Restitution order for expropriated Sibiu plot affirmed; appeal dismissed as unfounded.

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată următoarele:

Instanța de fond

Tribunalul Sibiu prin sentința civilă nr. 451 din 18 mai 2009 a admis acțiunea formulat de reclamanta C.T. prin mandatar C.O. și a obligat pe pârâta SC I. SA - Sibiu să emită dispoziție de restituire în natură sau de despăgubire în echivalent pentru imobilul situat în Sibiu, fără număr înscris în C.F. Șelimbăr, pentru suprafața de 1016 mp.

Prin aceeași sentință s-a luat act de renunțarea la judecata față de pârâta SC T. SA Sibiu, a fost respinsă acțiunea împotriva pârâtului Statul Român prin Municipiul Sibiu și a fost obligată pârâta SC I. SA la plata sumei de 1.500 lei cheltuieli de judecată către reclamante.

În motivarea acestei soluții Tribunalul a reținut în esență că imobilul înscris în C.F. Șelimbăr teren arabil în suprafață de 3.484 mp, a fost proprietatea soților N.T. și M. iar din 1968 a fost trecut în proprietatea C.A.P. Șelimbăr - prin expropriere (încheiere din 1968) și apoi a fost dezmembrat în trei corpuri funciare: (rămas în proprietatea C.A.P.); transformat în C.F. Șelimbăr, atribuit în administrarea SC I. SA (imobilul revendicat în cauză) și respectiv 419 mp transformat în C.F. Șelimbăr, atribuit în administrare operativă întreprinderii E. Sibiu.

S-a constatat din certificatele de moștenitor din 2001 și din 1998 că proprietarii au fost moșteniți de B.M.

Pentru B.M., încadrată în grad de handicap grav cu asistent personal, a fost instituită curatelă prin dispoziția din 7 mai 2007 a Primarului Municipiului Sibiu și numită curator, fiica acesteia, reclamanta C.T.M.

Urmare precizărilor de acțiune și probelor administrate s-a constatat că imobilul a fost preluat abuziv, conform art. 2 din Legea nr. 10/2001 și a fost notificat în conformitate cu dispozițiile acestei legi speciale, acțiunea fiind admisă în raport cu art. 2, 4 și 22 din Lege și obligată SC I. SA să emită dispoziție de asistare în natură sau în echivalent pentru imobilul - teren de 1.016 mp C.F. Șelimbăr.

2. Instanța de apel

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta SC I. SA Sibiu, apel respins prin Decizia civilă nr. 6/ A din 14 ianuarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia.

A fost totodată respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC C.M.T.E.E.T. SA - Sucursala de Transport Sibiu invocată de această pârâtă.

În motivarea soluției, Curtea de Apel Alba Iulia a constatat că sunt neîntemeiate criticile formulate în apel având în vedere că această pârâtă nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, constatările de fapt ale Tribunalului bazându-se pe raportul de expertiză inițial (fila 196 din dosar) și pe suplimentul la acesta (fila 222) pârâta neformulând nici în apel observații care să justifice o cerere de efectuare a unei alte expertize. S-a mai constatat că împrejurarea că o parte din teren este spațiu verde, este lipsită de importanță față de deținerea acestui teren în proprietate de către pârâtă.

S-a apreciat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001 deoarece, la 14 februarie 2001, structura acționariatului nu evidenția o societate comercială integral privatizată F.P.S. având o cotă de participare de 28,8936%, împrejurare reținută din certificatul constatator din 7 ianuarie 2010 emis de O.R.C. de pe lângă Tribunalul Sibiu.

Ca urmare s-a constatat că Tribunalul a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor Legii nr. 10/2001.

3. Recursul

Împotriva deciziei Curții de Apel Alba Iulia a formulat recurs pârâta SC I. SRL.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 299 - 316 C. proc. civ.

În fapt recurenta, prezentând evoluția cauzei, a arătat că în mod greșit expertul tehnic a concluzionat că terenul arabil de 1.016 mp a fost conexat și face parte din C.F. Șelimbăr, având ca proprietar pe SC I. SA.

S-a invocat împrejurarea că acest nr. topografic nu face parte din numere top. comasate, lucru ce reiese din încheierea de instanță din 27 iulie 1998 și că în realitate terenul în litigiu a rămas în proprietatea Statului Român conform încheierii din 10 aprilie 1970 a Notariatului de Stat Județean Sibiu, terenul de 1016 m2 fiind înscris în dreptul de administrare al U.I. Sibiu, privatizate în 1998 când la stabilirea patrimoniului noii societăți comerciale nu a fost avut în vedere și terenul în litigiu.

A mai fost invocat art. 29 din Legea nr. 10/2001 potrivit căruia în situația în care imobilul se evidențiază în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate, măsurile reparatorii în echivalent se propun de instituția publică care a efectuat privatizarea, A.V.A.S. în cazul în speță.

S-a criticat sub acest din urmă aspect, faptul că s-a apreciat că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 29 din Lege, instanța de apel deducând aceasta din conținutul certificatului emis de O.R.C. Sibiu deși au fost depuse la dosar contractele de vânzare - cumpărare de acțiuni din 12 aprilie 2000, din care rezultă că la acea dată F.P.S. a vândut către acționari și S.I.F. Transilvania procentul de 28,9% din capitalul deținut.

4. Analiza instanței de recurs

Criticile formulate sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 304 C. proc. civ. modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate în situațiile expres și limitativ prevăzute de la punctele 1 - 9 ale articolului menționat.

Prima critică referitoare la greșitele concluzii ale raportului de expertiză a fost formulată și în apel iar instanța de apel a înlăturat motivat această critică.

Cu privire la această motivare recurenta nu a făcut discuții.

Critica în sine nu poate fi primită nici în această cale de atac, ea nemaiputând forma motiv de recurs după abrogarea pct. 10 și 11 ale art. 304 C. proc. civ. prin pct. 111 din O.U.G. nr. 138/2000 începând cu 17 iulie 2005 și respectiv, prin pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000 începând cu 2 mai 2001.

Cât privește critica referitoare la greșita interpretare și prin urmare, neaplicare a art. 29 din Legea nr. 10/2001, aceasta se poate încadra în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Potrivit acestui motiv de recurs o hotărâre poate fi modificată când aceasta este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, acest motiv de recurs putând fi invocat numai în caz de nelegalitate.

Cum însă în cauză se constată că această critică are la bază considerente legate de aprecierea probelor administrate, nici această critică,pentru considerentele mai sus arătate, nu se poate primi.

De altfel se constată, contrar celor susținute în recurs, că certificatul emis de Oficiul Registrului Comerțului Sibiu reținut de instanță nu este confirmat nici de recurentă care prin acțiunea de răspuns din 28 octombrie 2008 afirmă că societatea este o societate cu capital privat din care S.I.F. Transilvania deține 53,3%.

Față de împrejurarea că prin criticile formulate nu s-au dovedit motive de nelegalitate care să determine modificarea deciziei atacate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC I. SA împotriva Deciziei civile nr. 6/ A din 14 ianuarie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 octombrie 2010.