Appeal admitted; principal restitution claim moot after decision revoked, compensation denial upheld.

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța la data de 3 aprilie 2008, reclamanții B.D., B.D. și B.L.A. au contestat Dispoziția din 28 februarie 2008 emisă de Primarul comunei Cumpăna, în baza Legii nr. 10/2001 și au solicitat anularea acesteia și, în principal, obligarea pârâților Primarul comunei Cumpăna și Comuna Cumpăna, prin primar la restituirea în natură a terenului în suprafață de 1.700 mp, iar în subsidiar, atribuirea în compensare a unui teren echivalent valoric sau să propună acordarea de despăgubiri.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că, prin dispoziția contestată a fost respinsă notificarea din 2002, prin care autoarele lor au solicitat restituirea în natură a terenului în suprafață de 1.700 mp situat în comuna Cumpăna, jud. Constanța, iar dacă acest lucru nu este posibil, să fie atribuit un alt teren în compensare sau să fie acordate despăgubiri bănești, cu motivarea că nu s-a făcut dovada preluării abuzive a terenului solicitat.

Asupra aceleiași notificări, Primarul comunei Cumpăna a emis ulterior Dispoziția din 29 iulie 2008 prin care propune acordarea de despăgubiri pentru suprafața de 1.700 mp teren, dispoziție care a fost contestată separat de reclamanți și s-a format Dosarul nr. 8890/118/2008, instanța dispunând conexarea celor două cauze, având aceleași părți, dar și cu obiect și cauză ce au legătură între ele.

Prin sentința nr. 447 din 03 aprilie 2009, Tribunalul Constanța, secția civilă, a admis acțiunea principală; a dispus anularea Dispoziției din 28 februarie 2008; a admis acțiunea conexă; a dispus anularea Dispoziției din 29 iulie 2008; a obligat pârâtul să acorde reclamanților în compensare alte bunuri sau servicii în temeiul art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 sau să propună acordarea de despăgubiri în temeiul dispozițiilor art. 16 Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamanții au făcut dovada calității de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii prevăzute de legea specială, lucru necontestat de către pârâți și care explică emiterea dispoziției cu propunerea acordării de despăgubiri.

S-a mai reținut că, potrivit art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, reclamanții sunt îndreptățiți la acordarea de măsuri reparatorii constând în compensare cu alte bunuri sau servicii ori acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâții Primarul comunei Cumpăna și Comuna Cumpăna, prin primar, susținând că instanța nu a motivat în fapt și în drept pe aspectul apărărilor formulate de către ei, ce au constat în lipsa de obiect a cererii principale urmare a revocării Dispoziției din 2008 de către emitent, precum și caracterul nefondat al cererii conexe prin raportare la inexistența de terenuri ce ar fi putut fi atribuite în compensare.

Apelanții au arătat și faptul că instanța de fond a ignorat că reclamanții au modificat cererea conexă la ultimul termen de judecată, în sensul că nu au mai investit instanța cu o cerere de anulare a Dispoziției din 2008, ci cu una de modificare în parte, de obligare în parte la acordarea în compensare a unei alte suprafețe de teren.

Prin Decizia civilă nr. 280/ C din data de 30 noiembrie 2009, Curtea de Apel Constanța, secția civilă, pentru cauze cu minori și de familie, litigii de muncă și asigurări sociale, a admis apelul, a schimbat în parte sentința apelată în sensul că a respins acțiunea conexă, menținând celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

Pentru a decide astfel, curtea de apel a reținut că, instanța de fond trebuia să respingă acțiunea conexă și nu să dispună anularea Dispoziției din 2008, avându-se în vedere că s-a solicitat numai anularea în parte în ceea ce privește acordarea de măsuri în compensare și cum terenuri pentru a fi acordate în compensare nu există, potrivit listei solicitate de la primărie în baza art. 1 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, această dispoziție este legală.

