Territorial competence for challenging notarial succession acts: exception of last domicile of the deceased

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea civilă introdusă la 24 martie 2003 la Judecătoria Ploiești, reclamanții T.M., M.T., și M.T.II domiciliați în municipiul Ploiești au solicitat ca în contradictoriu cu pârâta R.M.O. din București, să se constate nulitatea absolută a certificatului de calitate de moștenitor nr. 195 din 14 noiembrie 2002 eliberat de Biroul Notarului Public L.C.C. din Ploiești, cât și a declarației date în fața aceluiași notar public la 23 octombrie 2002 de către E.C.D.V. în calitate de succesor legal al defunctului E.C. decedat la 5 iulie 1966, cu ultimul domiciliu în Ploiești.

În motivarea acțiunii s-a susținut în esență că cele două acte a căror anulare se solicită, au fost eliberate „pro causa” de notarul public, cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 36/1995 privind activitatea notarială și a prevederilor de drept substanțial aplicabile, respectiv art. 700 C. civ., în scopul folosirii frauduloase în cadrul procesului civil în curs de soluționare dintre reclamanți și pârâți, având ca obiect pretenții bănești, aflat pe rolul Tribunalului București.

Prin sentința civilă nr. 3166 din 23 aprilie 2003, Judecătoria Ploiești, a admis excepția de necompetență materială și socotind că în cauză ar fi incidente dispozițiile art. 5 C. proc. civ. potrivit cărora cererea de chemare în judecată se face la instanța domiciliului pârâtului, a declinat competența în favoarea Judecătoriei sectorului 6 București, în jurisdicția căreia se află domiciliul pârâtei O.M.R.

Această din urmă instanță, prin sentința civilă nr. 4396 din 11 iunie 2003, din oficiu, a considerat la rândul său că nu este competentă, întrucât potrivit dispozițiilor art. 14 pct. 2 C. proc. civ., în materie de moștenire, competența teritorială se stabilește în funcție de ultimul domiciliu al defunctului.

Ca urmare s-a dispus declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Ploiești în a cărei rază de activitate a fost ultimul domiciliu al defunctului E.C. și trimiterea conflictului ivit, spre soluționare acestei instanțe.

Această din urmă declinare se dovedește legală.

În categoria „cererilor privitoare la moștenire” la care se referă dispozițiile art. 14 pct. 2 C. proc. civ., fără alte delimitări, trebuie să se înțeleagă și acțiunile prin care se contestă, modul de desfășurare a procedurii succesorale notariale, cu măsurile, operațiunile și actele cu efectele juridice pe care acestea le implică, invocându-se încălcarea dispozițiilor legale de drept substanțial sau procedural aplicabile, cu consecința vătămării drepturilor celor interesați.

Legate de ultimul domiciliu al defunctului din rațiuni de publicitate, evidența imobiliară și administrare a justiției, dispozițiile de competență teritorială excepțională cuprinse în art. 14 C. proc. civ. pentru acțiunile în justiție, ca și cele prevăzute de art. 10 pct. a, c și d din Legea nr. 36/1995 pentru activitatea notarială, sunt norme cu caracter absolut de la care nici instanța nici părțile, nu pot deroga.

Așa fiind, cum ultimul domiciliu al defunctului a fost în municipiul Ploiești, competența teritorială a soluționării cererii care pune în discuție validitatea certificatului de calitate de moștenitor și a declarației de renunțare la succesiune, revine Judecătoriei Ploiești, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Stabilește, în favoarea Judecătoriei Ploiești, competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții T.M., M.T., T.S. și pe pârâta R.M.O.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2004.