțiilor fiecăreia, să asigure încasarea de către P. a sumelor astfel aprobate.

Prin urmare, câtă vreme potrivit H.G. nr. 1211/2005 la data de 10 a fiecărei luni procedura trebuia să fie deja în derulare, cu atât mai mult cererile societății reclamante trebuiau finalizate cel mai târziu în termenul de 30 de zile, calculat cu începere în data de 10 a fiecărei luni, pentru sprijinul de stat aferent lunii anterioare.

Așa fiind, fapta ilicită a pârâtelor este cea prevăzută de art. 2 alin (1) lit. h) din Legea contenciosului administrativ, mai precis nesoluționarea în termenul legal, de 30 de zile, a cererilor reclamantei de acordare a sprijinului de stat aferent activității de neutralizare desfășurată în perioada iulie - decembrie 2009, prin neasigurarea încasării sumelor recunoscute către P. înăuntrul acestui termen limită.

În Anexa 1 la acțiune, reclamanta a identificat, pentru fiecare caz în parte, numărul de zile de întârziere față de termenul legal limită în care P. trebuia să încaseze sprijinul statului.

Referitor la prejudiciu, reclamanta a arătat că întârzierile repetate la plata sprijinului de stat au avut ca urmare directă, lipsirea P. de posibilitatea de a întrebuința sumele respective în activitatea desfășurată în perioada cât au durat întârzierile.

A fost întocmit tabelul de calcul anexat cererii de chemare în judecată, indicându-se care sunt dobânzile de întârziere aferente fiecăreia dintre sumele plătite cu întârziere reclamantei, cu titlul de sprijin de stat aferent activității de neutralizare desfășurate în perioada iulie - decembrie 2009, acesta ridicându-se la suma de 185.163,21 RON.

În ceea ce privește legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu reclamanta a arătat că prejudiciul suferit este generat în mod direct de imposibilitatea folosirii sumelor reprezentând sprijinul de stat pe toata durata întârzierilor la plată din partea instituțiilor pârâte, legătura de cauzalitate între fapta ilicită (nesoluționarea în termenul legal a cererilor P., în sensul plății sprijinului) și prejudiciul astfel suferit (reprezentat de lipsa de folosință a sumelor de bani reprezentând sprijinul de stat) este evidentă și rezultă ex re, din însăși întârzierea la plată.

Cât privește vinovăția A.P.I.A. Centrală, Centrelor Județene A.P.I.A., M.A.D.R. și M.F.P., în opinia reclamantei culpa instituțiilor pârâte rezultă din următoarele împrejurări de fapt și de drept:

- obligația de plată a sumelor reprezentând sprijinul de stat este o obligație legală, iar această obligație trebuia îndeplinită în anumite termene, tot legale;

- obligația autorităților publice este de a soluționa cererea de acordare a sprijinului prin plata acestuia în termen de 30 de zile, în măsura în care legea nu prevede un alt termen;

- legislația specifică acordării sprijinului statului în activitatea de neutralizare (O.G. nr. 47/2005 și H.G. nr. 1211/2005) stabilește pentru fiecare din instituțiile pârâte competențe specifice acestea cunoscând care le sunt obligațiile în mecanismul H.G. nr. 1211/2005, precum și termenele legale în care aceste atribuții trebuiau executate;

- nu există și nu poate fi invocat niciun caz de forță majoră care să le exonereze pe pârâte de obligația acordării cu întârziere a sprijinului aferent în perioada de referință.

Mai mult, pornind de la principiile răspunderii autorităților publice, în ipoteza supusă analizei răspunderea pârâtelor este chiar independentă de culpă (răspundere obiectivă).

Prin urmare, toate condițiile necesare în vederea atragerii răspunderii delictuale a pârâtelor pentru întârzierea la plata sumelor reprezentând sprijinul de stat pentru activitatea de neutralizare a deșeurilor animale desfășurată de P. în perioada iulie - decembrie 2009 sunt îndeplinite.

În drept, au fost invocate prevederile art. 998 - 999 din vechiul C. civ., art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea contenciosului administrativ, O.G. nr. 9/2000, precum și prevederile O.G. nr. 47/2005 și ale H.G. nr. 1211/2005, în prezent abrogate, dar în vigoare în perioada de referință.

La data de 06 iunie 2011 a formulat întâmpinare A.P.I.A. - Centrul Județean Arad, prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Secției comerciale a Tribunalului București.

În motivare, pârâta a arătat că între părți nu au existat fapte de comerț, A.P.I.A. Arad, fiind o instituție publică finanțată de la bugetul de stat, care nu are ca scop obținerea de profit, aceasta acordând reclamantei sprijin financiar în baza reglementărilor legale în vigoare. Pârâta a făcut precizarea că între A.P.I.A. Arad și SC P. SA nu există raporturi comerciale, sumele de bani solicitate de reclamantă nefăcând obiectul unui raport comercial.

În acest sens, pârâta a arătat că Legea nr. 1/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură reglementează expres faptul că Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, este organ de specialitate al administrației publice centrale, în subordinea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, cu personalitate juridică, finanțată integral de la bugetul de stat. Potrivit art. 2 alin. (1) începând cu luna iulie 2005 Agenția este instituția publică responsabilă cu gestionarea unor forme de sprijin destinate susținerii agriculturii, finanțate de la bugetul de stat în conformitate cu prevederile de instituire a acestora.

Pârâta a mai arătat că elementul definitoriu al raportului de drept comercial este comercialitatea, ideea de comercialitate fiind strâns legată de noțiunea de interpunere în schimb, fiind de esența actului de comerț. De asemenea subiectele raportului juridic comercial sunt comercianții, persoane fizice sau juridice care săvârșesc fapte sau acte de comerț, devenind astfel titulare de drepturi și obligații.

Având în vedere aceste aspecte și faptul că la baza acordării sprijinului financiar către firma SC P. SA au stat actele normative și nu un contract comercial, A.P.I.A. fiind instituție publică finanțată de la bugetul de stat, pârâta a solicitat admiterea excepției astfel cum a fost formulată și pe cale de consecință declinarea competenței de soluționare a cauzei către secția civilă a tribunalului.

Pe fondul cauzei pârâta a arătat că SC P. SA a beneficiat de sprijinul direct al statului pentru activitatea de neutralizare a deșeurilor de origine animală potrivit H.G. nr. 1211/2005 privind sprijinul direct al statului pentru activitatea de neutralizare a deșeurilor de origine animală, act normativ abrogat odată cu intrarea în vigoare a O.G. nr. 14/2010, privind măsuri financiare pentru reglementarea ajutoarelor de stat acordate producătorilor agricoli, începând cu anul 2010.

Conform art. 4 alin. (1) al H.G. nr. 1211/2005: "Sprijinul de la bugetul de stat se acordă pe bază de cerere, al cărei model este prevăzut în anexa nr. 2, înaintată de solicitant la sucursalele Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, Industrie Alimentară și Dezvoltare Rurală județene, respectiv a municipiului București, însoțită de documentele justificative pentru fiecare categorie de beneficiar."

Față de această prevedere, rezultă că solicitanții au numai o vocație la dreptul de a obține sprijinul direct al statului pentru activitatea de neutralizare a deșeurilor de origine animală, care se acordă numai pe bază de cerere.

A considerat pârâta că nu se poate reține în sarcina Centrului județean A.P.I.A. Arad faptul că prin efectuarea cu întârziere a plăților sumelor reprezentând sprijinul direct al statului, reclamanta a fost prejudiciată cu o sumă reprezentând beneficiul nerealizat (lucrum cessans), întrucât solicitantul sprijinului are numai o vocație la acest drept cu îndeplinirea unor condiții de eligibilitate prevăzute de actele normative în vigoare la data depunerii cererii.