Cu privire la nemotivarea în fapt și în drept a sentinței atacate sub aspectul apărărilor formulate de către pârâții apelanți, instanța de apel a constatat că au fost respectate întocmai dispozițiile art. 261 alin. (1) și alin. (5) C. proc. civ. cu privire la motivarea hotărârii.

Împotriva acestei decizii, au exercitat calea de atac a recursului pârâții Comuna Cumpăna, prin Primar și Primarul Comunei Cumpăna arătând că, faptul revocării Dispoziției din 2008 era de natură a lipsi de obiect cererea principală și de a determina respingerea acesteia ca rămasă fără obiect, aspecte subliniate atât în fața instanței de fond, cât și a celei de apel. Hotărârea criticată nu evidențiază considerentele de fapt și de drept care au determinat instanța de apel să înlăture aceste critici, care sunt amintite succint ca motive de apel, dar în final ignorate.

Recurenții critică și omisiunea instanței de apel de a se pronunța asupra cererii de obligare a reclamanților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecata la fond și în apel, solicitând plata cheltuielilor de judecată și în recurs, în baza dispozițiilor art. 274 C. proc. civ.

Recursul este fondat și urmează a fi admis pentru considerentele ce succed:

Prin acțiunea principală înregistrată de reclamanți la data de 3 aprilie 2008 pe rolul Tribunalului Constanța, s-a solicitat anularea Dispoziției din 28 februarie 2008 emisă de Primarul comunei Cumpăna.

Prin dispoziția contestată a fost respinsă notificarea înregistrată din 2002, prin care autorii reclamanților au solicitat în baza Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a terenului în suprafață de 1.700 mp situat în comuna Cumpăna, județul Constanța, iar în subsidiar atribuirea unui alt teren în compensare sau acordarea de despăgubiri bănești.

Ulterior, cu privire la aceeași notificare, Primarul comunei Cumpăna a emis Dispoziția din 20 iulie 2008, prin care s-a propus acordarea de despăgubiri pentru suprafața de teren de 1.700 mp (art. 1 din dispoziție).

Prin această din urmă dispoziție s-a dispus în mod expres revocarea dispoziției din 28 februarie 2008 (art. 2 din dispoziție), a cărei anulare a făcut obiectul contestației promovate de reclamanți.

Ca urmare, din momentul emiterii celei de-a doua dispoziții, prima dispoziție nu și-a mai produs efectele, fiind revocată.

Așadar, acțiunea principală, care viza anularea Dispoziției din 2008, a rămas fără obiect, ceea ce impunea respingerea acesteia prin decizia instanței de apel, prin care s-a dispus doar respingerea acțiunii conexe privind anularea Dispoziției din 2008.

Sub aspectul analizat, criticile formulate de către pârâții-recurenți sunt fondate, recursul urmând a fi admis în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (3) C. proc. civ.

Pe de altă parte, cererea de obligare a reclamanților la plata cheltuielilor de judecată în toate fazele procesuale, formulată de către pârâți în baza art. 274 din C. proc. civ., este neîntemeiată deoarece, verificând actele și lucrările dosarelor de la fond, apel și recurs, se constată că pârâții nu au depus niciun fel de dovezi privind efectuarea cheltuielilor de judecată, așa încât criticile ce vizează acest aspect nu pot fi primite, cererea urmând a fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâții Comuna Cumpăna, prin Primar și Primarul Comunei Cumpăna împotriva Deciziei civile nr. 280/ C din data de 30 noiembrie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, pentru cauze cu minori și de familie, litigii de muncă și asigurări sociale.

Modifică în parte decizia atacată în sensul că schimbă în tot sentința civilă nr. 447 din data de 03 aprilie 2009 a Tribunalului Constanța, secția civilă.

Respinge și acțiunea principală ca rămasă fără obiect.

Păstrează restul dispozițiilor deciziei privind admiterea apelului și respingerea acțiunii conexe.

Respinge cererea de cheltuieli de judecată formulată de recurenții-pârâți ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 octombrie 2010.