Cassation inadmissible against irreceivable appellate judgment under Article 299 Civil Procedure Code

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 3900/105 din 19 iulie 2010, R.Gh. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, recuperarea tuturor prejudiciilor materiale și morale pe care le-a suportat și le va suporta cu soluționarea cazului privind imobilul situat în Ploiești, str. P. nr. X al cărui proprietar-moștenitor este, de fapt și de drept, și pentru care a solicitat restituirea în natură în baza Legii nr. 10/2001.

De asemenea, a solicitat anularea tuturor cheltuielilor judiciare ce îi sunt pretinse privind revendicarea imobilului, precum și plata despăgubirilor materiale și morale, reactualizate la zi.

La termenele de judecată de la 25 noiembrie 2010 și 20 ianuarie 2011 s-a dispus citarea petentului cu mențiunea de a completa taxa judiciară de timbru cu suma de 85 RON (din totalul de 95 RON stabilit de instanță); de a preciza acțiunea, de a indica temeiul de drept și valoarea pretențiilor, pentru ca instanța să aprecieze asupra competenței materiale și a timbrajului; de a face precizări cu privire la solicitarea de a fi exonerat de cheltuielile din alte cauze, valoarea acestora, indicarea cauzelor, precum și cu privire la despăgubirile morale și materiale solicitate.

Întrucât petentul nu a dat curs acestor dispoziții, la următorul termen de judecată din data de 17 februarie 2011, instanța, din oficiu, a invocat excepția insuficientei timbrării a cererii și, admițând excepția, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ., art. 21 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, art. 3 din O.G. nr. 32/1995, a anulat ca insuficient timbrată cererea (Sentința nr. 297 din 17 februarie 2011 a Tribunalului Prahova, secția civilă).

S-a reținut că dreptul de acces liber la justiție, consacrat de art. 21 alin. (1) din Constituția României și garantat prin art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, ca o componentă a dreptului la un proces echitabil, trebuie exercitat potrivit procedurii și în condițiile instituite de lege, inclusiv prin plata taxelor aferente demersului judiciar promovat.

Art. 6 parag. 1 din Convenție nu garantează accesul gratuit la justiție, Curtea Europeană a Drepturilor Omului reținând, în jurisprudența sa, că numai în cazul stabilirii unei taxe de timbru exorbitante, fără nici o legătură cu șansele de câștig a cauzei și înainte de orice analiză a fondului acesteia, împreună cu lipsa posibilităților financiare ale recurentului, constituie, în fapt, o descurajare și o limitare a accesului liber la justiție (cauza Weismann c. României).

Or, în speță, sumele stabilite în sarcina petentului cu titlu de taxe de timbru nu au un cuantum exorbitant nici măcar pentru o persoană cu venituri modice, a mai reținut prima instanță.

Împotriva acestei sentințe petentul a declarat recurs, care a fost, de asemenea, anulat ca netimbrat, prin Decizia nr. 387 din 17 mai 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie

Împotriva acestei din urma decizii reclamantul a declarat prezentul recurs.

Având a se pronunța asupra unei căi de atac, instanța urmează a verifica, cu prioritate, admisibilitatea acesteia.

Una din regulile generale referitoare la instituirea și exercitarea căilor de atac este legalitatea acestora, ceea ce înseamnă că ele sunt instituite de lege. O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituțional. Art. 129 din Constituție evocă nu numai faptul că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea însăși a acestora trebuie să se realizeze în condițiile legii.

Cu privire la calea extraordinară de atac a recursului, instanța reține că art. 299 C. proc. civ. reglementează categoriile de hotărâri judecătorești ce pot fi atacate cu recurs și anume, hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile legii, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională.

Prin urmare, dreptul de recurs există numai în ceea ce privește hotărârile sus-menționate.

În cauza de față, calea de atac este îndreptată împotriva unei hotărâri judecătorești prin care s-a soluționat un recurs, Decizia nr. 387/2011 a Curții de Apel Ploiești fiind, așadar, o hotărâre irevocabilă potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ.

În consecință, nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului, conform prevederilor art. 299 C. proc. civ. mai sus enunțate neexistând posibilitatea să se declare recurs și împotriva unei hotărâri judecătorești irevocabile, pronunțată de instanța de recurs.

Din cele ce preced, rezultă că petentul nu mai avea deschisă calea unui nou recurs în cauză, urmând a se respinge recursul de față, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul R.Gh. împotriva Deciziei nr. 387 din 17 mai 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 iunie 2012.

Procesat de GGC - LM