Referitor la susținerea reclamantei în sensul că "statul român prin instituțiile sale, în calitate de debitor al obligației de plată neexecutată la termen, urmează să suporte consecințele întocmai ca orice alt debitor al unei obligații bănești executate cu întârziere", pârâta a arătat că potrivit art. 5 alin. (1) al H.G. nr. 1211/2005 "Sucursalele (centrele) A.P.I.A., respectiv a municipiului București, după verificarea documentației, întocmesc și transmit la A.P.I.A. Centrală - situația centralizatoare, până la data de 5 a fiecărei luni, pentru solicitările înregistrate în luna precedentă. După această etapă, A.P.I.A. - central - , întocmește și transmite către M.A.D.R. situația centralizatoare, până la data de 10 a fiecărei luni". Față de această prevedere, pârâta A.P.I.A. Arad a arătat că a respectat întocmai termenul de 5 zile comunicând situația centralizatoare către A.P.I.A. Centrală înlăuntrul acestui termen, aserțiune ce reiese și din tabelul depus de reclamantă în probațiune.

În baza situației centralizatoare a cererilor pentru încasarea subvențiilor, transmisă de A.P.I.A. central, M.A.D.R. transmite M.F.P. cererea de deschidere a creditelor bugetare (...). Cererea de deschidere a creditelor bugetare va fi însoțită de situația justificativă a sprijinului direct al statului (...) - art. 6 al aceluiași act normativ.

După aprobarea cererii pentru deschiderea creditelor bugetare de către M.F.P., din bugetul M.A.D.R., se alimentează contul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, care virează sumele în conturile solicitanților astfel: pentru persoanele juridice, la trezorerii, iar pentru persoane fizice, în contul deschis de acestea la băncile comerciale sau la C.E.C. SA, ori prin mandat poștal - art. 7 din H.G. nr. 1211/2005.

Având în vedere prevederile H.G. nr. 1211/2005 care constituie baza legală care reglementează acordarea sprijinului financiar pentru persoanele (fizice și/sau juridice) care desfășoară activitatea de neutralizare a deșeurilor de origine animală și solicită, pe bază de cerere, acordarea sprijinului financiar, fără a preciza un termen înlăuntrul căruia să se efectueze plata către beneficiari, pârâta a apreciat că pretențiile reclamantei sunt lipsite de suport legal, având un caracter nereal, nenecesar, nerezonabil și nejustificat, în raport cu reglementările legale incidente în speță.

Împrejurarea că reclamantei i s-a acordat sprijin financiar direct al statului, pentru activitatea desfășurată de neutralizare a deșeurilor de origine animală, în temeiul actelor normative speciale, chiar în situația în care reclamanta apreciază și reține ca fiind efectuată cu întârziere, nu conduce automat la aplicarea prevederilor Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ și a O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, în condițiile în care, în legea specială nu se face trimitere expres și la aceste acte normative.

În lumina considerentelor expuse, și având în vedere faptul că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 998 - 999 C. civ., pe de o parte, iar pe de altă parte cum între părți nu sunt și nici nu au existat raporturi comerciale ori contractuale prin care să se fi stabilit drepturi și obligații pentru părțile semnatare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală.

În drept, au fost invocate prevederile art. 115 și urm. C. proc. civ., art. 1, 3, 7, 8 și urm. C. com., Legea nr. 1/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea A.P.I.A.; H.G. nr. 1211/2005 privind sprijinul direct al statului pentru activitatea de neutralizare a deșeurilor de origine animală.

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (M.A.D.R) a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive iar pe fond, a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

În motivarea excepției lipsei calității procesuale pasive a M.A.D.R. pârâtul a arătat că procedura acordării sprijinului de la bugetul de stat era reglementată, în perioada de referință indicată de reclamantă, de H.G. nr. 1211/2005 privind sprijinul direct al statului pentru activitatea de neutralizare a deșeurilor de origine animală.

Potrivit prevederilor art. 4 alin. (1) al acestui act normativ, sprijinul de la bugetul de stat se acordă pe bază de cerere înaintată de solicitant la sucursalele Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură județene, respectiv a municipiului București, însoțită de documente justificative pentru fiecare categorie de beneficiar.

În consecință, raportul de drept se naște între A.P.I.A. județeană și beneficiari, ca atare, între minister și beneficiari nu există niciun raport juridic.

Singura obligație legală a ministerului este aceea de a alimenta conturile A.P.I.A. (deci, raportul juridic se naște între A.P.I.A. și minister, și nu între reclamantă și minister), după ce Ministerul Finanțelor aloca sumele necesare de la bugetul de stat, obligație ce nu constituie și nici nu poate fi asimilată "raportului juridic", ca și condiție pentru a fi parte în proces.

Pe de altă parte, nici faptul organizării și subordonării pârâtei de rang 2 M.A.D.R. în calitatea celui din urmă de ordonator principal de credite care repartizează instituțiilor subordonate creditele bugetare aprobate, nu constituie un temei suficient pentru atragerea ministerului în litigiu, deoarece, în dispozițiile privitoare la condițiile de exercițiu ale acțiunii civile, motivația privind raporturile juridice dintre instituțiile publice nu are suport.

În concluzie, având în vedere cele arătate mai sus, consideră că nu este îndeplinită condiția existenței identității între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății, astfel încât M.A.D.R. apreciază că nu are calitate procesuală pasivă în această cauză, motiv pentru care solicită admiterea excepției și respingerea acțiunii față de acest minister ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Cu privire la fondul cauzei, pârâtul M.A.D.R. a arătat că, O.G. nr. 47/2005 privind reglementări de neutralizare a deșeurilor de origine animală stabilea strategia și cadrul legal privind organizarea și desfășurarea activității de neutralizare a deșeurilor de origine animală, activitate publică de interes național.

Art. 13 alin. (1) din același act normativ stabilea faptul că "activitatea de neutralizare a deșeurilor de origine animală este sprijinită de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale". Nivelul sprijinului și modul de acordare a acestuia se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

Finanțarea cheltuielilor ocazionate de asigurarea contractuală a serviciilor de neutralizare a deșeurilor de origine animală, prevăzute la art. 9 alin. (3), se asigură integral prin bugetul Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și se stabilește prin hotărâre a Guvernului".

Astfel, în baza acestor reglementări a fost emisă H.G. nr. 1211/2005 privind sprijinul direct al statului pentru activitatea de neutralizare a deșeurilor de origine animală, nivelul sprijinului pe categorii de deșeuri de origine animală și în funcție de proveniența acestora făcându-se conform anexei nr. 1 din hotărâre.

Potrivit prevederilor în vigoare la acea dată, alocările de fonduri s-au făcut pe baza situațiilor centralizatoare a sumelor necesare acordării sprijinului, transmise de A.P.I.A. la M.A.D.R., după aprobarea cererii pentru deschiderea creditelor bugetare de către Ministerul Finanțelor Publice.

S-a menționat faptul că alocările de fonduri de la bugetul de stat se făceau cu încadrarea în plafoanele de cheltuieli repartizate M.A.D.R. pe trimestre și aprobate de către M.F.P, conform prevederilor art. 48 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare.

În conformitate cu prevederile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, ordonatorii de credite au obligația de a angaja și de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate.

Prin Legea nr. 18/2009 a bugetului de stat pe anul 2009, bugetul aprobat M.A.P.D.R. (în prezent M.A.D.R.) pentru acțiunea de neutralizare a deșeurilor de origine animală a fost de 26.700.000 RON, buget care, în conformitate cu prevederile art. 47 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, a fost suplimentat succesiv până la suma de 34.577.000 RON.

Din bugetul aprobat M.A.D.R. pe anul 2009, în suma de 34.577.000 RON, a fost alocată suma de 34.576.005 RON din care pentru SC P. SA 17.692.185 RON, în baza situațiilor centralizatoare transmise de A.P.I.A. la minister, pentru perioada ianuarie 2009 - august 2009.

Pârâtul a menționat că alocările de fonduri de la bugetul de stat se fac cu încadrarea în plafoanele de cheltuieli repartizate M.A.D.R. pe trimestre și aprobate de M.F.P. conform prevederilor art. 48 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare.

Din bugetul aprobat pe anul 2010, în baza situațiilor centralizatoare pentru încasarea de la bugetul de stat a sumelor reprezentând sprijinul acordat privind activitatea de neutralizare a deșeurilor de origine animală pentru perioada septembrie 2009 - decembrie 2009, transmise de A.P.I.A. la minister până la data de 11 ianuarie 2010, a fost alocată suma de 16.210.497 RON, din care pentru SC P. SA suma de 9.915.048 RON.

Conform dispozițiilor legale, Centrele Județene A.P.I.A. au întocmit și transmis la A.P.I.A. Centrală, după verificare și aprobare, situația centralizatoare cu beneficiarii sprijinului financiar și sumele aferente acestora, pentru solicitările depuse de către beneficiari și ulterior transmise la M.A.D.R. până la data de 11 ianuarie 2010, pentru activitatea desfășurată în anul 2009.

În consecință, M.A.D.R. a procedat, conform prevederilor legale, la alimentarea conturilor A.P.I.A. în baza situațiilor centralizatoare transmise de aceasta și în limita sumelor alocate cu această destinație.

Pârâtul a făcut precizarea că H.G. nr. 1211/2005 nu prevede termene fixe pentru alocarea către A.P.I.A. a sumelor solicitate și nici termen pentru efectuarea de către A.P.I.A. a plăților către beneficiari. În consecință pârâtul M.A.D.R. a apreciat ca neîntemeiată acțiunea, cu atât mai mult cu cât instituțiile pârâte au procedat la plata sumelor solicitate, reprezentând sprijin financiar pentru activitatea de neutralizare a deșeurilor de origine animală

Totodată pârâtul a precizat că solicitanții care au depus cereri pentru acordarea sprijinului financiar, după data abrogării O.G. nr. 47/2005 și a H.G. nr. 1211/2005, au fost notificați în scris că nu mai pot beneficia de sprijin financiar pentru activitatea de neutralizare a deșeurilor de origine animală, desfășurată cu data de 01 ianuarie 2010.

În ceea ce privește presupusul prejudiciu creat de pârâte reclamantei pârâtul M.A.D.R. a arătat că pentru a fi susceptibil de reparare, prejudiciul trebuie să îndeplinească anumite condiții: să fie cert, adică existența și întinderea sa să fie sigure; să fie direct, adică să constituie un efect nemijlocit al faptei ilicite de care se leagă printr-un raport de cauzalitate; să nu fi fost acoperit încă prin despăgubiri.

Or, în speță, a susținut că nu sunt întrunite aceste condiții, întrucât pârâții au procedat la acordarea sprijinului financiar solicitat, motiv pentru care apreciază că reclamanta nu a suferit niciun prejudiciu, mai mult, aceasta nu a făcut nicio dovadă în acest sens.

În ceea ce privește răspunderea delictuală invocată de societate pârâtul a arătat că, pentru a ne afla în prezența acesteia, SC P. SA trebuia să facă proba elementelor răspunderii și ar fi trebuit să dovedească prejudiciul, fapta ilicită, raportul de cauzalitate și vinovăția organelor persoanei juridice. Or, din cele invocate în susținerea convocării, nu se poate reține vreun prejudiciu creat societății.

În drept, au fost invocate art. 115 - 118 C. proc. civ., O.G. nr. 14/2010 și H.G. nr. 725/2010.

Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare, prin care a invocat pe cale de excepție lipsa competenței funcționale a secției comerciale a Tribunalului București în ceea ce privește această acțiune.

În motivarea excepției, pârâtul M.F.P. a arătat că obiectul acțiunii constă în obligarea pârâtelor la plata către reclamanta, a unor despăgubiri cauzate de îndeplinirea, în opinia reclamantei defectuoasă, a unor operațiuni administrative, de către autoritățile pârâte, cu privire la punerea în aplicare a dispozițiilor H.G. nr. 1211/2005 privind sprijinul direct al statului pentru activitatea de neutralizare a deșeurilor de origine animală.

Potrivit art. 2 pct. 1 lit. a) din C. proc. civ., "Tribunalul judecă în prima instanță procesele și cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 100.000 RON, precum și procesele și cererile în această materie al căror obiect este neevaluabil în bani."

Prin urmare, este de competența secției comerciale a Tribunalului soluționarea litigiilor născute ca urmare a îndeplinirii unor fapte de comerț, astfel cum sunt ele reglementate de C. com.

În art. 3 C. com., în care se arată ce activități se consideră de legiuitor ca fiind fapte de comerț, nu se regăsesc și cele care stau la baza pretențiilor reclamantei, respectiv niciun moment nu se face referire la operațiunile administrative ce constau în efectuarea plăților rezultate din aplicarea H.G. nr. 1211/2005.

Trebuie avut în vedere, totodată, că procedura de aplicare a H.G. nr. 1211/2005 nu atrage în niciun fel încadrarea acesteia în categoria faptelor de comerț, de natură să conducă la soluționarea de către secția comercială a litigiilor rezultate din nemulțumirea uneia din părțile implicate în această procedură.

De asemenea, se poate observa că, între reclamantă și pârâți nu au fost încheiate niciun fel de raporturi de natura comercială, care să determine învestirea secției comerciale a Tribunalului ca urmare a faptului ca reclamanta consideră că autoritățile pârâte au efectuat cu întârziere operațiunile administrative constând în plata sumelor de bani datorate reclamantei ca urmare a aplicării H.G. nr. 1211/2005.

Mai mult, din dezvoltarea acțiunii rezultă că reclamanta și-a întemeiat pretențiile pe dispozițiile art. 998 - 999 C. civ., art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, O.G. nr. 9/2000, precum și pe prevederile O.G 47/2005 și ale H.G. nr. 1211/2005.

Prin urmare, coroborând toate aspectele invocate mai sus, rezultă în mod evident că soluționarea litigiilor rezultate din aplicarea dispozițiilor H.G. nr. 1211/2005 nu este de competența secției comerciale a Tribunalului, ci de competența secției de contencios administrativ și fiscal, sens în care a solicitat admiterea excepției invocate.

Pe cale de excepție, a fost invocată și lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice.

În motivarea excepției pârâtul a arătat că, în raport de obiectul acțiunii, chemarea în judecată a Ministerului Finanțelor Publice este nejustificată, având în vedere că reclamanta nu a avut niciun fel de raport juridic cu Ministerul Finanțelor Publice.

Așadar, Ministerul Finanțelor Publice nu poate răspunde în cazul în care instituțiile menționate anterior nu își îndeplinesc obligațiile prevăzute în H.G. nr. 1211/2005.

Altfel spus, în cauză, raporturile juridice nu s-au creat între reclamanta P. SA și Ministerul Finanțelor Publice. De asemenea, Ministerul Finanțelor Publice nu poate proceda la efectuarea unor operațiuni administrative în afara prevederilor legale, respectiv înainte ca Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale să-i transmită cererea de deschidere a creditelor bugetare.

Așadar nu există niciun temei legal pentru ca Ministerul Finanțelor Publice să suplinească neefectuarea operațiunilor administrative de către instituțiile publice abilitate în acest sens, culpa ministerului putând fi pusă în discuție numai în momentul în care i s-a transmis o cerere de deschidere a creditelor bugetare la care nu a răspuns.

Atribuțiile Ministerului Finanțelor Publice vizează exclusiv operațiuni administrative efectuate după primirea cererii de deschidere a creditelor bugetare. Prin urmare, în cauză, în ceea ce privește Ministerul Finanțelor Publice, nu se realizează identitatea impusă de legea procesuală civilă între partea care poate fi obligată în raportul litigios și cea care deține calitatea de pârât.

Împrejurarea că operațiunile administrative corespunzătoare au fost făcute cu întârziere de către cele 41 de Centre Județene A.P.I.A., de Agenția de Plați și Intervenție pentru Agricultură, Industrie Alimentară și Dezvoltare Rurală sau de către Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, nu este de natură să atragă răspunderea Ministerului Finanțelor Publice.

Pe fondul cauzei, pârâtul a arătat, că potrivit art. 6 din H.G. nr. 1211/2005, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale transmite Ministerului Finanțelor Publice cererea de deschidere a creditelor bugetare. Trebuie avut în vedere faptul că textul de lege nu prevede un termen în cuprinsul căruia cererea de deschidere a creditelor bugetare trebuie aprobată.

Ministerul Finanțelor Publice a făcut precizarea că a aprobat integral solicitările de deschidere de credite aferente sprijinului pentru activitatea de neutralizare a deșeurilor pe lunile iulie - decembrie 2009 transmise de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, după cum urmează:

- cererea de deschidere de credite nr. 142 din 29 martie 2010 pentru activitatea de neutralizare a deșeurilor pe luna decembrie 2009 transmisa de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale cu adresa nr. 102852 din 01 aprilie 2010 și înregistrată la Ministerul Finanțelor Publice sub nr. 379334 din 01 aprilie 2010 a fost aprobată și transmisă Direcției Generale de Trezorerie și Contabilitate Publică la data de 07 aprilie 2010;

- cererea de deschidere de credite nr. 41 din 27 ianuarie 2010 pentru activitatea de neutralizare a deșeurilor pe lunile octombrie - noiembrie 2009 transmisă de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale cu adresa nr. 100754 din 03 februarie 2010, înregistrată la Ministerul Finanțelor Publice sub nr. 376192 din 03 februarie 2010 a fost aprobată și transmisă Direcției Generale de Trezorerie și Contabilitate Publică la data de 08 februarie 2010;

- cererea de deschidere de credite nr. 12 din 07 ianuarie 2010 pentru activitatea de neutralizare a deșeurilor pe luna septembrie 2009 transmisă de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale cu adresa nr. 100189 din 11 ianuarie 2010 și înregistrată la Ministerul Finanțelor Publice sub nr. 375348 din 12 ianuarie 2010 a fost aprobată și transmisă Direcției Generale de Trezorerie și Contabilitate Publică la data de 13 ianuarie 2010.

În fine, cererea de deschidere de credite nr. 517 din 20 octombrie 2009 pentru activitatea de neutralizare a deșeurilor pe lunile iulie - august 2009 transmisă de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale cu adresa nr. 156580 din 21 octombrie 2009 și înregistrată la Ministerul Finanțelor Publice sub nr. 299794 din 22 octombrie 2009 a fost aprobată și transmisă Direcției Generale de Trezorerie și Contabilitate Publică la data de 22 octombrie 2009, cu mențiunea că sumele aferente acesteia au fost prevăzute în bugetul Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale pe anul 2010 ca restanțe ale anului 2009 și în cursul anului 2009.

Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (A.P.I.A) a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.

S-a arătat că prin H.G. nr. 1211/2005, au fost stabilite etapele procedurale care trebuie urmate, atât de solicitanți, cât și de către autoritatea/autoritățile competente, inclusiv stabilirea documentelor necesare, în vederea acordării sprijinului financiar de la bugetul de stat.

Centrul Județean A.P.I.A. la care se depune cererea de acordare a sprijinului financiar, însoțită de documentația justificativă, pentru fiecare categorie de beneficiar, după verificare întocmește și transmite la A.P.I.A. - Central, situația centralizatoare până la data de 5 a fiecărei luni, pentru solicitările înregistrate în luna precedentă.

A.P.I.A. - Central întocmește și transmite situația centralizatoare Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, până la data de 10 ale fiecărei luni, pentru solicitările înregistrate în luna precedentă.

Potrivit actului normativ, în baza situației centralizatoare a cererilor pentru încasarea subvențiilor, transmisă de A.P.I.A. - Central, Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, transmite Ministerului Finanțelor Publice cererea de deschidere a creditelor bugetare.

Astfel, prin adresa nr. 25148 din 10 august 2009, a înaintat către Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, "Centralizatorul sumelor reprezentând sprijinul acordat de la bugetul de stat pentru activitatea de neutralizare a deșeurilor de origine animală pe luna iulie 2009", în cuantum de 3.313.759,52 RON, în vederea solicitării creditelor bugetare de la Ministerul Finanțelor Publice, conform art. 5 alin. (2) din H.G. nr. 1211/2005 și anexa 1".

Prin adresa nr. 29953 din 23 septembrie 2009, a fost înaintat către Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, "Centralizatorul sumelor reprezentând sprijinul acordat de la bugetul de stat pentru activitatea de neutralizare a deșeurilor de origine animală pe luna august 2009, în cuantum de 3.727.926,14 RON, în vederea solicitării creditelor bugetare de la Ministerul Finanțelor Publice, conform art. 5 alin. (2) din H.G. nr. 1211/2005 și anexa 1".

Prin adresa nr. 32287 din 12 octombrie 2009, a fost înaintat către Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, "Centralizatorul sumelor reprezentând sprijinul acordat de la bugetul de stat pentru activitatea de neutralizare a deșeurilor de origine animală pe luna septembrie 2009, în cuantum de 4.113.497,01 RON, în vederea solicitării creditelor bugetare de la Ministerul Finanțelor Publice și anexa 1".

Prin adresa nr. 36224 din 10 noiembrie 2009, a fost înaintat către Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, "Centralizatorul sumelor reprezentând sprijinul acordat de la bugetul de stat pentru activitatea de neutralizare a deșeurilor de origine animală pe luna octombrie 2009, în cuantum de 4.013.736,27 RON, în vederea solicitării creditelor bugetare de la Ministerul Finanțelor Publice și anexa 1".

Pentru luna noiembrie 2009, prin adresa nr. 40873 din 11 decembrie 2009, a fost înaintat către Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, "Centralizatorul sumelor reprezentând sprijinul acordat de la bugetul de stat pentru activitatea de neutralizare a deșeurilor de origine animală, în cuantum de 4.143.877,76 RON, în vederea solicitării creditelor bugetare de la Ministerul Finanțelor Publice și anexa 1".

Pentru luna decembrie 2009, prin adresa nr. 1034 din 11 ianuarie 2010, a fost înaintat către Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, "Centralizatorul sumelor reprezentând sprijinul acordat de la bugetul de stat pentru activitatea de neutralizare a deșeurilor de origine animală, în cuantum de 3.939.385,65 RON, în vederea solicitării creditelor bugetare de la Ministerul Finanțelor Publice și anexa 1".

Pârâta a mai arătat că H.G. nr. 1211/2005, nu a prevăzut vreun termen limită imperativ înlăuntrul căruia să se efectueze plata către beneficiari și nici posibilitatea acordării de daune materiale sau morale, după caz, în situația în care termenul de plată respectiv, nu ar fi respectat.

Nu se poate reține opinia reclamantei, potrivit căreia în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, referitor la "nesoluționarea în termenul legal a unei cereri", întrucât sprijinul financiar pentru activitatea de neutralizare a deșeurilor de origine animală, a fost acordat după o procedură specială reglementată de O.G. nr. 47/2005, care prin art. 1 stabilește strategia și cadrul legal privind organizarea și desfășurarea activității de neutralizare a deșeurilor de origine animală, activitate publică de interes național.

Faptul că sprijinul direct al statului privind activitatea de neutralizare a deșeurilor de origine animală, se acordă pe bază de cerere însoțită de documente justificative pentru fiecare categorie de beneficiar, potrivit normelor legale în vigoare la data solicitării, nu conduce automat la aplicarea Legii nr. 554/2004, în condițiile în care, în legea specială nu se face trimitere expres și la acest din urmă act normativ.

Referitor la răspunderea civilă delictuală, pârâta a arătat în esență că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 998 - 999 C. civ. pentru angajarea răspunderii civile delictuale a A.P.I.A. Central, întrucât aceasta nu s-a aflat în ipoteza ce consacră manifestarea unilaterală de a aduce prejudicii patrimoniale reclamantei, prin neglijență sau imprudență, astfel încât să aibă consecințe negative în activitatea de neutralizare a deșeurilor de origine animală, care să afecteze realizarea sau modernizarea instalațiilor proprii de procesare, respectiv de incinerare/coincinerare ale acesteia.

În drept, și-a întemeiat întâmpinarea pe prevederile art. 115 - 118 C.proc. civ., pe dispozițiile O.G. nr. 47/2005, H.G. nr. 1211/2005 (în vigoare la data solicitării), O.G. nr. 9/2000 și art. 998 - 999 C. civ.

Au formulat întâmpinare și pârâtele A.P.I.A. - Centrul Județean Iași, A.P.I.A. - Centrul Județean Teleorman, A.P.I.A. - Centrul Municipiului București, A.P.I.A. - Centrul Județean Mehedinți, A.P.I.A. - Centrul Județean Sălaj, A.P.I.A. - Centrul Județean Alba, A.P.I.A. - Centrul Județean Gorj, A.P.I.A. - Centrul Județean Argeș, A.P.I.A. - Centrul Județean Constanta, A.P.I.A. - Centrul Județean Sibiu. A.P.I.A. - Centrul Județean Vaslui, A.P.I.A. - Centrul Județean Călărași, A.P.I.A. - Centrul Județean Neamț A.P.I.A. - Centrul Județean Brașov, A.P.I.A. - Centrul Județean Covasna, A.P.I.A. - Centrul Județean Hunedoara, A.P.I.A. - Centrul Județean Botoșani, A.P.I.A. - Centrul Județean Ialomița, A.P.I.A. - Centrul Județean Ilfov, A.P.I.A. - Centrul Județean Olt, A.P.I.A. - Centrul Județean Dâmbovița. A.P.I.A. - Centrul Județean Buzău, A.P.I.A. - Centrul Județean Vrancea, A.P.I.A. - Centrul Județean Arad Bihor, A.P.I.A. - Centrul Județean Prahova, A.P.I.A. - Centrul Județean Giurgiu, A.P.I.A. - Centrul Județean Brăila, A.P.I.A. - Centrul Județean Satu Mare, A.P.I.A. - Centrul Județean Maramureș, A.P.I.A. - Centrul Județean Dolj.

Prin întâmpinările formulate pârâtele au solicitat respingerea acțiunii reclamantei, ca neîntemeiată, invocând în apărare, aceleași argumente privind neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 998 - 999 C. civ. pentru a fi angajată răspunderea civilă delictuală. în plus A.P.I.A. - Centrul Județean Maramureș a invocat excepția necompetenței materiale secției comerciale a Tribunalului București, excepția netimbrării acțiunii și excepția lipsei punerii în întârziere a debitorului.

Prin încheierea de ședință din data de 13 octombrie 2011 a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția necompetenței materiale, excepția necompetenței funcționale a secției a VI-a comercială (în prezent civilă) și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și Ministerului Finanțelor Publice, pentru considerentele arătate în cuprinsul acestei încheieri, iar prin încheierea de ședință din data de 24 noiembrie 2011 a fost respinsă excepția de netimbrare a acțiunii, invocată de A.P.I.A. - Centrul Județean Maramureș, excepția lipsei punerii în întârziere a debitorului, fiind calificată drept o apărare de fond și nu o excepție propriu-zisă.

Pentru a pronunța sentința menționată Tribunalul a reținut următoarele:

Reclamanta SC P. SA, are calitatea de concesionar la nivel național al serviciului de neutralizare a deșeurilor de origine animală, în perioada de referință invocată, iulie - decembrie 2009, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar care atestă plata unor sume reprezentând sprijinul de stat acordat pentru desfășurarea acestei activități, în conformitate cu prevederile H.G. nr. 1211/2005, act normativ abrogat de O.G. nr. 14/2010.

Prin cererea dedusă judecății, reclamanta, a solicitat obligarea pârâtelor, în solidar, la plata sumei de 185.163,21 RON, reprezentând prejudiciul cauzat societății prin plata cu întârziere a sumelor reprezentând sprijinul de stat acordat P. în calitate de concesionar al activității de neutralizare a deșeurilor de origine animala, conform H.G. nr. 1211/2005, aferent activității de neutralizare desfășurata în perioada iulie - decembrie 2009, pe raza Centrelor Județene A.P.I.A.

În perioada iulie - decembrie 2009, prin art. 4 - 7 din H.G. nr. 1211/2005 a fost reglementată procedura de acordare a sprijinului de la bugetul de stat pentru activitatea de neutralizare a deșeurilor de origine animală.

Astfel, sprijinul de la bugetul de stat era acordat pe bază de cerere, înaintată de solicitant la sucursalele Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, Industrie Alimentară și Dezvoltare Rurală județene, respectiv a municipiului București, însoțită de documente justificative pentru fiecare categorie de beneficiar.

După verificarea documentației, sucursalele Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, Industrie Alimentară și Dezvoltare Rurală județene, respectiv a municipiului București, întocmeau și transmiteau Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, Industrie Alimentară și Dezvoltare Rurală situația centralizatoare, până la data de 5 a fiecărei luni, pentru solicitările înregistrate în luna precedentă.

La rândul ei Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, Industrie Alimentară și Dezvoltare Rurală întocmea și transmitea Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale situația centralizatoare, până la data de 10 a fiecărei luni, pentru solicitările înregistrate în luna precedentă.

În baza situației centralizatoare a cererilor pentru încasarea subvențiilor, transmisă de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, Industrie Alimentară și Dezvoltare Rurală, Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale transmitea Ministerului Finanțelor Publice cererea de deschidere a creditelor bugetare la capitolul 67.01 "Agricultură și silvicultură", titlul "Transferuri".

După aprobarea cererii pentru deschiderea creditelor bugetare de către Ministerul Finanțelor Publice, din bugetul Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale era alimentat contul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, Industrie Alimentară și Dezvoltare Rurală, care vira sumele în conturile solicitanților astfel: pentru persoane juridice, la trezorerii, iar pentru persoane fizice, în contul deschis de acestea la băncile comerciale sau la Casa de Economii și Consemnațiuni - C.E.C. - SA ori prin mandat poștal, după caz.

S-a reținut că H.G. nr. 1211/2005 a prevăzut termene doar pentru transmiterea situațiilor de către sucursalele A.P.I.A. către Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, Industrie Alimentară și Dezvoltare Rurală și respectiv pentru transmiterea situației centralizate de către aceasta din urmă către Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale nu și pentru transmiterea de către Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a cererii de deschidere a creditelor bugetare și nici pentru alimentarea contului Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, Industrie Alimentară și Dezvoltare Rurală și efectuarea plății ajutorului de stat către beneficiari.

Tribunalul a apreciat că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor impuse de lege pentru a fi atrasă răspunderea civilă delictuală a pârâtelor.

A considerat că susținerea reclamantei potrivit căreia, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, referitor la nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, nu poate fi reținută întrucât sprijinul financiar pentru activitatea de neutralizare a deșeurilor de origine animală este reglementat de o normă specială O.G. nr. 47/2005, care la art. 13 alin. (2) prevede că nivelul sprijinului și modul de acordare a acestuia se aprobă prin hotărâre a Guvernului, în speță H.G. nr. 1211/2005, iar acest act normativ nu face trimitere la prevederile Legii nr. 554/2004 în ceea ce privește termenul în care solicitantul este îndreptățit să primească ajutorul de stat.

De asemenea, a arătat că în condițiile în care reclamanta s-ar fi considerat vătămată într-un drept al său ca urmare a nesoluționării în termenul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, a cererii sale de acordare a ajutorului de stat de către oricare din autoritățile publice implicate în desfășurarea procedurii reglementate de O.G. nr. 47/2005 și H.G. nr. 1211/2005, aceasta avea posibilitatea să se adreseze instanței de contencios administrativ pentru recunoașterea dreptului său și repararea pagubei cauzate conform prevederilor art. 1 din Legea nr. 554/2004.

De vreme ce reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la repararea prejudiciului în raport cu prevederile art. 998 - 999 C. civ., tribunalul a analizat cererea reclamantei în raport de cerințele impuse de art. 998 - 999 C. civ pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtei.

Din probatoriul administrat în cauză, tribunalul a reținut că reclamanta a încasat ajutorul de stat acordat conform H.G. nr. 1211/2005 pentru activitatea de neutralizare a deșeurilor de origine animală desfășurată în perioada iulie - decembrie 2009, reclamanta susținând că a fost prejudiciată prin plata acestor ajutoare de stat cu depășirea termenului legal de 30 de zile.

În ceea ce privește conduita ilicită, aceasta constă în săvârșirea de fapte interzise sau în omisiunea de a săvârși o faptă impusă de lege. Încălcarea unei obligații izvorâte din contract și cauzarea unui prejudiciu în afară de contract se pot săvârși fie printr-o acțiune ilicită, fie printr-o omisiune ilicită, fie prin ambele la un loc.

În speță, actul normativ invocat de reclamantă în susținerea demersului său judiciar, întemeiat pe răspundere civilă delictuală, nu instituie în sarcina pârâților Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și Ministerul Finanțelor Publice obligații ce trebuie îndeplinite într-un anumit termen.

Fapta ilicită a pârâților, presupune aprecierea unor elemente concrete și certe referitoare la dreptul reclamantei la despăgubiri pentru încasarea cu întârziere a ajutorului oferit de stat pentru activitatea de neutralizare a deșeurilor prestată de reclamantă, or în lipsa unui termen imperativ impus de actul normativ care reglementează acordarea acestor ajutoare, s-a apreciat că nu poate fi reținută vreo faptă ilicită omisivă săvârșită cu vinovăție de către pârâții Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și Ministerul Finanțelor Publice.

În ceea ce privește prejudiciul pretins de reclamantă, acesta fost cuantificat în raport de prevederile art. 3 din O.G. nr. 9/2000, privind nivelul dobânzii legale pentru obligațiile bănești, respectiv nivelul dobânzii de referință a Băncii Naționale a ca fiind criteriul optim de determinare a acestuia.

Tribunalul a apreciat că prejudiciul pretins de reclamantă nu este cert, câtă vreme nu este prevăzut un termen scadent pentru plata ajutorului de stat pentru activitatea prestată de reclamantă, în raport de care să poată fi cuantificat prejudiciul reclamantei aplicând prevederile O.G. nr. 9/2000, dat fiind caracterul comercial al litigiului.

Chiar dacă în cazul unor sucursale A.P.I.A. sau în cazul A.P.I.A. - Central s-ar putea reține săvârșirea unor fapte ilicite constând în nerespectarea termenelor impuse de H.G. nr. 1211/2005 pentru comunicarea situațiilor privind plata ajutoare de stat pentru activitatea de neutralizare a deșeurilor de origine animală, câtă vreme reclamanta nu a dovedit legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu pretins, respectiv faptul că prejudiciul pretins este consecința directă a comunicării cu întârziere a situațiilor privind plata ajutoarelor de stat, nu poate fi atrasă răspunderea civilă delictuală a acestor pârâte.

Prin urmare, tribunalul a reținut că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea, solidară sau individuală, a răspunderii civile delictuale a pârâților, astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 998 - 999 C. civ a respins acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

Având în vedere prevederile art. 274 alin. (1) C. proc. civ. tribunalul a respins cererea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Împotriva Sentinței civile nr. 6299 din 10 mai 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a declarat apel apelanta reclamantă SC P. SA, care a criticat-o pentru nelegalitate. Aceasta a solicitat admiterea apelului și schimbarea în totalitate a sentinței apelate în sensul obligării intimatelor pârâte, în solidar, la plata sumei de 185.163,21 RON reprezentând prejudiciul cauzat prin plata cu întârziere a sumelor constând în subvenția aferentă activității de neutralizare desfășurată în perioada iulie- decembrie 2009, cu obligarea intimatei la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

După ce a prezentat pe scurt mecanismul acordării și plății subvenției, apelanta a expus motivele de nelegalitate a hotărârii atacate.

În primul rând apelanta a criticat reținerea primei instanțe în sensul că sumele solicitate cu titlu de subvenție vor fi acordate în măsura în care sunt alocate de la bugetul de stat. A arătat că art. 1 din H.G. nr. 1211/2005 nu prevede o asemenea cerință reținută de către instanță, iar actul normativ nu și-ar justifica utilitatea practică decât în cazul în care ar exista certitudinea dobândirii în timp util a sprijinului de stat.

Apelanta a menționat că în momentul în care centrele județene A.P.I.A. au aprobat cererile P., s-a născut dreptul societății la încasarea respectivelor sume de bani.

În al doilea rând apelanta arată că instanța a reținut că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004 referitoare la nesoluționarea în termen legal a unei cereri, precum și lipsa unui termen expres reglementat de H.G. nr. 1211/2005 pentru îndeplinirea tuturor obligațiilor ce le incumba intimatelor. Precizează că lipsa unui astfel de termen în actul normativ arătat nu le scutește pe acestea de a-și îndeplini obligațiile într-un termen rezonabil și eficient. Lipsa unui termen pentru soluționarea cererilor sale ar fi echivalat cu un abuz din partea statului care ar fi putut efectua plățile oricând. pentru a preîntâmpina o asemenea situație, apelata consideră că soluționarea cererii sale în sensul art. 2 alin. (1) lit. h) constând în plata sprijinului de stat ar fi trebuit să fie efectuată în termen de 30 de zile calculat cu începere din data de 10 a fiecărei luni, pentru sprijinul de stat aferent lunii anterioare. Apelanta arată că a solicitat repararea prejudiciului cauzat de întârzierile plăților ajutorului de stat, caz în care acțiunea în contencios administrativ nu mai era posibilă, deoarece raporturile administrative cu autoritățile se încinseseră deja, prin emiterea actelor și efectuarea plăților. Suma solicitată reprezintă beneficiul nerealizat constând în lipsa de folosință a banilor de la data scadenței lor legale și până la data încasării efective.

În al treilea rând, apelanta a susținut că, având la bază concepția potrivit căreia H.G. nr. 1211/2005 nu instituie în sarcina intimaților M.A.D.R. și M.F.P. obligații ce trebuie îndeplinite într-un anumit termen, instanța conchide în mod greșit că nu există o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii.

De asemenea, a arătat că plata efectivă a sprijinului de stat nu a fost lăsată și nu ar fi putut fi lăsată la aprecierea discreționară a M.A.D.R. și M.F.P. Chiar și în ipoteza în care s-ar accepta existența unei condiționări a plății în termenul legal de 30 de zile de existența unui disponibil al bugetului de stat, lipsa respectivului disponibil ar putea cel mult echivala cu o cauză exoneratoare de răspundere pentru autorități, care însă nu a fost niciodată dovedită.

Apelanta consideră că fapta ilicită cauzatoare de prejudicii constă în nesoluționarea în termenul legal de 30 de zile calculat cu începere din data de 10 a fiecărei luni a cererilor societății de acordare a sprijinului de stat aferent activității de neutralizare desfășurată în perioada iulie - decembrie 2009.

În al patrulea rând, apelanta a susținut că greșit a reținut prima instanță că prejudiciul suportat de ea nu este cert. În lipsa unei sancțiuni specifice pentru întârzierea în îndeplinirea obligațiilor intimatelor, criteriul optim pentru determinarea prejudiciului înregistrat de P. îl constituie cel reglementat de art. 3 din O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligațiile bănești.

Învederează că rațiunea pentru care a invocat în susținerea cererii de chemare în judecată, pe lângă articolele relevante din C. civ. și articole din Legea contenciosului administrativ, mai precis art 2 alin. (1) lit. h), constă în faptul că aceste prevederi sunt relevante exclusiv pentru stabilirea cuantumului prejudiciului suferit de P. Deși nu își întemeiază pretențiile pe raporturi de drept administrativ, ci pe fapta ilicită a autorităților pârâte, apelanta arată că art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004 are relevanță și incidență cu privire la stabilirea scadenței obligațiilor fiecărei autorități implicate în procesul de acordare a subvenției, în condițiile în care H.G. nr. 1211/2005 nu prevede termene de executare a obligațiilor pentru toate părțile implicate în acest proces.

În al cincilea rând, a arătat că, în mod greșit a reținut prima instanță că nu poate fi atrasă răspunderea civilă delictuală a pârâtelor A.P.I.A. deoarece nu s-a făcut dovada legăturii de cauzalitate între comunicarea cu întârziere a situațiilor privind plata ajutoarelor de stat și prejudiciul pretins. A cerut răspunderea solidară a tuturor intimaților deoarece toate autoritățile implicate în procedura de acordare a ajutorului de stat acționează ca un organism unitar, acțiunile fiecărei instituții sunt indisolubil legate de cele ale celorlalte autorități. Culpa în neîndeplinirea obligațiilor instituite în sarcina uneia dintre instituțiile implicate în procesul de acordare a subvențiilor este de natură a genera întârzieri subsecvente nejustificate, apte să prejudicieze dreptul reclamantei de a dobândi în termen real sumele cuvenite pentru activitatea desfășurată. Cu atât mai mult cu cât aceste întârzieri provin de la autoritățile inițiale pentru care H.G. nr. 1211/2005 instituie termene speciale pentru îndeplinirea obligațiilor.

În ședința publică din data de 20 februarie 2013, Curtea, din oficiu, a invocat excepția necompetenței materiale a primei instanțe care a soluționat cauza, excepție care a fost analizată și la judecata cauzei la fond.

Examinând cu prioritate această excepție față de motivele de apel, potrivit art. 298 coroborat cu art. 137 alin. (1) C. proc. civ., s-a constatat că apelul este întemeiat prin prisma excepției menționate.

S-a constatat că, deși reclamanta a indicat drept temei juridic dispozițiile art. 998 - 999 C.civ., aceasta a indicat și prevederile art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea contenciosului administrativ, susținând că în ceea ce privește termenul în care instituțiile implicate aveau obligația de a soluționa cererea societății potrivit competențelor fiecăreia, și deci de a efectua plata sumelor datorate cu titlu de ajutor de stat, sunt aplicabile dispozițiile art. 2 alin (1) lit. h) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, potrivit cărora: nesoluționarea în termenul legal a unei cereri reprezintă "faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen".

Totodată și în calea de atac a apelului, apelanta a învederat, pe lângă alte argumente, faptul că greșit instanța a reținut că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004 referitoare la nesoluționarea în termen legal a unei cereri și că fapta ilicită cauzatoare de prejudicii constă în nesoluționarea în termenul legal de 30 de zile calculat cu începere din data de 10 a fiecărei luni a cererilor societății de acordare a sprijinului de stat aferent activității de neutralizare desfășurată în perioada iulie - decembrie 2009.

Conform art. 1 din H.G. nr. 1211/2005 privind sprijinul direct al statului pentru activitatea de neutralizare a deșeurilor de origine animală, "concesionarii activității de neutralizare a deșeurilor de origine animală, activitate publică de interes național, precum și persoanele fizice sau juridice care desfășoară activități de neutralizare a deșeurilor de origine animală în unitățile proprii prevăzute la art. 9 alin. (1) lit. a) și alin. (3) din O.G. nr. 47/2005 privind reglementări de neutralizare a deșeurilor de origine animală beneficiază de sprijinul direct al statului, de la bugetul de stat, prin Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale".

Conform art. 4 alin. (1) din același act normativ, "sprijinul de la bugetul de stat se acordă pe bază de cerere, al cărui model este prevăzut în anexa nr. 2, înaintată de solicitant la sucursalele Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, Industrie Alimentară și Dezvoltare Rurală județene, respectiv a Municipiului București, însoțită de documente justificative pentru fiecare beneficiar".

Așa cum s-a reținut, H.G. nr. 1211/2005 nu prevede termene de soluționare a cererilor de acordare a sprijinului de la bugetul de stat.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, în forma în vigoare la data introducerii prezentei cereri de chemare în judecată "orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată."

Art. 2 lit. f) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, definește la art. 2 lit. f) noțiunea de "contencios administrativ" astfel: "activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim".

Același articol definește la lit. h) ce înseamnă "nesoluționarea în termen legal a unei cereri" ca fiind "faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen".

Totodată, art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevede că "persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. h) poate sesiza instanța de contencios competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte, a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său, prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.

În consecință, se apreciază că litigiul este de drept administrativ, iar competența de soluționare a acestuia aparține, potrivit dispozițiilor arătate din Legea nr. 554/2004, instanței de contencios administrativ.

Întrucât calitatea de pârâte în cauză aparține și unor instituții și autorități centrale, se consideră că, potrivit art. 3 pct. 1 C. proc. civ. în forma în vigoare la data formulării acțiunii, instanța competentă din punct de vedere material să soluționeze cauza este Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

S-a constatat astfel că, prima instanță, care este o instanță civilă, a soluționat cauza cu încălcarea competenței materiale, motiv pentru care, în baza art. 297 alin. (2) C. proc. civ., s-a admis apelul și, admițându-se excepția de necompetență materială a Tribunalului București , secția a VI-a civilă, s-a anulat sentința atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare în primă instanță Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Împotriva deciziei menționate au declarat recurs în termenul legal reclamanta SC P. SA și pârâtele Agenții de Plăți și Intervenție pentru Agricultură Centrele Județene Galați, Maramureș, Satu Mare, Giurgiu, Bihor, Mureș, Botoșani, Brăila, Timiș, Harghita, Alba, Sibiu, Vrancea, Ialomița, Gorj, Vâlcea, Sălaj, Constanța, Hunedoara, Călărași, Brașov, Covasna, Arad, Olt, Vaslui, Teleorman, Dâmbovița, Ilfov, Caraș-Severin, Argeș, Buzău, Prahova, Neamț, Dolj precum și Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (A.P.I.A.) și Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Municipiului București.

Prin motivele sale de recurs, reclamanta SC P. SA a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., casarea în tot a deciziei recurate și trimiterea acesteia spre rejudecarea apelului la Secția civilă a Curții de Apel București.

Dezvoltând motivele de recurs, reclamanta a susținut că, în mod greșit, instanța de apel a reținut că litigiul dedus judecății este unul specific contenciosului administrativ, în realitate cauza fiind una comercială.

S-a susținut, astfel, că instanța de apel a făcut o greșită calificare a naturii juridice a raportului dedus judecății, deoarece H.G. nr. 1211/2005 privind sprijinul direct al statului pentru activitatea de neutralizare a deșeurilor de origine animală și Legea nr. 554/2004, ale căror dispoziții au fost invocate doar pentru determinarea prejudiciului societății, nu cuprind prevederi care să confere instanțelor de drept administrativ competența pentru judecarea litigiilor ce pun în discuție fapte ilicite ale administrației prin care au produs prejudicii particularilor.

S-a învederat, totodată, că, având în vedere obiectul acțiunii reprezentat de solicitarea recunoașterii dreptului societății reclamante de a obține sprijinul de stat la care este îndreptățită în temeiul H.G. nr. 1211/2005, întârzierea la plata subvenției cuvenite nu poate fi asimilată unui act administrativ în sensul Legii nr. 554/2004. În realitate, neplata la timp a sumelor de bani reprezintă o faptă proprie a intimatelor, care antrenează, alături de celelalte condiții specifice, răspunderea civilă delictuală a acestora.

S-a precizat, totodată, că deși societatea recurentă nu își întemeiază pretențiile pe raporturi de drept administrativ, ci pe fapta ilicită a autorităților pârâte, art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea contenciosului administrativ are relevanță și incidență cu privire la stabilirea scadenței obligațiilor fiecărei autorități implicate în procesul de acordare a subvenției, în condițiile în care H.G. nr. 1211/2005 nu prevede termene de executare a obligațiilor pentru toate părțile implicate în acest proces. Concluzionând, s-a arătat că litigiul nu se circumscrie niciuneia dintre ipotezele reglementate de Legea contenciosului administrativ.

Prin recursurile declarate, pârâtele Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, Agențiile Județene de Plăți și Intervenție pentru Agricultură și Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Municipiului București au criticat decizia atacată pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând casarea în tot și menținerea ca primă instanță competentă material să soluționeze litigiul, a Tribunalului București , secția civilă.

Dezvoltând motivele de recurs, pârâtele recurente au susținut că, potrivit art. 13 alin. (2) din O.G. nr. 47/2005 privind reglementări de neutralizare a deșeurilor de origine animală, nivelul sprijinului și modul de acordare a acestuia se aprobă prin Hotărâre a Guvernului, în speță H.G. nr. 1211/2005, în vigoare la data solicitării.

S-a precizat că din economia textului art. 1 din H.G. nr. 1211/2005 rezultă că această activitate este sprijinită de la bugetul de stat în vederea realizării sau modernizării instalațiilor proprii de procesare, respectiv de incinerare, autorizate și aprobate în condițiile legii, fiind, deci, un beneficiu în folosul acestora din partea statului și nicidecum o obligația a acestuia din urmă.

Faptul că sprijinul direct al statului privind activitatea de neutralizare a deșeurilor de origine animală se acordă pe bază de cerere, însoțită de documente justificative pentru fiecare categorie de beneficiar, potrivit normelor în vigoare la data solicitării, nu conduce automat la aplicarea Legii nr. 554/2004, în condițiile în care în legea specială nu se face trimitere expres și la acest act normativ.

S-a susținut că, în raport de temeiul de drept invocat, art. 998 - 999 C. civ., s-a solicitat primei instanțe să observe că reclamanta a apreciat ca fapta ilicită constă în nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, adică faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede un alt termen, fiind aplicabile dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004.

Or, așa cum s-a precizat, prin H.G. nr. 1211/2005 au fost stabilite etapele procedurale care trebuie urmate, atât de solicitanți, cât și de către autoritățile competente, inclusiv stabilirea documentelor necesare, în vederea acordării sprijinului financiar de la bugetul de stat, dispozițiile Legii nr. 554/2004 nefiind aplicabile în speță.

Recurentele pârâte au formulat și critici în legătură cu fondul litigiului, susținând că fapta ilicită nu există și nu s-a dovedit nici vinovăția instituțiilor pârâte, ca o condiție necesară pentru angajarea răspunderii civile delictuale.

De asemenea, s-a arătat că, în ceea ce privește prejudiciul pretins, nu sunt aplicabile în speță dispozițiile O.G. nr. 9/2000, iar referitor la condiția existenței unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, nu s-a dovedit o determinare culpabilă prin săvârșirea unei fapte ilicite și nici cuantificarea prejudiciului.

Examinând criticile invocate de recurenta reclamantă și de recurentele pârâte, raportat la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea va constata că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce succed:

Criticile invocate de recurente au vizat, în principal, modul de soluționare a excepției de necompetență materială a tribunalului, ca primă instanță, excepție invocată, din oficiu, de instanța de apel în ședința publică din 20 februarie 2013 și examinată și de prima instanță.

Analizând cu prioritate excepția menționată, conform art. 137 C. proc. civ. instanța de apel a constatat corect că apelul este fondat prin prisma excepției de ordine publică invocate din oficiu.

Astfel, s-a apreciat corect că, deși reclamanta a invocat ca temei al pretențiilor sale dispozițiile art. 998 - 999 C. civ., a indicat în motivarea în drept a acțiunii și dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, susținând că, în ceea ce privește termenul în care instituțiile implicate aveau obligația de a soluționa cererea (societății reclamante), potrivit competențelor fiecăreia și, deci, de a efectua plata sumelor datorate cu titlu de ajutor de stat, întrucât acesta nu este reglementat expres prin H.G. nr. 1211/2005, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea contenciosului administrativ.

Așa cum rezultă din dispozițiile art. 1 din H.G. nr. 1211/2005 privind sprijinul direct al statului pentru activitatea de neutralizare a deșeurilor de origine animală, concesionarii acestei activități publice de interes național, precum și persoanele fizice sau juridice care desfășoară activități de neutralizare a deșeurilor de origine animală în unitățile proprii prevăzute la art. 9 alin. (1) lit. a) și alin. (3) din O.G. nr. 47/2005, beneficiază de sprijin de la bugetul de stat, conform art. 4 alin. (1) din actul normativ menționat.

Acest sprijin se acordă pe baza unei cereri, al cărei model este prevăzut în anexa nr. 2, cerere ce se înaintează de solicitant la sucursalele județene ale Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, Industrie Alimentară și Dezvoltare Rurală, respectiv la sucursala Municipiului București, însoțită de documentele justificative ale fiecărui beneficiar.

Într-adevăr, așa cum s-a susținut prin motivele de recurs al reclamantei și pârâtelor recurente, H.G. nr. 1211/2005 nu prevede termene de soluționare a cererilor de acordare a sprijinului de la bugetul de stat.

Împrejurarea că legea specială, respectiv H.G. nr. 1211/2005 nu face trimitere în mod expres la aplicarea dispozițiilor Legii nr. 554/2004 nu exclude competența instanței de contencios administrativ, atrasă, conform art. 2 lit. f) din Legea nr. 554/2004, fie de calitatea de autoritate publică a cel puțin uneia dintre părți, fie de natura litigiului, născut din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ în sensul legii, fie de nesoluționarea în termenul legal or din refuzul nejustificat de a analiza o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.

De asemenea, conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, "orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată".

Art. 2 lit. h), definind noțiunea de "nesoluționare în termen legal a unei cereri" se referă la faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la data înregistrării cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen.

Prin urmare, în condițiile în care reclamanta a solicitat prin acțiune, în contradictoriu cu pârâtele autorității publice, obligarea acestora la despăgubiri cauzate de soluționarea peste termenul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, a cererilor de acordare a sprijinului de stat, despăgubirile constând în beneficiul nerealizat ca urmare a soluționării cu întârziere (a solicitărilor), sunt întrunite condițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 cu privire la competența materială a instanței de contencios administrativ, așa cum corect a apreciat instanța de apel, chiar dacă reclamanta SC P. SA este societate comercială și pretinde un prejudiciu de natură comercială.

Chiar dacă reclamanta a invocat ca temei al acțiunii și dispozițiile de drept comun care reglementează răspunderea civilă delictuală (art. 998 - 999 C. civ.), odată ce s-a făcut trimitere la dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, precizându-se că fapta ilicită cauzatoare de prejudicii constă în nesoluționarea în termenul legal de 30 de zile calculat cu începere din data de 10 a fiecărei luni, a cererilor societății de acordare a sprijinului de stat aferent activității de neutralizare a deșeurilor de origine animală, desfășurată în perioada iulie - decembrie 2009, pe raza Centrelor Județene A.P.I.A., în cauză sunt aplicabile normele de competență menționate.

Față de calitatea de pârâte în cauză și a unor unități centrale, instanța de apel a considerat corect că, potrivit art. 3 pct. 1 C. proc. civ. (în forma în vigoare la data promovării acțiunii) instanța competentă material să soluționeze cauza în primă instanță este Curtea de Apel București, secția a VII-a contencios administrativ și fiscal, căreia i s-a trimis cauza pentru rejudecare în primă instanță, urmare a anulării sentinței Tribunalului București , secția a VI-a civilă.

Criticile recurentelor pârâte referitoare la fondul pretențiilor deduse judecății nu vor fi examinate în această fază procesuală, având în vedere că s-a soluționat cauza pe excepție, urmând a fi avute în vedere cu ocazia judecării litigiului de către instanța competentă.

Pentru toate aceste considerente, Curtea urmează să respingă ca nefondate recursurile declarate de reclamantă și pârâte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., reținând că nu este întrunit motivul de recurs invocat, prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta SC P. SA și de pârâtele Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (A.P.I.A) - Centrele Județene: Alba, Arad, Argeș, Bihor, Botoșani, Brașov, Brăila, Buzău, Călărași, Caraș-Severin, Constanța, Covasna, Dâmbovița, Dolj, Galați, Giurgiu, Gorj, Harghita, Hunedoara, Ialomița, Ilfov, Neamț, Maramureș, Mureș, Olt, Prahova, Satu Mare, Sălaj, Sibiu, Teleorman, Timiș, Vaslui, Vâlcea, Vrancea, Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (A.P.I.A) și Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (A.P.I.A) - Centrul Municipiului București, împotriva Deciziei nr. 63 din 27 februarie 2013 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 decembrie 2013.

Procesat de GGC - GV